UNIVERSITATEA SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARETBUCURESTIFACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIEBRASOV

PROGRAM DE STUDIU CONSILIERE PSIHOLOGICA SI EDUCATIONALADISERTATIE MASTER

Coordonatorului stiintific : Masterand Conf. univ. dr. EUGEN DAVID Prof. PARASCHIVA UNGUREANU2010 Referatul coordonatorului stiintific

Conf. univ. dr. EUGEN DAVID UNIVERSITATEA SPIRU HARET

BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIE

BRASOV

PROGRAM DE STUDIU CONSILIERE PSIHOLOGICA SI EDUCATIONALA DISERTATIEMASTER

Tema :Analiza situatiei de grup prin metoda studiului de caz.Coordonatorului stiintific : Masterand Conf. univ. dr. EUGEN DAVID Prof. PARASCHIVA UNGUREANUBOTOSANI

2010

CAP I

IntroducereARGUMENT

1 .1 Psihosociologia grupurilor umane obiect, problematic si evoluie istoric Am ales aceast tem deoarece m-a preocupat i m preocup psihosociologia grupurilor umane. Am facut sport de performan, am jucat n echip nc din perioada junioratului i am constatat influena grupului asupra mea. M-a influenat din toate punctele de vedere: cognitiv, afectiv, volitiv, moral -comportamental i temperamental caracterologic. Grupul, echipa de lucru m-a ordonat att fizic ct i psihic.Mi-a dezvoltat spiritul de echip, spiritul de competiie,deprinderi si competene de lucru n echip. Acum lucrez ca director de unitate precolar. Nu sunt titulara unitii, am venit prin concurs ,cu contract managerial de 4 ani. La nceput mi-a fost greu i mi puneam ntrebri cum voi putea cunoaste organizaia i cum voi putea actiona corect n luarea deciziilor astfel nct s nu deranjez, s nu vin cu lucruri impuse care s fie n contrast cu obiceiurile ,tradiiile ,miturile organizaiei deja existente, formate i consolidate.Am gasit o organizaie cu o cultur tradiional, cu reticene la moder, la nou n general i nu c nu ar fi vrut s gndeasc altfel, mai deschis , pur i simplu era teama de schimbare. Eu, prin venirea mea am adus un suflu nou n organizaie.Am acionat cu mult rbdare i tenacitate ,cu un stil managerial implicativ, participativ n ntreaga via din unitate. Media de vrst a personalului din unitate este de 50 de ani. Eu sunt cea mai tnr dintre salariaii unitii. Nu puteam i nu pot actiona haotic, trebuia s m informez despre stilul de munc al organizaiei, despre tot ce-i caracteriza pe ei , s pot s m pliez pe nevoile lor dar s aplic i planul managerial care-l proiectasem.

Imi voi fundamenta lucrarea pe suportul de curs de la disciplina Psihosociologia grupurilor umane Titular de curs CONF. UNIV. DR. EUGEN DAVID i cunoscutul profesor Septimiu Chelcea care denumeste psihosociologia ca fiind cmpul de cunoatere stiinific a interaciunii prezente sau trecute, reale sau imaginare a comportamentelor umane n context social n lucrarea Un secol de psihosociologie (1999), sociologul american de origine romn Jacob Levy Moreno care elaborat o serie de tehnici de msurare a acestor relaii punnd astfel bazele sociometriei, Traian Herseni, lucrarea Introducere n psihologia social i alii care au fost preocupai de aceast tem.

Tema lucrrii de disertaie face parte din aria tematic a psihosociologiei grupurilor umane cu accent pe aspectul analizei situaiei de grup prin metadoa studiului de caz. ntre metodele pe care le-am folosit n cunoaterea i conducerea grupului de oameni se numr i metoda STUDIULUI DE CAZ. Am considerat situaia din unitate ca fiind un caz care poate fi studiat i gasit soluii, nu era nimic pierdut, se puteau remedia atitudinile i comportamentele unora din membrii organizaiei care erau reticeni la nou, la schimbri n general. Psihosociologia considerat de unii autori ca fiind sinonim cu psihologia social este un domeniu interdisciplinar de cunoastere stiinific a interaciunii comportamentelor si proceselor psihice umane. Floyd H. Allport, apreciat pe drept ca fondatorul psihologiei sociale ca disciplin stiinific, el fiind cel care a publicat prima lucrare de acest gen bazat pe date experimentale, considera c obiectul de studiu al acestei stiine l constituie studiul

relaiilor reale sau imaginare dintre persoane dintr-un context social dat, n msura n care aceste relaii afecteaz persoanele implicate n situaiile respective. Rezult de aici c psihosociologia are n centru ei relaiile interpersonale ce au loc ntr-un context social si au, desigur, un fundament psihologic.

Amplificarea rapid a preocuprilor psihologilor si sociologilor pentru studiul relaiilor

interpersonale ce iau nastere n interiorul grupului uman, a fost determinat de faptul c grupul uman, ca form de aciune, de echilibrare a raporturilor contradictorii si de suport psihomoral, a nceput s joace un rol din ce n ce mai important n viaa oamenilor. Astfel, multe dintre aspectele care vizau viaa si activitatea indivizilor n interiorul grupului, diferitele fenomene si procese ce se structureaz la acest nivel, devin parte integrant a problematicii unei noi stiine, relativ autonome psihosociologia grupului uman. Printre problemele pe care le studiaz si crora ncearc s le dea o interpretare specific, putem enumera:

structurile si procesele de grup si implicaiile lor psihosociale;

factorii care influeneaz dinamica grupului;

rolurile, atitudinile si comportamentele sociale n cadrul grupului restrns;

influena social si conformismul social;

comunicarea si strucurile de comunicare intragrupal;

procesul decizional n grup;

conflictele intra si intergrupale;

activitatea n grup si formarea de echipe;

creativitatea si inovaia de grup etc.

Interesul pentru studiul grupurilor mici se manifest cu o mai mare intensitate odat cu

apariia, la jumtatea secolului al XIX-lea, a primelor teorii psihologice sau sociologice care ajunseser deja la concluzia c individul este un produs al grupului, iar realitatea social este supraindividual. Avem n vedere aportul unor pionieri ai celor dou stiine, cum au fost:

1. Gabriel Tarde, sociologul francez care a pus bazele psihologismului sociologic, potrivit cruia socialul nu ar fi dect un fenomen de interrelaii psihice ale oamenilor, supuse legilor imitaiei, opoziiei si adaptrii, n cadrul unui sistem de echilibru dinamic n continu transformare;

2. Georg Simmel, sociologul german considerat fondatorul relaionismului si formalismului sociologic, conform cruia viaa social este o realitate obiectiv a crei esen o constituie interaciunea si interrelaiile ce iau nastere ntre indivizi n cadrul grupurilor sociale;

3. Emile Durkheim, sociologul francez care a pus bazele sociologiei moderne prin elaborarea unor teorii valoroase asupra socializrii individului, a anomiei sociale, a conformismului social etc.; ndeosebi teoriile sale privind solidaritatea social si simbolurile sociale au contribuit, n mod hotrtor, la interpretarea proceselor colective si, mai ales, a grupurilor restrnse (familia si clasa de elevi);

4. Sigmund Freud, psihologul austriac, care prin metoda sa psihanalitic a influenat o mare parte dintre psihosociologii interesai de studiul fenomenelor de schimbare prin metode de grup si de procesul de influen n grup;

5. Wilhelm Wundt, psihologul german de numele cruia este legat nu numai nfiinarea primului laborator de psihologie experimental, dar si un mare numr de studii de psihologie social consacrate cercetrii psihologiei indivizilor reunii n colectiviti.

Cercetrile psihosociologice au cunoscut o dezvoltare si mai mare odat cu primele decenii ale secolului XX mai cu seam n SUA unde accentul este pus pe studiul proceselor cognitive si a influenei pe care o exercit grupul asupra judecilor, opiniilor si atitudinilor individului. Studiind relaiile interpersonale (ndeosebi cele prefereniale) ce se constituie n cadrul microgrupurilor, sociologul american de origine romn Jacob Levy Moreno a elaborat o serie de tehnici de msurare a acestor relaii punnd astfel bazele sociometriei (ca terapeutic de grup pentru reducerea confliectelor interpersonale).

Dup 1940, cercetrile sociologului american Kurt Lewin si ale scolii pe care a ntemeiat-o vor duce la apariia teoriei dinamicii grupurilor care avea s se constituie mai trziu n disciplin psihosociologic menit s studieze ansamblul schimbrilor adaptative care se produc n structura de ansamblu a unui grup ca urmare a interaciunilor din cadrul acestuia.

De-a lungul evoluiei ei, n psihosociologia grupului s-au conturat numeroase orientri

teoretice (behaviorist, cognitivist, dinamic, gestaltist, pragmatist-funcionalist s.a.) si s-a propus un mare numr de ipoteze explicative si teorii (teoriile disonanei cognitive si a comparrii sociale ale lui Festinger, teoria realizrii de grup a lui Stogdill, teoria rolului social a lui Linton, teoria grupului de referin a lui Merton, teoria minoritilor active a lui Moscovici, teoria schimbrii atitudinale a lui Hovland s.a.)

Asa cum remarca Traian Herseni, psihologia romneasc nu a nceput cu psihologia individual, ci cu cea social. Dac n prima perioad de dezvoltare a psihologiei sociale n ara noastr (pn la primul rzboi mondial) accentul era pus pe analiza diferitelor teorii psihologice ale momentului ncepnd cu perioada interbelic apar lucrri de psihologie social propriu-zise, elaborate pe baza studierii realitilor sociale romnesti (de pild, Inteligena social si psihologia conductorului de Gr. Popa n 1935 sau Adaptarea social de Fl. Stefnescu-Goang si Al. Rosca n 1938). ntre anii 1923 1938, Mihai Ralea pred la Universitatea din Iasi un curs de psihologie social pe baza cruia, dup cel de-al doilea rzboi mondial, public mpreun cu Traian Herseni, lucrarea Introducere n psihologia social.

