Universitatea Politehnică din BucureștiFacultatea de Știinta și Ingineria Materialelor

Poluarea apelor

Student:Năstase Eusebiu Eduard Grupa 1043C

Speciazarea:Știința Materialelor

1

Poluarea apei

Impreună cu aspectul pur cantitativ al problemei, folosirea apei implică alterarea calitaților sale fundamentale - poluarea ei. Evitarea poluării apelor și epurarea celor uzate presupun operații deosebit de costisitoare care, alături de consumul propriu-zis, duc la creșterea prețului apei.

Problema poluării cursurilor de apă nu este specifică unui continent sau altuia, ci este un fenomen de răspundere generală. Ceea ce diferă este numai coeficientul de poluare.

Evoluția fenomenelor de poluare a cursurilor de apă, schimbările care au loc cu privire la diversificarea surselor de poluare si gradul sporit de nocivitate a lor, au condus la o evolutie in privința mijloacelor si metodelor juridice de combatere a acestei ,,boli" a civilizatiei moderne.

Poluarea apei a fost definită la Conferința internatională privind situația poluării apelor din Europa (Geneva, 1961), ca fiind ,,modificarea directă sau indirectă a compoziției sau stării apelor unei surse oarecare, ca urmare a activitatii omului, in asa masură încat ele devin mai puțin adecvate tuturor sau numai unora din utilizarile pe care le poate capata in stare naturală". Ulterior, s-au facut propuneri de completare a acestei definitii, cu precizări privind folosintele afectate si aspectele extraeconomice, degradarea peisajului, stânjenirea pescuitului sportiv, etc.

Legea apelor prevede că prin ,,poluare" se întelege orice ,,alterare fizica, chimică, biologică sau bacteriologica a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depașirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitați umane, care o fac improprie pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea".

Poluarea apei este produsă de cel puțin cinci categorii de poluanți: de natură fizică, chimică, biologică, bacteriologică și radioactivă rezultați din diverse activitați umane. Principalii agenți fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentați, in mare parte, de substanțele radioactive si de apele termale rezultate din procesele de racire tehnologică a diferitelor agregate industriale. Sursele de contaminare radioactiva a apelor sunt: depunerile radioactive care ajung in apă cu ploaia; apele folosite în uzinele atomice; deșeurile radioactive etc.

Poluarea termică apare în urma deversării în apa a lichidelor calde ce au servit la răcirea instalațiilor industriale sau a centralelor termoelectrice și atomoelectrice. In prezent se apreciază ca 20% din debitul apelor curgatoare din lume este afectat de poluare termică.

Poluarea chimică se produce prin infectarea cu plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergenți și pesticide.

In concluzie, se poate spune ca o apa poate fi poluată nu numai atunci când pe ea plutește petrolul, este colorată neplăcut sau este rău mirositoare, ci și atunci când, deși aparent bună, conține, fie și intr-o cantitate scazută, substanțe toxice.

2

Având în vedere că poluarea apelor se poate produce nu numai intenționat, ci de cele mai multe ori accidental, în Romania s-a organizat și functionează Sistemul de alarmare în caz de poluări accidentale a apelor, SAPA-ROM 9.

Poluant – orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale

Poluarea – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăunează bunurile materiale ori cauzează o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. Este fenomenul prin care se produc modificări calitative negative ale proprietăţilor naturale ce au urmare scoaterea parţială sau totală a resursei din ciclul folosinţelor.Poluarea se poate defini în termeni atât de largi, încât denumirea să fie, din punct de vedere practic, manevrabilă : de exemplu, prin includerea acţiunilor de folosire exagerată, sau subsolicitare a resurselor. În general, se preferă ca definiţia să se refere la mediul înconjurător, şi nu la resurse.Poluarea s-ar putea, deci, defini ca fiind orice acţiune dăunatoare mediului înconjurător. Însă această definiţie înlocuieşte sarcina definirii “poluării” cu alte două sarcini mai dificile, şi anume, definirea noţiunilor “mediu înconjurător” şi “acţiune dăunatoare”.Definirea ştiinţifică ideală a “poluării” ar consta dintr-o listă cuprinzătoare a tuturor standardelor şi criteriilor cu ajutorul cărora s-ar putea determina precis în ce măsură un mediu specific este deteriorat şi la ce nivel agentul care a produs deteriorarea poate fi considerat inadmisibil.

