COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU”DROBETA TURNU SEVERIN

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI

DE COMPETENŢE PROFESIONALE

NIVEL 3

Calificarea: Tehnician în turism

Profesor coordonator: Absolvent:

Craiu Amalia Elena Tudorică Constantin Ştefan

2014

COLEGIUL NAŢIONAL ECONOMIC „THEODOR COSTESCU”DROBETA TURNU SEVERIN

POTENŢIALUL TURISTIC AL

JUDEŢULUI BIHOR

Profesor coordonator: Absolvent:

Craiu Amalia Elena Tudorică Constantin Ştefan

20141

CUPRINS

Introducere...........................................................................................3

Capitolul I: Caracteristici Judeţul Bihor..............................................4

1.1.Aşezare geografică........................................................................4

1.2. Clima............................................................................................5

1.3. Relieful.........................................................................................5

1.4. Apele............................................................................................6

1.5. Vegetaţia.......................................................................................7

1.6. Fauna............................................................................................7

1.7. Arii naturale protejate...................................................................7

1.8. Economia......................................................................................8

Capitolul II: Potenţialul Turistic Natural al Judeţului Bihor.............10

2.1. Câmpia Crişurilor şi Ierei...........................................................10

2.2. Ţara Beiuşului............................................................................11

2.3. Valea Crişului Repede................................................................12

2.4. Parcul Natural Apuseni..............................................................13

Capitolul III: Potenţialul Turistic Antropic al Judeţului Bihor.........17

3.1. Cultura........................................................................................17

3.2. Bisericile.....................................................................................19

3.3. Muzee.........................................................................................21

Capitolul IV: Propunere program turistic..........................................24

4.1. Trasee turistice...........................................................................24

4.2. Rute turistice...............................................................................27

Propuneri şi concluzii........................................................................29

Anexe.................................................................................................30

Bibliografie........................................................................................32

2

INTRODUCERE

"Turismul este ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor în afara locului de resedinta, atât timp cât sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare." 

Fenomen economic - social propriu civilizatiei moderne - TURISMUL - este puternic implicat în viata societatii si evident ca, este influentat de aceasta. Se adreseaza unor segmente sociale largi si raspunde din plin nevoilor acestora, detasându-se printr-un înalt dinamism, atât la nivel national, cât si international.

Datorita caracterului sau de masa si prin continutul complex, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicatii importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor interumane nationale si internationale.

Asadar, studiul si cercetarea în acest domeniu poate fi apreciata prin analiza turismului ca o experienta umana, un comportament social, ca un fenomen geografic si nu în ultimul rând ca o afacere, sursa de venit, ca o industrie - industria calatoriilor si turismului.

Dezvoltarea turismului presupune existenta unui potential turistic care, prin atractivitatea sa, are menirea sa incite si sa asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocative turistice în circuitele turistice interne si internationale si care sa permita accesul turistilor prin amenajari turistice corespunzatoare.

Punerea în valoare a resurselor naturale si a celor create într-o zona, statiune etc. de interes turistic depinde, în mare masura, de dinamismul dezvoltarii economiei nationale a tarii, de politica sa de ansamblu pe care o promoveaza una sau alta din tarile primitoare de turisti în domeniul turismului, de facilitatile oferite pentru atragerea vizitatorilor.

Întrucât serviciile de transport, în majoritatea situatiilor, sunt livrate de prestatori independenti, în literatura de specialitate din strainatate sintagma « industria turismului » tinde sa fie înlocuita cu o terminologie mai expresiv nuantata : « industria calatoriilor si turismului ».

Puternicele transformari economic - sociale din perioada contemporana au creat si dezvoltat turismul care, la rândul sau a stimulat dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale, prin obiectul activitatii sale cum ar fi industria si agricultura, constructiile, transporturile, comertul etc.

Astfel, dezvoltarea turismului si transformarea lui într-un fenomen de proportii cu profunde implicatii economice, sociale, culturale etc. a dus la constituirea si consolidarea pietei turistice.

3

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI JUDEŢUL BIHOR

1.1. Aşezare geografică

Judeţul Bihor, situat în partea de nord-vest a României, este străbătut de

râurile Barcău, Crişul Repede şi Crişul Negru, care curg de la est spre vest.

Suprafaţa judeţului, de 7.535 km2, este destul de întinsă în comparaţie cu

suprafaţa altor judeţe, iar populaţia se ridică la 634 854 de locuitori, cifre ce

reprezintă 2,94% şi respectiv 3% din teritoriul şi populaţia întregii ţări.

Densitatea populaţiei este de 84,0 loc. /km2. Reşedinţa judeţului se află în

municipiul Oradea.

Relieful este variat, fiind dispus în trepte ce coboară de la est la vest,

dinspre culmile Munţilor Apuseni spre Câmpia de Vest. În est, pe teritoriul

judeţului, se găsesc culmile înalte, vestice, ale Munţilor Bihorului ce saltă peste

1.800 m şi masivele Codru-Moma, Pădurea Craiului şi Plopiş (Şes) - de înălţimi

mai mici (500-1.000 m) - ce completează ca o treaptă mult mai joasă silueta

înaltă a Bihorului. Aceste culmi mai coborâte, ce pătrund ca nişte tentacule spre

vest, sunt despărţite între ele de depresiunile Beiuşului, pe Crişul Negru, şi Vad-

4

Borod, pe Crişul Repede. Dealurile piemontane fac trecerea spre treapta cea mai

joasă, spre Câmpia de Vest (Câmpia Crişurilor, în sud şi Câmpia Barcăului, în

nord).

1.2. Clima

Clima continental-moderată se află sub influenţa maselor de aer vestice,

mai umede şi mai răcoroase. Temperatura medie anuală variază între 6° şi

10,5°C, iar cantităţile precipitaţiilor căzute cresc de la vest spre est, fiind

cuprinse între 500 şi 1.200 mm. 

Reţeaua hidrografică, formată de Crişul Repede, Crişul Negru, Barcău şi

afluenţii lor, prezintă mari variaţii de nivel, fapt ce a impus regularizarea

cursurilor.

1.3. Relieful

Relieful teritoriul judeţului se desfăşoară Între 1849 m, altitudinea

maximă din Munţii Bihor şi 90 m, altitudinea minimă din Câmpia joasă a

Crisurilor, fiind alcătuit din toate trei trepte de relief: treapta montană ocupa

24%, dealurile şi depresiunile 32% şi câmpia 44%.

Zona montană este alcătuită dintr-o parte a Munţilor Bihor-Vladeasa,

treapta montană cea mai Înaltă, cu suprafeţe de nivelare Întinse, cu sectoare

importante de relief carstic din care se desprind culmile Codru-Moma, Pădurea

Craiului şi Plopiş, despărţite de depresiuni de tip golf (o asociere de dealuri,

terase şi lunci).

