Turcia povestiri

download Turcia povestiri

of 44

Transcript of Turcia povestiri

Vacanta in Turcia - Partea I: Kusadasi - DrumulTaman m-am intors din Turcia unde am petrecut 10 zile, 6 dintre ele pe coasta Marii Egee si restul in Istanbul. Nu mai fusesem niciodata in Turcia despre care auzisem o gramada de lucruri, in mare parte bune, despre statiunile turcesti si imi doream de mult timp sa vad Istanbulul, singurul oras intins pe doua continente si capitala a marilor imperii din Rasarit. Zis si facut, am facut rezervare la Kusadasi, sau mai bine zis pe langa Kusadasi la vreo 20 de kilometri, prin Europa Travel, la hotelul Grand Efe la un pret de te doare mintea - 320 de euro all inclusive pentru 2 persoane 6 zile. Vorba unui prieten mai ieftin decat sa stai acasa. Pretul era fara transport inclus, oricum preferam sa merg cu masina sa vizitam obiectivele turistice de pe drum, ca pe harta erau trecute o gramada. Desi erau doar 1100 de km de la Bucuresti pana la Kusadasi si i-am fi putut parcurge lejer fara oprire, fiind doi soferi in masina, am ales sa facem popas pentru o noapte la Canakkale, ca sa ajungem odihniti a doua zi. Am plecat din Bucuresti pe la 5 dimineata pe traseul: Bucuresti - Giurgiu - Veliko Tarnovo Nova Zagora - Svilengrad - Edirne - Canakkale - Izmir - Kusadasi, cu oprire cum am mai zis la Canakkale cu vreo 400 de km inainte de destinatie.

Veliko Tarnovo Am plecat cu masina unor prieteni, deoarece pentru masinile in leasing la vama turca nu este suficienta doar procura de la societatea de leasing in engleza, ci si traducerea in turca legalizata si apostilata la tribunal. Asa ca m-am lipsit de aceste minunate drumuri prin birocratia romaneasca si am preferat sa mergem cu alta masina inscrisa pe persoana fizica. Pentru asta nu e necesara decat persoana fizica in masina, chestie care oricum era indeplinita din start. Plecati de la 5 dimineata am trecut prin vama de la Giurgiu fara probleme, foarte putine masini, am platit taxa pentru Podul Prieteniei Romano-Bulgare in valoare de 25 de lei, am luat Vigneta pentru Bulgaria pentru o luna de zile...ca vezi Doamne pentru o saptamana nu aveau, si am pornit entuziasti catre Veliko Tarnovo. Am ajuns aici pe la 8 dimineata drumul fiind extrem de liber si relativ bun, si am parcat in fata cetatii, fosta capitala a Bulgariei. Veliko Tarnovo e o minunata destinatie de weekend aflata la doar 200 de km de Bucuresti, un fel de Sighisoara a Bulgariei care are cam tot ce vrei, cetate, oras vechi cu stradute inguste si pietruite si cladiri interesante, o gramada de terase, baruri si restaurante care ofera o priveliste minunata asupra Tsarevets, cetatea care domina orasul si care a servit drept capitala celui de-al Doilea Imperiu Bulgar pe la 1200. Dar despre Veliko Tarnovo o sa povestesc alta data ca e mult de zis. Dupa ce am vizitat cetatea si am reusit sa deblocam masina, pe care o gasisem cu roata blocata pentru neplata parcarii...cum dracu sa si platesti parcarea cand incepe taxarea de la 8.30 iar la 8 nu era nimeni ca sa-i platesti...am pornit din nou la drum catre Turcia. Am ales cea mai scurta ruta adica prin Nova Zagora si Harmanli si prost am facut. Daca pana la Nova Zagora drumul e acceptabil, de aici incolo pentru vreo 10 kilometri zici ca tocmai ce a trecut Divizia a II-a Blindate pe sosea. Gropi, santuri, asfalt lipsa...tot tacamul. Dupa vreo ora de

blestemat Guvernul Bulgar cu tot Ministerul lor de Transporturi si cu mama lui am reusit sa ajungem la Harmanli adica inapoi pe drumul principal si cu asfalt. De aici pana in Turcia totul a mers foarte bine, la granita nu am intampinat nici o problema, a fost liber, nu ne-a intrebat nimeni nimic si ne-am trezit in afara Uniunii Europene in cea mai ramas din fostul Imperiu Otoman. Prima impresie pe care ti-o faci cum ai intrat in Turcia e ca asta e o tara in plin avant economic si dezvoltare. Se construieste in draci, locuinte, autostrazi, cladiri de birouri...orice. Este printre putinele tari din lume care a reusit sa aiba crestere economica considerabila in anii astia de criza in care toata lumea a scazut si uimitor, la alegeri partidul de guvernamant a castigat detasat...de ce dracu nu-mi explic...n-o avea si ei corupti, comunisti, moguli si regi de care sa se ia in loc sa faca naiba ceva bun?

