Potopul POTOPUL prelucratª de MIHAIL · PDF fileprelucratª de MIHAIL SEBASTIAN ACTUL...
1
POTOPUL IV REALITATEA EVREIASCˆ - Nr. 280-281 (1080-1081) - 24 august - 12 septembrie 2007 EDIIE SPECIALˆ EDIIE SPECIALˆ REALITATEA EVREIASCˆ - Nr. 280-281 (1080-1081) - 24 august - 12 septembrie 2007 V Comedie dramaticª n trei acte, de H. BERGER, prelucratª de MIHAIL SEBASTIAN ACTUL II (Acela”i decor. Din cabinetul din stnga se aude zgomot de voci ”i pahare. D-ra King singurª n scenª cntª la pian. Dupª cteva mªsuri se opre”te. Intrª ONeil.) Scena I (ONeil D-ra King) ONEIL (intrnd din stnga): De ce te-ai oprit, domni”oarª? De ce nu mai cni? KING: Nu pot. (˛nchide cu un gest hotªrt capacul pianului ”i ridicndu-se, vine spre ONeil). D-le ONeil, nu mai e nici o scªpare? ONEIL: Fermecªtoare domni”oarª King, nici una. KING: Nu o sª mai ie”im niciodatª de aici? ONEIL: Adorabilª domni”oarª King, niciodatª. KING: E ngrozitor. ONEIL: Nu sunt de pªrerea d-tale. E luminª. E vesel. Dincolo lumea cntª ”i bea. D-ta de ce nu bei? KING: N-am bªut niciodatª. Nu ”tiu sª beau. Eu sunt o persoanª onorabilª. ONEIL: “i nu-i pare rªu? KING: Cum? ONEIL: Nu-i pare rªu cª e”ti att de onorabilª? E timpul sª nu mai fii. Mai avem de trªit cinci minute sau cinci ore. Zidurile mai rezistª ncª, peste cinci minute, nsª se pot prªbu”i. “i atunci... nchide ochii... fermecªtoare domni”oarª King. ˛nchide ochii... KING: De ce i bai joc de mine? ONEIL: Nu de d-ta.? KING: Sunt o fatª bªtrnª ”i urtª. ONEIL: Nu-i adevªrat. KING: Ba da. Bªtrnª ”i urtª. “i d-ta mi vorbe”ti ntr-un fel de care mi-e ru”ine. Fermecªtoare. Adorabilª. ONEIL: Domni”oarª King, pasiunea mea n viaª, vocaia mea a fost sª le vorbesc ntotdeauna oamenilor alt limbaj dect cel pe care-l ”tiu ei. Oamenii, domni”oarª, toi oamenii trªiesc cu cteva idei fixe, de care se agaª zi de zi, clipª de clipª, pnª la moarte. Ideea d-tale fixª este cª e”ti onorabilª. Bªtrnª, urtª ”i onorabilª. Ei bine, eu i spun cª nu e adevªrat. E”ti adorabilª, fermecªtoare. KING: Taci. ONEIL: Astª searª a” vrea sª dansez cu o lume pe care nu o cheamª nimeni la dans ”i sª-i spun a”a cum i spun d- tale, Fermecªtoare domni”oarª King. Adorabilª domni”oarª King. KING: Taci, vrei sª mª faci sª plng? ONEIL: Vreau sª-i trªie”ti ultimele clipe n frumusee. ˛nelegi? ˛n frumusee. Haide. Vino dincolo. ˛i auzi cum rd? Cum cntª? Moartea se apropie, s-o primim cu paharul n mnª. Scena a II-a (Aceia”i Frazer) FRAZER (intrnd din stnga): Sigur, cu paharul n mnª. Se mbatª toi ca nebunii. Parcª i-ar a”tepta cine ”tie ce fericire. Mi-e silª, zªu. Ce neru”inare! Ce abjecie! ONEIL: Uite, l vezi, e mai tare dect orice catastrofª. Moartea bate la u”ª ”i el ”i pªstreazª mereu dezgustªtoarea lui figurª plinª de demnitate. Vino, adorabilª domni”oarª King. Dincolo e mai vesel. (ONeil ”i d-ra King, ies). FRAZER (rªmas singur n scenª): Dezgustªtoarea mea figurª plinª de demnitate. Ce-o fi vrnd sª spunª? (sunª telefonul) Alo, Alo. Ciudat. Totu”i, am auzit foarte lªmurit sunnd. Ce dracu. Visez! Alo, Alo. Scena a III-a (Frazer Beer) BEER: Nu rªspunde nimeni? FRAZER: Nimeni. BEER: “i nu se aude nimic n receptor? FRAZER: Ba da. Vjie, pocne”te... ˛ncearcª ”i d-ta... BEER: La ce bun? Am ncercat de 20 de ori pnª acum. FRAZER: Mai ncearcª o datª. Poate ai noroc. BEER: Eu noroc? FRAZER: Sigur. E”ti un om norocos. Totdeauna ai fost. BEER: Crezi? FRAZER: Tot ce-ai fªcut i-a reu”it. Mari lovituri, mari succese. Carierª strªlucitª. BEER: Carierª strªlucitª! Ai jucat vreodatª cªri, Frazer? FRAZER: Jucam pe vremuri mult. BEER: i s-a ntmplat vreodatª sª stai o noapte ntreagª la masa de joc ”i sª c”tigi... sª vezi cum se adunª n jurul tªu grªmezi de fise, monede, bancnote ”i pe urmª la sfr”it, n ultima clipª, sª pierzi tot pe ultima carte. (simplu) Eu pierd astª searª tot. FRAZER: Toi pierdem astª searª tot. BEER: Atunci de ce vorbe”ti de noroc? Nu existª. Nu cunosc. FRAZER: Ai fost ntotdeauna un om tare. Succesul te-a urmªrit ca o umbrª. BEER: “i tot ca o umbrª m-a lªsat. Uite. E ora 9. Ar trebui sª fiu acum ntr-un automobil ”i sª zbor cu 100 de kilometri pe orª. FRAZER: Cum ntr-un automobil? Parcª ziceai cª astª searª trebuie sª fie nuntª. P otopul e o piesª din repertoriul Trupei din Vilna. Acest simplu fapt constituie pentru o lucrare de teatru o garanie de valoare. Nimic din ce s-a jucat acolo n-a fost ales la ntmplare. Totul rªspundea unei duble preocupªri de expresie artisticª ”i de semnificaie umanª. Trupa din Vilna a fost mai mult dect o trupª bunª. A fost un teatru. A fost o ”coalª. A fost manifestarea de teatru cea mai completª, pe care am cunoscut-o n Romnia. Spectacole bune n-au lipsit poate niciodatª la noi: ele au fost nsª totdeauna rªzlee, ntmplªtoare. Au fost spectacole care s-au nimerit sª fie bune. A”a se face de obicei teatru: la nimerealª. Trupa din Vilna reprezenta nsª o gndire ”i o con”tiinª de artª. Nu tot ce s-a jucat acolo a avut succes. Dimpotrivª, ne amintim de grave cªderi ”i dureroase e”ecuri. Dar ”i ele porneau din nelini”te ”i din ndrªznealª, nu din dezorientare. Cªderi sau succese - reprezentau deopotrivª o voinª superioarª de artª. Existª succese nedemne ”i existª cªderi nobile. Generaii mai tinere de spectatori nu vor putea sª-”i imagineze cªldura, lumina, mi”carea unui spectacol al Teatrului din Vilna. Era un teatru sªrac, dar ardea acolo flacªra spiritului. Erau acolo actori de imens talent (Bulow, Stein, Kamen, Orleska, Lares, Kadison) - dar ceeea ce i depª”ea pe toi, era echipa lor, conlucrarea lor, trupa lor. Toi laolaltª fªceau altceva - un lucru mai nalt, mai puternic, mai luminos - dect fiecare n parte. Rupi de acolo, despªrii unul de altul, fiecare din ei era mai puin. (Cu ce tristee am revªzut prin 1931, un Bulow diminuat, pentru cª era singur! “i ce sf”ietoare ve”ti ne veneau despre Stein, despre Kamen, pornii fiecare pe alte drumuri!). ˛ntr-un fel, Potopul e nsª”i povestea Trupei din Vilna. Este o dramª ”i o comedie a singurªtªii ”i a tovªrª”iei. Sª facem din minile ”i inimile noastre un lan - strigª undeva un personagiu, ntr-o clipª de spaimª ”i primejdie. Oamenii Trupei din Vilna fªcuserª din minile ”i inimile lor un lan. Drept urmare, ne-au dat civa ani miraculo”i de artª. Cnd inimile s-au despªrit, cnd minile s-au rupt unele de altele, cnd lanul s-a destrªmat - totul s-a pierdut. Poate nu totul. Rªmnea amintirea acelui miracol din anii 1924-1926. * A m tradus Potopul la cererea prietenilor mei Beate Fredanov ”i A. Fini. A fost mereu ideea lor fixª (cum spune alt personaj al piesei). Voiau sª joace Potopul, fiindcª Potopul spune ceva. Are un sens. Are un tlc. Nu e numai o piesª: este o chemare. Beate ”i Fini reprezintª un tip de actor, care ”i recunoa”te rªspunderi mai mari dect cele pe care i le atribuie n mod obi”nuit moravurile de teatru. Ei cred cª actorul e responsabil de ceea ce joacª ”i solidar cu