POLONIA: PE DRUMUL SPRE O

ECONOMIE DE PIA ŢĂ

1

CUPRINS

1. Perioada comunistă.............................................................................2

2. Perioada postcomunistă......................................................................7

3. Polonia de azi. Integrarea în Uniunea Europeană.........................12

4. Concluzii şi previziuni......................................................................25

5. Bibliografie........................................................................................29

2

1. Perioada comunistă

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la nivelul populaţiilor din Europa

Centrală şi de Est, ideologia comunistă exportată de Moscova se identifica hegemoniei

sovietice din ce în ce mai vădite, motiv pentru care ea a fost percepută de naţiunile ariei

ca un "corp străin".1

Continuatoare a unei orientări culturale de tip occidental şi păstrătoare de secole a unei

vii identităţi naţionale într-un spaţiu (fost) germanofon, Polonia nu a făcut excepţie sub

acest aspect, ba dimpotrivă. Resentimentele pronunţate faţă de URSS se făceau simţite nu

doar la nivelul maselor şi al elitelor noncomuniste, ci inclusiv în rândurile comuniştilor

locali. Întreaga istorie a polonezilor fusese o adevărată luptă continuă împotriva vecinilor,

iar cele patru dispariţii de pe hartă ale statului polonez de-a lungul istoriei susţin pe

deplin afirmaţia. Mai mult decât atât, în fiecare din aceste momente de răscruce şi pe

fond secole de-a rândul, Polonia ocupase o poziţie antagonică Rusiei ţariste şi succesoarei

acesteia, URSS.2

La începutul celui de- al doilea război mondial, Polonia s-a văzut mai întâi atacată de

Germania nazistă (1 septembrie 1939). Peste două luni, ca o ironie a sorţii, URSS a atacat

Polonia de la est, fostul stat dispărând încă o dată de pe harta Europei cu excepţia unui

aşa-zis guvernorat al Poloniei, în fapt şi el sub deplin control nazist. Deznodământul

conflagraţiei a restabilit statul polon, unul diferit însă radical de cel preexistent atât sub

aspect teritorial, cât şi (mai ales) demografic, o modificare care însă, deloc surprinzător,

nu a alterat câtuşi de puţin atitudinea antisovietică a polonezilor.

În absenţa unuia din cei doi duşmani tradiţionali - Germania, strivită de URSS,

naţionalismul de tip defensiv al polonezilor s-a orientat exclusiv împotriva sovieticilor, cu

atât mai mult cu cât aceştia din urmă au pus de facto stăpânire pe Polonia chiar în pofida

înţelegerii de la Yalta, din februarie 1945, spre nemulţumirea Occidentului.3

1 Rotschild Joseph şi şi Wigfield Nancy M. – „Return to Diversity”,ed. a 3-a, Oxford University Press New

York, London, 2000. 2 Calvocoressi Peter – “World Politics since 1945”, ed. a 7-a, Longman London, New York, 1996 3 Nye Joseph S. Jr. – „Understanding International Conflic”, ed.a 2-a, New York, Longman, 1997

3

În tiparul general al stalinizării, politica liderilor comunişti de la Varşovia s-a lovit de o

suită de obstacole de ordin strategic, demografic, economic şi istoric. Ţintele vizate -

societatea civilă în ansamblul ei (intelectualii, muncitorii, ţăranii) şi Biserica Romano-

Catolică au produs o rezistenţă neaşteptată. Acest aspect, cumulat disensiunilor de la

nivelul conducerii comuniste, dintre naţionalişti şi moscoviţi, şi lobby-ului diasporei

poloneze din Occident au generat o "situaţie poloneză" extrem de dificil de gestionat în

chiar anii de apogeu ai stalinismului. Desigur că măsurile represive, caracteristice întregii

arii, nu au lipsit nici în Polonia. Sub acest aspect se cuvin amintite de pildă:

naţionalizările masive din domeniul industriilor şi telecomunicaţiilor (1946), promulgarea

Micului Cod Penal (13 iunie 1946), utilizat ca paravan pentru reprimarea opoziţiei,

înfiinţarea Agenţiei de Control a Presei şi implicit introducerea cenzurii (5 iulie 1946),

introducerea prin decret a planificării în economie (22 septembrie 1946), numirea unui

ofiţer sovietic în fruntea armatei poloneze (7 noiembrie 1949), înlăturarea din armată a

ofiţerilor din perioada interbelică (1 mai 1950), introducerea cartelei pentru anumite

produse alimentare (1952), etc.4

Conducătorii comunişti ai Poloniei au reorganizat economia poloneză după modelul

socialist al URSS. Rezultatul a fost dezvoltarea industriei grele, a marilor fabrici şi uzine,

o birocraţie centralizată care controla întregul proces de producţie. Concepte de tipul

cerere şi comportament al consumatorului sau satisfacţia în muncă, cunoscute şi utilizate

în economiile capitaliste vest-europene, au fost ignorate. Izolată de procesul economiei

de piaţă, în Polonia, preţurile şi producţia au fost fixate la niveluri care să îndeplinească

scopurile partidului conducător. Disproporţiile socio-economice care au rezultat din

această izolare au fost o moştenire greu de depăşit pentru guvernarea din primii ani de

tranziţie.

Bogatele resurse agricole ale Poloniei au ramas în mare parte în sectorul privat chiar şi

în perioada comunistă, dar statul a influenţat puternic acest sector prin intermediul

taxelor, controlului producţiei şi limit ării dimensiunilor fermelor. Multe industrii de mici

dimensiuni au rămas, de asemenea, în afara controlului direct al statului.

4 Bocşan Nicolae şi Leu Valeriu (coord.) – „Cronologia Europei Centrale, 1848-1989”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

4

Economia poloneză a fost izolată de economia mondială datorită naţionalizării

comerţului exterior. Reformele din anii '70 şi '80 au dat treptat întreprinderilor

individuale mai mult control direct, evitând astfel într-o oarecare măsură controlul

statului. Dar până în 1990, politica comercială a Poloniei a rămas extrem de limitată de

obligaţiile sale faţă de CAER, care era dominat de URSS. Deşi balanţa comercială a

Poloniei a fost sprijinită prin politica monetară, aceasta a provocat şi o producţie

ineficientă şi slabă din punct de vedere calitativ care a descurajat comerţul cu restul

lumii.

Anii '54-'56 au oferit masive semne de îngrijorare pentru Moscova înprivinţa

controlului deţinut asupra Europei Centrale şi de Est, în special în Polonia şi Ungaria.

Adoptând cadrul conceptual al lui Charles Tilly (1979), în ambele ţări s-a semnalat un

intens proces de mobilizare bidirecţională (top-bottom, având ca sursă tabăra reformistă a

comuniştilor şi respectiv bottom-up, promovată îndeobşte de intelectuali şi muncitori),

necunoscut în noua sa anvergură în anii stalinismului.

În Polonia, semnalul de declanşare a cavalcadei de evenimente l-a dat eliberarea în

1954 din domiciliul forţat a lui Wladislaw Gomulka, figura-simbol a rezistenţei

comuniştilor polonezi faţă de Moscova. În cursul aceluiaşi an, în sens bottom up, asistăm

la mobilizarea separată a muncitorilor şi respectiv intelectualilor polonezi. Astfel, după

luni de revoltă surdă, cca. 50.000 muncitori polonezi vor fi acuzaţi de sabotaj economic şi

consecutiv repartizaţi în 27 lagăre de muncă, 8 închisori şi 27 batalioane disciplinare.

Protestele aceloraşi muncitori determinaseră guvernul de la Varşovia să renunţe în 1953

la cartelele alimentare la doar un an după introducerea lor.

În 1970, în preajma sărbătorilor de Crăciun, guvernul Gomulka decide creşterea cu 15-

30% a preţurilor la alimente şi alte bunuri de consum.5 Antrenând consecinţe

imprevizibile, măsura extrem de nepopulară a provocat reacţii în masă ale muncitorilor

din mai toate oraşele industriale din ţară dar, mai important, a provocat o nouă sciziune la

nivelul elitei comuniste. După masacrarea muncitorilor grevişti din portul Gdynia (17

decembrie 1970), tehnocraţii opozanţi din PZPR reuşesc să obţină demiterea pe linie de

partid a lui Gomulka şi înlocuirea sa cu Edward Gierek la 20 decembrie 1970. Cel din

5 Preda, Dumitru şi Mihai Retegan – „1989: principiul dominoului”, Ed. Fundaţiei Culturale Române,

Bucurşti, 2000

5

urmă încearcă "normalizarea" situaţiei, condamnând reprimările operate de guvernul

predecesor. Dovenind perimarea discursului puterii comuniste, tulburările nu încetează,

în Gdañsk şi Szeczin ajungându-se din nou la violente ciocniri între forţele de ordine şi

muncitorii grevişti. Numărul morţilor variază între 45 (declaraţiile oficiale) şi câteva sute

(estimările neoficiale).

