Pregatirea profesionala

Viitorii terapeuti trebuie sa aibe o pregatire corespunzatoare. Majoritate teapeutilor ce fac terapie prin joc, au masterat in consiliere, psihologie sau asistenta sociala, desi mai exista si alte discipline reprezentative in domeniu. O cerinta de baza este un titlu de master intr-un astfel de domeniu cu accent pe aspectele clinice sau de consiliere ale relatiei terapeutice. In cadrul sau in completarea unui asemenea program, pregatirea ar trebui sa cuprinda domeniile referitoare a dezvoltarea copilului si de asemenea aptitudini de consiliere, incluzand o pregatire teoretica referitoare la schimbarile de comportament corepunzatoare tipului de terapie prin joc folosita. Programul de studiu ar trebui sa includa o pregatire vasta in domeniul terapiei prin joc si o practica asistata cu copii a terapiei prin joc.Jucarii si materiale de joc

Desi de dorit, o camera de joaca complet echipata nu este esentiala pentru ca un copil sa se autoexprime. Ceea ce este important este accesul facil al copilului la acele materiale de pentru joaca al caror scop este acela de a incuraja exprimarea. Nu toatejucariile si jocurileincurajeaza in mod automat copilul sa isi exprime sau sa isi exploreze nevoile, sentimentele si experientele. Deci jucariile trebuie sa fie selectate si nu colectionate. Terapia prin joc nu este folosita ca o modalitate de petrecere a timpului sau de pregatire in vederea unei alte activitati. Scopul nu este acela de a "ocupa" mainile copilului in timp ce se incearca obtinerea vreunor cuvinte din gura acestuia. Drept urmare, o atentie importanta ar trebui acordata selectariijocurilor/jucariilorcare ar putea ajuta in urmatoarele situatii:- Explorarea experientelor ce tin de viata reala- Explorarea unei game variate de sentimente- Testarea limitelor- Joaca expresiva si de explorare- Explorare si examinare fara verbalizare- Succes fara o structura prestabilita

Jucariile mecanice sau foarte complexe nu se potrivesc acestor obiective, deci sunt de evitat. Jocurile si jucariile care necesita asistenta consilierului pentru a fi folosite, nu sunt potrivite. Multi dintre copiii ce au nevoie de terapia prin joc au un moral slab si sunt extrem de dependenti. Jucariile si jocurile nu trebuie sa sporeasca aceste probleme. Landreth (1991) a furnizat a lista cu jucarii si jocuri/ materiale specifice.

Forme

Terapia prin joc poate fi impartita in doua mari tipuri: nondirectiva si directiva. Terapia prin joc nondirectiva este o metoda neintruziva in care copiii sunt incurajati sa gaseasca propriile solutii la probleme prin joaca. Este in mod tipic clasificata ca psihoterapie psihodinamica. Din contra, terapia directiva prin joc este o metoda care implica mai multa structura si ghidare din partea psihoterapeutului, astfel incat copiii sa prelucreze dificultatile comportamentale si emotionale in cursul jocului. Adesea contine o componenta comportamentala si metoda este cel mai adesea clasificata ca psihoterapie cognitiv-comportamentala.