ceea ce joacª. Repertoriul nu poate fi lªsat pe mna impresarilor. Un actor se define”te desigur prin ceea ce joacª - dar, n aceea”i mªsurª, prin ceea ce refuzª sª joace. * A fi”ul spectacolului ce se prezintª azi spune cª Potopul e o prelucrare dupª Berger. Termenul e compromis. Tot felul de njositoare metode de fapt artistic se ascund la noi ”i aiurea (dar mai ales la noi), sub denumirea de prelucrare, adaptare, versiune etc. Am fi vrut sª evitªm acest cuvnt - dar el reprezintª de astª-datª un fapt. Am scris din nou, am prelucrat piesa lui Berger: i-am adªugat scene, am introdus un personaj nou. Echilibrul spectacolului ne cerea, ne impunea aceste schimbªri de text. Piesa originalª n-o avem ”i n mprejurªrile de astªzi nici n-o putem avea. Am folosit textul Trupei din Vilna, dar dupª ce l-am tradus, ne-am dat sama cª era prea scheletic, prea schematic. Materialul era, excelent, dar mai mult schiat. Am pªstrat n totul structura dramaticª a operei, dar am amplificat acest material. Sperªm cª n-am gre”it lundu-ne o asemenea libertate. Sperªm mai ales cª n-am trªdat spiritul autorului. MIHAIL SEBASTIAN (Programul de salª) BEER: Oarecum. FRAZER: Nu neleg. BEER: Multe nu nelegi, Frazer. D-ta mª crezi bogat, puternic, sigur pe mine. FRAZER: E impresia pe care ne-o dai. BEER: Pe care mi-o dau ”i mie uneori. Ce vrei? Am nceput viaa fªrª un ban n buzunar, fªrª un sprijin. E drept cª am gªsit un moment favorabil ”i am dat ceea ce se cheamª o loviturª. Toatª averea mea a fost ”i este ncª n joc. Sunt ca un dansator pe srmª. O singurª mi”care gre”itª ”i mª prªbu”esc. FRAZER: Lasª, lasª. Cnd cineva are un socru ca Swift... BEER: Swift? E ”i el tot o combinaie, o cifrª... Evident, dacª ar fi vrut sª mª ajute, ar fi putut. FRAZER: Dacª ar fi vrut? BEER: Dragª Frazer, acum cnd totul e aproape de sfr”it, cnd n-o sª mai vedem n vecii vecilor cu ochii no”tri, nici bursa, nici cursul cerealelor, nici aciunile miniere, nici creditul, nici pe Swift ”i nici mªcar soarele acum pot sª spun adevªrul. Bªtrnul Swift n-a vrut n ruptul capului sª mi-o dea pe fiicª-sa n cªsªtorie. ˛n ruptul capului. E un vulpoi bªtrn ”i ”tie el ce ”tie. Tocmai de asta mª nelesesem cu fata s-o rªpesc astª searª. O urcam n ma”inª, dªdeam drumul la accelerator ”i n primul ora” ntlnit n drum, ne cªsªtoream fªrª ”tirea nimªnui. Era ”i asta o combinaie? Dar nici acum nu sunt sigur cª ar fi reu”it. Nici acum nu ”tiu dacª a” fi putut scoate din toatª aventura, singurul lucru de care aveam nevoie. Bani, numai bani, nimic altceva dect bani. FRAZER: E de necrezut. Mie mi spui asta? Mie, concurentul d-tale? BEER: Concurent? Concurent la ce? Nu vezi cª totul e sfr”it, Frazer? ˛nelege odatª. Noi de aici nu mai ie”im. FRAZER: E groaznic. BEER: Undeva, dincolo de zidurile astea, mai sunt burse care lucreazª, aciuni care se ridicª ”i scad, averi care se refac sau se nªruie ntr-o secundª, pentru cª pe piaª cursul grului a crescut sau a scªzut cu o fraciune de centimª, dar pe noi, pe noi doi, Frazer, jocul ªsta nu ne mai prive”te. FRAZER (dezolat): Ai dreptate. BEER: “i atunci nu e mai bine sª punem capªt vechei noastre du”mªnii? Nu e mai bine sª ne strngem mna? (˛”i strng minile. Lungª tªcere) [...] Scena VI (ONeil Beer) ONEIL: Ce interesante animale sunt oamenii ª”tia. Uitª-te, nefericitul ªsta de Frazer. Ce dihanie antipaticª era pnª adineaori ”i dintr-o datª, ca prin minune, a devenit om. BEER: N-a fost niciodatª mai rªu dect alii. O fire nervoasª, un temperament iute. A primit multe lovituri. “i-a pierdut averea... ONEIL: Averea fªcutª n afaceri suspecte. Nego de femei. BEER: Nu cred. ONEIL: N-ai auzit despre ntreprinderile lui din port? BEER: N-am auzit... ”i nici nu vreau sª aud. Afarª de asta, tu, care lucrezi nu n port, ci n centru, n plin centru al ora”ului. Spune-mi, te rog, domnule avocat, dacª acolo la tribunal, n templul justiiei, vindei o marfª mult mai nobilª. ONEIL: Da. Ai dreptate ”i acolo e o prªvªlie. Nu mai bunª dect afacerile lui Frazer... Ne ocupªm toi cu lucruri mai mult sau mai puin dezgustªtoare. BEER: Fªrª sª ne dªm seama. ONEIL: Ce e groaznic, e cª oamenii nu pricep lucrurile astea simple, dect atunci cnd vªd moartea cu ochii. BEER: Toi devenim mai inteligeni, cnd ne prªbu”im. Sunt ”i catastrofele bune la ceva. ONEIL: Ascultª, Beer. Ce crezi tu despre mine? Sunt sau nu sunt un nebun veritabil? BEER: E”ti un geniu ratat. ONEIL: Geniu? Nu cred. Dar ratat, cu siguranª. Grozavª formulª, Beer. Geniu ratat. De ce? Whisky? Nu. Femei? Nu. Meserie? Succes? Bani? Nu, nu, nu. “i totu”i sunt un ratat. Am talent se zice. Am momente de pasiune, de inspiraie, de delir. Sunt uneori acordat ca o vioarª pentru toate ideile. Cunosc, neleg tot. Tot ”i n acela”i timp nimic. Un ratat. Un pierdut. BEER: Pierdui, suntem acuma cu toii. ONEIL: Da, dar eu sunt ”i mai pierdut. Cu mine mai e altceva. BEER: Cu fiecare din noi mai e ”i altceva. ONEIL: Beer, e ngrozitor sª fii ca mine avocat. Sª pledezi pentru toate cauzele. Fiindcª se cuibªre”te n tine o ntrebare: unde-i adevªrul? Care-i adevªrul? “i de ntrebarea asta, trebuie sª fugi toatª viaa. O! Dacª am putea porunci gndurilor: fugii. Dispªrei! “i atunci nu ne mai rªmne dect un singur lucru, sª bem. Sª bem mereu. (telegraful se mi”cª). BEER (tresªrind): Auzi? Telegraful. (Se ridicª ”i merge repede spre telegraf, unde cerceteazª banda de hªrtie). Nu neleg nimic. Numai puncte. Unu... patru... opt. Pe urmª iar numai puncte... Ce poate sª nsemne asta? ONEIL: ˛nseamnª cª ”i acolo se apropie sfr”itul. BEER: Sfr”itul? ONEIL: Valurile urcª spre centru. Au inundat bursa, telegraful. BEER: Sfr”itul. ONeil, e mai bine sª nu le spunem nimic celorlali. Sª nu-”i dea seama. Noi doi suntem oameni tari ”i suntem pregªtii. Dar Frazer ”i Streten... ONEIL: “i mai ales femeile. D-ra King, care descoperea asearª cª un pahar de whisky nu este o crimª. I-am dat sª bea, i place. “i fata blondª... cum o cheamª? BEER: Lizzi. ONEIL: Are temperament ”i curaj. Vibra va o flacªrª, cnd i-a strigat tot ce i-a strigat. BEER: Sunt vinovat faª de ea, ONeil. Foarte vinovat. Dar e prea asprª ”i mª judecª fªrª milª. Ai vorbit cu ea? ONEIL: Nu. Nu i-am spus nimic. Nici ei, nici celorlali. Le-am dat sª bea. E tot ce mai avem de fªcut [...]