Confruntat cu o rezistenţă socială fără precedent, guvernul Gierek acţionează defensiv:

preţurile sunt reduse, salariile din industrie şi agricultură sunt crescute, iar Gierek însuşi

convinge Moscova să sporească acordarea de asistenţă economică şi tehnică Poloniei.

Măsura este însă tardivă. Beneficiind şi de susţinerea deschisă a Bisericii Romano-

catolice, KOR consfinţeşte alianţa simbiotică muncitori-intelectuali, osatura societăţii

civile.

În rezonanţă cu cele două grupuri amintite, studenţii polonezi înfiinţează în acelaşi an

Comitetul pentru Solidaritate Studenţească. Acesta, împreună cu KOR, va forma o

adevărată "universitate zburătoare" care s-a materializat în prelegeri, dezbateri, cursuri şi

seminarii pe teme de civism organizate în apartamente private6. Anul următor, la 26

martie, ia fiinţă Mişcarea de Apărare a Depturilor Omului şi Cetăţeanului, iar la 14

noiembrie 1978 Clubul pentru Cunoaştere şi Viitor, societate de reflecţie cu o importantă

contribuţie la emanciparea şi conştientizarea societăţii civile poloneze. În aceiaşi ani,

sporeşte exponenţial numărul scrierilor intelectualităţii dizidente, apărute oficial în

special în Occident, prin Adam Michnik, Jacek Kuron, Tadeusz Mazowiecki, Bronislaw

Geremek sau Leszek Kolakowski.

Sfârşitul deceniului aduce cu sine două noi lovituri la adresa puterii comuniste, de

această dată venite din exterior. Este vorba în primul rând de alegerea la 8 martie 1979 a

ilustrului diplomat polonez, contele Edward Raczynski, în funcţia de preşedinte în exil al

Poloniei. Evenimentul trebuie corelat lobby-ului activ al diasporei poloneze din Occident

- o posibilă explicaţie suplimentară a avertismentului din 1980 al preşedintelui SUA

Jimmy Carter la adresa URSS de a nu interveni militar în Polonia destabilizată. În al

doilea rând, şi mult mai important ca impact, este vorba de alegerea la 16 octombrie 1976

ca papă al Bisericii Catolice a arhiepiscopului de Cracovia, Karol Wojtyla. Noul papă

Ioan Paul al II-lea, primul suveran pontif polonez din istorie, va întreprinde în iunie 1979

6 Roskin, Michael G. – „The Rebirth of East Europe”, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1991

6

prima sa vizită oficială în ţara sa natală (din totalul de trei efectuate în anii de comunism

în Polonia). Impactul, bineînţeles necuantificabil, a fost crucial pentru societatea

poloneză: pelerinajul a declanşat un inconfundabil naţionalism religios şi o efervescenţă a

încrederii colective în sine care contrastau puternic cu dezordinea, ipocizia şi spiritul

indecis şi defensiv al autorităţilor comuniste.

După valul de greve din iulie 1980 (Lublin, Mielec, Tazew, Swidnik) şi

formularea la 17 august a aceluiaşi an a celor 21 cereri ale Comitetului Interprofesional

de Grevă (crearea sindicatelor libere, eliberarea tuturor deţinuţilor politici, etc.), la 29

august mucitorii declanşează pentru prima oară o grevă generală (Bocşan şi Leu 2001).

La acest moment cheie, guvernul intenţionează să recurgă la forţă pentru

redresarea situaţiei, însă liderii partidului comunist sesizează neputinţa proprie în faţa

anvergurii mişcării sociale cauzată în principal de două motive. Pe de o parte, discursurile

demagogice nu mai putea acoperi stadiul catastrofal al unei economii poloneze aflate în

degringoladă. Ritmul de creştere economică, după cum indică datele de mai jos, nu mai

putea furniza un minim decent de trai polonezilor, în condiţiile în care datoria externă

ajunsese la cota record (pentru aria central şi est europeană) de 27 miliarde USD în 1981,

având să urce până la 31,2 mld. USD în 1985 şi chiar 38,9 mld. USD în 1988.

Creşterea PNB în perioada 1951-1975

%

1951-1960 1961-1965 1966-1975

7,6 6,2 7,8

Sursa: Schöpflin George „Politics in Eastern Europe, 1945-1992”, (partea I), Blackwell Publishers, 1993

Procesul electoral a consfinţit instituţional înfrângerea istorică a comuniştilor polonezi

şi transformarea Solidarităţii în principala forţă politică a momentului. Candidaţii

Solidarităţii au câştigat alegerile fără drept de apel, ocupând după cele două tururi de

scrutin 99 din cele 100 de locuri din Senat şi respectiv 162 din cele 460 din Seim

(maximul permis prin acord). În urma turului doi, şi al 161-lea mandat va fi finalmente

câştigat de Solidaritatea. Mai mult chiar, populaţia i-a boicotat pe comunişti chiar şi în

circumscripţiile unde aceştia nu aveau contracandidaţi, refuzându-le majoritate necesară

7

de 50%. În primul tur, comuniştii au obţinut între 5 şi 25% din voturile valabil exprimate,

doar trei dintre candidaţii lor depăşind pragul necesar admiterii în parlament. Partidele

foste aliate ale comuniştilor (ţărăniştii - 76 mandate; democraţii - 27 mandate; creştinii -

23 mandate) s-au desprins treptat de PZPR, într-o reformulare a propriei identităţi şi o

tentativă de evitare a discreditării.

După şocul cauzat în întreaga Europă de rezultatele alegerilor legislative, la 19 iulie

1989 gen. Jaruzelski este reales, cu masivul sprijin al Solidarităţii, preşedintele republicii

însă premierul desemnat Czeslaw Kiszczak nu reuşeşte să întrunească votul de încredere

al parlamenului în care fostele partide aliate comuniştilor s-au aliat Solidarităţii.

Consecutiv unei convorbiri telefonice de 45 de minute între Jaruzelski şi Gorbaciov,

primul este convins să-l numească premier pe Tadeusz Mazowiecki, un proeminent

intelectual catolic şi fost consilier al liderilor Solidarităţii. La 62 de ani, cu 378 voturi

pentru, 4 contra şi 41 abţineri, acesta devine astfel la 24 august/12 septembrie 1989

primul ministru necomunist din statele Pactului de la Varşovia. În ultimele zile ale anului,

Seimul revizuieşte Constituţia şi proclamă Republica Polonă, primul stat de acum fost

comunist din întregul ariei.

Evenimentele anului 1989 din Polonia au avut un impact colosal pentru toate statele

central şi est europene în sensul "contagierii" (efectul de "domino"): speranţele în

schimbare au renăscut în primul rând în Ungaria, şi ea în proces de destindere a

sistemului deja de câteva luni, şi în Cehoslovacia, unde se înmulţiseră demonstraţiile

populare. În lanţ, au urmat RDG, apoi în alt val, Bulgaria, România şi Albania, dar într-

un tipar comun distinct de cel central-european.7

2. Perioada postcomunistă. Tranziţia la economia de piaţă

Anul 1990, primul liber din istoria postbelică în Polonia, a adus cu sine conştientizarea

de către polonezi a neajunsurilor cauzate de instaurarea progresivă a negocierii şi

compromisurilor. Noul guvern era unul majoritar necomunist, dar funcţia prezidenţială

7 Tismăneanu Vladimir – "Fantasmele salvării”, :Ed. Polirom, Iaşi, 1999.

8

era în continuare de cel ce instituise teroarea legii marţiale în 1981. Comuniştii ocupau

portofoliile ministeriale esenţiale ale Apărării şi Afacerilor Interne, iar situaţia economică

era atât de catastrofală, încât Comunitatea Europeană a decis instituirea unui fond de

urgenţă pentru asistarea cu alimente a polonezilor. Rata inflaţiei atinge în 1989 cota

record de 500%, datoria externă este cea mai mare din întreaga arie, de 9 ori mai mare

decât un PNB superior doar celui al codaşelor România şi Albania.

Indicatori macroeconomici în statele europene comuniste, 1989

Datorie externă 1988 (mld.

USD)

PNB 1989 (mld. USD)

Polonia 38,8 4,5

Iugoslavia 22,7 5,4

Ungaria 17,7 6,1

RDG 20,4 9,7

Bulgaria 6,1 5,7

Cehoslovacia 2,5 7,9

România 4,9 3,4

Sursa: Roskin, Michael G. – „The Rebirth of East Europe”, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1991 Calvocoressi Peter – “World Politics since 1945”, ed. a 7-a, Longman London, New York, 1996

În anii ce au urmat Polonia a urmat o politică de liberalizare a economiei şi astăzi este

unul dintre exemplele tranziţiei de succes de la o economie dirijată de stat la o economie

de piaţă.

Privatizarea companiilor mici şi mijlocii care au fost controlate de guvern şi dreptul

liber de înfiinţare de firme noi au permis dezvoltarea agresivă a sectorului privat. Ca o

consecinţă, au apărut şi organizaţii de apărare a drepturilor consumatorilor.