Perioada 1948 1965 a constituit, din pcate, faza de declin a psihologiei sociale romnesti, cnd psihosociologiei si sociologiei nu i se mai recunoaste statutul de stiin. Dup aceast perioad, psihologia social este reintrodus n sistemul nvmntului superior, pentru ca anul 1982 s culmineze cu desfiinarea Institutului de Psihologie, fapt care a prejudiciat, ntr-o mare msur, cercetrile de psihosociologie de mai trziu. Dup 1990, la fel ca si n alte domenii ale stiinei, situaia s-a mbuntit considerabil asistnd astzi la o adevrat explozie a cercetrilor din domeniul psihosociologiei n general, a psihosociologiei grupului uman n particular

Un moment de referin l constituie apariia lucrrii Un secol de psihosociologie (1999) elaborat de cunoscutul profesor Septimiu Chelcea. El denumeste psihosociologia ca fiind cmpul de cunoastere stiinific a interaciunii prezente sau trecute, reale sau imaginare a comportamentelor umane n context social si este convins de faptul c astzi, aceast disciplin nu mai poate fi considerat o rud srac a psihologiei sau sociologiei Aceasta pentru c dintr-o stiin de grani, ea a devenit n utlimele dou decenii o stiin interdisciplinar, constituindu-se nu numai la intersecia psihologiei cu sociologia, ci si din conexiunea ei cu stiinele politice si juridice, economice si tehnice etc. Psihosociologia nu este si nu trebuie s fie numai interdisciplinar ci si transcultural. Acest lucru se realizeaz sub ochii nostri prin colaborarea specialistilor din diferite ri si cu diferite orientri. Un exemplu l constituie realizarea n Romnia a unui tratat de psihosociologie, rod al colaborrii unor cercettori si profesori din Belgia, Elveia, Frana, Italia, Spania si Romnia (A. Neculau, coord., 1996). De asemenea, la Iasi, prin grija profesorului A. Neculau s-a publicat n anul 1996 lucrarea lui Gilles Ferrol de la Universitatea din Poitiers, intitulat Minoritari, marginali, exclusivi. n acelasi timp, lucrrile lui Sergei Moscovici, Gabriel Mugu sau W. Doise si alii reprezint nc un argument n susinerea afirmaiei c psihosociologia este o stiin aflat n prim plan, iar n Romnia, dup 1990, a gsit un teren propice pentru afirmare. Ansamblul de persoane caracterizat de o anumit structur i cu o cultur specific rezultate din relaiile i procesele psihosociale dezvoltate n cadrul su. Ca atare, este ireductibil la simpla nsumare sau juxtapunere a indivizilor. Prin natura sa, societatea uman are o organizare grupal. Un individ aparine unuia sau mai multor grupuri sociale Studiul sociologic sistematic al grupului se poate spune c a fost mai nti dezvoltat de coala de la Chicago (W. I. Thomas, R. E. Park, H. Mead), care considera grupul ca faptul social primar. Ulterior, odat cu analiza organizaiilor, n special a celor industriale, s-a extins i studiul grupul de munc. n psihologia social, sub conducerea lui K. Lewin, a fost dezvoltat ideea dinamicii grupului pentru a nelege procesele de interaciune i regulile jocului de roluri" sociale (preluarea, nvarea i practicarea de roluri) sau pentru a studia modul n care g, se constituie ca un mediu de aciune prin definirea ateptrilor, performanelor i nivelurilor de satisfacie ale membrilor si. Literatura sociologic i cea psihologic despre grup s-a dezvoltat ntr-un mod complementar, astfel c se poate vorbi mai degrab de psihosociologia grupului.1.2 Obiective generale, specifice, ipotezele de lucruObiective generale:

Cunoaterea influenei consilierii psihologice i educaionale asupra grupurilor umane;

nelegerea psiho-sociologiei grupurilor umane; Definirea problematicii consilierii psihologice i educaionale asupra performanei psiho-sociale a grupurilor umane; Analizarea raporturilor dintre tipologia comunicrii i modelele educaionale specifice activitilor de consiliere psihologic i educaional.

Obiective specifice:

S identific grupul uman, caracteristicile grupului;

S definesc interaciunea social,

S caracterizez grupul uman,

S prezint structurile i procesele grupale;

S identific metode i tehnici de cercetare n psihosociologia grupurilor umane: Autobiografia, Observaia sistemic a grupurilor, Interviul,STUDIUL DE CAZ Ipoteza de lucru Grupul pe care l-am luat n studiu este RETICENT la nou, RIGID la schimbri, cu o cultur organizaional de tip tradiional.Componena grupului uman studiat:

Grupul uman format din 20 de salariati , din care:

11 cadre didactice ,

7 muncitori de ingrijire copii,

1 administrator patrimoniu,

1 asistent medical

Grup eterogen ca varsta ,sex, pregatire profesionala,cultura , aspiratii.Grup omogen ca nationalitate, etnie, apartenenta religioasa.

GRUPUL UMAN STUDIAT

Nr.

crtNume prenumeStudiiFunctiaVarstaSexulReligiaNationa-litateaStarea civila

1U.P.SProf.Director47Fortodoxromanavaduva

2U.E.MEducatoare54Fcatolicromanacasatorita

3S.L.SProfesor54Fortodoxromanacasatorita

4B.AMEducatoare48Fortodoxromanadivortata

5L.LMEducatoare50Fortodoxromanavaduva

6C.D.MEducatoare53Fortodoxromanacasatorita

7F.L.M studenta Educatoare21Fortodoxromananecasatorit

8V.M.MEducatoare56Fortodoxromanadivortata

9A.EMEducatoare53Fortodoxromanadivortata

10P.A.MEducatoare50Fortodoxromanacasatorita

11T.A.MEducatoare48Fortodoxromanacasatorita

12L.VMIngrijitor copii49Fortodoxromanacasatorita

13B.EMIngrijitor copii48Fortodoxromanacasatorita

14A.VMIngrijitor copii49Fortodoxromanacasatorita

15I.A10 claseIngrijitor copii50Fortodoxromanacasatorita

16B.A8 claseIngrijitor copii53Fortodoxromanacasatorita

17A.DMIngrijitor copii53Fortodoxromanacasatorita

18A.AM studentaAdministrator49Fortodoxromanacasatorita

19A.FMAsistent med.47Fortodoxromanacasatorita

20C.Gh.MIngrijitor copii55Mortodox romanacasatorita

Legenda:Studii: Sexul: S- studii superioare F- femininM- studii medii M- masculinPrintre problemele pe care le-am studiat si crora ncearc s le dau o interpretarea specific, pot enumera:

1.3 Structurile si procesele de grup si implicaiile lor psihosociale; Grupul de munc reprezint unitatea constituit dintr-un anumit numr de persoane,in acest caz din 20 ,aflate n interaciune n scopul mplinirii unor sarcini de serviciu i ale cror activiti se raporteaz la normele organizaiei, dar i la caracteristicile psihologice ale fiecrui membru n parte. Ambiana psihosocial imediat a muncii este alctuit din structura grupului de munc i relaiile interpersonale. Strctuctura grupului de munc poate fi abordat sub urmtoarele aspecte : funcional, roluri i statusuri, preferine, ierarhie, comunicare, cognitiv, dimensional i compoziie. (A. Tabachiu, 1997)a. Structura funcional. Relaiile dintre membrii organizatiei in studiu sunt subordonate atingerii unor obiective educationale, care sunt prevzute n organigrama unitatii i care reflect structura organizatoric a unitatii. Organigrama cuprinde posturi -catedre de interaciuni ntre membrii, i care constituie relaiile formale dintre acetia.b. Strucura de statusuri i roluri. n procesul muncii, fiecare individ are o poziie, rang (satusul) care red atributele i capacitile sale, iar n raport cu aceast poziie el exercit o funcie (rolul), ce desemneaz locul ocupat de fiecare membru n procesul de producie.Din configuraia statusurilor i rolurilor decurg motivaiile (nevoia de prestigiu, de recunoatere, de recompens), atitudini, comportamente care duc la interinfluenare reciproc ntre membrii grupului.Asadar sunt catedre / posturi didactice, posturi didactice auxiliare si personal nedidactic.c. Structura preferenial sau sociometric cuprinde ansamblul relaiilor de atracie, respingere sau indiferen care se pot dezvolta ntre membrii grupului.Aceste relaii sunt relaii informale, iar n mrura n care preferenialitatea, atracia sunt reciproce, se poate contura un profil psihosociometric care reflect fie coeziunea, fie dezbinarea n cadrul grupului, cooperearea ntre membrii, gradul de integrare al fiecrui membru.Dei relaiile informale corespund parial, sau deloc, ele pot genera fenomene psihosociale ce pot influena comportamentul profesional al grupului n ansamblu, dar i comportamentul fiecrui individ.d. Structura ierarhic se formeaz prin diferenierea nivelurilor de responsabilitate i competen; astfel, se delimitez funciile de execuie i cele de conducere, reglementndu-se astfel relaia lider-subaltern. Avem 19 posturi de executie si unul de conducere.Prin stabilirea acestor trasee se poate exercita o influen, pozitiv sau negativ, asupra dinamicii i eficienei activitii de munc. n cadrul structurii grupului se poate distinge eful formal (directorul)si informal, care, prin anumite caliti, cum ar fi vrsta, prestigiul, experiena, vechimea, abiliti organizatorice, poate avea efecte asupra ambianei psihosociale, asupra comportamentului celorlali membri, care recunosc statutul acestuia.e. Structura comunicaional desemneaz ansamblul sistemelor i mijloacelor de comunicare, de transmitere a informaiilor ntre membrii colectivului. Aceast structur poate avea efecte asupra randamentului, a aspectelor cantitative i calitative ale caliatatii actului educational, precum i asupra securitii muncii. n cadrul acestei structuri putem distinge dou componente: cea bazat pe relaii funcionale, cu un caracter formal, pe vertical, i cealalt care cuprinde relaii prefereniale (sociometrice), care reflect aspectul informal, pe orizontal. Putem contura i o tipologie a reelelor de comunicaii, n funcie de gradul de centralizare; avem astfel, reele centralizate, n situaiile n care comunicarea dintre efi i subalterni este direct (att ambiana muncii, ct i randamentul pot fi afectate, ntruct intercunoaterea nu este realizat adecvat); alt tip de reele sunt cele descentralizate, n care comunicarea dintre membrii se realizeaz n mod direct, crendu-se astfel terenul favorabil intercunoaterii i unei ambiane psihosociale adecvate.f. Structura cognitiv cuprinde procesele cognitive i au ca scop realizarea intercunoaterii n cadrul grupului de munc. Intercunoaterea este influenat de factori obiectivi (carcterul activitii de echip sau individuale, poziionarea n spaiu a membrilor grupului, obiceiurile, tradiiile) i factori subiectivi (atenia, curiozitatea i motivaia pentru relaionare).g. Structura dimensional. Dei dimensiunea unui grup de munc depinde de specificul activitii ce decurge din sarcinile procesului de producie, totui este cert c intercunoaerea, comunicarea sunt mai bune ntr-un grup de 5-10 persoane, dect ntr-un grup de 20 persoane, ntruct comunicarea face to face faciliteaz aceste procese.h. Compoziia grupului n funcie de criterii cum sunt: vrsta, sexul, structura temperamental, pregtirea profesional, nivelul aspiraiilor, preocupri antropoprofesionale.O ambian adecvat este asigurat de eterogenitatea n pregtirea profesional i a vrstei, prin rolul pe care fluxul de informaii ntre tineri i vrstnici, prin mbinarea elanului, curajului tinerilor cu prudena, chibzuina, experiena vrstnicilor. Din punct de vedere al compoziiei pe sexe, sunt preferate grupele mixte.n privina temperamentului, nu putem vorbi de conotaii valorice, i n consecin structura compoziional din acest punct de vedere nu influeneaz ambiana social; singurul caz n care compoziia pe temperamente poate avea efecte benefice este specificul activitilor implicate de procesul de producie. Nivelele de aspiraii profesionale i sociale sunt importante pentru cooperarea dintre membrii grupului. Cnd apar discrepane prea mari ntre aceste niveluri, este afectat climatul psihosocial, precum i randamentul profesional.Un alt aspect al structurii compoziionale este cel al activitilor extraprofesionale i a hobby-urilor, considerndu-se c acestea au drept consecin, prin mbuntirea intercunoaterii, mrirea coeziunii i a randamentului n munc. n prezent, la unele instituii din strintate i din Romnia, pentru mrirea coeziunii de grup se practic organizarea unor excursii ce au drept scop team-building-ul (mbuntirea comunicrii, a intercunoaterii, mrirea ncrederii n forele proprii i a stimei de sine).Particularitile raportului dintre structurile grupului sunt influenate att de relaiile din cadrul grupurilor ct i de relaiile cu alte grupuri din instituie, aadar este important orientarea att spre interior, ct i spre exterior.Relaiile interpersonale desemneaz acele fenomene psihosociale care se deruleaz ntre dou sau mai multe persoane care sunt participani la un proces de munc, aceste relaii avnd ca efect influenarea comportamentului participanilor respectivi. Comportamentul participanilor la procesul muncii poate fi influenat prin urmtoarele mijloace: imitaia unui anumit model, persuasiunea, exercitarea autoritii,a constrngerii. Factorii care pot aciona asupra interinfluenrii sunt: vrsta, experiena personal, pregtirea profesional, cultura, statutul, charisma unor anumite persoane, abilitatea empatic.1.4 Factorii care influeneaz dinamica grupului; Grupul social nu este numai un mijloc de socializare, de formare si dezvoltare a personalitii indivizilor si deci un factor determinant al comportamentului si aciunii lor, ci este si un centru activ,dinamic, evolutiv, att al devenirii umane, ct si al autodevenirii sale permanente. Grupul nu este imuabil, ci dimpotriv, apare, se dezvolt, evolueaz, se transform si ca atare are o istorie proprie n funcie de care se configureaz att prezentul, ct si viitorul lui.

