Povestiri Religioase

7/26/2019 Povestiri Religioase

http://slidepdf.com/reader/full/povestiri-religioase 1/27

Pag. 1

Povestiri

religioase



Povest iri rel igioase Pag. 2

Povestiri religioase

Strînse ºi prelucrare de Iosif Trifa, preot, redactorul foii Isus Biruitorul

Dragii mei fr ãþiori ºi iubite surioare, stînd devorbã cu fraþii voºtri mai mari, mi-am adusaminte de una din tristeþile copilãriei mele. Toateintroducerile la cãr þi erau scrise aºa, ca pentruoameni mari, încît nu mai înþelegeam mare lucrudin ele. Nu de puþine ori credeam cã ºi poveºtilesau povestirile pe care le voi citi în carte sînt totatît de greoaie. De aceea m-am gîndit sã vã scriu,ca unora tare dragi mie ºi mai ales Domnuluinostru Isus Hristos. Povestioarele pe care, dacãnu ºtiþi sã le citiþi, vi le vor citi alþii, iar dacã ºtiþiciti, le veþi citi ºi altora, cuprinse în carteaaceasta, sînt cu adevãrat minunate. Se aseamãnãcu jucãriile voastre, doar atît cã nu au roþi ºi nici

rochiþe - precum au maºinuþele ºi pã puºile - ci aucuvinte ºi propoziþii, au personaje unul maifrumos ca altul ºi mai ales, au ceva ce numai voi puteþi afla în ele. O liniºte dulce ºi un gust decozonac aºa cum simþi fie la piciorul bradului, înaºteptarea lui Moº Cr ãciun, fie de Paºte cînd tegãteºti sã mergi la bisericã. Poveºtile acesteanu-s simple poveºti. Veþi afla în ele prietenidragi, ca ºi hoþomani puºi pe fugã, veþi afla în eleoameni deosebiþi care vi-L vor face mai prieten pe Dumnezeu. Poate cã ve þi citi seara înainte de

culcare din ele sau poate la prînz, du pã ce-aþivenit sau înainte de-a merge la ºcoalã sau poatedimineaþa ca sã vã bine dispuneþi ºi mai ales sã-lluaþi coleg de joacã pe vreunul din actorii

poveºtilor acestora. Oricînd o veþi face, carteaaceasta se va bucura cã paginile ei sînt mîngîiatede mînuþele voastre. Poate cã v-o va citi doamna

sau domnul de religie în clasã sau poate cã,neaflînd-o el, i-o veþi dãrui voi, de dragulcolegilor voºtri. Iar ãºi se vor bucura paginilecãr þii ºi toate personajele care o alcãtuiesc. Poatecã o veþi citi cînd sînteþi bucuroºi - o, cît se bucur ã Maica Domnului ºi Pruncul Cel Sfînt din braþele sale cînd sînteþi luminaþi de bucurie - sau poate cã o veþi citi cînd sînteþi întristaþi - o, cît seîntristeazã Maica ºi Pruncul ei cînd sînteþi triºti . Nici la bucuri e ºi nici la tristeþe nu vã veþi aflasinguri, ci cu Hristos Domnul, Prietenul Cel mai

de treabã ºi Cel mai de ajutor pentru voi, pentrunoi toþi.Gata. Vã las sã citiþi mai departe. Rugaþi-o pe

bunica sau pe bunicul, pe tati sau mami, pevreunul din fraþi, dacã nu, sã vã spunã o poveste.Una doar. ªi dacã vã va plãcea încercaþi sã aflaþide ce vã place. ªi mergeþi mai departe.

Copiii mei dragi, nu-i lucru mai întãritor pelume decît citirea din Scripturi, citirea de paginifrumoase de literatur ã. ªtiu cã vi-s picioarele gatade joacã - ºi nu-i r ãu deloc asta - cum mai ºtiu cãunii din voi, mai ales uria ºii ce-au începutºcoala, aveþi multe teme. Din cînd în cînd sã vãaduceþi aminte iar ãº i de El, de Hristos, Cel maide treabã coleg de bancã. Cartea ce-o veþi citi vãva ajuta sã-L vedeþi mai bine.

Cu dragoste, t ãticul lui Costelu º

P. S. Pentru pãrinþi ºi cei mari lucrurile sînt lãmurite mai pe deplin- pe cît ne stã cu putinþã - în postfaþa cãr þii.

Acela ºi.

Cuvînt înainte la ediþia din 1927

Au trecut patru ani de zile de cînd am început, prin gazeta Lumina Satelor , o miºcare deînsãnãtoºire sufleteascã ºi de aducere a sufletelor la Mîntuitorul ºi la mîntuire. Întru izbînda acesteimunci am pus nu numai Evanghelia ºi predicamea, ci am pus tot ceea ce credeam cã poate ajutalucrul Domnului. Am încercat sã atrag în slujbaDomnului ºi poezia popular ã ºi povestea,deoarece, atît poezia cît ºi povestea sînt în firea poporului; fac parte din firea ºi plãcerea lui.

Þinînd seamã de acest lucru, am publicat în Lumina Satelor mai multe povestioare, încercîndºi pe calea aceasta, sã intru cu învãþãturileMîntuitorului în sufletele cititorilor. Povestea eºi ea o hranã sufleteascã mai uºoar ã; este un fel

de mîncare uºoar ã de lapte, despre care spune ap.Pavel cã trebuie datã celor care nu pot încã mistui învãþãturi mai grele.

Am bãgat de seamã cã poporul a citit cu dragaceste povestiri ºi i-au plãcut mult de ele. Faptulacesta m-a îndemnat sã le strîng aici laolaltã, înaceastã cãrticicã. Nu sînt iscodite º i f ãcute demine aceste povestiri. Eu le-am strîns ºi le-am prelucrat de p rin di feri te cãr þi, reviste, gazete ºile-am slobozit în popor ca sã facã ºi ele slujbã

pent ru Evanghelia Mîntuitorului. Cartea aceastaapare în ediþia a 2-a; este ºi acesta un semn cã eo carte ce se citeºte cu plãcere ºi folos sufletesc.

Fie ca aceste povestiri sã poatã ajuta ºi elemulte suflete sã iasã din pãcate ºi r ãutãþi.




Cuvînt înainte la edi þ ia din 1936

Poezia ºi povestea sînt în firea ºi plãcerea poporului nostru. De aceea trebuie atrase ºi ele ºi puse în slujba Domnului. Lucrul acesta l-amf ãcut ºi la Oastea Domnului.

Încã de la început a r ãsunat la Oastea

Domnului ºi poezia poporului pusã în slujbaDomnului. Iar prin cartea aceasta, am strîns ºi amtrimis în popor o seamã de povestiri religioase, pe care le-am aflat prin diferite cãr þi ºi reviste ºile-am prelucrat pe înþelesul poporului.

O mãrturie despre plãcerea cu care s-au cititaceste povestiri e ºi faptul cã ele s-au tipãrit de patru ori. Iar acum, rînduite ºi

întregite din nou, le-am tipãrit a cincea oar ã.Povestirea e ºi o hranã duhovniceascã mai

uºoar ã, e un fel de lapte pentru cei care nu potîncã mistui mîncãruri duhovniceºti mai grele. Peurma povestirilor putem pãºi mai uºor cu

Cuvîntul Evangheliei. Ajutã ºi ele lucrulEvangheliei.Fraþii ostaºi sã foloseascã ºi aceste povestiri,

sã foloseascã ºi aceastã undiþã pentru pescuireasufletelor din pãcate ºi r ãutãþi. Domnul sã binecuvînteze cu folos de mîntuiresufleteascã ºi pe cei ce vor citi aceastã carte ºi ovor r ãspîndi pentru binele altora.

Mare-I Dumnezeu

Tr ãia odatã, în vremurile de demult, pe laînceputurile creºtinismului, un ceasornicar creºtincare la fiecare vorbã zicea: Mare este Dumnezeu!

În acea þar ã domnea pe atunci un împãrat pãgîncare ura mult pe creºtini. Auzise împãratul ºi deceasornicarul creºtin ºi prinsese ur ã pe el pentruvorba ce o avea. Într-o zi, trimise dupã el sã-laducã la curtea împãr ãteascã.

- Te-am chemat sã-mi cureþi inelul acesta ºi

poimîine sã mi-l aduci. Ia seama c

ã uite, inelulare o piatr ã scumpã; nu cumva sã mi-o pierzi,

cãci o plãteºti cu capul - zise împãratul.- L-oi cur ãþa, înãlþate împãrate! Mare-I

Dumnezeu!Împãratul ia inelul, spunînd cã merge sã-l

punã în cutie; intr ã într-o altã camer ã, scoaterepede piatra scumpã din inel, o trimite pe unservitor sã o arunce în mare ºi întorcîndu-se, îidãdu ceasornicarului inelul împachetat f ãr ã piatr ã, zicîndu-i:

- Acum poþi pleca la lucru; te-oi vedea cît demare va fi Dumnezeul tãu.

Ceasornicarul merse acasã ºi fiind cãtre sear ã,a pus cutia bine în ladã, o încuie, r ãmînînd sã seapuce de lucru dimineaþa. A doua zi femeia lui seduse în tîrg sã cumpere niºte peºte proaspãt demîncare, iar el se apucã sã cureþe inelul. Dardesf ãcînd cutia ºi luînd inelul, a r ãmas încremenit

de spaimã: piatra cea scumpã lipsea din inel.Deznãdã jdui t, îºi puse mîinile pe cap ºi începu astriga:

- Doamne Dumnezeule, mare eºti! Ce mã faceu acum?

În vremea ceea, sosi femeia din tîrg cu peºteleºi auzind ce se întîmplase, se înfricoºã ºi ea. Peceasornicar îl aºtepta o moarte sigur ã. Între timpfemeia se apucã sã taie peºtii, dar spintecînd celdintîi peºte, ce sã vezi? În pîntecele lui era o

piatr ã sclipitoare. Ceasornicarul cum o vede,strigã plin de bucurie: Mare este Dumnezeu!...Asta-i chiar piatra de la inelul împãratului.

ªi se-apucã ceasornicarul, cur ãþã inelul, iar atreia zi se înf ãþiºã cu el înaintea împãratului.

- Ei, l-ai cur ãþat? - întrebã împãratul.- L-am cur ãþat preaînãlþate împãrate. Mare-I

Dumnezeu!Împãratul cînd vãzu inelul cu piatra în el,

r ãmase uimit.- Sã-mi spui de unde ai luat piatra, cãci eu am

aruncat-o în mare.- Ai aruncat-o, împãrate, dar... Mare a fostDumnezeu!

ªi îi povesti împãratului întîmplarea cu peºtele. Cînd auzi împãratul aceastã minunatã întîmplare, s-a sculat în picioare ºi ridicîndu-ºiochii spre cer, zise: Cu adevãrat, vãd ºi eu cã mare este Dumnezeul tãu!

Banul vãduvei

Se zice cã t r ãia odatã un împãrat care mult pãtimea de boala trufiei ºi tare mult îi plãceaulaudele ºi mãririle acestei lumi.

Într-o zi, acest împãrat îºi puse un gînd bun:sã zideascã o bisericã mãreaþã , ca nici o alta dinþar ã. Dar ºi acest gînd bun îl puse în cãruþatrufiei, cãci dãdu poruncã aspr ã sã nu ajutenimeni cu nimic zidirea acestei biserici. Voiaadicã sã se întoarcã tot meritul ºi toate laudele

numai asupra lui.ªi s-a apucat împãratul ºi a chemat pe cei mai

mari maeºtri clãditori din împãr ãþ ie ºi a zidit o bisericã minunatã cum nu s-a mai pomenit.Str ãluceau de departe aurul ºi podoabele în careo îmbr ãcase. Cînd a fost gata zid irea, împãratul a pus meºterii sã-i scrie numele lui de ctitor înfruntea bisericii, deasupra uºii de la intrare. ªimeºterii au scris cu slove de aur:




Am cl ãdit aceast ã bisericã eu, împãratul þãrii, pe toat ã cheltuiala mea

Cînd toate au fost gata, împãratul alese o zi desfinþire a bisericii, ºi la acest praznic a chemat petoate cã peteniile împãr ãþiei, mulþime mare decãrturari ºi norod. Cînd sosi ziua hotãrîtã,împãratul s-a pus în fruntea cã peteniilor ºi a

oºtirilor ºi a norodului ºi plecar ã cu mare alaiînspre noua bisericã. Dar cînd au ajuns în fruntea bisericii, ce sã vezi? O minune! Numeleîmpãratului era ºters de pe tabla din fruntea bisericii ºi în locul ei era scris aºa:

Am cl ãdit aceast ã bisericã eu, vãduva N. N., pe toat ã cheltuiala mea

Împãratul se tulbur ã pentru acest lucru ºi tot poporul se tulbur ã împreunã cu el ºi o miraremare cuprinse norodul. Împãratul dãdu îndatã poruncã aspr ã sã se afle de este în împãr ãþ ia luio vãduvã cu numele ce-i scris pe tablã în locullui. Argaþii, nu peste mult timp, au adus o femeiechiar din acel oraº, care purta numele de pe tablã.

Sãrmana vãduvã, tremurînd de fricã, s-aaplecat în faþa împãratului ºi astfel gr ãi:

- Înãlþate împãrate! Eu nu-s de vinã cu nimic...

Eu sînt o femeie sãracã ºi auzind cã se ridicã o bisericã aici în oraº, m-a cuprins un dor sã ajut ºieu cu ceva la casa Domnului dar, neavînd banisau alt ajutor, am cules un braþ de iarbã verde ºil-am aºternut în calea mãriilor voastre...

Auzind acest r ãspuns, împãratul se ruºinã ºiînþelese cã Dumnezeu a f ãcut schimbareanumelui, ca sã-i arate cã orice faptã, fie cît de

bunã, se r ãstoarnã dacã o pui în cãruþa trufiei.

Califul ºi diavolul

Un calif evlavios tr ãia odatã în Bagdad. Elavea obiceiul sã se roage în fiecare dimineaþã , l aun ceas anumit. Se trezea ºi se ruga regulat laceasul obiºnuit. Într-o dimineaþã se scã pã cusomnul ºi adormi. Era în primejdie sã-ºi piardãceasul rugãciunii.

Un str ãin intr ã în odaia lui de dormit ºi îl

trezi, gr ãindu-i:- Mãria ta, scoalã-te, cã întîrzii de la ceasul de

rugãciune!- ªi cine eºti tu, cela ce ai venit sã mã

trezeºti? - întrebã califul speriat.- Sînt un om bun ºi am venit sã fac o faptã

bunã.- Nu-mi vine sã cred... Tu eºti un om cu

gînduri ascunse... ªi înf ãþiºarea ta te aratã cã eºtiun om r ãu. Nu cumva tu eºti diavolul?

- Ba da, mãria ta, eu sînt diavolul, ºi iatã am

venit sã te trezesc la rugãciune. Prin asta vreau sãar ãt cã ºi diavolul poate face ceva bun. Nu sîntemnoi, diavolii, aºa de negri ºi de r ãi cum ne credoamenii. Noi am fost odinioar ã îngeri buni ºiiatã, a mai r ãmas ºi în noi ceva bun.

- Mãi diavole! Mie nu-mi vine a crede spuseletale! Tu eºti un ispititor; ispiti rea e meseria ta.Trebuie sã fi venit aici cu ceva gînd deînºelãciune. Pe numele viului Alah (dumnezeullor), te jur sã-mi spui cu ce gînduri ºi planuri aivenit sã mã trezeºti?

- Fiindcã m-ai jurat, iatã sînt silit sã-þi spun.Apoi eu am venit aici cu un gînd de înºelãciune.De douãzeci de ani, tu te rogi regulat în fiecaredimineaþã, la un ceas anumit. Dar noi, diavolii,nu ne prea temem de aceastã rugãciune.Rugãciunea þi s-a f ãcut o datinã goalã. Te rogi

regulat ºi pãcãtuieºti regulat. Din rugãciunea ta

lipsesc duhul, cãinþa, cãldura ºi lacrimile. Dinrugãciunea ta lipseºte puterea. Acum, cãci te-aiscã pat sã dormi, noi diavolii, ne-am zis: Omulacesta va întîrzia ceasul rugãciunii. Cînd se vatrezi, îi va pãrea r ãu. De douãzeci de ani nu i s-aîntîmplat aºa ceva. În inima lui se va aprinde omare pãrere de r ãu... Va începe sã se roage cuduh, cu cãldur ã ºi cu lacrimi fierbinþi de cãin þã ,iar noi diavolii, de o astfel de rugãciune netemem. Astfel judecîndu-ne - încheie diavolul -iadul m-a trimis pe mine, în fuga mare sã te

trezesc la rugãciunea-þi obiºnuitã, ca nu cumva sãte apuci a te ruga cu putere.Acestea zicînd diavolul, se f ãcu nevãzut, iar

califul înþelese cã trebuie sã-ºi schimbe felul dea se ruga.