. ACTUL III (Acela”i decor. ˛ntuneric. Ard cteva lumnªri pe sfr”ite. Toi dorm fiecare pe unde a apucat pe scaune, pe mese, pe bar. Nu se distinge n ntuneric nici o figurª. Singurª d-ra King la pian e treazª ”i-i prive”te pe toi n tªcere. De sus, coboarª ncet, n vrful picioarelor, Lizzi.) Scena I KING: Cine e? Cine umblª? LIZZI: Ssst! Eu, Lizzi. KING: Ce vrei? LIZZI: Mi-e sete. Vreau apª. CHARLIE (din somn mormªind): Viiinee LIZZI: Bietul Charlie. Nici n somn n-are lini”te. (A ajuns la bar, a cªutat bjbind un pahar, ”i toarnª apª, bea. Pe urmª vine spre d-ra King) Ce ntuneric. Dar d-ta, ce faci ? KING: Stau. LIZZI: Nu dormi? KING: Nu pot. Mª uit la ei. ˛i ascult. LIZZI: Sforªie? KING: Nu. LIZZI: Atunci? KING: Nu ”tiu. E un zgomot u”or, ca o rªsuflare. Ascultª ”i d-ta (rªmn amndouª atente). Parcª s-ar auzi cum le bate inima. O singurª bªtaie de inimª ca un ceas. Tic-tac, tic-tac. LIZZI: i se pare. KING: Domni”oarª Lizzi (se opre”te, ezitª). LIZZI: Ce e? KING:Eu n-am vªzut niciodatª un domn, un bªrbat. LIZZI: Eu am tot vªzut. KING: Sunt frumo”i? LIZZI: Sunt groaznici. Sª ”tii de la mine. Un singur bªrbat e frumos cnd doarme: bªrbatul pe care-l iube”ti. Toi ceilali se schimonosesc, se strmbª parcª. KING: Nu, nu. Mie, mi-e fricª de ei. Totdeauna mi-a fost fricª de ei. Nu ”tiu cum sª-i spun. Parcª au ceva n ochi, un fel de flacªrª. LIZZI (scepticª): Or fi avnd. KING: Dar n somn, uite-i nemi”cai, cu ochii nchi”i sunt blnzi, sunt buni. LIZZI: Sunt obosii. KING: Niciodatª, niciodatª, nu i-am vªzut att de aproape. Am trecut pe lngª ei, pe stradª, i-am vªzut cum mªnncª, cum beau, cum njurª. Niciodatª nu i-am vªzut cum dorm. Parcª sunt alii. LIZZI: Dar cnd se trezesc sunt tot ei. KING: Ce multe lucruri ”tii d-ta, d-rª Lizzi. LIZZI: Le-am plªtit scump. KING: Despre viaª ”i despre oameni. “tii o groazª de lucruri. Eu nu ”tiu nimic. LIZZI: Pentru cª ai fost o persoanª onorabilª, d-rª King. Persoanele onorabile nu ”tiu niciodatª nimic. KING (cu o ridicare din umeri): Am fost. N-am fost nimic. Viaa mea a nceput abia asearª. Aici, cu voi [...]. LIZZI (cªtre d-ra King): Mai bine dormi. KING: E trziu? LIZZI: Nu ”tiu. Trziu, devreme, dormi. (Se urcª pe scarª. Pe una din trepte, doarme cu capul n mini) Frazer. (˛n trecere, n ntuneric Lizzi l love”te). FRAZER (tresªrind): Ai? Cum? LIZZI: Ssst... (dispare pe scarª). FRAZER: Am nepenit de tot. (Se ridicª.) Hei! Cine-i pe aici? N-auzi? N-aude nimeni? Ce, ai murit cu toii? KING (mai mult pentru ea): Poate. FRAZER (fªrª sª ”tie cine a vorbit). Cum? (Tªcere. Se aude un sforªit scurt.) Ei, drªcie. Dorm ”i sforªie. Cum i rabdª inima sª doarmª, nu pricep. Ce nesimire. “i ce ntuneric. (Coboarª scara.) Charlie. Unde e”ti? Charlie? CHARLIE (din somn): Viineee FRAZER (apropiindu-se de Charlie ”i zglindu-l): Ei! Charlie, n-auzi? Scoalª. CHARLIE (mormªind fredoneazª cntecul lui din actul III) FRAZER (zglindu-l): Charlie. CHARLIE: Ce e? Ce s-a ntmplat? FRAZER: Se sting lumnªrile. Se terminª. CHARLIE: Lumnªri? (cascª) FRAZER: Trebuie sª aprindem altele cª rªmnem pe ntuneric. CHARLIE: Ei ”i? Mai bine pe ntuneric. KING: Da. Mai bine. CHARLIE: Pe ntuneric nu se vede cine-i alb ”i cine-i negru. KING: Cine-i frumos ”i cine-i urt. CHARLIE: Un lan... da, un lan pe ntuneric. FRAZER: Sª mai lªsai prostiile. Ce vrei, sª-mi sparg capul n bezna asta. Haide. Lumnªri. CHARLIE: Vinee. (Se ridicª brusc ”i merge spre bar sª caute lumnªrile.) Uite, numai astea douª au mai rªmas. FRAZER: Cum? Numai douª? CHARLIE: Altele nu mai sunt. Gata. FRAZER: Nu trebuia sª le fi aprins pe toate odatª. Acum ce ne facem ? CHARLIE: Facem un lan. FRAZER: Ia mai taci. Pune o lumnare deoparte pentru mai trziu. Economie. Acum o aprindem numai pe asta. (A aprins lumnarea ”i ridicnd-o ca pe o torª, se uitª de jur mprejur). Ia te uitª la ei cum dorm. CHARLIE: (S-a dus sª ascundª cealaltª lumnare, dar n trecere s-a apropiat ”i a pus mna pe crpele care astupª crªpªturile u”ii). Domnule Frazer. FRAZER: Ce e? CHARLIE: Nemaipomenit. FRAZER: Ce s-a ntmplat? CHARLIE: Venii pnª aici. KING: Ce e, Charlie? Ce e? CHARLIE: Crpele sunt uscate. FRAZER: Imposibil. CHARLIE: Punei mna pe ele. KING: Nu mai curge apa? CHARLIE: Nici un strop. FRAZER: Adevªrat, crpele nu sunt mai ude dect asearª. Ba una e uscatª de tot. KING (cu teamª, ca ”i cum n-ar ndrªzni sª-”i spunª gndul ntreg): Oare sª fi Sª se fi FRAZER: Nu, nu. Nu se poate. Nu se poate Dar dacª ar fi adevªrat Dacª am ie”i de aici CHARLIE: Ce s-ar ntmpla? FRAZER: Nu ”tiu ncª Am ncepe o altª viaª. Sª ne ajutªm unii pe alii. Toi mpreunª. Toi frai. CHARLIE: Sigur. Albi, negri. Toi frai. FRAZER: Da, da. Dar mai nti sª treacª potopul. Dupª potop vedem noi. TOI (nªvªlind nªuntru): Lumina electricª. Ura, ura. S-au aprins lªmpile. Suntem salvai. FRAZER: Lªmpile. Dragele de ele. Uite, cum ard. Mai ncet. Umblai ncet. Vorbii ncet. Nu cumva sª se stingª. STRETEN: Dai-mi voie, domnilor. Poate cª ”i telefonul funcioneazª. Stai sª ncerc. TOI (afarª de Lizzi ”i ONeil, mbulzindu-se n jurul telefonului): Da, da. Telefonul. STRETEN: Alo, alo. ONEIL (cªtre d-ra King, care se ndeasª ”i ea la telefon, mpreunª cu ceilali): D-rª King, vrei sª chemi pe cineva la telefon? KING: Nu. Nu, n-am pe nimeni. LIZZI: Atunci de ce te mbulze”ti? KING: “tiu eu ? Poate cª spune ceva. STRETEN: Alo, alo. BEER: Nu ipa a”a tare. Dª-mi-l mie. FRAZER: Dª-mi-l mie. STRETEN: Las-cª ”tiu eu cum sª vorbesc la telefon. CHARLIE: Las-cª ”tie el. STRETEN: Alo. Alo Nu se aude nimic. Absolut nimic. Nu i s-a dat ncª drumul. FRAZER: Dar o sª-i dea. Pnª una alta, sª bem domnilor. (Se ndreptª n grup spre bar.) HIGGINS (cªtre Lizzi): “i cum ai petrecut noaptea asta, domni”oarª? LIZZI: Nu ”tiu. Am uitat. HIGGINS: Tot ce se ntmplª aici, e att de original. Parcª am fi la teatru. “i eu am jucat odatª ntr-o piesª LIZZI: Lasª-mª, te rog. Sunt obositª. HIGGINS: Pardon. Scuzai. (Cªutnd pe cineva cui sª-i povesteascª, o urmªre”te pe d-ra King). “i eu am jucat odatª ntr-o piesª KING: Da, da. Am auzit. HIGGINS: Ai auzit de mine? KING: Lasª-mª domnule. STRETEN (cªtre cei care se mbulzesc la bar): ˛ncet domnilor, ncet. Sª spunª fiecare ce dore”te. Cu ce vª putem servi. ONEIL: Whisky. STRETEN: Whisky. CHARLIE: Vineee NORDLING: Bere. STRETEN: Bere. CHARLIE: Vineee FRAZER: Cocktail. STRETEN: Cocktail. CHARLIE: Vineee FRAZER (cªtre Beer, care e singur la o masª, cu un creion ”i o hrtie naintea lui): Domnule Beer, vino sª bem mpreunª un pahar. BEER (preocupat de socotelile lui): Mulumesc, nu mi-e sete. FRAZER: Vedei ? Acum nu-i mai este sete. Nu mai are poftª. BEER (socotind): 284 de mii Buffallo, 32 de mii trei sute LIZZI (apropiindu-se de masª ”i uitndu-se peste umªrul lui): Ce faci aici, Billy? BEER: Am treabª. Socotesc (calculnd mai departe), Minneapolis, 6 milioane. LIZZI (cu ironie): “apte. BEER: Cum ? LIZZI: Opt. Nouª. Zece. BEER: Te rog, nu mª ncurca. LIZZI: Fii lini”tit. Nu vreau sª-i ncurc socotelile. (Urcª scara ”i dispare.) HIGGINS: Domnilor. Vª rog sª mª ascultai. Ridic acest pahar n cinstea luminei electrice, care ne-a revenit, dupª o att de lungª ntrerupere. O salut. Dv., domnilor, poate nu ”tii dar lumina electricª este totul. KING: Nu-i adevªrat. Mai e ”i altceva. Lanul. STRETEN: Care lan? Ce lan? NORDLING: Ssst. Tªcere. HIGGINS: Eu am jucat n multe piese, d-lor. FRAZER: Iar ncepe ªsta cu piesele lui. HIGGINS: Cu ce credei dvs. cª se joacª teatru? KING: Cu inima. HIGGINS: Nu. Cu electricª. Fªrª inimª, se poate. Fªrª electricª, nu. De