Aceast caracteristic a grupului social este astzi tot mai mult evideniat n cadrul unei noi discipline sociologice care reuneste ansamblul cercetrilor privind grupul social si anume dinamica grupului. ntruct n cadrul acestei discipline accentul este pus mai ales pe analiza proceselor care au loc n interiorul grupurilor, termenul este utilizat si pentru a desemna ansamblul proceselor de grup Termenul de dinamic a grupului a fost pus n circulaie de ctre Kurt Lewin n 1948 printr-o lucrare care a consacrat o nou abordare a fenomenelor sociale si anume din perspectiva situaiilor de grup. Abordarea lui Lewin si are originea n psihologia gestaltist, domeniu n care a dezvoltat asa-numita teorie a cmpului. Aceasta ncerca s explice comportamentul uman pornind de la dou categorii de factori: personali si de mediu, ansamblul acestora formnd spaiul de via al unui individ. Atunci cnd individul se afl ntr-o situaie de grup, cele mai importante elemente ale spaiului de via sunt trsturile grupului, membrii acestuia si situaia n care acestia acioneaz. Potrivit metodologiei gestaltiste, analiza trebuia s porneasc ntotdeauna de la ntreg si nu de la prile sale constitutive, deci de la grup si nu de la indivizi, obiectul principal fiind tocmai analiza proceselor de grup. Perspectiva din care se realizeaz o astfel de analiz este una dinamic deoarece aceste procese sunt interpretate ca interaciuni ale unor fore (totalitatea factorilor care definesc spaiul de via), ce produc o rezultant care este tocmai comportamentul

individual. Din acest motiv, dinamica grupurilor lui Kurt Lewin reprezint o analiz a modului n care procesele de grup influeneaz comportamentele membrilor grupului si nu o analiz a grupului ca atare.

Astzi, dinamica grupului este privit n primul rnd ca disciplin sociologic ce include un mare numr de teorii privind grupurile restrnse ncepnd de la cele care trateaz nasterea si

dezvoltarea acestora si pn la analiza controversatelor aspecte ale imaginarului grupal. Dac ntr-o prim etap, termenul dinamica grupurilor a desemnat o stiin experimental, practicat n laborator pe grupuri artificiale reunite n scopuri experimentale, ntr-o a doua etap termenul a desemnat munca animatorului de grup care, iesit din laboratorul su, se va ocupa de rezolvarea conflictelor sociale.

De aceea, acest termen tinde s desemneze astzi totalitatea cercetrilor experimentale asupra grupurilor mici si totalitatea tehnicilor de grup care constituie instrumente de formare, de terapie, de animaie, de intervenie, care au n comun apelul la grup.

Pornind de la aceste succinte aprecieri cu privire la semnificaia termenului de dinamica

grupurilor si la obiectul de studiu al disciplinei sociologice cu acelasi nume, vom putea identifica principalele probleme care constituie coninutul de baz al acesteia. Avem n vedere, ndeosebi:

1. Structurarea si dezvoltarea grupului;2. Dezvoltarea si schimbarea social n grup;3. Decizia de grup;4. Comunicarea interpersonal n grup;5. Normativitatea si coeziunea de grup;6. Conflictul intra si intergrupal;7. Rolul relaiilor de autoritate si de atractivitate n asigurarea eficienei grupului;8. Analiza performanelor activitilor desfsurate n grup;9. Leadership-ul si strategiile de formare a liderilor;10. deviana si conformitatea n grup;11. Tehnici de optimizare a performanei activitilor desfsurate n grup si a creativitii grupului (brainstorming, tehnica Delphi, tehnica grupului nominal, sinectica etc.);12. Funcia terapeutic a grupului mic etc.

1.5 .Dezvoltare si schimbare social n grup

Una dintre temele centrale abordate n dinamica grupurilor o constituie analiza modalitilor prin care grupul social, odat constituit, va fi supus unui complex proces de evoluie care parcurge diverse stadii de crestere si maturizare social. Odat ndeplinite condiiile de existen a unui grup (perceperea unei inte comune si stabilirea relaiilor dintre persoane), grupul poate fi considerat un organism viu. Ca orice organism, el va dispune de o anumit cantitate de energie pe care, n msura n care o va utiliza n mod eficient, el se va dezvolta armonios si va tinde spre maturitate. Energia disponibil a grupului va fi, asadar, energia produs de interaciunea fiecrui membru al acestuia cu inta comun si de stabilirea de relaii dintre membri. n raport cu suma energiei totale, rezultat din adunarea persoanelor n jurul unei inte, se poate distinge energia rezidual.

Aceasta este energia rmas nchis n subsistemele-persoane si, ca atare, nu este disponibil

sistemului-grup (Yves Saint-Arnaud, 2001, p. 274). n msura n care inta comun va fi precis si n acord cu interesele membrilor grupului, cantitatea de energie rezidual va scdea, n avantajul energiei disponibile. Dimpotriv, grupul care si pierde din vedere inta comun sau las s se deterioreze relaiile dintre membrii lui si va pierde treptat energia disponibil si se va destrma.

Aceste constatri au condus pe susintorii teoriei grupului optimal spre formularea unui

important principiu al cresterii si dezvoltrii sistemului-grup conform cruia grupul se dezvolt n msura n care energia disponibil creste fa de energia rezidual si se deterioreaz n msura n care energia rezidual creste n detrimentul energiei disponibile. Sub efectul catalizator al intei comune si al relaiilor dintre persoane, energia disponibil a grupului determin dou procese de grup care, desi interdependente, rmn autonome att timp ct dureaz sistemul-grup: procesul de producie (realizarea sarcinii) si solidaritatea grupului.

Mergnd pe aceeasi linie, schema dinamic a lui Anzieu si Martin, influenat de psihanaliz, separ energia disponibil a grupului n energie de producie si energie de ntreinere. Aceasta din urm permite meninerea coeziunii grupului si asigur prin funciile ei n principal prin funcia de reglare/autoreglare condiiile psihologice ale ndeplinirii sarcinilor grupului. Una dintre condiii, am spune cea mai important, o constituie climatul psihosocial al grupului ca dimensiune socio-emotiv a acestuia. Din perspectiva teoriei grupului optimal, diferenele dintre cantitatea de energie de care

dispune un grup la un moment dat, explic diferite tipuri de climat: climatul de apatie rezult din lipsa energiei de producie, dup cum o cantitate suficient a acestei energii conduce ctre un climat de eficien, de solidaritate si de armonie la nivelul ntregului grup.

n literatura de specialitate sunt pe larg analizate condiiile necesare bunei funcionri a

grupului si asigurrii evoluiei acestuia spre stadiul de maturitate. n acest sens s-au construit diferite modele de dezvoltare a grupului, majoritatea dintre ele fiind menite s ofere practicienilor ghiduri de intervenie n grup (vezi grupurile de antrenare si terapiile de grup). Cel mai cunoscut dintre eceste modele este cel elaborat de ctre Bennis si Shepard care consider c maturitatea unui grup depinde ndeosebi de procesul de autoreglare ce se instituie n cadrul acestuia. Astfel, n evoluia sa spre maturitate grupul parcurge dou faze intercorelate: o faz de dependen (n care sunt soluionate problemele si obstacolele legate de autoritate) si o faz de interdependen (n care membrii grupului devin constieni de propriul angajament, iar strile conflictuale sunt relativ depsite printr-un consens stabilit pe baze raionale). Consensul devine astfel n acest model de dezvoltare, dar si n altele un principal indice al maturitii grupului. Se consider, pe bun dreptate, c sistemul-grup atinge maturitatea atunci cnd este capabil de consens asupra aspectelor importante ale evoluiei sale.

Noiunea de consens se distinge de cea de unanimitate; innd cont de caracterul relativ al acordului ntr-un grup, unanimitatea dintre membrii acestuia este puin probabil. Datorit deosebirilor de percepie, interese, opinii sau valori, aproape orice obiect important de discuie urmat sau nu de o decizie, va determina o diviziune mai mult sau mai puin accentuat la

nivelul grupului. Ca atare, apariia consensului n relaiile intragrupale nu nseamn si o eliminare a strilor conflictuale. Ele sunt fenomene normale n existena grupului ndeplinind funcia de mijloc de schimbare n viaa psihosocial si n dezvoltarea personalitii. Conflictele stimuleaz interesul si curiozitatea, asigur o mai mare eficien deciziilor de grup si, prin descoperirea unor noi soluii la problemele grupului, contribuie la dinamizarea, la schimbarea acestuia.1.6. Rolurile, atitudinile si comportamentele sociale n cadrul grupului restrns; Dupa cum am aratat in tabelul de mai sus ,la nivelul grupului uman pe care-l am in studiu de caz sunt :

cadre didactice cu rol in formarea ,educarea si instruirea copiilor prescolari ,cu varste cuprinse intre 3-6/7 ani, constituiti pe nivele de varsta,nivel I 3-4 ani si nivel II 5-6/7 ani conform actualei Legi a Invatamantului din Romania. Personal nedidactic cu rol de ingrijire a acestor copii prescolari (ingrijitori copii, bucatarese, spalatoreasa, muncitor de intretinere)

Personal didactic auxiliar cu rol de administrator de patrimoniu,

Personal medical cu rol in asistenta medicala a prescolarilor.

Rolurile si sarcinile de serviciu sunt diferite, in functie de natura postului dar,ca obiectiv general avem unul comun, cresterea si dezvoltarea normala si armonioasa(globala) a copilului prescolar,suntem un grup de munca cu o atitudine pozitiva fata de munca,fata de calitatea muncii prestate ca si prestatori de servicii publice. Comportamentele membrilor grupului sunt normale,deschise, comunicative,pro-sociale Cand spun normale ma refer la faptul ca organizatia in studiu lucreaza de peste 20 de ani impreuna,au obiceiuri proprii, stil propriu, cultura proprie de tip traditional si accepta greu noul , modernul in activitatile desfasurate.

