1

Mr.dr. GHEORGHE MINCULETE Mr. GABRIEL-TIBERIU BUCEAC

PLANIFICAREA MATERIALĂ ŞI FINANCIARĂ

A APROVIZIONĂRII ÎN UNITATEA MILITARĂ LA PACE

●Teorie şi aplicaţii specifice logisticii,

contabilităţii şi finanţelor

2

CUPRINS

INTRODUCERE CAPITOLUL I

Corelaţia management logistic - management financiar în unitatea militară în timp de pace.

CAPITOLUL II

Planificarea materială şi financiară - condiţie esenţială pentru funcţionarea unităţii militare bugetare. 2.1. Relaţia aprovizionare - contabilitate între nou şi rezistenţă la schimbare. 2.1.1. Schimbări şi responsabilităţi în structura aprovizionării. 2.1.2. Mutaţii în sistemul intern de relaţii ale compartimentelor de aprovizionare 2.2. Structurarea cheltuielilor pe articole şi alineatele clasificaţiei economice bugetare. 2.3. Fundamentarea cheltuielilor bugetare pe baza proiectelor, planurilor de aprovizionare (similar). 2.4. Necesitatea întocmirii notelor cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare. 2.5. Justificarea cheltuielilor cu salarizarea personalului.

CAPITOLUL III

Titlurile de credit şi de plată. Utilitatea lor în domeniu militar. 3.1. Funcţiile titlurilor de credit şi de plată. 3.2. Cambia. 3.2.1. Clasificarea generală a cambiei. 3.2.2. Modul de utilizare şi de circulaţie a cambiei. 3.2.3. Funcţia de instrument de încasare şi de credit a cambiei. 3.2.4. Funcţia de instrument de plată a cambiei. 3.3. Biletul la ordin.

3

3.3.1. Generalităţi privind biletul la ordin. Elemente componente. 3.3.2. Circulaţia biletului la ordin.

3.4. Metodologia scontării cambiei şi a biletului la ordin. 3.5. Varantul. 3.6. Cecul. 3.6.1. Generalităţi privind utilizarea cecului. 3.6.2. Transmiterea cecului. 3.6.3. Plata cecului. 3.6.4. Tipuri de cecuri. 3.6.5. Circulaţia cecului. 3.7. Ordinul de plată. 3.7.1. Generalităţi privind ordinul de plată. 3.7.2. Participanţii implicaţi de ordinul de plată. 3.7.3. Operaţiuni necesare executării ordinului de plată. 3.7.4. Drepturile şi obligaţiile participanţilor. 3.7.5. Circulaţia ordinului de plată. CAPITOLUL IV

Contabilitatea cantitativ - valorică - mijloc de evidenţă şi realizare a cheltuielilor materiale 4.1. Formulare pentru ţinerea contabilităţii sintetice a bunurilor materiale. 4.2. Formulare pentru ţinerea evidenţei cantitativ - valorice a mijloacelor fixe. 4.3. Aspecte privind ţinerea evidenţei cantitativ - valorice a obiectelor de inventar şi a materialelor.

CAPITOLUL V

Controlul operaţiilor patrimoniale şi a realizării planificării cheltuielilor de către unitatea militară bugetară. 5.1. Controlul – funcţie a managementului logistic şi financiar. 5.2. Organizarea activităţilor de control asupra operaţiilor patrimoniale în unitatea militară bugetară. 5.3. Valorificarea rezultatelor controlului planificării şi evidenţei realizării cheltuielilor de către unitatea militară bugetară.

4

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE BIBLIOGRAFIE ANEXE

Nr.1. Planificarea cheltuielilor bugetare specifice intendenţei pe anul 2001.

Nr.2. Nota cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare pentru anul 2000.

Nr.3. Exerciţiu practic privind utilizarea cambiei în operaţiunile comerciale.

Nr.4. Exerciţiu practic privind completarea ordinului de plată şi a cecului utilizate de către unitatea militară.