Poluarea poate fi artificială sau naturală.

Sursele de poluare artificiale sunt :

Organizate : ape menajere ape uzate industriale ape uzate agricole

Neorganizate Apele menajere rezultă din:

utilizarea apei în locuinţe, instituţii, hoteluri, unităţi sanitare etc şi au un conţinut de: microbi cu risc epidemiologic, detergenţi şi săruri minerale, materie organică etc;

apa provenită din canalizarea pluvială care are conţinut ridicat în suspensii şi materie organică.

3

Apele uzate industriale provin de la unităţi industriale, unde sunt utilizate în scop tehnologic, ca agent de răcire sau de salubritate şi conţin un număr mare de substanţe chimice şi sunt deosebit de toxice.

Apele uzate agricole rezultate din gospodăriile zootehnice sau din irigatii, apă pluvială sau excedentară pe suprafeţele agricole canlizată prin reţele de desecare, drenaj. Au conţinut de germeni microbieni , substanţe chimice utilizate în agricultură (pesticide), au grad de încărcare în material aluvionar.

Sursele de poluare artificiale neorganizate constituie reziduuri ale activităţii umane care pătrund necontrolat în apele de suprafaţă şi în cele subterane, reziduuri menajere necanalizate, aruncate direct în apele de suprafaţă, sau antrenate prin infiltraţii, scurgeri accidentale de la sonde petroliere, conducte de transport etc)

4

5

Poluarea naturală a apei reprezintă pătrunderea în apă a unor impurităţi , substanţe materiale care apar ca urmare a producerii unor fenomene cu caracter geologic ( vulcani , cutremure ), meteorologic (uragane, furtuni de praf, inundaţii) sau cu caracter complex (alunecări de teren ).

O substanţă poate fi considerată poluantă pentru că se află într-un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit şi într-o cantitate nedorită.

Substanţe periculoase reprezintă orice substanţe clasificate ca periculoase de legislaţia specifică în vigoare în domeniul chimicalelor.

Substanţe prioritare sunt substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor.

Substanţe prioritar periculoase – substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor.

Modurile principale prin care substanţele poluante pot afecta omul, direct sau indirect, sunt următoarele :

efecte imediate de intoxicare, în urma expunerii unui poluant toxic, venind în atingere cu omul, cu plantele şi cu animalele, prin aer, apă, sau hrană;

efectele resimţite după o durată mai lungă de timp , în urma expunerii prelungite a unui poluant aflat în condiţii inferioare limitei de toxicitate imediată;

efecte imediate sau după o durată mai lungă de timp, datorită interferenţei mai multor poluanţi sau a un poluant cu factori dependenţi de individ, cum ar fi, de exemplu, malnutriţia sau boala;

efecte genetice , pe care un poluant le poate induce în celulele unui individ cu care vine în contact, efecte care se pot manifesta şi la descendenţi, uneori, putând fi resimţite de mai multe generaţii;

efecte indirecte ale poluantului asupra omului, care pot rezulta din reducerea posibilităţilor de hrană, deteriorarea condiţiilor de locuit sau perturbaţii ale climei.

Principalele substanţe care contribuie la poluarea apei şi provenienţa acestora

Tabelul Nr.1.

Nr. crt.

Poluantul Provenienţa

1 Bioxid de carbon ( CO2)

Arderea cărbunelui folosit drept combustibil în producerea de energie, încălzire şi temperaturi.

2 Bioxid de sulf ( SO2 )

Diverse procese industriale, arderea combustibilului pentru producerea de energie

6

3 Floruri Diverse procese industriale (producţia de aluminiu, oţel, îngrăşăminte pe baza de fosfaţi, hidrocarburi fluorizate,

fabrici de cărămidă), arderea cărbunilor, etc.4 Mercur Diverse procese industriale (fabricarea hârtiei, a

substanţelor de combatere a dăunătorilor în agricultură, minerit), laboratoare medicale şi de cercetare.

5 Plumb Industria chimică, topitorii de plumb, producţia şi folosirea pesticidelor, vopsitorii, acoperiri galvanice, industria

minieră.6 Cadmiu Industriile minieră, metalurgică, chimică (fabricarea

acumulatoarelor, aliajelor, vopselelor şi materialelor plastice).

