CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU IN OPERA SF. GRIGORE PALAMA CONTROVERSA CU SF. VARLAAM 2 MODELE DE CUNOASTERE NATURALA SI DUHOVNICEASCA

Dumnezeu este fiina absoluta, existenta prin Sine Insui, adica avandu-Si in Sine temeiul sau cauza existenei Sale si posedand plenitudinea tuturor perfeciunilor, El fiind insasi perfectiunea. Si astfel, Dumnezeu nu este un principiu abstract ci o fiinta personala cu toate atributele spirituale: constiinta, vointa, ratiune si simtire. Din caracterul de fiinta absoluta al lui Dumnezeu rezulta ca numai El exista cu necesitate si ca tot ceea ce exista in afara de El, este contingent, relativ, este opera lui Dumnezeu. Totul este de la Dumnezeu a Carui fiinta este pur spirituala si mai presus de lume: Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si adevar.(Ioan4,24) in afara raului ce-I este strain Creatorului, Proniatorului, Mantuitorului, Sfintitorului si Desavarsitorului nostru. Ca toate fapturile, omul isi are originea la Dumnezeu, dar pe cand celelalte fapturi apar prin simpla exprimare a vointei divine sa fie(Fc.cap1), omul este creat printr-o lucrare 9directa si nemijlocita a lui Dumnezeu Insusi: Si a zis Dumnezeu: sa-l facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul / Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut, a facut barbat si femeie(Fc.1,26-27) Prin urmare creatie este un act liber, un act gratuit al lui Dumnezeu. Ea nu raspunde nici unei necesitati a fiintei divine. Pana si motivatiile morale ce ii sunt adeseori atribuite sunt platitudini fara importanta: Dumnezeu-in-Treime este plinatatea dragostei, El nu are nevoie de altcineva pentru a-Si revarsa dragostea deoarece acel cineva este deja in plinatatea ipostasurilor.[footnoteRef:1] [1: Arseniev, Nicole, Mistica i Biserica Ortodox, traducere de Remus Rus, Ed. IRI, Bucureti, 1994]

Creatia este o lucrare a Treimii. O maxima patristica spunea ca Tatal creaza prin Cuvantul in Duhul Sfant ce sunt numiti cele doua maini ale lui Dumnezeu Adevarata valoare a omului nu se arata prin faptul ca este numit de stoici microcosmos, dupa cum afirma Sfantul Grigorie de Nyssa:Nu este nimic remarcabil in faptul ca omul este dupa chipul si asemanarea universului deoarece pamantul trece , cerul e schimbator si intregul lor continut este la fel de efemer ca ceea ce-l cuprinde[footnoteRef:2], ci prin faptul ca el este creat dupa chipul lui Dumnezeu si destinat asemanari cu El:In calitatea mea de tarana sunt atasat de viata de aici, de jos, insa fiind si particica divina port in pieptul meu dorinta dupa o viata viitoare[footnoteRef:3]Dumnezeu l-a creat pe om ca animal care a primit porunca de a deveni Dumnezeu4 [2: Basarab Preot. Prof. Mircea, Autoritatea Sfintei Scripturi n Biserica Ortodox, n Ortodoxia anul XXXII, nr. 2, aprilie iunie 1980] [3: Bria, Pr. Prof. Ion, Credina pe care o mrturisi, Ed. IBM al BOR, Bucureti, 1987]

