AJOFM DÂMBOVIŢACURS FORMARE AGENT TURISM – GHID TURISTIC, 2013-2014

POTENŢIALUL TURISTIC AL ORAŞULUI TÂRGOVIŞTE

CURSANT: DRAGOMIR ALINA

LECTOR: BODRUG MĂDĂLINA

CUPRINS

1, Introducere2. Oraşul Târgovişte – scurt istoric3. Principalele obiective turistice

Curtea DomneascăMitropolia TârgovişteiComplexul Arhitectural SteleaMănăstirea Dealu

4. După secole de istorie…5. Concluzii6. Bibliografie

INTRODUCERE

Prezenta lucrare are menirea de a surprinde o perioadă de câteva secole (XV-XVIII) din activitatea oraşului Târgovişte, pe atunci cetate de scaun, de punere în evidenţă influenţta supra culturii din acea vreme şi cât de cunoscute sunt acestea publicului larg.

Când te gândeşti la Târgovişte, inevitabil îţi vine în minte imaginea Turnului Chindiei, ce apare şi pe stema actuală a oraşului, şi gândul te duce la câtiva dintre mai marii domnitori ai Ţării Românesti (Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constatin Brâncoveanu, şi mulţi alţii).

Mulţi trec zilnic pe lângă importante edificii ale Ţării Româneşti medievale: Mitropolia Ţării Româneşti, Curtea Domnescă, Mănăstirea Stelea, iar în imediata apropiere a oraşului cunoscută ca necropolă domnească avem Mănăstirea Dealu.

Dar ce ne inspiră ele? Ce ştim despre ele? La ce fapte eroice au fost martore? Cât au suferit ? Aceste întrebări sunt doar câteva la care aş vrea să răspund pe parcursul acestui eseu. Ce avem şi cum am valorificat aceste resurse inepuizabile. Să mergem pe urmele lui Mircea cel Bătrân şi ale predecesorilor lui şi să ne reamintim că lor le datorăm ţara ce azi o avem. Tot ce putem face e să preţuim comoara ce ne-au lăsat şi pe care au apărat-o cu sângele lor.

ORAŞUL TÂRGOVIŞTE- scurt istoric-

Oraşul Târgovişte se află aşezat la limita zonei de contact dintre dealurile de încretire şi câmpie, având o altitudine, de la nivelul marii, de 280,52 m. Depresiunea intracolinară în care a apărut şi s-a dezvoltat oraşul este străbătută de râurile Ialomiţa, Ilfov şi Dâmboviţa, care au favorizat o locuire timpurie.

În imediata apropiere a oraşului, cât şi pe suprafaţa acestuia, s-au găsit mărturii ale locuirii timpurii a regiunii. Dovezi arheologice din neoliticul timpuriu, epoca bronzului şi a fierului, ale expansiunii romane şi influenţei bizantine. Prezenţa monezilor de diferite provenienţe evidenţiază stabilirea unei pieţe de schimb şi crearea unei producţtii specializate pentru piaţă la sfârşitul secolului al XIV-lea. Descoperirea unor beciuri şi morminte, şi a inventarului arheologic aferent, atât în zona de nord a oraşului (Târgul de sus – Suseni) cât şi în sud (Târgul de jos – Stelea) din secolul al XIV-lea atestă practicarea intensă a comerţului.

Initiaţiva domniei de a construi o fortificaţie între cele două aşezări, loc de pază şi reglementare a activităţii desfăşurate pe drumul internaţional, a influenţat dezvoltarea celor două aşezări spre unire. Stabilirea unei garnizoane a determinat înmulţirea populaţiei, a contribuit la intensificarea activităţiilor economice. Prin măsurile luate de domnie încă înainte de Mircea cel Bătrân, s-a conturat o nouă şi prosperă aşezare urbană, care în ultimul sfert al secolului al XIV- lea se impune ca fiind una dintre cele mai importante din cuprinsul Tării Româneşti.

În 1394, când Ţara Românească a fost invadată de Baiazid, ţinutul a fost devastat iar aşezarea incendiată. S-a refacut însă repede, ba chiar a crescut în însemnatate fapt remarcat şi de Mircea cel Bătrân. Acesta a sesizat mai ales poziţia strategică a Târgoviştei, în inima Ţării Româneşti şi, ca atare, după evinimentele din anii 1394 şi 1396 (luptele de la Rovine şi, respectiv Nicopole) s-a decis să construiască o nouă reşedinţă în oraşul de pe Ialomiţa.