aceea, zic, salut lumina electricª ”i ridic paharul spre gloria ei NORDLING: Sª trªiascª. HIGGINS: Afarª de asta, dai-mi voie nu pot trece sub tªcere, pe amfitrionul nostru, dl Streten. Domnilor, am umblat prin toate crciumile din lume dar trebuie sª recunosc cª nicªieri nu m-am mbªtat ca azi noapte, aici, pe gratis. STRETEN (sªrind n sus): Pe gratis? Cum pe gratis? HIGGINS: Nimeni, de cnd mª ”tiu, nu m-a tratat cu atta inimª. Nimeni nu mi-a dat de mncare ”i de bªut ca el. Sª trªiascª. STRETEN: Te-am tratat? Eu? Pe gratis? Golanule! Vagabondule! Charlie! Charlie! CHARLIE (care ntre timp a aipit ntr-un col): Vineee STRETEN: Scoalª trntore ”i fª socoteala. CHARLIE: Care socotealª? STRETEN: Nota. Plata. CHARLIE: Care platª? Parcª era vorba NORDLING: Era vorba STRETEN: Nu era vorba nimic. E”ti nebun? Fª socoteala ct a bªut fiecare. FRAZER: Sª plªtim? Cum sª plªtim? Ce? N-ai fªcut cinste? KING: Tot ce-i al meu, e al nostru a”a spunea. STRETEN: Domni”oarª King, d-ta e”ti funcionara mea ”i te poftesc sª taci. (Cªtre Frazer): Mie nu-mi plac glume de astea d-le Frazer. FRAZER: Glumª. Acum zici, cª-i glumª dar azi noapte, cnd erai cu un picior n groapª nu glumeai. (Sunª telefonul, aleargª spre telefon, mbulzindu-se ”i strignd). Telefonul. Telefonul. STRETEN: Nu nªvªlii. Lªsai-mª pe mine. E telefonul meu. Vreau sª vorbesc cu nevastª-mea. Am nevastª ”i copii. Ce te nde”i, d-le ? Aici nu e”ti la bursª. FRAZER: Ia ascultª. Ai nnebunit ? La mine sª nu strigi. STRETEN: Alo. Alo. Cine-i acolo ? Mai tare. Nu se aude. Mai tare. (Trntind receptorul). Sª-i ia dracu. Iar s-a ntrerupt. FRAZER: A”a-i trebuie. Nu ”tii cum sª te pori. Nici cu telefonul, nici cu oamenii. Parcª ai fi un mªcelar. STRETEN: Dai-mi voie, d-le Frazer. FRAZER: Da. Un mªcelar. Un casap. STRETEN: Dai-mi voie. Nu permit. HIGGINS (intrª ”i el cu cteva sticle): A sunat telefonul sau mi se pare mie? Parcª l-am auzit. CHARLIE: A sunat. HIGGINS: Zªu? “i ce a spus? STRETEN: A spus cª s-a terminat. NORDLING: Ce s-a terminat? FRAZER: Potopul. HIGGINS: Cum? BEER: Uite ce e, Higgins ”i d-ta, Nordling. Fii voi oameni de ispravª ”i trecei dincolo, la u”a care dª spre curte ”i deschidei-o puin. STRETEN: Numai puin. FRAZER: Numai o crªpªturª. NORDLING: Dar de ce? BEER: Ca sª vedem ce se mai ntmplª pe afarª. CHARLIE (dupª ce a rªmas o clipª pe gnduri, scªrpinndu-se n cap): Dect u”a, mai bine deschidem fereastra. STRETEN: Fereastra? FRAZER: Tii! Foarte bunª idee. Cum de nu ne-am gndit. Da, da, domnilor, fereastra. TOI: Fereastra, fereastra. ONEIL (intrnd, strigªtul lui i-a oprit pe toi locului): Nu deschidei. Vª rog, vª implor, nu deschidei. KING (ncet speriatª): De ce? ONEIL: Sª rªmnem a”a cum suntem. Frai. Prieteni. Dincolo sunt apele murdare ale vieii. (Cu disperare.) Nu le lªsai sª intre. FRAZER: E nebun. ONEIL: Sunt nebun, dar ce vrei sª facei voi e cea mai mare nebunie. Nu deschidei. HIGGINS: De ce? E primejdie? ONEIL: De moarte, actorule. BEER: Sfr”e”te, ONeil, cu farsa asta idioatª. Nu e nici o primejdie d-lor, nu e nici un potop. Toatª noaptea ”i-a bªtut joc de noi. Electrica arde. Telefonul funcioneazª. Charlie, ridicª obloanele. FRAZER: E”ti un fricos, d-le ONeil. Ridicª obloanele, Charlie. STRETEN: Da, da. Cu bini”orul. Sª ncercªm. Punei mna cu toii. (Ridicª cu mare bªgare de seamª oblonul vitrinei. Lumina de zi nªvªle”te n scenª.) Soarele. Soarele. (Moment de extaz, de tªcere.) KING (repetª singurª, parcª speriatª) : Soarele! ONEIL (cu imensª melancolie): Da, soarele, adorabilª d-rª King. KING (nepatª): Domnule ONeil, te rog. Pe mine sª mª la”i n pace. Eu sunt o persoanª onorabilª. STRETEN: Ei acuma, putem sª dªm drumul ”i la u”i (se deschid u”ile) ”i sª mai stingem electrica asta cª destul s-a consumat toatª noaptea. Charlie, Charlie. Electrica. CHARLIE: Electrica. Vineee (Stinge lªmpile. Lumina de zi este intensª, ca la nceputul actului nti. Toatª lumea din scenª se perie, se piaptªnª, ”i drege toaleta, telegraful se mi”cª. Beer se repede spre aparat ”i cite”te.) BEER: Grul, 2 dolari (Cu entuziasm.) Extraordinar, 2 dolari, 2 dolari. STRETEN: Felicitªrile mele. CHARLIE: “i ale mele sª trªii. NORDLING: “i ale noastre. HIGGINS: “i ale noastre. BEER: Pardesiul, pªlªria repede. STRETEN: Charlie, pardesiul ”i pªlªria la domnul Beer. CHARLIE: Vineee (A ”i adus pªlªria ”i pardesiul.) STRETEN: Charlie, du-te repede ”i ia un jurnal de dimineaª. Sª vedem ”i noi ce s-a ntmplat. (Charlie iese pe stradª.) FRAZER: Dª-l dracului de jurnal. Numai minciuni. Numai ”mecherii. Eu mª duc. STRETEN: D-le Frazer, nu se poate. D-le Beer, vª rog. Nu mª lªsai cu socoteala neplªtitª. FRAZER: N-ai spus azi noapte STRETEN: Azi noapte era potop. Acum nu mai e. Am spus. “i ce-i dacª am spus ? Multe spune omul. Domnule Beer, sunt un om sªrac familie grea. BEER: Bine, bine. FRAZER: Eu nu plªtesc. Nu dau nici un ban. BEER (cªtre Streten): Dª-mi nota. STRETEN: Poftii, poftii. BEER (uitndu-se pe hrtia ntinsª de Streten): 288 de dolari. Bine. Destul. ine banii. (A scos din buzunar cteva bancnote ”i le-a dat.) STRETEN: Da, domnu Beer. Vª mulumesc. BEER: Atunci, pot sª plec. STRETEN: Sigur. BEER: Dacª telefoneazª cineva, sunt la bursª Adicª nu. STRETEN: Am neles Adicª nu. BEER (se opre”te n prag, privind spre stradª): Frumoasª vreme! STRETEN: Nemaipomenit de frumoasª. CHARLIE (intrnd repede): Ziarul (l dª lui Streten). Sunt mort de obosealª. “i mi-e somn. STRETEN: Somn? Trntore. Pune mna pe mªturª ”i fª curªenie. Repede. STRETEN (cufundat n lectura ziarului): Ia vezi Charlie, cine e? CHARLIE (la telefon): Alo. Da. Barul Streten. Da, da. Cum? 20? Stai, sª vªd ce zice patronul. STRETEN: Ce e? CHARLIE: De la fabrica de gheaª. Dl. Benett. ˛ntreabª dacª sª trimeatª 20 de blocuri n loc de 8, zice cª pnª mine, pe cªldura asta, se terminª totul. STRETEN: Pnª mine poate se schimbª vremea. CHARLIE (la telefon) : Alo. Pnª mine poate. (Trnte”te telefonul.) Nu se mai ischimbª! ONEIL: Nu, Charlie. Nu. Streten. Vremea nu se mai schimbª niciodatª. (A rªmas o secundª gnditor, pe urmª brusc.) Dai-mi sª beau whisky [...]. (Se tipªre”te dupª versiunea apªrutª n Jurnalul literar, 1991-1992) Fragmente I. KAMEN - n rolul Charlie (desen de Kapralik Biblioteca Academiei Romne - Arhiva Mihail Sebastian, II, ms. 3
Transcript of Potopul POTOPUL prelucratª de MIHAIL · PDF fileprelucratª de MIHAIL SEBASTIAN ACTUL...
POTOPULIV REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 280-281 (1080-1081) - 24 august - 12 septembrie 2007 � EDIÞIE SPECIALÃ EDIÞIE SPECIALÃ � REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 280-281 (1080-1081) - 24 august - 12 septembrie 2007 V
Comedie dramaticã în trei acte, de H. BERGER,prelucratã de MIHAIL SEBASTIAN
ACTUL II(Acelaºi decor. Din cabinetul din stânga se aude
zgomot de voci ºi pahare. D-ra King singurã în scenãcântã la pian. Dupã câteva mãsuri se opreºte. IntrãO�Neil.)