Media de varsta fiind de 50 de ani este explicabil de ce sunt reticenti la schimbare.Dar ,cu o atitutine implicativa, cu mult tact si intelepciune am reusit sa-i determin sa mearga cu cursuri de formare si perfectionare in domeniul educatiei copilului, educatiei parintilor ,la cursuri de specializare pentru cadrele medicale si cursuri de igiena pentru personalul nedidactic.Din cei 20 de angajati ,personal didactic si didactic auxiliar am reusit sa conving 4 sa-si completeze studiile in domeniul educatiei si unul in administratia publica(administratorul)

1.7. Influena social si conformismul social; Influena social defineste orice aciune exercitat de o persoan sau un grup social orientat spre modificarea opiunilor si manifestrilor unei alte persoane. De regul, ea este asociat cu domeniul relaiilor de putere si control social, de care se deosebeste totusi, ntruct nu apeleaz la

constrngere, ci la persuasiune, manipulare, nvare social sau comunicare. Atunci cnd ea se realizeaz n grupul social si indivizii pe care i include, influena social este asociat cu procesele si fenomenele de grup, ndeosebi cele care vizeaz conformismul, conducerea, climatul psihosocial Conformismul, definit de ctre Hollander si Willis ca fiind un comportament desfsurat cu

intenia de a ndeplini expectanele normative ale grupului asa cum sunt ele percepute de ctre

individ, este un fenomen de grup des ntlnit n viaa de zi cu zi, dar foarte greu de pus n eviden si de msurat. n vorbirea curent, termenul de conformism are o sfer mai larg dect n psihosociologie unde el vizeaz, n principal, presiunile exercitate de grup asupra membrilor si pentru a respecta normele. Desi rareori presiunea grupului este transmis individului n mod explicit, ea exist si l foreaz pe acesta s se alinieze opiniilor si comportamentelor stipulate de normele de grup.

n ultimul timp, psihologia social experimental a pus un accent mai mare pe asa-numitul

conformism de miscare denumit astfel ntruct desemneaz miscarea (schimbarea) ce are loc n

comportamentul individului de la propria poziie spre poziia sursei de influen (Stefan Boncu, 2002,p. 125). Primele cercetri experimentale care au dovedit faptul c prezena altor indivizi influeneaz modul n care reacionm si chiar formulm judeci, opinii, au fost realizate de ctre psihologul M. Sherif n anul 1936. Peste nici dou decenii (1951), Solomon Asch demonstreaz faptul c susinerea unanim de ctre grup a unei judeci n total dezacord cu realitatea l determin pe subiect s si abandoneze propria judecat si s adere, cel puin la nivel manifest, la norma colectiv.

Influena a majoritii asupra individului este vizibil doar la nivel manifest, fapt constatat chiar de ctre Asch care se ntreab: exist cu adevrat un acord intim al subiectului cu rspunsurile eronate ale celorlali membri ai grupului? n realitate exist un anumit decalaj ntre comportamentul public al subiecilor si atitudinile lor private, neexprimate.

Acest decalaj a constituit si subiectul unor cercetri experimentale ulterioare care, printre altele, au evideniat si existena unor niveluri ale influenei sociale. n acest sens, meritul principal revine psihologului american Leon Festinger care a surprins condiiile care determin conformismul public de cele care conduc la acceptarea privat. Conform opiniei sale, atracia pe care o resimte individual fa de grup hotrste cuantumul influenei la nivel privat. Cu ct individul este mai atras de grupul de apartenen (si atracia depinde de recompensele oferite de grup membrilor pentru acceptarea normelor), cu att schimbarea privat a atitudinii va fi mai semnificativ. Acest efect este mediat de dorina persoanei de a menine o relaie pozitiv cu ceilali membri ai grupului. Dimpotriv, grupurile care folosesc pedeapsa ori ameninarea cu pedeapsa pentru a-i face pe membri s respecte normele obin complezen (complian), dar nu acceptare privat (Stefan Boncu, 2002, p. 134). Prin susinerea acestei teze, Festinger dorea s sublinieze importana atraciei pe care un individ o resimte fa de grup si a dorinei acestuia de a-si pstra calitatea de membru al grupului. a) Complezena este dorina individului de a obine reacii favorabile de la ceilali membri ai grupului Aceasta este o form superficial de conformism ntruct ea const n adoptarea de ctre

individ a opiniei majoritii pentru a evita respingerea sau pentru a dobndi recompense de tipul acceptrii sau al aprobrii sociale. Caracteristica complianei este c modelarea comportamentului nu dureaz mai mult dect dureaz situaia care o impune. Odat ce agenii de influen nu mai sunt prezeni, individul va nceta s se conformeze;

b) Identificarea apare atunci cnd individul se conformeaz la anumite momente de timp si n anumite moduri, deoarece acest fapt face parte dintr-o serie de relaii generale pe care ncearc s le pstreze (este astfel o conformare la comportamentul cerut de rol si de contextul situaional respectiv). De aceea, se poate spune c identificarea este singura dintre cele trei forme de conformism care are la baz atracia si, ca atare, ar fi trebuit s implice o acceptare privat.

c) Interiorizarea este singura form de influen social care determin o acceptare privat, pe

lng complezen. Ea corespunde unei situaii n care individul accept influena, ntruct comportamentul indus este congruent cu sistemul su de valori. n cadrul acestui tip de conformism, comportamentul specific este posibil s dureze mult mai mult timp dect o cere situaia concret, deoarece individul l-a adoptat pentru sine, fcndu-l s devin parte a sistemului su de valori (N. Hayes, Sue Orrell, 2003, p.345).CONFORMAREA SOCIALA LA NIVELUL GRUPULUI STUDIATNr.

crtNumar de persoaneTipuri de conformism socialProcentObservatii

110Complezena50%Adoptarea opiniei majoritatii

2 5Identificarea25%Se conformeaza intr-un anume mod

3 5Interiorizarea25%Concordamnta cu realitatea

4Total 20 Domina COMPLEZENTAPentru a evita respingerile, a dobandi recompense

Concluzia autorilor este c schimbarea de atitudine mediat de grup nu are consistent, fiind superficial si de scurt durat, opinie care aduce un argument n plus cercettorilor din domeniul influenei minoritare.

Acestia din urm, mai cu seam Serge Moscovici, bine cunoscut pentru cercetrile sale n acest

domeniu, susin c majoritile obin mai curnd complezen, n timp ce minoritile obin preponderent conversiune (acceptare privat sau, cu denumirea folosit de Moscovici, influen

latent)

n consecin, potrivit concepiei lui Moscovici, orice surs fie ea lipsit de putere, autoritate,

prestigiu, credibilitate, o surs minoritar sau provenind dintr-un out-grup poate obine influen.

Aceast influen nu se bazeaz pe dependena informaional sau normativ, ci pe conflictul social

aprut ntre surs si int din cauza diferenei de opinie. Conflictul exterior aduce cu sine un conflict interior, iar inta este motivat s le rezolve pe ambele pentru a instaura consensul social si pentru a obine confortul psihic. n aceast optic, influena devine un proces de negociere, depinznd de stilul de creare a conflictului si de reducere a lui adoptat de surs. Se nelege c n tot acest proces de influenare n cazul de mai sus, de negociere un rol deosebit revine liderului si, respectiv, actului conducerii.

1.8. Comunicarea si structurile de comunicare intragrupal; Realizarea interaciunilor dintre membrii grupului, ndeplinirea sarcinii comune, nu ar putea

avea loc n afara comunicrii, a unui schimb de informaii. Comunicarea reprezint modul fundamental de interaciune psihosocial a indivizilor, realizat prin intermediul simbolurilor si al semnificaiilor social-generalizate cu scopul obinerii stabilitii grupului sau a unor modificri de comportament individual sau grupal.

Sub aspectul ei cel mai general, comunicarea poate fi reprezentat ca un ansamblu de aciuni

succesive de emitere si recepionare a unor mesaje informaionale, de codificare si decodificare a lor prin mijlocirea unor canale de comunicare care leag ntre ele diferitele elemente ale sistemului, ct si sistemul cu mediul n care fiineaz. Att structura formal, ct si cea informal a

grupului, presupun, si, n acelasi timp, faciliteaz o anumit structurare a comunicrii care va reflecta o dispunere specific a membrilor grupului n funcie de calitatea lor de emitori si/sau receptori de mesaje. In grupul de munca la care ma refer raportarea unora la alii se face prin intermediul reelelor de comunicare de tip orizontal care pot lua forme diferite n raport de sensul circulaiei mesajelor ntre membri grupului si dispunerea lor spaial. Cunoasterea particularitilor comunicrii la nivel grupal, a caracterului reciproc sau unilateral al acesteia, a formelor pe care le mbrac diversele reele si structuri de comunicare utilizate mai frecvent n cadrul grupului social, mi-a permis permis s fac anumite aprecieri att cu privire la locul pe care l ocup fiecare membru al grupului n cadrul acestor structuri, ct si asupra unor aspecte ce vizeaz personalitatea grupului ca unitate social distinct.

Realiznd o demarcaie clar ntre comunicarea individual sau telegrafic, scoate n eviden

caracteristicile definitorii ale acesteia din urm:

a) este o comunicare permanent ce face posibil meninerea n regularitate si previzibilitate a

aciunilor membrilorgrupului;

b) este o activitate de control, de confirmare, de integrare n care un rol mai important revine

contextului dect coninutului, mai mult semnificaiei dect informaiei;

c) este un construct care permite un studiu interdisciplinar al dinamicii vieii sociale; ea nu poate fi discutat n termeni de succes sau esec, de normalitate sau patologie. Dimpotriv, indicii si criteriile pe care un anumit grup social le utilizeaz pentru a judeca din punct de vedere etic,estetic sau psihosociologic anumite comportamente din cadrul activitilor comunicative ale societii lor, pot face obiectul unor studii speciale.

Caracterul complex al comunicrii n cadrul grupului social este dat de faptul c, n afara aspectului ei formal (reductibil la o schem cibernetic), ea prezint, mai ales, un aspect psihosociologic. Acesta este conferit de relaia ce ia nastere ntre dou sau mai multe persoane aflate ntr-o situaie comun si care si disput poziiile prin intermediul semnificaiilor.

Studiile de specialitate interesate de particularitile comunicrii n grupul uman au pus un accent aparte pe analiza principalelor grupuri de indicii nonverbale (paralimbaj, contact vizual, expresie facial, poziie, gestic, atingere, proximitate) care pot semnala diverse stri emoional-atitudinale ale membrilor grupului sau diferite aspecte subtile ale relaiilor interpersonale. Totodat,

sunt studiate caracteristicile principalelor tipuri de structuri si reele comunicaionale grupale (structurile centralizate, structurile omogene si cele intermediare).

In cadrul grupului studiat domina structura centralizat , structura comunicaional n care un singur membru al grupului primeste informaii de la toi ceilali, gseste soluia (ia decizia) si o comunic celorlali. Putem spune ca exista si structura omogen astfel fiecare dintre membrii grupului transmite celorlali informaiile deinute si fiecare prelucreaz mesajele, gseste individual soluia si o mprtseste celorlali.