În următoarele secole istoria oraşului este influenţată de evenimentele de la Curtea Domnească. Fiecare decizie luată in Cancelaria Domnească va avea un impact pozitiv sau negativ asupra oraşului. Fiind capitala ţării, şi sub suzeranitate otomană, are de suferit ori de câte ori vreun domnitor atrage mânia sultanului. Este ars şi jefuit de câteva ori, dar renaşte de câte ori are ocazia mai puternic şi mai dezvoltat.

După moartea prematură a lui Constantin Brâcoveanu oraşul Târgovişte intră untr-un con de umbră. Cu toate acestea, fosta capitală

rămâne în atenţia istoricilor cum ar fi Mihai Cantacuzino (1774) F.J. Sulzer ş.a., ce s-au străduit să descifreze istoria oraşului, monumentele,să facă primele planuri ale oraşului (1790). In timp ce Ioan Caragea consimţea dărâmarea zidurilor vechii Curţi Domneşti, orăşenii au iniţiat repararea si păstrarea pentru urmaşi a vechilor monumente.

Târgoviştea s.a numărat printre reşedinţele de judeţ unde au funcţionat şcoli. Până in 1813 pe lângă vechea mitropolie a funcţionat o şcoală coordonată de ieromonahul Macarie,  ˝om de ştiiţă la meşteşugul cântării˝, un dascăl grec şi un altul român. Şcolile particulare au funcţionat pe lângă biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (1775) sau la Mănăstirea Stelea condusă de Militine.

Secolul XIX este caracterizat de mişcări revoluţionare ce trezesc conştiinţa naţională a românilor. Astfel Curtea Domnească de la Târgovişte este readusă în centrul atenţiei şi se începe consolidarea şi restaurarea ei. Apar cele mai importante semne de dezvoltare. Anul 1863 este legat de iluminarea oraşului. În 1883 se termină de construit calea ferată Titu-Târgovişte şi se edificat gara din Târgovişte, iar în 1902 se construieşte alta nouă. In 1886 se începe constrirea căii ferate Târgovişte-Pucioasa.

Acum se construiesc majoritatea edificiilor ce fac parte din patrimoniul cultural al oraşului din zilele noastre.

Casa Coconilor ridicată de Constatin Brâncoveanu, pe locul alteia mai vechi, cu destinaţia de a servii ca locuinţă pentru fii săi. Afectată de incendiu în 1712, casa a fost reparată imediat. In 1831 în acestă clădire a funcţionat Ocârmuirea judeţului. Între anii 1867-1893, clădirea a fost reconstruită în stil neoclasic, păstrând vechile beciuri. In prezent în clădire funcţionează Muzeul Naţional al Poliţiei Rromâne, singura instituţie culturală cu acest specific din ţară.

Primăria Municipiului Târgivişte (1896-1898) are o arhitectură inspirată de cea a palatelor comunale din nordul Italiei. Este creaţia arhitectului Baldassare Vignossa Giovanni în stil eclectic, dominată de un turn ridicat pe una dintre laturi, interiorul fiind împodobit cu stucaturi şi panouri pictate. Edificiul a fost consolidat şi restaurat în 1977, 1986 şi 2004. În parcul aflat în faţa Primăriei, amenajat încă din 1898, se află bustul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în 1902 de Frederic Storck.

Muzeul de Istorie din Târgivişte, fost Palat a Justiţiei, este construit la începutul sec XX, fiind una dintre cele mai importate mărturii ale arhitecturii neoclasice.

Muzeu de Artă Târgivişte, funcţionează în clădirea ce a fost proiectată ca sediu al Prefecturii. Este una dintre cele mai vechi şi frumoase din Târgovişte, datând de la sfârşitul secolului XIX, după planurile

arhitectului Baldassare Vignossa Giovanni. Interiorul este împodobit cu stucaturi, plafoane şi pereţi pictaţi cu motive vegetale şi geometrice.

PRINCIPALELE OBIECTIVE TURISTICE

De la momentul Rovine, de o importanţă covarsitoare pentru evolutia politica, sociala şi culturala a Ţărilor Române, oraăul Târgoviste a cunoscut perioade de înflorire dar şi de suferinţă la care au fost martore mai multe edificii. Prima menţionată ar fi Curtea Domnescă, urmată de Mitropolie. De asemenea trebuie menţionată si Mănăstirea Stelea, dar să nu uităm şi una din cele mai mari necropole domneşti din ţară, Mănăstirea Dealu, cu propria ei poveste.