Scena I (O�Neil � D-ra King)
O�NEIL (intrând din stânga): De ce te-ai oprit, domniºoarã?De ce nu mai cânþi?
KING: Nu pot. (Închide cu un gest hotãrât capacul pianuluiºi ridicându-se, vine spre O�Neil). D-le O�Neil, nu mai e nici oscãpare?
O�NEIL: Fermecãtoare domniºoarã King, nici una.KING: Nu o sã mai ieºim niciodatã de aici?O�NEIL: Adorabilã domniºoarã King, niciodatã.KING: E îngrozitor.
O�NEIL: Nu sunt de pãrerea d-tale. Eluminã. E vesel. Dincolo lumea cântã ºi bea.D-ta de ce nu bei?
KING: N-am bãut niciodatã. Nu ºtiu sãbeau. Eu sunt o persoanã onorabilã.
O�NEIL: ªi nu-þi pare rãu?KING: Cum?O�NEIL: Nu-þi pare rãu cã eºti atât de
onorabilã? E timpul sã nu mai fii. Mai avemde trãit cinci minute sau cinci ore. Zidurilemai rezistã încã, peste cinci minute, însã sepot prãbuºi. ªi atunci... închide ochii...fermecãtoare domniºoarã King. Închideochii...
KING: De ce îþi baþi joc de mine?O�NEIL: Nu de d-ta.?KING: Sunt o fatã bãtrânã ºi urâtã.O�NEIL: Nu-i adevãrat.KING: Ba da. Bãtrânã ºi urâtã. ªi d-ta îmi
vorbeºti într-un fel de care mi-e ruºine. �Fermecãtoare�.�Adorabilã�.
O�NEIL: Domniºoarã King, pasiuneamea în viaþã, vocaþiamea a fost sã le vorbesc întotdeauna oamenilor alt limbajdecât cel pe care-l ºtiu ei. Oamenii, domniºoarã, toþi oameniitrãiesc cu câteva idei fixe, de care se agaþã zi de zi, clipã declipã, pânã la moarte. Ideea d-tale fixã este cã eºti onorabilã.Bãtrânã, urâtã ºi onorabilã. Ei bine, eu îþi spun cã nu eadevãrat. Eºti adorabilã, fermecãtoare.
KING: Taci.O�NEIL: Astã searã aº vrea sã dansez cu o lume pe care
nu o cheamã nimeni la dans ºi sã-i spun aºa cum îþi spun d-tale, �Fermecãtoare domniºoarã King.Adorabilã domniºoarãKing�.
KING: Taci, vrei sã mã faci sã plâng?O�NEIL: Vreau sã-þi trãieºti ultimele clipe în frumuseþe.
Înþelegi? În frumuseþe. Haide. Vino dincolo. Îi auzi cum râd?Cum cântã? Moartea se apropie, s-o primim cu paharul înmânã.
Scena a II-a (Aceiaºi � Frazer)
FRAZER (intrând din stânga): Sigur, cu paharul în mânã.Se îmbatã toþi ca nebunii. Parcã i-ar aºtepta cine ºtie cefericire. Mi-e silã, zãu. Ce neruºinare! Ce abjecþie!
O�NEIL: Uite, îl vezi, e mai tare decât orice catastrofã.Moartea bate la uºã ºi el îºi pãstreazãmereu dezgustãtoarealui figurã plinã de demnitate. Vino, adorabilã domniºoarãKing. Dincolo e mai vesel. (O�Neil ºi d-ra King, ies).
FRAZER (rãmas singur în scenã): Dezgustãtoarea meafigurã plinã de demnitate. Ce-o fi vrând sã spunã? (sunãtelefonul) Alo, Alo. Ciudat. Totuºi, am auzit foarte lãmuritsunând. Ce dracu. Visez! Alo, Alo.
Scena a III-a (Frazer � Beer)
BEER: Nu rãspunde nimeni?FRAZER: Nimeni.BEER: ªi nu se aude nimic în receptor?FRAZER: Ba da. Vâjâie, pocneºte... Încearcã ºi d-ta...BEER: La ce bun? Am încercat de 20 de ori pânã acum.FRAZER: Mai încearcã o datã. Poate ai noroc.BEER: Eu noroc?FRAZER: Sigur. Eºti un om norocos. Totdeauna ai fost.BEER: Crezi?FRAZER: Tot ce-ai fãcut þi-a reuºit. Mari lovituri, mari
succese. Carierã strãlucitã.BEER: �Carierã strãlucitã!� Ai jucat vreodatã cãrþi,
Frazer?FRAZER: Jucam pe vremuri mult.BEER: Þi s-a întâmplat vreodatã sã stai o noapte întreagã
la masa de joc ºi sã câºtigi... sã vezi cum se adunã în jurultãu grãmezi de fise, monede, bancnote ºi pe urmã la sfârºit,în ultima clipã, sã pierzi tot pe ultima carte. (simplu) Eu pierdastã searã tot.
FRAZER: Toþi pierdem astã searã tot.BEER: Atunci de ce vorbeºti de noroc? Nu existã. Nu
cunosc.FRAZER: Ai fost întotdeauna un om tare. Succesul te-a
urmãrit ca o umbrã.BEER: ªi tot ca o umbrãm-a lãsat. Uite. E ora 9. Ar trebui
sã fiu acum într-un automobil ºi sã zbor cu 100 de kilometripe orã.
FRAZER: Cum într-un automobil? Parcã ziceai cã astãsearã trebuie sã fie nuntã.
Potopul e o piesã din repertoriul Trupei dinVilna.Acest simplu fapt constituie pentruo lucrare de teatru o garanþie de valoare.
Nimic din ce s-a jucat acolo n-a fost ales laîntâmplare. Totul rãspundea unei duble preocupãride expresie artisticã ºi de semnificaþie umanã.Trupa din Vilna a fost mai mult decât o trupã
bunã. A fost un teatru. A fost o ºcoalã. A fostmanifestarea de teatru cea mai completã, pe caream cunoscut-o în România.Spectacole bune n-au lipsit poate niciodatã la
noi: ele au fost însã totdeauna rãzleþe,întâmplãtoare. Au fost spectacole care s-au�nimerit� sã fie bune. Aºa se face de obicei teatru:la nimerealã.Trupa din Vilna reprezenta însã o gândire ºi o
conºtiinþã de artã. Nu tot ce s-a jucat acolo a avutsucces. Dimpotrivã, ne amintim de grave cãderi ºidureroase eºecuri. Dar ºi ele porneau din neliniºteºi din îndrãznealã, nu din dezorientare. Cãderi sausuccese - reprezentau deopotrivã o voinþãsuperioarã de artã. Existã succese nedemne ºi existãcãderi nobile.Generaþii mai tinere de spectatori
nu vor putea sã-ºi imagineze cãldura,lumina, miºcarea unui spectacol alTeatrului din Vilna. Era un teatrusãrac, dar ardea acolo flacãraspiritului. Erau acolo actori de imenstalent (Bulow, Stein, Kamen, Orleska,Lares, Kadison) - dar ceeea ce îidepãºea pe toþi, era echipa lor,conlucrarea lor, trupa lor. Toþi laolaltãfãceau altceva - un lucrumai înalt, maiputernic, mai luminos - decât fiecareîn parte. Rupþi de acolo, despãrþiþi unulde altul, fiecare din ei era mai puþin.(Cu ce tristeþe am revãzut prin 1931,un Bulow diminuat, pentru cã erasingur! ªi ce sfâºietoare veºti ne veneau despreStein, despre Kamen, porniþi fiecare pe altedrumuri!).Într-un fel, Potopul e însãºi povestea Trupei din
Vilna. Este o dramã ºi o comedie a singurãtãþii ºi atovãrãºiei.�Sã facem din mâinile ºi inimile noastre un
lanþ� - strigã undeva un personagiu, într-o clipã despaimã ºi primejdie.Oamenii Trupei din Vilna fãcuserã din mâinile
ºi inimile lor un lanþ. Drept urmare, ne-au dat câþivaani miraculoºi de artã. Când inimile s-au despãrþit,cândmâinile s-au rupt unele de altele, când �lanþul�s-a destrãmat - totul s-a pierdut.Poate nu totul. Rãmânea amintirea acelui
miracol din anii 1924-1926.*Am tradus Potopul la cererea prietenilor
mei Beate Fredanov ºi A. Finþi. A fostmereu ideea lor fixã (cum spune alt
personaj al piesei). Voiau sã joace Potopul, fiindcãPotopul spune ceva. Are un sens. Are un tâlc. Nu enumai o piesã: este o chemare. Beate ºi Finþireprezintã un tip de actor, care îºi recunoaºterãspunderi mai mari decât cele pe care i le atribuieîn mod obiºnuit moravurile de teatru. Ei cred cãactorul e responsabil de ceea ce joacã ºi solidar cuceea ce joacã. Repertoriul nu poate fi lãsat pe mânaimpresarilor. Un actor se defineºte desigur prin ceeace joacã - dar, în aceeaºi mãsurã, prin ceea ce refuzãsã joace.
*Afiºul spectacolului ce se prezintã azispune cã Potopul e o �prelucrare dupãBerger�.