Consider c, n cazul structurii centralizate, teoretic, numrul configuraiilor posibile este egal cu numrul membrilor grupului, fiindc fiecare poate fi centralizat, pe cnd n cazul celei omogene exist o singur configuraie. n mod real, nu toi membrii unui grup au sanse egale de a fi n centrul structurii comunicaionale. Exist un lider formal sau informal care ndeplineste si rolul central n actul comunicaional, astfel nct se poate spune c structura centralizat (chiar si cea intermediar) este o structur ierarhic. Dominana comunicrii de tip central-ierarhizat

se explic prin funcia ei de a asigura stabilitatea si performana grupului, fiind susinut n acelasi

timp, psihologic, pe de o parte de dorina membrilor de a transmite informaii n sus, spre sefi, pentru a se afirma si, de pe alt parte, de atenia liderului fa de mesajele venite din grup, n vederea meninerii si consolidrii poziiei sale. Experimental s-a demonstrat c, n rezolvarea de probleme simple, forma centralizat este mai eficient, pe cnd grupurile descentralizate reusesc mai bine n problemele complexe. Este adevrat ns si faptul c n configuraiile centralizate, satisfacia membrilor grupului este mai mic dect n cele descentralizate indiferent de sarcina ce trebuie ndeplinit.1.9. Procesul decizional n grupul de munca ;(Anexa organigrama unitatii) Acest tip de structur, denumit si structura ierarhic a grupului, se constituie n strns

legtur cu structura rolurilor si reflect poziia membrilor n cadrul acestuia si relaiile dintre aceste poziii. Fiecare individ se bucur de un anumit prestigiu si o anumit autoritate n cadrul grupului n raport cu calitile sale, de gradul de participare la realizarea sarcinilor. Astfel, se creeaz n grup o anumit ierarhie a autoritii, prestigiului si influenei care surprinde, n ultim instan, posibilitile pe care unii membri ai grupului le au n influenarea activitii celorlali. Datorit faptului c orice activitate colectiv cere ca unele persoane din grup s antreneze alte persoane pentru a aciona ntr-o direcie determinat, puterea se impune ca un element esenial al colectivitii respective.

n literatura de specialitate noiunea de putere este analizat n strns legtur cu cea de

influen (pentru unii autori termenii de putere si influen sunt absolut echivaleni Pentru Serge Moscovici sau Stefan Boncu (2002, p. 15) termenii sunt diferii desi prezint numeroase note comune. Astfel, puterea nseamn capacitatea unei persoane sau a unui grup social de a aplica pedepse (sau recompense), de a lua decizii importante si a controla resurse, In timp ce influena social ar desemna o schimbare, o modificare a unui comportament prin intermediul aciunii unui agent social.

Indiferent pe ce poziie ne situm, putem spune c cele dou noiuni sunt corelate si c diferena dintre ele este, n fond, diferena dintre posibilitate si realizare: puterea este influen potenial iar influena, putere n aciune. nrudite ndeaproape cu conceptele de putere si influen

social, sunt si conceptele de leadership si lider (vezi M. Zlate, 2004). Fiedler, de pild (1971),

consider c liderul este individul care influeneaz activitile de grup si astfel, influena devine o

dimensiune a leadership-ului. 1.10.Conflictele intra si intergrupale; (Anexa- Sociomatricea,Testul sociometric) Studiile psihosociologice asupra conflictului intra si intergrupal din ultimele decenii au pus n eviden nu numai inevitabilitatea acestuia (Conflictul este o prezen permanent a vieii cotidiene Alan Tidwell, ci si rolul acestuia n influenarea si schimbarea indivizilor si a grupurilor sociale (Conflictul ntre spirite diferite este absolut necesar pentru a produce inovaii, pentru a genera schimbare Adrian Neculau. Personaliti consacrate n psihosociologia conflictului si a rezolvrii acestuia au evideniat faptul c n orice grup social multiplicarea sarcinilor, ct si diversitatea si eterogenitatea nivelurilor de influen sunt surse autentice ale elaborrii conflictului si ale schimbrii. Divergenele ntre indivizi, ntre opiniile si modelele normative la care ader, genereaz ntotdeauna stri de conflict care au drept consecin o modificare, o schimbare a ceva la nivelul indivizilor sau a grupului. Evideniind faptul c un conflict poate fi nu numai distructiv, ci si constructiv, Morton Deutsch arta c acestuia i s-a atribuit o reputaie proast prin asocierea sa cu psihopatologia, cu

tulburrile sociale si cu rzboiul. Ori, conflictul este chintesena schimbrii personale sau sociale,

modul n care se pot clarifica probleme si se pot gsi soluii (Morton Deutsch, 1998, p. 165). De

aceea, problema stiinific sau social nu este cum s eliminm sau s prevenim conflictul, ci, mai

ales, cum s gsim modalitile practice de a controla mai eficient conflictul. Membrii grupului social studiat nu genereaza niciun conflict intre spirite diferite.Eu ca manager chiar mi-asi dori conflicte de idei profesionale de unde sa se nasca progresul si schimbarea.Fiecare se multumeste cu sarcinile primite, le rezolva sau nu dar raman constanti in idei,pareri ,atitudini,comportamente.Eu explic acest fapt prin nivelul varstei la care sunt,oboseala psihica ,indiferenta fata de sistem , fata de schimbari si nivelul scazut de afirmare.Asadar cand iau initiativa efectuarii unor schimbari trebuie sa pregatesc foarte bine momentul prin provocare,prin stranirea interesului si captarea atentiei in mod deosebit.Insa mi-asi dori sa vina si ei cu idei novatoare,de schimbare,progres si afirmare. Analiznd condiiile ce trebuie ndeplinite pentru un control eficient al conflictului, Alan

Tidwell (1998, p. 188) consider c noiunea de controlul conflictului are o sfer larg de comportamente care include att managementul conflictului, ct si rezolvarea conflictului. Astfel, dac managementul conflictului vizeaz modul n care sunt controlate dezacordurile privind opiunile si preferinele ce rezult din interaciunile dintre pri ce au interese si scopuri comune si care se deosebesc numai prin mijloacele de a le atinge, rezolvarea conflictului nseamn c toate prile implicate ajung n mod liber la un acord, dup ce au redefinit si reperceput relaiile dintre ele). n acelasi sens se poate aprecia c, dac n cazul managementului unui conflict, aspectele negative ale acestuia sunt doar atenuate, n rezolvarea conflictului se urmreste eliminarea total a aspectelor negative, distructive ale sale. O autentic rezolvare a conflictului este ns foarte rar ntlnit si ca atare situaiile cu care ne confruntm n viaa cotidian in de diferitele aspecte ale managementului conflictelor. Cu toate acestea, majoritatea studiilor de psihosociologie care analizeaz conflictele intra si intergrupale se orienteaz spre identificarea diferitelor strategii si tactici de soluionare a acestoraTEST

TEMA:Conflictul intra si itergrupal

Intrebarea :

Cum pot fi educai oamenii s si soluioneze conflictele n mod mai constructiv? Item 1 - Cititi cu atentie cerinta,raspundeti sincer!

Item 2 - Bifati cu x variantacare o considerati corecta.

Obiectiv general urmarit:1. Cunoasterea paririlor proprii in legatura cu rezolvarea unui conflict intragrupal;2. Identificarea pozitiei mediatorului(managerului)in rezolvarea unui conflict intra si intergrupal

Numarul persoanelor testate : 20

Data testarii.-16 ian.2009

Nume......................................

Prenume.................................

Ocupatia...............................

Nr.

Crt.Variante de raspunsBifati varianta potrivita

1 Prile implicate ntr-o situaie de conflict ar avea o orientare cooperant mai degrab dect una competitiv una fa de cealalt, ar avea mai multe sanse s se angajeze ntr-un proces constructiv de soluionare a conflictului

2Mediatorii, conciliatorii, managerii care sunt solicitai s ofere asisten ntr-un conflict ncearc, prin modaliti diferite, s produc o orientare spre competitie n soluionarea problemelor conflictului crend condiiile necesare pentru aceasta.

3Nu pot raspunde

Data....... Intocmit si aplicat Nume prenume

Testul aplicat pe cele 20 de persoane din grupul pe care-l studiez au aratat urmatoarele

Raspuns:

Nr.

crtRaspunsuri / persoaneRaspunsuri ProcentObservatii

115 persoaneVarianta nr.175 %

2 4 persoaneVarianta nr.220 %

3 1persoanaVarianta nr.3 5 %

Aciunea mediatorului va fi mai eficient atunci cnd dispun cel puin de urmtoarele tipuri de abiliti:

a) de a stabili, cu fiecare din prile aflate n conflict, o relaie eficient de lucru, astfel nct acestea s comunice liber cu mediatorul, s aib ncredere n acesta si s reacioneze cu simpatie la sugestiile sale privind procesul de negociere;

b) de a crea o atitudine de cooperare la prile aflate n conflict;

c) de a dezvolta un proces creativ de grup care s faciliteze adoptarea deciziilor n grup;

d) de a dispune si a utiliza n actul de negociere a unor informaii diverse, axate pe problemele n jurul crora se centreaz conflictul, n vederea gsirii celor mai realiste soluii;

Oamenii pot fi educai s si dirijeze conflictele mai constructiv si de aceea literatura psihosociologic a ultimelor decenii a cunoscut o adevrat explozie n ceea ce priveste fundamentarea unor programe de instruire n rezolvarea conflictelor (n domeniul familial,

scolar, economic etc.). Indiferent ns de domeniul n care aceste programe sunt aplicate, ele conin cel puin urmtoarele solicitri comune adresate celor care doresc s nvee modul n care pot rezolva constructiv conflictele n care sunt implicai:

a) cercetai interesele dvs. si pe ale celuilalt pentru a identifica interesele comune si compatibile;

b) definii interesele conflictuale ale dvs. si ale celuilalt, ca pe o problem reciproc ce trebuie rezolvat prin cooperare;

c) cnd comunicai cu cellalt, ascultai cu atenie si vorbii astfel nct s fii neles;

d) fii atent la tendinele naturale ale dvs. si ale celuilalt ctre subiectivitate, percepii si judeci gresite, gndire stereotip, care apar de obicei n conflictul acut;

e) s v cunoastei pe dvs. si reaciile dvs. tipice la diferite situaii conflictuale;

f) pe tot parcursul conflictului trebuie s rmnem o persoan moral.

Se nelege ns c, simpla constientizare a acestor cerine necesare pentru rezolvarea constructiv a diferitelor conflicte ce pot lua nastere ntre membrii unui grup nu este suficient.

Elaborarea si aplicarea acestor programe de instruire n rezolvarea conflictelor, mai ales n mediul

scolar, acolo unde sunt formai viitorii membri activi ai societii civile, este astzi apreciat ca fiind o necesitate obiectiv si de maxim actualitate. Numeroase ri care relateaz experiena australian au introdus cursuri n toate ciclurile de nvmnt, ncepnd cu nvmntul primar a ptruns ca disciplin, respectiv educaie (att a elevilor, dar si a cadrelor didactice, viitori formatori n RC), ct si ca servicii oferite celor implicai n procesul instructiv-educativ .