Dar tu, dragã cititorule, cum te rogi?




Omul care se vede în lunã

Se zice cã odatã, demult, tr ãia un om tarelacom pe lumea asta. De lacom ce era nici în praznice n-avea odihnã, ci cu zi, cu noapte, cu praznic cu nepraznic, tot hurduca ºi lucra sã strîngã averi.

Odatã, într-o duminicã, pe cînd clopotelechemau pe oameni la sfînta bisericã ºi larugãciune, omul cel lacom plecã la pãdure sã-ºiaducã lemne de foc. Ajuns în pãdure, a legat ogr ãmadã mare de vreascuri, a înfipt bãþul în eleºi, zvîrlindu-le pe spinare, porni cu ele spre casã.

Pe drum, iatã un moºneag îi ieºi în cale,îmbr ãcat în haine de sãrbãtoare.

- Bunã ziua!- Mulþam dumitale!- Dar încotro, ºi pînã unde?

- Pãi iacã am fost dupã lemne - r ãspunse omul- cã vremea-i scumpã ºi nu ne mai ajunge timpulsã le ispr ãvim pe toate.

- R ãu destul. N-ai auzit cã duminica-i ziuaDomnului, e ziua sufletului, e ziua cîndDumnezeu S-a odihnit de toate lucr ãrile Sale ºi alãsat poruncã sã se odihneascã ºi omul ºi sã deamãrire ºi mulþumitã lui Dumnezeu?

- Ba mi se pare c-am auzit - r ãspunse omul,aºa, cam în batjocur ã - dar mã temeam cã îmifur ã cineva lemnele din pãdure, ºi duminica o

mai pot afla, dar lemnele ba.Ba încã omul lungi hula ºi mai departe, zicîndcã-i tot atîta ºi lunea ca ºi duminica, ºi sîmbãtaca duminica ºi toate celelalte zile, cã toate

zilele-s pe o formã de lungi, atît în cer cît ºi pe pãmînt.

- Dacã astfel este credinþa ta - zise atuncimoºneagul, care era Însuºi Dumnezeu Cel Sfînt -de acum înainte tot una sã-þi fie þie ori aici jos pe

pãmînt, ori acolo sus, în lunã. De acum înaintelocuinþa ta va fi colo sus în lunã, ºi sarcina delemne sã n-o mai poþi lãsa jos din spate, ci sã staicu ea acolo în lunã ca sã te vadã mereu oameniiºi sã ia învãþãtur ã de la tine toþi cei care nucinstesc Ziua Mea!

Zicînd aceste vorbe, Dumnezeu Se f ãcunevãzut, iar omul într-o clipã se trezi sus în lunã,ºi de atunci se vede cum stã acolo cu sarcina delemne în spate ca o predicã pentru ZiuaDomnului.

Sfîntul Petru ºi capra

Cicã odatã cînd Dumnezeu cu sfîntul Petruumblau pe pãmînt, Petru îºi lu ã îndr ãzneala ºizise:

- Doamne, bunãtatea Ta e prea din cale afar ã

de mare. Eºti atît de puternic ºi cu toate acestea,laºi sã se petreacã în lumea asta lucrurile aºa cumse petrec. Miºelul r ã pune pe cel drept, cel tareasupreºte pe cel slab ºi peste tot înflorescr ãutatea ºi nedreptatea. Ei, sã fiu eu numai un andumnezeu, ai vedea ce rînduialã aº face.

- Bine, zise Domnul, dacã tu crezi cã ai puteaface lucrurile mai bune, te las pe ziua de azi sã fii tu dumnezeu. Toate puterile MeleDumnezeieºti le pun în mîinile tale. Fã toate cumþi s-ar pãrea þie cã ar fi mai bine.

ªi cu aceste vorbe, Dumnezeu predã lui Petrutoiagul Sãu de Pãstor al lumii.Deodatã, iatã pe drum o biatã femeie sãracã ºi

necã ji tã scoate o capr ã la pãºune. Cînd o scoase pînã la un loc, femeia îºi adunã mîinile ca derugãciune ºi zise: Paºte cu Dumnezeu, cã priþamea, cã eu trebuie sã mã duc la lucru în sat,sã-mi cîºtig pîinea... Domnul sã te aibã în pazaLui. ªi cu aceste vorbe, femeia plecã la lucru, iar

capra r ãmase de capul ei.- Petre, zise Dumnezeu, ai auzit ce a zis biata

femeie? Þi-a dat capra în seamã ºi tu trebuie sãgrijeºti de ea sã nu i se întîmple ceva. Femeia

te-a rugat aºa de frumos ºi tu trebuie sã asculþirugãciunea ei.

Petru ce era sã facã? S-a gr ã bit sã asculterugãciunea unei sãrmane femei. Dar cã pr iþa eratînãr ã ºi neastîmpãratã ºi îndatã o porni în salturizburdalnice peste ºanþuri ºi coline, peste gropi ºimãr ãcini. Pe sfîntul Petru îl luar ã nãduºelile totalergînd ºi cãþãrîndu-se dupã ea ºi începu a ofta,mai ales cã era ºi o topenie de cãldur ã. În sfîr ºit,a sosit ºi seara ºi ostenit de moarte, sfîntul Petrua adus capra la locul unde o lãsase femeia.

Dumnezeu îi ieºi înainte zîmbind ºi îl întrebã prietenos:- Ei, Petre, mai vrei Împãr ãþia Mea încã pe o

zi?- Sfinte Doamne, r ãspunse sfîntul Petru, ia-Þi

înapoi toiagul domniei ºi mã iartã, cã niciodatã,cîte zile voi tr ãi, nu voi rîvni slujba Prea MãrieiTale! O capr ã am avut ºi eu de grijit ºi iatã m-autrecut sudorile ºi-mi iese sufletul de ostenealã!...




Cum s-a ales lupul primar...

Lupul s-a dus odatã la leu, regele animalelor ºi-l rugã sã-l punã primar peste oi. În acelaºitimp, trimise ºi pe vulpe ca sã punã o vorbã bunã pe lîngã leoaicã.

- Nu se poate, lupule, r ãspunse leul, sã fac

acest lucru numai pe r ãspunderea mea. Voi aduna

la sfat fiarele pãdurii, sã aud ºi pãrerea lor.ªi au fost adunate la sfat toate animalele

sãlbatice. Nimeni nu vorbi de r ãu pe lup ºi toateau votat pentru el ºi l-au ales primar la oi. Numaioile n-au fost întrebate. Leul a uitat sã le cheme

ºi pe ele la alegere...

Ce a cerut un r ãut ãcios

Vechii greci ºi romani erau pãgîni; credeauînsã în zei nemuritori cãtre care se rugau ºicereau de la ei fel de fel de ajutor. În legãtur ã cuaceastã credinþã, aveau romanii o poveste, pe careo dãm mai jos.

Tr ãia odatã un om bogat care veºnic cîrteadespre soarta lui ºi în toate rugãciunile se plîngeacãtre zei ºi cerea cîte ceva de la ei. Dar pe lîngã asta, bogatul era ºi tare invidios. Alãturi de eltr ãia un om sãrac ºi bogatul nu mai putea deciudã vãzînd cã sãracul tr ãieºte mai liniºtit decîtel, iar cînd vedea cã dã înainte stãtea sã moar ã denecaz.

De la o vreme, ºi zeii din cer se scîrbir ã de po no asele ºi cererile omului bogat ºi au hotãrî tsã-l întrebe ce anume vrea. Zeul Apollo s-acoborît pe pãmînt ºi ar ãtîndu-i-se omuluinemulþumit îi zise:

- Omule! Plin este cerul nostru de vãicãreliletale; iatã, am venit pe pãmînt sã te ascult ce vrei,ºi sã-þi dau ce doreºti. Cere de la mine orice ºi îþivoi da, cu o micã condiþie ce nu poate sã tesupere: tot ce vei cere de la mine sã dauvecinului tãu îndoit.

Omul s-a bucurat cînd a auzit cã orice va cerei se va da, dar pe urmã se întristã foarte mult cînda auzit cã vecinului i se va da îndoit cît va primiel. O, cum ar fi voit sã cear ã bani, avuþii, dardecît sã le capete vecinul sãu îndoit, mai binenimic! Pizma îl chinuia cumplit ºi stãtea f ãr ã

r ãspuns la picioarele zeului.- Ei bine - zise atunci zeul - iatã tu taci.

Atunci de ce te plîngeai?... Spune repede cevoieºti, cã plec.

Atunci invidiosul îºi ridicã capul în sus ºi cuun rînjet plin de r ãutate, zise:

- Puternice zeule! Dorinþa mea aceasta este:sã-mi scoþi un ochi.

- ªi de ce aceastã cerere? - întrebã mirat zeulApollo.

- Pentru cã vecinul meu, trebuind sã primeascã pe de douã ori cît mine, lui va trebui sã îi scoþiamîndoi ochii...

Zeul, auzind acest r ãspuns, se apropie plin demînie de r ãutãcios, ºi atingîndu-i ochiul drept,zise:

- Ochiul acesta sã fie închis pe veci pentrulumina cereascã!

ªi omul îndatã orbi.- Acum sã orbeascã ºi vecinul meu - zise cel

orbit.- Nu voi face acest lucru, om pãcãtos ºi

nemernic - r ãspunse zeul. Eu am dat sã-þi alegiun lucru bun, tu însã ai ales un pãcat. Ai fimeritat sã te orbesc îndatã de tot, dar þi-am lãsatun ochi pentru ca sã vezi cum voi spori averea, binele ºi fericirea vecinului tãu.

Acestea zicînd, Apollo plecã din nou spreînãlþimile cerului, amãrît în suflet cã vãzuse atîtar ãutate pe pãmînt.

Cum s-a f ãcut cîrciuma

Era într-un sat o femeie rea ºi f ãr ã Dumnezeu.Tr ãia dupã capul ei ºi capul nu o ducea niciodatãla lucruri bune. Se lega de oameni, casele lestrica, f ãcea vr ã ji , farmece ºi multe altele.

Cît a fost tînãr ã a putut tr ãi mai biniºor, dardupã ce a îmbãtrînit, nu avea deloc cãutare, deaceea s-a apucat de vr ã ji tori i. Strîngea buruieni ,lua mana vacilor, lega cununiile tinerilor ºi

pentru acestea lumea o numea ciumã. Copiii, cîndo vedeau prin sat, o petreceau cu biniºor, dardupã ce a îmbãtrînit, vorbele: Cîr! Ciumo!,cîrîind-o ca pe o cioar ã.

În sfîr ºit bãtrîneþea aduse cu ea multeneajunsuri ºi multe necazuri. Vãzînd cã vr ã ji lenu-i ajutã nimic, baba ceru sfat de la diavolulcum ºi ce sã mai facã pentru ca sã mai poatã tr ãi.Atunci diavolul astfel o sf ãtui:

Umple tu babã, o vadr ã cu apã, pune în eaardei, mãtr ãgunã, sînge de cîine ºi de porc, ºiapoi aceastã amestecãtu r ã pune-o la foc ºi las-osã fiarbã atîta vreme, pînã cînd într-o oalã vor curge numai aburi. Din aceºti aburi va ieºi apoio bãutur ã pe care sã o vinzi oamenilor. Nu teteme babo! Ai sã vezi ce bine îþi va merge cuacest negoþ!

Baba a ascultat sfatul diavolului ºi a începutsã fiarbã amestecãtura cum i se spusese. Cînd bãumai întîi baba din aceastã bãutur ã, chiui de bucurie cã a putut-o face, ºi de atunci r ãmasenumele acestei bãuturi: rachiu. Baba a început ainvita la bãutur ã ºi pe oamenii din sat ºi oameniiîn curînd s-au dedat cu bãutura babei.

Duminica ºi cînd n-aveau de lucru, oamenii auînceput a se duce la baba sau la Cîr-ciu-mo,




cum îi ziceau copiii . Pe urmã baba r ãmase cu porecla cã pãtatã de copii ºi oamenii mari cînd seduceau sã cumpere bãutur ã de la ea, începur ã azice ºi ei: Mã duc la Cîr-Ciu-ma... O are ce maiface Cîr-Ciu-ma noastr ã cu cãldarea ei? Babaînsã nu se supãra pentru acest nume, cãci pe bãutur ã scotea parale frumoase. Un singur necaz

mai avea baba: era prea departe de sat. Atuncidiavolul îi veni în ajutor, zicîndu-i: Mutã-te babo, în mij locul satului, cãci oamenii te doresc.ªi baba plecã, oamenii o primir ã cu bucurie, i-auaflat ºi casã de credeai cã se deschide o ºcoalã.

ªi dupã ce s-a mutat baba în sat, oamenii aur ãmas pe lîngã porecla ce i-o dãduser ã, aceea deCîr-Ciu-mo. ªi cînd mergeau la casa ei, ziceau:Haideþi la cîrciuma noastr ã. ªi de atunci a r ãmas

vorba cîrciumã.Cînd baba muri, lãsã averea unui nepot al ei

care a vîndut mai departe bãutur ã ºi casa r ãmasemai departe poreclitã cu numele de cîrciumã.

Am uitat sã vã spun cã baba a început a-ºivinde bãutura spunînd cã-i leac de necaz. Peurmã însã oamenii s-au trezit cu ºi mai mari

necazuri: unii au început sã-ºi batã femeile, alþiiîºi mîncau averea ºi cîrciuma r ãsuna de bãtãi,sudalme, omoruri, desfrînãri ºi alte lucruri slabe.Se vede cã lucra în oameni amestecãtura ce o pusese baba, la sfatul diavolului, în bãutur ã:ardeiul, mãtr ãguna ºi sîngele de porc ºi de cîine.

ªi aºa a r ãmas pînã azi: la cîrciumã se fac celemai multe r ãutãþi, pentru cã diavolul a sf ãtuit pe babã cum sã facã rachiul ºi cîrciuma.

Sfîntul Petru ºi albinele

Pe vremea cînd Mîntuitorul învãþa pe pãmînt,într-o zi mergea cu Petru apostolul, de laIerusalim spre Betleem. Pe drum vorbeauuna-alta despre îndreptarea lumii.

- Mie - zise Petru - mi se pare cã BunulDumnezeu e prea Bun ºi îndelung r ã bdãtor cu ceir ãi ºi pãcãtoºi. Cei r ãi sînt ca niºte aluat ce stricãºi pe alþii. Acest aluat ar trebui nimicit dintreoameni, cãci atunci, mai curînd s-ar îndreptalumea. Eu parcã altã rînduialã aº face în lumea

asta.Mîntuitorul însã spunea cã Tatãl ceresc enespus de Bun ºi milostiv ºi nu voieºte moartea pãcãtosului, ci aºteaptã sã se întoarcã ºi sã înviedin moartea pãcatelor. Mergînd ei aºa,înþelegîndu-se, iatã ieºi în calea lor un roi dealbine ce voia sã se urce într-un pom, sã roiascã.

- Du-te Petre ºi ia puþinã miere din stup - ziseDomnul.

Petru plecã ºi s-apropie de stup, dar n-apucãsã ia, cã o albinã îl ºi muºcã de mînã. AtunciPetru de durere, apucã îndatã toiagul ce-l avea în

mînã ºi îl ridicã mînios sã loveascã ºi sã spargãroiul.

- Stai Petre, ce vrei sã faci? Te-a muºcat oalbinã ºi acum vrei sã omori stupul întreg? Aisãvîr ºi o nelegiuire. Omoar ã numai albina carete-a muºcat.

- Asta nu se poate, cãci albinele sînt toate lafel ºi pe lîngã asta, tr ãiesc toate strînse într-unroi.

- Ei vezi ce fel de rînduialã nouã ai face tu în

lume? Dacã te-ar supãra vreunul dintre oameni,ai sãri îndatã sã-i omori pe toþi!Petru înþelese lecþia ce i-o dãduse Mîntuitorul

ºi din clipa aceea, n-a mai cîrtit împotriva bunãtãþii lui Dumnezeu.

Ajungînd la Betleem, atunci spuse Mîntuitorul p i lda cu negh ina, z i c înd : Lãsa þ i sã c reascãneghina împreunã cu grîul pînã la seceriº. ªi înv remea secer i ºu lu i vo i z i ce secer ã t o r i lo r :Strîngeþi întîi neghina ºi o legaþi ca sã o ardem înfoc, iar grîul îl strîngeþi în grînarul Meu(Matei 13, 30).

Cei doi prieteni

Doi prieteni mergeau printr-o pãdure, cînddeodatã se repezi asupra lor un urs. Unul fugi ºise urcã într-un copac, ascunzîndu-se, iar celãlalta stat în drum. El, neavînd încotro sã apuce, acãzut pe datã la pãmînt ºi se pref ãcu mort. Ursultrecu pe lîngã el ºi începu sã-l miroase; el nu mairespira. Îi mirosi faþa, urechile ºi crezînd cã

este cu adevãrat mort, plecã mai departe.Cînd ursul s-a depãrtat, celãlalt prieten s-a

coborît din copac ºi a început sã-ºi batã joc decel de jos:

- Dar ce þi-a ºoptit ursul la ureche, adineaori?- Iatã ce mi-a spus: Pãzeºte-te de prietenii care

te pãr ãsesc la nevoie!...