Trec anii şi arhitectura se schimbă. Astfel vor aparea noi edificii ce încântă ochii noştrii acum, şi care adăpostesc fragmente din istoria noastră, de la început şi până în epoca contemporană. De la vase de ceramica şi unelte din cupru, la ingenioasele arme folosite în evul mediu, cunoscut pentru legendele cu domniţe si dragoni, ca apoi sa ajungem în epoca în care cunoaştem Regalitatea şi prima Constitutie, ce pun bazele României Mari în contemporaneitate.

Curtea DomneascaPrimul document referitor la Curtea Domnească se datorează lui

Mihail I, fiul şi urmaşul lui Mircea cel Bătrân, care la 1417-1418 menţiona: “din însăşi casa domniei mele din însuşi oraşul domniei mele, Târgovişte”.

De mici dimensiuni, în prima sa etapă de existenţă era alcatuită dintr-o clădire de piatră cu beci, apărată de o fortificaţie de lemn, ambele ridicate dupa 1400. În jurul anului 1415, tot Mircea cel Bătrân adaugă şi primul lăcaş de cult cunoscut sub numele de Biserica Paraclis sau Biserica Doamnei. Trebuie menţionat că, deşi acest edificiu functiona ca Cetate Domnească, oraşul Târgovişte devine singura capitalş a Ţării Româneşti abia dupa anul 1431. Atunci, Vlad Dracul (1437-1448) initiază ample lucrări de construcţie transformând curtea iniţială în adevărat ansamblu rezidenţial: casa mare domnească ce are ca model un castel din Nurenberg construit in secolul XI, zidul de incinta, care include şi bisericam şi marele şanţ de apărare. Domniei lui Vlad Ţepeş(1456-1462) îi este atribuit binecunoscutul turn de apărare şi supraveghere denumit mai târziu Turnul Chindiei. O ultima construcţie din această etapă de dezvoltare a Curţii Domneşti o constituie Biserca Sf. Vineri, ridicată în partea de sud a Curţii Domneşti.

Concomitent cu înalţarea de noi construcţii şi creşterea perimetrului Curţii Domneşti, a sporit şi importanţa oraşului în viaţa culturală a ţării. Stabilirea în oraşul de reşedinţa a Cancelariei Domneşti, existenţa Mitropoliei în imediata vecinatate a Curşii, au determinat un aflux al

cărturarilor în acest oraş. Venirea lor a fost condiţionată, în buna măsură, şi de politica culturală constant promovată de unii voievozi. În primul deceniu al secolului XVI, Radu cel Mare l-a chemat pe muntenegreanul Macarie, care a instalat la Mănăstirea Dealu o tiparniţă. Între 1508 si 1510 se tipăresc cele dintâi cărţi din ţările române: un Liturghier, un Octoih şi un Evangheliar. După o scurtă întrerupere, activitatea tipografică a fost reluată în timpul domniilor lui Radu Paisie (1535-1545) şi Mircea Ciobanu (1545-1554; 1557-1559) – de Dimitrie Liubavici şi Moisi, pentru ca odată cu Coresi din Târgovişte să apară cele dintâi tipărituri în româneşte. Această intensă activitate tipografică a avut loc chiar în condiţiile în care importanţa Curţii Domneşti de la Târgovişte se află într-un oarecare reflux.

Spre sfârşitul secolului XVI, Curtea Domnească din Târgovişte a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare datorat acelui voievod care, înainte de a urca pe tronul Ţării Româneşti, a călătorit mult în Europa Occidentală (la curţile Franţei, Angliei şi mai ales Italiei), aducând cu el influenţe renascentiste: Petru Cercel (1583-1585). Ridică un nou palat, Biserica Mare Domnească, primul apeduct, fortificaţiile, care aduc suprafaţa Cuţtii Domneşti la cca 29 000 mp, arie pe care a păstrat-o până la sfârşitul funcţiei sale de reşedinţă, incluzând în incinta şi biserica Sf. Vineri. Spre exterior, către est, până în râul Ialomiţa, amenajează Grădinile Domneşti.

A adus specialişti italieni pentru a crea , în zona din imediata apropiere a Palatului Domnesc (îin actualul Parc Chindia), frumoase grădini italiene şi de asemenea "a pus să se facă cuşti nespus de mari şi frumoase, în care să adăpostească sălbăticiuni" (Franco Sivori - Călători străini despre Ţările Române). Se poate spune că la Târgovişte a fost creată prima Grădină Zoologică din România , încă din epoca medievală .