Restructurarea şi privatizarea „sectoarelor sensibile” precum industria minieră,

metalurgică, căile ferate şi energia au fost demarate începând din 1990.

9

În plan economic, Polonia şi-a asumat "terapia şoc", un program de restructurări

radicale ale sistemului economic. Privatizarea rapidă şi în masă, caracteristică definitorie

a refacerii economice a Poloniei, îşi extrage sursele încă din anii '80, din Clubul Liberal

format de câţiva tineri oameni de afaceri şi intelectuali din Gdank care promova dezbateri

asupra dreptului de proprietate. Din aceste discuţii şi din experienţa practică a acestor

mici întreprinzători avea să se nască Congresul Liberal, un mic partid deosebit de

influent, din rândurile căruia au făcut parte fostul premier Jan Krzystof Bielecki şi mulţi

miniştri din guvernul format după alegerea lui Walesa.

Dacă Lech Walesa a fost omul care a eliberat Polonia de comunism, Leszeck

Balcerowicz a fost cel care a adus capitalismul înapoi, reuşind să pună pe picioare un

dintre cele mai sărace şi mai disfuncţionale economii europene. Deşi „terapia de şoc” pe

care a impus-o la începutul anilor ’90 a fost riscantă, a generat cea mai mare creştere şi

cea mai mică rată a inflaţiei de pe continent.

La finele anului 1989, proaspătul ministru de finanţe al primului guvern necomunist

polonez, Leszek Balcerowicz, propunea un plan de reformare rapidă a economiei

naţionale.

Planul, votat de către Parlament pe data de 31 decembrie, permitea falimentul

întreprinderilor de stat, crea aceleaşi drepturi pentru firmele private ca şi pentru firmele

de stat şi abolea controlul statului asupra comerţului exterior.

Din punct de vedere fiscal, interzicea băncii naţionale de a finanţa deficitul bugetar

prin tipărirea de noi bani şi transforma zlotul polonez într-o monedă convertibilă.

Aceste măsuri au fost pe drept cuvânt numite "terapie de şoc". Şi asta pentru că în

numai câteva luni Polonia număra un milion de şomeri iar inflaţia anului 1990 ajungea la

700%.

Însă rezultatele pozitive au apărut deasemenea rapid. În 1992, în Polonia fuseseră deja

înfiinţate peste 600 de mii de firme private.

Iar la finele anului 2006 economia poloneză se dublase deja ca volum faţă de anul

1989, în timp ce creşterea economică, de 5.8%, a fost cea mai mare din toate ţările

Uniunii Europene.

10

În perioada în care a fost guvernator al băncii naţionale, Balcerowicz a dus deasemenea

o luptă pentru stăvilirea inflaţiei. Astfel, în Polonia, în anul 2006, inflaţia a fost de 1,5%,

una dintre cele mai reduse din UE.

În paralel cu privatizarea în masă, Polonia a beneficiat şi de ştergerea a 2/3 din datoria

externă faţă de SUA şi ulterior Marea Britanie şi Franţa. Comunitatea Europeană a

intervenit la rândul ei, punând bazele unui consistent acord de asociere (în bloc ţările cu

CEFTA - Polonia, Ungaria şi mai apoi Cehoslovacia), iar FMI a asigurat guvernului de la

Varşovia consiliere şi asistenţă financiară în schimbul reducerii masive a cheltuielilor

guvernamentale, în special în domeniul asigurărilor şi securităţii sociale. Măsurile au fost

încununate de succes: rata galopantă a inflaţiei a fost stabilizată undeva la aprox. 60%,

exporturile s-au revigorat, puterea de cumpărare a zlotului s-a fortificat, sistemul de

aprovizionare s-a ameliorat iar intercondiţionat a crescut masiv influxul de investiţii

occidentale8. Programele au antrenat evident anumite costuri sociale, între care mai ales

creşterea şomajului. Ca dovadă a problemelor societăţii poloneze în a-şi asuma pe termen

scurt sacrificii se pot aduce sondaje precum cel operat de Central and East European

Eurobarometer din martie 1995, conform căruia doar 23% dintre polonezii chestionaţi

erau de acord cu direcţia de dezvoltare a ţării (poziţia a 9-a din 17 ţări europene în care s-

au cules date). În schimb, ca o dovadă a consolidării democraţiei poloneze, poate fi

amintit Barometrul Noilor Democraţii III din 1994, care indica Polonia pe locul al 2-lea

în Europa Centrală şi de est ca pondere a forţelor politice democratice (45%) în raport cu

cele reacţionare (14%).

În eforturile sale de a-şi moderniza economia, după 1989, Polonia s-a bazat foarte mult

pe know-how-ul şi pe sprijinul financiar primit din partea instituţiilor financiare

internaţionale. Deşi substanţiala sa datorie externă a fost parţial anulată în 1991,

rămăşiţele managementului de tip comunist a frânat utilizarea eficientă a capitalului

străin şi a descurajat investiţiile străine directe de care Polonia avea mare nevoie. De

aceea, în 1992, ceea ce iniţial fusese plănuită ca o scurtă perioadă de tranziţie s-a

transformat într-o mult mai lungă corvoadă cu rezultate diferite.

8 Baginska Ewa - "Legal Aspects of the Privatization Process in Poland", în New Democracies in Europe: Translating the West, CEP Selected Conference Papers, 1995, pp. 84-91

11

La începutul anilor '90, factorii economici interni şi externi au determinat o revizuire a

politicii comerciale a Poloniei. Pieţele de export, cândva profitabile, ale Uniunii

sovietice, nu mai reprezentau o sursă de venit de încredere după ce Uniunea s-a destrămat

şi valuta forte a devenit principalul mijloc de schimb între fostele ţări membre. În această

situaţie, dezvoltarea comerţului cu mult mai puternicii parteneri occidentali a devenit

principalul scop al politicii comerciale poloneze.

PIB şi rata de creştere a PIB în perioada 1990-2003

An PIB/locuitor Rata de creştere

%

1990 5 993 ...

1991 5 748 -7.3

1992 6 010 2.2

1993 6 362 3.5

1994 6 825 5.1

1995 7 500 7.7

1996 8 137 6.2

1997 8 875 7.1

1998 9 470 5.0

1999 9 996 4.6

2000 10 555 4.3

2001 10 957 1.2

2002 11 563 1.5

2003 11 999 4.0

Sursa: http://w3.unece.org/pxweb/Dialog/Saveshow.asp

Transformările de sistem radicale au necesitat restructurarea intensivă a tuturor

ramurilor producţiei, lichidarea unui număr enorm de capacităţi de producţie inutile şi a

întreprinderilor nerentabile.

12

Desigur, acest proces a fost însoţit de o reducere esenţială a PIB-ului ţării. În anii

1990-1991 PIB-ul Poloniei s-a redus cu 18%.

Însă, în comparaţie cu alte ţări din regiune, în Polonia declinul a fost nu atât de adânc

şi a durat mai puţin timp. Acest fenomen a fost posibil datorită realizarii rapide,

consecvente şi complexe, a programului de reforme economice şi politice promovat de

conducerea ţării. Pe de altă parte, cursul spre reforme a fost sesizat şi susţinut de toată

populaţia Poloniei, care a manifestat o activitate de antreprenoriat uimitoare.

În decursul primilor doi ani de reforme economice în toata ţara au fost înregistrate

peste 2 milioane de noi întreprinderi mici şi mijlocii. Aceasta a permis ca în anul 1992 să

se stopeze procesul de declin şi să se obţină creşterea PIB-ului.

În anii următori, reformele în Polonia au luat avânt, iar creşterea economiei a sporit tot

mai mult. În anii 1995-1997 ea a atins apogeul şi a constituit în medie un spor de 7%

anual, acest indice fiind unul dintre cei mai buni în lume.

În anul 1998 ritmurile creşterii economice în Polonia au încetinit. Însă au fost necesari

doar doi ani pentru a depăşi această stare de lucruri şi a începe o noua ascensiune.

Economia ţării se afla în creştere şi avea o tendinţă de creştere stabilă, înainte de

aderare. În anul 2003 ritmul creşterii economice a fost de 4.0%.

3. Polonia de azi. Integrarea în Uniunea Europeană

Primul pas în calea devenirii ca membru cu drepturi depline în UE a fost semnarea

Tratatului European în luna decembrie 1991, în urma căruia Polonia a devenit membru

asociat al Uniunii Europene. Desi şi până atunci intrarea în UE a fost scopul strategic al

câtorva guverne poloneze de la 1989 încoace şi a întregii societăţi poloneze, care a

desfăşurat o enormă activitate internă de pregatire a tratativelor nemijlocite cu privire la

dreptul de membru.

Referendumul cu privire la intrarea Poloniei în UE a fost desfăşurat la 7 şi 8 iunie

2003. Pentru intrarea Poloniei în UE s-au pronunţat 74,7% de polonezi din cei 57,3%

13

care s-au prezentat la birourile electorale. Astfel, a luat sfârşit perioada de 13 ani de

integrare a Poloniei în comunitatea celor mai dezvoltate state europene.

