UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA MOLDOVA

FACULTATEA BIOMEDICINA

Specializarea: tehnologie farmaceutica

Caiet de practica Anul III (2015-2016)

IONESCU ANDREEA OANA

UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA MOLDOVA FACULTATEA BIOMEDICINA Specializarea: tehnologie farmaceutica

1

AGENDA

Stagiul practic: practica initiere a studentei IONESCU ANDREEA OANAGrupa: Specialitatea: tehnologie farmaceutica ULIM Profesor metodist: FORDA ANCA Conducator general:

Graficul stagiului de practica

Nr.Crt.

Compartinemtul Termenul Conducatornemijlocit

1. Farmacia “UNICA”SC. FLAVIPET S.R.L

02.05-09.05

2. Farmacia “UNICA”SC. FLAVIPET S.R.L

09.05-16.05

3. Farmacia “UNICA”SC. FLAVIPET S.R.L

16.05-22.05

CARACTERIZARE

Subsemnata IONESCU ANDREEA OANA, am efectuat stagiul

practic pe o perioada de 3 saptamani,(02.05.2015-22.05.2016),

2

in anul 2015-2016 in cadrul Farmaciei “UNICA” (S.C.

FLAVIPET) ,sub indrumarea doamnului farmacist FORDA

ANCA si am avut ca scop, invatarea despre : “Recoltarea,

cultivarea si ierbarizarea plantelor medicinale”. In urma celor 90

de ore de practica de initiere, am obtinut calificativul de

“FOARTE BINE”.

Conform conventiei dintre doamna farmacist sef FORDA ANCA de la Farmacia UNICA si mine, am inceput practica de vara pentru anul 3 in data de 02.05.2011 (3 saptamani – 90 de ore).

Saptamana 1 02.05.2011-Luni

3

Prima mea zi de practica a inceput cu prezentarea oficinei, recepturii, laboratorului si depozitului. Apoi mi s-a explicat modul de aranjare a medicamentelor de pe rafturile din oficina si din depozit. In oficina, medicamentele erau asezate astfel: cele din import in partea de jos a rafturilor,iar cele din export in partea de sus. In depozit medicamentele erau asezate dupa acelasi principiu, cu mentiunea ca la receptionarea medicamentelor, trebuia avut grija la termenul de expirare: cele cu termen mai bun erau puse in spate, iar celelalte erau aduse in fata pentru eliberare. De asemenea mi s-a mai spus ca medicamentele si substantele puternic active se pastreaza intr-un dulap special numit SEPARANDA, iar medicamentele si substantele toxice si stupefiante se pastreaza in dulapul numit VENENA.

03.05.2010-Marti

Cea de-a doua zi de practica a inceput cu prezentarea bazei de date, modului de functionare al programului, a regulilor generale pentru eliberarea unei retete si modul de selectare si introducere a acesteia in baza de date. Am ajutat de asemenea la preluarea medicamentelor, verificarii facturii si datei de expirare. Am pus preturile pe medicamente si le-am aranjat in depozit.

04.05.2011-Miercuri

In cea de-a treia zi de practica am citit si am luat notite la prospectele a 7 ceaiuri medicinale.

1) Ceai de macese

Actiune farmacologica: avitaminoze, enterocolite, tulburari circulatorii, afectiuni renale, excelent diuretic, antihelmintic,

4

tonic – vitaminizant, scaderea permeabilitatii si fragilitatii capilare, normalizarea circulatiei periferice, anticataral, hepatoprotector, coleretic – colagog, diuretic, vermifug .Fructele de macese sunt renumite pentru continutul ridicat in vitamina C naturala: peste 0,2%.Compozitie: fructele arbustului Rosa canina L., fam. Rosaceae, care sunt bogate in vitamina C, mai contin vitaminele B, E, K, P, provitamine A, pectine, acizi organici, flavonoizi, carotenoide.Intrebuintari: prevenirea racelii si gripei, oboseala, convalescenta, tulburari de circulatie periferica, litiaza renala, sechele de hepatita, diskinezie biliara, enterocolita, helmintiaze.Contraindicatii: nu se cunosc.Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa clocotita.Mod de administrare : se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

2) Ceai de Echinaceea Ingrediente: echinacea (Echinacea herba). Efect : imunostimulator, antibacterian, virostatic, antiinflamator, cicatrizant. Recomandari: - uz intern: prevenirea si tratarea infectiilor respiratorii (raceli, bronsite,febra), urinare (cistite, nefrite), genitale (anexite), herpes. Ajuta refacerea imunitatii organismului. -uz extern: furunculoza.

3) Ceai de Coada Soricelului

Recomandari: Limbrici (Ascaridoza)Compozitie: Coada SoriceluluiIndicatii: Are proprietati cicatrizante. Indicat in dereglari ale ciclului menstrual si in problemele circulatorii. Asociata cu alte plante, coada soricelului combate raceala si gripa. De asemenea se recomanda contra digestiei proaste, reduce tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia venoasa si atenueaza varicele. Indicat impotriva hemoroizilor si arsurilor.

5

Administrare: Se prepara o infuzie din 2 lngurite de planta la o cana cu apa. Se vor bea 2-3 cani cu ceai pe zi. Pentru bai se recomanda 100g planta la 20 litri de apa.

4) Ceai de Pelin

Intrebuintari: dispepsii, aerofagie, anorexie, atonie digestiva, paraziti intestinali, gastrite hipoacide, colici digestive, stari de voma.Compozitie: Partea superioara a plantei Artemisia Absinthium L., Fam. Asteraceae, contine ulei volatil in care predomina thujona; substante amare, flavone, fitosteroli, tanin, acizi organici.Actiune farmacologica: tonic amar, dezinfectant si antiinflamator digestiv, antivomitiv, antihelmintic, emenagog, usor laxativ.Contraindicatii: in sarcina, in afectiuni nervoase, in ulcer gastric si duodenal si in gastrita hiperacida.Atentie: a nu se depasi doza recomandata.Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi, inainte de masa pentru pofta de mancare, iar dupa masa pentru celelalte intrebuintari.

5) Ceai de sunatoare

Compoziţie: Părţile aeriene înflorite ale plantei Hypericum perforatum L, familia Hypericaceae conţin ulei volatil, derivaţi polifenolici (hiperozida), rutozid, cvercetol, acid ascorbic, săruri minerale. Acţiune farmacologică: Cicatrizant, antiinflamator, colagog, antiseptic, astringent, antidepresiv.

Indicaţii terapeutice: Intern: se utilizează în hepatite acute şi cronice, colite, colicistite şi ulcer, diaree, diskinezii biliare, stări depresive uşoare (menopauză şi persoane de vârstă înaintată). Extern: sub formă de băi şi cataplasme are proprietatea de a calma durerile; cicatrizează rănile îndeosebi în arsuri.Contraindicaţii: Nu are. Mod de preparare:

6

Intern: infuzie, din 1g produs la 250ml apă clocotită, se acoperă, se lasă în repaus 10-15 minute şi se strecoară. Se bea ca atare sau îndulcit după gust. Extern: infuzie concentrată 3g la 100ml apă clocotită. Mod de administrare: Intern:2-3căni pe zi Extern: băi, comprese, cataplasme, gargară. Prezentare: cutie cu o pungă pergament a 100g produs vegetal. Conservare: la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura de 15-25°C, în ambalajul original.

6) Ceai de tei

Compoziţie: Tiliae flos (floare de tei)Proprietăţi farmacoterapeutice: Sedativ.Indicaţii terapeutice: Util pentru reducerea nervozităţii la adulţi şi copii, mai ales în caz de tulburări ale somnului.Contraindicaţii: Hipersensibilitate la Tiliae flos (floare de tei).Precauţii: Nu sunt necesare în cazul administrării corecte a produsului.Interacţiuni: Nu sunt cunoscute.Atenţionări speciale: Sarcină şi alăptare-produsul poate fi utilizat în timpul sarcinii sau alăptării.Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje-produsul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.Mod de preparare:Pentru prepararea infuziei, se adaugă 1 g de produs vegetal la 250 ml apă la temperatura de fierbere. Se acoperă şi se lasă în repaus 10-15 minute, apoi se strecoară.

Mod de administrare: Doza recomandată este de 1 cană (aproximativ 200 ml) de infuzie administrată oral de 2 - 3 ori pe zi, ultima seara înainte de culcare.Reacţii adverse: Nu sunt cunoscute.Supradozaj: Nu sunt cunoscute cazuri de supradozaj.Ambalaj: Cutie cu o pungă de hârtie pergament a 50 g produs vegetal pentru ceai.Păstrare:

7

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.A se păstra la temperaturi între 15 - 25°C, în ambalajul original.