Memorial Eceabat In fine...sa revenim...de la Kapikule, granita cu Bulgaria, pana la Eceabat, in peninsula Galipolli, de unde se ia bacul catre Canakkale, unde nu e autostrada gata in totalitate e gata doar un sens ceea ce inseamna o banda jumatate pe sensul de mers...adica...se merge excelent constant peste 100 km/h. Am ajus la Eceabat pe la 5 dupa amiaza, am gasit repede hotelul unde aveam rezervare, Eceabat asta fiind un orasel tare mic. Hotel Crowded House se cheama locul unde facusem rezervare pentru 30 de euro camera dubla, hotel mai mult decat decent, baie curata, aer conditionat, televizor...si un bar destul de dragut, cu multe poze si suveniruri din Australia...n-am inteles de ce...o fi patronul fan. In Eceabat nu prea ai ce sa faci, in afara de sa te plimbi pe faleza, sa bei bere si sa mananci kebap la terase sau sa te uiti la memorialul bataliei de la Galipolli din primul razboi mondial, cand turcii i-au batut pe englezii care vroiau sa cucereasca stramtoarea Dardanele. In toate satele din jurul stramtorii sunt astfel de memoriale care amintesc trecatorilor de glorioasele fapte de vitejie ale armatei turce. Sa fie la ei acolo...singurul lucru care m-a frapat pe mine e ca berea era scumpa ca dracu...cam 10 lei vechi in bar si 6 lei in alimentara... adica o gramada de bani. Seara a trecut repede si ne-am culcat devreme fiind obositi de pe drum si de berea aia cu 10 lei, asa ca a doua zi ne-am trezit devreme si dupa micul dejun am luat bacul spre Canakkale de cealalta parte a stramtorii Dardanele. Ferry boat-uri vin aici din 30 in 30 de minute, iar in timpul noptii din ora in ora intre miezul noptii si 8 dimineata. Trecerea costa 23 de lire turcesti de masina adica vreo 50 de lei si dureaza aproximativ 25 de minute. De cealalta parte Canakkale e ceva mai mai mare decat Eceabat, dar n-am stat sa vedem si am pornit catre Troia, aflata la vreo 35 de km departare in drumul nostru catre Izmir. Ce mi-a placut la turci e ca au indicatoare din belsug, puse cand trebuie si cum trebuie, asa ca e destul de greu sa te pierzi.

Calul din Troia Desi am ajuns la Troia destul de dimineata, adica pe la 9.30, ei deschizand la 9, deja era plin de turisti japonezi, pakistanezi si alte natii din astea galagioase. Prima chestie care te intampina cand ajungi acolo e calul. Un mare cal de lemn, replica al celui din razboaiele troiene, in care te poti urca pe niste scari inguste de lemn, face poze si...cam atat. Este si singurul lucru cat de cat interesant de acolo, in rest, pentru mine, un nepasionat de arheologie...Troia fiind doar un morman de bolovani. Sigur, exista ghizi care iti explica intreaga istorie a locului, povestea cu Elena, cu Paris, cu calul, cum sunt practic 9 cetati ale Troiei acolo construita una peste alta insa...tot un mare morman de bolovani e si trebuie sa ai o imaginatie foarte creativa ca sa-ti dai seama cam cum ar fi fost in vremurile sale de glorie. Intrarea aici costa destul de mult, 20 de lire turcesti (40 de lei) si este cam la fel la toate obiectivele turistice importante din Turcia. Oamenii astia fac o gramada de bani din istoria care nu e alor, dar pe care stiu sa o puna in valoare si sa o pastreze foarte bine. Dupa o ora de invartit printre bolovanii Troiei si de facut poze cu calul, am pornit din nou la drum catre Kusadasi. Pe traseu am dat de un indicator cu ASSOS ca si obiectiv turistic, si cum mi-am amintit eu ca fumam intr-un timp tigari Assos am zis sa-l vizitam. Si bine am facut, drumul pana acolo din soaseaua principala are vreo 20 de km insa trece prin niste peisaje superbe, iar orasul antic Assos este cocotat in varful unui deal pe care il urci jumatate cu masina, jumatate pe jos. Ca sa ajungi la sus cetate treci printr-un satuc in care toate lumea si-a facut magazin de suveniruri, sau cu diverse chestii, sat destul de pitoresc in felul sau. Dupa ce platesti intrarea, de data asta doar 10 lire, dai de...alti bolovani. Dar de data asta privelista de sus asupra portutlui Assos si a Marii Egee face toti banii. N-am mai coborat jos in port pentru ca norii incepusera a se adune si nu prevesteau nimic bun, asa ca am pornit din nou la drum ca sa ajungem naiba o data la hotel. Am ajuns pe la 5 dupa amiaza, cazarea a decurs ok...dar...despre asta in postul viitor.:)

Tsaravets - Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo

Feribot catre Canakkale

Gallipoli

Eceabat

Calul din Troia

Troia

Troia

Troia

Troia

Assos

Vedere din Assos

Assos

Assos

Memorial Gallipoli la Eceabat

Memorial

Vacanta in Turcia - Partea II: Hotel Grand Efe Ozdere, Efes, Kusadasi, PamukkaleInchisesem postul anterior cu sosirea la hotelul Grand Efe din Ozdere, un mic orasel la vreo 25 de km de Kusadasi. Am ajuns pe la 5 dupa amiaza, am parcat, ne-am cazat, chestie care a durat vreo 30 de secunde, ne-au legat niste bratari portocalii la mana sa se prinda lumea ca avem all inclusive si gata. Prima impresie a fost...asa si-asa, angajatii turci pareau plictisiti grav, dar e de inteles, insa foarte politicosi, hotelul...are maxim 3 stele desi afiseaza 4+. Camerele sunt mari, curate, au strictul necesar dar cam atat, adica aer conditionat, televizor, mobila un pic cam veche formata din dulap, pat, vreo 2 scaune si o masa pe terasa, baie cu cada si cam atat....nimic spectaculos insa totul corect. Pentru banii pe care i-am platit nici nu puteam spera la mai mult, raportul calitate/pret fiind excelent.