Deci, tinta finala si cea mai de pret a omului, care este si va ramane pentru stiinta un mister pentru ca: se afla dincolo de limitele stiintei, ca in nucleul lui, din cauza constitutiei sale proprii, el este o fiinta teologica5, este reprezentata de asemanarea cu Dumnezeu, asemanare la care se poate ajunge prin credinta lucratoare, prin iubire si prin conlucrarea omului cu harul divin, conlucrare ce da omului puterea de a cunoaste pe Dumnezeu in deplinatatea Sa fiintiala.Cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrarilor Lui se intemeiaza pe bunavointa Sa de a ni Se descoperi ca fiinta spirituala-personala pe de o parte, iar pe de alta parte pe posibilitatea omului ca fiinta rationala de a intra in dialog, de a vorbi cu Dumnezeu.Dupa forma de exprimare in general, afirmativa sau negativa a cunoasterii noastre despre Dumnezeu, aceasta cunoastere poate fi impartita in catafatica prin care il cunoastem pe Dumnezeu in calitate de cauza creatoare si sustinatoare a lumii si apofatica ce este superioara celei dintai si prin care avem un fel de experienta directa a prezentei Lui tainice, care depaseste simpla Lui cunoastere in calitate de cauza, investit cu unele atribute asemanatoare celor ale lumii.Calea catafatica sau afirmativa indica ceea ce este Dumnezeu in raport cu realitatile create, vazute, luate ca simbol al Sau. Dumnezeu este deci cunoscut din prezenta si din lucrarile Sale in Creatie, atribuindu-I-se insusirile acesteia. Prin aceasta cale pot fi identificate trei activitati ale lui Dumnezeu: creatoare, lumea dand o marturie evidenta ca Dumnezeu este creatorul cerului si al pamantului [footnoteRef:4] prin aceasta intelegandu-se intregimea universului, a vizibilului si a invizibilului, a inteligibilului si a corporalului. Cerul constituie intreaga imensitate a lumilor spirituale care inconjoara fiinta noastra terestra, nenumaratele sfere ingeresti; proniatoare, care se exprima in legea naturala inscrisa in ratiunea omului ca si in legea scrisa, pe care Dumnezeul le foloseste in mod liber pentru a ridica pe om de la cele vazute si temporale la cele nevazute si vesnice; de judecata, intrucat Dumnezeu se acomodeaza, adica ajuta, atat prin cuvinte cat si prin evenimente. Sfantul Grigorie Teologul remarca, pe drept cuvant, ca aceasta cunoastere nu ar avea nici un sens daca lumea ar fi fost lipsita de Cel ce o guverneaza, iar Sfantul Grigorie Palama a dat o precizare ultima traditiei patristice referitoare la cunoasterea de Dumnezeu. El nu contesta ca mintea naturala poate cunoaste pe Dumnezeu, dar filozofii s-au abatut de la uzul ei normal: , , [footnoteRef:5]. El spunea: Vederea si cunoasterea lui Dumnezeu prin fapturi se numeste lege naturala. De aceea si inainte de patriarhi si prooroci si de legea scrisa, ea a chemat si a intors neamul omenesc la Dumnezeu si a aratat pe Creatorul celor ce n-au iesit din cunostinta naturala, ca filosofii elini. Caci, cine avand minte si vazand atatea deosebiri de substante, pornirile echilibrate ale miscarilor opuse, nu va cunoaste ca din chip si din ceea ce a cauzat, pe Dumnezeu? El va avea si cunostinta de Dumnezeu prin negatie. Deci cunostinta fapturilor, a intors neamul oamenilor la Dumnezeu inainte de lege27 Sf. Grigorie Palama, n sec XIV-lea a rezolvat problema apofatismului Bisericii occidentale i cel al Bisericii de Rsrit. Dac pentru greci apofatismul era o problem metafizic, pentru tradiia biblic a avut o funcie extrem de critic. n timp ce filozofii au neles apofatismul ca un postulat epistemologic, teologii au vzut-o ca un criteriu necesar al adevrului unde observam la Sfantul Varlaam care este intr-o controversa isihasta bazanduse pe o speculatie filozofica pe cand Sf Grigorie Palama statornicete o viziune apofatic cu mult mai nalt, primit de la Prinii Bisericii anteriori. Asimilnd nvturile marilor Capadocieni Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz i Grigorie al Nyssei ;cand Clugrul grec Varlaam, sosit la Constantinopol din Calabria (Italia), a ncercat s minimalizeze diferenele doctrinare dintre ortodoci i catolici cu privire la teoria despre Filioque, dovedindu-se impregnat de tomism i partizan al unei teologii raionaliste i neduhovniceti. Prin cele dou tratate despre purce-derea Sfntului Duh, pe care le-a scris la Muntele Athos unde se afla, Sfntul Grigorie Palama respinge relativismul dogmatic al lui Varlaam, aprnd justeea teologiei trinitare ortodoxe, conform creia Duhul Sfnt purcede doar de la Dumnezeu Tatl, nu i de la Fiul. Ca drept replic la aceast punere la punct, clugrul calabrez aduce acuzaii nefondate isihatilor din Sfntul Munte, referitoare la practica rugciunii nencetate sau a minii i a experienei ntlnirii cu Dumnezeu n lumina taboric. Acest atac plin de calomnii i-a oferit prilejul Sfntului Grigorie Palama s formuleze nvtura ortodox despre harul divin necreat, de care Biserica se mprtete din ziua Pogorrii Duhului Sfnt i care nu fusese contestat de nimeni pn atunci, doar teologia scolastic nelegndu-l ca pe o lucrare creat i detaat de Dumnezeu i prin aceasta fcnd imposibil o unire real i eficient a credincioilor cu Dumnezeu.[footnoteRef:6] [4: Chiescu Prof. N., Teologia Dogmatic i Simbolic, manual pentru Institutele Teologie , Ed. IBM al BOR, vol II, Bucureti, 1958] [5: Davidescu, Preot, Dr. D.C n Mitropolia Moldovei i Sucevei, anul LXIV, nr. 4,iulie august, 1988] [6: Dionisie Pseudo Areopagitul, Despre numele divin Teologia mistic, traducere din grecete de Pr., Cicerone Iordchescu i Theofil Simeschy, Iai, 1936]