7) Ceai de Armurariu

Indicatii: stimuleaza cresterea tensiunii arteriale, hepatita, ciroze, stari inflamatorii, de suprasolicitare a ficatului si insuficienta hepatica. Este benefic in digestie si hipotensiune arteriala.Administrare: Se prepara o infuzie dintr-o lingura de fructe proaspete macinate la o cana cu apa fierbinte. Se consuma 2 cani de ceai pe zi. Prima cana se bea inainte de micul dejun,dupa ce se sta culcat 20-30 de minute pe partea dreapta. A doua cana se va lua in reprize, cu 30 de minute inaintea meselor principale. Curele se fac timp de 2 saptamani cu pauza de 2 saptamani.Reactii adverse: Rareori s-a semnalat o blanda actiune laxativa, insa fara efecte secundare.

05.05.2011-Joi

In aceasta zi am citit si am luat notite de pe prospectele a inca 5 ceaiuri medicinale.

1) Ceai antiadipos

Indicatii: celulita, constipatia si excesul ponderal sunt toate eliminate cu ceaiul antiadipos. Este un produs din frunze de lotus, Malva Verticillata, ceai verde, frunze de dud, nalba si alte plante.Modul de asociere a plantelor apartine medicinei traditionale chineze, iar efectele se adreseaza afectiunilor ce apar prin dereglari ale matabolismului.

Principalele efecte ale ceaiului sunt:-accelereaza tranzitul intestinal si combate constipatia-reduce nivelul grasimilor din sange(scade colesterolul)-scade glicemia-are efect tonic-combate obezitatea si celulita-scade greutatea corporala.

8

Administrare: Se recomanda a se consuma seara, din cauza efectului laxativ. Se fierbe un plic in 200 ml apa timp de 4-10 minute.

2) Ceai Anason

Indicatii : Este indicat in anorexii, dispepsii, expectorant, carminativ, corectiv al gusturilor unor medicamente, pentr tratarea bronsitelor, balonarilor, stimuleaza secretia laptelui, impotriva colicilor abdominale,inclusv la copii.Contraindicatii : in gastrite hipeacide, ulcer gastric si duodenal, enterocolite cronice si acute.Administrare : La 1-2 lingurite se adauga o cana de 250 ml apa fierbinte. Se lasa acoperit 15-20 de minute dupa care se filtreaza si se lasa intr-un loc racoros. Se beau 3 ceaiuri pe zi indulcite dupa gust cu 1 ora inaintea meselor principale.Actiune: expectoranta, carminativa si galactogoga. De la primele administrari, ceaiul excita peristaltismul intestinal, stimuleaza secretia salivara, gastrica, intestinala si pancreatica. Este stimulant asupra sistemului nervos central.Compozitie: Anisi Fructus (anason si chimen dulce).

3) Ceai antialergic

Indicatii: Este utilizat in alergii de diverse etiologii. Acesta are rolul de a elimina toxinele din corp pe cale renala, digestiva si sudoripara. In plus, regleaza digestia, stimuleaza functia hepatobiliara de metabolizare a substantelor toxice, fiind util in hipercolesterolemie, guta, slabire si boli reumatice.Administrare: Se toarna apa fierbinte peste 1-2 doze de ceai. Se consuma 3 cani de ceai pe zi, in cure de 30 de zile.

Actiune:-antialergic-antioxidant-depurativ-diuretic-usor laxativ-antiinflamator.

9

Compozitie:-Trei frati patati(Viola tricolor)-Coacaz negru(Ribes nigrum)-Lemn dulce(Glycyrrhiza glabra)-Osul iepurelui(Ononis spinosa)-Pir(Agropyron repens)-Brusture(Arctium lappa).

4) Ceai antibronsitic

Indicatii: Este destinat in afectiuni: bronsite, traheite, laringite, tuse de diferite etiologii, astm si stari gripale.Contraindicatii: Este contraindicat in timpul sarcinii si alaptarii.Administrare: Copiii peste 10 ani si adultii 2-3 cani de ceai pe zi.Actiune: Este un ceai emolient, antiinflamator, expectorant, antitusiv, antispastic, sedativ si dezinfectant al cailor respiratorii.Compozitie:-Muguri de pin-Muguri de plop-Scai vanat-Patlagina-Sovarv-Fructe de fenicul-Cimbru-Flori de tei-Radacina de lemn dulce.

5) Ceai antiinfectios

Indicatii: Ceaiul antiinfectios se va consuma la debutul unei viroze, la aparitia primelor simptome si ca tratament de fond in sezonul rece la bolnavii care fac frecvent infectii ale cailor respiratorii superioare.Contraindicatii: Nu poate fi utilizat de femeile gravide si mamele care alapteaza.Administrare: Peste 1 plic se toarna 200 ml apa clocotita. Se acopera si se lasa 10 minute. Copiii peste 3 ani pot consuma acest ceai. Copii 3-14 ani: 1-2 cani cu ceai pe zi. Copiii peste 14 ani si adulti: 3-4 cani cu ceai pe zi. Cura dureaza 7-14 zile in infectii ale cailor respiratorii superioare, respectiv 6-8 saptamani ca tratament

10

de fond la bolnavii cu frecvente pusee de infectii ale cailor respiratorii superioare.Actiune: Cretusca are actiune antiinflamatoare si analgezica, datorita continutului in salicilati, compusi inruditi cu aspirina, fiind un antiinflamator natural. Prin continutul in ulei esential, sovarvul determina o actiune sedativa asupra centrului tusei, fluidifica secretiile bronsice favorizand expectoratia, avand si o actiune bacteriostatica, dezinfectanta a cailor respiratorii superioare. Principiile active din plamanarica, in special mucilagiile, actioneaza antiinflamator asupra cailor respiratorii, avand proprietati emoliente, antiseptice, remineralizante si sudorifice. Uleiul esential din anason stimuleaza epiteliile ciliate de la nivelul bronhiilor, favorizand expectoratia, este antiinflamator si antispasmodic, iar cel din cimbru are actiune calmanta asupra tusei, fiind un bun antiseptic si antiinfectios a cailor respiratorii. Frunzele de maslin actioneaza asupra bacteriilor si virusurilor, reduce febra, trateaza durerile de gat si infectiile respiratorii sau ale sinusurilor. Uleiul volatil din frunzele de eucalipt prezinta proprietati tonice, antiseptice, antiinflamatoare bronsice, fiind un bun dezinfectant si decongestionant al cailor nazale, ale sinusurilor, calmand durerea de gat si tusea. Ghimbirul,datorita uleiului volatil din compozitie, are proprietati antiinflamatoare, antiinfectioase, actionand asupra bacteriilor si virusurilor; are efect sudorific, reducand febra, avand proprietati fluidifiante si expectorante a mucusului bronsic.Datorita compozitiei sale complexe, ceaiul are actiune antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, antiinfectioasa, decongestionanta, antitusiva, sudorifica, febrifuga.Compozitie:-Cretusca(Herba Ulmariae)-Sovarv(Herba Origani)-Frunze de Plamanarica(Folium Pulmonariae)-Cimbru(Herba Thymi)-Fructe de Anason(Fructus Anisi)-Frunze de Maslin(Folium Olivae)-Frunze de Eucalipt(Folium Eucalypti)-Rizomi de Ghimbir(Rhizoma Zingiberis).06.05.2011-Vineri

Dupa ce am luat notite despre ceaiurile medicinale, domnul farmacist a decis sa incep studierea catorva plante medicinale.

Sunatoarea

11

Hypericum perforatum

Este o planta care creste spontan, in toate zonele tarii, din regiunile sub-montane si pana la campie. Este perena (radacina sa intra in hibernare iarna, pentru ca din ea sa rasara primavara o noua tulpina), crescand pana la un metru inaltime, dar cel mai frecvent avand 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele cu puncte rosietice-ruginii, este incofundabila. Efectele terapeutice cele mai puternice le au varfurile sale inflorite, care contin cateva substante care atunci cand sunt macerate in apa sau in alcool le dau acestora o culoare rosiatica foarte caracteristica.

Preparate pe baza de sunatoare

Extractul de sunatoareEste genul de remediu pe care persoanele care sunt supuse la un stres psihic intens, care au tulburari de somn sau care au o meteosensibilitate accentuata este bine sa il aiba mereu la indemana.Se obtine din tinctura de parti aeriene de sunatoare, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere brun-rosiatica, extrem de concentrata in principii active, cu un miros specific: extractul de sunatoare. El contine de cateva ori sau zeci de ori mai multe principii active decat simpla pulbere sau decat tinctura. Mai mult, aceste principii active sunt asimilate integral de organism, si nu doar in proportie de 15-25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din sunatoare, asa incat nu este de mirare ca toate studiile la care vom face referire in cele ce urmeaza au folosit aceasta forma de administrare. La noi in tara, extractul de sunatoare se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de iarba de sunatoare, sub forma unor capsule, cu o eficienta

12

terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originare ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate la fiecare tip de afectiune in parte.