5

Zona deluroasă reprezintă o treaptă intermediară Între munţi şi câmpie, cu

altitudini modeste, Intre 200-450 m: D. Plopişului, D. Pădurii Craiului, D.

Bihorului, D. Codrului şi D. Moma.

Zona de câmpie coboară de la circa 200 m altitudine absolută, în

vecinătatea dealurilor, la 90 m în zona joasă de divagare. Este formată din

unităţi înalte, de glacisuri, Câmpiile Calacei, Miersigului, Bihariei, Tasnadului,

Câmpia nisipoasă Cărei şi unităţi joase, aluviale, netede, cu exces de umiditate,

Câmpiile Crisurilor şi Ierului.

1.4. Apele

Râurile de pe teritoriul judeţului Bihor aparţin bazinului hidrografic al

Crisurilor: Barcău (68 km pe teritoriul judeţului) cu Ierul, Crisul Repede (101

km pe teritoriul judeţului), Crisul Negru (136 km pe teritoriul judeţului), şi

afluenţii acestora.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a început amenajarea reţelei

hidrografice pentru a limita inundaţiile şi pentru a deseca zonele joase cu exces

de umiditate, prin crearea numeroaselor canale, printre care şi Canalul Colector

ce leagă Crisul Repede de cel Negru.

Lacurile naturale: Lacul Şerpilor şi Lacul cu Stuf de lângă Salonta; Ochiul

mare de pe Petea; Lacul Tăul Mare din Munţii Bihor.

Dintre lacurile antropice, se remarca cele de baraj (Lacul Leşu de pe valea

Iadei e cel mai însemnat) şi heleşteele din zona de câmpie. Cele mai mari sunt 6

heleşteele amenajate în scop piscicol: Cefa (598 ha), Tamasda (200 ha),

Homorog (95 ha), Inand (30 ha).

1.5. Vegetaţia

Este reprezentată de silvostepa în zona de câmpie (pajişti în alternanta cu

pâlcuri de stejar), în cea mai mare parte ocupată în prezent de culturi agricole,

pajişti secundare, plantaţii de salcâm; zona pădurilor de foioase, alcătuită din

păduri de cer cu carpen şi cer cu stejar şi gorun, în alternanta cu pajişti

secundare şi culturi agricole; etajul pădurilor de foioase (până la 1000 m),

reprezentat de păduri de stejar, de cer cu gorun, de gorun cu carpen, ulm, frasin,

păduri de fag cu carpen, de fag, de fag cu molid; etajul coniferelor (1000-1700

m), alcătuit din păduri de molid. Vegetaţia intrazonală şi azonala e reprezentată

de vegetaţia de lunca (zăvoaie de plop, sălcie şi pajişti), vegetaţia de sărătura pe

areale umede şi arenicola pe nisipuri.

Numeroase specii de plante valoroase sunt ocrotite: sângele voinicului,

laleaua pestriţă, nufărul termal, strugurii ursului.

1.6. Faună

În silvostepa se remarca rozătoarele, iar pădurile sunt populate cu căprior,

cerb, mistreţ, urs, veveriţa, ras, jder, fazan etc. Apele de munte reprezintă

domeniul păstrăvului, în apele de deal sunt specifici lipanul, cleanul şi scobarul

iar în cele de şes, crapul şi bibanul.

1.7. Arii naturale protejate

În judeţul Bihor exista peste 60 de rezervaţii naturale şi monumente ale

naturii (dintre care se detaşează Cetăţile Ponorului, Cetatea Radesei, Valea

Sighistelului, Izbucul de la Călugări, Groapa Ruginoasa-Valea Seacă, Valea

Galbenei, Platoul Carstic Padiş, Săritoarea Bohodeiului, Poiana Florilor, Peştera

Vântului, Peştera Meziad, Paraul Peţea, Defileul Crisului Repede şi Parcul

Natural Apuseni, 75.784 hectare, din care 31,92 % pe teritoriul judeţului Bihor7

Bogăţiile naturale ale subsolului sunt reprezentate prin resursele de lignit

(Popeşti, Borumlaca, Vărzari, Suplacu de Barcău, Oşorhei), bauxită (Munţii

Pădurea Craiului), nisipuri bituminoase (Derna, Tătăruş), petrol (Suplacu de

Barcău), argile refractare (Bălnaca, Şuncuiuş), marmură (Băiţa, Chişcău),

bentonită (Vadu Crişului), precum şi prin izvoare cu ape geotermale (lângă

Oradea - Băile Felix şi Băile 1 Mai, Mădăras, Răbăgani şi Tămăşeu) şi ape

minerale (Tinca şi Stană de Vale). Resursele solului le formează întinsele

suprafeţe ocupate de păduri (cer, gorun, gârniţă, fag, brad, molid), păşuni şi

fâneţe naturale.

1.8. Economia

Economia judeţului se caracterizează printr-o dezvoltare continuă a

tuturor ramurilor. În producţia industrială, concentrată îndeosebi în municipiul

Oradea, ponderea cea mai ridicată o au ramurile industriei uşoare (blănărie,

încălţăminte şi confecţii), alimentară, urmate de industria energetică şi

construcţii de maşini, metalurgia neferoasă - inclusiv extracţia, industria

chimică, exploatarea şi prelucrarea lemnului (Oradea, Beiuş). Bine dezvoltată

este şi industria materialelor de construcţii şi a sticlei, în special în zona Aleşd.

Agricultura - intensivă şi multilaterală - deţine un rol important în

economia judeţului, ocupând 483.581 ha teren agricol, din care 3/4 este teren

arabil. Cernoziomul din vestul ţării a favorizat cultura cerealelor, judeţul Bihor

situându-se, în cadrul ţării, pe primele locuri în producţia acestora. Dintre

cereale se cultivă mai ales grâul şi porumbul, iar dintre plantele tehnice, floarea

soarelui, sfecla de zahăr şi cartoful.

Creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine) are o pondere însemnată în

agricultură judeţului, atât datorită întinselor suprafeţe de păşuni şi fâneţe, cât şi

tradiţiei locuitorilor în acest domeniu.

Din punct de vedere administrativ, judeţul Bihor are o reţea densă de

aşezări, cuprinzând zece oraşe, din care patru municipii (Oradea fiind reşedinţa

de judeţ), cu 21 de localităţi componente, 90 de comune, din care trei suburbane 8

şi 435 de sate. Cel mai important centru economic şi social-cultural al judeţului

şi unul dintre marile oraşe ale ţării este Oradea cu 173.621 de locuitori. Celelalte

oraşe, centre social-culturale (Salonta, Marghita, Beiuş, Aleşd, Ştei, Vaşcău,

Nucet) au sub 20.000 de locuitori fiecare.