Perioada între 1639 şi 1654 este una de maximă înflorire a reşedinţei voievodale şi corespunde cu ultima parte a domniei lui Matei Basarab. Casele sunt reparate şi amplificate, zidul de incintă dublat, iar la sud se construieşte Baia Turcească. Tot acestei perioade îi aparţine Casa Balaşa – Azilul datorat soţiei lui Constatin Şerban, înalţată în 1656, lângă biserica Sf. Vineri.

Epoca lui Constatin Brâncoveanu 1694-1714 este caracterizată de noi restaurări. Se refac parţial casele domneşti, în exteriorul curţii domneşti apare Foişorul, în grădinile domneşti Casele iazagiului şi Coconilor spre sud. După sfârşitul tragic al lui Constatin Brâncoveanu, din 1714, Casa Domnească, fiind părăsită defintiv în favoarea noii capitale, se degradează progresiv, majoritatea construcţilor existente până la acea dată căzând îin stare de ruină.

În secolul al XIX-lea ruinele Curţii Domneşti, simbol naţional al unui trecut încărcat de glorie, vor juca un rol de seamă în renaşterea spirituală şi politică a ţării. Restaurările încep încă de timpuriu, între 1847 şi 1852, din iniţiativa prinţului Gheorghe Bibescu, cu Turnul Chindia. Mai târziu, Comisia Monumentelor Istorice, între 1907-1910, restaurează Biserica Mare Domnească, iar, peste 30 de ani, arheologul târgoviştean Virgil Drăghiceanu degajează ruinele aflate în partea de nord – est a ansamblului. Cele mai ample lucrări de restaurare şi cercetare sunt cuprinse între 1960 şi 1977, pe întreaga suprafaţă a Curţii Domneşti. Din anul 1967 Curtea Domnească este transformată în ansamblul muzeal al Muzeului Judeţean Dâmboviţa. În prezent, face parte din Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” Târgovişte.

În afară de muzeul în aer liber, în Turnul Chindia funcţionează o expoziţie documentară, dedicată lui Vlad Ţepes, un Lapidarium la subsolul palatului ridicat de Petru Cercel în care sunt păstrate fragmente de stucaturi, fresce şi coloane din foişorul brâncovenesc, în Biserica Mare Domnească o expoziţie de artă religioasă (o amplă galerie de portrete voievodale) şi o expoziţie tematică privind istoricul restaurărilor ansamblului, în Casa Balaşa.

Mitropolia TârgovişteiDatorită rolului important pe care îl avea Biserica în viaţa politică şi

culturală a statului feudal, conducătorul acesteia, Mitropolitul, în calitatea sa de sfetnic de seamă al domnitorului, trebuia să locuiască în capitala ţării alături de domn.

Astfel, la un secol de la mutarea Curţii Domneşti din Argeş la Târgovişte, s-a pus problema mutării Mitropoliei la Târgovişte. Solicitarea a venit de la Mitropolitul Bisericii – Nifon – către domnitorul Radu cel Mare.

Înfiinţarea Mitropoliei în Târgovişte are loc un deceniu mai târziu, în timpul lui Neagoe Basarab. Sfinţirea marelui lăcaş are loc în data de 17mai 1520. În timp suferă multe intemperii. În 1595, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, ostile lui Sinan Paşa au pustiit o parte a oraşului transformând Biserica Mitropoliei în moschee, însă nu i-a adus mari stricăciuni.

În iarna 1610-1611 oştile lui Gabriel Bathory jefuiesc mai multe biserici din Târgoviste printre care şi Biserica Mitropoliei. Putem menţiona şi răscoala antiotomană dintre 1659-1660 în timpul căreia, atât oraşul cât şi Mitropolia şi Curtea Domnească au fost arse.

Un alt episod asemănător ar fi războiul ruso – austro – turc dintre 1736-1739 când, în iunie 1737, oraşul a fost ars de trupele otomane, zidurile

Mitropoliei au fost dărâmate pentru a căuta averile ascunse de boieri în tainiţa Mitropoliei, iar fosta Curte Domnească a suferit daune mari. Din 1659 capitala Ţării Româneşti se afla la Bucureşti.

Cu toate acestea tipografia domnească scoate aici cărţi de o valoare deosebită ce continuă tradiţia “Indreptării Legii” din 1652. Antim Ivireanul reînfiinţează tipografia de aici, iar între 1709-1715 se tipăresc cărti pentru slujbe, dar şi cărţi de doctrină în limbile greacă si română.