Pentru mulţi polonezi intrarea în Uniunea Europeana a devenit un eveniment istoric, ce

a pus capăt diviziunii postbelice a Europei.

În calitatea de membru al UE Polonia are în vedere nu numai speranţa de a îmbunătăţi

radical starea socială şi economică în ţară, dar şi garanţia de stabilitate şi înflorire a

statului şi întoarcerea la valorile europene tradiţionale în toate sferele vieţii sociale.

Cetăţenii Poloniei consideră nu fără temei ca în componenţa Europei unite ţara lor a

obţinut o pondere mult mai mare pe scara internatională, a devenit o forţă regională

influentă, ce joacă un rol important pe continentul european şi în intreaga lume.

După schimbarea cursului politic şi începutul reformelor economice, Polonia, în decurs

de 15 ani, a realizat transformări radicale în toate domeniile vieţii sociale. Judiciozitatea

şi succesiunea acestora a dat rezultate frumoase: anii de reformă au constituit pentru

Polonia perioada progresului şi creşterii economice extraordinare.

Evoluţia economiei poloneze, după integrarea în Uniunea Europeana, a cunoscut un

trend pozitiv constant, apreciază oficiali ai secţiei economice din Ambasada Poloniei la

Bucureşti. "Creşterea şi dezvoltarea pieţei interne, situatia valutara stabila, rezultatele

bune în comerţul exterior precum şi o creştere lentă a preţurilor sunt elementele esenţiale

care conturează economia poloneză după aproape un an de la integrarea în Uniunea

Europeană'', a declarat, Tomasz Suprowicz, prim-consilierul secţiei economico-

comerciale a Ambasadei Republicii Poloneze, citat de Rompres.

Economia poloneză s-a asimilat perfect cu piaţa Uniunii Europene, principalele ramuri

care s-au dezvoltat fiind industria alimentară, industria mobilei, agricultura, activităţile

din domeniul serviciilor financiar-bancare, precum şi turismul balnear. De asemenea, pe

piaţa poloneză a avut loc o redresare importantă a situaţiei întreprinderilor, coeficientul

financiar net al acestora înregistrând o creştere de 3,5 ori. Suprowicz a evidenţiat

atractivitatea ţării pentru investitorii străini, a căror prezenţă a întrecut toate ţările din

regiune. În Polonia s-au făcut în ultimii ani cele mai mari investiţii din regiune, în valoare

de peste 70 miliarde dolari, în condiţiile în care inflaţia a fost adusă, în 2004, la nivelul de

2,1%. Factorul principal al creşterii economice il reprezintă comerţul exterior, a explicat

14

Suprowicz, subliniind că, în 2004, valoarea exporturilor poloneze a atins 48 miliarde

euro, fiind cu 22% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Ziua de 1 mai 2004 când Polonia a devenit membru al UE nu o considerăm ca pe o

delimitare de ceea ce a fost anterior, deoarece deschiderea spre lume a economiei

poloneze s-a produs înainte de intrarea în UE. În anii ' 90 s-au infiinţat peste 2 milioane

de noi întreprinderi, s-a reorientat comerţul şi s-a produs o creştere a productivităţii

muncii fără precedent. Societatea poloneză şi majoritatea forţelor politice au considerat

că intrarea în UE este în concordanţă cu interesele lor pe termen lung şi cu condiţiile

istorice. Expresia acestei realităţi a fost marea participare la referendumul naţional , care

s-a exprimat în proporţie de 77% pentru ratificarea aderării la Uniune. 9

Principalii indicatori macroeconomici în perioada 2004-2008

An

PIB/locuitor

Rata

anuală

de

creştere

%

Rata

infla ţiei

%

Rata

şomajului

%

Balanţa

de plăţi

milioane

$ SUA

2004 13 028 5.5 0.7 20.0 -9043

2005 13 573 3.7 3.4 19.5 -9978

2006 14 673 6.2 2.2 18.2 -7926

2007 16310 9.6 1.3 14.9 -4366

2008* 17493 6.3 4.1 12.8 -5907

Sursa: http://www.indexmundi.com/poland/index.html#Economy

*date estimate pentru primul trimestru al anului.

După un număr de ani de adaptare, creşterea economică planificată la sfârşitul anului

2004 va atinge 5,5%. Inflaţia a fost diminuată eficient - 2,1% în primele 10 luni ale

anului 2004. În Polonia s-au făcut cele mai mari investiţii străine din regiune, de peste 70

miliarde USD. Creşte productivitatea muncii şi reyerva valutară. Economia poloneză este

9 http://www.polonia.ro/document.php?doc=25

15

din ce în ce mai puţin vulnerabilă în faţa evenimentelor politice interne. Politica monetară

stabilă a băncii centrale independente, ca şi implicarea activă a întreprinderilor a avut

rezultate excepţionale în comerţul exterior.

În primul semestru, ca şi în lunile următoare ale anului 2004, a avut loc o consolidare a

tendinţelor pozitive, înregistrate încă din anul anterior.

o Ritmul de creştere al. economiei, măsurat în creşterea PIB, pe primele 10

luni 2004 a atins 5.5% (faţă de 4,0% pe întregul an 2003);

o Pe perioada a trei trimestre 2004, s-a înregistrat o creştere dinamică a

producţiei industriale vândute, din care cel mai mare aport l-a avut

industria prelucrătoare. Acest fapt se leagă nemijlocit de caracterul

proexport a acestei producţii;

o Consumul individual a crescut cu 3,9 (în anul anterior - 2,6%), iar

investiţiile în valoare brută pentru mijloace fixe cu 3,4%;

o A fost stopată tendinţa descrescătoare a investiţiilor, care în primul

semestru au crescut în preţuri curente cu 8,7%:

o Într-o perioadă de 10 luni, producţia industrială vândută a crescut cu

13,1%. Creşterea dinamică a producţiei industriale s-a produs în paralel

cu o scădere nesemnificativă a gradului de ocupare a forţei de muncă (cu

0,4%). Productivitatea muncii în industrie a crescut cu aprox. 16%.

o A avut loc o redresare importantă a situaţiei financiar-economică a

întreprinderilor; coeficientul financiar net a crescut de 3,5 ori. Unul din

factorii de îmbunătăţire a situaţiei financiare, în afară de creşterea

dinamică a producţiei, a reprezentat-o scăderea taxei CIT /de la 27% în

2003 la 19% în 2004).

Factorul principal de realizare a creşterii economice îl reprezintă comerţul exterior, în

cadrul căruia cresc dinamic schimburile comerciale.

În perioada ianuarie - septembrie 2004, valoarea exportului a atins 48 miliarde EUR şi a

fost cu 22% mai mare faţă de perioada analogă din anul precedent. Valoarea importului a

atins 51 miliarde EUR, adică cu 18,6% mai mult decât în anul precedent. O influenţă

decisivă asupra acestui fapt a avut-o, în afara creşterii competitivităţii întreprinderilor

16

poloneze, capacitatea experţilor polonezi de a identifica golurile existente pe piaţă. În

străinătate creşte cererea de produse care provin de la producători mai ieftini, dar

totodată, mai siguri, printre care se numără şi Polonia.

Peste 80% din export este direcţionat spre UE. O creştere deosebit de importantă se

notează în exportul de produse alimentare. În afara unei înalte calităţi, a valorilor

gustative şi a preţurilor mici, creşterea exportului a fost şi rezultatul desfiinţării

contingentelor şi a preţurilor minimale, simplificarea procedurilor şi creşterea

investiţiilor de modernizare a gospodăriilor rurale, ca şi a fabricilor de prelucrare a

produselor alimentare.

Principalul beneficiar al. produselor poloneze este Germania (31% din întregul export

al. Poloniei).

Locul doi cu 6,2% din export îl ocupă Italia (exportul către această ţară a crescut cu

aproape 40%), locul trei - Franţa (6,2%). Trebuie menţionată şi creşterea cu peste 70% a

vânzărilor către Rusia, care de pe locul 8 a tercut pe locul 7 în rankingul beneficiarilor.

Aportul ţărilor din UE-25 în cadrul întregului import al. Poloniei a atins 69%. A patra

parte din import provine din Germania, care ocupă porimul loc pe lista furnizorilor .

Locul doi, la fel ca şi în cazul exportului, îl ocupă Italia (8%), pe locul trei a urcat Rusia,

iar pe locul patru acoborât Franţa.

Polonia a devenit unul dintre furnizorii principali de produse alimentare din Europa. În

perioada ianuarie - august 2004, s-au vândut ţărilor din Uniunea Europeană produse agro-

alimentare în valoare de 2,1 miliarde EURO, realizându-se un plus faşă de import de 0,5

miliarde EURO. Un sold pozitiv în schimburile comerciale cu aceste produse l-a obţinut

Polnia cu majoritatea ţărilor UE-25. Partenerrul strategic al Poloniei rămâne Germania. În

primele 8 luni a.c., Polonia i-a vândut produse alimentare de 730 milioane Euro, adică cu

350 milioane Euro mai mult decât a înregistrat importul pentru aceeaşi perioadă de timp.