Pulberea de sunatoareSe macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.

Infuzia combinata de sunatoareIn jumatate de litru de apa se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-4 linguri de sunatoare maruntita, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Uleiul de sunatoareIn jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul sa macereze la soare, vreme de 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente preventive* Diabetul - ultimele teorii despre aparitia diabetului arata ca de multe ori la baza acestei afectiuni se afla un dezechilibru emotional. Se pare ca oamenii supusi la stres, la emotii de tipul dezamagirii, tristetii, disperarii ajung sa aiba tulburari ale functiei pancreasului, care, repetate in timp, conduc la imbolnavire. Zaharul rafinat si dulciurile concentrate consumate in exces duc, si ele, la diabet, fiind cel mai la indemana drog, pentru a determina eliberarea unor substante (neurotransmitatori) in organism, care sa compenseze pe moment starile psihice negative.Pulberea se pastreaza in borcane bine inchise

13

Asadar, daca nu vrem sa devenim diabetici, trebuie sa ne tinem stresul sub control, cu mijloace naturale, iar sunatoarea este, poate, cel mai la indemana. Se administreaza pulberea cate 3 lingurite pe zi, in cure de 2-4 saptamani, in perioadele cu stres ridicat ori in care ne confruntam cu o tensiune emotionala pronuntata.* Indigestia, dispepsia, sindromul colonului iritabil - persoanele care sunt predispuse la aceste afectiuni ar trebui sa faca, de 2-3 ori pe an, o cura cu infuzie combinata de sunatoare si busuioc (Ocimum basilicum). Se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 30 de zile. Acest remediu este un tonic digestiv bland, previne tulburarile gastrice si intestinale datorate stresului, regleaza apetitul.* Atacurile de panica - mai multe studii de caz arata ca o cura cu extract de sunatoare (cate 800-1200 mg pe zi), facuta vreme de 4 saptamani, ajuta la prevenirea acceselor paroxistice de teama. Extractul din aceasta planta ajuta la tinerea sub control a emotiilor negative, amelioreaza fobiile si induce o stare de tonus psihic si mental care ajuta pacientul sa isi controleze frica.* Tromboflebita - o clasa de substante active, numite cumarine, continute de sunatoare ajuta la prevenirea formarii cheagurilor de sange si a migratiei acestora. Ca atare, se recomanda capsulele cu extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 15 zile de pauza, pentru a preintampina aparitia acestei afectiuni. Acelasi extract de sunatoare este un foarte bun adjuvant pentru cei care vor sa se lase de fumat, in conditiile in care acest viciu este un factor de risc important pentru tromboflebita.

Tratamente interne* Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare, din cauza fenomenelor meteorologice, beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand o stare de tonus psihic, vioiciune si optimism. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 800-1000 mg pe zi, in cure de maxim 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.* Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza capsulele cu combinatia de pulbere si extract de sunatoare, cate 4-6 pe zi, in cure de doua luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale sunatoarei in cazul acestor tulburari.

14

Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice facute de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri, cu ajutorul sunatoarei, se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.* Anxietatea - este un domeniu in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in cazul depresiei, dar sunt numerosi pacientii care au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda alternarea administrarii de sunatoare (cate 4-8 capsule pe zi) cu passiflora (Passiflora incarnata), in cure de cate patru saptamani fiecare.* Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista practic persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva care sa stea la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitia pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratamentul cu ea nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme, care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1-1,2 grame pe zi, luate fractionat, in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.* Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minim doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie. Uleiul de sunatoare se macereaza la soare* Hepatita virala, cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de medicina experimentala facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile clinice inca nu au fost terminate. Ceea ce se poate

15

spune insa cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie a bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale, care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele destructive. Se recomanda extractul de sunatoare, cate 1 gram pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza.* Insomnie - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie s-a analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca sunatoarea nu ne ajuta sa adormim mai repede, in schimb, mareste perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 400 mg, de 3 ori pe zi, ultima doza la ora 22. Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.* Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice, pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza extractul de sunatoare, cate 1,5 grame in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza, pana la 1 gram pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.* Sindromul premenstrual - observatiile facute pe paciente, de catre medicii americani Bratman (1997) si Rosenthal (1999), arata ca dispozitia psihica a femeilor cu sindrom premenstrual estemult imbunatatita cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiper-excitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada de dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de

16

sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.

Aplicatii externe

* Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare. Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.* Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii.* Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer, pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare.* Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.

Reactii adverse la tratamentul cu sunatoareDat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Toate studiile facute pana acum arata ca procentajul celor care au reactii adverse este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate), iar aceste reactii sunt minore. Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri

17

de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptii pe piele si mancarimi temporare, foarte rar dificultate in adormire, tulburari gastro-intestinale. In literatura de specialitate sunt mentionate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu sunatoarePrima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV.Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza normala), marind treptat doza, pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului.

07.05.2011-Sambata

Salvia Salvia Officinalis

18

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care

19

sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

Cateva retete pe baza de salvie

PulbereaSe obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

TincturaSe pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvieFrunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie. Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvieEra foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de

20

grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinatSe pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvieO mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Boli interne, tratate cu salvieBronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand

21

atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

Boli externe, tratate cu salvieRani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda

22

prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera ostare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.

08.05.2011-Duminica

Vasc Viscum album

Este o planta medicinala mai aparte privita din multe puncte de vedere : de la modul sau de acreste si de a se hrani (se "aprovizioneaza" cu seva arborilor pe ramurile carora isi infige radacinile, fotosintetizand insa singura) si pana la istoricul, compozitia sa chimica ori proprietatile terapeutice. Despre ea se spunea in vechime ca este o planta sfanta, care aduce norocul si prosperitatea in case, care alunga spiritele malefice si curata astfel locurile. In Antichitate preotii druizi culegeau aceasta planta numai cu ajutorul unei seceri de aur in cadrul unui ceremonial solemn, in zile special alese dupa pozitia astrilor pe cer. In medicina

23

medievala era creditata cu proprietati reglatoare ale activitatii cardiace si nervoase. Medicina moderna a pus in evidenta calitati cu totul exceptionale ale acestei plante, care are proprietati imuno-stimulatoare si imuno-modulatoare, anticancerigene (citostatice), tonice cardiace si reglatoare ale tensiunii. Multe medicamente anticancerigene de succes produse in Elvetia, Franta, Germania au la baza aceasta planta miraculoasa, despre care vom vorbi in continuare. ACTIUNIIntern : antispasmodic bun, calmant psihic bland si eficient, citostatic mediu (in preparatele injectabile este mult mai puternic), imuno-stimulator si imuno-modulator bun, purgativ mediu-slab, tonic cardiac foarte bun, hipotensiv foarte puternic, vermifug mediu-slab, diuretic mediu-slab.Extern : antinevralgic, calmant. INDICATII:Intern : - tuse, tuse convulsiva sau spasmodica - macerat la rece. Se consuma 2 cani pe zi.- astm bronsic, crize astmatice care apar pe fond de tensiune psihica - pulbere. Se iau 2 lingurite rase pe zi.- adjuvant in epilepsie si crize enrvoase - pulbere ca remediu de prim ajutor. Ca tratament general se iau 1-2 pahare de macerat la rece, zilnic, pe stomacul gol, vreme de 2-3 luni.-isterie, nevroza, ameteli (vertij) - pulbere : 1/2 - o lingurita de 3 ori pe zi.- hipertensiune arteriala (inclusiv formele cu tensiune oscilanta) si tulburari atribuite hipertensiunii arteriale - pulbere. Se ia cate un varf de cutit de pulbere, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 45 de zile minim. Se vor pastra zilnic aceleasi ore de administrare a pulberii.- arterioscleroza, accidente vasculare (profilaxie, combaterea schelelor) - macerat la rece : 3 pahare pe zi. In cazul in care afectiunea este asociata cu hipertensiune se va administra pulbere : 2 lingurite pe zi.- tulburari de menopauza (mai ales nervoase si cardio-vasculare) - macerat la rece : 3 pahare pe zi.- balonari, inflamatii ale aparatului digestiv - pulbere : 1/2 - o lingurita inainte de fiecare masa.- sughit - pulbere : se ia o lingurita de pulbere si se tine sub limba cateva minute, cautand apoi sa fie inghitita cat mai lent. Acelasi leac este valabil si pentru spasmele digestive si uterine, precum si pentru combaterea nevrozitatii excesive.