În 1815 târgoveţii au cerut înfiinţarea în clădirile Mitopoliei a unei şcoli, pe cheltuiala bisericii. Aceasta funcţioneaza pâna în 1838 când un cutremur a produs mari stricăciuni, dărâmând toate anexele Bisericii Mitropolitane.

În 1889 vechea Mitropolie, cea “cu opt turle şi invelită în plumb”, a fost dărâmată. În locul ei, începand cu 1892, a fost construită de Lecomte de Nouy actuala Biserică Mitropolitană.

Are planul bizantin în formă de cruce greacă înscrisa cu o turlă înaltă şi un pridvor cu douăsprezece coloane. Vestigii ale vechii Mitropolii se găsesc şi azi în Catedrala Mitropolitană din Târgovişte: o icoană pe pluş roşu cusută cu fir de mătase de la 1829 şi o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, îmbrăcată în argint.

O fotografie cu vechea biserică se găseşte în interior. Pictura este în stil neobizantin pe fond aurit realizat de D. Belizarie şi restaurat de Elena Vasilescu.

În fiecare an, pe 11 august, se realizează pelerinaj la Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Nifon, moaşte aduse in ţara în 10 iulie 2008 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În faţa Bisericii Mitropolitane se mai păstrează ruinele încaperilor ce serveau ca şcoală la începutul sec XIX.

Ansamblu Architectural SteleaMărginită pe partea sud-estică de Calea Domnească, la 150 m de

Curtea Domnească şi la 200 m nord de Mitropolie, cunoaşte mai multe etape de dezvoltare arhitecturală de unde şi numele “Ansamblul Arhitectural Stelea”.

Printre edificiile sale amintim: •O biserică din secolul al XIV-lea, alta din secolul al XV-lea, un turn-clopotniţă, toate aflate în zona sudică a mănăstirii;•Urme ale unor construcţii de la sfârşitul secolului al XV-lea;

•Mănăstirea ridicată în a doua jumătate a sec. al XVI-lea de negustorul Stelea, menţionată în 1582 de un hrisov prin care Mihnea Turcitul întărea o danie făcută mănăstirii şi, mai apoi, de documentele din 1614, 1617 şi 1623;•Mănăstirea cu biserica din sec. al XVII-lea ridicată de Vasile Lupu, domnul Moldovei.Către mijlocul sec. al XVII-lea, domnul Moldovei, Vasile Lupu, ridică

din nou, între anii 1636-1637 şi 1644-1645, biserica păstrată până astăzi, o nouă casă egumenească, chilii şi ziduri de incintă. Pisania împodobită cu bourul Moldovei, plasată deasupra portalului de la intrarea în pronaos, menţionează: "Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu, robul şi închinătorul Io Vasile Voevod din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei. Acest sfânt hram al Învierii lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos l-a făcut mai înainte Stelea negustorul, unde zace şi trupul răposatului părintelui meu, Nicolae Vel Aga. Iar acum când mi-a dăruit Dumnezeu domnia Ţării Moldovei, am dărâmat acea dintâi Sfântă Biserică până în temelii şi cu ajutorul lui Dumnezeu am început s-o zidesc din nou, în zilele fratelui nostru, Io Matei Basarab Voevod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Ungrovlahiei şi s-a săvârşit, cu voia lui Dumnezeu în luna lui septembrie 7 şi anul 7154". Majoritetea informaţiilor din acea vreme despre edificii şi obiceiuri le avem de la călătorii străini ce treceau prin ţara noastră. Astfel, Paul de Alep, originar din Siria ne oferă câteva informaţii despre biserica Stelea: "Ea poartă numele Învierii Domnului, dar muntenii o numesc Mănăstirea Stelea. E mare şi îngrădită cu un zid de piatră… Biserica e măreaţă şi înaltă, având două elegante turle cu mai multe cruci, pentru a căror poleire s-a cheltuit, se zice, şapte sute taleri veneţieni. Iconostasul, de artă rusă, este minunat şi are trei uşi".Acelaşi Paul de Alep, aflat din nou în Ţara Românească, era martor în februarie 1658 la distrugerile făcute în Târgovişte de oştile turceşti şi tătăreşti care-l înfrânseseră pe Constantin Vodă Şerban în încercarea lui de a se împotrivi mazilirii.

În urma acestui eveniment biserica, plină cu lăzi şi provizii ale poporului, este arsă “pe dinăuntru şi pe dinafară… şi cu ea a pierit, păcat, şi acel iconostas de o atât de rară frumuseţe” Paul de Alep.În vremea lui Constantin Brâncoveanu biserica este reparată. Spre sfârşitul sec. al XVIII-lea mănăstirea ajunsese într-o stare precară. Unele reparaţii strict necesare sunt susţinute de daniile unor boieri.