Hotel Grand Efe Dupa ce am urcat bagajele in camera, am coborat sa vedem ce si cum. Hotelul dispune de doua baruri ambele imense si cu terasa in aer liber, o sala de mese in care intra un batalion intreg + ordonantele ofiterilor, sala de fitness (vai de mama ei), un club cu mese de biliard, darts, discoteca si ce-o mai fi, niste magazinase cu diverse chestii trebuincioase, doua piscine mari plus inca doua pentru copii mici, o plaja destul de ingusta si inconfortabila, cu nisip nu foarte fin, dar ca toate din zona, Kusadasi fiind zona de coasta. Pe scurt, daca esti un o persoana sedentara care prefera doar sa stea cu burta la soare pe intreg sejurul, Grand Efe ofera absolut tot ce ai nevoie pe o raza de 50 de metri in jur, sa nu cumva sa faci febra musculara, in conditii mai mult decat decente. Pacat ca nu sunt genul...:)) Am facut si o baie in marea plina de bolovani si stanci, papucii aia de plastic sunt practic obligatorii, dupa care ne-am dus la cina. Mancarea e pe toate gusturile, tip bufet suedez, multe salate, fructe, prajituri, cred ca e ok si pentru cei mai pretentiosi, tot gasesti ceva de mancare printre toate felurile alea. Berea...desi pe butoaie scria Efes, e cam ca la noi la Mamaia pe plaja....jumate bere jumate apa, sa poti sa bei mult fara sa te imbeti, dar avea totusi cele mai

importante calitati: rece, blonda si multa. In rest sucuri, vin, gin, vodka, rachiu...toate made in Turkey....de o calitate mai mult sau mai putin buna. Hotelul are si o trupa de animatori care pe tot parcursul zilei, de la 10 dimineata pana la 11 noaptea, incearca sa distreze si sa tina ocupati musafirii, cu tot felul de programe si de activitati care mai de care mai inventive, volei, tir, aerobic, concursuri de miss...etc. Nu pot da prea multe detalii ca n-am participat la absolut nici unul din programele lor, iar animatorii aia reuseau sa ma enerveze teribil doar prin simpla aparitie. Aflat pentru prima data intr-o vacanta de genul asta, am observat ca desi e foarte bun pentru buget si pentru comoditate, turismul asta all inclusive nu prea e pe gustul meu. Desi nu am chiar nimic de reprosat totul fiind mai mult decat ok, parca totusi prefer un hotel micut, fara programe de animatie :), sa gasesc un restaurant pitulat pe undeva in afara traseului turistilor, sa comand ce vreau eu dintr-un meniu, sa nu fiu in aceeasi sala cu inca 500 sau cati o fi fost de oameni, care fiecare vroia ceva pe limba lui... Cred ca genul asta de turism este ideal pentru o familie cu copii, toti isi gasesc ceva de facut acolo, nimeni nu se plictiseste, iar turcii sunt al naiba de buni la all inclusive asta. Daca ajungi in zona Kusadasi, cat ai fi tu de sedentar si sictirit, tot trebuie sa vizitezi obiectivele din zona, mai ales ca sunt unele dintre cele mai importante si vizitate din lume.

Biblioteca din Efes Cel mai cel este Efes, capitala provinciei romane Asia, cel mai bine pastrat oras al lumii antice si adapost a uneia dintre cele 7 minuni ale lumii - Templul lui Arthemis. Sau in fine...ce-a mai ramas din el... La Efes poti ajunge foarte simplu daca esti cu masina, sunt indicatoare peste tot si e la doar 15 km de Kusadasi, in apropierea oraselului Selcuk. Daca nai masina, poti lua autobuzele, la care...pretul e relativ si negociabil, sau poti opta pentru o excursie cu ghid de la una din multele agentii de turism prezente in statiuni. Excursia cu ghid costa cam 30 de euro de persoana si include si biletul de intrare care e...bineinteles...20 de lire (10 euro). Cat ai fi de ignorant in ceea ce priveste arheologia, Efesul nu are cum sa nu te impresioneze. Cand te uiti ce faceau aia acum 2 mii de ani, si ca la noi cand ploua se face lac in fata blocului, incep sa te apuce dracii. Insa ceea ce te impresioneaza cel mai mult acolo e numarul imens de japonezi. Mii si mii de japonezi cu mii de camere foto toate facand poze in acelasi timp. Ametesti pana la urma doar daca te uiti la ei si cand vezi cati sunt, nu poti sa nu te gandesti cine dracu a mai ramas in Japonia. Cred ca numarul victimelor cutremurului din Japonia a fost mult mai redus decat ar fi putut fi daca cetatenii tarii n-ar fi fost plecati brambura sa faca poze la Efes, piramide si la orice bolovan de pe marginea drumului cu o inscriptie langa el.

Templul lui Arthemis In fine, nu prea stiu ce sa descriu la Efes asa ca o sa las pozele sa-si faca treaba, dar e impresionant. Templul lui Arthemis insa...dupa cum spunea un ghid, daca vrei sa-l vezi du-te la British Museum din Londra. Aici a mai ramas doar o coloana si cateva pietre in mijlocul unei mlastini plina de gaste... In rest...foarte frumos...macar aici nu era cu intrare. De la Efes daca urci pana in varful muntelui care strajuieste orasul ajungi la Casa Fecioarei Maria, recunoscuta de catre Vatican ca fiind locul unde Fecioara Maria si-a petrecut ultimii ani din viata. Casuta este reconstruita, fiind prctic un altar inchinat Fecioarei, este un loc linistit, de reculegere, situat intr-un cadru mirific, ferit de ochii lumii, insa exploatat la maximum de turcii musulmani...intrarea 15 lire, plus cateva carciumi la intrare...in caz ca, dupa reculegere vrei o bere. Merita o vizita, fiind un loc sfant pentru crestinii din toata lumea si loc de pelerinaj. Papa Ioan Paul al Doilea a tinut o mesa aici, la fel si Benedict, actualul papa.