24

- scaderea imunitatii, predispozitii la viroze, tulburari de imunitate datorate batranetii - pulbere, de 4 ori pe zi, cate un varf de cutit. Se pare ca anumite principii active din planta prezinta o actiune clara a timusului (glanda cu rol imunitar esential), ceea ce face ca efectul imunostimulent sa apara chiar si in cazurile de scadere considerabila in volum a acestei glande, ca urmare a varstei sau a unor boli.-leucemie (adjuvant) - se administreaza cate un varf de cutit de pulbere de vasc de 5-6 ori pe zi. Studii aprofundate asupra acestei plante au aratat efecte citostatice, imunostimulatoare si antileucemice marcante, care pot diminua evolutia afectiunilor maligne.- boala canceroasa (adjuvant), afectiuni ganglionare - macerat la rece : 2-3 pahare zilnic, in cure de 30 de zile. Mai eficiente sunt clismele cu infuzie combinata de vasc - se face o clisma la 2-3 zile cu 500-700 ml. de infuzie combinata. Pentru a nu genera reactii inflamatorii se adauga 2-3 lingurite de pulbere de musetel (Matricaria chamomilla) la prepararea acestei infuzii. Alte utilizari interne :Vascul mai este indicat in : coree (tremuraturi ale corpului), sterilitate (mai ales cea asociata cu boli cardio-vasculare sau nervoase), hemoragii uterine, efeme, albuminurie, degeraturi.EXTERN : - leucoree - spalaturi cu infuzie combinata- guta, sciatica - cataplasma pe locurile afectate. In sciatica se pune deasupra cataplasmei o bucatica de nailon si o sticla cu apa cat mai calda.

MOD DE PREPARARE SI ADMINISTRARE :

PULBEREA -planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea dupa care se cerne prin sita pentru faina alba. Se ia , de regula, 1/2 lingurite de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Pulberea nu se pastreaza mai mult de 10 zile, deoarece i se altereaza proprietatile.MACERATUL LA RECE (reteta pentru obtinerea a 250ml.) - o lingurita de pulbere de vasc se lasa la inmuiat intr-o jumatate de pahar de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Preparatul obtinut se bea de regula inainte de masa cu un sfert de ora. Doza : 2-3 cani pe zi.INFUZIA COMBINATA (reteta pentru obtinerea a 250ml.) - o lingurita de pulbere de frunze de vasc maruntite se lasa la inmuiat

25

intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza ; maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte timp de 20 de minute, dupa care se lasa la racit ; se combina cele doua extracte ; acest preparat se bea cu un sfert de ora inainte de masa. Doza : 1-2 cani pe zi.CATAPLASMA - planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se amesteca intr-un vas cu apa calduta pana se formeaza o pasta, care se pune intr-un tifon si se aplica pe locul afectat.PRECAUTII :Supradoza vascului provoaca febra, frisoane, cefalee, hipotensiune.OBSERVATII :* Efectele binefacatoare ale terapiei cu vasc sunt de obicei foarte stabile, dar apar ceva mai tarziu fata de alte plante, adica dupa 2-3 saptamani de administrare zilnica.* In general vascul nu se prepara la temperaturi inalte (peste 60 de grade Celsius) din doua motive : 1. Sunt deteriorate principiile active 2. Se formeaza substante cu un grad de toxicitate ridicat. Din acest motiv formele de preparare cele mai folosite sunt cele obtinute la rece : pulberea, maceratul in apa la temperatura camerei si tinctura.CONTRAINDICATII :Vascul este contraindicat persoanelor hipotensive, hipotone si care sufera de angina pectorala.TOXICITATEA VASCULUI : Acest capitol este foarte important, pentru ca vascul este si un medicament, dar si o otrava redutabila. Este o planta semiparazita, care se "agata" de tulpinile si crengile unor copaci gazda, in functie de specia arborilor pe care creste avand si un grad de toxicitate foarte diferit.Vascul de pe plop, salcii, tei, nuc, frasin, artar, paltin, salcam este foarte toxic, fiind contraindicata utilizarea lui in medicina umana. Vascul de pe mar, prun, gutui, par, mar paduret, pin si brad are o toxicitate mult mai redusa, acesta fiind vascul bun (medicinal).Semnele intoxicatiei cu vasc sunt : scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune), rarirea ritmului cardiac, aparitia de frisoane, tulburari nervoase cu paralizie si pierderea sensibilitatii tactile. De la vasc nu se folosesc fructele, care sunt mai toxice decat restul plantei.

26

De aceea este bine sa achizitionam vascul de la farmaciile si plafarele autorizate si nu de la negustorii de ocazie, astfel riscam sa dam peste un vasc toxic.

Saptamana 209.05.2011-Luni

In aceasta saptamana am continuat studierea plantelor medicinale.

Urzica Urtica dioica

Cu toate ca urzica este o planta cunoscuta pe care o folosim deseori in alimentatie, de cele mai multe ori nu ne gandim la proprietatile ei vindecatoare, la faptul ca ne-ar putea intari sanatatea. Acum o vom cunoaste ca pe o planta noua, ca pe un pretios ajutor al nostru, apreciind-o de fapt la adevarata ei valoare. Denumirea ei in limba engleza, nettle, se spune ca provine din cuvantul olandez netel, care inseamna ac, cea ce nu este departe de adevar caci la atingere inteapa usturator. Cu toate acestea urzicile preparate ca infuzie, sau mancare, nu mai inteapa si au un gust placut. Urzicile sunt raspandite pe tot globul cu exceptia regiunii arctice si a centrului si sudului Africii. Pot fi intalnite pe langa garduri, pe langa case, pe malul apelor si in general sunt raspandite de la campie pana la zona alpina.

27

Ele se culeg numai din zone nepoluate, din zone in care pamantul nu contine substante daunatoare. Astfel urzicile culese de la marginea drumului sau de langa case pot contine plumb care este toxic pentru organism. Atentie deci de unde le cumparati caci trebuie sa stiti de unde sunt culese. Urzicile contin un numar mare de aminoacizi, vitamine (A, B2, C, K), clorofila, saruri minerale (calciu, magneziu, fier, siliciu, etc), substante proteice, acid pantoteic, acid folic, amine, cetone, etc. Datorita acestui bogat continut ele sunt folosite ca aliment precum si ca plante medicinale in cure pentru regenerarea organismului si pentru detoxifierea lui.

CUM ACTIONEAZA URZICA ASUPRA ORGANISMULUI - Vitaminizeaza si remineralizeaza organismul. - Elimina starea de anemie. - Echilibreaza sistemul de aparare al organismului. - Curata sangele avand efect detoxifiant. - Actioneaza ca bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. - Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica secretiile bronsice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea. - Stimuleaza metabolismul. - Stimuleaza secretia bilei, secretia pancreatica, gastrica si intestinala, stimuleaza peristaltismul intestinal si digestia. - Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. - Actioneaza impotriva viermilor intestinali. - Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor. - Fluidifica sangele. - Scade glucoza in sange. - Are actiune hemostatica oprind sangerarea. - Mareste cantitatea de urina eliminata, contribuind la eliminarea substantelor toxice din sange si in general din organism. - Favorizeaza eliminarea masiva a acidului uric pe cale renala. - Stimuleaza secretia glandelor mamare la femeile lauze. - Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. - Influenteaza favorabil reumatismul si guta. - Provoaca scaderea temperaturii corpului in diferite stari febrile. - Este tonic capilar si combate matreata.

28

Iata ca aceste multiple proprietati nu pot decat sa demonstreze ca urzica ne poate intari efectiv organismul, purificand sangele si regenerand celulele.

URZICILE SUNT RECOMANDATE IN URMATOARELE AFECTIUNI: - Afectiuni renale, ale prostatei si ale vezicii urinare. - Afectiuni circulatorii. - Efecte benefice in caz de varice, ulcer varicos sau hemoroizi. - Afectiuni gastrice, hepatice, intestinale. - Insuficienta secretorie gastrica, hepatica, pancreatica si intestinala. - Indigestii, enterita, diaree, dizinterie. - Ulcer duodenal, litiaza biliara si duodenala. - Tulburari gastrice datorita abuzului de tutun. - Retentie urinara, uremie, incontinenta urinara. - Insuficienta galactogena. - Hemoptizie, hemoragie interna si uterina, metroragie, menstre neregulate, vaginite, leucoree. - Retentie de apa in organism - Ascita, reumatism, guta. - Obezitate, lombago, sciatica si alte nevralgii. - Amigdalite, pneumonii, bronsita. - Astm bronsic, alergii. - Rani, urticarie, psoriazis. - Alopecie, matreata, seboree. - Tumori. - Profilaxia cancerului.