7 Cianuri, Crom Ape reziduale, evacuate de secţii de acoperiri galvanice.

8 Fosfaţi Apa uzată orăşenească, detergenţi, spălarea terenurilor agricole tratate cu îngrăşăminte.

9 Azotaţi, Azotiţi Apa uzată orăşenească, diverse industrii, îngrăşăminte agricole.

10 Alchil-Sulfonaţi ( A.S )

Detergenţi în apele uzate orăşeneşti şi industriale.

11 Hidrocarburi clorizate

( Pesticide)

Spălarea terenurilor şi plantaţiilor tratate cu pesticide, ape uzate industriale.

12 Azbest Operaţii miniere, producţia de fibre din minereuri, fabricarea materialelor pentru frâne şi a conductelor din

azbest.13 Hidrocarburi

policiclice aromateCombustia materialelor organice, evacuări de la unităţile

de prelucrare a gazelor, rafinării, industria chimică.

14 Ulei, Benzină Accidente navale, spălarea terenurilor poluate, rafinării, etc.

15 Substanţe organice

degradabile

Canalizări. Reziduuri menajere. Ape uzate provenite din industrie şi agricultură.

16 Deşeuri solide Activităţi casnice, comerciale, orăşeneşti şi industriale.

17 Organisme patogene

Excreţii umane şi animale (spălarea canalizărilor şi terenurilor agricole), hrană şi apă contaminate.

18 Radiaţii ionizante (incluzând

radionuclizi)

Diverse procedee medicale. Producţia de arme şi testarea acestora. Producţia de energie atomică. Folosirea radioizotopilor şi surselor de radiaţii în industrie şi

cercetare.19 Căldură Centre populate mari; apă de răcire; centrale

termoelectrice şi nucleare.

7

Principalele substanţe care contribuie la poluarea apei şi provenienţa acestora (1)

Tabelul Nr.2.

Nr. crt.

Poluantul Provenienţa

1 Suspensii Fabrici de hârtie şi carton, fabrici de celuloză, de conserve, de bere, abatoare, tăbăcării, etc.

2 Suspensii decantabile (nămol)

Fabrici de zahăr, mine, laminoare, fabrici de sticlă, etc

3 Substanţe organice( CBO5 )

Abatoare, fabrici de conserve, tăbăcării, fabrici de prelucrare a pielii, de săpun, de celuloză, etc.

4 Substanţe dizolvate Fabrici de ulei, industria chimică, (îngrăşăminte, sodă ), mine de cărbune, staţii de dedurizare şi demineralizare,

etc.5 Aciditate

( pH 6,5 )Fabrici de ulei şi margarină, fabricarea acizilor graşi

sintetici, de săpun, secţii de acoperiri metalice, fabrici de armament, industria chimică, mine, fabrici de vâscoză,

etc6 Baziciditate

( pH 8,5 )Fabrici de textile, secţii de acoperiri metalice, industria

chimică, fabrici de lapte, tăbăcării, spălătorii, etc.7 Uleiuri şi grăsimi Fabrici de lapte, margarină, uleiuri vegetale, abatoare,

vopsitorii, spălătorii, prelucrarea metalelor, fabrici de prelucrare a cărnii, fabrici de conserve, etc.

8 Substanţe toxice Tăbăcării, fabrici de prelucrarea pielii, secţii de acoperiri galvanice, fabrici de armament, industria chimică, fabrici

de fabricare a insecticidelor, pesticidelor, etc.9 Substanţe

radioactiveMine de uraniu, laboratoare, spitale, centrale nucleare.

10 Detergenţi Fabrici de săpun, de detergenţi, de textile, spălătorii, etc.11 Culoare Fabrici de hârtie, tăbăcării, de vopseluri, mătase

artificială, secţii de acoperiri galvanice, etc.12 Organisme

patogeneFabrici de făinuri proteice furajere, de ulei, zone de depozitare necontrolată a deşeurilor animale, etc.

13 Miros Tăbăcării, fabrici de drojdie, distilerii, fabrici de prelucrare a peştelui, abatoare, fabrici de făinuri proteice furajere,

prelucrarea lignitului, etc.14 Nutrienţi Fabrici ce produc efluenţi ce conţin, în întregime, săruri

anorganice, industria celulozei şi hârtiei, industria chimică anorganică, etc.