Un mare excedent a înregistrat Polonia cu Marea Britanie (118 mil.Euro). Faţă de Franţa

- cel mai mare producător de produse alimentare din Europa - exportul polonez a crescut

cu 50%, iar schimburile comerciale sunt aproape echilibrate. După 1 mai a.c. ca urmare a

desfiinţării taxelor vamale şi a altor bariere de protecţie a pieţelor din UE, vânzarea de

produse alimentare către ţările UE-25 a crescut cu aprox. 42%. Pe primele locuri se

situează carnea, laptele, ouăle, fructele şi legumele.

17

Îndeplinirea obligaţiilor care derivă din intrarea şi funcţionarea în cadrul pieţei unice

este în momentul de faţă sarcina principală a administraţiei de stat din Polonia. Este

suficient să amintim că cotizaţia poloneză la bugetul uniunii atinge peste 2 miliarde de

euro anual, concomitent cu micşorarea aportului care deriva din taxele vamale şi din alte

plăţi.

Polonia a plătit un preţ mare pentru adaptarea la legislaţia Uniunii, pentru deschiderea

pieţei sale, limitarea ajutorului public pentru industriile tradiţionale, pentru introducerea

convertibilităţii valutei şi restructurarea politicii financiare. Ca rezultat a acestei

transformări inevitabile a crescut cu 20% şomajul în rândul persoanelor active

profesional, a crescut deficitul bugetar până la 5% din PIB, au fost lichidate câteva mii

de întreprinderi.

Conform cu analizele efectuate pe baza experienţei ţărilor care au intrat în UE în

etapele premergătoare de acces (precum Irlanda, Spania, Portugalia), se aşteaptă o

creştere a ritmului de dezvoltare economică. În cazul Poloniei,datorită intrării în Uniune,

se aşteaptă o creştere a PIB de 0,8 - 1,2 puncte procentuale.

Se aşteaptă, de asemenea, o creştere a fondurilor investite după aderarea la UE, mai

ales datorită intrării fondurilor de sprijinire venite din partea Uniunii, ca şi creşterii

volumului investiţiilor străine şi a creşterii schimburilor comerciale internaţionale.

Pentru menţinerea echilibrului finanţelor publice este necesară folosirea în totalitate a

fondurilor structurale ale Uniunii. Pe aceste premize se bazează proiectul guvernamental

al bugetului de stat pe anul 2005. Proiectul are următoarele priorităţi:

o menţinerea în anul 2005 şi în anii următori a unei creşteri economice de

5% şi realizarea unei scăderi a somajului

o limitarea deficitului bugetar şi crearea condiţiilor de introducere a EURO

în următorii 6-7 ani

o continuarea reformelor finaţelor publice, simplificarea şi ermetizarea

sistemului de impozitare

o începerea reconstruirii structurilor sociale prin folosirea fondurilor Uniunii

Europene

18

Un pas important l-a constituit introducerea unui sistem unic de impozit pe venit de

19% pentru toţi cei care desfăşoară activităţi economice. Se creează condiţii mai bune

pentru întreprinzătorii polonezi, nu demult a intrat în vigoare legea care facilitează

înfiinţarea firmelor şi care favorizează dezvoltarea antreprenorială.

A fost introdus principiul existenţei "unui singur ghişeu", toate cererile se depun la un

singur organ administrativ, fiind suficientă înscrierea într-un singur registru, pentru a

deveni întreprinzător. Numărul de controale la întreprinderi şi durata lor de existenţă au

fost limitate. Antreprenorii pot obţine în scris deciziile obligatorii ale instituţiilor

competente, referitoare la interpretarea modului de aplicare a legislaţiei pentru cazul

particular al fiecăruia .

Creştere economică şi dezvoltare a pieţei interne, situaţie valutară stabilă, rezultate

bune în comerţul exterior, ca şi o creştere lentă a preţurilor - aşa se prezenta evaluarea

preliminară a economiei poloneze după primele 7 luni de la intrarea în Uniunea

Europeană.

Bilanţul experienţelor din primele luni în calitate de membu al UE este

pozitiv.Temerile legate de apariţia unei balanţe financiare negative între Polonia şi

Uniune, de oscilaţiile brusce ale preţurilor, ca şi de exodul forţei de muncă spre exterior

nu s-au confirmat.

Schimburile comerciale în cadrul comerţului exterior au crescut rapid, inclusiv cele

legate de comerţul agricol. In ceea ce priveşte agricultura, nu a avut loc o inundare a

pieţei cu produse agricole ieftine din alte ţări ale UE. Plata subvenţiilor directe în cadrul

ajutorului acordat de Uniune au început din 18 octombrie 2004. Rezultatele primelor

evaluări au arătat că schimbările preţurilor la produsele alimentare sunt benefice pentru

agricultori, iar desfacerea produselor este mai sigură şi mai facilă.

După trecerea primelor luni de la intrarea în UE , Polonia este un beneficiar financiar,

în valori nete în raporturile sale cu UE. Soldul operaţiunilor financiare desfăşurate cu

Uniunea este pozitiv : în perioada dintre luna mai până în luna august a.c., s-au înregistrat

646 milioane euro în favoarea Poloniei. În data de 31 decembrie 2004, Polonia va

înregistra valoarea de 993 milioane euro net. 10

În domeniul agriculturii , Polonia dispune de un număr mare de ferme private, având

10 http://www.polonia.ro/document.php?doc=25

19

potenţial de a deveni cel mai important stat producător de alimente din întreaga Uniune

Europeană.

Cuvintele care defineau cel mai bine starea agriculturii poloneze erau declin,

dezvoltare şi stabilitate. Deşi contradictorii, acestea reflectau caracteristicile celor trei

filiere de producţie din Polonia.

După căderea regimului comunist, cele trei mari filiere, creşterea bovinelor, a

porcinelor şi a puilor, au evoluat diferit. Filiera bovina trebuie să facă faţă la o scădere a

producţiei cu 65% în timp ce filiera porcină avea în faţă un viitor destul de promiţător la

nivel european. Avicultura, pe de altă parte, după o puternică dezvoltare, urma, conform

previziunilor să cunoască anumite stagnări de creştere a producţiei.

Creşterea animalelor a fost mai mereu un sector important pentru agricultura Poloniei.

Totuşi, după căderea regimului comunist şi intrarea în Uniunea Europeana, aceste

sectoare au evoluat profund şi foarte diferit unele de altele. Tocmai acest lucru a fost

subliniat de un raport din ianuarie 2005 realizat pentru guvernul polonez.

Potrivit raportului, producţia de carne de vită, a urmat un declin important. Producţia a

scăzut de la 1 milion de tone la 350 000 de tone în 2003, adică a scăzut cu 65% în 13 ani.

Această scădere a fost concentrată pe două perioade: între 1990 şi 1994, după căderea

regimului comunist, s-a înregistrat o scădere cu 565 000 de tone în 4 ani, iar apoi între

1998 şi 2002 scăzut din nou cu 150 000 de tone. Această evoluţie coincide cu producţia

de lapte din Polonia care a scăzut cu 25% între 1990 şi 2003.

În acest domeniu, aplicarea sistemului de cote a contribuit la diminuarea puternică a

şeptelului de vaci de lapte.

În anul 2003, producţia de lapte a atins cifra de 11,546 milioane de hl în timp ce cotele

atribuite de Comisia Europeana erau de doar 8,964 milioane de hl.

Producţia de carne de porc a fost şi este de mult timp cea mai importantă producţie

animală ca şi volum (2,2 milioane de tone). În ciuda câtorva scăderi (1995-2001) şi

câtorva creşteri (1996-1999) producţia de carne de porc a rămas aproximativ stabilă din

1990. De la această dată, şeptelul total a oscilat între 17 şi 22 milioane de capete. La

sfârşitul lui 2003, în Polonia erau aproape 18,5 milioane de porci din care 1,7 milioane de

scroafe. Cu aceasta cifră, Polonia, se situază în faţa unor ţări puternice precum Franţa

(15,3 milioane de capete).

20

La momentul 2004, competitivitatea Poloniei în materie de producţie de carne de porc,

era compatibilă cu standardele UE, dar era aşteptată o întărire la nivel european şi

mondial, graţie subvenţiilor europene destinate punerii în practică a normelor europene şi

modernizării echipamentelor. Părerea unanima este că micii crescători, care realizează

mai mult de 50% din producţie, vor fi nevoiţi puţin câte puţin sş se dezvolte şi sş aiba o

productivitate mai bună.