CUM SE FOLOSESC URZICILE Urzicile se pot prepara la inceput de primavara sub forma de pireu, mancare cu usturoi, salate, etc. Se poate folosi sucul obtinut din frunze proaspete, pisate si stoarse. Se consuma doua, trei lingurite pe zi. Pentru revigorare si detoxifiere se poate face o cura cu infuzie de urzica (o lingura de planta proaspata bine maruntita la o cana cu apa clocotita sau o lingurita de pulbere de planta uscata la o cana cu apa clocotita lasata acoperita timp de 15 minute), trei pahare de ceai pe zi, timp de trei, patru saptamani. Nu este bine ca aceasta cura sa depareasca 6 saptamani, excesul fiind daunator. Cura cu infuzie de urzici mai poate fi folosita in urmatoarele cazuri: litiaza renala si biliara, diabet, guta, retentie de lichide in organism,

29

bronsita, metroragii, hemoragii, dismenoree, diaree, hemoroizi, etc. Pentru tratarea ranilor si grabirea cicatrizarii lor se foloseste o infuzie cu trei, patru linguri de frunze maruntite la o cana cu apa clocotita. Se fac bai locale sau se pun comprese. Pentru tratarea enurezisului si a incontinentei urinare se folosesc seminte de urzica macinate, 2-3 g seara impreuna cu o lingurita de miere. Pentru tonifierea parului si combaterea matretii, se pot folosi infuzii din 40, 50g frunze maruntite la 1l de apa clocotita. Se lasa 30 minute acoperit, se strecoara si se spala parul. Se mai poate folosi si un decoct din 250g radacini, tulpini si frunze la 5l apa. Se lasa la fiert 30 de minute, se strecoara si se spala parul. Urzicile mai pot fi uscate si maruntite, pulberea fiind pastrata si folosita pentru adaos la mancare pentru vitaminizare, mineralizare si intarirea organismului.

10.05.2011-Marti

Soc Sambucus nigra

DescriereArbust cu tulpina inalta de 2-6 m, puternic ramificata. Ramurile sunt lungi si drepte, au scoarta cenusie si maduva alba, spongioasa. Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-7 foIiole ovale sau lanceolate, ascutite in varf, serat-dintate, glabre. Florile sunt mici, cu 5 petale albe sau verde-galbui, dispuse in corimbe ramificate, late de 20-30 cm, cu ordonarea florilor la acelasi nivel. Fructele sunt bace negre, Iucioase, de 6-8 mm in diametru, cu suc

30

violet-purpuriu si gust dulceag-acrisor. Inflorirea are loc in lunile mai-iulie. RaspandireArbustul este frecvent in flora spontana de Ia campie pana in zona premontana, pe soluri fertile, bogate in humus. Creste Ia marginea padurilor de foioase, maracinisuri, malurile raurilor, zavoaie, daramaturi, locuri umede, santuri, marginea gardurilor. In scop ornamental este cultivat in gradini. Organe utilizate: Flores et Fructus et Cortex Sambuci – flori, fructe si scoarta ramurilor. Proprietati terapeutice sudorifice (cu scaderea febrei), emoliente, calmante; diuretice, diaforetice, galactogoge, usor laxative; antireumatice, antiinflamatoare, antinevralgice, depurative; antiseptice extern. Actiuni specificea. Florile afectiuni ale aparatului respirator: guturai, raguseaIa, pneumonie, pleurezie, gripa, raceala cronica, tuse, catar bronhial, astm, bronsite, faringite, angine, febra (provoaca transpiratie abundenta si scaderea temperaturii); afectiuni digestive: indigestii, balonari, constipatie, dureri de stomac, ficat congestionat, ascita, hemoroizi; boli renale: neputinta de urinare, nefrita, litiaza renala, cistita; reumatism articular, guta, sciatica, hidropizie; mareste cantitatea de lapte Ia femei care alapteaza; trateaza insuficienta cardiaca cu edeme si tulburarile circulatorii; afectiuni oculare si ORL: conjunctivita, blefarita, orgelet, rinita, sinuzita, dureri de urechi; combate obezitatea (celulita) prin eliminarea apei din tesuturi; afectiuni dermatologice: eczeme, furuncule, erizipel, urticarie, abcese, contuzii, edeme, rujeola; mareste capacitatea de rezistenta a organismului.Observatii: florile proaspete nu se utilizeaza, intrucat pot produce inrosirea pielii si a mucoaselor. b. Fructele constipatie de natura nervoasa.

Forme de utilizareUZ INTERN

31

lnfuzie din 1-2 lingurite de flori uscate Ia 250 mI de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 5 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si se beau 3 ceaiuri fierbinti pe zi, dupa mese, cu actiune sudorifica in gripa, bronsita, raceala, stari febrile, reumatism, guta, sciatica, rujeola si scarlatina. Consumat seara Ia culcare are actiune Iaxativa in constipatie cronica sau rebela. Decoct din flori de soc, indulcit cu marmelada din fructe de soc, este un bun remediu contra durerilor de cap, masele, urechi si amigdalita si contra afectiunilor cailor respiratorii (tuse, guturai, bronsita, Iaringita). Decoct din 1-2 lingurite fructe uscate Ia 250 ml apa care se bea seara, inainte de culcare, pentru efectul usor laxativ in constipatlile de natura nervoasa iar sub forma de gargara se foIoseste In raguseala. Decoct din 15-20 g de scoarta Ia 500 ml de lapte; se fierbe pana scade Ia jumatate, se strecoara si se consuma dimineata, pe stomacul gol, avand efect in combaterea viermilor intestinali (ascarizi). Nu se pastreaza de Ia o zi Ia alta. Otet aromat din 10 g de flori de soc in 1 litru de otet de vin; se Iasa Ia macerat 15 zile intr-un borcan de sticla si se consuma cate o Iingura Ia o ceasca cu apa indulcita, avand efecte diuretice si sudorifice in raceli, pneumonie, reumatism si guta. Vin de soc din 150-200 g de scoarta uscata Ia 1 litru de vin fierbinte; se Iasa Ia macerat 48 ore si se iau cate 50-100 ml pe zi ca diuretic in boli de inima cu edeme consecutive, cistite si hidropizie. Suc din fructe proaspete care se consuma seara cate 20-30 g ca diuretic si purgativ. Sirop din 100 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita; se fierbe Ia foc redus cu 1,5 kg zahar, se strecoara si se iau cate 4-5 linguri pe zi, avand efecte laxative, diuretice si sudorifice. Fructele uscate de soc (cate 10 boabe de 3 ori pe zi) se consuma in caz de diaree. Frunzele uscate de soc servesc Ia prepararea tigarilor cu efect in renuntarea Ia fumat. Frunzele proaspete (2-3) zdrobite in miere sau fierte in zer combat constipatia Ia batrani si Ia bolnavii obligati sa stea mult timp in pat. Excesul de frunze poate fi toxic datorita continutului ridicat in sambunigrina – un glicozid care se descompune in acid cianhidric.

UZ EXTERN

32

Infuzie concentrata din 3-4 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se foIoseste sub forma de bai locale sau cataplasme in abcese, arsuri, furunculoza, umflaturi, degeraturi, erizipel si infectii seroase de pe suprafata pielii. Decoct din 50 g de flori Ia 1 litru de apa; se fierbe 3 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de bai pentru inflamatii oculare (orgelet) sau ca inhalatii in gripa si rinita. Decoct concentrat din 100 g de flori proaspete Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 15 minute si se recomanda in panaritiu, edeme, tumori, flegmoane, ulcere, gangrene si arsuri. Decoct concentrat din amestecul cu flori de soc, salvie si rozmarin, folosit sub forma de bai fierbinti cu rol antireumatismal. Infuzie din 100 g de frunze proaspete Ia 1 Iitru de apa in clocot; se foIoseste sub forma de comprese in dureri hemoroidale. Unguent din scoarta a doua a ramurilor (stratul de Iiber) zdrobita si fiarta in untura; se aplica cu rol calmant in favus si basicarea pielii datorita substantelor vezicante. Frunze proaspete si zdrobite se aplica sub forma de cataplasme contra intepaturilor de insecte (albine, viespi), a muscaturiIor de vipere sau in arsuri si hemoroizi.

11.05.2011-Miercuri

Valeriana Valeriana officinalis

33

Descriere: Valeriana este o specie ierbacee perena, din flora spontana, dar care este mai ales cultivata, initial cu o rozeta de frunze, apoi cu tuplina erecta, neramificata, cu frunze tulpinale opuse, imparipenat sectate cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate, paroase mai ales la spate si la baza, cu petioli din ce in ce mai scurti la baza si spre varf, flori in inflorescente terminale dense, asemanatoare cu o umbrela, flori mici de 4-5 mm, asimetrice, rosii-liliachii pana la alb.

Partile utilizate: Rizomi, stoloni (tulpini taratoare) si radacini.

Actiune:actioneaza sedativ asupra sistemului nervos, somnifer, antispastic, carminativ (favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), hipotensiv, stimuleaza menstruatia.