Insula Porumbelului O alta dupa-amiaza poti sa o petreci plimbandu-te prin centrul orasului Kusadasi, care e la cativa kilometri de plaja cu marile hoteluri. Te poti plimba prin bazarul orasului, unde gasesti tot felul de chestii de la geci de piele si tricouri, la salvari, rahat si tot felul de porcarii, vandute de niste turci al naiba de insistenti si enervanti. Mai tarziu am aflat ca astia sunt mici copii fata de aia din Istanbul. Totul e negociabil pana la sub jumatate din pretul cerut, ti se ofera ceai, apa, iti pun covor rosu la intrare, esti cel mai bun prieten al lor pana cumperi ceva. Pe mine personal au resit sa ma enerveze teribil. Dupa ce scapi de vanzatorii din bazar poti sa te duci in port si sa te uiti la imensele vasele de croaziera care acosteaza aici, cam 2-3 pe zi. Asta, daca nu esti foarte plictisit, iti ia maximul 10 minute, ca ce sa si vezi de pe tarm la un vas de croaziera. Obiectivul turistic cel mai important al orasului este de departe Insula Porumbelului, legata de uscat printr-un istm de cateva zeci de metri. Insula cu cetatea prezenta pe ea, ofera o priveliste panoramica asupra intregului oras, si un refugiu fata de vanzatorii agasanti prezente peste tot. Dupa pozele de rigoare te poti intoarce in oras si savura o cafea, un ceai, o bere sau ce-ti cere ficatul la una din nenumaratele terase de pe tarm. Daca vrei baie si plaja...exista cateva plaje micute si aici, insa mai bine te duci la Ladies beach... la iesirea spre nord din oras, una din cele mai bune plaje din zona, ceea ce nu e foarte greu sa fie pentru ca are si un pic de nisip. Foarte aglomerat insa. Cea mai buna plaja din regiune insa se zice ca ar fi cea de la Pamucak, singura plaja de la Marea Egee mentionata in Top 10 Beaches in Turkey, care e intr-adevar o plaja lata, cu nisip

foarte fin, insa destul de nemaenajata, probabil pentru a pastra salbaticul locului. Merita insa sa vii aici macar pentru a scapa de pietrele omniprezente pe celelalte plaje. Daca nu te-ai plictisit de plimbat, te poti sui in masina si merge spre Soke, iar apoi mai departe spre Bodrum si Didim. Soke e un orasel cam la 20 de km de Kusadasi, total neinteresant, insa la iesirea spre Bodrum gasesti un nenumarat sir de outleturi cu N magazine ale caror preturi rivalizeaza bine cu cele din Austria si Germania. Adidas, Levi's, Collin's, Puma, Nike etc...toti sunt prezenti aici si poti pierde cu usurinta o zi sau chiar mai multe daca esti pasionat de shopping. Ideea mea era sa ajung pana la Bodrum insa pierzand foarte mult timp in outleturile astea, se cam inserase si n-am mai mers decat pana la Didim. Didim, care incepe sa fie o destinatie cunoscuta si la noi, este practic o insula britanica in mijlocul unei mari turcesti. Plin de englezi, toate preturile sunt exprimate in Lire Britanice, turcii vorbesc mult mai bine engleza decat in rest, insa sunt si mult mai putin dispusi sa negocieze preturile...deh...englezii cred ca nu se uita la bani. Mi s-a parut un loc interesant daca vrei sa scapi de romanii, rusii si bulgarii care umple hotelurile din Kusadasi. Si aici gasesti un templu al lui Apollo si alti cativa bolovani de o mare valoarea arheologica...Cred... Intr-una din zile am luat o excursie de la una din agentiile prezente la hotel, o zi cu barca pe mare, excursie care presupunea practic, imbarcarea pe un vas cu o platforma deasupra cu saltele, in caz ca vrei sa faci plaja, vas care te ducea in vreo 3 golfuri retrase unde puteai face baie, plaja, scufundari..., apoi pranzul pe vas, gratar de peste cu paste si salata, apoi iara baie si inapoi la hotel. Pretul era de 20 de euro si cred ca a meritat, desi nu a fost nimic spectaculos, o zi pe mare e intotdeauna o schimbare bine venita fata de monotonia masinii sau a hotelului. Cel mai interesant si deosebit loc in care am fost in Turcia mi s-a parut Pamukkale, Castelul de Bumbac, aflat langa Denizli, la 220 km de Kusadasi. Pentru vizita aici trebuie sa aloci o zi intreaga, mai ales daca te duci cu autocarul in excursie organizata, in care doar drumul dus iti ia cam 8 ore. Cu masina proprie dureaza cam 3 ore dus.

Pamukkale Pamukkale este practic un deal acoperit de diverse minerale care ii dau o culoare alba asemanatoare bumbacului, minerale ce s-au depus aduse de izvoarele termale care curg acum printre roci formand niste terase de o neasemuita frumusete. In varful dealului romanii au construit Hierapolis, un alt mare oras al antichitatii, locul unde se zice ca si-au petrecut luna de miere Marc Antoniu si Cleopatra. Nu este la fel de bine pastrat ca Efes-ul insa se poate deslusi grandoarea locului, precum si dimesiunile mari ale orasului. Se pastreaza inca baile termale care sunt folosite si astazi sub denumirea de Piscina Cleopatrei, si in care poti face baie...bineinteles contra cost.... Vizita aici chiar merita cu varf si indesat, este un loc unic, de o frumusete neasemuita, din pacate destul de aglomerat dar...ce poti sa faci... Intrarea costa tot 20 de lire, nu ai voie sa intri incaltat, deci o sa cari pantofii in mana, te poti scalda terasele formate in roca, poti vizita ruinele Hierapolisului sau poti lua o gustare de la

restaurantul din jurul "Piscinei Cleopatrei". Daca vrei sa faci baie aici...inca 20 de lire. :) Este un loc unic, unde e pacat sa nu ajungi o data in viata, mai ales daca esti prin apropiere, obiectiv UNESCO, si ceva cu totul special.