Acest gen de servicii, oferite de organizaii specializate pe RC sunt foarte variate:

servicii alternative de mediere, consiliere;

cursuri pentru cei care lucreaz n domeniul drepturilor umane si al pcii, n situaii de

instabilitate;

facilitarea sedinelor de rezolvare a conflictelor din cadrul unor echipe de lucru, a unor

organizaii;

asisten formatorilor nceptori ai RC;

programe pentru profesori/educatori etc.;

medierea la locul de munc si la scoal, consilierea familial, arbitrajul comercial s.a.

n acelasi sens se consider c scoala, ca instituie formativ, trebuie s se schimbe radical dac se doreste ca elevii s fie astfel educai nct ei s fie unul pentru cellalt si nu unul mpotriva celuilalt, s si dezvolte abilitatea de a soluiona conflictele n mod constructiv si nu distructiv. Pentru aceasta, multe dintre studiile de psihosociologie care trateaz problematica soluionrii conflictelor care iau nastere n grupul scolar pun accentul pe nvarea prin cooperare si pe folosirea constructiv a controversei n cadrul predrii diferitelor discipline de nvmnt. Prin intermediul acestora, elevii si vor forma abilitatea de a nelege perspectiva celuilalt att din punct de vedere emoional, ct si cognitiv si vor cpta un mai mare respect de sine si constiina c sunt apreciai de ctre colegii lor.

Profesorii, la rndul lor:

vor monitoriza activitile din cadrul grupurilor de lucru ale elevilor, pentru a le mbunti abilitile de cooperare;

vor experimenta aplicarea unor metode eficiente de alctuire a grupurilor de elevi si de

structurare a obiectivelor de nvare prin cooperare;

vor cuta noi ci de integrare a nvrii prin cooperare n activitile de nvare competitiv si individualist.

Desigur, apelul la acest gen nou de comportamente n actul predrii-nvrii nu este ntotdeauna facil, mai cu seam n condiiile n care mentalitatea multora (elevi, profesori, prini)

exist nc o serie de mituri cu privire la nvarea prin cooperare (M. Deutsch, 1998, p. 227):

nvarea prin cooperare nu pregteste elevii pentru lumea adult, care este foarte competitiv;

elevii buni sunt dezavantajai atunci cnd lucreaz n grupuri eterogene de nvare prin

cooperare;

notarea nu se face corect n cadrul nvrii prin cooperare;

elevii buni fac toat treaba, iar elevii slabi (lenesi) capt totul gratis ( fenomenul de

lenevire social social loafing n lucrarea lui Petru Ilu Valori, atitudini si comportamente sociale, Editura Polirom, 2004, p. 148).

nvarea prin cooperare si deci, utilizarea controversei constructive n rezolvarea de probleme

porneste asadar de la un postulat asupra cruia nu mai exist divergene de opinii: conflictul reprezint o surs de schimbare, el previne stagnarea si stimuleaz interesul si curiozitatea, deblocheaz capaciti decizionale si rezolutive de nebnuit la nivelul ntregului grup social.1.11. Activitatea n grup si formarea de echipe;(Anexa SOCIOGRAMA GRUPULUI)

n timpul vieii unui grup se iau frecvent hotrri dintr-o mulime de posibiliti:

- alegerea obiectivelor, a activitilor si a diferitelor faze pe care trebuie s le parcurg;

- alegerea unor structuri de lucru;

- stabilirea unor rspunsuri la oferte sau cereri;

- gsirea unor soluii viabile la problemele cu care grupul se confrunt etc.

Cu excepia alegerilor pur tehnice care au avantajul de a fi ncredinate unui singur individ, alegerile de genul celor de mai sus au o importan considerabil n viaa unui grup. Ele reprezint deopotriv reflectarea, testul si mijlocul de experimentare a calitii comunicrii utilizate, a gradului de integrare a membrilor grupului, ntr-un cuvnt, a coeziunii de grup. Alegerea si, respectiv, decizia n grup, pune ntotdeauna n lumin, n grade diferite, respectul fa de indivizii din grup si recunoasterea capacitii, a valorii fiecruia dintre ei. Obiectivul formal urmrit de grupul care acioneaz si ia decizii n cunostin de cauz, dincolo de simpla selecie a unei opiuni, este adeziunea tuturor membrilor grupului la opiunea care va fi reinut de grup astfel nct coeziunea grupului n aciunea urmtoare s fie maxim. Acest proces vizeaz evitarea nemulumirii sau divizrii grupului, optimizarea activitilor desfsurate n cadrul acestuia. Desigur, astfel de nemulumiri, controverse si chiar diviziuni pot aprea n cadrul grupului atunci cnd comunicarea, schimbul de opinii si de informaii, repartizarea sarcinilor si a responsabilitilor pentru efectuarea acestora etc. sunt deficitare. Raportndu-ne la grupul scolar si la sarcina prioritar a acestuia nvarea, vom nelege de ce studiile de psihologie scolar si, n general, cele de psihosociologie a grupului, insist pe rezolvarea de probleme n grup si prin intermediul grupului, iar n cazul nostru, pe nvarea prin cooperare analizat n paragraful anterior.

Morton Deutsch, binecunoscut pentru studiile sale n domeniul conflictelor inter si intragrupale, la care am mai fcut referiri pe parcurs, consider c elementul cheie implicat n

nvarea prin cooperare este interdependena pozitiv dintre membrii grupului. Ea se poate realiza, la rndul ei, prin alte patru tipuri de interdependene grupale:

interdependena obiectivelor (fixarea de obiective reciproce);

interdependena sarcinilor (diviziunea muncii n grup);

interdependena resurselor (mprirea resurselor, materialelor sau informaiilor ntre membrii grupului); interdependena recompenselor (acordarea de recompense comune).

nvarea prin cooperare necesit interaciunea fa-n-fa ntre elevi, n cadrul creia elevii pot s si exprime, prin comportamentele adoptate, interdependena pozitiv. De asemenea, ea necesit rspunderea individual, unul fa de altul, si fa de toi ceilali, dar si comunicarea deschis si sincer a unor informaii relevante ntre membrii grupului. La fel de important este focalizarea pe sarcin, iar accentul va fi pus pe evidenierea asemnrilor si minimalizarea diferenelor dintre membrii grupului.

Avantajele relative ale fiecreia dintre cele dou practici de rezolvare a problemelor (competitiv sau cooperativ) sunt nc discutate, dar empiric se evideniaz poziiile superioare ale grupurilor-clas cooperative fa de cele individualiste sau competitive.

n discutarea performanei de grup, una dintre problemele fundamentale o constituie gsirea

unor argumente suficient de puternice pentru a demonstra pentru ce sunt superioare celor individuale.

Psihologii sociali au efectuat o serie de experimente pentru a vedea acest lucru, investignd mai ales activitatea de rezolvare de probleme. Analiznd strategiile de comparare a performanelor de grup cu cele individuale, Petru Ilu (2004, p. 145) consider c nu ntotdeauna performanele de grup sunt superioare celor individuale ntruct, n rezolvarea de probleme, intr n calcul si alte variabile. Cu toate acestea, cele mai multe date experimentale aduc suficiente argumente n favoarea potenialului rezolutiv si creativ al grupului. Astfel, n grup are loc o compensare a competenelor si este favorizat fluxul asociaiilor; unul si acelasi fenomen inclus n relaii diferite si dezvluie laturi si valene diferite. n aceste condiii, atunci cnd un membru al grupului avanseaz o idee, o soluie a problemei supuse dezbaterii, aceasta poate fi preluat si dezvoltat ntr-un stil mai original, mai creativ de oricare alt membru al grupului .

Totodat, grupul ofer sansa de a avea numeroase feed-back-uri ale ideilor avansate, ceea ce are ca efecte reducerea numrului de erori si fixarea rspunsurilor, deci, implicit, cresterea exactitii soluiilor.

Un efect pozitiv al activitii de grup este si acela c oamenii originali elaboreaz o structur

nchegat, dar destul de nchis, de idei si au nevoie de confruntri permanente cu alte structuri mintale, de tip diferit, pentru a se produce o descentrare de pe propria viziune. Pe de alt parte,

discuia colectiv poate face ca anumite idei, pn atunci numai pluzibile, s gseasc noi argumente si s devin certitudini, iar anumite opinii controversate s si gseasc prin intermediul grupului noi ci de verificare

n sprijinul acestor afirmaii vine si teoria conflictului socio-cognitiv elaborat de ctre liderii Scolii de psihologie social de la Geneva, Willem Doise si Gabriel Mugni (vezi Adrian Neculau, 1998, p. 47). Conform celor doi autori, conflictul socio-cognitiv este considerat o condiie necesar a progresului cognitiv, la actorii unei interaciuni. El este astfel conceput ca o surs de schimbare nu numai a individului, a sistemul su mental, ci si a sistemului n care el evolueaz (grupul social).

Monteil (1997) acord conflictului socio-cognitiv nu doar rolul de a accelera formarea structurilor operatorii, cum se credea la nceput, ci si de a trezi interesele tnrului pentru interaciune si nvare n grup. Din perspectiva clasic, nvarea structurilor cognitive si, respectiv, rezolvarea de probleme, era interpretat ca un proces de dezechilibrare intern a activitii cognitive a subiectului, pentru a se putea elabora apoi un nou echilibru. Subiectul este pus conform acestei concepii s exerseze o nou schem, conflictul si reechilibrarea nefiind dect strict intraindividuale. n realitate ns, conflictul operatoriu are un fundament social, fapt susinut de teoria celor doi profesori elveieni.

Dezvoltarea cognitiv a elevului are loc mai ales atunci cnd acesta particip la interaciuni sociale, atunci cnd are posibilitatea s cerceteze mpreun cu alii, s neleag, s asculte, s vin cu soluii originale, creative.

Este si motivul pentru care, n studiile de specialitate, rezolvarea de probleme si performanele

de grup sunt tot mai mult analizate n strns legtur cu luarea de decizii n grup. Acest fapt se justific prin aceea c, n sens larg, orice luare de decizie nseamn rezolvarea unei probleme, iar n

sens mai restrns, uneori luarea de decizii priveste gsirea unei soluii corecte (de multe ori unice). Un prim aspect supus analizei l constituie regulile care se respect n decizia grupal: cea a unanimitii sau regula majoritii. ntruct situaia n care toi membrii grupului sunt de acord cu adoptarea unei anumite soluii este mai rar ntlnit, cercetrile au artat c cel mai des utilizat este regula majoritii cu dou treimi. n plus, se consider c n viaa real a grupurilor, o pondere nsemnat o are si regula nvingerii adevrului prin care, folosindu-se persuasiunea, argumentarea raional ajunge s cstige o opinie, chiar dac aceasta a fost la nceput minoritar (P. Ilu, 2004, p. 180).

Elaborarea unei decizii si adoptarea ei depind, n mare msur, de procedurile utilizate n acest

sens. Astfel, se poate recurge la prezentarea de ctre lider a mai multor variante, a avantajelor si

dezavantajelor fiecreia:

invitarea unor specialisti;

tehnica brainstorming-ului;

procedura votului de paie (numrarea la nceputul discuiei de grup a opiunilor pentru o

variant sau alta, fr ca acestea s conteze n votul final, dar simpla exprimare a prerii s

influeneze soluia adoptat); etc.

