Universitatea Piteşti

Facultatea de Finanţe-Bănci

Politici promovate de

Fondul Monetar Internaţional

în ţărilor membre

Ionescu Oana-Gabriela

An II, Seria I, Grupa IV

CAPITOLUL 1

FMI - instituţie globală

1.1 FMI- prezentare generală

FMI1 este o organizaţie internaţională care are 185 de ţări membre, înfiinţată pentru a

promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare

sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de

muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate,

pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

Potrivit Articolului 1 din statutul său, F.M.I. are următoarele obiective majore:

să promoveze cooperarea monetară;

să faciliteze expansiunea comerţului internaţional;

să înlăture restricţiile valutare din calea comerţului internaţional şi a fluxurilor

financiare internaţionale;

să acorde ţarilor membre credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii

dezechilibrelor temporare din balanţa de plăţi externe provocate de cauze imprevizibile, fără

ca aceste ţări să recurgă la măsuri care ar putea impieta asupra prosperităţii naţionale şi

internaţionale;

să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca

mijloc de concurenţă internaţională;

să scurteze durate şi să micşoreze dezechilibrul balanţelor de plăţi externe ale ţărilor

membre.

În funcţie de obiectivele sale şi de mijloacele de care dispune F.M.I. pentru realizarea

lor, se pot distinge următoarele segmente mai importante ale activităţii sale:

acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanţii (în monedă naţională), astfel

încât, pe de o parte, aceştia să fie sprijiniţi la nevoie în eforturile proprii de echilibrare a

1 www.imf.org

3

balanţelor de plăţi, iar, pe de altă parte, să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral al

decontări, care să faciliteze tranzacţiile comerciale şi financiare internaţionale. în principiu,

ţara membră a F.M.I. care a primit un credit de la Fond este obligată să-1 folosească numai

pentru echilibrarea balanţei sale de plăţi;

limitarea cât mai mult posibil a restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea

comerţului internaţional. În acest sens, membrii F.M.I. simt obligaţi să evite restricţiile

valutare asupra plăţilor curente. în acelaşi timp, F.M.I. are sarcina de a veghea şi interzice

încheierea de acorduri valutare discriminatorii între ţările membre;

menţinerea parităţii monedelor naţionale ale ţărilor membre şi urmărirea stabilităţii

cursului de schimb. Potrivit prevederilor statutare iniţiale ale F.M.L, cursul de schimb al

monedei unei ţâri membre putea să oscileze în raport cu valutele celorlalţi membri în cadrul

unei marje înguste, de ± 1% faţă de paritatea oficială. Acest principiu însă nu se mai aplică

după 15 august 1971, când s-a declanşat criza sistemului monetar internaţional iniţiat la

Bretton - Woods, cursurile de schimb ale monedelor fiind lăsate să floteze liber.

Funcţii

monitorizează acţiunile şi politicile economice şi financiare din ţările membre,

precum şi la nivel global

acordă asistenţă tehnică

creditarea ţărilor membre cu dezechilibre în balanţa de plăţi

În momentul aderării la FMI, fiecare ţară contribuie cu o anumită sumă de bani

numită "cotă de subscriere". În urma reevaluării din 1998, cota de subscriere s-a majorat

cu 45 % ajungând la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) în ianuarie 1999.

Reevaluarea din 2003 nu a adus nici o modificare cotelor. În 2006, cotele au fost majorate cu

1.8 procente, aceasta măsură înscriindu-se într-un program de reforme ce se desfaşoară pe o

perioadă de doi ani. La sfârşitul lunii septembrie 2007, totalul cotelor se cifra la 217 mld.

DST (aprox 338 mld. USD).

1.2 Principiile care stau la baza accesului ţărilor membre la resursele FMI

4

Accesul egal la resursele FMI

Fondul Monetar Internaţional, bazându-se pe principiul tratamentului egal şi

nediscriminatoriu, în vederea realizării politicii economice şi internaţionale, pune la

dispoziţia ţărilor membre resurse în mod uniform.