Efes

Efes

Efes

Efes

Latrina din Efes

Efes

Japonezi multi la Efes

Casa Maicii Domnului

Casa Maicii Domnului

Plaja Grand Efe

Insula Porumbelului

Insula Porumbelului

Vedere Insula Porumbelului

Vedere Insula Porumbelului

Pamukkale de jos

Pamukkale

Pamukkale

Pamukkale

Pamukkale

Hierapolis

Piscina Cleopatrei

Hierapolis

Hierapolis

Plaja din Pamucak

Dupa ce ne-am saturat de mare, soare, lenevit si dupa ce am vazut cam tot ce era de vazut in jurul Kusadasi-ului, am pornit spre urmatoarea destinatie: cel mai mare oras al tarii, fosta

capitala a marilor imperii si punte de legatura intra Europa si Asia, numita Bizant, Constantinopole sau Instanbul, in functie de cine il stapanea.

Harta Turistica Istanbul De la Kusadasi la Istanbul sunt cam 650 de kilometri, din Izmir mergi catre Bursa, iar apoi pe malul Marii Marmara pe care practic o inconjori pana cand ajungi la stramtoare Bosfor. Drumul e excelent, un fel de semi autostrada, care in cativa ani va deveni autostrada in toata regula intrucat se construieste, iar pe ultimii 100 de km dai in autostrada pe bune care leaga Istanbulul de capitala Ankara, autostrada cu plata. Trebuie sa cumperi o cartela de acces pe autostrada de la chioscurile aflate inainte de bariere, cartela care costa 20 de lire turcesti, insa doar 15 din ele se regasesc ca si credit utilizabil. La fiecare iesire de pe autostrada ti se scade contravaloarea de pe cartela, de la Izmit la Istanbul a costat 2.3 lire. De retinut ca autostrada se continua si de la Istanbul pana la Edirne, aproape de granita cu Bulgaria, deci cartela va mai fi de folos. Avand in vedere ca viteza medie pe drumurile turcesti a fost de peste 100 de km de ora, am facut doar 7 ore pe drum cu tot cu opriri de cafea, realimentare cu benzina...etc... Ce am uitat sa zic in posturile anterioare e ca pretul benzinei in Turcia e absolut usturator, 4.18 lire in medie adica aproximativ 8 lei, motorina fiind 3.9 lire... Pe drumul intre Izmir si Istanbul, ca si obiective turistice nu cred ca e ceva de mentionat, cel putin eu nu m-am prins ca ar fi ceva drept urmare, am mers cap compas Istanbul. Tocmai cand ma minunam ce bine se circula intr-un oras cu 12.5 milioane de locuitori oficiali plus inca vreo 5 milioane fara forme legale, dupa ce am trecut impresionantul pod peste Bosfor, si am inaintat catre centrul orasului a inceput nebunia. Soferi mai dezorganizati in gandire si reactii nu mi-a fost dat sa vad pana acum, fiecare merge ca pe tarlaua lui, nu semnalizeaza nimeni, opresc toti unde au treaba chiar daca blocheaza toata strada, motiv pentru care e destul de greu sa vezi o masina care sa nu fie lovita. Dupa vreo ora si ceva de invartit in nebunia asta, am reusit cu greu sa gasim hotelul la care avem rezervare si anume Sultan's Inn, situat in centrul Sultanahmetului, in spatele Moscheii Albastre. Pretul a fost de 50 de euro pe noapte camera dubla, camerele mici, cu strictul necesar, dar curate, micul dejun se putea lua pe terasa de deasupra hotelului, cu o vedere superba asupra Bosforului si Moscheii albastre. In zona asta de 2 km patrati sunt literalmente sute de hoteluri, de toate felurile, toate stelele, toate conditiile, oferta fiind extrem de variata. Sultanahmet-ul este buricul targului, fostul Constantinopol, unde se gasesc cele mai importante obiective turistice ale orasului, cea mai pestrita lume, cei mai multi turisti, inima fostei capitale imperiale. Aici gasesti Hagia Sofia, Moscheia Albastra, Palatul Topkapi, si Marele Bazar, simboluri ale orasului cunoscute in toata lumea si tot aici te poti pierde pe stradute inguste si intortocheate, unde inca se partreaza parfumul unor timpuri de mult apuse.

Ideal este sa parcurgi orasul pe jos, zona in care gasesti obiectivele importante este destul de mica, insa pentru cei mai comozi exista tramvaiul rapid, un fel de 41, care taie orasul in doua si care te duce cam oriunde ai nevoie. O calatorie costa 1.5 lire (3 lei), iar "biletul" sub forma unui jeton il iei de la automatele prezente in fiecare statie. Dar sa revenim la povestea mea...dupa ce ne-am cazat la hotel, fiind inca prea devreme pentru cina, am pornit sa vizitam imprejurimile. Am pornit catre Moscheea Albastra care era la doar vreo 300 de metri departare. Toate stradutele din zona sunt pline de buticuri, cafenele, restaurante si hoteluri care mai de care mai primitoare si mai imbietoare, iar in fata fiecarei locatii de acest gen se gaseste cate minim un turc care evident stie toate limbile din lume si care nu conteneste sa te invite sa-i vizitezi locatia sau sa-ti ofere ce naiba vinde el. Daca pentru inceput poate parea interesant si dragut, dupa cateva ore de refuzat la turci insistenti spre agasanti, iti vine sa ii strangi pe toti de gat cu propria limba.