Sfîntul Petru ºi be þ ivul

Se povesteºte cã în vremea de demult, cîndumbla Dumnezeu cu sfîntul Petru pe pãmînt, închip de moºnegi sãraci, sã nu-i cunoascã lumea,ajungînd într-un sat, le-a ieºit în cale un cîineturbat.

- Doamne, sã ne ferim din cale, cã vineasupra-ne un cîine turbat.

- Nu te teme Petre, cã acela e un cîine bolnav,nu turbat, ºi dacã-i dãm pace, nu ne face nici unr ãu. Aºa a ºi fost: cîinele a trecut pe lîngã ei f ãr ãa le face ceva.

Mergînd mai încolo, iatã în drum un om beat,care venea spre moºnegi, tot cumpãnindu-seîncoace ºi încolo.




- Sã ne ferim din cale Petre, cã iat ã un om

turbat! - Nu Doamne, sã n-avem teamã, cã acela-i un

om beat, nu turbat.- Bine Petre, dacã-i beat ºi nu turbat, cum ai

zis tu, mergi tu înainte.ªi cum mergea sf. Petru înainte, cînd a ajuns

în faþa beþivului, acesta deodatã îl înhãþã de pieptºi îi strigã r ãcnind:

- Da’ tu cine eºti mã-ã, pã-cã-to-su-le?... Stai pe loc!

- Cer iertare om bun, se rugã sf. Petru cu blîndeþe. Sînt un biet sãrac ºi necã jit, umblu ºi eucerînd milã oamenilor, ca sã mã ajute cu ce-i lasãinima.

- Aha!... bãtrîn viclean, îþi trebuie pomanã!Las’ cã-þi dau eu þie pomanã!

ªi începu beþivul a înjura ºi a lovi pe s f. Petru

de Se îngrozi ºi Bunul Dumnezeu de ceîntorsãtur ã au luat lucrurile. Pe urmã, dupã ce sedescãrcã, beþivul plecã mai departecumpãnindu-se încoace ºi încolo.

- Ei Petre - zise Dumnezeu - ia spune acum,

cum a fost omul acela: beat ori turbat?- Iartã-mã Dumnezeule, cã adevãrate au fost

vorbele Tale cînd ai zis despre cel beat cã-i unturbat. Cîinele ne-a dat pace, dar beatul nu.

Darurile Domnului

Un om nemulþumit cu averea cîrtea împotrivalui Dumnezeu.

- Dumnezeu, zicea el, împarte bogãþii la toþi ºi

numai mie nu-mi dã nimic! Cum aº putea sã-microiesc ºi eu un drum în viaþã dacã nu amnimica?

Un bãtrîn auzindu-l, se apropie de el, îi apucãmîna dreaptã ºi-i zise:

- Ai vrea sã þi se taie mîna asta pentru o miede ruble?

- Nu, negreºit cã nu!- Dar mîna stîngã?- Nici!

- Ai vrea sã-þi dai ochii pentru zece mii deruble?- Fereascã Dumnezeu! Nu mi-aº da un ochi

pentru nimic în lume!- Ei vezi, r ãspunse bãtrînul, ce bogãþii þi-a dat

Dumnezeu? ªi tu te plîngi mereu, în loc sã-Imul þumeºti!

De cînd s-a întovãr ãºit dreptatea cu strîmbãtatea

Venea odatã dreptatea de unde o fi venit,alungatã de bunã seamã, flãmîndã ºi necã ji tã.

În drumul ei dãdu peste strîmbãtate, greoaiede saþ ºi îngîmfare, fudulã ºi trufaºã , ca una cehãlãduia bine de tot.

- Bun întîlnit cucoanã, zise strîmbãtateasemeaþã.

- Bun gãsit strîmbãtateo, zise dreptateaamãrîtã.

- Da’ de unde vii aºa de amãrîtã, pr ã pãditã ºizdrenþãroasã? Ori poate n-ai mîncat astãzi?

- De unde vin? De unde mã gonesc toþioamenii, ºi adevãrat ai zis cã nici n-am mîncat

azi!- Aºa-þi trebuie, cã nu ºtii sã t r ãieºti în lume!

Hai cu mine sã te învãþ a tr ãi mai bine, zisestrîmbãtatea.

Merg ele împreunã la o cîrciumã sã ospãteze.Dreptatea zise:

- Eu nu intru cã n-am bani!- Parcã eu am? zise strîmbãtatea. Dar hai sã

mîncãm, ba sã ne scoatem ºi bani de cheltuialã.

Au intrat înãuntru ºi strîmbãtatea începu acere mîncare ºi bãutur ã la un bãiat din crîºmã.Dreptatea mînca ºi nu prea, muncind-o din greu

gîndul cum are sã iasã din încurcãtur ã. Pe urmã

strîmbãtatea ceru socoteala la bãiat. Bãiatul of ãcu ºi cînd a adus-o, strîmbãtatea îi zise:

- Restul bãiete, ai uitat sã mi-l aduci?




- Ce rest, cucoanã?- Cum ce rest? Nu þi-am dat un galben cînd

mi-ai f ãcut socoteala? Ce, ai uitat?- Mie? zise bãiatul uimit. Greºiþi cucoanã;

poate aþi dat altui bãiat. Mie nu mi-aþi dat nimic.- Cum aºa, vrei sã mã furi?ªi furioasã, strîmbãtatea strigã pe stã pîn:

- Uite, domnule, istorie frumoasã! Vin lacrîºmã la d-ta, mãnînc, beau, plãtesc un galben ºicer restul; bãiatul dumitale mã trimite la alt bãiat.Ce fel de treabã-i asta? Crîºmã cinstitã-i asta, sauce?

- Vai de mine cuconiþã, nu se poate una caasta! zise stã pînul.

ªi jap! douã palme bãiatului înlemnit. ªinumãr ã el strîmbãtãþii restul, strigîndu-i bãiatului:

- O sã þi-l scad din socotealã, tîlharule!...Iar bãiatul îºi f ãcu cruce, zicînd amãrît:- Doamne, dreptate, unde eºti sã vezi ºi sã auzi

cele ce se întîmplã aici?La care întrebare, dreptatea i-a r ãspuns îngînd, înlemnitã ºi ea de cele ce vãzuse:

- Aicea sînt mãi bãiete, dar ce sã-þi fac, dacã vãd ºi aud, cîtã vreme ºi eu am mîncat ºi am bãut?

Dupã Petre Gh. Savin.

Alexandru Macedon la poarta raiului

Se zice cã Alexandru Macedon, cuceritorul

lumii, dupã ce a sfîr ºit cu Por împãratul ºi cuceilalþi crai ºi împãraþi, a ajuns ºi la poartaraiului ºi a cerut intrare. Însã un glas i-a r ãspunsdinãuntru:

- O, Alexandre împãrate, pentru tine nu esteloc aici. Ca sã poþi intra aici, trebuie altfel devitejii decît cele ce le-ai f ãcut pe pãmînt.

- ªi ce sã fac Doamne, ca sã pot intra aici?- a întrebat Alexandru.

- Þine cã pãþîna aceasta - i-a zis atunci glasul,întinzîndu-i o cã pãþînã de om mort. Du-o acasã ºi

tainã mare vei afla într-însa.Împãratul Alexandru a luat cã pãþîna, a plecatcu ea acasã ºi a strîns pe toþi înþelepþii dinîmpãr ãþ ia sa, sã afle taina cã pãþ înii. Dar nimeninu putea afla taina ei. Un lucru însã îi umplea deuimire pe toþi: cã pãþ îna era grea, ºi tot mai grease f ãcea. Au pus-o pe cîntar ºi nimic nu þinea cuea la cîntar. Alexandru împãratul puse aur mult,

puse toate comorile sale sã þinã la cumpãnã cu

cã pãþîna, dar cã pãþîna era mai grea decît toatecomorile sale. Toþi se fr ãmîntau: ce oare arînsemna acest lucru?

Atunci sosi un învãþat venit din mari depãrtãri.El luã o mînã de þã rînã, o aruncã peste cã pãþ înãºi cã pãþîna îndatã se uºur ã.

- Vei afla, Alexandre împãrate - gr ãi învãþatul- cã aceastã cã pãþ înã te închipuie pe tine însuþi:închipuie trufia ºi lãcomia ta cele f ãr ã demargini. Tu nu te mai saturi de p r ãzi, de comoriºi împãr ãþ ii, dar mîine vei muri ºi atunci o mînã

de þãrînã va acoperi toatã trufia ta ºi toatã lãcomia ºi comorile tale.Împãratul Alexandru în þelese acum taina

cã pãþ înii. Sfîr ºi cu pr ãzile ºi cu r ãzboaiele, iar cînd a murit, a lãsat cu limbã de moarte sã-i fielãsate mîinile afar ã din sicriu, sã vadã toatã lumea cã nimic nu poate duce în cealaltã lumedin comorile sale cele pãmînteºti.

Lupta între cei doi st ã pîni

În timpurile vechi tr ãia un boier care aveamulte slugi; pe atunci slugile erau robi. Slugileerau foarte mulþumite cu boierul.

Nu este pe lume stã pîn mai bun ca al nostru -se lãudau slugile. Aceste laude le auzi ºi diavolulcare nu mai putea de ciudã cã slugile tr ãiesc binecu stã pînul lor. Ucig ã-l crucea, c îºtigã de parteasa pe una dintre slugi cu numele Aleb, ºi prin ease-apucã sã r ãzv r ãteascã pe ceilalþi. Odatã cîndslugile se lãudau cu stã pînul, sãri Aleb cu vorba:

- În zadar lãudãm noi pe stã pînul; el e bun pent ru cã îi facem pe voie; aºa ºi diavolul poate

cã e bun dacã-i facem voia lui. Sã vedem însã ceare sã se întîmple dacã i-am face ceva peste voie.

Celelalte slugi þineau însã cu boierul ºi auf ãcut r ãmãºag cu Aleb cã boierul nu va fi r ãu nicicînd îi vor face ceva peste voie.

În cealaltã zi, boierul, avînd niºte oaspeþialeºi, merse cu ei sã le arate ºi oile. Între oi aveaun berbec de soi ales.

Porunci lui Aleb sã-l scoatã din turmã ca sã-lvadã musafirii.

- Uitaþi-vã acum, zise Aleb cãtre celelalteslugi, cum voi supãra pe boier. ªi repezindu-se înturmã, prinse berbecul ºi deodatã i-a ruptamîndouã picioarele de dinapoi. Slugile ºimusafirii r ãmaser ã încremeniþi. Diavolul se suiseºi el într-un copac ºi rîdea de acolo, aºteptîndmînia boierului. Boierul stãtu puþin cu capulaplecat de mînie, apoi deodatã ridicîndu-ºi ochiispre cer, gr ãi astfel:

- O, Aleb, Aleb! Stã pînul tãu þi-a poruncit sã

mã superi, dar Stã pînul meu e mai tare decîtstã pînu l tãu. Sã ºtii cã nu m-ai supãrat pe mine,ci ai supãrat pe stã pînul tãu. Sã ºtii Aleb, cã nu-þidau nici o pedeapsã. Iacã, te iert aici în faþaoaspeþilor mei.

Zicînd aceste cuvinte, boierul plecã cumusafirii, iar diavolul, scrîºnind din dinþi, cãzudin copac ºi plesni în mii de bucãþi.




Diavolul ºi baba

Doi orbi care tr ãiau din cer ºit, se f ãcur ã tovar ãº i de viaþã , hotãrînd sã împartã tot ce vor cîºtiga din mila oamenilor. Ei tr ãiau foarte bineîn aceastã fr ãþietate.

Diavolul însã, care nu vede niciodatã bucuros buna înþelegere dintre oameni, se trudi multã vreme sã strice prietenia celor doi orbi cu fel ºifel de ºiretlicuri dr ãceºti, dar zadarnicã i-a fostmunca. Orbii nu se certau niciodatã.Deznãdã jduit, sarsailã se hotãrî sã-i lase în pace.Dar tocmai atunci se pomeni cu o babã care-lîntrebã:

- Dar ce eºti aºa de amãrît, împieliþatule?- Cum sã nu fiu? - r ãspunse ucigã-l Crucea. ªi

începu sã-i spunã pãsul lui.- Ce dai babei dacã face ea ceea ce n-a putut

face nici diavolul? - întrebã bãtrîna.- O pereche de cizme noi-nouþe - r ãspunse

nechipercea.Baba bucuroasã de r ãsplata ce avea sã

pr imeascã, zise diavolului sã stea pe loc ºi sã iaseama la ce face ea. Se duse de-a dreptul la ceidoi orbi ºi le zise, cãinîndu-se:

- Vaaai de voi, vai de voi, ce via þã chinuitãduceþi! Cã nu vã bucuraþi ºi voi ca toþi oameniide lumina soarelui. Iatã, vã dau un galben sã-lîmpãr þiþi amîndoi, cã n-am schimbat.

ªi zicînd aºa se f ãcu doar cã dã

galbenul, dar în adevãr n-a dat nimic, ºi nici n-aatins vreuna din cele douã palme întinse...

- Sã fie pomanã mor þilor! Ziser ã într-un glas bieþii orbi, în timp ce baba se depãrtã ca la vreo patru s tînjeni de ei, apoi se opri sã vadã ce se

întîmplã. Diavolul se uita ºi el, cu baba, dedeparte.Cei doi orbi, dupã ce înþeleseser ã cãlãuziþi de

auz, cã baba s-a dus, izbucnir ã plini de bucurie:- Un galben! Un galben! Apoi unul din ei zise

celuilalt:- Bagã de seamã unde îl pui, sã nu-l pierzi,

pînã îl vom schimba sã-l împãr þim.- Cum? Îmi spui mie sã fac ceea ce trebuie sã

faci tu, cînd galbenul e la tine?- La mine? Doamne fereºte!

ªi-n mintea fiecãruia încolþi gîndul: Vrea sãmã înºele. Dupã ce schimbar ã mai multe vorbeaspre ºi înjur ãturi, au pus mîna pe ciomegele cele aveau ºi au început sã se batã. ªi ce fel de bãtaie! Zice o vorbã veche: Sã te fereascã Dumnezeu de bãtaia orbului!...

Diavolul r ãmase înmãrmurit de isprava babei.Iar cînd aceasta se duse spre el sã-ºi primeascãr ãsplata, scaraoschi o opri la distan þã înfiorat ºi-iîntinse cizmele cu o pr ã jinã lungã, de teamã sãnu-i facã ºi lui cine ºtie ce.

ªi iatã aºa s-a întîmplat cã ce n-a putut facediavolul, a f ãcut baba!

Adame, de ce-ai gustat?

Un om sãrac îºi f ãcuse un obicei: de cîte orilucra ceva greu, ofta adînc, zicînd: Adame, dece-ai gustat?

Odatã, tãind la lemne la un boier, acesta îlauzi gr ãind aceste vorbe ºi îl întrebã:

- Ce vrei sã spui omule, cu vorba asta?- Pãi dacã Adam - r ãspunse omul - n-ar fi

muºcat pe cînd era în rai, din fructul oprit, ne-ar fi mers mai bine ºi nouã, oamenilor necã jiþi ºisãraci. N-ar fi trebuit sã ne chinuim atît de multca sã cîºtigãm o bucãþicã de pîine. Ce-i trebuialui Adam sã guste din fructul oprit ºi sã calce porunca Dumnezeiascã, atunci cînd avea totuldupã pofta inimii ºi cînd tr ãia f ãr ã vreo supãrareºi f ãr ã nevoia de a munci într-o gr ãdinã aºa defrumoasã care era raiul?

Boierul îi zise:- Din cuvintele tale înþeleg cã eºti un om ºi

deºtept ºi cinstit. De aceea vreau sã te am pelîngã mine ºi sã-þi fac o soartã mai bunã. Aºadar,cu începere de mîine, sã te muþi cu nevastadumitale la conac la mine, unde veþi tr ãi ca-n rai.

Aºa s-a ºi întîmplat. Tãietorul de lemne ºifemeia lui au fost primiþi la curtea boierului undeli s-a dat o casã foarte frumoasã ºi aveau toatedin belºug. Cînd a venit vremea mîncãrii, au sositîndatã servitorii cu fel de fel de mîncãruri

scumpe. Odatã cu mîncãrurile, servitorii au adusºi un castron de argint, acoperit cu un capac.

- Boierul ne-a spus - au zis servitorii - cã puteþi mînca din toate bunãtãþile ce vi le aducem,dar de castronul acesta sã nu vã atingeþi ºi sã nu-ldeschideþi.