Cercetrile experimentale au demonstrat c, indiferent de procedura utilizat pentru adoptarea

unei decizii n grup, exist pericolul apariiei asa-numitului efect de deplasare ctre risc (riskyshift). El const n faptul c grupurile pot lua decizii mai riscante dect cele pe care le-ar lua un singur individ si se pot manifesta sub forme diferite, cum ar fi:

a) Polarizarea decizional, fenomen ce indic faptul c poziia pe care se situeaz grupul n decizia final este mult mai radicala dect prerile iniiale ale membrilor grupului. Astfel, pe msur ce dezbaterea problemei asupra creia trebuie s se decid devine tot mai aprins, opiniile participanilor se radicalizeaz, ndeprtndu-se tot mai mult de poziiile iniiale;b) Gndirea n grup (groupthink), care reprezint adoptarea necritic a unor decizii, determinat, la rndul ei, de diferii factori, cum ar fi:

- gradul mare de coeziune a grupului;

- autoritatea liderului;

- perceperea unui pericol major din exterior la adresa grupului;

- presiunea timpului.

Cel care a lansat acest concept, psihosociologul american Irvin Janis, a susinut pe baz de

exemple preluate din istoria SUA, consecinele dezastruase pe care le poate avea uneori gndirea de grup si, respectiv, decizia n grup. Cutnd o explicaie la aceste consecine negative, Janis a ajuns la concluzia c fiecare membru al grupului este tentat s adopte un comportament care s conduc la protejarea grupului de pericolul disensiunilor interne prin evitarea oricrui conflict, prin susinerea unor poziii contradictorii. Faptul c indivizii raionali opteaz mpreun pentru o soluie iraional care nu le aparine, este greu de explicat si de aceea Janis ncearc s gseasc o motivaie ct mai plauzibil pentru aceasta. El consider c adoptarea unei asemenea gndiri noncritice si grupale, cum o numeste Serge Moscovici, se justific prin solidaritatea si spiritul de echip care predomin n grup;c) Efectul cunoasterii comune (Baron et al, 1998), fenomen grupal care const n tendina grupului de a discuta si a folosi n mai mare msur informaiile cunoscute si mprtsite de toi membrii grupului si de a le neglija pe cele definite doar de unul sau civa dintre ei. Acest efect conduce, de cele mai multe ori, la o insuficient utilizare a potenialului informaional al membrilor grupului si, prin aceasta, la o decizie ce poate fi pus sub semnul ntrebrii din punct de vedere al calitii ei.

Desigur, aceste riscuri semnalate n cadrul proceselor decizionale de grup apar doar ca posibilitate, fapt care nseamn c atunci cnd sunt create condiiile pentru o activitate inovativ,

creativ, aceste riscuri sunt eliminate sau, cel puin, reduse la minim.

1.12.Creativitatea si inovaia de grup (CHESTINAR ANEXA) Creativitatea, studiat cu mai mult profunzime dup anii '50, odat cu experimentele lui J. P.

Guilford, este considerat o important capacitate psihic a individului, strns legat de posibilitatea acestuia de a genera noul, de a releva aspecte inedite ale realitii, de a elabora ci si soluii originale de rezolvare a problemelor si a se exprima n forme personale, originale. Caracteristicile sale principale sunt:

a) flexibilitatea proceselor cognitive (opus fixitii structurilor psihice);

b) fluiditatea imaginilor si ideilor, a operaiilor mentale (fapt ce asigur subiectului o selecie si o

combinare aparte a acestora);

c) originalitatea n organizarea inedit a datelor si n exprimarea lor (fapt care se obiectiveaz n construirea de noi rezultate cognitive si produse materiale).

Aceste trsturi sunt puse n eviden n cadrul interaciunilor interpersonale, att n plan individual, ct, mai ales, la nivelul grupului.

Creativitatea de grup exprim capacitatea interindividual de realizare a unor produse originale n condiii de cooperare a membrilor grupului. Acest mod de creaie colectiv a fost studiat n procesul de rezolvare a problemelor, n proiectarea unui plan de aciune social si alte tipuri de activitate social care presupuneau punerea n valoare a gndirii dirijate (direcionate sau orientate

spre un anumit scop) a fiecrui membru al grupului. Cercetrile experimentale au pus n eviden faptul c, indiferent dac este vorba de creativitatea inovatoare, imaginativ sau investigatoare, rezolvrile creatoare ale grupului sunt net superioare soluiilor propuse de fiecare individ n parte, fapt care demonstreaz valenele deosebite ale creativitii de grup. Aceasta pentru c la nivelul grupului interacioneaz persoane cu capaciti si abiliti diferite, cu cunostine si experiene de via care i particularizeaz, cu stiluri de gndire aparte convergente sau divergente.

Analiznd cele dou tipuri principale de gndire, Hudson, citat de ctre Nicky Hayes si Sue

Orrell (2003, p. 140) consider c gndirea divergent, spre deosebire de cea convergent presupune o abordare mult mai liber, cu posibilitatea gsirii unei varieti de rspunsuri la orice problem dat.

Similar n unele privine cu gndirea divergent este si gndirea lateral, o alt form de stil cognitiv studiat de ctre Bono (citat de ctre aceiasi autori). La fel de ntlnit n creativitatea de grup, dar nu att de mult apreciat ca si gndirea divergent, gndirea lateral vizeaz acele strategii de rezolvare a problemelor care implic abordri sau tipuri de soluii foarte neobisnuite, dar capabile s ofere totusi rspunsuri adecvate la problemele puse n discuie. Acel membru al grupului care dispune de o gndire lateral este capabil s ias din rutin, prsind limitele stricte ale problemei, pentru a o aborda dintr-o alt perspectiv. Nu ntotdeauna ns, soluiile si ideile neobisnuite, care depsesc formele de gndire strict convenional sunt apreciate si valorizate pe deplin de ctre ceilali membri ai grupului.

Exist si n grup, ca si la nivel individual, o serie de obstacole (blocaje) care limiteaz sau chiar anuleaz manifestarea creativitii. Astfel, dup opinia lui Andrei Cosmovici (1998, p. 154) cele mai frecvente sunt:

blocajele sociale precum conformismul, nencrederea n fantezie, imaginaie sau exagerarea valorii raiunii logice etc. blocajele metodologice care rezult din procedeele de gndire; n aceast categorie includem:

rigiditatea algoritmilor anteriori;

fixitatea funcional (utilizarea unor obiecte doar potrivit funciei lor consacrate si mai

rar n alt scop);

critica prematura.

blocajele emotive cum ar fi:

- teama de a nu gresi, de a nu ne face de rs;

- graba de a accepta prima idee promovat;

- descurajarea rapid si prematur etc.

Toate aceste bariere aflate n calea manifestrii atitudinilor creative si inovative pot fi evitate

atunci cnd dezbaterea si analiza problemelor ce urmeaz a fi soluionate se realizeaz printr-o

autentic relaionare interpersonal si lucru eficient n grup, printr-o atitudine pozitiv a fiecrui membru al grupului fa de sarcina comun, ct si prin comunicarea deschis, necenzurat, a opiniilor proprii. O asemenea atmosfer de lucru este asigurat mai ales atunci cnd, pentru stimularea creativitii grupului, se apeleaz si la o serie de metode si procedee care s creeze n grup o stare de relaxare, mai puin critic, stare care s favorizeze asociaia ct mai liber a ideilor promovate n cadrul dezbaterii. Cele mai cunoscute metode de stimulare a creativitii, devenite deja clasice sunt brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5 si Phillips 6-6.a) Brainstorming-ul (asaltul de idei) a fost iniiat de ctre A. Osborn si a devenit ntre timp cea mai utilizat metod de stimulare a creativitii n grup. Metoda are dou etape distincte:

- etapa producerii ideilor, n care se prezint tema, problema n legtur cu aceasta si se solicit emiterea a ct mai multor idei (chiar fanteziste) legate de rezolvarea problemei anunate. Important n aceast prim etap este s se produc ct mai multe idei dnduse fru liber imaginaiei si s nu fie criticate ideile celorlali (ele pot fi chiar preluate si completate sau ameliorate);

- etapa evalurii ideilor, realizat dup o pauz mai prelungit cnd, mpreun cu ntregul grup se analizeaz soluiile emise si se aleg ideile cele mai originale, mai fezabile sau mai eficiente pentru problema pus n discuie (Daniela Creu, coord., 2005, p.137);b) Sinectica, elaborat de W. Gordon cu scopul de a utiliza la maximum resursele inconstientului,

se aseamn cu brainstorming-ul, fapt pentru care se utilizeaz deseori mpreun (se foloseste chiar expresia de grup de sinectic si brainstorming). Specific acestei metode este reunirea unui grup de 6-8 persoane de profesii diferite crora, dup ce le sunt clarificate dificultile problemei, li se solicit s caute metafore; aceleasi persoane studiaz, mpreun cu specialistii, soluionarea optim a problemei, sugerat de una sau alta dintre metafore;

c) Metoda 6-3-5 denumit astfel dup mprirea unui grup mai mare (de pild un grup scolar)

n grupuri de cte sase persoane, n care fiecare propune cte trei idei ntr-un timp de maximum cinci minute. Primul grup discut problema si, pe o fis, sunt trecute trei idei, fiecare formnd capul unei coloane sub care se vor trece ideile celorlalte grupuri. Dup cinci minute, fisa este trecut la alt grup care adaug trei idei (cte una n fiecare coloan) sub celelalte s.a.m.d. pn ce fisa trece pe la toate grupurile. n final, liderul grupului citeste propunerile fcute n faa ntregului grup si n urma discuiilor se va hotr care dintre acestea s fie nsusite;

d) Phillips 6-6 metod ce se adreseaz, de asemenea, unor grupuri mai mari (30-60 de persoane) care vor fi mprite n grupuri mai mici de cte sase persoane n care se va supune dezbaterii o anumit problem pe parcursul a sase minute. Fiecare grup si va alege un coordonator care va urmri, ca pe timpul celor sase minute de dezbatere s se formuleze o opinie a grupului ce va fi anunat si consemnat la final. Urmeaz o discuie general unde, timp de 30 de minute, opiniile formulate de ctre grupuri sunt analizate si interpretate.

Avantajul pe care l ofer o asemenea metod este acela c ntr-un timp relativ scurt sunt rezumate prerile unui mare numr de persoane cu privire la o anumit problem de interes general. n plus, ca si n cazul celorlalte metode de stimulare a creativitii, se asigur condiiile

lucrului n grup ce are avantajul c prin emiterea unor idei n faa mai multor persoane, se produce o schimbare a punctului de vedere al altora, dar si elaborarea unor noi opinii.

Stimularea creativitii si a aptitudinilor inovative reprezint un important obiectiv si n cadrul activitii grupurilor scolare. nc acum dou decenii Ioan Cerghit afirma faptul c nvmntul modern favorizeaz discuia si dezbaterea n grup, gsind n ele modaliti dintre cele mai active, de participare direct a elevilor/studenilor la desfsurarea unor activiti de mare efervescen mintal.