Termenul e compromis. Tot felul de înjositoaremetode de fapt artistic se ascund la noi ºi aiurea(dar mai ales la noi), sub denumirea de�prelucrare�, �adaptare�, �versiune� etc.Am fi vrut sã evitãm acest cuvânt - dar el
reprezintã de astã-datã un fapt. Am scris din nou,am prelucrat piesa lui Berger: i-am adãugat scene,am introdus un personaj nou. Echilibrulspectacolului ne cerea, ne impunea acesteschimbãri de text.Piesa originalã n-o avem ºi în împrejurãrile de
astãzi nici n-o putem avea.Am folosit textul Trupeidin Vilna, dar dupã ce l-am tradus, ne-am dat samacã era prea scheletic, prea schematic. Materialulera, excelent, dar mai mult schiþat. Am pãstrat întotul structura dramaticã a operei, dar am amplificatacest material.Sperãm cã n-am greºit luându-ne o asemenea
libertate. Sperãm mai ales cã n-am trãdat spiritulautorului.
MIHAIL SEBASTIAN(�Programul de salã�)
BEER: Oarecum.FRAZER: Nu înþeleg.BEER: Multe nu înþelegi, Frazer. D-ta mã crezi bogat,
puternic, sigur pe mine.FRAZER: E impresia pe care ne-o dai.BEER: Pe care mi-o dau ºi mie uneori. Ce vrei? Am
început viaþa fãrã un ban în buzunar, fãrã un sprijin. E dreptcã amgãsit unmoment favorabil ºi amdat ceea ce se cheamão loviturã. Toatã averea mea a fost ºi este încã în joc. Suntca un dansator pe sârmã. O singurã miºcare greºitã ºi mãprãbuºesc.
FRAZER: Lasã, lasã. Când cineva are un socru ca Swift...BEER: Swift? E ºi el tot o combinaþie, o cifrã... Evident,
dacã ar fi vrut sã mã ajute, ar fi putut.FRAZER: Dacã ar fi vrut?BEER: Dragã Frazer, acum când totul e aproape de
sfârºit, când n-o sãmai vedem în vecii vecilor cu ochii noºtri,nici bursa, nici cursul cerealelor, nici acþiunile miniere, nicicreditul, nici pe Swift � ºi nici mãcar soarele � acum pot sãspun adevãrul. Bãtrânul Swift n-a vrut în ruptul capului sãmi-o dea pe fiicã-sa în cãsãtorie. În ruptul capului. E un vulpoibãtrân ºi ºtie el ce ºtie. Tocmai de asta mã înþelesesem cufata s-o rãpesc astã searã. O urcam în maºinã, dãdeamdrumul la accelerator ºi în primul oraº întâlnit în drum, necãsãtoream fãrã ºtirea nimãnui. Era ºi asta o combinaþie?Dar nici acum nu sunt sigur cã ar fi reuºit. Nici acum nu ºtiudacã aº fi putut scoate din toatã aventura, singurul lucru decare aveam nevoie. Bani, numai bani, nimic altceva decâtbani.
FRAZER: E de necrezut. Mie îmi spui asta? Mie,concurentul d-tale?
BEER: Concurent? Concurent la ce? Nu vezi cã totul esfârºit, Frazer? Înþelege odatã. Noi de aici nu mai ieºim.
FRAZER: E groaznic.BEER: Undeva, dincolo de zidurile astea, mai sunt burse
care lucreazã, acþiuni care se ridicã ºi scad, averi care serefac sau se nãruie într-o secundã, pentru cã pe piaþã cursulgrâului a crescut sau a scãzut cu o fracþiune de centimã, darpe noi, pe noi doi, Frazer, jocul ãsta nu ne mai priveºte.
FRAZER (dezolat): Ai dreptate.BEER: ªi atunci nu e mai bine sã punem capãt vechei
noastre duºmãnii? Nu e mai bine sã ne strângemmâna? (κistrâng mâinile. Lungã tãcere) [...]
Scena VI (O�Neil � Beer)
O�NEIL: Ce interesante animale sunt oamenii ãºtia.Uitã-te, nefericitul ãsta de Frazer. Ce dihanie antipaticã erapânã adineaori ºi dintr-o datã, ca prin minune, a devenit om.
BEER: N-a fost niciodatã mai rãu decât alþii. O firenervoasã, un temperament iute. A primit multe lovituri. ªi-apierdut averea...
O�NEIL: Averea fãcutã în afaceri suspecte. Negoþ defemei.
BEER: Nu cred.O�NEIL: N-ai auzit despre întreprinderile lui din port?BEER: N-am auzit... ºi nici nu vreau sã aud. Afarã de
asta, tu, care lucrezi nu în port, ci în centru, în plin centru aloraºului. Spune-mi, te rog, domnule avocat, dacã acolo latribunal, în templul justiþiei, vindeþi o marfã mult mai nobilã.
O�NEIL: Da.Ai dreptate ºi acolo e o prãvãlie. Numai bunãdecât afacerile lui Frazer... Ne ocupãm toþi cu lucruri maimult sau mai puþin dezgustãtoare.
BEER: Fãrã sã ne dãm seama.O�NEIL: Ce e groaznic, e cã oamenii nu pricep lucrurile
astea simple, decât atunci când vãd moartea cu ochii.BEER: Toþi devenim mai inteligenþi, când ne prãbuºim.
Sunt ºi catastrofele bune la ceva.O�NEIL: Ascultã, Beer. Ce crezi tu despre mine? Sunt
sau nu sunt un nebun veritabil?BEER: Eºti un geniu ratat.O�NEIL: Geniu? Nu cred. Dar ratat, cu siguranþã. Grozavã
formulã, Beer. Geniu ratat. De ce? Whisky? Nu. Femei? Nu.Meserie? Succes? Bani? Nu, nu, nu. ªi totuºi sunt un ratat.Am talent se zice.Ammomente de pasiune, de inspiraþie, dedelir. Sunt uneori acordat ca o vioarã pentru toate ideile.Cunosc, înþeleg tot. �Tot� ºi în acelaºi timp nimic. Un ratat.Un pierdut.
BEER: Pierduþi, suntem acuma cu toþii.O�NEIL: Da, dar eu sunt ºi mai pierdut. Cu mine mai e
altceva.BEER: Cu fiecare din noi mai e ºi altceva.O�NEIL: Beer, e îngrozitor sã fii camine avocat. Sã pledezi
pentru toate cauzele. Fiindcã se cuibãreºte în tine o întrebare:unde-i adevãrul? Care-i adevãrul? ªi de întrebarea asta,trebuie sã fugi toatã viaþa. O! Dacã am putea poruncigândurilor: fugiþi. Dispãreþi! ªi atunci nu nemai rãmâne decâtun singur lucru, sã bem. Sã bemmereu. (telegraful se miºcã).
BEER (tresãrind): Auzi? Telegraful. (Se ridicã ºi mergerepede spre telegraf, unde cerceteazã banda de hãrtie). Nuînþeleg nimic. Numai puncte. Unu... patru... opt. Pe urmã iarnumai puncte... Ce poate sã însemne asta?
O�NEIL: Înseamnã cã ºi acolo se apropie sfârºitul.BEER: Sfârºitul?O�NEIL: Valurile urcã spre centru. Au inundat bursa,
telegraful.BEER: Sfârºitul. O�Neil, emai bine sã nu le spunemnimic
celorlalþi. Sã nu-ºi dea seama. Noi doi suntem oameni tari ºisuntem pregãtiþi. Dar Frazer ºi Streten...
O�NEIL: ªi mai ales femeile. D-ra King, care descopereaasearã cã un pahar de whisky nu este o crimã. I-am dat sã
bea, îi place. ªi fata blondã... cum o cheamã?BEER: Lizzi.O�NEIL: Are temperament ºi curaj. Vibra va o flacãrã,
când þi-a strigat tot ce þi-a strigat.BEER: Sunt vinovat faþã de ea, O�Neil. Foarte vinovat.
Dar e prea asprã ºi mã judecã fãrã milã. Ai vorbit cu ea?O�NEIL: Nu. Nu i-am spus nimic. Nici ei, nici celorlalþi.
Le-am dat sã bea. E tot ce mai avem de fãcut [...].
ACTUL III(Acelaºi decor. Întuneric. Ard câteva lumânãri pe
sfârºite. Toþi dorm � fiecare pe unde a apucat � pescaune, pe mese, pe bar. Nu se distinge în întunericnici o figurã. Singurã d-ra King la pian e treazã � ºi-ipriveºte pe toþi în tãcere. De sus, coboarã încet, în vârfulpicioarelor, Lizzi.)
Scena I
KING: Cine e? Cine umblã?LIZZI: Ssst! Eu, Lizzi.KING: Ce vrei?LIZZI: Mi-e sete. Vreau apã.CHARLIE (din somn mormãind): Viiinee�LIZZI: Bietul Charlie. Nici în somn n-are liniºte. (A ajuns
la bar, a cãutat bâjbâind un pahar, îºi toarnã apã, bea. Pe urmãvine spre d-ra King) Ce întuneric. Dar d-ta, ce faci ?
KING: Stau.LIZZI: Nu dormi?KING: Nu pot. Mã uit la ei. Îi ascult.LIZZI: Sforãie?KING: Nu.LIZZI: Atunci?KING: Nu ºtiu. E un zgomot uºor, ca o rãsuflare. Ascultã
ºi d-ta (rãmân amândouã atente). Parcã s-ar auzi cum lebate inima. O singurã bãtaie de inimã � ca un ceas. Tic-tac,tic-tac.