Deoarece drepturile şi obligaţiile nu au efecte echivalente asupra ţărilor membre,

principiul egalităţii accesului sau al uniformităţii tratamentului este criticat pentru că unele

obligaţii pot fi mai oneroase, iar unele drepturi mai benefice.

Accesul la resursele FMI depinde de situaţia balanţei de plăţi

Resursele financiare, potrivit statutului FMI se acordă în funcţie de situaţia unei ţări

membre în ceea ce priveşte balanţa de plăţi externe. Datorită deficitului balanţei de plăţi

externe, care reflectă efectele diverşilor factori cantitativi şi calitativi, FMI prin asistenţa

financiară sprijină membrii să corecteze aceste dezechilibre din balanţele de plăţi. Pe de altă

parte FMI susţine programele ce se aplică de ţările membre şi pe seama asistenţei financiare

din alte surse: creditori privaţi, creditori oficiali sau în calitate de intermediari, ce asigură

redistribuirea fondurilor de la ţările cu surplus la ţările cu deficit al balanţei de plăţi.

Necesităţile membrilor privind balanţa de plăţi şi capacitatea de ajustare a economiei

şi de restituire a sumelor către FMI sunt factori importanţi în accesul la resursele FMI.

Asigurarea accesului liber la resursele FMI

Potrivit statutului FMI şi în concordanţă cu acest principiu, operaţiile ţărilor membre

cu FMI se realizează la iniţiativa acestora. Conform acestui principiu sunt asigurate

prerogativele suveranităţii ţărilor membre asupra politicilor economice şi financiare, fapt ce

determină o recunoaştere a autonomiei ţărilor membre în formularea şi fundamentarea acestor

politici. Acest lucru nu exclude examinarea de către FMI a programelor şi politicilor ţărilor

membre.

Atunci când se constată un dezechilibru al balanţei de plăţi sau atunci când se doreşte

o prevenire a acestuia, ţările membre pot fi încurajate să adopte anumite programe şi măsuri

în vederea reducerii dezechilibrului balanţei de plăţi externe pe seama resurselor ordinare.

Condiţionalitatea in utilizarea resurselor FMI

5

În vederea utilizării resurselor FMI, ţările membre care le solicită se angajează să

formuleze şi să implementeze programe economice în direcţia eliminării dezechilibrului

balanţei de plăţi. O excepţie de la acest principiu o reprezintă tragerile în cadrul tranşei de

rezervă care sunt necondiţionate.

FMI, conform principiului condiţionării în utilizarea resurselor urmăreşte atât

eliminarea cauzelor dezechilibrului extern de către ţările solicitatoare de fonduri cât şi

posibilităţile de răscumpărare a monedei naţionale în termenul stabilit. Aceste exigenţe

formulate de FMI se justifică prin faptul că, prin acordarea asistenţei financiare ţărilor

membre se asigură atât o protecţie a resurselor, cât şi o accelerare a procesului de ajustare în

ţările beneficiare.

Dacă dezechilibrul extern se datorează unor factori temporari care determină scăderea

încasărilor din exporturi, ţara membră se angajează să aplice anumite politici economice în

vederea restabilirii echilibrului. În cazul unui dezechilibru determinat de modificarea

structurii comerţului exterior, de cererea internă excesivă, de reducere a intrărilor nete de

capital sunt necesare schimbări profunde în politicile şi programele pe care le aplică ţara

membră. Programul de ajustare depinde de dezechilibrul manifestat în balanţa de plăţi

externe a ţării membre şi de factori care îi determină. În cazul în care corectarea

dezechilibrului necesită schimbări structurale, perioada necesară ajustării este mai mare

datorită transformărilor factorilor de producţie2.