Există mărturii care amintesc de o şcoală grecească ce funcţiona de la sfârşitul sec. al XVIII-lea în chiliile Mănăstirii Stelea şi care a dăinuit până către 1840. Aici au învăţat printre alţii, Grigore Alexandrescu, I. H.

Rădulescu şi Vasile Cârlova.În secolul XIX, Stelea devine biserică de mir, clădirile ei, tot mai

deteriorate, primesc alte destinaţii.După secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863, Biserica Stelea devine

biserică parohială, fiind întreţinută de stat. Din ansamblul architectural, turnul clopotniţă reprezintă monumental

cel mai vechi – secolul XVI. Biserica, ce poarta hramul “Învierea Domnului”, reprezintă un

monument de referinţă pentru arta Ţării Româneşti din secolul XVII. Construita de meşterii lui Vasile Lupu, ca o replică a cunoscutei ctitorii din Iaşi, “Trei Ierarhi”.

De plan triconc, cu turle pe naos şi pronaos, cu pridvor închis are o îfaţişare simplă şi elegantă.

Dintre obiectele de cult ale bisericii s-au mai păstrat stranele, două jilţuri brâncoveneşti, unul purtând stema Ţării Româneşti (ambele aflate astăzi în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României), un disc de argint aurit dăruit de Doamna Stanca în 1599-1600 şi un potir de argint aurit filigranat dăruit de Vasile Lupu. Tot din vremea lui Vasile Lupu datează o cristelniţă din piatră aflată în pronaosul bisericii. De la Vasile Lupu provine şi o anaforniţă din argint aurit, cu stema Moldovei, păstrată astăzi în colecţiile Muzeului Naţional de Artă. Din 1763-1764 datează un pomelnic-triptic din lemn, provenit de la Mănăstirea Stelea, aflat în prezent în colecţiile Patriarhiei.

Lâgă turnul clopotniţă se afla corpul de chilii, a cărui arhitectură suferă modificări in secolul XIX şi apoi in secolul XX, când stâlpii de lemn ai prispei au fost înlocuiţi cu alţii din zidărie. În ansamblul ei, constructia păstreză planul tradiţional al casei ţărăneşti.

Zidurile de incintă, refăcute recent, aparţin celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea, fiind alcătuite din zidărie mixtă.

Casa “Nifon” situată pe latura nord-estică a incintei este refăcută in secolul XVI si reconstituită recent. Din dorinta de a reda Mănăstirii Stela strălucirea de altă dată, Înalt Prea Sfinţitul Nifon, Arhiepiscopul Tîrgoviştei, a propus o nouă detinaţie a Casei egumeneşti, aceea de Muzeu de artă si arhitectură religioasă.

Când păşeşti in interiorul schitului mănăstiresc, pătrunzi într-o lume în care nu ai nici o grijă, nu te mai doare nimic si totul e invăluit în linişte şi pace. Sentimente pe care le întâlnim tot mai rar. Păstrând sentimentul creat, să păşim într-o altă mănăstire situată în apropierea orşului Târgovişte, Mănăstirea Dealu.

Mănăstirea DealuSituată în apropierea oraşului Târgovişte, pe platoul unui deal, pe

malul opus al văii Ialomiţei, activitatea ei este strâns legată de Curtea Domnească – gropniţă domnească şi primă vatră a slovelor în Ţara Românească.

Prin bogăţia valorilor sale de arhitectură, artă şi cultură bisericească, şi prin întinderea proprietăţilor sale, Mănăstirea Dealu a jucat un rol important în istoria Bisericii Ortodoxe, de la sud de Carpaţi.

Este una dintre cele mai vechi ctitorii ale Târgoviştei, fiind foarte probabil întemeiată încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. Ea exista la 17 noiembrie 1431, când Alexandru Aldea îi face danie două sate, Alexeni şi Răzvad, pentru pomenirea tatălui său – Mircea cel Bătrân. În locul vechii biserici, probabil din lemn, Radu cel Mare (1495-1508) ridica o nouă biserică ce se păstrează şi astăzi, „ frumoasă şi minunată”, după cum o descriau cu admiraţie călătorii străini.