LIZZI: Þi se pare.KING: Domniºoarã Lizzi� (se opreºte, ezitã).LIZZI: Ce e?KING:Eu n-am vãzut niciodatã un domn, un bãrbat.LIZZI: Eu am tot vãzut.KING: Sunt frumoºi?LIZZI: Sunt groaznici. Sã ºtii de lamine. Un singur bãrbat
e frumos când doarme: bãrbatul pe care-l iubeºti. Toþi ceilalþise schimonosesc, se strâmbã parcã.
KING: Nu, nu. Mie, mi-e fricã de ei. Totdeauna mi-a fostfricã de ei. Nu ºtiu cum sã-þi spun. Parcã au ceva în ochi, unfel de flacãrã.
LIZZI (scepticã): Or fi având.KING: Dar în somn, uite-i nemiºcaþi, cu ochii închiºi �
sunt blânzi, sunt buni.LIZZI: Sunt obosiþi.KING:Niciodatã, niciodatã, nu i-amvãzut atât de aproape.
Am trecut pe lângã ei, pe stradã, i-am vãzut cum mãnâncã,cum beau, cum înjurã. Niciodatã nu i-am vãzut cum dorm.Parcã sunt alþii.
LIZZI: Dar când se trezesc � sunt tot ei.KING: Ce multe lucruri ºtii d-ta, d-rã Lizzi.LIZZI: Le-am plãtit scump.KING: Despre viaþã ºi despre oameni. ªtii o groazã de
lucruri. Eu nu ºtiu nimic.LIZZI: Pentru cã ai fost o persoanã onorabilã, d-rã King.
Persoanele onorabile nu ºtiu niciodatã nimic.KING (cu o ridicare din umeri): �Am fost�. N-am fost nimic.
Viaþa mea a început abia asearã. Aici, cu voi [...].LIZZI (cãtre d-ra King): Mai bine dormi.KING: E târziu?LIZZI: Nu ºtiu. Târziu, devreme, dormi. (Se urcã pe scarã.
Pe una din trepte, doarme cu capul în mâini) Frazer. (În trecere,în întuneric Lizzi îl loveºte).
FRAZER (tresãrind): Ai? Cum?LIZZI: Ssst... (dispare pe scarã).FRAZER: Am înþepenit de tot. (Se ridicã.) Hei! Cine-i pe
aici? N-auzi? N-aude nimeni? Ce, aþi murit cu toþii?KING (mai mult pentru ea): Poate.FRAZER (fãrã sã ºtie cine a vorbit).Cum? (Tãcere. Se aude
un sforãit scurt.)Ei, drãcie. Dorm ºi sforãie. Cum îi rabdã inimasã doarmã, nu pricep. Ce nesimþire. ªi ce întuneric. (Coboarãscara.) Charlie. Unde eºti? Charlie?
CHARLIE (din somn): Viineee�FRAZER (apropiindu-se de Charlie ºi zgâlþâindu-l): Ei!
Charlie, n-auzi? Scoalã.CHARLIE (mormãind fredoneazã cântecul lui din actul III)FRAZER (zgâlþâindu-l): Charlie.CHARLIE: Ce e? Ce s-a întâmplat?FRAZER: Se sting lumânãrile. Se terminã.CHARLIE: Lumânãri? (cascã)FRAZER: Trebuie sã aprindem altele � cã rãmânem pe
întuneric.CHARLIE: Ei ºi? Mai bine pe întuneric.KING: Da. Mai bine.CHARLIE: Pe întuneric nu se vede cine-i alb ºi cine-i
negru.KING: Cine-i frumos ºi cine-i urât.CHARLIE: Un lanþ... da, un lanþ pe întuneric.FRAZER: Sã mai lãsaþi prostiile. Ce vreþi, sã-mi sparg
capul în bezna asta. Haide. Lumânãri.CHARLIE: Vinee. (Se ridicã brusc ºi merge spre bar sã
caute lumânãrile.) Uite, numai astea douã au mai rãmas.FRAZER: Cum? Numai douã?
CHARLIE: Altele nu mai sunt. Gata.FRAZER: Nu trebuia sã le fi aprins pe toate odatã. Acum
ce ne facem ?CHARLIE: Facem un lanþ.FRAZER: Ia mai taci. Pune o lumânare deoparte pentru
mai târziu. Economie. Acum o aprindem numai pe asta. (Aaprins lumânarea ºi ridicând-o ca pe o torþã, se uitã de jurîmprejur). Ia te uitã la ei cum dorm.
CHARLIE: (S-a dus sã ascundã cealaltã lumânare, dar întrecere s-a apropiat ºi a pus mâna pe cârpele care astupãcrãpãturile uºii). Domnule Frazer.
FRAZER: Ce e?CHARLIE: Nemaipomenit.FRAZER: Ce s-a întâmplat?CHARLIE: Veniþi pânã aici.KING: Ce e, Charlie? Ce e?CHARLIE: Cârpele sunt uscate.FRAZER: Imposibil.CHARLIE: Puneþi mâna pe ele.KING: Nu mai curge apa?CHARLIE: Nici un strop.FRAZER: Adevãrat, cârpele nu sunt mai ude decât
asearã. Ba una e uscatã de tot.KING (cu teamã, ca ºi cum n-ar îndrãzni sã-ºi spunã gândul
întreg): Oare sã fi� Sã se fi�FRAZER: Nu, nu. Nu se poate. Nu se poate� Dar dacã
ar fi adevãrat� Dacã am ieºi de aici�CHARLIE: Ce s-ar întâmpla?FRAZER: Nu ºtiu încã� Am începe o altã viaþã. Sã ne
ajutãm unii pe alþii. Toþi împreunã. Toþi fraþi.CHARLIE: Sigur. Albi, negri. Toþi fraþi.FRAZER: Da, da. Dar mai întâi sã treacã potopul. Dupã
potop vedem noi.TOÞI (nãvãlind înãuntru): Lumina electricã. Ura, ura. S-au
aprins lãmpile. Suntem salvaþi.FRAZER: Lãmpile. Dragele de ele. Uite, cum ard. Mai
încet. Umblaþi încet. Vorbiþi încet. Nu cumva sã se stingã.STRETEN: Daþi-mi voie, domnilor. Poate cã ºi telefonul
funcþioneazã. Staþi sã încerc.TOÞI (afarã de Lizzi ºi O�Neil, îmbulzindu-se în jurul
telefonului): Da, da. Telefonul.STRETEN: Alo, alo.O�NEIL (cãtre d-ra King, care se îndeasã ºi ea la telefon,
împreunã cu ceilalþi): D-rã King, vrei sã chemi pe cineva latelefon?
KING: Nu. Nu, n-am pe nimeni.LIZZI: Atunci de ce te îmbulzeºti?KING: ªtiu eu ? Poate cã spune ceva.STRETEN: Alo, alo.BEER: Nu þipa aºa tare. Dã-mi-l mie.FRAZER: Dã-mi-l mie.STRETEN: Las-cã ºtiu eu cum sã vorbesc la telefon.CHARLIE: Las-cã ºtie el.STRETEN: Alo. Alo� Nu se aude nimic. Absolut nimic.
Nu i s-a dat încã drumul.FRAZER: Dar o sã-i dea. Pânã una alta, sã bem domnilor.
(Se îndreptã în grup spre bar.)HIGGINS (cãtre Lizzi): ªi cum aþi petrecut noaptea asta,
domniºoarã?LIZZI: Nu ºtiu. Am uitat.HIGGINS: Tot ce se întâmplã aici, e atât de original. Parcã
am fi la teatru. ªi eu am jucat odatã într-o piesã�LIZZI: Lasã-mã, te rog. Sunt obositã.HIGGINS: Pardon. Scuzaþi. (Cãutând pe cineva cui sã-i
povesteascã, o urmãreºte pe d-ra King). ªi eu am jucat odatãîntr-o piesã�
KING: Da, da. Am auzit.HIGGINS: Aþi auzit de mine?KING: Lasã-mã domnule.STRETEN (cãtre cei care se îmbulzesc la bar): Încet
domnilor, încet. Sã spunã fiecare ce doreºte. Cu ce vã putemservi.
O�NEIL: Whisky.STRETEN: Whisky.CHARLIE: Vineee�NORDLING: Bere.STRETEN: Bere.CHARLIE: Vineee�FRAZER: Cocktail.STRETEN: Cocktail.CHARLIE: Vineee�FRAZER (cãtre Beer, care e singur la o masã, cu un creion
ºi o hârtie înaintea lui): Domnule Beer, vino sã bem împreunãun pahar.
BEER (preocupat de socotelile lui): Mulþumesc, nu mi-esete.
FRAZER: Vedeþi ? Acum nu-i mai este sete. Nu mai arepoftã.
BEER (socotind): 284 demii Buffallo, 32 demii trei sute�LIZZI (apropiindu-se de masã ºi uitându-se peste umãrul
lui): Ce faci aici, Billy?BEER: Am treabã. Socotesc� (calculând mai departe),
Minneapolis, 6 milioane.LIZZI (cu ironie): ªapte.BEER: Cum ?LIZZI: Opt. Nouã. Zece.BEER: Te rog, nu mã încurca.LIZZI: Fii liniºtit. Nu vreau sã-þi încurc socotelile. (Urcã
scara ºi dispare.)HIGGINS: Domnilor. Vã rog sã mã ascultaþi. Ridic acest
pahar în cinstea luminei electrice, care ne-a revenit, dupã o
atât de lungã întrerupere. O salut. Dv., domnilor, poate nuºtiþi � dar lumina electricã este totul.