- Pãi ce avem noi cu vasul acesta dacã avem

pe masã atîtea bunãtãþi ºi mîncare? r ãspunseomul f ãr ã sã se gîndeascã la castron.

A doua zi, servitorii au adus din nou castronulºi cei doi, aºijderea, nu s-au atins de el. Însã atreia zi femeia începu a întreba:

- Oare ce sã fi pus boierul în castronul cel deargint, de ne dã poruncã sã nu-l deschidem?

- Ce avem noi cu gîndul boierului? r ãspunseomul. Avem tot ce ne trebuie. Pentru ce maicãutãm ºi în castron?

În ziua urmãtoare femeia începu iar:

- Ce-ar fi dacã ne-am uita puþin în castron ºiapoi îl acoperim din nou?La început bãrbatul dãdea întruna din cap ºi

zicea: Nu ºi iar nu! Femeia însã se porni cu gura pe bãrbat, cã ei nu-i face niciodatã hatîrul, cã bãrbatu-sãu nu þine deloc seamã de cuvintele ºide rugãminþile ei, ºi cîte ºi mai cîte. Bietul bãrbatce era sã facã? Se sculã, se uitã de jur-împrejur,deschise uºa ca sã vadã dacã nu cumva îi pîndeºte




cineva ºi zise apoi, oftînd:- Eh, la naiba, deschide ºi dã-mi pace!Femeia ridicã capacul ºi... Ce sã vezi?

În castronul de argint nu era altceva decît unºoricel care sãri ºi se ascunse într-o gaur ã d in perete . Bãrbatul ºi femeia se uitau acum unul laaltul zã pãciþi ºi îngroziþi. ªi pe cînd stãteau aºa,

iatã cã intr ã boierul care întrebã ce li s-aîntîmplat.

- Nimic! r ãspunse femeia, tremurînd.Boierul însã înþelese ce s-a întîmplat ºi de

aceea luã de pe castronul de argint capacul,zicîndu-le:

- Aºadar, aþi cãlcat porunca mea!- Ea a stãruit! gr ãi supãrat tãietorul de lemne,

ar ãtînd spre nevastã-sa.

- Nevastã-ta - f ãcu din nou boierul - este oEvã, iar tu eºti un Adam. Lãcomia a fost pentruvoi ºarpele primilor noºtri str ãmoºi. Ea v-a dus înispitã ºi n-aþi fost în stare sã vã împotriviþi. Deaceea trebuie sã primiþi îndatã pedeapsa greºeliivoastre ºi sã vã cîºtigaþi, din nou, pîinea în

sudoarea frunþii.ªi a trebuit ca omul ºi femeia sã se dezbracede hainele cele scumpe, sã pãr ãseascã locuinþacea frumoasã ºi sã se ducã iar la coliba lor ºi lavechea lor treabã.

De atunci tãietorul de lemne nu se mai supãra pe moº Adam, ºi în toatã viaþa n-a mai spus osingur ã datã cuvintele: Adame, Adame, de ce aigustat?...

C ã pãþ îna lui Adam- O povestire veche -

Domnul Hristos mergea odatã cu ucenicii Sãi pe un cîmp mare ºi frumos. În mijlocul cîmpuluizãcea pustie cã pãþ îna str ãmoºului Adam, care amurit de aproape 5.000 de ani.

Se apropie Domnul Hristos de cã pãþînã ºilovind-o uºor cu toiagul, întrebã:

- Cum þi s-a pãrut Adame, viaþa lumiiacesteia?

ªi cã pãþîna r ãspunzînd gr ãi:- Aºa de scurtã, ca ºi cum ai intra pe o uºã ºi

ai ieºi pe cealaltã, Slãvite Doamne!ªi iar întrebã Domnul Hristos:- Dar paharul mor þii, cum þi s-a pãrut?- Aºa de amar, cãci nici pînã azi nu mi-a mai

ieºit amãr ãciunea lui din oasele guri i mele -r ãspunse din nou cã pãþîna...

Împãratul ºi cãma ºaOdatã, un împãrat a cãzut greu bolnav. El zise:- Voi da jumãtate din împãr ãþia mea celui care

mã va face sãnãtos.S-au adunat toþi înþelepþii împãr ãþiei ºi s-au

sf ãtuit cum ºi în ce chip sã vindece pe împãratullor, dar nu au aflat nici un mijloc. Unul totuºi, aspus cã existã un mijloc de a vindeca pe împãrat.

- Dacã vom lua - zise el - cãmaºa unui omfericit ºi o vom duce la împãrat s-o îmbrace,împãratul s-ar face îndatã sãnãtos.

Împãratul a trimis îndatã ºtafete în toatã împãr ãþia sã caute un om fericit ºi sã-i aducã îndatã cãmaºa lui. Trimiºii þarului s-au împr ãºtiatîn toatã împãr ãþ ia, dar nu au gãsit ce cãutau. Nuse gãsea un om care sã fie mulþumit.

Unul era bogat, dar bolnav; altul era sãnãtos,dar sãrac; un al treilea, bogat ºi sãnãtos, dar se plîngea de nevasta lui; celãlalt

avea necazuri de la copii. În sfîr ºit, toþi se plîngeau de cîte ceva.

Într-o sear ã, fiul împãratului, trecînd dinîntîmplare pe lîngã un bordei, auzi o vocedinãuntru:

- Mulþumescu-Þi Doamne! Am muncit azitoatã ziua, am mîncat bine ºi acum mã culc. Sîntfericit!

Feciorul împãratului fu cuprins de atîta bucurie cînd aflã cã în acest bordei se aflã un omfericit. Porunci numaidecît aghiotantului sãu sãintre în bordei, sã ia cãmaºa acestui om, sã-i deaîn schimb oricîþi bani îi va cere ºi s-o ducã repede la împãrat.

Aghiotantul a intrat în bordei ºi a vrut sã iacãma ºa fericitului, d ar omul nostru era atît desãrac, cã nici cãmaºã n-avea pe el!...

Dupã L. Tolstoi.

De unde vine r ãul în lume

Tr ãia odatã într-o pãdure un pustnic bãtrîn. Elajunsese sã se împrieteneascã cu animalele pãdurii ºi vorbea cu ele.

Într-o zi cînd pustnicul stãtea la umbra unuicopac, s-au strîns în jurul lui la sfat, un corb, un porumbel, un ºarpe ºi o cã prioar ã. Ele vorbeau der ãul din lume ºi de obîr ºia lui.

Corbul zise: R ãul în lume vine din foame.Cînd eºti sãtul, te aºezi pe o cracã, croncãneºti a

voie bunã, toate þi se par frumoase ºi de toate te bucuri. Cînd eºti flãmînd, te azvîrli dupã pradã caun smintit, nu mai ºtii de beþe, de pietre, de cîini,de oameni, de nimic.

Porumbelul zise: R ãul în lume nu vine dinfoame, el vine din dragoste. Dacã am tr ãi singurinici n-am ºti de r ãu. Un cap nu duce a tîta lipsã,ºi chiar dacã ar duce, o duce singur. Dar noiavem tovar ãº i de viaþã: femei ºi copii de care ne




leagã mila, dragostea ºi grija. Cîte nu r ã bdãm noi pent ru soþii noºtri ºi copiii noºtri ºi cît de multne întristãm cînd ei sînt bolnavi...

ªarpele, la rîndul lui, zise: R ãul în lume nuvine nici din foame, nici din dragoste, ci dinmînie. Dacã am tr ãi în pace, f ãr ã sã ne duºmãnim

unii pe alþii, toate ar merge bine. Cînd te-apucãmînia, nu mai ºtii de nimic, n-ai milã de nimeni.Vrei sã muºti: muºti pe tatã, muºti pe mamã, temuºti chiar pe tine singur...

Cã prioara zise ºi ea: R ãul în lume nu vine dinmînie, nici din dragoste, nici din foame, ci dinfricã. Noi, caprele, avem picioare iuþi , dar ne pr ã pãdim de fricã. Trosneºte o creangã, cade ofrunzã, tresãrim ºi o apucãm la fugã.

Atunci pustnicul zise: Vã înºelaþi! R ãul înlume nu vine nici din foame, nici din dragoste,nici din mînie, nici din fricã, ci vine dinãuntrulvostru, din carnea voastr ã.

R ãul în lume vine din noi înºine, din inimanoastr ã, precum stã scris în Evanghelie: Dininimã ies gînduri rele, ucideri, desfrînãri,furtiºaguri, mãrturii mincinoase, sudalme(Matei 15, 19). Fericiþi sînt cei curaþi la inimã!

Dupã L. Tolstoi.

Ce a cerut diavolul

Diavolul se întîlni odatã într-o pãdure cu un

om ºi îi zise:- Am sã te omor! Numai aºa îþi mai las viaþa,dacã omori pe tatãl tãu, sau baþi pe sor ã-ta, sau teîmbeþi.

Ce sã fac? îºi zise omul. Sã omor pe tatãl meucare m-a f ãcut, e cu neputinþã . Sã bat pesor ã-mea, e ceva groaznic. Iacã, mã voi îmbãta odatã ºi îmi voi scã pa viaþa.

ªi s-a coborît omul în sat, a tras la o crîºmã ºi

s-a îmbãtat, una bunã. Dar mergînd acasã beat,s-a apucat de ceartã cu cei din casã ºiîngroºîndu-se cearta, a bãtut pe sor ã-sa ºi aomorît pe tatãl sãu.

Într-o carte bãtrînã am citit aceastã istorioar ã,ºi cine a scris -o a pus mult adevãr în ea. Pentrucã, cu adevãrat, beþia este un izvor de rele ºi def ãr ãdelegi.

Plugarul ºi diavolul

Arabii au o frumoasã poveste despre cum l-a pãcãlit pe diavolul un plugar.

Un plugar sãrac îºi ara ogorul sãu. Un diavolîl zãri ºi se apropie de el.

- Acest ogor este al meu, îi zise el. Nu te lassã-l semeni, decît cu condiþia sã împar þi cu minerodul.

Plugarul ce era sã facã? Primi.- Eu voi lua ce va ieºi din pãmînt, zise

diavolul, ºi tu vei lua ceea ce va r ãmînea sub pãmînt.

- Ne-am înþeles, r ãspunse þãranul.

Plugarul semãnã atunci sfeclã. Cînd diavolulveni, se apucã sã taie ce ieºise din pãmînt, adicãfrunzele, care nu preþuiau nimic. Plugarulsmulgea sfeclele care se gãseau sub pãmînt.

- M-ai pãcãlit, îi zise diavolul. Dar n-ai sã mã

mai înºeli. La anul vreau sã am ceea ce va r ãmîne

sub pãmînt.- Bine, zise plugarul.Anul urmãtor, plugarul semãnã grîu ºi l-a

gr ã pat. Grîul a r ãsãrit, spicele au crescut ºi auîngãlbenit. Atunci iar a venit diavolul.

- Secer ã! - zise el plugarului.Aceasta a luat coasa, a cosit grîul ºi l-a legat

în snopi. Nu a lãsat diavolului decît miriºtea.Diavolul vãzîndu-se încã odatã pãcãlit, a fugitruºinat, iar plugarul nu l-a mai întîlnit de atunci.

Acum, iubite cititorule, aceasta-i o poveste,dar în aceastã poveste este pus ºi un mare adevãr,ºi anume: adevãrul este acela cã de omul caremunceºte nu se poate apropia satana cu ispitele ºiamãgirile lui. Lenea este ogorul diavolului ºi înacest ogor se prinde de minune sãmînþa ispitelor,dar pe urma plugului ºi a muncii satana n-are cecãuta, cã totdeauna iese ruºinat ºi pãcãlit.




Leac de necazuri

Cicã în vremurile de demult, înainte de a seivi þuica printre oameni, creºtinii dintr-un sats-au trezit într-o dimineaþã cã intr ã în satul lor omogîldeaþã de om, adus de spate, cu pãrulcîrlionþat ºi cu nasul încîrligat. În spate purta o

desagã cu zdrenþe iar în mînã ducea ceva într-unvas de pãmînt.Abia ce intr ã în sat, cã ºi începu sã strige:

Haideþi, cumpãraþi leac de necazuri! Haideþi,cumpãraþi ºi de necazuri scã paþi!... Vestea cea bunã, cã a venit un om cu leac de necazuri, alergãca fulgerul prin sat. Cine oare n-are necazuri înaceastã lume ºi cine n-ar vrea sã scape de ele?Oamenii s-au gr ã bi t sã-ºi cumpere leac de necazºi au început a-l înghiþi. La început strîmbar ã dinnas gustîndu-l, dar mai tîrziu s-au obiºnuit cu el

ºi au început a simþi curaj ºi veselie ºi se miraude puterea leacului. Leacul a trecut repede ºist r ãinul a plecat dupã altul ºi iar dupã altul... Peurmã vasul cel de pãmînt era prea mic ºi str ãinula adus leac de necaz cu butoiul. Din ce aducealeacuri mai multe, lepãda zdrenþele de pe el ºi seîmbr ãcã în haine f ãloase. Pe urmã aducea atîtaleac de necaz, cã-i trebui o pivniþã ºi o casã anumitã (cîrciumã) unde sã-l vîndã.

Dar lucru ciudat. Din ce foloseau oamenii maimulte leacuri de necaz, necazurile în loc sã scadã,mai tare creºteau. Ba se betejir ã oamenii încã ºide alte necazuri pe care înainte nu le cunoºteau.

Unii începur ã a-ºi bate nevestele, alþii nu mailucrau, alþii îºi pr ãdau banii ºi avutul, alþii seîncãierau. În scurt timp satul era o jale...

Atunci s-au sculat bãtrînii poporului ºi auchemat la sfat pe oameni, zicîndu-le:

- Oameni buni! De cînd a venit str ãinul în satla noi cu leacuri de necaz, am ajuns de pierit;satul ni s-a f ãcut o jale; ne pr ã pãdim vãzînd cuochii; aºa nu mai merge. Ce-i de f ãcut?

- Sã-l scoatem cu bîta pe str ãin din sat,strigar ã unii.

- Nu aºa, cãci noi sîntem creºtini, r ãspunser ã bãtrînii; dar noi propunem altceva: sã nu maicumpere nimeni de la el leacuri de necaz. Sã jur ãm pentru asta.

- Jur ãm! - strigar ã oamenii.

ªi poporul puse jur ãmînt.În duminica viitoare n-a mai mers nimeni sãcumpere leacuri de l a str ãin. Str ãinul mai aºteptãcîteva duminici încã, ºi apoi vãzînd cã nimeninu-i mai cumpãr ã leacurile, îºi împachetã ce aveaºi plecã pe calea de unde a venit.

Cînd a ajuns la hotarul satului, a luat vasul de pãmînt ºi l-a spart de piatra hotarului, iarcreºtinii din acel sat au tr ãit mai departe slãvind pe Dumnezeu cã i-a scã pat de pieirea ce oadusese pe capul lor str ãinul.

Cine are urechi de auzit sã audã ºi sã înþeleagã!...

Diavolul ºi cîrciumarul

Se spune cã odatã un cîrciumar plecase ladrum cu carul dupã bãutur ã. În drum, prinmijlocul unei pãduri, iatã cã-l ajunge din urmã uncãlãtor str ãin.

- Bunã ziua!- Bunã ziua! Da’ d-ta cine eºti ºi unde mergi?- Eu sînt cîrciumarul cela ºi cela, ºi merg colo

ºi colo sã cumpãr bãutur ã. Dar d-ta, cine eºti?- Eu sînt diavolul. ªi tot într-acolo merg ºi eu.Crîºmarului, cînd auzi ce fel de ortac îi ieºi în

drum, i se zburli pãrul de fricã ºi vru sã o ia lafugã. Dar diavolul îi zise rîzînd:

- Nu te teme omule; nu-þi fac nimica. Iaca,vom merge un pic amîndoi pe drum ºi iar ne vomdespãr þi.

Crîºmarul ce era sã facã? A plecat înainte cunoul ortac. Diavolul începu a vorbi mai una, maialta, ºi de la o vreme, s-a mai dezgheþat ºi

crîºmarul din frica ce l-a cuprins ºi a început sã-lºi întrebe despre una-alta.

- Ce faceþi voi diavolii - întrebã cîrciumarul -cu atîþia oameni care vi se dau vouã cînd suduie?

- Cu adevãrat n-ar încã pea în iadul nostru -r ãspunse diavol ul - dar, uite noi avem o lege în puter ea cãreia cã pãtãm numai pe cei care ni se predau nouã cu toatã inima, f ãr ã nici o pãrere der ãu...

ªi aºa mergeau diavolul ºi crîºmarul, totîn þelegîndu-se pe drum. Cînd au ieºit din pãdureºi au dat într-un sat, iaca, au vãzut o femeie carese certa cu bãrbatul ei ºi îl trimitea la bat ã-l

Crucea.- Auzi ce zice? - zise crîºmarul.

- Aud - a r ãspuns diavolul - dar n-am puteresã-l iau, cãci femeia mi-l dã numai aºa din gur ã,dar în inimã tot þine la el, ºi dacã i s-ar întîmplaceva i-ar pãrea r ãu.