15 Temperatură Centre populate, centrale termice şi nucleare, secţii de spălare a sticlelor, spălătorii, în general, toate industriile.

Substanţele poluante pot fi clasificate astfel:

8

a. substanţe în suspensie (dupa cum se observă în tabelul nr.1, substanţele aflate în suspensie nu apar ca o clasa anume);

b. substanţe organice oxidabile biologic;

c. substanţe organice rezistente la acţiunea de biodegradare; în această clasă se includ detergenţii anionici (anionul rezultat în urma disocierii constitue radicalul tensioactiv al moleculei), cationici, neionici (având grupări hidrofile care nu se disociază) şi amfolitici (având grupări hidrofile cu caracteristici atât bazice, cât şi acide). Detergenţii sintetici anionici se folosesc mai frecvent, fiind mai ieftini şi având proprietăţi favorabile biodegradabilităţii. Din această clasă mai fac parte fenolii, pesticidele şi ierbicidele. Fenolii, derivaţi hidroxilici ai benzenului, sunt prezenţi în apele uzate evacuate de unităţi ce prelucrează cărbuni, produse petroliere, instalaţii de distilare sau conservare a lemnului. Pesticidele şi ierbicidele sunt întâlnite în apele de suprafaţă şi subterane, ca urmare a aplicării pe scară largă în agricultură şi silvicultură. Majoritatea pesticidelor (hidrocarburilor clorurate) sunt suspecte de a fi cancerigene (aldrinul, clordanul, dieldrinul, endrinul, heptaclorul, lindanul). Ierbicidele, mai putin toxice, imprimă însă un gust neplăcut apei.

d. substanţe anorganice toxice; din această clasă fac parte: arsenul, beriliul, borul, cadmiu, cianurile, cromul, mercurul, seleniul, etc.;

e. sărurile anorganice solubile;

f. substanţe radioactive;

g. nutrienţi ai algelor; pentru formarea algelor este necesară prezenţa a circa 20 - 30 elemente, incluzând C, H, O, S, N, P, Fe, Mg şi numeroase alte metale, care ar trebui să existe în urme. Azotul şi fosforul sunt cele două elemente mai importante, favorizând formarea şi dezvoltarea algelor, conform ecuaţiei de mai jos:

Formele de azot din apele uzate provin din substanţele fecale, industria chimică şi textilă, de distilare a cărbunelui, în vederea producerii de gaz şi cocs. Concentraţiile mari de fosfaţi în apă se datorează poluarii cu excreţii, resturi menajere, detergenţi, îngrăşăminte, etc.

Prezenţa acestor nutrienţi în apele evacuate în emisari duc la apariţia fenomenului de eutrofizare, care este de asemenea, considerat un element pentru aprecierea gradului de poluare.

Eutrofizare

9

Eutrofizare reprezintă îmbogăţirea apei în nutrienţi, în special în compuşi cu azot şi/sau fosfor, determinând o creştere accelerată a algelor şi a altor forme vegetale superioare, care conduce la o perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă şi asupra calităţii apei. Reprezintă un proces complex , datorită îmbogăţiri apei cu substanţe nutritive pentru plante , se produce proliferare exagerată a algelor şi a altor plante acvatice , în paralel cu deterioararea calităţii apei , sub raport igienic şi estetic.

Clasificarea substanţelor poluante din tabelele nr. 1 si 2, astfel încât să scoată în evidenţă mai degrabă natura poluanţilor decât sursa poluării, ar fi urmatoarea:

10

microorganisme patogene; substanţe în suspensie; substanţe organice oxidabile biologic; agenţi toxici; substanţe organice rezistente la acţiunea de biodegradare; substanţe radioactive; săruri anorganice solubile (salinitate); nutrienţ ai algelor; poluanţi termici.

Poluanţii organici (insecticidele, ierbicidele, acizii humici, eterii aromatici, hidrocarburile, detergenţii, etc.) nu pot fi - în general - determinaţi fiecare în parte prin analize bine puse la punct şi de aceea, de multe ori, se detectează global.

Directiva Cadru a Uniunii Europene 2000/60 prevede atingerea stării bune (ecologică şi chimică) a apelor până în anul 2015, pentru toate Statele Membre. De asemenea, Directiva Cadru defineşte o nouă categorie de ape (exceptând râurile, lacurile, apele de tranziţie şi apele marine litorale) şi anume apele cu regimul puternic modificat antropic.