Faţă de vecinii din est, avicultura s-a dezvoltat considerabil în anii 70. La momentul

2004, acest sector era excedentar, producţia dublându-se între 1995 şi 2003. Producţia

totală de păsări se ridica în 2003 la 870 000 tone din care 829 000 s-a realizat în

crescătorii industriale. 106,7 milioane de carcase au fost exportate (carne proaspata şi

produse preparate) în 2003, adică o creştere cu 50% faţă de 2001. Mai mult de 65% din

exporturi au plecat spre ţările Uniunii Europene iar pe primul loc s-a situat Germania.

Restul de 35% a fost exportate în ţările terţe, din care o jumătate a mers spre Rusia, care

rămânea un partener important.

Ca în cazul creşterii porcilor, şi sectorul avicol a fost nevoit sa facă investiţii pentru a

se alinia la normele europene şi pentru modernizarea mijloacelor de producţie.

Era de aşteptat ca sporirea producţiei de carne de pasăre să fie limitată având în vedere

consumul intern care atinsese deja niveluri ridicate.

Intrarea în Uniunea Europeana a asigurat crescătorilor polonezi venituri mai mari şi

preţuri mai stabile, apropiate de cele practicate în Uniunea Europeana a celor 15.

Economia poloneză a reacţionat la intrarea în UE printr-o creştere rapidă şi succese

impresionante. În decurs de 9 luni ale anului 2004 creşterea P.I.B. a constituit circa 5%,

producţia industrială a crescut cu 15%, investiţiile în capitolul de bază au sporit cu 10%.

Se estima, că inflaţia medie anuală în Polonia va fi de circa 3%, la finele lui 2004.

Deşi economia poloneză se află astăzi într-un proces de dezvoltare rapidă, există încă

multe provocări. Cea mai importantă sarcină economică în viitor este pregătirea

economiei pentru a permite Polonia să îndeplinească criteriile necesare pentru adoptarea

euro ca monedă naţională.

21

Mecanismul de comerţ internaţional11

În general, ţările cu economii centralizate au redus volumul tranzacţiilor cu ţările cu

economie de piaţă întrucât sistemele lor birocratice centralizate nu s-au putut adapta cu

rapiditate la schimbările de pe piaţa mondială. Gradul înalt de independenţă, care a fost

declarat un obiectiv economic de către CAER, a făcut comerţul cu Occidentul o sarcină

greu de îndeplinit pentru o economie ca cea a Poloniei. Pe de altă parte, acordurile de

schimb bilateral care caracterizau comerţul cu CAER au îngreunat comerţul în interiorul

organizaţiei.

Monopolul statului asupra comerţului internaţional a fost o parte integrală a sistemelor

de economie centralizată. Chiar şi după liberalizarea acestui domeniu în Polonia, în anii

'80, Ministerul Afacerilor Externe a menţinut un control direct sau indirect asupra tuturor

activităţilor de comerţ exterior. Iniţial, activităţile de comerţ din sistemul comunist erau

controlate exclusiv de organizaţiile specializate de comerţ , care izolau producătorii

interni de produse exportabile şi importatorii interni de bunuri importate de pe piaţa

mondială. Ulterior, spre sfârşitul anilor '80, unele firme de stat au primit licenţe de la

Ministerul Afacerilor Externe pentru a se implica direct în comerţul exterior, şi până în

1988 numărul agenţilor economici autorizaţi să efectueze comeră exterior aproape se

triplase. Totuşi, multe întreprinderi au preferat comerţul lipsit de risc, convenţional,

efectuat prin intermediul organizaţiilor specializate de comerţ, bazându-se pe pieţele

sigure din cadrul CAER şi evitând depunerea de eforturi şi controlul calităţii necesare pe

pieţele din afara organizaţiei.

Până în 1990, sistemul de comerţ exterior polonez includea următoarele elemente:

– necesitatea unei licenţe sau concesii pentru a efectua tranzacţii internaionale;

– fixarea unei cote din partea conducerii pentru importul şi exportul de materii prime da

bază şi de bunuri semi-fabricate;

– acordul din partea statului şi controlul schimburilor şi transferurilor principalelor

valute;

– o rată de schimb arbitrară, fixată fără a se ţine cont de condiţiile economice reale;

– fixarea artificială a preţurilor atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă prin

transferurile către un cont special al statului.

11 http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/10/AR200 7041001480.html

22

Chiar şi în comparaţie cu celelalte state membre ale CAER, comerţul exterior al

Poloniei se situa la un nivel destul de redus. Din exportul mondial, Polonia însuma abia

0,6% în 1985, valoare care a scăzut la 0,4% în 1989, iar la import valoarea a scazut de la

0,5%, în 1985, la 0,3%, în 1989.

În 2004 schimbul comercial al Poloniei a constituit 161,7 mld. USD, din care, exportul

– 73,8 mld. USD, în creştere cu 37,7%, iar importul – 87,9 mld. USD, în creştere cu

29,3%.

Schimbul comercial, s-a fost concentrat, în special, asupra statelor dezvoltate, prezente

în exportul total polonez cu 82,2%.

Principalii parteneri comerciali ai Poloniei erau, în primul rând, statele Uniunii

Europene – Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Republica Cehă, Olanda, Suedia,

Belgia, Spania, precum şi state precum Rusia, Ucraina, China.

Investiţiile străine12

Până la sfârşitul lui 1991, Polonia obţinuse 2,5 miliarde de dolari SUA de la Banca

Mondiala şi de la alte instituţii financiare internaţionale şi 3,5 miliarde dolari SUA în

credite bilaterale şi garanţii de creditare de la economiile occidentale. În 1992, însă,

capacitatea de absorbţie a capitalurilor străine era redusă, restricţionand utilizarea

capitalurilor străine. Doar 428 milioane dolari SUA au fost utilizate în 1990 şi

aproximativ 800 milioane dolari SUA, în 1991. Balanţa de plăţi a fost de -1,3 miliarde

de dolari SUA în 1989, 312 milioane $ in 1990 şi de 449 milioane, în 1991. Pe termen

lung, nici măcar volumul crescând al exporturilor nu putea menţine balanţa de plăţi în

echilibru fără un flux substanţial de investiţii străine directe.

Societăţile transnaţionale au oferit, de asemenea acces la o tehnologie avansată, o mai

bună piaţă de desfacere pentru exporturi, transfer de know-how şi un mai bun

management, oportunităţi de muncă atractive pentru cei tineri etc. Primul an de guvernare

postcomunistă a adus o creştere iniţială a volumului investiţiilor străine directe, datorită

dublării numărului de licenţe acordate pentru deschiderea de firme cu capital străin în

Polonia. Firme din America, Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Suedia, Germania şi Japonia

şi-au deschis sedii în Polonia.

12 http://countrystudies.us/poland/47.htm

23

În ciuda adoptarii unei politici foarte liberale in privinta invesţitiilor străine directe la

jumătatea lui 1991, anul nu a adus creşterea aşteptată îin volumul fluxurilor de investiţii

străine directe. În 1991 şi 1992, factori ca instabilitatea politică şi economică, un sistem

de taxe deficitar şi o scădere a PNB au determinat o şi mai mare scădere a rentabilităţii

utilizării investiţiilor străine directe. În ciuda unei creşteri a volumului de investiţii străine

directe, capitalul total utilizat în proiectele înregistrate, între 1989-1991, a fost de doar

353 milioane $, în 1990 şi 670 milioane $, în 1991, reprezentând doar 40% din valoarea

totală a investiţiilor străine directe. La sfârşitul lui 1991, existau 4800 de firme străine pe

piaţa poloneză. Din acestea, 43% funcţionau în industrie, 24% în comerţ şi 6,6% în

agricultură. Aproape 2/3 din aceste firme aveau sediul în Varşovia, Poznan, Gdansk,

Sczecin, Katowice şi Ơd, dezavantjând regiunile poloneze mai puţin prospere. Per total,

în 1991, companiile cu capital strain au contribuit la Venitul Naţional al ţării doar cu 1%.

Accelerarea procesului de transformări şi de creştere a economiei Poloniei a fost

determinată în mare parte de afluxul enorm de capital străin în ţară, pentru care aici au

fost create toate condiţiile necesare. Volumul total al investiţiilor straine directe în

economia poloneză de la începutul reformelor de piaţa până la aderarea la UE a fost de

peste 67 mld. dolari.

Polonia continuă să rămână una din cele mai atractive ţări pentru capitalul străin în

Europa Centrală şi de Est, precum şi un lider sigur în privinţa atragerii investiţiilor în

regiune. Factorii favorabili pentru investitorii străini reprezintă piaţa internă compactă,

forţa de muncă relativ ieftină şi calificarea ei înaltă, calitatea de membru al Uniunii

Europene cu toate avantajele sale, precum şi poziţiile stabile pe pieţele din Est şi

perspectivele favorabile de creştere economică în continuare.

După primul val de investiţii straine în Polonia la mijlocul anilor '90, determinat de

privatizarea activă şi de creşterea economica excesivă, la începutul anului 2000 s-a

produs un anumit declin în activitatea investiţională. Aceasta se explică prin doi factori

de baza: reducerea volumului de investiţii la scară globală şi finalizarea procesului „marii

privatizări" din Polonia.