Mergînd mai departe, iaca, o mamã îºi certacopilul ºi îl trimitea la bat ã-l Crucea.

- Auzi ce zice? - zise crîºmarul.- Aud - r ãspunse diavolul - dar n-am putere

asupra copilului, pentru cã mama lui mi-l dã,




iac-aºa, numai din gur ã, dar cu toatã inima þine lael.

Mai mergînd ºi mai vorbind, iaca, ajung la ocrîºmã, de unde o biatã femeie îºi scotea bãrbatul beat ºi striga de r ãsuna uliþa:

- Bãga-s-ar diavolul în toate crîºmele din lumeºi în cine le-a deschis în calea oamenilor!

- Auzi ce zice femeia? - zise acum diavolulcãtre crîºmar. Femeia asta mã pofteºte cu toatãinima sã mã bag în crîºmã, ºi de aici încolo,

crîºmele voastre vor fi sãlaºul meu.Crîºmarul încercã sã mai suceascã vorba: ba

cã femeia a zis numai din supãrare, ba cã aºamerge vorba pe la crîºme, ba cã teacã, ba cã pungã. Dar diavolul îi zise rîzînd:

- Nu te mai ocoºi crîºmare, auzi cum gr ãieºtefemeia, din toatã inima, ºi eu trebuie sã ascult

dorinþa ei.ªi cu vorbele astea diavolul se bãgã în crîºmã

ºi de aceea sînt atîtea r ãutãþi pe la crîºme.

O poveste din Balcani - care ne spune de ce merge totul atît de prost într-o þ ar ã atît de bogat ã

În þãrile din Balcani (Grecia, Turcia,Bulgaria), umblã o poveste interesantã despreþara noastr ã. Cicã era pe vremea cînd BunulDumnezeu împãr þea bunãtãþile Sale popoarelor de

pe pãmînt.- Du-te Petre - îi zise Domnul lui Petru,apostolul - sã împar þi popoarelor de pe pãmînt bunãtãþ ile cerului nostru ca sã poatã oamenii tr ãiacolo în lumea aceea plinã de lipsuri ºi necazuri.Vei lua bunãtãþile Mele ºi le vei împãr þi dupã dreptatea noastr ã din cer.

Încãrcat de bunãtãþi, ap. Petru se coborî jos pe pãmînt, la Ierusalim. Iar de acolo a luat-o pe apã,spre apus, ºi s-a oprit la hotarul Greciei. De aiciurma sã înceapã cu împãr þeala. ªi s-a uitat

trimisul Domnului în sus, peste întinsul Europei.ªi vãzînd atîtea þãri ºi popoare, ºi-a zis în sine:Þãri multe! Popoare multe! Trebuie sã fiucruþã tor cu darurile lui Dumnezeu, ca sã ajungã la toþi.

Astfel gr ãind, desf ãcu sacul bunãtãþilor ºi pãº ind peste hotarele Greciei, începu a semãna.Puþin, cît mai puþin - îºi zicea moºul - ca sã ajungã la to þi. ªi gr ãunþele bunãtãþilor cãdeauzgîrcit de tot. De atunci cicã, Grecia are numaistînci presãrate pe ici pe colo, cu cîte o mînã de pãmînt pe unde rodesc mãsl in i i , smochini i , portocalii , v iile, etc.

ªi tot aºa ºi peste Turcia au cãzut numai locuristerpe ºi foarte puþin pãmînt roditor.

Cînd a trecut peste Bulgaria, moºul a fost cevamai larg la mînã. A slobozit mai mult dar pe pãmînt, dar un pãmînt roºu ºi sãrac, în care bietul plugar asudã din greu sã-ºi scoatã traiul vieþii.

Trecînd Dunãrea, moºul cerului a început sãsemene ºi peste hotarele þãrii noastre tot cuacelaºi gînd: Puþin! Cît mai puþin, ca sã ajungã latoþi!

Dar întîmplarea voi ca pe neºtiute, sã sespargã fundul sacului. ªi unde, pasã-mi-te, auînceput a curge bunãtãþile: pãmînt mãnos, holdede aur, gr ãdini, vii, pãduri, petrol, sare, aur ºi

alte nesfîr ºite daruri. Din gura sacului, moºularunca cu picãtura, iar de la fund curgea cugãleata. Toate bunãtãþile ce le gr ãmãdiseDumnezeu în sacul moºului se vãrsau pestehotarele þãrii româneºti.

Cînd ajunse la graniþã sã iasã din þar ã i se pãrumoºului cã prea s-a uºurat sacul ºi, privindînapoi, a r ãmas înmãrmurit. Aproape toate

bunãtãþile s-au scurs din sac ºi au cãzut pestehotarele þãrii româneºti. Atunci moºul necã ji t îºizise: Ce mã fac eu acum cu dreptatea cu care azis Bunul Dumnezeu sã împart bunãtãþile?...

ªi judecîndu-se asupra lucrului, trimisulDomnului se uitã înapoi peste hotarele þãriinoastre pline de toate bogãþiile, ºi zise: Vouã românilor, v-am dat de toate. Þara voastr ã este un paradis pl in de toate bunãtãþ ile. În schimb însã,voi nu veþi avea oameni ca sã chiverniseascã aceste bunãtãþi ºi sã vã facã traiul uºor.

ªi cicã de atunci þara noastr ã e plinã de toate bogãþiile, ca nici o altã þar ã din lume. N-avemînsã oameni care sã chiverniseascã aceste bogãþiiºi sã facã þara fericitã.




Cele ºapte surori

Se zice cã tr ãiau odatã într-un sat ºapte surori.Ele îºi aveau casa lor ºi gospodãria lor ºi tr ãiauîn cea mai bunã înþelegere. ªase dintre ele lucrauafar ã la cîmp, iar a ºaptea þinea gospodãria casei, pr egãtea de mîncare ºi se îngrijea ca surorile ei

sã afle totdeauna o casã caldã, o masã bunã ºi cetrebuie omului ostenit.Dar într-o bunã zi, cele ºase surori, îndemnate

- bag seamã - de cel r ãu, þinur ã sfat la hotar ºi îºiziser ã: Nu e cu dreptate traiul nostru. Noi lucr ãmla hotar din zi ºi pînã în noapte, iar sora noastr ãstã ca o doamnã acasã. Asta nu-i dreptate. Sã pofteascã ºi doamna noastr ã la lucru cu noi!

- Dragã sor ã - ziser ã ele, întorcîndu-se searaacasã - nu e cu dreptate ca tu sã stai acasã, ca odoamnã, iar noi sã lucr ãm la hotar! Mîine sã

pofteºti ºi tu cu noi la lucru, cã nu-i vreme dedomnie.Dimineaþa, cele ºase surori au luat pe sora lor

înainte, i-au pus sapa pe spate ºi au plecat lahotar. Lucrînd toatã ziua cu zor, pãrea cã lucrula sporit.

Dar vai, cînd s-au întors acasã, nici tu foc,

nici tu mîncare, nici tu masã caldã, nici tu casã mãturatã. Ba pe deasupra, un lucru ºi mai grozav.Un om r ãu, simþind cã e singur ã casa, s-a bãgatînãuntru ºi a furat tot ce a putut apuca. Tot ce-austrîns fetele s-a topit într-o singur ã zi. Atunci

cele ºase surori ºi-au vãzut nebunia, s-au cãit ºiau strigat:- Scumpa noastr ã sor ã! Iartã nebunia noastr ã...

R ãmîi acasã, îngrijeºte casa ºi masa ºi avutulnostru, cãci f ãr ã de tine nu putem face nimic.

Tîlcul acestei poveºti cred cã e de prisos sã-lmai spun. Cele ºase fete - zilele sã ptãmînii - careau scos la lucru pe a ºaptea sor ã a lor - duminica- închipuie pe cei mulþi, mulþi creºtini care scotºi ei ziua Domnului la lucru. Dar prin asta nici einu cîºtigã nimic. Ziua Domnului este ziua de

odihnã a sufletului nostru.Sã ºtii fratele meu, cã tot ce lucrezi în ziuaDomnului este pagubã mare pentru averea ta ºisufletul tãu.

Hoþul cel mare - diavolul - fur ã toatã truda ºimunca omului ce lucreazã duminica ºi în praznice.

Hototo ºi Ciacabi

Cicã demult, tr ãiau odatã în Japonia doizgîrciþi vestiþi cu numele Hototo ºi Ciacabi. Unullocuia într-o parte a þãrii, iar celãlalt în altã parte.Li se dusese faima în toatã þara acestor oamenizgîrciþi f ãr ã seamãn. Au auzit ºi ei unul desprealtul, dar nu s-au întîlnit ºi ardeau de dorul de ase cunoaºte ºi ei ca doi meºteri vestiþi în meseriazgîrceniei.

Într-o dimineaþã, cel mai tînãr dintre ei,Ciacabi, îºi zise: Hai sã merg sã întîlnesc petovar ãºul meu; e mai bãtrîn ca mine ºi poate voiînvãþa ceva de la el cum sã cruþ cu mîncarea ºi cu banii . ªi a luat-o Ciacabi la drum, desculþ ºi pe

jos, ºi dupã o lungã cãlãtorie, în sfîr ºit ajunse înoraºul Tokyo unde tr ãia tovar ãºul lui. Nu fu greusã-l afle. Avea cam aceleaºi haine ºi înf ãþiºare cael ºi tocmai strîngea niºte mucuri de þigãri de pe jos.

Cei doi tovar ãºi s-au îmbr ãþiºat la dorita lor întîlnire ºi apoi Hototo, de bucuria întîlnirii, îl pofti pe Ciacabi la masã la el. Era cea dintîiinvitaþie pe care o f ãcea în viaþa lui. Ciacabi semir ã de aceastã pradã ce se pregãtea Hototo sã ofacã în mîncãrurile lui ºi îºi zise în gîndu-i: Iatã,

am venit sã învãþ cruþare de la acest tovar ãº , dar pesemne eu îl întrec. ªi cei do i prieteni au plecatspre casa lui Hototo. Pe drum Hototo s-a oprit lao boltã de pîine ºi zise:

- Hai frate sã ne bãgãm aici sã cumpãr pîinede cea mai finã pentru masa ce vreau sã þi-o fac.

- Ai pîine de cea mai bunã? - întrebã Hototo pe boltaº.

- Am - zise boltaºul. Uite, pîinea mea e albã ºi

moale ca untul.- Atunci ar fi mai bine sã luãm unt - zise

Hototo cãtre Ciacabi.ªi apoi au plecat la o boltã de unt.- Ai unt proaspãt, boltaºule? - întrebã Hototo?- Mai e vorba? - r ãspunse untarul. Untul meu

e ca untdelemnul cel curat.- Atunci mai bine sã cumpãr ãm untdelemn -

zise Hototo.

ªi au plecat la o boltã de untdelemn.- Ai untdelemn de cel mai bun? - întrebã Hototo.

- Mai e vorbã? - r ãspunse boltaºul.Untdelemnul meu e aºa de proaspãt ºi limpede caapa de la izvor.

Atunci Hototo, bãtîndu-se de bucurie pefrunte, s-a întors cãtre Ciacabi ºi îi zise:

- Dacã pîinea e ca untul, ºi untul ca




untdelemnul, iar untdelemnul ca apa, atuncitotuºi apa e mîncarea cea mai scumpã ºi cea maifinã din lume ºi pe deasupra, e ºi cea mai ieftinã.Hai frate dragã, colea, la fîntîna oraºului, ºi beaºi mãnîncã din apã de te satur ã, ca din al tãu!...

Atunci Ciacabi zise:

- Adevãrat e tot ce am auzit despre tine cã eºti

mare dascãl în meseria de a cru þa ºi nu-mi parer ãu cã am venit pînã aici sã ne întîlnim, cã bunãînvãþãtur ã am luat de la tine!

Cu asta, cei doi tovar ãºi s-au despãr þit.Ciacabi nu peste mult timp fu aflat mort defoame, aºijderea ºi Hototo. În zdrenþele dinaºternutul lor s-au gãsit cîte douã pungi încãrcate

cu galbeni str ãlucitori.

Povestea suferin þ ei

Umblau odatã Dumnezeu ºi sfîntul Petru pe pãmînt pref ãcuþi în moºnegi. ªi cum mergeau,zise sfîntul Petru lui Dumnezeu:

- Doamne, toate le-ai f ãcut Tu, numaisuferinþa n-ai poruncit sã se facã.

- Dacã vrei Petre, s-o facem!ªi deodatã r ãsare înaintea sfîntului Petru o

ar ãtare de nici el nu ºtia ce este.- Asta-i suferinþa Doamne?- Da Petre. Ia-o în mînã ºi pune-o unde-i

crede.Ajungînd prin niºte munþi, la un izvor de apã

rece, stãtur ã sã se r ãcoreascã. Sfîntul Petru pusear ãtarea ce-o f ãcuse Dumnezeu pe o piatr ã mare.Dar n-apucã s-o punã bine ºi stînca s-a pref ãcutîn praf ºi pulbere.

- Ce-i asta Doamne?- Ce sã fie? Se vede cã suferinþa e mai tare ca

piatra, de s-a sf ãrîmat stînca.Pornind la drum, Dumnezeu ºi sfîntul Petru auajuns la un fierar. Cît au stat de vorbã cu el,sfîntul Petru puse suferinþa pe un ilãu (nicovalã);ilãul se f ãcu þãndãri.

Ieºind de la fierar, sfîntul Petru spuse luiDumnezeu:

- Ce sã facem Doamne cu ar ãtarea asta? Nu putem scã pa de ea?

- Mai încearcã Petre, poate îi gãsim ºi locul ei.ªi cum mergeau, ajung într-un sat, trag la casa

unui gospodar. Sfîntul Petru întreabã peDumnezeu de n-ar fi bine sã punã suferinþa înspatele omului aceluia.

- Cearcã Petre, ºi vezi ce are sã fie.Sfîntul Petru a pus suferinþa în sînul

gospodarului cînd dormea.Aºteaptã sfîntul Petru sã vadã plesnind

gospodarul, dar el dormea dus. Suferinþa nu-l putu dovedi. Aºteptã noaptea aceea, aºteptã adoua zi, ca sã vadã ce s-a întîmplat omului; dar el, pace! Parcã n-a dat nimic peste dînsul.

I-au murit omului nevasta, copii, din vite, asãr ãcit, dar, pace! De pocnit, ca piatra ori cafierul, n-a pocnit. Iar suferinþa, sãturîndu-se de

el, s-a dus la alþii.ªi oricîte a pãþit omul, el s-a ar ãtat mai tare ca

piatra ori ca fierul. ªi de atunci a r ãmas vorbaveche: Sã nu dea Dumnezeu omului cît poater ã bda!

Dupã M. Lupescu.

Un raport în iad

Se spune cã odatã, scaraoschi, mai marelediavolilor, a chemat la raport pe toþi diavolii dinlume sã le cear ã socotealã despre ispr ãvile cele-au f ãcut printre oameni.

Iaca soseºte unul ºi se închinã în faþa luiscaraoschi:

- De unde vii fîrtate, ºi ce ispr ãvi ai f ãcut?- Am fost colo ºi colo, întunecimea voastr ã, ºi

am aprins ura ºi mînia între doi oameni; pe urmã

mîna a trecut la bãtaie ºi unul a omorît pecelãlalt.

- ªi cît timp þi-a trebuit pentru izbînda asta?- Trei ani de zile, întunecimea voastr ã.

- Trei ani? Atîta þi-a trebuit pentru ispravaasta? - strigã scaraoschi plin de mînie.

ªi jap! jap! pe spatele diavolului.Un alt diavol soseºte ºi se închinã.- Dar tu argate, de unde vii ºi ce-ai f ãcut?- Eu, întunecimea voastr ã, am tras un om în

patima desfrînãrii.- ªi cît timp þi-a trebuit pentru lucrul acesta?

- Un an, întunecimea voastr ã.- Pfui, împieliþatule! Un an ai motroºit tu

pentru un astfel de fleac? - s trigã scaraoschiînfuriat. ªi jap! jap! îi trage ºi ãstuia o dr ãguþã de bãtaie.

Un dr ãculeþ soseºte ºi se închinã.- Dar tu, Aghiuþã, ce ai putut face prin lume?- Eu, întunecimea voastr ã, i-am f ãcut pe niºte

oameni sã înjure, sã desfrîneze, sã se batã ºi sã seomoare.

- ªi cît timp þi-a trebuit pentru izbînda asta?- O singur ã zi, întunecimea voastr ã.- Bravo Aghiuþã! ªi cum ai putut face aceastã

izbîndã?- Cu bãutura, întunecimea voastr ã, cu

bãutura... I-am dus pe oameni la birt ºi i-amîmbãtat. Iar dupã ce s-au îmbãtat au sãrit la niºtefemei sã desfrîneze. De la femei s-au luat laceartã, la bãtaie, iar bãtaia s-a gãtat cu omor.