Arhitectura bisericii, începând cu planul treflat, este de influenţă sârbească, iar ornamentaţia faţadelor este în stil armenesc, ea fiind considerată unicul monument al acestei perioade, din Ţara Românească, care avea faţadele lucrate în întregime in piatră fălţuită (calcar de Albeşti) şi profilată.

La Mănăstirea Dealu, Radu cel Mare întemeiază prima tipografie a Ţării Româneşti, aceasta numărându-se printre primele patru tipografii din Europa, în care s-au tipărit cărţi în limba slavonă. Prin aducerea la Dealu a tipografului Macarie, ieromonahul muntenegrean, şcolit la Veneţia, s-a reuşit tipărirea a trei lucrări în limba slavonă: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evanghelierul (1512). După ce Macarie a fost numit Mitropolit al Ţării Românesti, activitateta culturala a Mănăstirii Dealu a încetat fiind reluată în timpul domnitorului Matei Basarab. Acesta a instalat aici tipografia domnească. Prima tipăritură a fost o „Evanghelie învăţătoare” sau „Cazanie” (1644) şi se numără printre primele cărţi tipărite tot cu litere slavoneşti dar in limba română.

Ultima tipăritură realizată în tipografia domnească de la Mămăstirea Dealu a fost „Imitatio Christi” (1647). Din 1649 aceasta se mută la Târgovişte, va peregrina prin alte locuri ale ţării, dar nu se va mai întoarce la Mănăstirea Dealu. Începuturile tiparului românesc vor rămâne întotdeauna legate de acest loc.

Încă de la începuturile ei, mănăstirea a fost necropolă domnescă, împrejurarea datorându-se situării ei în apropierea capitalei Ţării Româneşti, Târgovişte. Aici au fost îngropaţi cei mai de seamă domnitori ai Ţării Româneşti, cum ar fi: Vlad Dracul şi fiul său, Nicolae (1446), Vladislav al

II-lea, Radu cel Mare (1508), jupâniţa Caplea (1511), Vlad cel Tânăr (1512), Vlad Înecatul (1523), Pătraşcu cel Bun, Mihai Movilă Voievod (1608) şi capul marelui domnitor Mihai Viteazul, adus aici de către Radu Buzescu.

Colecţia muzeală prezintă evoluţia mănăstirii de la ctitorie pâna în prezent, în fragmente importante din istoria ţării noastre. Unirea Principatelor sub Mihai Viteazul ar fi unul dintre cele mai importante, astfel sunt expuse stema celeor trei ţări unite, intrarea lui Mihai Viteazul în Alba – Iulia cât şi titulatura ce a adoptat-o dupa aceasta: „Din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”. Unirea împlinea un gând rostit de domnul însuşi „POHTA CE AM POHTIT”.

Pe lânga aceste expuneri de fragmente istorice putem menţiona crucea din lemn de chiparos sculpată pe ambele feţe şi ferecată în argint, ramele fiind împodibite cu ornamente vegetale donată de domnitorul Matei Basarab. Alături de aceasta avem icoana de hram, realizată în marmură de către Gheorghe Bibescu şi soţia sa Maria, icoane vechi şi cărţi vechi de cult. De un real ineres este şi pictura Bisericii Paraclis, realizată de artistul Ion Grigore.

Deşi sunt foarte multe de spus despre acest colţ de rai, mă voi opri aici cu o impresie a lui Mircea Păcurariu în „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”: „cea mai măreaţă din câte se zidiseră până atunci pe pământul Ţării Româneşti”.

DUPĂ SECOLE DE ISTORIE…

În ultimii ani s-a trecut la încercarea trezirii conştiiţei naţionale prin aducerea în prezent a unor evenimente din trecutul glorios al istoriei noastre.

Pe 8 septembrie 2001 s-au comemorat două evenimente de însemnătate majoră pentru istoria noastră: împlinirea a 400 de ani de la moartea Vievodului Mihai Viteazul şi 500 de ani de la sfinţirea bisericii şi Mănăstirii Dealu.

La acest eveniment au participat personalităţi de seamă ale vieţii politice şi cuturale româneşti : Prea Fericirea Sa Teoctist, Patriarhul României, Majestatea sa, Regele României, preşedintele României de la acea vreme Ion Iliescu, Adrian Năstase – prim ministru, şi alţii.