În ultimul timp se observă o revenire a activităţii investiţionale pe piaţa poloneză, dar

acestea sunt investiţii de alt gen. Dacă înainte investiţiile de capital în economia poloneză

erau realizate în principiu de corporaţii transnaţionale mari, în prezent în activitatea

24

investiţionala sunt atrase tot mai multe întreprinderi mijlocii şi chiar mici din diferite ţări

europene. Conform aprecierilor experţilor, în urmatorii ani investiţiile firmelor mici în

economia Poloniei vor constitui anual 4-5 mld. dolari.

O astfel de diversificare a investiţiilor trebuie să stea la baza dezvoltării ulterioare cu

succes a economiei poloneze, a internaţionălizarii şi sporirii competitivităţii ei pe piaţa

externă.

Creşterea sectorului firmelor mici şi mijlocii pe baza investiţiilor se adaptează cu mult

mai bine la schimbarile volumelor şi structurii ofertelor în ţară şi peste hotare. Pe baza

investiţiilor creşte numărul şi cota întreprinderilor private în volumul total de producţie,

ceea ce, de asemenea, constituie un factor pozitiv.

Intrarea Poloniei în UE, piaţa internă compactă, creşterea continuă a ofertei, stabilitatea

şi dezvoltarea dinamică a economiei, precum şi asezarea geografică convenabilă - aceştia

şi încă mulţi alţi factori atrag tot mai mult atenţia antreprenorilor din diferite ţări, care se

străduiesc să-şi organizeze aici afacerile proprii sau să stabilească relaţii comerciale cu

partenerii polonezi. La aceasta contribuie şi faptul că activitatea economică în Polonia

decurge în baza unor reguli simple şi general-europene, ce acţionează identic atât pentru

business-ul polonez, cât şi pentru cel străin.

Principiile de bază în desfăşurarea business-ului în Polonia prevăd13:

- Libertatea în începerea activităţii economice.

- Egalitatea agenţilor economici - de stat şi privaţi, locali şi străini.

- Reglarea activităţii întreprinderilor doar prin intermediul mecanismelor de piaţă.

- Limitarea la minim a accesului statului.

Aceste principii sunt stipulate în legislaţia poloneză şi sunt garantate de stat.

Întreprinderile cu capital străin se formează conform aceloraşi condiţii, ca şi cele

poloneze, şi beneficiază de aceleaşi drepturi şi înlesniri prevăzute de legislaţie.

Întreprinderile cu orice formă de proprietate, inclusiv cele cu capital străin, sunt

obligate să-şi desfăşoare activitatea pe bază de concurenţă onestă, respectând tradiţiile şi

interesele legitime ale consumatorilor.

13 http://countrystudies.us/poland/60.htm

25

De la 1 ianuarie 2001, toate întreprinderile, fără excepţie, sunt obligate să aplice pe

mărfuri sau pe ambalaje informaţia despre producător şi adresa acestuia, precum şi datele

necesare despre marfă în limba poloneză.

Există însă o serie de probleme, legate în special de lipsa investiţiilor în anumite

sectoare economice. Reformele structurale din domeniul asistenţei medicale, a educaţiei,

din sistemul de pensii, precum şi din administraţia de stat au sfârşit prin a provoca o mare

presiune fiscală asupra contribuitorilor polonezi.

Deşi s-a confruntat cu anumite probleme, Polonia continuă să fie considerată de

comunitatea internaţională ca ţară prosperă, cu economie şi politică stabile, cu

perspective promiţătoare de dezvoltare. Acest fapt permite investitorilor straini să-şi

dezvolte activitatea pe piaţa poloneză.

Din punct de vedere al absorbţiei fondurilor comunitare, Polonia a avut rezultate bune,

obţinând statutul de beneficiar net. Datorită aderării la UE, Polonia nu mai este "victima"

deciziilor altor state, luând parte la procesul de decizie al UE privind aspecte importante

referitoare la Polonia şi Europa. Din punct de vedere politic, Polonia trebuie să ştie să se

regăsescă în grupul celor care iau decizii. În vederea unei colaborări corespunzătoare în

cadrul UE, toate statele mebre trebuie să conşstientizeze faptul că sunt "condamnate" să

facă compromisuri, să caute rezolvari acceptate de toti membrii UE. Este un proces

complex, iar însuşirea lui necesită o perioadă de timp corespunzatoare.

4. Concluzii şi previziuni

Polonia - unul dintre cele mai mari state europene, ce dispune de un potenţial teritorial,

economic şi uman enorm, a jucat un rol important de-a lungul secolelor în istoria, cultura

şi spiritualitatea Europei. Astăzi, Polonia s-a reîntors la poziţiile cheie pe continentul

european în toate domeniile. Polonia este membru al NATO, iar la 1 mai 2004, împreună

cu alte 9 ţări din Europa Centrala şi de Est – Ungaria, Slovacia, Slovenia, Cehia, Cipru,

Malta, Letonia, Lituania şi Estonia – a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii

Europene.

26

La sfârşitul anului 1989 - începutul anului 1990 Polonia a fost printre primele ţări din

Europa Centrala şi de Est care a început reformele economice radicale, ce aveau drept

scop înlocuirea economiei planificate cu mecanisme de piaţă de dirijare şi dezvoltare.

Aceasta etapă s-a încununat cu aşa-numita „terapie de şoc", când ţara a încetat să mai ţină

cont de influenţa cursului valutei naţionale asupra formării preţulor şi a dirijării

administrative.

La începutul lui 1990, Polonia a intrat într-un dificil proces de transformare masivă

pentru care reintegrarea în economia mondială erau un obiectiv principal. Prima

guvernare post-comunistă a dezmembrat mecanismul de comerţ internaţional existent la

acea vreme şi l-a înlocuit cu unul compatibil cu o economie de piaţă deschisă. Această

schimbare a eliminat necesitatea licenţelor şi concesiilor eliberate de stat în desfăşurarea

activităţilor de comerţ exterior, a eliminat cotele, exceptând cele din comerţul cu URSS, a

introdus convertibilitatea internă a zlotului şi cursul de schimb liber pentru celelalte

valute, acceptând rata de schimb ca principal instrument de ajustare a volumului

exporturilor şi importurilor, cu sprijinul unei politici comerciale liberale.

Polonia a adoptat o politică de liberalizare economică în anii ’90 şi azi reprezintă cel

mai bun exemplu de ţară care a trecut cu succes de perioada de tranziţie la economia de

piaţă. Totuşi, mai sunt încă multe de făcut, mai ales în ceea ce priveşte scăderea ratei

şomajului, în prezent cea mai mare din UE. Deşi sectorul privat s-a dezvoltat datorită

privatizării IMM-urilor şi încurajării investiţiilor străine directe, obstacolele birocratice si

corupţia împiedică dezvoltarea sa ulterioară. Sectorul agricol încă nu a depăşit handicapul

unui surplus al forţei de muncă, al firmelor mici şi ineficiente, a lipsei investiţiilor. Deşi

s-a încercat restructurarea şi privatizarea sectoarelor „sensibile” (cărbune, oţel, căi ferate

şi energie), în prezent procesul se află în impas. Reformele în sănătate, educaţie, sistemul

de pensii şi administraţie au determinat presinui fiscale mai mari decât s-ar fi aşteptat.

Continuarea progresului în domeniul finanţelor publice depinde mai ales de reducerea

pierderilor în întreprinderile de stat, limitarea retrocedărilor şi restructurarea sistemului

de taxe şi impozite pentru a include piaţa neagră aflată în continuă creştere şi fermierii

care, în marea lor majoritate, nu plătesc taxe.

Creşterea economică a Poloniei a fost favorizată de resursele naturale relativ bogate ale

ţării. Principal furnizor de hrană al Europei de Est, Polonia şi-a bazat variatul sector

27

industrial pe o amplă furnizare de cărbune care a facut ca Polonia să fie al 4-lea

producator de cărbune din lume, în anii '70. Cele mai productive sectoare ale industriei,

cum ar fi: industria constructoare de maşini şi cea alimentară, s-au dezvoltat pe baza

resurselor de cărbune ale ţarii, în condiţiile în care la începutul anilor '90 producerea

energiei electrice depindea încă în mare măsură de resursele de cărbune.

Un raport guvernamental, realizat la un an după aderare, a scos în evidenţă faptul că

investiţiile străine directe în Polonia s-au ridicat la peste 6 miliarde de euro, o creştere de

23%, comparativ cu anul precedent. Iar exporturile poloneze către celelalte ţări membre

UE au crescut cu 35%, în perioada mai-decembrie, în comparaţie cu perioada similară a

anului 2003.

În plus, Polonia a primit cu 1,45 miliarde de euro mai mult decât a dat ea însăşi la

bugetul comun al Uniunii, iar agricultura a beneficiat de circa 1,8 miliarde euro. Potrivit

aceluiaşi raport, niciunul dintre scenariile pesimiste pe care le prognozau scepticii nu s-a

realizat: falimentul masiv al micilor proprietari, invadarea pieţei poloneze cu produse din

UE şi străini care să cumpere proprietăţi nenumarate în Polonia.