Ţările solicitatoare de resurse de la FMI trebuie să prezinte într-o scrisoare de intenţie

obiectivele şi programele elaborate de guvern către Consiliul Executiv al FMI. Pentru

politicile şi măsurile pe care urmează să le implementeze ţara membră cu sprijin financiar de

la FMI sunt necesare analize pe termen mediu pentru a se asigura o creştere economic

durabilă prin sporirea veniturilor şi productivităţii muncii.

Creditele bancare, deficitele bugetare, produsul intern brut, rezervele internaţionale

sunt principalele coordinate ale programelor elaborate de o ţară membră în vederea finanţării

de la FMI. Pentru a se menţine accesul la resursele Fondului Monetar Internaţional se

consideră criterii de performanţă şi unele mărimi cantitative pe care ţările membre se

angajează să le îndeplinească. Aceste criterii se delimitează de criteriile necesare evaluării

implementării programelor de ajustare economică.

2 Ghe. Voinea, Mecanisme şi tehnici valutare internaţionaleI, ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.240

6

Pentru a identifica şi elimina factorii care au provocat dezechilibrul din balanţa de

plăţi, FMI urmăreşte modul în care ţara membră stabileşte obiectivele şi selectează priorităţile

economice.

Ţara membră este solicitată să îndeplinească anumite condiţii înainte de încheierea

unui aranjament stand by pentru a asigura certitudinea că resursele FMI se vor utiliza pentru

realizarea politicilor elaborate3.

O critică adusă Fondului Monetar Internaţional este reprezentată de faptul că nu se

ţine seama de particularităţile economiilor ţărilor membre în acordarea asistenţelor financiare,

aplicându-se un model de urmărire a reformelor macroeconomice. În acest sens FMI

recomandă:

devalorizarea monedei pentru restabilirea schimbului extern;

măsuri de reducere a cheltuielilor publice;

creşterea dobânzilor

CAPITOLUL 2

Politici şi facilităţi speciale de finanţare ale Fondului

Monetar Internaţional

3 Ibidem, p. 241

7

2.1 Facilitatea suplimentară de rezervă

În timpul crizei financiare asiatice (1997-.1998) FMI a acordat fonduri uriaşe

totalizând mai mult de 36 miliarde de dolari Indoneziei,Coreei şi Tailandei pentru a-şi realiza

reformele şi a-şi stabiliza economiile. În 1997 fondul a introdus “ facilitatea rezervei

suplimentare” pentru a ajuta ţările care au nevoie mare de finanţare pe termen scurt datorate

unor pierderi neaşteptate de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

Facilitatea suplimentară de rezervă furnizează o finanţare adiţională pe termen scurt

ţărilor membre care au dificultăţi la balanţa plăţilor datorită unor neaşteptate pierderi de

încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital.

În vederea obţinerii acestei facilităţi, FMI solicita ţărilor corectarea dezechilibrelor

din balanţa de plăţi prin introducerea unor politici de ajustare.

Finanţarea are loc pe o perioadă de maxim un an la solicitarea ţărilor membre în

funcţie de capacitatea lor de rambursare, a calităţii programelor şi a rezultatelor obţinute în

utilizarea resurselor FMI. Rambursarea se efectuează într-un interval de un an şi jumătate.

Această facilitate a fost înfiinţată pentru a oferi asistenţă financiară unei ţări membre

care trece prin dificultăţi excepţionale privind plăţile datorită unei mari investiţii pe termen

scurt, provenită din o bruscă pierdere a încrederii pieţei, ceea ce se reflectă în presiunea pe

capital si pe rezerve. Asistenţa în cadrul acestei facilităţi este disponibilă când este de aşteptat

ca implementarea unor politici puternice de corectare şi finanţare corespunzătoare vor

produce în termen scurt o corectare primară a dificultăţilor de plată. Această facilitate trebuie

văzută ca un efort a FMI de a încuraja statele membre să implementeze politici

corespunzătoare pentru a evita o criză.