Prezenţa unor obiective turistice importante, precum şi existenţa unor

monumente istorice sau de artă populară au contribuit la dezvoltarea turismului

şi pe aceste meleaguri.

Judeţul Bihor, prin frumuseţea şi originalitatea peisajului natural, prin

monumentele istorice şi prin elementele etnografice, oferă turiştilor variate şi

bogate posibilităţi de recreere şi instruire.

Accesul la frumuseţile naturale ale judeţului este facilitat de existenţa

unor artere de circulaţie bine întreţinute, precum şi a unor cabane în care

drumeţul poate găsi loc de odihnă.

Din punct de vedere turistic deosebim în judeţ o serie de zone amenajate,

înzestrate cu căi de comunicaţii, cabane, marcaje etc., pe lângă care mai există o

sumedenie de zone de interes turistic, ale căror frumuseţi reclamă intrarea lor

neîntârziată în circuitul turistic al ţării. Ne vom opri atenţia asupra celor mai

însemnate.

9

CAPITOLUL II

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

AL JUDEŢULUI BIHOR

2.1. Câmpia Crisurilor şi Ierei

Am definit sub această denumire arealul din Bihor care cuprinde: vestul

judeţului, cu lunca Crisului Repede şi Câmpia Panonică, spre nord luncile

Ierului şi Barcăului, sudul judeţului, pe Crisul Negru aval de Şoimi. Dincolo de

faptul că aceste locuri adăpostesc o serie întreagă de situri arheologice, cetăţi şi

fortificaţii importante, ele sunt purtătoarele unor elemente peisagistice şi

culturale specifice câmpiei.

Lacurile pescăreşti, atelierele de împletit stuf şi papură, nesfârşitele lanuri

de grâu şi floarea soarelui, pâlcurile de pădure ce ascund nenumărate animale

sălbatice şi, bineînţeles, vestitele pivniţe pentru păstrarea vinului săpate în

dealurile ce mărginesc câmpia vă aşteaptă să le exploraţi!

Rezervaţia naturală Pădurea Radvani

Împreuna cu zona eleşteielor, din apropierea comunei Cefa, constituie o

zonă umedă cu importanţa avifaunistica deosebită prin asigurarea condiţiilor de

pasaj, de hrănire şi de cuibărit pentru un foarte mare număr de păsări protejate

pe plan european şi mondial.

10

2.2. Ţara Beiusului

Platoul carstic Vaşcau - Călugări, cuprinde o vastă şi unitară suprafaţa

calcaroasă cu numeroase fenomene carstice:

•  izbucul Călugări – unic datorită fenomenului de intermitenta a debitului

apei; 

•  peştera Câmpenească Vaşcau, cu o cascadă impresionantă la intrare,

câmpurile de doline şi celelalte fenomene carstice dau o frumuseţe aparte acestei

zone. 

Zona carstică Remetea - Meziad - Roşia:

•  peştera Meziad (4.750 m), având statut de arie naturală protejată, bogată

în speleoteme şi fauna cavernicolă, cu numeroase descoperiri paleontologice;

•  biserica reformată din Remetea, sec XIII;

•  cheile Albioarei, amplasate în sectorul mijlociu al văii cu acelaşi nume,

dispuse sub forma unui arc de cerc, pe o lungime de cca. 2 km cu versanţi ce

depăşesc pe alocuri 100 m.

•  peştera Ciur-Izbuc care se remarca prin existenţa unor urme de paşi ale

omului preistoric, conservate în argila planşeului peşterii.

•  cheile Cutilor, cheile Lazurilor, cheile văii Strâmturii adauga un plus de

farmec, frumuseţe şi sălbăticie acestei zone. 

11

Valea Finişului este o vale pitorească, atractivă pentru agrement, plimbări

şi pescuit. Pe aceasta vale se găsesc ruinele Cetăţii Finiş, construită în sec. XIII,

din care se mai păstrează donjonul şi câteva ziduri.

Zona carstică Dobreşti - Vida:

•  constituie o zonă aparte în ansamblul zonelor carstice din Bihor, prin

numărul mare de izvoare şi izbucuri care trădează o intensă activitate carstică în

care se remarca cheile Videi, cele mai lungi chei din Munţii Apuseni, peste 10

km, vale pe ai cărei versanţi se găsesc numeroase peşteri: peştera Cubleş (bogat

concreţionată) şi avenul Giloasa. Lacul de acumulare Vida întregeşte peisajul,

fiind căutat pentru plimbări în zonă, pescuit şi sporturi nautice. 

Platoul carstic Dumbrăviţa de Codru:

•  platoul carstic Dumbrăviţa de Codru, constituie un sector aparte situat

pe cursul mijlociu al Crisului Negru intre localităţile Şoimi-Borz. Defileu cu o

morfologie complexă, presărat cu mici abrupturi şi piscuri calcaroase ce se

îmbină cu un peisaj liniştitor dat de dealurile împădurite şi de prezenţa unor sate

pitoreşti;

•  platou de mici dimensiuni (19 kmp), populat cu întreaga gamă a

formelor carstului de suprafaţă şi de profunzime (doline, lapiezuri, peşteri,

avene) dintre care amintim izbucul din Valea Morilor sipestera din Valea

Luncii cu o dezvoltare de cca. 311 m. Tot aici se găseşte Dealul Păcău (451 m),

arie naturală protejată unde creşte „Bujorul banatic”.

•  vestigiile istorice de aici, completează fericit farmecul regiunii: ruinele

Cetăţii Şoimi (construită în sec. XIII) şi Turnul romanic de la Sânnicolau de

Beiuş (sec XIII), povestind despre istoria medievală a acestor locuri.

2.3. Valea Crisului Repede

Este o zonă străbătută de răul Crisul Repede, cu adevărat coloana

vertebrală a acestei părţi a judeţului Bihor şi poate cel mai cunoscut dintre

Crisuri. Cursul său parcurge atât o porţiune a Munţilor Pădurea Craiului cât şi o

zonă de câmpie, pentru a ajunge la apogeu chiar în Oradea. Farmecul călătoriei 12

de-a lungul Crisului îmbina frumuseţea peisajului şi a satelor de pe malurile sale

cu permanenta tentaţie a muntelui şi a nenumăratelor rute care coboară de pe

platourile sale carstice ce adăpostesc, la rândul lor, aşezări umane. Este cu

siguranţă una din cele mai interesante îmbinări dintre uman şi natural de pe

teritoriul judeţului Bihor.