Corpurile de apă puternic modificate sunt acele corpuri de apă de suprafaţă care datorită “alterarilor fizice” (modificări ale caracteristicilor hidromorfologice ale corpurilor de apă) datorate activităţilor umane şi-au schimbat substanţial caracterul lor natural.Schimbările substanţiale ale caracteristicilor apelor faţă de regimul natural înseamnă:

Modificări semnificative, atât morfologice cât şi hidrologice; Modificări importante, profunde şi extinse spaţial, ce sunt foarte dificil, şi

uneori chiar imposibil de a le restaura. În aceste cazuri, asa cum s-a menţionat anterior, obiectivul de mediu este de a atinge potenţialul ecologic bun;

Schimbări permanente şi nu temporare sau intermitente; Modificările sunt datorate anumitor folosinte specifice .

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect Protecţia apei in dreptul intern

Romania este plasata intr-un continent sarac in ape dulci utilizabile si in mod normal, penuria continentului se reflecta si asupra ei.

Din punct de vedere cantitativ, volumul total al apelor interne de suprafata este in medie de 37 miliarde m.c. anual. Din acest debit total anual al raurilor in regim natural (neamenajat) doar 5 miliarde m.c. apa pot fi utilizati, distributia in timpul anului a acestui volum fiind si ea deosebit de inegala.

Rezerva de apa subterana este de 8 miliarde m.c. din care numai 4 - 4,5 miliarde m.c. pot constitui surse de alimentare cu apa.

In anul 1990, cerinta de apa potabila a depasit deja rezervele noastre.

11

In conformitate cu Legea nr. 137/1995 mentinerea si ameliorarea cantităţii si productivităţii naturale a acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale".In Legea apelor (nr. 107/1996 modificata şi completată prin Legea nr. 310/2004) se arata ca ”apele fac parte integranta din domeniul public" si se considera ca fiind acţiuni de interes general, ridicandu-se la rang de principiu, protectia, punerea in valoare si dezvoltarea durabilă a resurselor de apă, precum si interzicerea poluării in orice mod a acestora.

Protectia juridica a apelor se realizeaza sub doua aspecte: cantitativ si calitativ. Desigur, cele doua aspecte nu pot fi izolate.

Protectia cantitativa poate fi denumita si “protectia rezervelor de apa”.In vederea protejarii din punct de vedere cantitativ a apelor tarii, conform

reglementarilor cuprinse in Hotararea Guvernului nr. 1001/1990, organele centrale si locale ale puterii executive, agentii economici, alte persoane juridice au obligatia de a lua masuri pentru reducerea cerintelor si respectiv a consumului de apa, prin cresterea gradului de recirculare sau de folosire repetata a apei, precum si pentru evitarea pierderilor de apa, prin intretinerea corespunzatoare a instalaţiilor, instituind in acest scop, controlul permanent al folosirii apei in procesele de productie.

Impreuna cu protectia cantitativa, calitatea si puritatea apei, reprezinta o cerinta de interes national.

In acest scop, se interzic evacuarea, aruncarea sau injectarea, in apele de suprafata, subterane sau marine, de ape reziduale, deşeuri sau produse de orice fel, care pot schimba caracteristicile apei, evacuarea apelor tratate sau epurate in apele statatoare, depozitarea pe malurile sau in albiile cursurilor de apa sau a lacurilor, de gunoaie ori deseuri industriale, de orice fel, folosirea de ingrasaminte chimice sau pesticide la distante mai mici de 300 m faţă de malurile cursurilor de apa si lacurilor.

Pentru protejarea si folosirea izvoarelor, organele de gospodarire a apelor, organele locale ale administratiei publice, persoanele fizice si juridice, au obligatia sa execute lucrarile de amenajare, curatire, intretinere si decolmatare, precum si a celor necesare in vederea protectiei impotriva poluarii.

Normele de calitate a apelor se aproba, prin standarde, la propunerea Ministerului Mediului. Cele privind calitatea apei potabile se aproba la propunerea Ministerului Sanatatii.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in scopul protectiei apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si transfrontiere norme tehnice, standarde de calitate a apelor, standarde de emisie, cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitarea de evacuari de efluenti in ape, precum si procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj.