- Bravo Aghiuþã! Bine te-ai purtat - îl lãudãscaraoschi, bãtîndu-l pe umãr. Iar voi,




nemernicilor, care aþi motroºit ani de zile pînã sãcîºtigaþi un suflet - le zise scaraoschi celorlalþi -

luaþi pildã de la Aghiuþã , fratele vostru. Folos iþiºi voi alcoolul!

O legend ã de la r ãsãri t

O legendã de la r ãsãrit vorbeºte despre un omcare, murind, dupã o viaþã de fapte bune, a ajuns

în rai.- Doamne - zise omul acesta într-o zi cãtre

Bunul Dumnezeu - m-a apucat un mare dor sã-mimai vãd odatã casa ºi satul meu. Îngãduie-miDoamne numai un pic sã mã uit de aici de sus, sãvãd ce se mai petrece pe la casa mea ºi satul meu.

- Fie, zise Bunul Dumnezeu.ªi atunci omul urcîndu-se pe înãlþimea norilor,

a început a se uita peste satul lui. Dar cînd colo,ce i-a fost dat sã vadã? La casa lui, tocmai un hoþfura grîu din ºur ã . Mînios, omul cãutã printre

nori o piatr ã de gheaþã ºi, zvîrrr! cu ea în capulhoþului, omorîndu-l pe loc. Se uitã apoi omul maideparte, ºi uite, în altã parte, pe Gheorghe al luiIlie, cum îl bate f ãr ã milã pe sãracul Florea

lui Papuc. ªi iar ia omul o piatr ã ºi, zvîrrr! cu eaîn bãtãuº, omorîndu-l pe loc. ªi omul îi dã cu

pietrele înainte, înfuriat de nedreptãþile ce levedea.

- Ce faci fiule? - îi zise Bunul Dumnezeu desus, din slavã.

- Iartã-mã Doamne, dar n-am mai putut sufericeea ce am vãzut în satul meu.

- Ei vezi? Aºa sînteþi voi oamenii. Eu vã rabdf ãr ãdelegile ºi aºtept cu dragoste îndreptareavoastr ã. Dar voi sînteþi gata sã vã omorîþi unii pealþii pentru greºelile dintre voi. Dacã ºi Eu aºface cum ai f ãcut tu ºi cum fac oamenii, apoi n-ar

mai fi nici un om pe pãmînt. ªi nici tu n-ai fi aiciîn rai.Omul îºi plînse nesocotinþa ºi de atunci n-a

mai dorit sã vadã ce se petrece pe pãmînt.

Ilie, maestrul cel trufa º

Într-un or ãºel tr ãia odatã un mare meºte r potcovar, cu numele Il ie . Lucra ºi potcovea Ilieatît de minunat, încît vestea lui se duse în toatãþara. Din mari depãrtãri veneau la el boieri mari

cu caii la potcovit.Dar iscusinþa lui ºi laudele ce i se aduceau au

trezit în Ilie ispita trufiei. Stã pînit de acest pãcat,Ilie îºi f ãcu o firmã pe care a scris cu litere mari:

Ilie, St ã pîn peste mae ºtri

ºi maestru deasupra tuturor

Într-o zi, Bunul Dumnezeu, uitîndu-Se pe pãmînt, a vãzut firma potcovarului, ºisupãrîndu-Se, chemã pe Fiul Sãu Cel Sfînt ºi Îizise: Iatã ce a f ãcut Ilie, meºterul potcovar pecare Noi l-am înzestrat cu o iscusinþã mai maredecît pe alþii! Mîndria i-a întunecat mintea ºiacum trebuie sã-l pedepsim.

Fiul Cel Sfînt ºi Bun r ãspunse: Ilie maestrul,încã-i plin de gînduri bune, dar a cãzut încumplita boalã a trufiei ºi e pãcat sã moar ã în ea.Lasã-Mã Tatã Doamne sã Mã duc sã-l tãmãduiescde aceastã boalã.

Tatãl Se învoi ºi Isus Fiul plecã pe pãmînt.Luînd înf ãþiºarea unui cãlãtor, Isus S-a dus la

casa lui Ilie ºi, spunînd cã ºi El e maestru potcovar, ceru sã-L bage tovar ãº cu el.

- Dar cît de bine te pricepi la acest meºteºug- întrebã Ilie.

- Ca orice potcovar din þar ã - r ãspunsecãlãtorul.

- ªi ca mine?- ªi!...Acest r ãspuns îl umplu de ciudã pe trufaºul

Ilie, ºi ca sã-L dea de gol, strigã mînios la argaþi:- Aduceþi un cal la potcovit ºi uneltele.- Unelte nu-Mi trebuie - r ãspunse cãlãtorul

Isus - Eu am un fel nou de potcovit.

ªi cu aceste vorbe, scoase un cuþit din buzunar º i ridicînd unul din picioarele de dinapoi alecalului, îl retezã de la prima încheietur ã. ªiducîndu-l în atelier, bãtu potcoava pe el ºi apoiiar îl puse la loc. Tot astfel a f ãcut ºi cu celelaltetrei picioare ºi pe urmã calul a plecat f ãr ã sã f idat nici cel mai mic semn de durere. Potcovitul

ieºi minunat de frumos, cu mult mai frumos decîtºtia Ilie sã potcoveascã.- Iatã, maestre Ilie, cel mai nou meºteºug de a

potcovi caii. Mã prind cã tu nu cunoºteai acestmeºteºug - zise Isus.

- Ba da, ba da, îngînã trufaºul Ilie (ca sã nu selase mai prejos); am auzit vorbindu-se de acestmeºteºug, dar eu încã nu l-am cercetat.

Dupã aceastã încercare, el primi bucuros detovar ãº pe noul venit.

A doua zi, Ilie trimise pe noul tovar ãº în oraºsã aducã fier ºi r ãmînînd singur, îºi zise: Cu celdintîi prilej, voi încerca ºi eu noul fel de a potcovi.

Astfel gîndindu-se, iacã se opreºte înainteacasei un prinþ cu un cal mîndru ca un ºoim.Prinþul coboar ã ºi lãsînd calul la potcovit, s-a dus puþin în oraº.

Tocmai bine a venit - îºi zise Ilie - am sã încerc noul meºteºug; ºi legînd calul bine, ascuþi




un cuþit ºi odatã retezã un picior de-al calului.Dar calul începu a necheza atît de plîngãtor ºidureros încît îl auzi stã pînul lu i ºi gr ã bindu- se,s-a întors înapoi.

Cînd îºi vãzu calul cu un picior tãiat, prinþulvru sã bage sabia în Ilie, dar Ilie se gr ã bi a-l

liniºti spunîndu-i cã acesta e un meºteºug nou de potcovit ºi îndatã calul va fi cum a fost. Ilie gr ã bi potcovitul ºi cînd fu gata, alergã sã punã piciorulla loc. Dar piciorul nici vorbã sã se prindã. Osudoare rece ºi o fricã de moarte cuprinse atuncifruntea lui Ilie. Apucînd cuþitul, voia sã seomoare, cînd deodatã, cineva îl opreºte de laspate cu vorbele:

- Ce faci stã pîne?Era tovar ãºul lui cel nou. Ilie abia putu spune

de fricã.- Nu te teme! - zise Isus.ªi apucînd piciorul tãiat, îl lipi la loc; calul se

sculã voios ºi prinþul îºi bãgã sabia în teacã.Atunci Ilie, cum sta buimãcit de spaimã, luã

îndatã un ciocan ºi ducîndu-se la firmã, o f ãcu praf ºi þãndãri.

- Tu eºti Stã pînul meu ºi eu sînt sluga Ta -zise Ilie cu umilinþã cãtre Isus.

- Tot cel ce se smereºte se va înãlþa, r ãspunseIsus cu o voce atît de curatã ºi blîndã încît Ilie,

uitîndu-se bine la El, Îl v ãzu înconjurat de oluminã, ºi cunoscînd cu cine vorbeºte, cãzu culacrimi înaintea Lui, rugîndu-se de iertare.

- Te iert - zise Mîntuitorul - cãci acum te-ai

v indecat de boala t ruf ie i . Adu- þ i aminte cãdeasupra tuturor stã Tatãl Meu din cer!

Acestea zicînd Isus, Se urcã pe cal alãturi decãlãre þ ºi Se f ãcu nevãzut. Cãlãre þul era sfîntulGheorghe.

Al. Dumas

C ãru þ a smereniei ºi a mîndriei

Pentru ca sã cunoaºteþi cît de mare este pãcatul mîndriei, închipuiþi-vã douã cãru þe care

se întrec una pe alta. Una din ele e trasã de doicai: dreptatea ºi mîndria, iar cealaltã, de alþi doi: pãcatul ºi smerenia. Ce credeþi, care va întrece ºiva trece înainte? Cea a pãcatului va întrece ºi va birui pe cea a dreptãþii, nu cã doar ã calul pãcatului ar fi avînd o aºa mare putere, ci pentrucã îl ajutã smerenia de lîngã el. Tr ãsura dreptãþ iir ãmîne bãtutã în urmã, nu pentru cã dreptatea ar fi slabã, ci

pentru povara ºi greutatea mîndriei. Toatã nevoinþa noastr ã, toate ostenelile, toatã truda,

toate faptele noastre, oricît de bune ar fi ele, dacãle punem în cãruþa mîndriei se r ãstoarnã ºi nimicase alege de ele. .. Temelia cea de piat r ã aEvangheliei este smerenia; tot cela ce nu clãdeºte pe aceastã temelie, zideºte pe nisip ºi zidirea luio r ãstoarnã apele ºi vînturile.

Precum mîndria este izvorul tuturor r ãutãþilor,aºa smerenia este începutul faptelor bune...

Sf. Ioan Gur ã de Aur.

Mai ave þ i vreme!...

Sfat mare se spune cã au þinut odatã to þidiavolii din iad despre cum sã cîºtige mai multesuflete pentru împãr ãþia lor cea de foc.

- Stãm prost - gr ãi scaraoschi, mai mareledracilo r. Prea puþinã lume se prinde în curselenoastre. De merge tot aºa, ni se goleºte iadul. Haitartorii mei, glãsuiþi, ce-i de f ãcut?

- Întunecimea voastr ã - gr ãi un diavol dingloatã - sã le ºoptim oamenilor cã nu esteDumnezeu; cã numai proºtii cred azi înDumnezeu.

- Sã ne urcãm cu toþii pe pãmînt - adãugã unaltul - ºi sã le spunem cã nu este suflet, nici rai,nici iad, ci aici pe pãmînt este tot ce este. Toatecelelalte sînt scorniri de-ale popilor.

- Lesne de spus acestea, dar nici oamenii nu-schiar aºa de proºti sã creadã aºa ceva. Vor simþicît de colo cã-i treabã diavoleascã.

ªi se fr ãmînta scaraoschi împreunã cu tartorii

lui despre ce ar fi de f ãcut. Era sã se sfîr ºeascã adunarea f ãr ã nici un folos, cînd, de colo din

fund, se ridicã la cuvînt o slu þenie de diavol bãtrîn ºi urît, de care ºi diavolii se îngrozeau.

- Ai ºi tu vreo pãrere, cîine bãtrîn? - întrebã




scaraoschi.- Am! - r ãspunse afurisitul de bãtrîn. ªi astfel

gr ãi:- Se înþelege fraþilor cã-i o prostie prea mare

sã le spui oamenilor cã nu-i Dumnezeu, cã nu-isuflet, cã nu-i rai ºi iad. Pãrerea mea e alta.

- S-auzim, s-auzim! - strigar ã tartorii.

- Pãrerea mea e ca toþi diavolii sã ne urcãm pe pãmînt, ºi cu vorbe plãcute ºi ademenitoare, sã leºoptim oamenilor la ureche: Este Dumnezeu, estesuflet, este rai ºi iad... Dar, pentru aceste treburi

mai aveþi vreme, oameni buni... Ele sînt pentruvremea cînd veþi fi, colea, moºi bãtrîni...

Pãrerea hodorogului de bãtrîn plãcu grozav demult lui scaraoschi ºi celorlalþi tartori. ªi dupã cede bucurie traser ã o schelãlãialã de r ãsunã totiadul, s-au urcat pe pãmînt mii ºi mii de diavoli,înºelînd pe oameni aºa cum îi învãþase diavolul

cel bãtrîn.ªi de atunci diavolii cîºtigã cele mai multe

suflete, ºoptind mereu oamenilor înºelãciunea cã pentru cele sufleteºti mai au vreme.

Plata l ãcomiei

Într-un sat tr ãia un meºter fierar; om foarte priceput, harnic ºi cinstit. Avea de lucru destul ºiera mulþumit cu viaþa lui.

Dar într-o zi, iaca intr ã în atelierul lui un

str ãin ce se vedea cît de colo cã-i om bogat, boier mare.- Ascultã maestre - gr ãi boierul - am venit

sã-mi faci un lanþ special, lung, lung de cîtevazeci de metri. ªi sã mi-l gaþi în termen de douãsã ptãmîni, cãci am nevoie grabnicã de el.

- Cu toatã plãcerea conaºule - r ãspunsefierarul - dar nu mã pot lega, pentru cã vezi mãriata, îmi am º i eu oamenii mei care lucreazã l amine ºi trebuie sã le fac lucrul la timp.

- Va fi, dar uite, eu te plãtesc de trei ori mai

bine decît ceilalþi oameni, numai sã laºi tot lucrulºi sã faci lanþul meu.Lãcomia de a cîºtiga mai mult îl cuprinse pe

maestru. Fãcu tîrgul ºi se apucã de lucru. Ca sãgate lucrul la timp, lucra mereu, cu zi cu noapte,iar pe vechii lui cunoscu þi nu-i mai putut servi,din care pricinã t oþi s-au supãrat pe el ºi l-au pãr ãsit.

La douã sã ptãmîni veni boierul, vãzu lanþul,dar i se pãru prea scurt pentru scopurile lui ºi maicomandã cîþiva metri, spunînd cã-i va plãti binela sfîr ºit. Peste o sã ptãmînã, iar veni ºi iar lungilanþul. ªi a treia oar ã tot aºa:

- Te rog maestre, sã mai lungeºti lanþul cucîþiva metri, c-apoi la sfîr ºit te-oi plãti cum secuvine.

- Ba mulþãmim de toate - r ãspunse fierarulnecã ji t. De sã ptãmîni de zile lucrez mereu la

acest lanþ nesfîr ºit. Mi-am pierdut oamenii carel u c r a u l a m i n e , m i - a m p i er d u t p u t e r e a º isãnãtatea. Dã-mi plata ce mi se cuvine pentru cîtam lucrat!

Atunci str ãinul - care nu era altul decîtdiavolul, care îl înºelase cu ispita lãcomiei - îlapucã cu putere de mijloc, îl ridicã sus ºi îlaruncã în foc, strigîndu-i: Iatã-, asta-i plata ta!

ªi asta e ºi azi plata lãcomiei: focul iadului.Oriunde vede diavolul un om harnic ºi mulþumit,încearcã sã-l piardã cu ispita lãcomiei.

Pustnicul ºi pasãrea din rai

O legendã de la r ãsãrit spune despre un pu stn ic din vre mu rile de demu lt cã t r ãia retras

într-o peºter ã din munþi împreunã cu alþi pustnici.Pe acest pustnic îl chinuia, ca un fel de ispitã,

gîndul cã, odatã ajuns în rai, s-ar putea întîmplaca de la o vreme sã se sfîr ºeascã bucuriile deacolo ºi sufletul sã se sature de ele.

Într-o zi, pustnicul s-a dus în pãdure sã strîngãlemne pentru foc. Undeva auzi un cîntec fermecatde pasãre, cum nu mai

auzise niciodatã în viaþa lui. Mergînd pe urmacîntecului, ajunse la un arbore în care vãzu

pasãrea fermecatã.Dupã ce ascultase ca timp de un ceas, pasãrea

zbur ã, cîntecul încetã, ºi pustnicul se trezi, cadintr-un farmec, din ascultarea acestui cîntec ºi plecã spre peºter ã.

Cînd a ajuns însã la peºter ã, mare îi fumirarea: la peºter ã erau alþi pustnici, care se uitaumiraþi unul la altul cînd l-au vãzut, întrebîndu-se




de unde vine ºi ce cautã aici. ªi pustnicul,aºijderea, se uita la ei. În zadar le-a spus ce ºicum s-a întîmplat. Nimeni nu-l putea în þelege.

Abia pe urmã s-au lãmurit lucrurile. De cînda plecat pustnicul dupã lemne în pãdure a trecuto sutã de ani, în care timp s-au schimbat ºi pustnici i. Iar lucrul acesta l-a f ãcut cîntarea din

pãdure care l-a fermecat pe pustnic a tît de mult,

încît i s-a pãrut cã ascultase doar un ceas, darceasul acesta þinuse o sutã de ani.