Când este aprobată o cerere pentru a folosi resursele FMI în cadrul acestei decizii,

FMI va lua în considerare şi finanţarea oferită şi de alţi creditori. Pentru a minimiza

problemele morale, un stat membru care foloseşte aceste resurse este încurajat sa menţină

participarea creditorilor, atât oficiali cat şi particulari, până când presiunea asupra plăţilor va

dispărea. FMI intenţionează să finalizeze cât de curând studii privind mecanismele prin care

se poate limita finanţarea facilităţii suplimentare de rezervă, sub forma unor resurse

adiţionale care se află în aşteptare sau sub o înţelegere extinsă, va fi prevăzută pe un an şi va

fi disponibilă în două sau mai multe tranşe.

8

Prima tranşă se alocă imediat ce se aprobă finanţarea, adică imediat ce se aprobă

înţelegerea corespunzătoare, nevoia de finanţare oficială în cazul unei crize a încrederii

pieţei.

FMI va determina suma finanţării disponibilă în cadrul facilităţii suplimentare de

rezervă luând în considerare nevoile financiare ale statului membru, capacitatea de achitare,

în special eficacitatea programului său economic, folosirea curentă şi anterioară a resurselor

FMI, cooperarea cu FMI, cât şi lichiditatea FMI.

Ţările care se împrumută în cadrul facilităţii suplimentare de rezervă ar trebui să

achite datoriile în timp de un an – un an şi jumătate de la data fiecărui împrumut. Comisia are

dreptul de a extinde această perioadă cu până la un an.

2.2 Facilitatea finanţării compensatorii şi contingentate

(Compensatory and Contingenty Financing Facility -CCFF)

Aceasta este o facilitate menita sa preia din problemele balanţei de plăţi, ca urmare a

unei diminuării temporare a câştigurilor din exporturi. Aceasta facilitate interesează în primul

rând ţările producătoare de mărfuri de baza care riscă eşecuri în export, din cauze fără

posibilitate de control cum ar fi compromiterea recoltelor sau declinul temporar al comerţului

mondial.

În anul 1979 facilitatea finanţării compensatorii a fost extinsă pentru a acoperi

reducerea veniturilor din serviciile de turism şi din resursele provenite de la persoanele

rezidente în străinătate , iar din 1981 facilitatea respectiva a beneficiat de o varianta separata

pentru acoperirea exceselor temporare în preţul cerealelor de export.

Din 1988 în sfera acestei facilităţi s-au inclus deficitele ţărilor importatoare de petrol

şi au fost sprijinite ţările membre pentru elementele neprevăzute, compensarea fiind posibila,

în anumite condiţii si pentru alte contingente, cum ar fi creşterea nivelului internaţional al

ratei dobânzii, a reducerii preţurilor la export şi creşterii preţurilor la import.

Din anul 1990 această finanţare s-a extins şi pentru veniturile nerealizate din serviciile

de tranzit internaţional şi construcţii.

Elementul compensator de export din cadrul facilităţii de finanţare compensatorie şi

contingentă asigură finanţarea în timp util ai membrilor care trec prin o scădere temporară a

9

câştigurilor din export sau un exces a costului importurilor, din cauza unor factori pe care

statul membru nu poate sa le controleze. Acest element a fost folosit în special de exportatorii

de mărfuri. Elementul de contingenţă permite membrilor care au un aranjament cu FMI să îşi

menţină programul atunci când survine un şoc extern.

Variabilele care pot fi afectate includ veniturile din export, preţurile de import, şi

ratele internaţionale ale dobânzii. În timpul anului fiscal 1997/98 nici un membru nu a folosit

facilitatea de finanţare compensatorie şi contingentă. În iulie 1998, FMI a aprobat, în cadrul

facilităţii de finanţare compensatorie şi contingentă, suportul financiar pentru Rusia pentru a

compensa o scădere a veniturilor din export datorită preţului scăzut a petrolului.