Obeliscul Egiptean Am ajuns, tot refuzand la ospatari si vanzatori, la Moscheea Albastra pentru a doua oara, deoarece prima data a trebui sa ne intoarcem ca uitasem camera de fotografiat. Moscheea Albastra se langa Piata Sultan Ahmet, fostul Hipodrom al Bizantului, Hipodrom in centrul caruia Imparatii au adus lucrari de arta din toate colturile imperiului. Azi se mai pastreaza o coloana serpuita construita pentru a celebra victoria grecilor asupra persilor cu vreo 500 de ani inainte de Cristos, Obeliscul Egiptean al lui Tutmosis al III-lea adus de la Luxor in anul 390 si inca un obelisc care acum era acoperit pentru restaurare si care am inteles ca a fost ridicat de Constantin cel Mare, cel care a dat numele orasului si care a mutat aici capitala Imperiului Roman.

Moscheia Albastra Intrarea in Moscheea Albastra este gratuita, dar se accepta donatii, ca in orice moschee toata lumea se descalta la intrare, barbatii trebuie sa poarte pantaloni lungi, iar femeile sa aibe capul, mainile si picioarele acoperite. Daca nu esti imbracat corespunzator ti se ofera la intrare baticuri, saluri...etc. Construita in 1617 de Sultanul Ahmet I pe locul fostului palat al Imparatilor Bizantini, in vecinatatea Hagiei Sofia cea mai importanta moscheie de pana atunci, Moscheea Albastra impresioneaza in primul rand prin marime. Este una din cele doua moschei din Turcia cu 6 minarete, din care de 5 ori pe zi, muezinii cheama credinciosii la

rugaciune. La fel de impresionanta este si curtea in centrul careia se afla o fantana hexagonala. Mai multe de zis nu am...moscheile in general sunt destul de simple si nu au detaliile arhitectonice sau grandoarea bisericilor catolice sau ortodoxe.

Parc Istanbul Cum iesi din Moscheea Albastra in fata ochilor iti apare impunatoarea Hagia Sofia construita in anul 360, fosta catedrala crestina pana la 1453, anul in care Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Imediat dupa caderea Constantinopolului, Sultanul Mehmet I Cuceritorul a ordonat transformarea catedralei in moschee si a ramas asa, pana in 1931 cand autoritatile turce au hotarat transformarea sa in muzeu. Cum intrarea se putea face doar pan ala ora 18 si deja se facuse 7 seara, am lasat vizitarea Hagiei Sofia pentru a doua zi si am pornit mai departe, catre parcul care inconjoara Palatul Topkapi, palat deasemenea inchis la ora aia. Dupa ce am obosit indeajuns de rau plimbandu-ne prin respectivul parc, am pornit-o agale catre hotel, iar pe drum ne-am oprit la unul din multele restaurante de pe drum. Mancarea foarte buna la preturi rezonabile, insa berea tot scumpa si aici, cam 14 lei. Pentru patru persoane, nota s-a ridicat la aproximativ 200 de lei (100 de lire). Pot fara a gresi, sa recomand orice fel din meniul unui restaurant din Istanbul, nu veti fi dezamagiti, mancarea e excelenta.

Hagia Sofia A doua zi dimineata, dupa micul dejun pe terasa hotelului, am pornit catre Hagia Sofia. Am ajuns aici exact la 9 dimineata cand se deschidea, asa ca am fost printre primii care au intrat. Asta a fost bine pentru ca mai apoi s-a aglomerat peste masura. Intrarea daca tin bine minte a fost 15 lire de persoana. Desi a avut aproape 600 de ani in care a functionat ca si moscheie sau pastrat totusi cateva din mozaicurile crestine, si ceva din aerul maiestuios al unei Catedrale Ortodoxe. Este mult mai impresionanta decat Moscheea Albastra, macar prin modul in care lumina cade in interior si pentru ca sti ca pasesti in aproape 2000 de ani de istorie. Poti vedea locul in care Imparatii bizantini erau incoronati, iar daca rotesti degetul intr-o mica firida din zid se spune ca ti v-a indeplini orice dorinta pusa in momentul ala. Impresionanta este si rampa care duce la etaj, de unde printre coloane, ai o vedere panoramica asupra intregii catedrale. Tot aici isi dorm somnul de veci, mare parte din sultanii otomani impreuna cu familiile lor.

Gate of Salutations Intrarea in Palatul Topkapi Dupa Hagia Sofia am pornit catre Palatul Topkapi, locul de unde Imperiul Otoman a fost condus pentru 400 de ani si de unde s-au pornit toate expeditiile de cucerire. Am pornit catre e deja prea mult spus, deoarece intrarea in Palat se afla la doar 100 de metri departare de iesirea din Hagia Sofia. Intrarea costa 20 de lire, insa intrarea la Harem se plateste separat, inca 15 lire, iar multe sectiuni, cum ar fi sala armelor erau inchise pentru renovare. Daca compari cu alte resedinte imperiale ale timpului ca Versailles-ul, sau Palatul Schonbrunn, Palatul Topkapi pare de o simplitate zdrobitoare. Are patru curti interioare plus haremul, si ca sa-l vizitezi pe indelete trebuie sa-i aloci minim 4-5 ore. Remarcabile sunt Trezoreria unde poti vedea expuse diverse lucruri primite de sultani de-a lungul timpului de la ambasadorii altor state, sau camerele private ale sultanului unde se gasesc relicve sfinte pentru lumea musulmana, cum ar fi fire din barba profetului, pamant de la Mecca si Medina, sabiile lui Mahomed si ale Califilor, Pavilionul Ambasadorilor sau Camera de Circumcizie. Nu o sa insist prea mult asupra palatului, e foarte mult de povestit si i-ar fura din farmec in momentul in care o sa-l vizitati, e ca atunci cand te duci la film dupa ce ai citit cronica inainte. Insa ce m-a impresionat pe mine cel mai mult este vederea asupra Bosforului si Cornului de Aur pe care sultanul o avea de pe terasele palatului. Este absolut superb si iti taie respiratia. Insa iti revine repede, impins fiind de miile de japonezi care vor sa faca poze. Va urma... :)