Iar pasãrea fermecatã a fost o pasãre din rai,trimisã anume sã-i dea pustnicului o dovadã cîtde nesfîr ºite sînt bucuriile din rai.

Peste cîteva zile pustnicul muri, cuprins dedorul de a trece acolo unde sã audã mai departe

cîntecul cel fermecat.

Cei trei prieteni

Era odatã un om care avea mulþi prieteni, ºichiar se lãuda de multe ori cu ei ºi cu prieteniilelui.

- Cheltuiesc mult cu prietenii mei, zicea omul,dar nu-mi pare r ãu, cãci la vreme de necaz, prietenii ar sãri ºi în foc pentru mine.

Odatã se întîmplã cã i-a venit o aspr ã citaþie

de la o judecãtorie. Era învinuit de lucruri atît degrele, încît putea sã primeascã temniþã pe viaþãsau ºi moarte. Omul se înfior ã ºi alergînd la celmai bun prieten ce-l avea, îl rugã sã meargã cu elsã-l ajute sã scape.

- Aº merge cu drag, r ãspunse prietenul, darnicidecum nu pot sã mã depãrtez de acasã.

Omul plecã suspinînd la un alt prieten ºi îiceru ajutorul.

- Cum sã nu merg pentru tine? - zise prietenul,ºi plecã cu el.

Dar cînd au ajuns la uºa judecãtoriei, i se f ãcufricã ºi s-a întors înapoi, lãsîndu-l pe om singur.- Sãracul de mine, zise omul, ºi plecã sã intre

singur.Însã în clipa asta, iacã soseºte un alt prieten

pe care nu-l prea bãgase în seamã ºi nu cheltuiseaproape nimic cu el. Acest prieten a intrat cu elîn judecãtorie ºi cãzînd în genunchi în faþa judecãtorului, zise:

- Prea înãlþate domnule judecãtor! Omul acestae învinuit cu mari lucruri ºi cãlcãri de lege...

Eu am venit sã mã rog pentru iertarea lui... Eu îlcunosc pe omul acesta; va fi avînd el multegreºeli, dar mila ºi iubirea ta sînt mai mari decîtgreºeala lui...

Judecãtorul primi apãrarea ºi cel acuzat scã pãde osîndã...

Aceasta e povestea, dar sã bãgãm de seamã cã

în aceastã poveste este pusã ºi viaþa noastr ã.Moartea este o citaþie ce ne cheamã înainteaDreptului Judecãtor sã ne dãm seama de viaþa ºifaptele noastre. Prietenul nostru cel mai bun -lumea, averile ºi p lãcerile - ne lasã mai întîi cîndmurim. Prietenii ºi rudeniile merg cu noi pînã lauºa mormîntului ºi apoi se întorc acasã. Dincolode mormînt merge cu noi numai un Prieten pecare foarte puþin Îl preþuim în aceastã lume.Acest Prieten e Isus Mîntuitorul ºi viaþa ceasufleteascã tr ãitã cu El ºi cu Evanghelia Lui.

Pentru Acest Prieten cheltuieºte omul mai puþinîn aceastã viaþã. Ferice de cine va avea deApãr ãtor ºi Mijlocitor pe Acest Prieten în ZiuaJudecãþii, ca ºi în povestea aceasta! Aºa vamijloci Mîntuitorul pentru el, zicînd:

- Eu cunosc pe omul acesta; mari cãlcãri delege a f ãcut; dar mila ºi dragostea Ta, DreptuleJudecãtor, sînt mai mari decît greºeala lui.. . Terog iartã-l...

Vei avea tu, cititorule, pe Acest Mijlocitor ºiApãr ãtor în Ziua Judecãþii?

Banul e ochiul diavolului

În þãrile r ãsãritului circulã o preafrumoasã ºi pl inã de învãþãtu r ã poveste despre pãþania unui pescar cu necuratul, pe care o dãm ºi noi mai jos, pe scurt.

Cicã tr ãia odatã un om, de meserie pescar, ºiacest pescar era veºnic nemulþumit cu soarta lui, ba , nu o da tã, se încumeta chiar sã ºi mustre peFãcãtorul cã pe el l-a lãsat sãrac, iar pe alþii mai bogaþi.

Odatã pescuind el la mare, scoase cu undiþadin adîncul mãrii ceva greu: era un vas de aramã

închis ºi pecetluit bine. Cînd l-a desf ãcut sã vadãce-i în el, un duh cumplit ºi urît ieºi din vas, ºi pescarul încremeni de groazã.

- Nu te teme - zise duhul - eu am fostîntemniþat în vasul acesta ºi ca mulþumire cã m-aiscã pat , am sã-þi r ãsplãtesc binefacerea cu un maredar. ªtiind cã eºti om sãrac, iatã îþi dau o traistã

fermecatã; în ea este numai un galben, dar dacãîl scoþi, altul r ãsare în loc ºi apoi iar altul ºi altul,aºa cã vei putea scoate galbeni cîþi vei voi. Osingur ã condiþie are aceastã traistã fermecatã: sãscoþi galbenii din ea întruna, f ãr ã sã o închizi, ºicînd crezi cã ai scos galbeni de-ajuns, sã o arunciiar ãºi în mare.

Cu aceste vorbe, duhul se f ãcu nevãzut, iar pescarul a mers acasã ºi s-apucã de scos galbeni.

Scoate o zi, scoate douã, scoate o gr ãmadã,scoate douã gr ãmezi de galbeni, dar din ce scoteai se pãrea cã galbenii sînt tot mai mari ºi maistr ãlucitori. De mîncat mînca numai pe apucate ºice putea, ca sã nu scape atîta bunãtate. Începuomul a slã bi , dar sã se lase de scos nu se îndura.Pe urmã, cînd abia sta pe picioare de slab, plecãcu traista sã o arunce în mare. Însã cînd ajunse lamare, în marginea apei se vedeau doi galbeni aºa




de str ãlucitori, cum nu mai vãzuse. S-a aplecatsã-i ia, dar cu groazã vãzu în oglinda apei cã ceidoi galbeni sînt ochii str ãlucitori ai tartorului pecare-l scosese din apã. Înfiorat, dãdu sã se tragã

înapoi, dar înfiorarea ºi slã birea l-au împins înapã ºi muri acolo.

De atunci a r ãmas vorba cã banu-i ochiuldiavolului.

De cînd umbla Isus pe pãmînt...

Printre popoarele arabe din pãr þileIerusalimului umblã o poveste despre Domnulnostru Isus Hristos.

Cicã odatã Mîntuitorul mergea Singur pe undrum, cînd iatã la o cotitur ã se ivi un om ceducea patru mãgari încãrcaþi cu niºte saci bineumpluþi.

Isus a cunoscut îndatã cine este omul acela ºizise:

- Satano, þi-ai schimbat meseria? Te-ai f ãcutnegustor? Ei bine; de acum încolo n-ai sã mai

ispiteºti pe oameni.Dar diavolul, mulþumit cã stã de vorbã cuBinef ãcãtorul lumii, Îi r ãspunse rînjind:

- Isuse, eu am cea mai bunã negustorie dinlume; oamenii stau sã se batã dupã marfa mea. Ia pr iveºte: pe mãgarul ãsta am pus un sac încãrcatcu nedreptãþ i ºi marfa asta mi-o cumpãr ã cît aiclipi din ochi cîrmuitorii cu toþi slujbaºii lor. Celde-al doilea mãgar este încãrcat cu pizmã ºi n-amatîta marf ã în sac cîtã-mi cer cei învãþaþi. Altreilea mãgar duce un sac cu felurite meºteºuguri

ho þeºti pentru negustorii din oraºul Damasc ºi aînceput mãgarul sã ºchiopãteze, atîta-i de greamarfa.

- Dar pe al patrulea mãgar ce-ai pus?- Hei, r ãspunse satana, pe acela am pus marf ã

mai subþire ºi mai finã, am pus mãtãsuri der ãutãþi, de minciuni, flecãrii, înºelãciuni, pref ãcãtorii...

- ªi cui ai sã vinzi blestemãþiile astea? -întrebã Isus din nou.

- Femeilor! Ele se pr ã pãdesc dupã lucruri deastea.

Satana dãdu cu bãþul în mãgari ºi porni maideparte.

Dupã cîteva zile, Isus întîlni iar pe diavol peacelaºi drum ºi tot cu mãgarii încãrca þi.

- Necuratule, sacii tãi sînt tot plini. Se vede cãn-ai vîndut nimic...

- Isuse, Te înºeli; mi-am vîndut toatã marfa; se

cautã ca pîinea caldã. Dar sã vezi ce-am pãþit.Cîrmuitorii, în loc de platã, m-au bãtut cu bîtele. Negustorii, fiind mai ºarlatani ca mine, mi-au dat bani din cei care nu umblã (falºi, expiraþi).Învãþaþii mi-au luat marfa degeaba, cã n-aveaunici o para chioar ã în pungã.

- Dar atunci, ce ai în sacii plini? - întrebã Isus.- Ce sã fie? Bani sunãtori, bani buni de la

femei. Într-o clipealã, femeile au cumpãrat de lamine toatã marfa r ãutãþilor, minciunilor,flecãriilor, înºelãciunilor ºi pref ãcãtoriilor.

Femeile m-au umplut de bani, ºi cu banii ãºtiatrebuie sã-mi cumpãr dreptatea de la judecãtoriîmpotriva cîrmuitorilor, negustorilor ºi învãþaþilor care nu mi-au plãtit.

ªi satana plecã cu mãgarii lui, iar Isus,ridicînd ochii la cer, ceru lui Dumnezeu Tatãl puteri tãmãduitoare împotriva ispitelor ºi relelor r ãspîndite în lume de necuratul.

Boga þ ii au sãr ãcit ºi au fl ãmînzit - P ãþ ania unui împãrat ce nu credea în vorbele Scripturii -

Un împãrat auzi la bisericã pe Vlãdica citind: Boga þ ii au sãr ãcit ºi au fl ãmînzit, iar cei ce-L

caut ã pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele, ºinevenindu-i la socotealã vorbele acestea, îi ziseaspru:

- Pãrinte, ºterge minciunile acestea din carte!Dupã vreo cîteva zile, împãratului îi veni gust

sã se scalde într-un lac din gr ãdina sa. Zis ºif ãcut. Un înger însã, luîndu-ºi chipul lui, îiîmbr ãcã hainele ºi intr ã în palat. Cînd a ieºitîmpãratul din apã, ia hainele dacã ai de unde!

Slujitorii care i le pãzeau, s-au dus crezînd cãîngerul era adevãratul împãrat. Pe cine sã apuceel acum? L-au zãrit doi ostaºi ºi l-au luat lagoanã.

- Mãi, eu sînt împãratul vostru!- Ce, eºti nebun? Împãratul nostru e în palat!- Cum mãi, împãratul e în palat? Cã doar eu-s!

Ostaºii l-au luat drept nebun ºi l-au dat afar ã.Oricui îi spunea, nu-l credea, mai ales cã îngerul

împãrat ieºise sã se plimbe cu toatã curtea. Cineera sã-l creadã pe dînsul?

Împãratul nu ºtia pe ce lume sã se creadã. Eravai de dînsul: din împãrat, ajunse de n-avea cemînca; tr ãia din mila altora.

Din vorbã în vorbã, slugile împãratului aud cãun nebun strigã în gura mare cã el e împãrat. Eleîi spun îngerului:

- Înãlþate împãrate, iatã ce-i ºi cum: un nebunstrigã în gura mare cã el e împãrat. Credem cã ar trebui pedepsit pentru îndr ãzneala lui.

- Aduceþi-mi-l! - fu r ãspunsul îngerului.I l-au adus. Atunci îngerul îi zise:- Acum crezi minciunile Scripturii?

Bogaþii au putut sãr ãci ºi flãmînzi? Vezi, numaiminunile vã pot da înþeles celor ce singuri nu vãosteniþi a le înþelege. Pilda sã-þi slujeascã ºi þie ºialtora ca tine, zise îngerul.

ªi ieºi, lãsîndu-l pe adevãratul împãrat înlocu-i.




A doua zi împãratul zise cãtre Vlãdica:- Cum sînt vorbele ce le citeai cînd te-am

oprit?- Boga þ ii au sãr ãcit ºi au fl ãmînzit, iar cei

ce-L caut ã pe Domnul nu se vor lipsi de tot

binele - zise cam cu teamã Vlãdica.

- Sã nu le mai citeºti, ci de acum, sã le cînþi,fu r ãspunsul împãratului, ce puse în mirare petoþi.

Dintre toþi însã singur împãratul înþelegeaacum pe deplin rostul acestor vorbe.

Petre Gh. Savin.

Povestea unui om care s-a suit cu o rug ãminte la cer

Au fost odatã un tatã ºi o mamã, oameni sãracilipiþi pãmîntului, care aveau o droaie de copii. Nemaiavînd ce le da de mîncare, au adunat niºteghindã ºi-i învãþar ã sã le ronþã ie. Unul din copiia scã pat o ghindã pe dupã vatr ã. Pînã a doua zidimineaþa, ce sã vezi? Din ghindã a crescut unstejar care ieºea afar ã prin coºul vetrei ºi ajungeacu ramurile pînã la por þile cerului.

Vãzînd minunea, creºtinul zise:- Ce-ar fi sã mã sui în cer sã spun o vorbã lui

Dumnezeu?Iar femeia, de colo:- Zãu aºa, cã n-ar strica. Prea ne-a uitat de tot!Porni omul sã se caþere pe trunchi în sus, ºi

pînã în prînzul mare, ajunse la por þile cerului ºiacolo a început sã ciocãneascã la uºã : Toc, toc,toc! Dumnezeu trimise pe sf. Petru:

- Petre, ia vezi cine bate?S-a dus sfîntul Petru ºi a întrebat:- Cine-i ãla de ciocãneºte?

Creºtinul cel sãrac r ãspunse:- Eu, nevoiaºul cu droaia de copii.Cînd a venit Petru cu r ãspunsul, zise

Dumnezeu:- În cãmar ã este o pîine. Dã-i-o!Calicul se lãsã iar pe copac în jos, drept în

casã, ºi strigã bucuros:- Nevastã, nevastã, nu mi-a fost drumul

degeaba; iatã am cã pãtat o pîine.Au luat sã taie cîte o felie copiilor ºi au vãzut

cã din pîinea aceea puteai tãia oricît voiai ºi tot

prisosea. Era pe semne, blagoslovitã.Tot mîncînd ei , tata ºi mama ºi toþi copiii, un

car de vreme din pita aceea, femeii i se urî ºiîncepu a bate capul bãrbatului ei sã se mai urce odatã ºi sã cear ã sã i-o schimbe Dumnezeu încolaci.

- Ne-am sãturat de pîine; du-te sã ne deacolaci! - zise femeia.

Iar s-au pomenit cã bate cineva în cer.Dumnezeu mînã iar pe sf. Petru:

- Petre, ia vezi cine-i!

S-a dus Petru ºi întrebã:- Cine-i ãla de ciocãneºte?

Sãracul r ãspunse:- Nevoiaºul cu droaia de copii.Atunci Dumnezeu zise lui Petru:- În cãmar ã este un coº cu colaci. Dã-i-l!Omul se întoarse iar bucuros acasã:- Nevastã, iar am nimerit-o bine; am cã pãtat

un coº cu colaci.Cu colacii ãºtia tot aºa: oricît luai din ei, nu

scãdeau. Dar dupã cîteva zile, femeia începu:

- Ce zici mãi bãrbate? N-ar strica sã ceri ºioleacã unt ºi un pic de bãutur ã la colacii ãºtia, cã parcã ne înecãm cu ei.

Dar omului îi venea nu ºtiu cum sã se maiducã ºi a treia oar ã, ºi-i r ãspunse:

- Dacã-þi lasã gura apã dupã unt ºi bãutur ã,mai du-te ºi tu singur ã!

- Da’ ce crezi cã nu mã duc, dacã tu eºti papã lapte? - zise femeia.

ªi porni sã se urce. Ajunsã sus, bocãni în por þi. Dumnezeu zise:

- Petre, ia vezi cine-i acolo, de ne sparge poarta cu pumnii!Se duse sfîntul ºi întrebã:- Cine eºti ãla?Femeia r ãspunse:- Eu, nevasta nepricopsitului ãluia cu droaia

de copii.- ªi ce pãs te aduce?- Pãi, aºa ºi pe dincolo...Dar, de rîndul ãsta, Dumnezeu zise lui Petru:- Dupã uºã, vezi cã e bãþul tãu apostolesc. Ia-l

sfinte Petre, ºi dã-i, ºi dã-i ºi cotonogeºte-o, ca sãmeargã zburînd din cracã-n cracã, pînã la eaacasã!

S-a dus sfîntul Petru ºi luã bãþul ºi începu sã-icare - mãiculiþã maicã! - o sfîntã bãtaie, din alearupte din rai.

