Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al omului oricrei societi. Personajele lui Caragiale sunt nite exemplare umane n aa msur degradate, nct nu ne las nici o speran. [...] Omenirea, aa cum ne este nfiat de acest autor, pare a nu merita s existe - afirma Eugen Ionescu. ntr-adevr, o lume n care alesul n Parlament este Dandanache, mai prost dect Farfuridi i mai canalie dect Caavencu, pare o lume pe dos, cu valorile inversate, trucate.

PersonajeleScrisoriipierdutesunt variaiuni pe aceeai tem: homo politicus (politicianul corupt i demagog).

Trahanache este un naiv, un homo politicus adaptatla situatie, dezechilibrat atat in viata familiala, cat siin cea politica. Existenta sa este aservita unui mecanism, cel al puterii. Este un orgolios ridicol, senil, ticait, de o viclenie rudimentara, cu stereotipii de limbaj si de comportament, cu o gandire limitata si plata. in virtutea cultului pe care il are pentru Zoe si pentru Fanica, nu vede ridicolul situatiei in care segaseste. Candoarea comica, dulcegaria limbajului, actiunile inofensive il plaseaza in categoriaincornoratului simpatic. Numele sau sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor.

Catavencu este duplicitar, poarta o masca schimbatoare, fiind, rand pe rand, fatarnic, ipocrit, teatral,infatuat, sentimental, patriot, umil, neputincios etc. in construirea sa, autorul apeleaza la tehnica relativizarii imaginii. Este un arivist care seorienteaza in viata dupa deviza luiMachiavelli: Scopul scuza mijloacele", pe care o atribuie insanemuritorului Gambetta". Convins de superioritatea pe care o are asupra celorlalti, Catavencu vrea sainlature decalajul dintre conditia sa politica umila siexceptionalele calitati pe care le poseda. Este insa un ambitios fara tenacitate, iar acest lucru se va vedea pana la sfarsitul piesei. Cu toate acestea, este un ominteligent, nu are complexe sau remuscari, stiesa se adapteze la situatie, are vivacitate, este un frenetic al ideilor, ceea ce face din el un bun om politic.Numele sau sugereaza demagogia care-l caracterizeaza atat debine.

Tipatescu are un statut ontologic privilegiat, deoarece se detaseaza de universul de marionete siestecapabil de ironie. Are o perspectiva axiologica asupra valorilor umane, desi el insusi le incalca,permitandu-si o judecata critica asupra societatii: Ce lume ! ". Sepoate intrevedea in aceasta exclamatie si amaraciunea autorului neputincios in fata unei societati haotice inmanifestari si degradate. Il putem incadra in tipul junelui-prim din teatrul clasic, desise identifica foarte bine si cu parvenitul dinrealism.Este extrem de orgolios sicedeaza foarte greu la rugamintile lui Zoe, traind permanent cu convingerea ca-si sacrifica o cariera stralucita in capitala de dragul ei si al judetului pe care-l conduce.

Zoe este cea mai distinsadintre femeile teatrului lui Caragiale, cititorul neavand nici un indiciu caar fi ignoranta sau vulgara. Cu paradade cochetarii si sentimentalisme, stie sa-si impuna de fiecaredata punctul de vedere si sa-i conduca abil pe toti barbatii care o inconjoara. Are o atitudine de mare doamna fata de Catavencu, fostul dusman, caruia ii iarta santajul si ii castigadevotamentul, in schimbul promisiunii ca-1 va ajuta in alte imprejurari, astfel reusind chiar a-l convinge sa conduca manifestatia in cinstea noului ales.

Farfuridi intra in relatia clasica de cuplu comic, alaturi de Branzovenescu. Imaginea sa se creeaza pe baza contrastului dintre ordinea aparenta si haosul dininterior. Este autorul unor aberatii rizibile, dar nevinovat-cinice de genul iubesc tradarea, dar urasc petradatori" si al unor scene,cum este cea a depesei trimise la Bucuresti, ce dau masura prostieisi a absurdului jocului politic incare este antrenat.Cuvantarea sa, tinuta in seara numiriinoului candidat, este o excelenta caricatura adiscursului politic,un model de incoerenta si ilogism.Branzovenescu (nume de rezonanta culinara", cum aobservat G. Ibraileanu in studiul Numele proprii inopera comica a lui I.L. CaragialE) functioneaza ca un ecou al lui Farfuridi; el nu are nici o opinie, nu-si da niciodata cu parerea, traind in umbraceluilalt si impartasind aceleasi nemultumiri si frustrarica si acesta. Este o fire domoala, precauta,un individ lipsit de personalitate.

Dandanache este un amestec de prostie, infatuare, confuziesi imoralitate, reprezentand extrema degradarii clasei politice. Are un psihic dezorientat, mecanic, omemorie lacunara, defecte vizibile indiscursul ridicol, absolut neinteligibil. Pentru el santajul nu este un accident,ci un mod dea face politica.Numele sau este o alaturare comica de elemente lexicale contrastante: Agamemnon este marele razboinic din epopeea lui Homer, iarDandanache este un derivat de la dandana" (incurcatura). inviziunea lui Caragiale, Dandanache este mai prost caFarfuridi si mai canalie decat Catavencu", asa cummarturiseste intr-o scrisoare catre Paul Zarifopol.

Strlucit precursor al teatrului modern,I.L. Caragialerealizeaz prin opera sa dramatic o sintez deosebit ntre realismul critic (evident n intenia de a nfia tipuri sociale i concretul realitilor contemporane, de care se distaneaz lucid, critic i ironic) i clasicism (interesul fa de ceea ce este permanent n natura uman; pasiunea echilibrului, importana acordat formei). Exist ns i o component moderna comediilor caragialeti, care rezid n comicul absolut, care anuleaz diferena dintre tragic i comic prin transformarea existenei ntr-o fars fr ieire i fr sfrit, prin depersonalizarea individului devenit comediant, cabotin, impostor, masc acoperind vidul interior.