Strada Sultanahmet

Hipodromul

Intrare Moscheea Albastra

Moscheea Albastra

Interior Moscheea Albastra

Interior Moscheea Albastra

Curtea interioara a Moscheii Albastre

Hagia Sofia

Strada

Restaurant Otoman

Inghetata

Parcul Topkapi

Casuta pasari

Parcul Topkapi

Intrarea in Hagia Sofia

Interior Hagia Sofia

Interior Hagia Sofia

Topkapi - Sala Ambasadorilor

Harem

Pasaj Harem

Curte interioara Harem

Regina mama

Japonez facand poze la pereti

Harem Curtea Interioara

Topkapi

Biblioteca Topkapi

Vedere asupra Bosforului din Palat

Topkapi

Bosforul

Curte interioara Topkapi

Cornul de Aur

Curte Interioara Topkapi

Vacanta in Turcia - Partea III: Impresii din Istanbul (2)De la Palatul Topkapi am plecat catre Marele Bazar, tot pe jos, desi sunt cam 2 kilometri. Si bine am facut ca pe drum am dat de intrarea in Cisterna Basilicii, adica unul dintre rezervoarele de apa ale orasului, veche de mai bine de 1500 de ani. Are o suprafata de 10 mii de metri patrati, luminata difuz si misterios, iar apa se pot

The Basilica Cistern distinge cei mai grasi crapi pe care mi-a fost dat sa-i vad. La capatul cisternei, sustinand doua coloane se gasesc doua capete sculpate ale Medusei, cea la care daca te uitai te transformai in stana de piatra. Nimeni nu stie cine le-a adus acolo si cand. Intrarea se gaseste foarte aproape de Hagia Sofia, peste strada cu liniile de tramvai, si costa 10 lire, dar face toti banii daca e sa ma intrebati pe mine. Pana la Marele Bazar sunt 2 statii de tramvai, care insa merita parcurse pe jos, pe drum intalniti Coloana Arsa, sau coloana lui Constantin ridicata la transferarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la Constantinopole de catre Constantin cel Mare, plus inca vreo patru moschei dintre care cea mai impresionanta este cea a lui Baiazid al doilea aflata la statia de tramvai cu acelasi nume. Tot aici gasiti si intrarea in campusul Universitatii in care in trecut a functionat Ministerul de Razboi al Imperiului Otoman. Tot in cadrul campusului este si turnul lui Baiazid, un fel de Foisor de Foc al Istanbulului. Coborand pe langa zidul Universitatii, ajungi la una din multele intrari in Marele Bazar. N-ai cum sa nu-l gasesti ca agitatia incepe de la cateva zeci de metri inainte.

Marele Bazar In Marele Bazar, construit inainte de anul 1500, sunt peste 4 mii de magazine acoperite, care vand si pe dracu in patru, cu cei mai agasanti vanzatori din lume. Aur, piele, dulciuri, mirodenii, haine, covoare, suveniruri tot ce vrei si ce nu vrei incearca sa-ti fie bagate pe gat de tot felul de oameni care mai de care mai "binevoitor" sa te ajute. Daca apuci sa intri in vorba cu vreunul, cu greu mai scapi fara sa cumperi ceva de la el. Totul e negociabil grav de tot pana la aproape un sfert din pretul cerut, initial toti cer niste preturi exorbitante pentru ca mai apoi sa ajungi la pretul relativ corect. Depinde de tine cat esti dispus sa platesti, insa dupa discutii cu vreo 5 vanzatori diferiti pentru acelasi produs, reusesti sa-ti cam dai seama care e pretul de cost sub care nici unul din ei nu se va duce. Poti pierde linistit cateva zile aici, noroc ca e deschis doar pana la ora 20 seara. Daca ai nervii tari, picioarele in regula si chiar iti doresti sa cumperi ceva, merita cu prisosinta sa aloci cateva ore Bazarului, este imposibil sa pleci fara a gasi nimic pe placul tau.