Nu ºtiu cum a ajuns femeia acasã, dar ºtiu cãa trebuit sã-ºi frece multã vreme coastele. Pîineaînsã ºi colacii blagosloviþi au pierit pentrutotdeauna cu coº cu tot, aºa cã de la o vreme, autrebuit cu toþii sã se împace iar cu ghinda...

Asta-i povestea nemulþumitului ºi aºa

pedepseºte Domnul pãcatul acelor oameni carenu-s mulþumiþi cu cîte Dumnezeu le rînduieºte.

Lan þ ul drept ãþ ii

Se spune cã în vremile de demult, era o þar ãunde dreptatea era f ãcutã de o minune ce se ar ãtadin cer. Un munte era în acea þar ã ºi cînd se iscavreo pricinã de judecat, pricinaºii se suiau pe

munte ºi acolo se ar ãta dreptatea. Un lanþ se lãsa jos din cer deasupra pricinaºilor, dar numai acelaîl putea atinge cu mîna care avea dreptate; cel cenu avea dreptate nicicum nu putea sã-l atingã.




Într-o zi, un om a luat cu împrumut o sumã de bani, ºi cînd a fost la platã, el tãgãdui cã ar fidator. Au mers la judecatã sus pe munte.Judecãtorii au poruncit celui ce a dat banii înîmprumut sã atingã lan þul; acesta ridicã mîna ºiîl atinse. Cînd a venit ºi rîndul datornicului,

acesta fiind ºchiop, rugã pe creditor sã-i þinã cîrja pentru a putea mai lesne ridica mîna. O r idicã ºi

atinse lanþul ºi el. Toatã lumea se mir ã. Cum deau amîndoi dreptate? - se întrebau toþi cu uimire.

Cîrja era scobitã ºi datornicul ascunsese baniiînãuntru; cînd o dãdu creditorului sã o þinã el, defapt, înapoiase banii ce-i datora; iatã dar pentruce putea sã atingã lanþul, pãcãlind pe toatã lumea.

Se zice însã cã din ziua aceea, lanþul s-a

înãlþat la cer ºi nu s-a mai lãsat niciodatã. Dupã L. Tolstoi.

O poveste despre Iuda vînz ãtorul

Cînd a început a învãþa Mîntuitorul pe pãmînt,diavoleºtile gloate s-au umplut de spaimã ºicutremur. În toatã ziua diavolii de pe pãmîntalergau cu raport la iad cã-i vai de ei. Ne pr ã pãdim! - z iceau unii. Vai de noi, cã Isus ne-a bãgat în porci ºi ne-a aruncat în mare - se

tînguiau alþii. Atunci Lucifer þinu un mare sfat ºi pe unii dintre diavoli î i t rimise, zicîndu-le:- Mergeþi ºi bãgaþi ur ã în farisei ºi cãrturari ºi

în poporul iudeu, ºoptindu-le mereu cã Isus stricãmereu legea lui Moise ºi prorocii.

Pe cel mai isteþ dintre diavoli, Lucifer l-atrimis la Iuda sã-l înduplece a vinde pe Isus.Acest diavol f ãcu aºa cã noaptea, pe cînd dormeaIuda în Gr ãdina Mãslinilor, i se ar ãtã în vis, luîndchipul tatãlui sãu (tatãl lui Iuda nu tr ãia, murise).Diavolul, luînd chip ºi vorbe de tatã dulce ºi

iubitor, îndatã începu a gr ãi în vis lui Iuda,zicîndu-i:- O, Iudo, al meu iubite fiu! Tu dormi aici

pãr ãsit; tu þi-ai pãr ãsit casa ºi ai umblat dupã acest Isus în zadar. Isus iubeºte pe Petru ºi pe fiiilui Zevedei. Ei vor dobîndi împãr ãþia ºi ei vor fisfetnici ºi domni mari în Împãr ãþ ia lui Isus. Tuvei fi slugã, iar ei stã pîni .. . Ui tã-te bine la ceeace vezi înainte - zise apoi diavolul.

ªi, într-o clipã, se ar ãtã lui Iuda în vis, cetãþifrumoase, cîmpuri mãnoase, etc.

Toate acestea vor fi ale lui Petru ºi Ioan. Dar uite colo, mai încolo, o rîpã pl inã de trest ie,aceea va fi a ta . Vor rîde toþi de tine ºi te vor batjocori. ªi diavolul începu a se tîngui cu amar,

zicînd:- O, Iudo, fiul meu iubi t! Am ieºit dinmormînt sã plîng ºi sã oftez alãturi de tine. Oh,amar de zilele mele; mai bine sã nu te fi f ãcut, o,fiu f ãr ã de noroc... Dar eu am venit nu numai sã te plîng, ci vreau sã te ajut... Ascultã fiul meuiubit. Iudeii se pregãtesc sã r ãstoarne domnia luiIsus ºi a trufaºilor Lui apostoli. Tu dã-le o mînãde ajutor iudeilor ºi îndatã te vor face sfetnicmare, te vor umple de cinste, de aur, de argint ºide avuþie. Acesta este sfatul meu, iubite fiule, ºi

durerea m-a scos din mormînt sã þi-l spun ºi sã teajut.Cu aceste vorbe diavolul dispãru, iar Iuda sãri

speriat din somn, gr ãind:- O taicã drag, o iubite tatã, tu ai fost aici la al

tãu prost ºi f ãr ã minte fiu... O, taicã dragã, sfatultãu îmi place ºi îndatã îl voi ºi face.

Acestea zicînd, Iuda s-a dus ºi a vîndutiudeilor pe Isus Hristos, Mîntuitorul lumii.

Povestea unui lacom

A fost odatã ca niciodatã, a fost odatã un omcare gãsi în þarina sa o oalã mare de pãmînt. Adus-o acasã ºi a dat-o nevestei sale sã o cureþe de pãmînt. Femeia s-apucã de ea cu peria de spãlat,dar îndatã ce bãgã peria în ea, oala s-a umplut de perii, ºi oricîte perii scotea, altele r ãsãreau la loc.Adicã, oala era nãzdr ãvanã.

Omul se f ãcu vînzãtor de perii ºi t r ãiamul þumit cu ce cã pãta din vînzarea periilor.Într-o zi cãzu în oalã, din întîmplare, un galben

de aur. Numaidecît periile se f ãcur ã nevãzute ºioala se umplu de galbeni, care nu se mai gãtau.Omul tot scoase, tot scoase la galbeni; s-a f ãcut putred de bogat ºi tot nu se mai lãsa de scos.

În casã avea omul un bunic care tremura de bãtrîn ºi de slab ce era. Pe acesta îl puse omul, dela o vreme, sã scoatã la galbeni. ªi era asprunepotul cu bunicul. Tot mereu îl ocãra ºi îl

mustra aspru cã e leneº ºi nu scoate galbenidestui.

- Hei, bãtrîne - striga nepotul - ce, iar dormilîngã atîta bunãtate ce aºteaptã sã o scoþi dinoalã?

Într-o zi puterile l-au pãr ãsit de tot pe bietul bãtrîn. A cãzut pe gura oalei ºi muri. Dar în aceaclipã, toþi banii au fugit ºi în locul lor, oala s-aumplut de bãtrîni mor þi. Cînd veni omul, a aflatoala plinã de bunici mor þi. Ce era sã facã? I-aluat ºi i-a îngropat. Dar pe cînd gãta cu unii, alþii

s-au ivit în oalã ºi omul a trebuit sã-i îngroape ºi pe aceia, ºi apoi pe alþii ºi alþii, cãci din oalã r ãsãreau bunici mor þi întocmai ca periile ºigalbenii.

Omul a cheltuit cu îngropãciunile toþi galbeniice-i strînsese, ºi cînd a dat ºi cel din urmã galben, oala s-a spart ºi omul a r ãmas mai sãracde cum fusese!...




Lãcomia

Un om ce veºnic era nemulþumit cu starea lui,s-a dus odatã în pãdure sã taie lemne. Pe cîndtãia ºi cîrtea, iatã doi bãtrîni - Dumnezeu ºisfîntul Petru - s-au apropiat de el zicîndu-i:

- Am auzit tînguirea ta. Noi avem puterea sã-þi

dãm orice vei gîndi ºi pofti.- Apoi dacã aºa este - zise omul - eu aº vrea sãse prefacã în aur orice voi atinge cu mîinile mele.

- Fie voia ta! - ziser ã bãtrînii, ºi s-au f ãcutnevãzuþi.

De probã, se atinse de un stejar ºi îndatã s-a pref ãcut în aur. S-a apucat apoi ºi a început aîmbr ãþ iºa arborii pãdurii mînat de lãcomia de aavea aur destul. De la o vreme a flãmînzit ºi s-adus sã-ºi mãnînce mãmãliga ce o avea de

merinde. Dar cum s-a atins de ea, mãmãliga s-a pref ãcut în aur ºi el r ãmase flãmînd. A pornitspre casã, zicîndu-ºi: Voi veni cu carul dupã aur.Pe cînd a ajuns, era noapte; nevasta ºi copiii s-auculcat. Omul intr ã plin de bucurie în casã ºi

apropiindu-se de patul lor, îi clãtinã din somn sã le spunã vestea cea bunã. Dar îndatã ce s-a atinsde ei, nevasta ºi copiii s-au pref ãcut în bulgãri deaur. Omul, vãzîndu-ºi pieriþi pe dragii lui, începua plînge cu hohot ºi a se ruga lui Dumnezeu sã-lscape de aur. Bãtrînii din pãdure s-au ivit atunciºi au scã pat pe om de aur, t rezind la viaþã pesoþia ºi copilaºii lui.

De atunci omul acela n-a mai cîrtit împotrivasor þii lui.

Cum a scã pat iepurele de leuPopoarele din þãrile r ãsãritului au o mulþime

de fabule, adicã poveºti de învãþãtur ã puse îngura ºi graiul animalelor. O astfel de fabulã dinIndia o dãm mai jos.

Într-o pãdure tr ãia odatã un leu înfricoºãtor care era singur stã pîn peste to t þinutul acela ºicumplitã moarte f ãcea în dobitoacele din acelehotare. Înspãimîntate de aceastã stricãciune, toateanimalele þinutului s-au strîns la un sfat despre cear fi de f ãcut, ºi dupã o lungã dezbatere, au f ãcutleului urmãtoarea propunere:

- Puternice leule! Pr ãdãciunile tale nu sînt bune nici pentru noi, dar n ici pentru t ine, cãci pr ãdîndu-ne pe noi f ãr ã cruþare, în curînd n-o sãai ce sã mai mãnînci. Noi ne învoim de bunãvoiesã-þi trimitem în fiecare zi cîte un animal sã-l aide mîncare. Leul gãsi propunerea bunã ºi o primi.Du pã cîtãva vreme, veni ºi rîndul iepurelui sãmeargã de mîncare leului. Mergînd pe drum, setot gîndea cum ar putea sã scape ºi cu gîndurile,întîrzie de la ceasul dat. Leul, cum îl vãzu, strigã

mînios:

- De ce-ai întîrziat de la ceasul mesei,obraznicule? Am sã te chinuiesc pentru aceastãîndr ãznealã!

Atunci iepurele r ãspunse foarte smerit:- Sã mã ier þi stã pîne, cã nu din vina mea am

întîrziat; venind pe drum, mi-a ieºit în cale un leumai puternic decît tine, stã pîne, ºi abia am scã patde el.

- Cum se poate una ca asta? - zise leul. Mai puternic decît mine nu este nimeni.. . Hai mi-aratã pe ticãlosul acela!

Iepurele îl duse pe leu înaintea unei gropiadînci ºi plinã de apã limpede. Cînd leul îºi vãzuîn oglinda apei chipul sãu, a crezut cã e duºmanulcare-i sta în faþã. Plin de mînie s-a repezit sã-lomoare, dar a cãzut în apã ºi s-a înecat.

Aºa a scã pat iepurele de leu, împreunã cucelelalte animale, trezind în leu mîndria ºi mîniafaþã de un semen de-al lui mai tare ºi mai puternic decît el.

Învãþãtura din aceastã fabulã cred cã oricine o

poate vedea ºi afla.



Cuprinsul în ordine Pag. 25

Cuprinsul în ordine

Nr. Titlul Pag .1 Povestiri religioase 12 Povestiri religioase 23 Mare-I Dumnezeu 34 Banul vãduvei 35 Califul ºi diavolul 4

6 Omul care se vede în lunã 57 Sfîntul Petru ºi capra 58 Cum s-a ales lupul primar... 69 Ce a cerut un r ãutãcios 6

10 Cum s-a f ãcut cîrciuma 611 Sfîntul Petru ºi albinele 712 Cei doi prieteni 713 Sfîntul Petru ºi beþivul 714 Darurile Domnului 815 De cînd s-a întovãr ãºit dreptatea cu strîmbãtatea 816 Alexandru Macedon la poarta raiului 917 Lupta între cei doi stã pîni 918 Diavolul ºi baba 1019 Adame, de ce-ai gustat? 10

20 Cã pãþîna lui Adam 1121 Împãratul ºi cãmaºa 1122 De unde vine r ãul în lume 1123 Ce a cerut diavolul 1224 Plugarul ºi diavolul 1225 Leac de necazuri 1326 Diavolul ºi cîrciumarul 1327 O poveste din Balcani 1428 Cele ºapte surori 1529 Hototo ºi Ciacabi 1530 Povestea suferinþei 1631 Un raport în iad 1632 O legendã de la r ãsãrit 1733 Ilie, maestrul cel trufaº - Al. Dumas 17

34 Cãruþa smereniei ºi a mîndriei 1835 Mai aveþi vreme!... 1836 Plata lãcomiei 1937 Pustnicul ºi pasãrea din rai 1938 Cei trei prieteni 2039 Banul e ochiul diavolului 2040 De cînd umbla Isus pe pãmînt... 2141 Bogaþii au sãr ãcit ºi au flãmînzit 2142 Povestea unui om care s-a suit cu o rugãminte la cer 2243 Lanþul dreptãþii 2244 O poveste despre Iuda vînzãtorul 2345 Povestea unui lacom 2346 Lãcomia 2447 Cum a scã pat iepurele de leu 24

Cuprinsul în ordine 25Cuprinsul alfabetic 26



Cuprinsul alfabetic Pag. 26

Cuprinsul alfabetic

Nr. Titlul Pag .1 Adame, de ce-ai gustat? 102 Alexandru Macedon la poarta raiului 93 Banul e ochiul diavolului 204 Banul vãduvei 35 Bogaþii au sãr ãcit ºi au flãmînzit 21

6 Califul ºi diavolul 47 Cã pãþîna lui Adam 118 Cãruþa smereniei ºi a mîndriei 189 Ce a cerut diavolul 12

10 Ce a cerut un r ãutãcios 611 Cei doi prieteni 712 Cei trei prieteni 2013 Cele ºapte surori 1514 Cum a scã pat iepurele de leu 2415 Cum s-a ales lupul primar... 616 Cum s-a f ãcut cîrciuma 617 Darurile Domnului 818 De cînd s-a întovãr ãºit dreptatea cu strîmbãtatea 819 De cînd umbla Isus pe pãmînt... 21

20 De unde vine r ãul în lume 1121 Diavolul ºi baba 1022 Diavolul ºi cîrciumarul 1323 Hototo ºi Ciacabi 1524 Ilie, maestrul cel trufaº - Al. Dumas 1725 Împãratul ºi cãmaºa 1126 Lãcomia 2427 Lanþul dreptãþii 2228 Leac de necazuri 1329 Lupta între cei doi stã pîni 930 Mai aveþi vreme!... 1831 Mare-I Dumnezeu 332 O legendã de la r ãsãrit 1733 O poveste despre Iuda vînzãtorul 23

34 O poveste din Balcani 1435 Omul care se vede în lunã 536 Plata lãcomiei 1937 Plugarul ºi diavolul 1238 Povestea suferinþei 1639 Povestea unui lacom 2340 Povestea unui om care s-a suit cu o rugãminte la cer 2241 Povestiri religioase 142 Povestiri religioase 243 Pustnicul ºi pasãrea din rai 1944 Sfîntul Petru ºi albinele 745 Sfîntul Petru ºi beþivul 746 Sfîntul Petru ºi capra 547 Un raport în iad 16

Cuprinsul în ordine 25Cuprinsul alfabetic 26

29-I-2015



Povestiri religioase

de

Preot Iosif Trifa

27 pag. = 80.533 caractere = 17.743 cuvinte

2.178 propoziþii = 1.594 fraze - 2.992 rînduri

format Tabloid = 279 mm x 432 mm

Edi þ ie transcrisã ºi îngrijit ã

de

Ion Lupi þ a

- ostaº al Domnului -

Slãvit sã f ie Domnul !

Ast ã zi în 30-I-2015 am corectat ºi aranjat definitiv aceast ã carte

în format Tabloid cu font de 15 pct.

Ion Lupi þ a

Printed in Canada.

Povestiri Religioase

Documents

Transcript of Povestiri Religioase