Indicatii terapeutice: Valeriana are o gama larga de utilizari, insa principalele indicatii sunt - anxietate, insomnie nervoasa si toate simptomele corpului ce indica tensiune, precum si crampe musculare si indigestie. Valeriana se poate folosi cu siguranta in situatiile in care anxietatea si tensiunea cauzeaza probleme. Acestea se pot manifesta sub forma comportamentala sau prin simptome fizice. Pentru unele persoane, aceasta planta poate fi un analgezic usor.Fiind unul dintre cele mai usoare si inofensive remedii pentru insomnie, valeriana sporeste procesele naturale ce induc somnul si amelioreaza stresul. Preparate pe baza de valeriana

Extractul hidroalcoolic (tinctura)Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga 2 cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.PulbereaSe obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o

34

perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.Infuzia combinataSe pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele 2 extracte, obtinandu-se aproximativ 1l de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).Baia terapeuticaMedicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti 2l de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.Tratamente cu valeriana: insomnie, crampe musculare, gastrite, spasme gastrointestinale, adjuvant in sindromul premenstrual, crampe in timpul menstrelor, aritmie cardiaca, ischemie cardiaca, anghina pectorala, anxietate, depresie, adjuvant in sindromul colonului iritabil.

12.05.2011-Joi

35

Nucul Juglans regia

In medicina populara romaneasca, nucul are atat de multe utilizari, incat s-ar putea face un mic volum de specialitate cu retetele medicinale si magice care au fost culese pana acum de etnologi. Este o curiozitate a lumii botanice, fiind una dintre plantele care nu accepta nici o surata in preajma sa si mai mult, tine la distanta toate insectele si daunatorii. Secreta o cantitate impresionanta de iod, iar fructele sale sunt adevarate bombe energetice, fiind printre alimentele naturale cele mai bogate in calorii si totodata, cele mai complete din punct de vedere nutritiv.Cojile verzi care invelesc fructele pana la maturitate sunt foarte bogate in iod si taninuri, avand efecte antiinfectioase, depurative si stimulatoare ale activitatii tiroidei. Frunzele - se mai pot culege si acum, cat sunt inca verzi, au proprietati hipoglicemiante, diuretice, previn si combat infectiile tubului digestiv si cele renale. Fructele (nucile) sunt un medicament-aliment, foarte bogate in vitamina E, ajutand la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular, regland pe cale naturala nivelul colesterolului in sange, avand proprietati stimulatoare hormonale, reintineritoare si afrodiziace. Axul nucii, adica acea pojghita care desparte miezul de nuca in doua, este puternic astringent, are efecte antitusive si antiinfectioase la nivelul cailor respiratorii medii. Miezul de nuca - un aliment-medicament cu putere calorica la fel de mare ca si carnea, dar mult mai sanatos.Retete medicinale cu frunze si coji de nuc

36

Extractul hidroalcoolic de coji verzi de nuca Este cel mai activ preparat obtinut din nuc, fiind foarte bogat in iod, flavonoide si taninuri. Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de coji verzi de nuca, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de 4 ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Decoctul combinat de coji verzi de nuca Se lasa la macerat 4 lingurite de coji verzi, maruntite in prealabil, intr-o cana de apa (250 ml) la temperatura camerei, vreme de 8 ore, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pastreaza, iar planta ramasa se fierbe la foc mic, vreme de 5 minute, in inca o cana de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se strecoara. La sfarsit se combina cele doua extracte, rezultand aproximativ jumatate de litru de preparat, care se foloseste extern sau intern. Infuzia combinata de frunze de nucSe pun la macerat 3-4 linguri de frunze de nuc maruntite, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern. Decoctul obtinut din axul nucilorSe obtine prin fierberea a 3-4 lingurite de produs vegetal, maruntit in 300 ml de apa, vreme de 10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se administreaza indulcit cu miere, cat mai fierbinte posibil. Pulberea de frunze de nucSe obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de frunze de nuc se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece substantele sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o lingurita rasa de pulbere de frunze de nuc, pe stomacul gol. Cataplasma din coji verzi de nucaO mana de coji verzi uscate si maruntite se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de 1 ora.

37

Uleiul de nuca Se obtine doar pe cale industriala, prin presare la rece. Are un puternic efect de reducere a colesterolului, fiind, de asemenea, tonic vascular si vermifug. Se administreaza 3-4 lingurite pe zi, de preferinta pe stomacul gol.

Boli care se trateaza cu preparate obtinute din nuc: reumatismul, guta, hipotiroidia, tusea, tusea cronicizata, diaree, infectii intestinale acute, adjuvant in dizenterie, adjuvant in diabet, viermi intestinali(oxiuri,limbrici), transpiratie excesiva, arterioscleroza, inconstienta urinara, negi, eczeme acute, dezinfectarea ranilor, rani purulente, ulcere de piele, afte bucale, inflamatii ale gurii si gatului, infectii vaginale cu candida sau stafilococi, infectii respiratorii in faza incipienta, varice, hemoroizi, matreata.

13.05.2011-Vineri

Maces Rosa canina

Măceşul este una dintre frumoasele podoabe ale dealurilor, fiind eficace pentru sănătatea omului, în primul rând pentru vitaminizarea organismelor slăbite şi apoi pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive (cardiovasculare, renale, genitale, digestive, nervoase şi pulmonare).Fructele se recoltează manual, în lunile august-octombrie, înainte de căderea brumei, deoarece fructele brumate se înmoaie şi pierd o parte din vitamina C. Fructele necoapte şi ciupite şi mai ales cele cu pete negre nu se culeg deoarece în ele au fost depuse ouăle muştei de măceş. O tufă poate produce circa 300-400 grame măceşe cu gust plăcut, dulce-acrişor, uşor astringent, lipsite de miros.Florile şi frunzele se recoltează în lunile mai-iunie, în faza de

38

înflorire deplină. Din 4-5 kg flori proaspete se obţine 1 kg flori uscate, plăcut mirositoare.

Continut:În conţinutul chimic al fructelor predomină vitamina C (acidul ascorbic şi acidul dehidroascorbic) în cantitate de 0,5 – 2%, de 50 de ori mai mult decât în lămâi, de 80-100 de ori mai mult decât în cireşe, vişine şi mandarine şi de 200 de ori mai mult decât în mere. De remarcat faptul că fructele măceşului de munte au un conţinut mult mai mare de vitamina C (8-10 g%), depăşind de aprox. 10 ori conţinutul fructelor de la şes.În afară de vitamina C, măceşele conţin şi alte vitamine de mare valoare pentru organismul uman: provitamina A (de 20 ori mai mult decât în mere), vitaminele B1, B2, K, P şi PP.Petalele florilor conţin ulei eteric, iar seminţele, cantităţi mari de tocoferol (vitamina E).

RecomandariPrin conţinutul ridicat în vitamine naturale, fructele dau rezultate uimitoare şi sunt recomandate în avitaminoze, hipovitaminoze şi ca energizant general, mai ales la copii, vârstnici, persoane debile, anemice, bolnave de tuberculoză sau aflate în convalescenţă. Eficienţa este mai mare în perioada rece a anului, când organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru îndeplinirea funcţiilor sale normale. Se ştie că necesarul zilnic în vitamina C este de 100-125 mg, ceva mai mare în cazul unor maladii infecţioase, stări febrile, eforturi fizice şi intelectuale făcute la temperaturi scăzute, precum şi la femeile după naştere.

Pentru întărirea şi creşterea rezistenţei la factori nefavorabili, biotici sau abiotici, sunt eficiente preparate sub formă de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv măceşele întregi, uscate şi măcinate (cu sau fără seminţe). Acestea se consumă în scopuri curative sau profilactice în timpul sezoanelor mai reci, mai ales atunci când apar răceli, gripe sau afecţiuni respiratorii infecţioase.Produsele din fructe de măceş, indiferent de forma de prelucrare, asigură o bună funcţionare a rinichilor, inimii, ficatului, splinei, creierului şi a glandelor cu secreţie internă.Consumul acestor preparate este eficient numai pe o durată de maximum 6 luni după preparare, întrucât îşi pierd o mare parte din vitamine. Pentru afecţiunile renale şi genitale există rezultate remarcabile în tratamentele contra următoarelor boli:

39

- inflamaţiile căilor urinare şi ale rinichilor, formarea calculilor la nivelul rinichilor şi a vezicii urinare, insuficienţă renală, edeme renale şi enurezis (pierderea involuntară a urinei). Pentru aceste afecţiuni sunt eficiente decocturi, infuzii şi vin de măceşe, în cure de lungă durată, care intervin în reglarea cantităţii de urină eliminată zilnic;- oprirea hemoragiilor uterine, leucoree, gonoree, cistite, nefrite, dismenoree pentru care se utilizează infuzie sau tinctură de măceşe cu proprietăţi antiseptice. În bolile cardiovasculare, preparatele din fructe sunt bune vasodilatatoare, arteriale şi venoase şi constituie remedii eficiente contra fragilităţii vaselor capilare (datorită conţinutului în flavonoide şi vitamina P). Prin aceasta, măceşele facilitează circulaţia periferică normală a sângelui, picioarele şi mâinile nu mai sunt reci şi cianurate şi previne apariţia de hemoragii la nivelul arterelor sau vaselor, cu pericol de arterite şi tromboflebite, mai ales la persoanele în vârstă. În plus, intervine în insuficienţa cardiacă, cu edeme la glezne. În bolile inimii, preparatele din măceşe au rol sedativ în caz de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, angină pectorală şi aterocleroză coronariană (pentru aceste boli sunt eficiente infuzii şi decocturi). În afecţiunile aparatului digestiv, preparatele din măceşe au efecte în steatoza hepatică, hepatita cronică virală (A, B, C), litiaza biliară, dischinezia biliară, colecistite, gastrite (prin stimularea secreţiilor), inflamaţii intestinale, crampe şi senzaţie de vomă. Prin stimularea digestiei (datorită conţinutului în pectine) se evită enterocolitele, inflamaţiile mucoaselor, hemoragiile la stomac, diareea, dizenteria şi intoxicaţiile stomacale (se prepară infuzii concentrate, decocturi, macerate la rece, vinuri tonice şi pulberi).

Un efect remarcabil se constată în eliminarea viermilor intestinali (oxiuri, ascaroizi, giardia şi tenia). Se utilizează fructele crude sau uscate şi pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 părţi fructe şi 1 parte miere), care se consumă înainte de mese, pe stomacul gol, câte 2-3 linguriţe pe zi. Pentru sistemul nervos, măceşele intervin împotriva stresului, a somnolenţei, a insomniilor, asigurând nopţi liniştite. Mai au efecte în migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuzii mentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseală şi chiar în scleroza multiplă în plăci (leuconevraxită). Pentru aceste afecţiuni se utilizează decoctul, pulberea şi tinctură cu acţiune sedativă. În afecţiunile respiratorii, măceşele au efecte remarcabile în tratarea multor boli ca: gripa, răceala, răguşeala, rinosinuzita,

40

faringita, astmul bronşic, pneumonia, tuberculoza şi în creşterea rezistenţei la infecţii pulmonare (sunt eficiente infuziile, decocturile şi tincturile). Pulberea de măceşe (1 linguriţă la intervale de 1-2 ore) măreşte capacitatea de a suporta febra, asigurând totodată eliminarea unor toxine şi inhibarea bacterilor din corp. La tratamente externe se aplică comprese sau masaje locale cu decoct de măceşe pentru dureri reumatice, îmbunătăţirea mobilităţii articulare, psoriazis, contuzii, înţepături de insecte, micoze bucale, cuperoză (vinişoare subţiri pe obraji), dureri de urechi şi diferite dermatoze alergice. Efect bun are şi consumul de pulberi din pulpa fructelor uscate, luând 4-6 linguriţe pe zi. Florile şi frunzele sunt folosite intern în boli de ficat, constipaţie, dizenterie, hemoptizie, litiază renală, astenie şi cuperoză pentru care se prepară o infuzie din 2 linguriţe la 200 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se beau 3 ceaiuri pe zi, foarte plăcute la gust, mai ales dacă se amestecă cu frunze de zmeur, fragi şi mur.Este recomandat şi siropul preparat din 250 g frunze şi 1,5 litri apă clocotită; se lasă la macerat timp de 12 ore, se strecoară şi se adaugă 500 g zahăr sau miere de albine. Siropul se fierbe din nou până la consistenţa optimă şi va fi consumat pentru efectele sale tonice, întăritoare şi depurative la copii, persoane anemice, în convalescenţă şi fără poftă de mâncare. În tratamente externe, florile şi frunzele au efecte în răni, ulceraţii, arsuri, dureri de ochi, pentru care se prepară o infuzie cicatrizantă folosită la spălarea rănilor, precum şi tinctură pentru comprese pe răni şi ochi. În caz de răceală este indicat oţetul din flori pentru frecţii locale. Sâmburii sunt eficienţi în caz de palpitaţii, hemoragii, hemoroizi, menstre neregulate şi colite cronice; se poate folosi decoctul din 1 linguriţă seminţe zdrobite la 200 ml apă, se fierbe 5-6 minute şi se beau câte 1-2 ceaiuri pe zi. În instabilitate nervoasă, nelinişte, teamă permanentă şi agitaţii nocturne se recomandă tinctura din seminţe, din care se iau câte 30 picături de 3 ori pe zi.

Preparate - Decoct din două linguri fructe zdrobite sau curăţate de seminţe şi perişori care se fierb timp de 10 minute în 500 ml apă la foc moale; se strecoară, se îndulceşte cu miere sau zahăr şi se bea călduţ sau rece în cursul zilei. - Infuzia fără fierbere este indicată pentru a nu distruge vitaminele; se prepară din 10-15 fructe zdrobite sau două linguriţe fructe

41

uscate la 200 ml apă clocotită, care se infuzează acoperită timp de 10-15 minute, se pasează prin tifon, se adaugă miere de albine şi zeamă de lămâie după gust şi se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, mai ales dimineaţa împotriva răcelii, în anotimpul iernii şi la începutul primăverii.- Tinctura de măceşe se prepară din o parte măceşe şi 5 părţi alcool 600; se macerează 8 zile şi se consumă câte 40-50 picături pe zi, având efecte sedative, contra nevrozei anxioase. Se mai prepară din 500 g pulpă de măceşe (fără sâmburi) amestecate cu 500 g zahăr sau miere şi lăsate la macerat 5-6 zile până la obţinerea unui suc roşu; se adaugă 500 ml alcool 600, se mai macerează încă 2-3 zile după care se strecoară în sticle închise la culoare, folosindu-se circa 30 picături înainte de culcare.- Vinul de măceşe este o băutură excelentă, vitaminoasă, cu proprietăţi tonice şi antiinfecţioase. Se prepară din 2 kg fructe coapte, bine spălate şi trecute prin măşina de tocat; pasta se pune într-o damigeană de 20 litri cu 7 litri apă rece. Separat se dizolvă, la cald, 2 kg zahăr într-un litru de apă şi zeama unei lămâi, se toarnă peste măceşe, se adaugă puţină drojdie de bere în damigeană şi se astupă cu dop de fermentaţie. Aici se menţine timp de minim 6-8 săptămâni la temperatura de 18-20C, cu agitare zilnică. După limpezire se strecoară prin tifon şi se toarnă în sticle bine închise, păstrate la loc răcoros. Consumat câte un păhărel zilnic, dimineaţa pe stomacul gol, constituie un remediu deosebit de eficace în normalizarea circulaţiei sângelui, în menţinerea tonicităţii vaselor capilare, în combaterea litiazei şi infecţiilor urinare, iar extern este un minunat balsam pentru răni.

14.05.2011-Sambata

42

Tataneasa Symphytum officinale

Descriere: Planta ierboasa perena, robusta, cu peri aspri pe intreaga suprafata, tulpina cu muchii aripate, frunze opuse, mari, alungite, decurente (care se prelungesc pe tulpina), foarte aspre, flori rosii-violacee, tubuloase, grupate in cime scorpioide (inflorescente in forma unei cozi de scorpion).Indicatii terapeutice: Aceasta substanta chimica stimuleaza proliferarea celulara, accelerand astfel vindecarea ranilor, atat la exterior cat si in interior. Datorita mucilagiului emolient, tataneaza este un agent de vindecare puternic in ulcer gastric si duodenal, hernie hiatala si colite ulcerale. Actiunea astringenta este benefica pentru hemoragii. Tataneasa a fost utilizata cu succes in cazuri de bronsita si tuse iritanta, ameliorand si reducand iritatia, in acelasi timp ajutand expectoratia. Tataneasa se poate utiliza intern pentru a accelera vindecarea ranilor si pentru a impiedica dezvoltarea necorespunzatoare a tesutului cicatrizat. Ranile foarte adanci necesita atentie speciala, deoarece aplicarea externa a plantei poate duce la formarea tesutului exterior inainte de a se vindeca rana in profunzime, ceea ce duce la abcese. Tataneasa este un remediu excelent in ulcere varicoase cronice si are o actiune anticanceroasa faimoasa. Indicatiile specifice pentru tataneasa includ - tuse si raceala, ulcer gastric si duodenal, inflamatie gastro-intestinala, hemoptizie (eliminare de sange prin tuse), hematemeza (voma cu sange), prurit anal, ulceratii cronice supurative, rani la articulatii si muschi, tendoane smulte, sudarea intarziata a fracturilor, traumatisme la ochi, iritatie pulmonara, pneumonie, inflamatia stomacului.