Deficitul rezultat din evoluţia exporturilor pe o perioadă de 12 luni anterioare

formulării cererii de tragere se determină prin compararea veniturilor efective din perioada

respectivă cu veniturile din export pe termen mediu (cinci ani).

Condiţiile pentru finanţarea compensatorii sunt următoarele:

Încasările realizate din exporturi sunt determinate de impactul unor factori

imprevizibili

Ţara care beneficiază de finanţarea compensatorie se angajează să coopereze

cu FMI în eliminarea influenţei factorilor ce au generat dezechilibrul din balanţa de

plăţi

Unei ţări membre finanţarea compensatorie se asigură:

până la cota de 20% din cota de participare, în cazul reducerii pe termen scurt

a veniturilor din exporturi

de 23% în situaţia creşterii importului de cereale

20% în cazul finanţării contingentate.

Termenul de răscumpărare a sumelor trase în cadrul finanţării compensatorii este de 3

½ până la 5 ani., tragerile din cadrul finanţării compensatorii acordându-se independent de

utilizarea tranşelor de credit normale.

2.3 Asistenţa de urgenţă

O altă facilitate specială de finanţare oferită de FMI se adresează membrilor care

datorită unor dezastre naturale sau situaţii post-conflict înregistrează dezechilibre ale

balanţelor de plăţi este asistenţa de urgenţă.

10

Introdusă în 1962 pentru a ajuta membrii să se descurce cu probleme de plăţi datorită

unor dezastre naturale, această formă de asistenţă a fost extinsă în 1995 pentru membrii care

au „ ieşit” din conflicte militare cu capacitatea instituţională şi administrativă precară.

Prin intermediul acestei facilităţi de finanţare se urmăreşte sprijinirea eforturilor prin

eliminarea factorilor care au generat dezechilibrul balanţei de plăţi, ea fiind limitată la 25%

din cota de participare cu excepţia unor cazuri în care aceasta poate fi mai mare.

Din anul 1962, 38 de ţări membre FMI au beneficiat de 2,9 miliarde de USD prin

facilitatea specială de asistenţă de urgenţă.

Din anul 1995, politica FMI asupra asistenţei de urgenţă s-a extins pentru acoperirea

şi ţărilor aflate în situaţii de post conflict. Această asistenţă este limitată la circumstanţele în

care o ţară membră cu un dezechilibru grav al balanţei de plăţi este incapabilă să dezvolte şi

să implementeze un program economic cuprinzător, deoarece capacitatea sa a fost afectată de

un conflict.

Limita de acces privind asistenţa de urgenţă oferită de FMI este de 25% din cota de

participare, ea acordându-se în mod excepţional şi până la nivelul maxim de 50%.

Începând cu anul 1995, FMI a acordat asistenţă de urgenţă privind dezastrele naturale

pentru 12 ţări membre, iar pentru 14 ţări asistenţă post-conflict.

Termenul de răscumpărare a sumelor trase în cadrul finanţării facilităţii este de 3¼ -5

ani.

Tabel 1. Asistenţă de urgenţă privind dezastrele naturale4

4 http://www.imf.org/external/np/exr/facts/conflict.htm

11

Tabel 2. Asistenţă de urgenţă privind situaţiile post-conflict5

5 http://www.imf.org/external/np/exr/facts/conflict.htm

12

2.4 Facilităţi speciale desfiinţate

13

2.4.1 Facilitatea finanţării stocurilor tampon (Buffer Stock Financing

Facility - BSFF)

În anul 1969 pentru a se diminua inflaţia variaţiei preţurilor unor produse de pe pieţele

internaţionale asupra situaţiei financiare a unor ţări membre a fost instituită facilitatea de

finanţare a stocurilor tampon sau a stocurilor regulatorii de materii prime.

Prin această facilitate financiară, oferită de FMI ţărilor membre se pot asigura

stocurile de materii prime necesare pentru evitarea impactului variaţiei preţurilor

internaţionale asupra situaţiei financiare externe.