KING: Nu-i adevãrat. Mai e ºi altceva. Lanþul.STRETEN: Care lanþ? Ce lanþ?NORDLING: Ssst. Tãcere.HIGGINS: Eu am jucat în multe piese, d-lor.FRAZER: Iar începe ãsta cu piesele lui.HIGGINS: Cu ce credeþi dvs. cã se joacã teatru?KING: Cu inima.HIGGINS: Nu. Cu electricã. Fãrã inimã, se poate. Fãrã
electricã, nu. De aceea, zic, salut lumina electricã � ºi ridicpaharul spre gloria ei�
NORDLING: Sã trãiascã.HIGGINS: Afarã de asta, daþi-mi voie � nu pot trece sub
tãcere, pe amfitrionul nostru, dl Streten. Domnilor, amumblatprin toate cârciumile din lume � dar trebuie sã recunosc cãnicãieri nu m-am îmbãtat ca azi noapte, aici, pe gratis.
STRETEN (sãrind în sus): Pe gratis? Cum pe gratis?HIGGINS: Nimeni, de cândmã ºtiu, num-a tratat cu atâta
inimã. Nimeni nu mi-a dat de mâncare ºi de bãut ca el. Sãtrãiascã.
STRETEN: Te-am tratat? Eu? Pe gratis? Golanule!Vagabondule! Charlie! Charlie!
CHARLIE (care între timp a aþipit într-un colþ): Vineee�STRETEN: Scoalã trântore ºi fã socoteala.CHARLIE: Care socotealã?STRETEN: Nota. Plata.CHARLIE: Care platã? Parcã era vorba�NORDLING: Era vorba�STRETEN: Nu era vorba nimic. Eºti nebun? Fã socoteala
cât a bãut fiecare.FRAZER: Sã plãtim? Cum sã plãtim? Ce? N-ai fãcut
cinste?KING: Tot ce-i al meu, e al nostru � aºa spunea.STRETEN: Domniºoarã King, d-ta eºti funcþionara
mea � ºi te poftesc sã taci. (Cãtre Frazer): Mie nu-mi placglume de astea d-le Frazer.
FRAZER: Glumã.Acum zici, cã-i glumã � dar azi noapte,când erai cu un picior în groapã � nu glumeai. (Sunã telefonul,aleargã spre telefon, îmbulzindu-se ºi strigând). Telefonul.Telefonul.
STRETEN: Nu nãvãliþi. Lãsaþi-mã pe mine. E telefonulmeu. Vreau sã vorbesc cu nevastã-mea.Am nevastã ºi copii.Ce te îndeºi, d-le ? Aici nu eºti la bursã.
FRAZER: Ia ascultã. Ai înnebunit ? La mine sã nu strigi.STRETEN: Alo. Alo. Cine-i acolo ? Mai tare. Nu se aude.
Mai tare. (Trântind receptorul). Sã-i ia dracu. Iar s-a întrerupt.FRAZER: Aºa-þi trebuie. Nu ºtii cum sã te porþi. Nici cu
telefonul, nici cu oamenii. Parcã ai fi un mãcelar.STRETEN: Daþi-mi voie, d-le Frazer.FRAZER: Da. Un mãcelar. Un casap.STRETEN: Daþi-mi voie. Nu permit.HIGGINS (intrã ºi el cu câteva sticle): A sunat telefonul
sau mi se pare mie? Parcã l-am auzit.CHARLIE: A sunat.HIGGINS: Zãu? ªi ce a spus?STRETEN: A spus cã s-a terminat.NORDLING: Ce s-a terminat?FRAZER: Potopul.HIGGINS: Cum?BEER: Uite ce e, Higgins ºi d-ta, Nordling. Fiþi voi oameni
de ispravã ºi treceþi dincolo, la uºa care dã sprecurte � ºi deschideþi-o puþin.
STRETEN: Numai puþin.FRAZER: Numai o crãpãturã.NORDLING: Dar de ce?BEER: Ca sã vedem ce se mai întâmplã pe
afarã.CHARLIE (dupã ce a rãmas o clipã pe gânduri,
scãrpinându-se în cap): Decât uºa, mai binedeschidem fereastra.
STRETEN: Fereastra?FRAZER: Tii! Foarte bunã idee. Cum de nu
ne-am gândit. Da, da, domnilor, fereastra.TOÞI: Fereastra, fereastra.O�NEIL (intrând, strigãtul lui i-a oprit pe toþi
locului): Nu deschideþi. Vã rog, vã implor, nudeschideþi.
KING (încet speriatã): De ce?O�NEIL: Sã rãmânemaºa cumsuntem. Fraþi.
Prieteni. Dincolo sunt apele murdare ale vieþii.(Cu disperare.) Nu le lãsaþi sã intre.
FRAZER: E nebun.O�NEIL: Sunt nebun, dar ce vreþi sã faceþi
voi e cea mai mare nebunie. Nu deschideþi.HIGGINS: De ce? E primejdie?O�NEIL: De moarte, actorule.BEER: Sfârºeºte, O�Neil, cu farsa asta
idioatã. Nu e nici o primejdie d-lor, nu e nici unpotop. Toatã noaptea ºi-a bãtut joc de noi.Electrica arde. Telefonul funcþioneazã. Charlie,ridicã obloanele.
FRAZER: Eºti un fricos, d-le O�Neil. Ridicãobloanele, Charlie.
STRETEN: Da, da. Cu biniºorul. Sãîncercãm. Puneþi mâna cu toþii. (Ridicã cu marebãgare de seamã oblonul vitrinei. Lumina de zinãvãleºte în scenã.) Soarele. Soarele. (Momentde extaz, de tãcere.)
KING (repetã singurã, parcã speriatã):Soarele!
O�NEIL (cu imensãmelancolie): Da, soarele, adorabilãd-rã King.
KING (înþepatã): Domnule O�Neil, te rog. Pe mine sãmã laºi în pace. Eu sunt o persoanã onorabilã.
STRETEN: Ei acuma, putem sã dãm drumul ºi la uºi(se deschid uºile) ºi sã mai stingem electrica asta � cãdestul s-a consumat toatã noaptea. Charlie, Charlie.Electrica.
CHARLIE: Electrica. Vineee� (Stinge lãmpile. Luminade zi este intensã, ca la începutul actului întâi. Toatã lumeadin scenã se perie, se piaptãnã, îºi drege toaleta, telegrafulse miºcã. Beer se repede spre aparat ºi citeºte.)
BEER: Grâul, 2 dolari� (Cu entuziasm.)Extraordinar,2 dolari, 2 dolari.
STRETEN: Felicitãrile mele.CHARLIE: ªi ale mele sã trãiþi.NORDLING: ªi ale noastre.HIGGINS: ªi ale noastre.BEER: Pardesiul, pãlãria repede.STRETEN: Charlie, pardesiul ºi pãlãria la domnul
Beer.CHARLIE: Vineee� (A ºi adus pãlãria ºi pardesiul.)STRETEN: Charlie, du-te repede ºi ia un jurnal de
dimineaþã. Sã vedem ºi noi ce s-a întâmplat. (Charlie iesepe stradã.)
FRAZER: Dã-l dracului de jurnal. Numai minciuni.Numai ºmecherii. Eu mã duc.
STRETEN: D-le Frazer, nu se poate. D-le Beer, vã rog.Nu mã lãsaþi cu socoteala neplãtitã.
FRAZER: N-ai spus azi noapte�STRETEN:Azi noapte era potop. Acum numai e.Am
spus. ªi ce-i dacã am spus ?Multe spune omul. DomnuleBeer, sunt un om sãrac � familie grea.
BEER: Bine, bine.FRAZER: Eu nu plãtesc. Nu dau nici un ban.BEER (cãtre Streten): Dã-mi nota.STRETEN: Poftiþi, poftiþi.BEER (uitându-se pe hârtia întinsã de Streten): 288 de
dolari. Bine. Destul. Þine banii. (A scos din buzunar câtevabancnote ºi le-a dat.)
STRETEN: Da, domnu Beer. Vã mulþumesc.BEER: Atunci, pot sã plec.STRETEN: Sigur.BEER: Dacã telefoneazã cineva, sunt la bursã�
Adicã nu.STRETEN: Am înþeles� Adicã nu.BEER (se opreºte în prag, privind spre stradã):
Frumoasã vreme!STRETEN: Nemaipomenit de frumoasã.CHARLIE (intrând repede): Ziarul (îl dã lui Streten).
Sunt mort de obosealã. ªi mi-e somn.STRETEN: Somn? Trântore. Punemâna pemãturã �
ºi fã curãþenie. Repede.STRETEN (cufundat în lectura ziarului): Ia vezi Charlie,
cine e?CHARLIE (la telefon): Alo. Da. Barul Streten. Da, da.
Cum? 20? Staþi, sã vãd ce zice patronul.STRETEN: Ce e?CHARLIE: De la fabrica de gheaþã. Dl. Benett. Întreabã
dacã sã trimeatã 20 de blocuri în loc de 8, zice cã pânãmâine, pe cãldura asta, se terminã totul.
STRETEN: Pânã mâine� poate se schimbã vremea.CHARLIE (la telefon): Alo. Pânã mâine poate.
(Trânteºte telefonul.) Nu se mai ischimbã!O�NEIL: Nu, Charlie. Nu. Streten. Vremea nu se mai
schimbã niciodatã. (A rãmas o secundã gânditor, pe urmãbrusc.) Daþi-mi sã beau whisky [...].
(Se tipãreºte dupã versiuneaapãrutã în �Jurnalul literar�, 1991-1992)
Fragmente
I. KAMEN -în rolulCharlie(desen deKapralik
BibliotecaAcademieiRom
âne-ArhivaMihailSebastian,II,ms.3