2.4. Parcul Natural Apuseni

Parcul Natural Apuseni reprezintă o regiune de concentrate frumuseţi

naturale, caracterizată de prezenţa, mai mult decât oriunde în România, a

reliefului carstic: peşteri, chei, defilee (şi) platouri carstice. Un farmec deosebit

este dat de umanizarea accentuată a acestor munţi, modul de viaţa autentic al

oamenilor care locuiesc aici fiind strâns legat de natură. Uşor accesibili,

excelenţi iarna pentru schi de partie, schi de tură şi chiar sănii trase de câini, iar

în restul sezoanelor pentru drumeţie, ciclism, căţărare sau speoturism, Parcul

Natural Apuseni reprezintă spaţiul ideal pentru petrecerea unei vacanţe cu

prietenii sau familia.

13

Zona Sighistel-Chiscau.

Valea Sighistelului este o vale ce adăposteşte peste 160 de peşteri pe

numai 15 kmp, cele mai cunoscute fiind peşterile Măgura şi Coliboaia, a căror

vizita necesita echipament adecvat şi sursa de lumină; Peştera Măgura este una

din peşterile frumoase ale Munţilor Apuseni, fiind cea mai mare din complexul

carstic al Sighistelului. Este o peşteră fosilă, frumos împodobită cu stalagmite,

stalactite, coloane şi gururi, relativ uşor accesibilă; Peştera Coliboaia este o

peşteră orizontală, cu o unică galerie activa în lungimea totală de 750 m şi cu o

intrare mică de formă triunghiulară. 

Zona Chiscau adăposteşte, cea mai frumoasă peştera turistică din

ţară, Peştera Urşilor, amenajata turistic la standarde internaţionale. Tot aici, pe

Valea Crăiasa se afla Peştera Micula şi Peştera Fagului care adăposteşte

frumoase cristale de calcit. Aceste două peşteri sunt accesibile numai

speologilor experimentaţi, necesitând cunoştinţe tehnice şi echipament specific.

Zona Padiş

Este principala zona turistică a Munţilor Apuseni, aici fiind concentrată

cea mai mare parte a obiectivelor turistice:

Platoul Padiş este un şes cuprins între 1.250 şi 1.280 m ce apare ca o

depresiune înconjurată de culmi mai ridicate, cel mai interesant fenomen carstic

întâlnit aici fiind ponoarele; 

Poiana Ponor este una din puţinele polii tipice din munţii noştri. Faptul

cel mai remarcabil în ea este sistemul de pierdere a apei, care se face în patul

raului, prin orificii strâmte, acoperite de nisip fin. La ape mari, sorburile nu mai

pot drena întreaga cantitate de apă, care se acumulează dând naştere unui

impresionant lac; 

Bazinul Lumea Pierdută este un platou perfect izolat de regiunile din jur,

delimitat de Paraul Ursului şi Paraul Sec ce au izvoarele apropiate şi care se

unesc în aval, descriind doua arce de cerc. El ascunde câteva fenomene carstice

remarcabile, dintre care sunt de menţionat trei avene: Avenul Gemanata, Avenul

Negru şi Avenul Acoperit; 14

Cetăţile Ponorului sunt fără îndoială formaţia carstică cea mai

remarcabilă, nu numai a Munţilor Apuseni, ci din întreaga ţară. Ele sunt

constituie din trei circuri mari de stâncă, aflate într-o imensă depresiune

împădurită, adâncă de 300 m şi care la partea superioară are un diametru de

peste 1 km. Primul circ de stânca este sfârşitul propriu-zis al văii, iar peretele

lateral de vest este perforat de un portal ce depăşeşte 70 m înălţime şi care dă

acces la al doilea circ. Al treilea circ, cel mai mare, este separat complet de

precedentele şi are în partea de jos o fereastră prin care se poate ajunge în

interiorul peşterii, ce se întinde pe aproximativ 1,5 km, având nenumărate săli şi

14 lacuri subterane; 

Groapa de la Bârsa este o depresiune de formă ovală, cu axa mare de 2

km şi axa mică de 1 km. În Groapa de la Bârsa exista o sumă de forme carstice

deosebit de interesante prin varietatea lor (un ponor prăbuşit de mari dimensiuni,

un altul cu pod natural, un mic lac suspendat şi un număr de 11 peşteri). În

ansamblu, Groapa de la Bârsa este o mică lume carstică, în care toată gama de

procese carstice s-a înscris cu formele cele mai tipice; 

Peştera Focul Viu situată aproape pe cumpăna apelor dintre Groapa de la

Bârsa şi Valea Galbenei, este ca mărime al treilea gheţar subteran din ţara

noastră. Podeaua peşterii o formează un masiv de gheaţă cu stalagmite şi

coloane de gheaţă. Recomandăm vizitarea ei în jurul prânzului, când soarele

pătrunde prin hornul din tavan, dând scânteieri feerice stalagmitelor; 

Valea Galbenei începe brusc la piciorul unui perete vertical de călcare, de

câteva sute de metri înălţime unde se afla Izbucul Galbenei, un mic lac de 4-5 m

diametru. Valea Izbucul Galbenei este tăiată adânc în masivul de călcare, dând 15

naştere uneia din cele mai grandioase chei din Apuseni. Abrupturi de sute de

metri, arcade naturale, peşteri ale car or guri se deschid în mijlocul pereţilor şi

cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite şi câteva tunele subterane

pe parcurs dau acestei regiuni un aspect de sălbăticie fără seamăn.

Zona Vârtop

Zona Vârtop, situată pe cumpăna apelor intre Bazinul Crisurilor şi Bazinul

Ariesului este cunoscută în special pentru practicarea sporturilor de iarnă. Aici

există o pârtie de schi şi în prezent se lucrează pentru construirea altora. Zona

este în plină dezvoltare şi recent a primit statutul de sat de vacanţă. Potenţialul

turistic al zonei este forte mare, având condiţii optime pentru practicarea

drumeţiilor, a turismului cu bicicletă, zborului cu parapanta şi speologiei în

timpul verii, iar iarna se poate practica drumeţia de iarnă, schiul alpin, schiul de

tură, căţărare pe gheaţă, se pot face plimbări cu sânii trase de câini sau cu

rachete de zăpadă. De aici pot fi vizitate Groapa Ruginoasă, un spectaculos

fenomen de eroziune naturală, Cascada Vârciorog cu o înălţime de 15 m ce cade

înspumata dintr-o singură săritura săpând la baza ei o uriaşă marmita, Vârful

Cucurbata Mare (Vârful Bihor) cel mai înalt vârf din Munţii Bihor, 1849 m,

care oferă privelişti spectaculoase.