Finanţarea stocurilor tampon de către FMI a vizat ţările membre pentru care

dezechilibrul balanţei de plăţi era fundamentat de variaţia preţurilor produselor de pe pieţele

internaţionale, creditele fiind rambursate într-o perioadă de 3 ½ - 5 ani.

Ţara membră care beneficia de BSFF se angaja să adopte măsurile necesare în

vederea reducerii impactului preţurilor produselor de pe pieţele internaţionale asupra

echilibrului balanţei de plăţi, iar această facilitate se realize separate de alte trageri până la

maximum 45 % din cota la participare a ţărilor membre.

2.4.2 Facilitatea de transformare sistemică (Systemic Transformation

Facility (STF)

Pentru sprijinirea ţărilor din Europa de Est care au înregistrat deficite ale balanţelor de

plăţi ca urmare a unor transformări profunde din comerţul internaţional şi datorită trecerii

comerţului la principiile de piaţă (determinând creşterea importurilor şi reducerea veniturilor

din exporturi), în anul 1993 a fost instituită facilitatea de transformare sistemică.

Angajamentele ţărilor membre vis-a-vis de obţinerea acestei facilităţi financiare

oferită de FMI au fost cooperarea cu diferiţi parteneri oficiali precum şi neaplicarea unor noi

restricţii. În această privinţă ele au întocmit o listă cu privire la politicile economice,

programele macroeconomice şi măsurile fiscale.

Acest tip de finanţare se acordă în două tranşe:

Prima la data adoptării facilităţii de transformare sistemică;

14

A doua poate fi disponibilă după 6 luni, dar nu mai târziu de 12 luni după

prima cumpărare, în funcţie de politicile implementate şi cooperarea ţării membre.

Totodată, răscumpărările se realizează într-un termen de 4 ½ -10 ani de la prima

cumpărare iar accesul la această facilitate poate ridica până la 50% din cota ţării membre.

Ţara membră care doreşte o asemenea finanţare trebuie să realizeze o cerere de

finanţare însoţită de o scrisoare în care sunt menţionate obiectivele politicii economice,

proiecţiile macroeconomice, programul de asistenţă tehnică, precum şi măsurile monetare şi

valutare.

2.4.3 Facilitatea petrolieră (Oil Facility)

Aceasta facilitate a funcţionat temporar în anii 1974-1975 şi a fost destinată să

finanţeze ţările membre care au înregistrat deficite ale balanţelor de plăţi ca urmare a

majorării preţului ţiţeiului, consecinţă a primului „şoc" petrolier (octombrie 1973). O a doua

facilitate a fost creată în aprilie 1975 pentru acordarea unor facilităţi suplimentare şi a fost

desfiinţată în martie 1976.

2.4.4 CCL ( Contingent Credit Lines)

CCL a fost creată în 1999 de către FMI în sprijinirea ţărilor membre care se

confruntau cu crize financiare. Din diferite motive această facilitate nu a fost utilizată,

expirând în septembrie 2003.

2.4.5 Y2K Facility

FMI a instituit temporar în septembrie 1999 facilitatea specială Y2K, pentru a veni în

sprijinul ţărilor membre care se confruntau cu pierderile cauzate de erorilor sistemelor

computerizate. Aceasta facilitate nu a fost utilizată, ea desfiinţându-se în martie 2000.

2.4.6 Facilităţi privind susţinerea datoriilor ( Support for debt and debt-

service operations)

15

O politică de susţinere a datoriilor iniţiată în 1989 a fost un element cheie a

răspunsului FMI în legătură cu criza datoriilor. Această politică s-a dovedit utilă pentru

facilitarea reducerilor datoriilor bancare, dar la sfârşitul anilor 1990 nu mai avea rost, aşa că a

fost scoasă în anul 2000.