Ultimii ani aduc n atenie un amplu program de promovare n activitatea de nvare a unor noi moduri si stiluri de gndire menite s contribuie la fundamentarea unei nvri eficiente, durabile si constructive. Este vorba despre promovarea metodelor de dezvoltare a gndirii critice a elevilor, menite s i ajute ca, prin confruntarea de idei, prin colaborare si cooperare s gseasc soluii adecvate problemelor date spre rezolvare. Acest program educaional a fost iniiat de ctre Jeannie Steele si Kurtis Meredith n anul 1995 iar astzi, prin intermediul Fundaiei pentru o Societate Deschis cu sediul la New York, el este promovat n multe dintre rile lumii. n ara noastr, unul dintre profesorii formatori n domeniul strategiilor de nvare eficient si de promovare a gndirii

critice n activitatea cu elevii si studenii, Ion Al. Dumitru, a publicat lucrarea Dezvoltarea gndirii

critice si nvarea eficient (Editura de Vest, Timisoara, 2000) n care ne prezint, n sintez, principalele caracteristici ale acestor metode. n primul rnd trebuie menionat faptul c, din perspectiva acestei concepii, a gndi critic nu nseamn a avea o poziie negativ, nerealist, neeficient; dimpotriv, gndirea critic este un mod de a aborda si rezolva problemele n mod

constructiv, cu scop de fundamentare si ntemeiere a opiniilor, de argumentare raional a lor, de

acceptare a acestora n cunostin de cauz. Ea presupune:

formularea de ctre fiecare membru al grupului a unor preri proprii, personale, eventual originale,

referitoare la o problem;

dezbaterea responsabil a ideilor si soluiilor avansate de fiecare individ n mod individual sau ca rezultat al muncii n grup; manifestarea unui grad nalt de flexibilitate;

toleran si respect fa de ideile altora si deci, acceptarea diversitii de opinii si idei;

adresarea unor ntrebri de tipul: ce ar fi dac...?, ce s-ar ntmpla atunci cnd...? etc.

pentru a favoriza explorarea fenomenelor din mai multe perspective chiar si atunci cnd unele dintre acestea sunt doar posibile sau probabile etc.

Aceste particulariti ale gndirii critice, ct si metodele utilizate pentru dezvoltarea acesteia, o

apropie foarte mult de particularitile creativitii grupale si de procedeele folosite pentru stimularea acesteia. Astfel, printre principalele metode de dezvoltare a gndirii critice amintim:

a) Gndii / Lucrai n perechi / Comunicai. Pornind de la o ntrebare a profesorului, elevii si elaboreaz individual rspunsurile, pentru ca apoi, n perechi, s si comunice unii altora aceste rspunsuri, s se asculte si s ncerce ca n final s ajung la un consens sau la un rspuns nou, mbuntit ca urmare a discuiilor;

b) Metoda cubului. i ajut pe elevi s studieze o tem, un concept din perspective diferite; ea

presupune utilizarea unui cub (real sau imaginar) care are diferite instruciuni notate pe fiecare fa a sa, dup cum urmeaz:- Descrie cum arat?

- Compar cu ce se aseamn si de ce difer?

- Asociaz la ce te face s te gndesti?

- Analizeaz din ce este fcut?

- Aplic cum poate fi folosit?

- Argumenteaz pro si contra este bun sau ru? De ce?

Profesorul le cere elevilor s scrie despre un anumit concept sau o anumit tem parcurgnd

toate cele sase fee ale cubului. Este preferabil s se respecte ordinea prezentat pentru c aceasta i conduce pe elevi n mod treptat spre o gndire complex;

c) Tehnica ciorchinelui. Este o tehnic de predare-nvare care ncurajeaz pe elevi s gndeasc liber si deschis, s evidenieze diferitele conexiuni dintre idei sau chiar s construiasc noi asociaii dintre acestea. Ea presupune parcurgerea urmtoarelor momente care, n form imperativ, presupun respectarea unor prescripii:

- scriei un cuvnt sau o propoziie-nucleu n mijlocul tablei (sau a unei foi de hrtie);

- ncepei s scriei cuvinte sau sintagme care v vin n minte n legtur cu tema/problema pus n discuie (scris n mijlocul tablei);

- legai cuvintele sau ideile produse de cuvntul, sintagma sau propoziia-nucleu iniial prin trasarea unor linii care evideniaz conexiunile dintre idei (conexiuni pe care le intuii sau despre care credei c exist);

- scriei toate ideile care v vin n minte n legtur cu tema/problema propus, pn la expirarea timpului alocat acestei activiti sau pn ai epuizat toate ideile care v vin n minte.

Tehnica ciorchinelui se poate utiliza si individual, dar folosit n grup d posibilitatea

fiecrui elev s ia cunostin de ideile altora, de legturile si asociaiile dintre acestea realizate de colegii si.

d) Investigaia comun si reeaua de discuii. Este o tehnic de nvare bazat pe activitatea n

grup, activitate ghidat de una sau mai multe ntrebri formulate de profesor si care admit rspunsuri diferite, rezultat al unor opiuni bazate pe argumente. Aceast metod presupune:

- citirea/studierea de ctre elevi, individual, a unui text care conine idei susceptibile de interpretri diverse;

- gruparea elevilor n perechi si colaborarea lor pentru a rspunde la una sau mai multe ntrebri formulate de ctre profesor. Rspunsurile sunt rezultatul unor discuii si al adoptrii unei poziii comune referitoare la obiectul ntrebrilor. Fiecare grup elaboreaz o list de motive care i susin poziia adoptat;

- constituirea la nivelul ntregii clase a unei reele de discuii ntre adepii unei poziii care s produc argumentele necesare susinerii acesteia si s contracareze contraargumentele.

Adesea discuiile pe marginea unui subiect controversat, pornind de la o ntrebare care nu admite un singur rspuns cert, se poart ntre dou tabere:

- cei care rspund afirmativ la ntrebarea pus, exprimndu-si acordul cu coninutul acesteia (produc argumente pro);

- cei care rspund negativ la ntrebarea dat exprimndu-si dezacordul cu coninutul acesteia (produc argumente contra).

n activitatea de instruire bazat pe investigaia n grup si reeaua de discuii, trebuie respectate cteva cerine:

- ncurajarea participrii tuturor membrilor grupului la discuii, pentru a realiza investigaia n comun;

- rezumarea argumentelor grupului cu acordul tuturor participanilor;

- concentrarea pe demontarea argumentelor poziiei adverse si nu pe atacul la persoan.

O astfel de metod de instruire contribuie la dobndirea de ctre elevi a unor abiliti si deprinderi referitoare la:

- receptivitatea la argumentele oferite n sprijinul propriilor convingeri;

- posibilitatea de a face presupuneri n legtur cu convingerile si credinele altora;

- capacitatea fiecruia de a-si exprima deschis si liber dezacordul ntr-o problem;

- capacitatea creativ pus n eviden prin construirea unor demersuri cognitive originale, dar si puternic argumentate etc.

Aceast scurt prezentare a unora dintre metodele si tehnicile de dezvoltare a gndirii critice

utilizate de ctre profesori n activitatea desfsurat cu grupurile de elevi/studeni este n msur s ne ofere doar un exemplu privind preocuparea lor att pentru crearea unor condiii adecvate realizrii unei nvri eficiente, ct si pentru sporirea capacitii creative si inovative a acestora.

Supunerea grupurilor scolare si, n general, a oricrui grup restrns, unei cercetri stiinifice, realizat din perspectiva noilor achiziii ale psihosociologiei, poate pune la ndemna specialistilor din variate domenii ale vieii sociale modaliti la fel de eficiente de optimizare a activitii din cadrul acestora. De aceea, ultima parte a acestui studiu documentar va fi consacrat analizei principalelor metode si tehnici de cercetare n psihosociologia grupurilor umane, menite s descifreze modaliti dintre cele mai diverse de investigare a grupului social, a structurilor si proceselor ce iau nastere n cadrul acestuia. Majoritatea acestor metode de stimulare a creativitatii si a trecerii peste diferite bariere de comunicare in grup le-am folosit in cadrul grupului de lucru si am avut mare succes.O data pentru ca erau metode moderne interactive si in timp scurt adunam explozii de idei.Valorificam si potentialul ascuns de creativitate existent in multi dintre membrii grupului.CAP II2.1 Metode de cercetare si evaluare; tehnici de investigare a grupului uman studiat

Metode de cercetare: autobiografia

experimentul, metoda statistic, chestionarul i interviul - ca tehnici de cercetare tiinific, tehnicile de scalare, studiul documentelor sociale, tehnici de analiz a coninutului comunicrii,analiz experimental, observaie tiinific structurat, msurare i tehnici cantitative, analiz calitativ de tip teoretic i empiric;Metode de evaluare:

monitorizarea, studiul de caz, observaia, interviul, chestionarul, testul psihologic, anamneza, analiza psihopedagogic a activitii i a realizrilor persoanei, anliza portofoliului personal.2.2 Metodologia de lucru, justificnd metodele utilizate Cu toate c literatura psihosociologic este bogat n ceea ce priveste contribuiile de ordin

teoretic aduse n legtur cu caracterizarea grupurilor sociale, cele privind metodele de investigare a grupurilor sunt mai limitate, cele mai multe dintre acestea fiind adaptri ale unor metode folosite n investigaia de tip psihoindividual. De aceea, problema gsirii unor metode si tehnici proprii de cercetare a grupurilor sociale n vederea cunoasterii lor rmne n continuare o problem deschis. Cu toate acestea, prelund din cadrul sociologiei si a psihologiei sociale anumite modaliti de investigare verificate n timp, psihosociologia grupurilor umane utilizeaz, cu precdere, o gam suficient de larg de astfel de metode si tehnici de cercetare.1. Autobiografia grupurilor

Aceast metod a fost fundamentat de ctre Beny si Jonson cu referire la grupurile-clas. Cei doi autori americani considerau c profesorul, n loc s i solicite pe membrii grupului s si ntocmeasc propria biografie, ar putea s le cear acestora s si aminteasc momentele mai importante din evoluia grupului lor, situaiile pe care le-au trit si, mai ales, modul n care acestea au influenat comportamentul individual sau al ntregului grup. n acest fel am procedat i eu pentru a putea obine o caracterizare a grupului fcut chiar de membrii acestuia deci, o autobiografie a grupului. Autobiografia mi-a furnizat numeroase informaii despre grup asa cum este el vzut de ctre membrii si, despre fenomenele ce au avut loc si despre modul n care ele au fost trite si resimite afectiv de fiecare dintre membrii si. Aceast metod are nu numai valoare diagnostic ci si o valoare de prognoz (intuirea, anticiparea evoluiei viitoare a grupului).

Utiliznd o asemenea metod n cercetarea grupurilor scolare, Mielu Zlate (1982) consider c obinem importante informaii att cu privire la momentele mai importante ale constituirii grupurilor,ct si asupra unor fenomene cu caracter psihosocial, cum ar fi:

deschiderea membrilor grupului spre relaii;

dinamica acestor relaii interpersonale; contextele care le favorizeaz sau le limiteaz;

efortul de intercunoastere; rivaliti aprute n cadrul grupului;

solidarizarea membrilor grupului n faa unor opinii nefavorabile despre grup;

transformarea liderului formal n lider informal;

evoluia coeziunii grupului etc.

Chiar daca autobiografia grupului este o metod liber, n sensul c subiecii o construiesc, asa cum cred de cuviin, pornind de la cteva indicaii generale, ea poate fi totusi dirijat astfel nct mi-a permis obinerea unor anumite informaii care m-au interesat la acel moment.Elementele eseniale pe care le-am stabilim prin autobiografie sunt: compoziia grupului (omogenitatea sau eterogenitatea); stabilirea momentelor semnificative din evoluia grupului; caracteristicile interaciunii i comun