16

CAPITOLUL III

POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC

AL JUDEŢUL BIHOR

3.1. Cultura

Judeţul Bihor este, din punct de vedere cultural, un punct de reper în

peisajul multicolor al vieţuirii pe aceste meleaguri. Particularităţile specifice

acestei zone sunt datorate în special aşezării sale geografice, fiind zona cu cele

mai multe şi mai dense tranzitări în şi dinspre Europa.

Populaţia judeţului este larg reprezentată de toate etniile, iar acest fapt se

evidenţiază prin împrumut în comunicare, educaţie, obiceiuri şi tradiţii.

Principalele atuuri ale acestui mix etno-cultural sunt benefice pentru întreaga

comunitate, polarizând viaţa socială în jurul valorilor locale indiferent de

provenienţă. Repartizarea populaţiei pe teritoriul judeţului permite identificarea

unor comunităţi specifice urbane şi rurale, însă delimitarea lor este din ce în ce

mai dificilă în contextul accesului larg la informaţie şi resurse, la educaţie şi

cultură. Pe întreg judeţul există moduri diverse de manifestare culturală, de la

târguri şi expoziţii la forme de învăţământ elevate până la cel mai înalt nivel şi

instituţii culturale de marcă. Toate au contribuit şi contribuie din plin la

menţinerea şi dezvoltarea pe plan regional a unui creuzet al creaţiei naţionale.

Acest lucru polarizează şi atrage forţa de muncă generând prosperitate şi confort

membrilor comunităţii, înlesnind ascensiunea pe spirala creaţiei.

Învăţământul de stat este organizat pe trepte gimnaziale, şcoli

profesionale, licee de profil şi universităţi. Alături de acestea, puzderia de

asociaţii profesionale, societăţi comerciale cu profil educaţional-formativ

precum şi spaţiul propice organizării unor simpozioane sau întruniri fac ca zonă

geografică să fie foarte bine garnisită educaţional. Specialiştii formaţi găsesc cu

relativă uşurinţă posibilităţi de valorificare a potenţialului lor creativ în acelaşi

spaţiu, generic numit Crişana.

17

Teatrele, muzeele, bibliotecile sunt prezente în cotidian făcând parte din

întregul cultural zonal cu prisosinţă. Ochii, mintea şi spiritul se hrănesc din acest

coş al abundenţei culturale, conturând oameni şi fapte demne de aceste plaiuri.

Eroii cotidieni, cetăţenii, în devenirea lor ca personalităţi întorc prinosul de

recunoştinţă, prin rugă şi pioşenie în lăcaşele de cult, acestui sfânt şirag de perle-

litere: B-I-H-O-R.

Calendar anual al manifestărilor culturale din judeţul Bihor:

Târgul meşterilor populari Oradea Anual, a doua decadă a lunii iulie

Bienala mondială de artă fotografică “Premfoto” Oradea Prima decadă a lunii

septembrie

Festivalul de teatru scurt Oradea Ultima decadă a lunii septembrie

Zilele salcâmilor în floare Valea lui Mihai Anual, a doua decadă a lunii mai

Toamna orădeană Oradea 21 septembrie - 12 octombrieFestivalul folcloric pentru copii şi tineret Oradea 15 - 20 iulie

Festum Varadinum Oradea 10 - 15 maiZilele Muzeului Ţării Crişurilor Oradea 16 - 18 maiTârgul de la Vama Sării Vadu Crişului Prima duminică a lunii iunie

Zilele culturii populare bihorene Oradea, Beiuş, Aleşd decembrie

Festivalul-concurs “Mândru-i cântecu-n Bihor” Băile Felix mai

Serbarea câmpenească de la Izvorul lui Horea Criştioru de Jos Prima duminică a lunii august

Semne şi simboluri de primăvară Oradea 26 februarie - 8 martie

Ritualuri de primăvară şi de Paşti Zona Beiuş-Vaşcău aprilie

Festivalul de muzică sacră “Divină Armonie” Oradea 14-16 decembrie

Sărbătoarea cartofilor la slovaci Şinteu octombrieKirchweih Palota iunieToamna pe Valea Ierului Săcueni septembrie

3.2. Bisericile

Biserica de lemn din Belejeni

18

Biserica de lemn din Belejeni se află în localitatea omonimă din județul Bihor. Biserica a fost ridicată probabil în secolul 17 sau 18 și conform tradiției, a fost adusă din satul vecin Saca în 1818. Biserica se află pe nouă listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-B-01117.

Într-un document de la 1756 se arată că la Belejeni nu exista biserică, satul fiind filie la parohia Sebiş. Nici în anul1773, cu toate că satul număra 43 de familii, nu exista biserică în localitate.

În anul 1818, locuitorii satului Saca se hotărăsc să vândă biserică veche, ce nu mai corespundea numărului de locuitori din sat și să construiască altă nouă și mai mare în locul ei. Se ajunge astfel la cumpărarea bisericii din Saca de către cei din Belejeni. Strămutarea lăcașului este consemnată pe un Minologhion. Bogdan Simion din Belejeni scrie că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de 27 de zile, cum spune o altă însemnare dintr-o Cazanie tipărită la Râmnic, a fost tencuită atât în interior cât și în exterior. Nu se știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe cheltuiala unui locuitor țăran din Belejeni pe nume Ioan Bogdan.

Așezată la marginea satului, în mijlocul cimitirului, modestă bisericuță de lemn din Belejeni este o expresie directă a stării materiale modeste a acestui sat în veacurile trecute, când toți locuitorii săi erau iobagi cu multe obligații pe marele domeniu al episcopiei romano-catolice de Oradea.

Planul construcției este aproape identic cu cel de la biserica din Brădet. Și aici întâlnim încheierea, în vârf ascuțit, a doi pereți de la altar astfel că învelitoarea interioară a spațiului se prezintă sub forma unei bolți semicilindrice asociată cu semicalotă și un tavan în partea dinspre răsărit. Nava este un dreptunghi, cu laturile de 8,10 m și 4,60 m. Pereții decroșați ai altarului sunt cu ceva mai lați de 2 metri. Este deci o construcție de proporții modeste, încât nici problemele tehnice legate de construirea ei nu au fost deosebite, cheotori drepte și console din două bârne.

Turnul se ridică deasupra pronaosului. Are bază căptușită cu scânduri de brad, coiful piramidal și bulbul continuat cu săgeata fiind învelite cu tablă.

19

Nemaiîntâlnite la alte construcții de genul acesta sunt „lavițele”, zidite în interior pe lângă pereții longitudinali. Aceste lavițe, văruite și acoperite apoi cu perne și ștergare cu alesături, serveau drept bănci de odihnă pentru bătrânii satului în anumite momente ale slujbei religioase.

Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Letca

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli a fost cunoscută în

satul Letca (județul Sălaj) sub numele de biserica nobililor, în raport cu biserica

de lemn a iobagilor. Biserica nobililor a fost construită în a doua parte a

secolului al XVIII-lea și a servit ca lăcaș de închinăciune pentru credincioșii din

Letca până în anul 1991. După această dată, biserica de lemn a fost strămutată în

incinta Universității din Oradea, primind destinația de paraclis al Facultății de

Teologie și biserică a universității din localitate. Biserica se află pe nouă listă a

monumentelor istorice din 2010 cu BH-II-m-B-20958.

Actul de naștere al acestei biserici de lemn - cea de a doua biserică de

lemn din Letca - îl constituie dispoziția dată localnicilor de către generalul

Buccow ca aceștia să ridice și pentru credincioșii uniți o biserică potrivită

("edificient prounitis capellam congruentem") - adică pentru cele zece familii

trecute la unire, restul familiilor din sat rămânând la vechea credință ortodoxă și

folosind biserica de lemn Sf. Maria din Letca.

20

În anul 1991, prin grija Episcopiei Ortodoxe din Oradea și cu acordul

consiliului parohial din Letca, biserica de lemn a fost mutată la Oradea, în

incinta Universității, fiind folosită ca biserică paraclis. Pe bârnele bisericii sunt

vizibile multe din marcajele folosite în timpul mutării.

În urma strămutării bisericii, pictura veche nu s-a păstrat. Nouă pictură a

fost executată în anul 1993, biserica fiind resfințită la 4 octombrie 1993 de către

episcopul Ioan Mihălțan. Cu această ocazie a primit și un al doilea hram, Sfinții

Mucenici Constantin Brâncoveanu și fiii săi.

Biserica Sfinții Arhangheli - de plan dreptunghiular, cu absida decroșată

poligonală, cu cinci laturi - are dimensiunile de 12/4.75 m. Aceste dimensiuni

dezvăluie astfel în mod concret tendința de lărgire din ce în ce mai generoasă a

spațiului de rugăciune în interiorul locașului de cult din lemn - tendință

manifestată pe parcursul a unui întreg secol. Edificiul este prevăzut cu un turn

clopotniță cu foișor deschis pe arcade.

Pictura interioară, executată la începutul secolului al XIX-lea cu culori vii

și bogate chenare florale, a fost distrusă în totalitate. Cu toate aceastea, avem

câteva publicații din care aflăm că reprezentările de pe bolta naosului făceau

parte din ciclul patimilor, fiind înconjurate de motive florale. În zona mediană

apărea o reprezentare legată de apocalips, precum și una ce trimite la visul lui

Iacov. Pe una din icoanele nedatate ale iconostasului, icoană datând probabil din

primii ani ai secolului al XIX-lea, apare semnătura lui Simion Moraru Zugrav.

3.3. Muzee

Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”

Muzeul Memorial “Iosif Vulcan” funcţionează în clădirea care a găzduit,

în perioada 1896-1906, locuinţa lui Iosif Vulcan şi redacţia revistei “Familia”.

Expoziţia de bază a muzeului însumează cinci săli, prima cuprinde documente

ce ilustrează viaţa şi activitatea lui Iosif Vulcan; următoarele trei săli

reconstituie, cu mobilier original şi obiecte de epocă, o parte a locuinţei familiei

Vulcan; ultima sală a muzeului este organizată în principal că sală de 21

documentare, dar oferă şi elemente expoziţionale: imagini din vechile tipografii

orădene şi documente referitoare la cele trei serii interbelice ale revistei

“Familia”, precum şi la actuala serie a revistei - ce-a de-a treia.

Muzeul Memorial „Ady Endre”

Inaugurarea Muzeului Memorial „Ady Endre” a avut loc la 26 mai 1955.

În organizarea acestuia, un rol important l-a avut scriitorul orădean Tabéry

Géza, unul din foştii prieteni ai lui Ady.

Muzeul este găzduit de clădirea fostei cafenele „Müller”, deosebit de

populară la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Construcţia

iniţială, finalizată în 1869 în piaţa din faţa sediului Prefecturii Bihor, şi-a căpătat

forma actuală în cursul reconstrucţiei din 1895. Acest cochet local, cu terasă, a

fost un loc preferat de tânărul Ady, nu numai pentru a petrece ci, conform

uzanţelor vremii, pentru a şi lucra. Potrivit tradiţiei, în sezonul estival, în colţul

din dreapta al terasei se afla masa lui, pe care a redactat multe dintre reportajele

şi articolele sale.

În actuala expoziţie accentul cade pe prezentarea vieţii şi activităţii

orădene a lui Ady, reconstituind, în cele două încăperi laterale, atmosfera

redacţiilor şi cafenelelor acelor vremuri. Demersul nostru este justificat şi de

faptul că în perioada respectivă actuala clădire a muzeului îndeplinea funcţia de

cafenea.

Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”

Muzeul memorial dedicat marelui om politic român Aurel Lazăr va fi

inaugurat la 1 decembrie 2008 în casa de la nr. 13 al străzii care îi poartă

numele. Casă, care a aparţinut familiei avocatului dr. Aurel Lazăr, se constituie

într-un veritabil monument de istorie românească prin faptul că, aici, la 12

octombrie 1918, a fost redactat textul Declaraţiei de independenţă naţională a

românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, document de o

importanţă deosebită, devenit, încă de la lansarea sa, manifestul-program al

mişcării politice de eliberare naţională a românilor din Transilvania, mişcare ce

22

a culminat cu dobândirea de către aceştia, la 1 decembrie 1918, a deplinei

neatârnări.

Proiectul” Ecomuzeul Ţării Crişurilor” este o primă încercare de acest fel

din România, care are ca şi scop valorificarea din punct de vedere ştiinţific,

cultural şi muzeografic a unui areal natural ce include Rezervaţia naturală

“Pârâul Peţea -” Pădurea stelară” din perimetrul Băilor 1 Mai. Muzeul satului

din Ţara Crişurilor va avea un caracter de reprezentare generală a unui sat din

Ţara Crişurilor, cu centru civic tradiţional, cu structură şi textură specifice zonei.

Se va sublinia complexitatea culturală a satului de pe Crişuri, se va pune accent

pe reconstituirea unor ansambluri unitare şi caracteristice acestui spaţiu

geografic. Vor fi transferate în muzeu obiective arhitectonice ţărăneşti din zonă,

în mod special ateliere meşteşugăreşti de veche tradiţie (olari, sumănari,

împletituri, vărari, lădari etc.) în zonă. Vor fi reconstituite instalaţii tehnice

ţărăneşti, respectiv mori de apă de diferite tipuri, piue de postav, joagăre

hidraulice etc.).