Nici polonezii nu au plecat masiv în alte ţări din Uniune, în căutare de lucru. Oficialii

polonezi au declarat, la finele lui 2006, ca peste 500.000 de persoane pleacă anual în

Germania, Marea Britanie şi Irlanda, în special pentru munci sezoniere.

În 2006, la doi ani de la aderarea la Uniunea Europeana, balanţa agroalimentară a

Poloniei a devenit pozitivă. În sectorul produselor agroalimentare s-a înregistrat un

excedent comercial de 1,6 miliarde de euro.

În 2005, existau 3,5 milioane întreprinderi, dintre care 6.300 întreprinderi mari,

pondere asemanatoare cu situaţia din Romania. Întreprinderile mari poloneze contribuie

cu 67% la comerţul exterior al Poloniei, iar reprezentanţi din industria mobilei şi industria

alimentară au mers pe piaţa din Vest, în loc să aştepte venirea investitorilor străini. Deci,

realitatea i-a contrazis pe cei care se aşteptau ca o serie de întreprinderi să dea faliment şi

ca Polonia să-şi piardă identitatea naţională.14

În ultimii şapte ani, înaintea aderării, Polonia cunoscuse deja o creştere economică, iar

zlotul, moneda naţională, a continuat să se aprecieze în tot acest timp, aprecierea

neafectând negativ exporturile. Şocul aderării s-a produs cu câteva luni înainte de

14 http://www.economist.com/displaystory.cfm?story_id=10853880

28

momentul 1 mai 2004, când, de teama că preţurile vor creşte, oamenii au început să

cumpere şi au ajuns la stocuri de două ori sau de patru ori peste necesar.

Dacă fermierii polonezi au fost fericiţi după intrarea în Uniunea Europeana, graţie

subvenţiilor generoase, restul populaţiei nu a avut foarte multe motive de fericire. După

aderare, produsul intern brut pe cap de locuitor s-a menţinut la sub 45% din media UE.

Situaţia pentru anul 2005 nu era deloc promitatoare, cu o creştere de doar 3,2% a PIB,

chiar dacă în 2006 s-a ajuns la 4,5 %.

Aproape trei sferturi dintre polonezi consideră că aderarea la Uniunea Europeana nu a

produs nici o schimbare în viaţa lor, în timp ce 17% cred că aderarea le-a imbunătăţit

nivelul de trai, iar 13% sunt de părere că este mai rău. Corporaţiile multinaţionale au

început să îşi mute în Polonia nu doar unităţile de producţie, dar au creat şi o serie de

centre de cercetare.

În ceea ce priveşte migraţia forţei de muncă, nu s-a produs un "export masiv de

creiere", iar multi polonezi au preferat să muncească în ţară, în condiţii avantajoase.

Câştigătorii aderării europene în Polonia s-au dovedit a fi agricultorii, tinerii,

cercetătorii şi consumatorii. Agricultorii au fost avantajaţi de aderarea la UE, care le-a

adus acces la credite cu dobânzi mici. Ei au beneficiat de efectele creşterii exporturilor

alimentare, de plăţile directe prin Politica Agricola Comuna şi de noile tipuri de credite.

Indirect, sistemul financiar s-a dezvoltat semnificativ, întrucât accesul la credite impunea

ca populaţia rurală să aibă cont la bancă. Ca o consecinţă, a crescut numărul locurilor de

muncă în agricultură, o tendinţă aparent contrară dezvoltării unei ţări.

Protecţia consumatorului a devenit o realitate normată de standarde stricte. Experienţa

poloneză ne arată că cea mai bună modalitate de a reduce efectele negative ale "şocului

aderării" este luarea cât mai multor măsuri în vederea adaptării la regulile europene

înaintea acestui moment, capitol la care, se pare, ţara noastră a rămas cu ceva restanţe.

Între anii 2007 şi 2010, Guvernul Poloniei plănuieşte să listeze douăzeci de companii

publice pe bursa poloneză, inclusiv companii din industria minieră. Până în 2007, cele

mai mari privatizări au fost vânzarea companiei naţionale de telecomunicaţii,

Telekomunikacja Polska, către operatorul France Télécom în anul 2000 şi vânzarea a

unui procent de 30% din acţiunile celei mai mari bănci a Poloniei, PKO Bank Polski, pe

Bursa din Varşovia în anul 2004.

29

BIBLIOGRAFIE

1. Baginska Ewa - "Legal Aspects of the Privatization Process in Poland", în New

Democracies in Europe: Translating the West, CEP Selected Conference Papers,

1995

2. Bocşan Nicolae şi Leu Valeriu (coord.) – „Cronologia Europei Centrale, 1848-

1989”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

3. Calvocoressi Peter – “World Politics since 1945”, ed. a 7-a, Longman London,

New York, 1996

4. Nye Joseph S. Jr. – „Understanding International Conflic”, ed.a 2-a, New York,

Longman, 1997

5. Preda, Dumitru şi Mihai Retegan – „1989: principiul dominoului”, Ed. Fundaţiei

Culturale Române, Bucurşti, 2000

6. Roskin, Michael G. – „The Rebirth of East Europe”, Prentice Hall, Englewood

Cliffs, New Jersey, 1991

7. Rotschild Joseph şi şi Wigfield Nancy M. – „Return to Diversity”,ed. a 3-a,

Oxford University Press New York, London, 2000

8. Schöpflin George „Politics in Eastern Europe, 1945-1992”, (partea I), Blackwell

Publishers, 1993

9. Stark D. şi Bruszt L. – „Traiectorii postsocialiste: transformarea politicii şi a

proprietăţii în Europa Centrală şi de Est”, Ziua, Bucureşti, 2002

10. Tismăneanu Vladimir – "Fantasmele salvării”, :Ed. Polirom, Iaşi, 1999

11. *** - http://www.kmm-language.com/poland_00000a.htm

12. *** - http://www.infoplease.com/ce6/world/A0860445.html

13. *** - http://www.heritage.org/index/country.cfm?id=Poland

14. *** - http://www.photius.com/wfb1999/poland/poland_economy.html

15. *** - http://www.economist.com/displaystory.cfm?story_id=10853880

16. *** - http://countrystudies.us/poland/47.htm

17. *** - http://countrystudies.us/poland/60.htm

30

18. *** - http://worldfacts.us/Poland.htm

19. *** - http://www.krakow-info.com/Pol-data.htm

20. *** - http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2007/04/10/AR200

7041001480.html

21. *** - https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/pl.html

22. *** - http://www.iht.com/articles/ap/2008/04/18/business/EU-FIN-ECO-Poland-

Economy.php

23. *** - http://www.forbes.com/markets/feeds/afx/2008/04/16/afx4895123.html

24. *** - http://www.worldbank.org.pl/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAEX

T/POLANDEXTN/0,,contentMDK:20630617~menuPK:304802~pagePK:141137

~piPK:141127~theSitePK:304795,00.html

25. *** - http://www.worldbank.org.pl/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAE

XT/POLANDEXTN/0,,contentMDK:20157465~menuPK:304807~pagePK:14976

18~piPK:217854~theSitePK:304795,00.html#progress

26. *** - http://devdata.worldbank.org/idg/IDGProfile.asp?CCODE=POL&CNAME

=Poland&SelectedCountry=POL

27. *** - http://www.worldbank.org.pl/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAE

XT/POLANDEXTN/0,,contentMDK:20192384~menuPK:304820~pagePK:14976

18~piPK:217854~theSitePK:304795,00.html

28. *** - http://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia#Economie

29. *** - http://www.bukareszt.polemb.net/index.php?document=170&PHPSESSID=

ef282a657e47a4702a0744a7fa850050

30. *** - http://www.bukareszt.polemb.net/index.php?document=172

31. *** - http://www.bukareszt.polemb.net/index.php?document=238

32. *** - http://www.bukareszt.polemb.net/index.php?document=153

33. *** - http://www.polonia.ro/document.php?doc=25

34. *** - http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-03-24/economia-poloneza-s-a-

asimilat-perfect-cu-piata-comunitara.html#

35. *** - http://www.fabricadebani.ro/news/3828/0/experienta-europeana-a-poloniei-

.htm

31

36. *** - http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/01/070111_leszek_balcero

wicz.shtml

37. *** - http://www.businessmagazin.ro/actualitate/consumul-intern-bate-

exportul.html?5531;2510321

38. *** - www.standard.ro/articles/pdf/20547

39. *** - http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_

afaceri_Polonia.html

40. *** - www.tmctv.ro/articles/pdf/19251

41. *** - http://www.polonia.ro/document.php?doc=25

42. *** - http://w3.unece.org/pxweb/Dialog/Saveshow.asp

43. *** - http://www.indexmundi.com/poland/index.html#Economy