Sf Grigorie Palama distinge ntre fiina (ousia) incognoscibil a lui Dumnezeu i energiile (energeiai) care purced din El i sunt real distincte de fiina lui Dumezeu...Totui, energiile nu trebuie gndite ca separate de fiina lui Dumnezeu . Aceast viziune apofatic marcat de experierea lui Dumnezeu prin intermediul energiilor necreate devine caracteristica central a teologiei rsritene i este consecina distinciei dintre fiina lui Dumnezeu, incognoscibil i transcendent total, i manifestarea lui Dumnezeu n lume prin energiile sale necreate. Distincia aceasta a fost fcut de timpuriu n spaiul rsritean, meritul Sfntului Grigorie Palama fiind acela de a o exprima foarte concis i pertinent dar i de a o apra. .[footnoteRef:7] Aceasta cunoastere se cere completata printr-o cunoastere superioara, care este o recunoastere a insasi tainei lui, o cunoastere apofatica, o sesizare intr-un mod superior a bogatiei Lui infinite, care tocmai de aceea e cu neputinta de inteles si de exprimat. Vorbind ca in numele lui Moise, care in urcusul pe Sinai s-a facut chipul tuturor celor ce se ridica, peste cunoasterea lui Dumnezeu din fapturi; la cunoasterea prezentei Lui nemarginite si tainice, Sfantul Grigore vorbeste si despre aceasta cunoastere apofatica: Am iesit ca unul ce-l voi percepe pe Dumnezeu, si asa m-am urcat pe munte, si am patruns in norul ce m-a despartit de materie si de cele materiale, si m-am adunat in mine insumi. Dar, privind, de abia am vazut spatele lui Dumnezeu. Si acesta acoperit de piatra, adica de cuvantul intrupat. Si am vazut putin nu Firea prima si preacurata si cunoscuta numai Ei insasi, adica a Treimii, asa cum ramane in launtrul primei perdele si e acoperita de heruvimi, ci asa cum ajunge dupa aceea si coboara la noi Iar aceasta este pe cat stiu eu, maretia cea din fapturi si din cele create si conduse de Ea, sau cum o numeste dumnezeiescul David, marimea Lui. Aceasta inseamna spatele lui Dumnezeu, adica semnele Lui de dupa El, ca niste umbre si chipuri ale soarelui in apa, deoarece nu este cu putinta sa fie vazut El, caci covarseste simtirea cu puritatea lumii Lui[footnoteRef:8] [7: Evolokimov, Paul, Cunoaterea lui Dumnezeu n tradiia rsritean, traducerea prefa i notele Pr. Lect. Univ Dr. Vasile Rduc, Asociaia Filantropic Medical Cretin Cristiana, Bucureti, 1995] [8: Lossky, Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, Ed. Anastasia, traducere Pr. Vasile Rduc, 1990]