23

CAPITOLUL IV

PROPUNERE PROGRAM TURISTIC

4.1. Traseee turistice

Traseul nr. 1: Oradea - Oşorhei - Tileagd - Aleşd - Borod - Cornitel.

Oşorhei: Biserica reformată în stilul gotic, cu clopot turnat în 1673;

Fughiu: Biserica reformată, stil romanic, sec. XVIII; Ineu: lac de acumulare;

Tileagd: Biserica în stil gotic 1507; Castelul Teleki, 1848; un exemplar de tisă

(Taxus baccata) monument al naturii; lac de acumulare; Urvind: Biserica

reformată, din secolul al XVII-lea; Lugaşu de Jos: Biserica ortodoxă „Naşterea

Maicii Domnului”, din sec. XVII-lea; lac de acumulare; Lugaşu de Sus: Biserica

de lemn „Buna Vestire”, sec XVIII, cu uşile de la altar pictate. Punct fosilifer,

„Gruiul Pietrii”, cu reptile marine din perioada triasică – rezervaţie

paleontologică; Aleşd: Biserica reformată poseda o cupă de argint datata 1649;

Castelul Batthyanyi, secolul al XIX, cu un frumos balcon baroc; Castelul Letay;

lac de acumulare; Tinaud: Biserica ortodoxă „Sf. Dumitru”, 1659; Groşi:

păstrăvărie pe Valea Groşilor; Auşeu: moară de apă, mijlocul sec. al XIX-lea;

Gheghie: Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, sec. XVIII, pictura din

interior de la mijlocul sec. al XVIII; colecţia de artă populară a lui Petre Bodeut;

Castelul de vânătoare Zichy, construit în anul 1860; Luncsoara: Biserica de lemn

„Sf. Gheorghe”, sec. XVIII-lea, pictura se remarca prin amplele suprafeţe de

narare, bogăţia compoziţională a scenelor, varietatea motivelor fitomorfe,

sarcasmul şi hazul cu care sunt biciuite anumite moravuri în scenele din

pronaos. Biserica adăposteşte o ladă destinată păstrării odăjdiilor, lucrată de

către meşteri slovaci la mijlocul sec. al XVIII-lea; arhitectura tradiţională şi

moară de apă; Borozel: moară de apă construită în sec al XIX-lea; Borod: doua

mori de apă, sec al XIX-lea; Delureni: Biserica de lemn „Sf. Arhangeli”, 1723.

Traseul nr. 2: Tileagd - Chistag - Aştileu - Josani - Vadu Crisului -

Şuncuiuş - Bratcă - Bulz - Stană de Vale24

Tileagd; Posoloaca: Biserica reformată, 1785; Ţeţchea: castel, sec al XIX-

lea; Aştileu: „Casa domneasca” - sec XVIII; peşterile din Valea Morilor; Peştera

cu apă la Aştileu; Peştera de sub Masă Mare; Peştera: Peşterile Igrita, Cascada

Pisnitei; Cacuciu Nou: biserica, sec al XIII; Josani: Biserica de lemn „Sf.

Arhangheli” sec. XVIII, cărţi vechi de cult; Dobricionesti: păstrăvărie, peştera

Izbucul de la Moară Conii; Birtin: Peştera Mare de la Birtin; Avenul Condrovici;

Tomnatic: Peştera Bătrânului; Vadu Crisului: Rezervaţia mixtă Defileul Crisului

Repede din care fac parte: Peştera de la Vadu Crisului; Peştera Casa Zmeului;

Târgul de la Vama Sării (prima duminică din luna iunie); meşteri olari în

ceramică albă; rezervaţia paleontologică de la Dinamitiera cu cefalopode

jurasice: amoniţi şi belemniţi. Şuncuiuş: fortificaţie de tip „pinten barat” din

epoca fierului, situată pe Dealul Simionului; Rezervaţia paleobotanică din

Dealul Recea, cu plante din Liasicul inferior, în argile refractare, Peştera

Vântului (cea mai lungă peştera din România - 50 km); Peştera Ungurului (0,55

km lungime) este electrificată, putând fi vizitată în prezenţa unui ghid; Peştera

Moanei; Cheile Misidului, rezervaţie naturală mixta cu peşteri, fauna

cavernicolă şi depozite fosilifere; Balnaca: peşterile din Piatra Şoimului; Bratcă:

teatru nescris; moara de apă; Peştera Sancuta; Damis: doua mori de apă, sec. al

XIX-lea, sec. XX; arhitectură şi obiceiuri populare tradiţionale; instrumentişti la

vioară cu goarna; Peştera Ponoras (rezervaţie speologică); Peştera Stanu Ciuţii;

Peştera de la Întorsuri; Avenul lui Păscălău; Valea Crisului (Valea Neagră):

Biserica de lemn „Sf. Arhangeli”, 1795, arhitectură şi obiceiuri populare

tradiţionale; puncte fosilifere; Lorau: Peştera Boiului; Valea şi Cascada Boiului;

Bulz: la numărul 116 se afla un complex de industrie ţărănească compus dintr-o

moară de apă, o piuă de bătut sumane şi o vâltoare, toate trei acţionate de apele

Văii Iadului; arhitectură şi obiceiuri populare tradiţionale; Peştera cu apa de la

Bulz; Ponoare: fenomene carstice situate în Platoul Ponoare (doline, ponoare,

peşteri); Peştera Cociului; Munteni: arhitectură şi obiceiuri populare tradiţionale;

lac de acumulare situat pe valea Iadului; Remeţi: moară de apă, foarte veche;

peste 250 de peşteri: Peşterile din Dealul Lelii, Peştera cu Cristale, Faţa Apei, cu 25

Apa de la Remeţi, Pobraz, Faţa Arsă, din Dealul Mihailui şi Gruiul Jderului.

Peştera cu apa din Valea Leşului este rezervaţie speologică; lacul Leşu Ursului,

lac de acumulare, baza turistica şi de agrement; Rezervaţia Liliacului Carpatin

(Syringa josikaea), specie endemică rară. În pădurile din regiune este frecvent

râsul (Lynx lynx), specie declarată monument al naturii; Stană de Vale: staţiune

turistică montana; Rezervaţia botanică Vârful Buteasa (1792 m); numeroase

raritaţi botanice precum: molidul columnar, zâmbrul sau bulbucii de munte;

cascadele Iadolina şi Ieduţului, Izvorul Minunilor, sursa de apă plată.