Moscheea Suleymaniye In apropierea Marelui Bazar si a Universitatii se gaseste un alt loc de pelerinaj al turistilor si credinciosilor musulmani, Moscheia lui Suleiman sau Soliman Magnificul, Suleymaniye, care strajuieste impozanta Cornul de Aur. Este considerata cea mai frumoasa constructie otomana din Istanbul, fiind creatia celui mai priceput arhitect al turcilor, Sinan, care isi si are mormantul aici alaturi de cel al lui Suleiman Magnificul. Complexul ofera o priveliste panoramica deosebita asupra Cornului de Aur si a Galatei, aflata de cealalta parte a Cornului. Ca tot vorbiram de Galata, de cealalta parte a Cornului de Aur poti ajunge traversand pe unul dintre cele patru poduri care unesc cele doua tarmuri ale estuarului. Cel mai simplu sa ajungi acolo, este insa tot cu tramvaiul, al carui capat de linie este reprezentat de cel mai important obiectiv turistic din aceasta parte a orasului si anume Palatul Dolmabahce. Si stadionul lui Besiktas care e vis-a-vis. :)

Poarta Palatului Dolmabahce Palatul Dolmabahce reprezinta opera megalomaniei celui de-al 31-lea sultan otoman, Abdulmecid si lui frate-su Abdulaziz. Baietii astia s-au gandit prin ei prin 1853, ca Palatul Topkapi este prea invechit pentru asa sultani mareti ca ei si au zis sa construiasca altul mai mare si mai frumos, pe Bosfor in jos. De reusit le-a reusit de minune cu constructia, insa banii luati din visteria statului si bagati in constructia Palatului nou Dolmabahce au dus la falimentul economic al Imperiului Otoman in 1875, urmat de independenta multor state aflate sub dominarea lor printre care si Romania. Noua constructie este de o extravaganta si un lux rar intalnite, pentru decorarea sa fiind aduse materialele cele mai scumpe din toate colturile lumii. Vizitarea Palatului se face in doua parti, intai camerele publice si apoi haremul, biletul pentru ambele costand parca tot 20 de lire. Din pacate fotografiatul in interior este interzis, ambele tururi sunt organizate de angajatii palatului si dureaza cam 40 de minute fiecare. Gradinile sunt la fel de superbe si luxoase ca si interiorul. Ataturk, fondatorul Republicii Turce in 1922 si primul presedinte al Turciei moderne s-a instalat si el aici si tot aici a murit in anul 1938. Se poate vizita si dormitorul sau alaturi de cele ale sultanilor. De la Dolmabahce pleci tot cu tramvaiul, insa ar trebui sa cobori la statia Karakoy, inainte de a intra pe podul Galata si de a traversa Cornul de Aur. De aici urci pe dealul Galatei, daca esti foarte ambitios pe jos, daca nu cu cel mai scurt metrou din lume, cu o singura statie, denumit sugestiv "Tunel". Pentru un bilet care costa 2.5 lire dus, in 90 de secunde esti in varful dealului. De aici poti sa iei un alt tramvai retro pana in piata Taksim, inima Istanbulului modern. Daca alegi mersul pe jos, de o parte si de alta a strazii ai nenumarate magazine de haine, incaltaminte, restaurante, fast fooduri, un Istanbul nou si modern, cu totul diferit fata de cel antic din Sultanahmet. Piata Taksim mai este cunoscuta si pentru demonstratiile care au loc aici cand multimea e nemultumita sau pentru atentatul sinucigas din 2010.

Turnul Galatei Dupa ce te-ai saturat de cumparaturi, si alegi sa cobori dealul Galatei pe jos, pe la jumatatea coborarii dai de Turnul Galatei, construit de genovezi pe la 1380, care cu o inaltime de 67 de metri a reprezentat pentru multa vreme cea mai inalta constructie din Istanbul. Sa urci cu liftul in varf costa 11 lire turcesti, insa privelistea care iti apare in fata ochilor merita fiecare banut.

Din varful turnului ai tot Istanbului la picioare, o panorama extraordinala a orasului pe 360 de grade. Tot aici ai si un restaurant si o cafenea daca vrei sa iei masa la inaltime, privind Bosforul, Cornul de Aur si agitatia de jos. Pornind tot pe jos de la turnul Galatei, daca te mai tin picioarele, traverseaza Cornul de Aur pe jos pe podul Galatei sau pe Podul Ataturk. Vei da de o gramada de pescari care nu m-am prins cum de nu-s incurca nailonul in vasele si barcile care se tot perinda pe sub poduri. De cealalta parte, ajungi in Eminonu, cu alte moschei impunatoare cea mai mare fiind Moscheea Yeni si cu al sau Bazar Egiptean de Mirodenii, situat fix in spatele Moscheii. Aici noi ne-am saturat de mers pe jos si am capitulat, luand tramvaiul pana inapoi in Sultanahmet. Cam asta poti face in Istanbul in doua zile jumatate, sau cel putin la asta m-a dus pe mine capul. Cand voi ajunge din nou acolo, voi aloca mai mult timp relaxarii decat alergarii intre obiectivele turistice, voi petrce mai mult timp pe ingustele strazi prafuite ale orasului, prin ceainariile traditionale, ma voi juca mai mult cu pisicile prezentepe strada in numar mai mare decat cainii in Bucuresti. Daca reusesti sa treci peste impulsul initial de a lua la bataie vanzatorii turci atat de insistenti, si nu te limitezi la a vizita doar obiectivele turistice cele mai cunoscute, care din pacate sunt si extrem de aglomerate, Istanbulul ti se va parea un oras minunat, o ingemanare de traditii, de stiluri si de veacuri, unde modernul se impleteste cu anticul intr-un mod cu totul fermecator. Este singurul oras in care am vazut la orice colt de strada barbieri, cizmari, lustruitori de pantofi si alti mici mestesugari care si-au pierdut de mult locul intr-o Europa care alearga poate mult prea repede catre globalizare si modernizare.

Intrarea in Dolmabahce

Garda

Intrarea in Palat

Gradina Dolmabahce

Gradina Dolmabahce

Gradina Dolmabahce

Palatul Dolmabahce

Tramvai de la Tunel la Taksim

Turnul Galata

Podul Galata peste Cornul de Aur

Sultanahmet-ul vazut din Turnul Galata

Podul peste Bosfor

Pescari in Cornul de Aur

Captura

Frumusetile locale. :)