O mare parte din Sf. Parinti si teologi mai noi, sustin ca pentru a cunoaste pe Dumnezeu si a patrunde in tainele Sale nu o putem face pe calea ratiunii.Structurii simbolice a lumii ii corespunde, o cunoastere simbolica diferita de cea rationala.Pentru o asemenea cunoastere simbolica, ratiunii ii este necesara o purificare prealabila a fiintei sale, prin indelungate nevointe.De aceea ni s-a dat lumea ca un drum spre Dumnezeu. Aceasta existenta a lumii ne arata pe langa celelalte rosturi ale ei si acelea de a ne da puteri sufletesti in urcusul spre Dumnezeu.[footnoteRef:9] [9: Idem, Introducere n teologia Ortodox, traducere n romn de Lidia i Remus Rus, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1993]

Astfel privirea in duh la ratiunile lumii si cunoasterea din creatie a lui Dumnezeu este cu putinta numai oamenilor care s-au purificat de pacat. Cunoaterea lui Dumnezeu nu se poate realiza dect prin urcuul duhovnicesc, adic prin virtui precum ne spune Sfantul Varlaam ; acest urcuu spre cunoaterea lui Dumnezeu nu se poate sfri niciodat, cci fiina lui Dumnezeu echivaleaz cu Binele nemrginit i n fiina noastr este sdit setea spre bine, pe care nu o putem cuprinde niciodat, cci aceasta ar nsemna s punem nite margini binelui pe care l-am putea ajunge.[footnoteRef:10] [10: Plmdeal, Ieromonah Magistrand Antonie, Rugciune i cunoatere n nvtura ortodox, n S.T., nr. 3-4, seria a II-a, martie aprilie, an X, 1958 ]

naintarea n cunoaterea lui Dumnezeu nu se oprete niciodat cu sfritul vieii noastre, ci continu i dup moarte, ceea ce reprezint participarea noastr la desfurarea lui Dumnezeu.Cunoaterea lui Dumnezeu este venic i cu ct omul dorete s-L cunoasc mai mult pe Dumnezeu, naintnd spre El, Dumnezeu capacitatea omului de nelegere i cunoatere, l ajut revelndu-se, nct n procesul cunoaterii lui Dumnezeu exist totdeauna contribuie i din partea omului ct i din partea lui Dumnezeu.[footnoteRef:11] [11: Remete, Preot. Lect. George, Dogmatica Ortodox, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia, 1996]

Desvrirea este o micare fr sfrit, o micare continu, a omului spre cunoaterea lui Dumnezeu, cunoatere care e nedesprit de fptuirea binelui n propria fiin, ntruct cunoaterea lui Dumnezeu e totdeauna unirea cu realitatea Lui nesfrit.Astfel, cunoaterea lui Dumnezeu reprezint un lucru esenial i deosebit de important n viaa noastr.

BIBLIOGRAFIE

1. Arseniev, Nicole, Mistica i Biserica Ortodox, traducere de Remus Rus, Ed. IRI, Bucureti, 19942. Basarab Preot. Prof. Mircea, Autoritatea Sfintei Scripturi n Biserica Ortodox, n Ortodoxia anul XXXII, nr. 2, aprilie iunie 19803. Bria, Pr. Prof. Ion, Credina pe care o mrturisi, Ed. IBM al BOR, Bucureti, 19874. Chiescu Prof. N., Teologia Dogmatic i Simbolic, manual pentru Institutele Teologie , Ed. IBM al BOR, vol II, Bucureti, 19585. Davidescu, Preot, Dr. D.C n Mitropolia Moldovei i Sucevei, anul LXIV, nr. 4,iulie august, 19886. Dionisie Pseudo Areopagitul, Despre numele divin Teologia mistic, traducere din grecete de Pr., Cicerone Iordchescu i Theofil Simeschy, Iai, 19367. Evolokimov, Paul, Cunoaterea lui Dumnezeu n tradiia rsritean, traducerea prefa i notele Pr. Lect. Univ Dr. Vasile Rduc, Asociaia Filantropic Medical Cretin Cristiana, Bucureti, 19958. Lossky, Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, Ed. Anastasia, traducere Pr. Vasile Rduc, 1990.9. Plmdeal, Ieromonah Magistrand Antonie, Rugciune i cunoatere n nvtura ortodox, n S.T., nr. 3-4, seria a II-a, martie aprilie, an X, 1958