Aplicarea masurilor privind protectia apelor, ca urmare a activitatilor de navigatie, revine autoritatilor pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile de

12

navigatie, cu respectarea prevederilor conventiilor internationale in domeniu la care Romania este parte.

Persoanele fizice si juridice sunt obligate, potrivit legii, sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in anexa II la lege; sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza; sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase; sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje sau ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrefianti, substante periculoase sau pesticide; sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact; sa se doteze, in cazul detinerii de nave, cu platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare; sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime si sa constituie echipaje de interventie in caz de poluare accidentala a apelor şi a zonelor de coasta; sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Reglementarile Legii protectiei mediului se completeaza cu cele cuprinse in Legea apelor si alte acte normative cu caracter special.

Astfel, Legea apelor prevede si o serie de restrictii cum sunt, de exemplu : interzicerea punerii in functiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea in functiune de noi ansambluri de locuinte, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de productie modificate care maresc gradul de incarcare a apelor uzate, fara punerea concomitenta in functiune a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare, ori fara realizarea altor lucrari şi masuri care sa asigure pentru apele uzate evacuate respectarea prevederilor impuse prin autorizatia de gospodarire a apelor; aruncarea sau introducerea in orice mod, in albiile cursurilor de apa, in cuvetele lacurilor sau baltilor, in Marea Neagra si in zonele umede, precum si depozitarea pe malurilor acestora, a deseurilor de orice fel; depozitarea in albia majora a materialelor sau deşeurilor radioactive etc.

De asemenea, o serie de obligatii specifice sunt prevazute in legatura cu folosirea rationale, si protejarea calitatii resurselor de apa, de catre diferitii utilizatori.

Constituind o resursa naturala cu mare valoare economica in toate formele sale de utilizare, conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt asigurate prin aplicarea, atat de stimuli economici, mai ales pentru cei ce manifesta o preocupare constanta in protejarea cantitatii si calitatii apei, cat si prin aplicarea de penalitati celor ce risipesc sau polueaza resursele de apa.

13

Mecanismul economic specific domeniului gospodaririi cantitative si calitative a apelor include sistemul de plati, bonificatii şi penalitati, ca parte a modului de finantare a dezvoltarii domeniului si de asigurare a functionarii pe principii economice a Regiei Autonome ,,Apele Romane".

Protectia fluviilor si a altor ape internationale

Problemele poluarii si protectiei apelor capata o importanta internatională in cazul fluviilor care, curgand pe teritoriile mai multor state, sunt folosite de catre statele riverane respective.

Protectia calitatii apelor pe plan international include o vasta si multilaterala activitate de cooperare si colaborare care, in functie de anumite conditii concrete, imbraca fie forma tratatelor bi si multilaterale, fie forma organismelor internationale speciale.

Desi practica internatională conventională in domeniul utilizarii apelor internationale si in general, cooperarea dintre state a evoluat destul de lent, azi, interesul crescand al statelor de a preveni si diminua poluarea si efectele ei nocive se manifesta cu putere in cadrul organizatiilor internationale, guvernamentale si neguvernamentale. Putem da ca exemplu, institutiile specializate ale O.N.U., cum sunt: U.N.E.S.C.O., O.M.S. si altele, in a caror preocupare stau, printre altele, si aspectele variate ale poluarii si protectiei apelor.

In acelasi timp, au fost create si organisme internationale speciale pentru combaterea poluarii anumitor fluvii si lacuri, iar in alte situatii, statele au ineheiat o serie de tratate in vederea reglementarii juridice a problemelor puse de contaminarea apelor.

Este important sa mentionam ca inca din anul 1911, Institutul de Drept International a dat o rezolutie in care se arata ca ,”orice alterare a apei si evacuarea in ape a substantelor daunatoare este interzisa".

Cu toate eforturile facute nu se poate spune ca exista in dreptul international reguli unanim admise si obligatii pe plan mondial, cu privire la poluarea apelor. Cateva principii generale sunt insa unanim acceptate, de exemplu, principiul indivizibilitatii bazinului hidrografic de care trebuie legat si principiul bunei vecinatati.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX s-au incheiat acorduri si conventii cu privire la protectia fluviilor, lacurilor, a faunei si florei, a fondului piscicol, la combaterea poluarii, tinand seama de factorul care a general poluarea, precum si in legatura cu combaterea inundatiilor.

14