Combinatii: Pentru ulcer gastric si inflamatii se poate combina cu nalba mare si cretusca. Pentru probleme pulmonare se poate

43

combina cu podbal, unguras sau iarba mare. Pentru vindecarea ranilor se combina cu galbenelele.Preparare si administrare: Decoct - se pune 1-3 lingurite de planta uscata intr-o cana cu apa, care se fierbe 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura - 2-4 ml de tinctura de trei ori pe zi.

15.05.2011-Duminica

Obligeana Acorus calamus

Descriere: Obligeana este o planta erbacee, erecta, cu miros aromat, tulpini carnoase in patru muchii purtand o singura frunza in forma de sabie si o singura inflorescenta carnoasa cilindrica, ca un stiulete.Actiune: Sedativ, antispastic, carminativ (favorizeaza expulzarea gazelor intestinale), colagog (favorizeaza eliminarea secretiilor biliare), neurotonic, diuretic cu eliminare de acid uric.Indicatii terapeutice: Obligeana este un remediu vechi popular, pentru artrita, nevralgie, diaree, constipatie, caderea parului si alte afectiuni. Este utilizat pentru stomac si intestine, din cauza ca stimuleaza salivatia si productia de sucuri gastrice, ajutand la combaterea hiperaciditatii, arsurilor la stomac si a constipatiei. O metoda obisnuita de administrare a plantei este de a o mesteca. Consumata in doze mici, poate avea efecte stimulante sau calmante, depinzand de starea consumatorului. Consumata in doze mari, planta are efecte usor halucinogene.Combinatii: Intra in formula ceaiului tonic-aperitiv.

44

Preparare si administrare: Pentru infuzie se folosesc 5-25 cm de radacina de grosimea unui creion. Se bea de 2-3 ori pe zi.Contraindicatii: Consumata in doze mari, radacina provoaca varsaturi.

Saptamana 316.05.2011-Luni

Dupa ce am terminat studierea plantelor medicinale de mai sus, am luat notite despre produsele in compozitia carora gasim aceste plante medicinale.

Favisan Vasc – 40 comprimate

Compozitie: 0.25g pulvis/capsula. Indicatii:Adjuvant in hipertensiune, tensiune oscilanta, afectiuni vasculare, ateroscleroza, dereglari glandulare, artroza, spondiloza deformanta, tuse convulsiva si spastica, tumori, leucemie.Administrare:1 capsula de 3 ori pe zi.

17.05.2011-Marti

Extract de urzica – 30 de capsule

Caracteristici: Acest supliment nutritional elimina toxinele si surplusul de apa.Extractul de urzica este recomandat pentru efectele sale diuretice , pentru capacitatea de curatare si detoxifiere a organismului, reducerea celulitei. Extractul din frunze de urzica are efecte astringente, prevenind aparitia infectiilor la nivelul tubului digestiv. Datorita continutului bogat in clorofila, intareste organismul, imbunatateste schimbul de substante si functia fiziologica a organelor. Folosirea urzicii se recomanda persoanelor care au o munca fizca si psihica solicitanta , dar si copiilor care in perioada de crestere au necesitati speciale.Recomandari : - are efect diuretic si inlatura astfel din organism surplusul de apa si toxinele;

45

-ajuta la imbunatatirea imunitatii si reduce frecventa bolilor infectioase; -ajuta la reducerea intinderii eczemelor la copii; -contribuie la desfundarea foselor nazale pentru o mai buna respiratie;-actioneaza favorabil in timpul menstruatiei; -ajuta la mentinerea in limite normale a nivelului zaharului in sange; -ajuta la reducerea simptomatologiei in adenomul de prostata . Compozitie ( 1 capsula ) : Extract din frunze de urzica -190 mg . Administrare : 1 capsula de 2-3 ori pe zi . PRECAUTII : Nu se recomanda copiilor sub 3 ani . A se evita de catre persoanele sensibile la produse apicole !

18.05.2011-Miercuri

Tinctura de pelin

Recomandari: balonare, tulburari dese ale vezicii biliare, meteorism, insuficienta gastrica, atonie intestinala, gastrita, dureri de stomac,tulburari hepatice, menstruatie neregulata, febra, pierderea apetitului, infectii cu paraziti, ulcere, pete pe piele, muscaturi de insecte.Contraindicatii: consumul excesiv poate duce la insomnie, ameteala si stari de voma, precum si tremurat, convulsii.

19.05.2011-Joi

Ulei de sunatoare

Recomandari: are efect cicatrizant, fiind folosit in tratarea ranilor, dureri ale tesutului muscular sau in cazul oricaror dureri nervoase, disckinezii biliare, hepatite acute si cronice, ulcer gastric, depresii, colita, diaree, enterita, colecistita, arsuri, alergii, rani deschise, purulente, ulceratii invechite.Mod de administrare: Intern - cate o lingurita de 3 ori pe zi, in ceai cald, de preferinta inainte de masa. Extern – se aplica pe zona interesata, in strat subtire de 3 ori pe zi, in cazul ranilor, inainte de a aplica uleiul se spala bine rana.

46

20.05.2011-Vineri

Ceai de salvie

Actiune farmacologica: cicatrizant, antiseptic, antisudorific, stomahic, carminativ, antispastic, coleretic-colagog, tonic nervin, sedativ al durerilor, antidiabetic.Intrebuintari: diabet, diskinezie biliara, flatulenta, dispepsii, dismenoree, tulburari de menstruatie, colica si calculoza biliara, astenii, sudoratie nocturna exagerata, afectiuni circulatorii, afte, gingivite, stomatite, abcese dentare, ten acneic si seboreic, rani cu puroi, transpiratie fetida a picioarelor.Contraindicatii: nu se cunosc.Mod de preparare: infuzie din o lingurita de planta la o cana cu apa.Mod de administrare: Intern – se bea o cana cu ceai dupa fiecare masa principala. Extern – se face gargara cu infuzie si se aplica comprese.

21.05.2011-Sambata

Tinctura de vasc

Indicatii: Intern – tuse, tuse convulsiva sau spasmodica, astm bronsic, crize astmatice pe fond de tensiune psihica, adjuvant in epilepsie si crize nervoase, isterie, nevroza, ameteli, hipertensiune arteriala, ischemie cardiaca, tulburari de memorie asociate cu hipertensiunea, arterioscleroza, accidente vasculare, sughit, spasme digestive. Extern – guta, sciatica,leucoree.Administrare: 1 lingurita in 100 ml apa de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, spalaturi cu tinctura diluata 1:5 cu apa, comprese cu tinctura pe zonele afectate timp de o ora pe zi.

22.05.2011-Duminica

In ultima zi de practica am mai luat notite de pe un ultim produs in compozitia caruia gasim plante medicinale.

47

Unguent cu tataneasa

Recomandari:Este eficient in cazuri de entorse, luxatii, contuzii, este o planta cicatrizanta, ajuta in tratarea fracturilor si cicatrizarea ranilor.Contraindicatii: nu se cunosc.Administrare: se aplica local de 2 ori pe zi pe zonele afectate, cu masaj usor. Nu se aplica pe rani deschise.

48

DARE DE SEAMALa sfarsitul celor 3 saptamani de stagiu practic, la farmacia “UNICA”, cu sediul in strada 1 Decembrie 1918, nr. 26 B, sub indrumarea domnului farmacist sef Tudor Mihai, datorita perseverentei mele, am acumulat multe informatii care imi vor fi necesare in exercitarea meseriei de farmacist. Intr-o epoca in care atat de multi oameni se indeparteaza tot mai tare de modul de viata naturist si sunt amenintati de boli grave din cauza unei false atitudini in fata vietii, ar trebui sa regasim drumul ce duce spre plantele noastre medicinale, pe care Dumnezeu ni le daruieste din timpuri stravechi prin bunatatea Lui. Oricare om isi poate ajuta propria sanatate, daca va culege cu grija si la timp plante din “Farmacia Domnului”, daca va bea zilnic sau in timpul curei infuzia lor sub forma de ceai, daca le va intrebuinta extractele ca frectii sau comprese, inhalatii sau adaos la apa de baie. Astfel de cure urmate exact dupa prescriptie, nu pot face rau niciodata. Tot sub indrumarea domnului farmacist sef Tudor Mihai si in cel de-al doilea an de practica, am acumulat si mai multe informatii despre colectarea, ierbarizarea si beneficiul plantelor medicinale pentru sanatatea omului. Va sfatuiesc sa va indreptati atentia asupra plantelor medicinale si “puterilor” lor de stagnare si vindecare a bolilor.

22.05.2011 Nistoroiu Ramona Elena

49

50