2.4.7 Politica fondului de stabilizare asupra cursului valutar (Policy on

currency stabilization funds)

Politica asupra fondului stabilizării cursului valutar a fost înfiinţată în anul 1995, ca

un mijloc de a asigura un suport adiţional şi preventiv, în timpul tratativelor din cadrul unui

stagiu preliminar a unui program de stabilizare a cursului valutar. Nici o ţară membră nu a

beneficiat de această facilitate, ea fiind desfiinţată in anul 2000.

Concluzii

16

Rolul pe care-l joacă F.M.I. în susţinerea procesului dezvoltării derivă din funcţiile pe

care acesta le are. Această instituţie este principalul for pentru coordonarea şi supravegherea

politicilor monetare şi fiscale naţionale. Totodată, F.M.I. s-a implicat activ şi în procesele de

reformă din ţările aflate în tranziţie. Aşa cum subliniau şi oficialii F.M.I., această instituţie

deţine un rol determinat în asigurarea unui dialog fructuos în vederea analizării problemelor

cu care se confruntă aceste ţări şi a stabilirii celei mai adecvate strategii pentru soluţionarea

acestor probleme.

Oferind o mare varietate de facilităţi de finanţare, Fondul Monetar Internaţional rămâne

pilonul de bază al Sistemului Monetar Internaţional actual. Nu sunt puţine cazurile în care

însă recomandările sau politice "impuse" de F.M.I. ca o condiţie prealabilă acordării

fondurilor solicitate s-au dovedit a avea efecte contrare asupra economiilor vizate, adâncind

şi mai mult criza acestora. Există în ultima perioadă tot mai multe voci care susţin reformarea

acestei instituţii şi adaptarea ei la noile condiţii din economia mondială. În spiritul acestei

reforme se acţionează în prezent pentru crearea unui „cod de bună conduită economică"

agreat de toate cele 184 de ţări membre care să includă o serie de angajamente din partea

acestora în vederea crearea unui mediu economic favorabil economiilor sectorului privat,

reducerea inflaţiei, pornind de la credibilitatea acceptată dificil în materie de politică

monetară restrictivă, încurajarea trecerii la convertibilitatea monedelor şi la libera circulaţie a

capitalurilor, adoptarea unei gestiuni sănătoase a sectorului public, respectându-se legea şi

lupta contra corupţiei sau întărirea supravegherii sistemului bancar, pentru a controla şi

elimina riscurile şi a lupta contra falsificării banilor.

Organizaţia a fost acuzată că sprijină dictaturile capitaliste militare prietene cu

corporaţiile europene şi americane. Criticii mai adaugă că Fondul Monetar Internaţional este

ostil ideilor de democraţie, drepturilor omului şi drepturilor muncii.

Fondul Monetar Internaţional a fost criticat pentru Programele sale de Schimbare

Structurală pe care se bazează ajutoarele financiare acordate naţiunilor nevoiaşe. Programele

de Schimbare Structurală (SAP) necesită politici prin care naţiunile îşi reduc propriile

standarde de viaţă şi proiecte de dezvoltare pentru a satisface cererile creditorilor. S-a

argumentat că restrângerea programelor de dezvoltare economică le transformă în simple

surse de forţă ieftină de muncă şi materie primă. Ceea ce este foarte important este că Fondul

17

Monetar Internaţional nu este criticat numai de organizaţiile sau de economiştii 'de stânga', ci

şi de către cei 'de dreapta’.

18

Bibliografie

1.Lenanin,Patrick, FMI-ul. Repere, ed. CHI Coresi, Bucureşti, 2000

2. Voinea, Ghe. ,Mecanisme şi tehnici valutare internaţionale, ed. Sedcom Libris,

Iaşi,2004

3. Voinea, Ghe. Instituţii financiar-bancare internaţionale, Univ. “ Al.I. Cuza”, Iaşi,

2008

Webografie:

1. www.fmi.ro

2. www.imf.org

19