Traseul nr. 3: Oşorhei - Alparea – Surduc

Oşorhei; Alparea: pădurea cu narcise, rezervaţie botanică (2 ha);

Bucuroaia: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, 1754; Copăcel:

arhitectura populară; gospodării ţărăneşti cu intrare în „ocol”, care au stâlpii

crestaţi la bază cu motive geometrice; Peştera de la Copăcel; Surduc: Biserica de

lemn „Adormirea maicii Domnului”, 1782.

Traseul nr. 4: Tileagd - Vârciorog - Fasca - Subpiatra.

Tileagd; Tilecus: Biserica de lemn „Sf. Arhangeli”, 1785, cu pictura care

datează din 1793; Borşa: Biserica de lemn „Sf. Arhangeli”, sec. XVII-lea;

Vârciorog, biserica de lemn „Sf. Arhangeli”, 1742; Peşterile Osoi, Ticlu-Stan,

Copilului şi numeroase alte peşteri situate în versanţi; Surducel: peşterile

Biserica Huta, Handrii, Urzicarului şi avenele din Ciungii Chicului şi Frântură

Surdului; pădure de castani; Fasca: Biserica de lemn „Sf. Arhangeli”; arhitectură

şi obiceiuri populare tradiţionale; Peştera din Paraul Faştii; Subpiatra: Peştera de

la Subpiatra, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, sec XVIII; Hotar:

Biserica de lemn „Sf. Gheorghe”, 1714; textile tradiţionale şi obiceiuri de

colindat.

26

Traseul nr. 5: Aleşd - Pădurea Neagră – Şinteu

Pestis: Peştera din Piatră Jurcoaiei (Valea Morii); Peştera de sub Cetatea

Piatra Şoimului; Biserica de lemn Buna Vestire, sec. XVIII; Cetatea Piatra

Şoimului - Solyomkovar (Pestis), 1306; Pădurea Neagră: cea mai veche fabrica

de sticlă de pe teritoriul României, Castelul de la Poiana Florilor (mănăstire de

maici în prezent) a fost construit intre 1891-1894 pe creasta munţilor Rez

(Plopiş); Şinteu: manifestări folclorice tradiţionale, bâlciul slovacilor de la Huta

(august), înălţarea semnului de mai, balul cartofului (octombrie).

4.2. Rute turistice

Ruta „Pe drumul apelor subterane” – interpretarea carstului în zona

Padiş

Marea atracţie a Apusenilor o constituie formele carstice, ce acoperă

întreaga gamă, aici fiind prezente câmpuri de lapiezuri şi de doline, uvale şi

polii, platouri carstice şi chei adânci, dar mai ales peşteri. Veţi putea vedea toate

acestea şi veţi fi conduşi pe spectaculosul traseu al apelor în masivul de calcar.

Timp de parcurgere: 2 zile

Puncte de interes: Cetăţile Ponorului, Poiana Ponor, Pietrele Galbenei,

Cheile şi Izbucul Galbenei, Poiana Florilor, Gheţarul Focul Viu, Avenul Bortig.

Perioada recomandată: iunie – septembrie

Servicii de ghidare şi alte servicii conexe: Apuseni Experience, Asociaţia

Salvatorilor Montani Bihor

Grad de dificultate: mediu, se recomanda persoanelor cu o bună pregătire

fizică.

Ruta „Extrem” în Apuseni – practicarea spoturilor montane specifice

Este un program conceput pentru cei curajoşi, dornici de aventura trăită „la

maxim”, în condiţii de deplină siguranţă. Programul poate fi adaptat dorinţelor

participanţilor şi pregătirii fizice a acestora.

Timp de parcurgere: 3 zile

27

Puncte de interes: Crisul Pietros, Pietrele Bulzului, Peştera Neagră, Cheile

Galbenei

Perioada recomandată: iulie – august

Servicii de ghidare şi alte servicii conexe: Apuseni Experience, Asociaţia

Salvatorilor Montani Bihor

Grad de dificultate: ridicat, necesita o bună pregătire fizică şi aptitudini

tehnice.

28

PROPUNERI ŞI CONCLUZII

Consider că judeţul Bihor deţine importante resurse turistice, atât naturale cât şi antropice, naturale prin multitudinea de peşteri şi chei existente, relieful montan, existenta staiunii Stană de Vale-polul zăpezilor în România, izvoarele cu ape termale şi minerale iar antropice prin vestigiile culturale, numărul de mănăstiri, muzee, case memoriale, clădiri de o arhitectură deosebită, moştenire a unei perioade înfloritoare a judeţului.

Localizarea geografică, bogăţia obiectivelor turistice au fost analizate în capitolele anterioare. Prin analiza echipamentelor de cazare, a ofertei de servicii de care dispune aceste judeţ am ajuns la concluzia că judeţul nu este valorificat la adevăratul său potenţial, nu este pus în valoare aşa cum ar trebui.

Există planuri de dezvoltare turistică iniţiate de Consiliul Judeţean Bihor pe anii 2007-2013. Aceste planuri analizează formele de turism care se pot practica în judeţ după cum urmează: turismul curativ, pentru afaceri, ecoturismul, turismul cultural şi de patrimoniu, agroturismul, turismul pe bicicletă, pe apă, călare şi cu atelaje, speoturismul.

Toate aceste forme de turism pot fi practicate deorece exista cadrul natural propice practicării acestor forme de turism. Planul de dezvoltare al judeului din punct de vedere turistic analizează şi propune soluţii pentru ficare tip de turism practicabil în parte. Am ales să trec în vedere şi să propun soluţii pentru staţiunile şi oraşele importante din punct de vedere turistic şi ceea ce s-ar putea face pentru a fi puse în valoare.

Municipiul Oradea este reşedinţa de judeţ a Bihorului. Deţine o serie de clădiri valoroase din punct de vedere arhitectural. Un prim pas este reprezentat de renovarea şi restaurarea acestor clădiri, deoarece reprezintă un punct forţe al oraşului, atrăgând un număr destul de mare de turişti. Tot în acest capitol-al amenajarilor-restaurarilor încadrez şi parcurile orădene. O reamenajare a acestora, crearea unor spaţii de joacă pentru copiii, moderne şi atrăgătoare, amenajarea de noi spaţii verzi în oraş, reamenajarea grădinii zoologice existente-reamenajarea spatiilor pentru animale, achiziţionarea de noi animale pentru grădină, este un alt pas important.

29

ANEXE

30

31

BIBLIOGRAFIE

www.wikipedia.orghttp://www.parcapuseni.rohttp://www.cjbihor.rohttp://www.turismbaile1mai.com/http://www.bailefelix.nethttp://www.oradea-online.rohttp://www.cjbihor.ro/bihor.php

http://www.turismbihor.info/index.php?opt

32