Un alt eveniment de o mare însemnătate este ANIVERSAREA A 420 DE ANI DE LA URCAREA PE TRONUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI A LUI MIHAI VITERAZUL. El a fost însoţit de manifestări ştiinţifice, spirituale şi culturale, în perioada 16-20 septembrie 2013, ce au urmat un itinerariu de peste 1500 de km. Pelerinajul s-a intitulat „Flacara Unirii” şi a marcat cele mai importante localităţi în care Mihai Viteazul a scris istorie, începând de la Târgul de Floci, com. Giurgeni, jud. Ialomiţa, localitatea în care a fost născut, la Călugăreni unde a înregistrat o mare victorie împotriva otomanilor, com. Drăgoieşti - Vâlcea, unde istoricii spun ca a fost botezat în Sf. Biserica din Drăgoieşti, apoi Craiova, Mihai Viteazul fiind şi Ban al Craiovei, Alba Iulia – une s-a ţinut un micro-spectacol dedicat lui Mihai Viteazul, Turda – unde a fost asasinat în 9/19 august 1601 (decapitat de gen. Basta), la Şelimbăr, lângă Sibiu, unde a repurtat de asemenea un succes în lupta împotriva lui Andrei Bathory, apoi flacăra a ajuns la capul lui Mihai Viteazul în Sf. Mănăstire. Dealu. În circuit a fost introdus şi oraşul Târgovişte deoarece în timpul domniei lui Mihai Viteazul capitala ţării se afla în acest oraş.

Festivalul naţional de romanţe Crizantema de Aur, este de asemenea o emblemă a oraşului Târgovişte. Evenimentul este organizat de către Primăria Municipiului Târgoviște, Consiliul Local Târgoviște, Consiliul Județean Dâmbovița, Centrul pentru Cultură Tradițională Dâmbovița și Casa de Cultură „I. G. Vasiliu”.

Alături de Primăria Municipiului Târgovişte, Centrul Judeţean de Cultură, Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” şi Consiluil Judeţean Dâmboviţa, un rol important în dezvoltarea culturală a oraşului îl are şi Biblioteca Judeţeana „I.H. Rădulescu”. În acest an, în perioada 6-8 septembrie, pe durata manifestărilor zilelor Târgoviştei a avut loc „Salonul

editorial de carte” prin care s-a prezentat publicului ofertele celor mai importante edituri din ţară.

Tot de aceeaşi temă, cartea, se leagă SIMPOZIONUL NAŢIONAL – „Istoria Cărţii şi a Bibliotecii” prin care se sublinia importaţa cărţii tradiţionale în detrimentul celei elcetronice.

În fiecare an în perioada 6-8 septembrie au loc manifestări culturale, teatru pentru copii, expoziţii de produse meşteşugăreşti şi tradiţionale cu vânzare şi parade ale domnitorilor ce au în centrul atenţiei Curtea Domnească din Târgovişte.

CONCLUZII

Având atât de multe edificii, pe suprafaţa oraşului Târgovişte se poate vorbi despre turism cultural-istoric pe care avem datoria morală de al susţine prin toate mijloacele disponibile.

Însă atâta timp cât istoria nu mai este de actualitate în şcoli şansele sunt slabe. Toţi vorbim de cultură dar în ultimul timp banii au mai multă valoare. Singura bogăţie de pe urma culturii este cea spirituală, care pentru mulţi este neimportantă.

O mediatizare intensă a evenimentelor culturale şi de punere în valoare a bogăţiilor culturale pe care le avem este mai mult decât necesară.

Dintre miile de oameni care au intrat la Curtea Domnească oare câţi au avut emotii ca au trecut prin acelaşi loc cu Mircea cel Bătrân? Câţi cunosc cu adevărat istoria acelui loc şi a tot ce ne înconjoară?

Avem o comoară nepreţuită ISTORIA UNUI POPOR aflat la POARTA CREŞTINĂTĂŢII.

Bibliografie:

Oproiu, Mihai; Andronescu, Andra, Târgovişte – ghidul istoric al oraşului, Ed. Transversal, Târgovişte, 2004.

Ed. Cetatea de Scaun, Curtea Domnească Târgovişte, 2010Dr. Constatinescu, N, Curţi şi reşediţi domneşti – Târgovişte,

Magazin istoric, nr. 6, 1983.Moisescu, Cristian, Târgovişte - Monumente istorice şi de artă, Ed.

Meridiane, 1979.Arhiepiscopia Târgoviştei, Sfânta Mănăstire Dealu, Târgovişte, 2006Arhiepiscopia Târgoviştei, Catedrala Episcopală şi Mitropolitană din

Târgovişte, Târgovişte, 2010www.inforegio.ro, Ghid turistic Dâmboviţa.www.zootârgovişte.rowww.creştinortodox.rowww.bjdb.rowww.curierulnaţional.ro