Nr.5. Modalitatea completării ordinului de plată pe suport hârtie (OPHT) pentru trezoreria statului.

Nr.6. Aplicaţie privind mişcarea obiectelor de inventar în evidenţa operativă şi contabilă.

Nr.7. Model ″Act de constatare″ pentru controlul executat în unitatea militară.

Nr.8. Forme ale controlului asupra operaţiilor patrimoniale organizat în unitatea militară.

Nr.9. Metode specifice de control.

5

CUVÂNT ÎNAINTE Actualmente, planificarea şi programarea cheltuielilor funcţionale ale unei unităţi militare, ca organizaţie nonprofit, sunt apanajul compartimentului financiar şi ale tuturor compartimentelor de aprovizionare - înzestrare din structura logisticii militare. De modul cum sunt solicitate şi aprobate fondurile necesare, pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice a cheltuielilor, depinde desfăşurarea în condiţii de eficienţă a procesului pregătirii pentru luptă. Obiectivele acestui proces sunt legate nemijlocit în primul rând de parametrii de performanţă ai aprovizionării şi consumului (utilizării) resurselor materiale procurate pe baza existenţei în cuantumul necesar a celor financiare. Secretul concretizării unei planificări financiare adecvate depinde, într-o măsură hotărâtoare, de analiza minuţioasă a scopurilor fiecărei funcţiuni din organica unei unităţi militare, astfel încât personalul militar angajat şi suportul material aferent să asigure, la un moment dat, posibilităţile maxime (intelectuale şi logistice) pentru obţinerea succesului scontat. Datorită situaţiei economice actuale, criza generală de lichidităţi are un impact nedorit şi asupra suficienţei finanţării cheltuielilor structurilor militare bugetare. În aceste condiţii se impune o corelare permanentă a managementului logistic cu cel financiar atât în privinţa determinării şi solicitării periodice a fondurilor, cât şi pentru cheltuirea oportună şi economicoasă a acestora. Finalitatea oricărei cheltuieli implică consumul sau utilizarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate în condiţii bugetare restrictive. Toate obiectivele specifice planificărilor materiale şi financiare necesită adoptarea unui comportament managerial adecvat din partea fiecărui factor responsabil, care trebuie să aibă în permanenţă capacitatea de a lua iniţiative şi a-şi asuma responsabilităţi în cheltuirea mijloacelor băneşti la dispoziţie.

6

CAPITOLUL I

CORELAŢIA MANAGEMENT LOGISTIC - MANAGEMENT FINANCIAR

ÎN UNITATEA MILITARĂ BUGETARĂ ÎN TIMP DE PACE

Restructurările de natură conceptuală şi organizatorică produse în sistemul logistic militar au determinat ca asigurarea financiară să reprezinte una din componentele importante ale logisticii. Răspunderea pentru organizarea activităţii de asigurare financiară revine şefilor compartimentelor financiar-contabile. Dacă sub aspect conceptual, organele de conducere financiară fac parte din forţele de logistică ale oricărei structuri militare, realmente şefii compartimentelor de specialitate se subordonează nemijlocit comandanţilor unităţilor respective. Ca specialişti, ofiţerii financiari au ca atribuţii fundamentale, stabilirea, cererea, obţinerea, utilizarea şi justificarea resursei financiare destinate unităţilor militare bugetare, în vederea stabilirii gradului de suport logistic planificat de către şeful logisticii cu şefii compartimentelor de aprovizionare - înzestrare subordonaţi. Managementul logisticii unităţii militare bugetare la pace reprezintă procesul complex prin care se urmăreşte realizarea misiunilor acesteia utilizând, la modul cel mai eficient, potenţialul uman, material şi financiar la dispoziţie. Managementul financiar se subordonează, din punct de vedere conceptual, celui logistic şi reprezintă arta şi ştiinţa de a planifica, obţine şi utiliza resursele financiare şi de a conduce personalul specializat pentru desfăşurarea activităţilor financiare şi contabile din unitatea militară respectivă. Procesul de management logistic, ca şi cel financiar, se explică prin acţiunea subsistemului conducător asupra subsistemului condus pentru îndeplinirea misiunilor compartimentului logistic al unităţii, corelate cu cele ale compartimentului financiar. Procesul presupune următoarele etape:

Faza previzională se caracterizează prin preponderenţa previziunii pentru anticiparea de modalităţi, metode, soluţii organizatorice, motivaţionale şi de evaluare superioare corespunzător evoluţiei

7

predeterminate a sistemului logistic pe de o parte şi a celui financiar - pe de altă parte;

Faza de operaţionalizare este determinată de fundamentarea şi realizarea deciziei, organizării, comenzii şi coordonării personalului implicat în realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în prognozele şi planurile cu activităţile logistice;

Faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor se caracterizează prin preponderenţa exercitării funcţiei de control - evaluare pe baza obiectivelor şi criteriilor stabilite în prima fază;

Pe baza celor evidenţiate anterior rezultă funcţiile generale, dar cu conţinut specific pentru managementul logistic şi pentru cel financiar: previziunea, organizarea, comanda (decizia), coordonarea şi control-evaluarea. Dintre funcţiile menţionate, prezentăm în general câteva aspecte despre previziune, pentru a putea dezvolta în continuare unele aspecte ale planificării logistice şi financiare. Previziunea constă în stabilirea din timp a misiunilor compartimentului logistic şi ale celui financiar precum şi a resurselor (umane şi materiale - pe de o parte şi financiare - pe de altă parte) necesare realizării lor. Funcţia de previziune din cadrul procesului de management (logistic, financiar) are următoarele finalităţi: prognoza, planificarea, planurile şi programele.

• Prognoza reprezintă evaluarea efectuată pe baze ştiinţifice a evoluţiei viitoare a componentelor calitative şi cantitative ale sistemului de referinţă (logistic, financiar) pentru o perioadă de timp determinată (exemplu: determinarea necesarului de aprovizionat, estimarea cheltuielilor etc.).

• Planificarea reprezintă componenta fundamentală a managementului (logistic, financiar), care are la bază datele prognozate şi reprezintă un proces de explorare a tuturor oportunităţilor de alocare a timpului şi resurselor (umane, materiale şi financiare) în vederea realizării suportului şi sprijinului logistic în timp de pace.

• Planurile reprezintă concretizarea planificării, adică sunt o rezultantă a analizelor efectuate pe baza obiectivelor şi a sarcinilor ce trebuie îndeplinite în perioade determinate (lunar, trimestrial, anual). În continuare,vom prezenta atât particularităţi ale planificării aprovizionării cu produse şi materiale de intendenţă,dar şi aspecte specifice contabilităţii cantitativ-valorice,finanţelor şi controlului operaţiilor patrimoniale.

8

CAPITOLUL II

PLANIFICAREA MATERIALĂ ŞI FINANCIARĂ - CONDIŢIE ESENŢIALĂ PENTRU FUNCŢIONAREA

UNITĂŢII MILITARE BUGETARE

2.1. Relaţia aprovizionare – contabilitate între nou şi rezistenţă la schimbare

Derularea acţiunilor de concretizare a sistemului specific contabilităţii

cantitativ – valorice, evidenţiază, în opinia noastră, producerea unor modificări importante în sistemul intern de aprovizionare al unităţii (marii unităţi) militare şi în subsistemul de relaţii aferent acestuia, dar şi o anumită rezistenţă la schimbare. 2.1.1. Schimbări şi responsabilităţi în structura aprovizionării

Până la trecerea la noua contabilitate a bunurilor materiale, aprovizionarea integra şi evidenţa contabilă, ca funcţiune importantă în conducerea fiecărui compartiment de aprovizionare tehnico – materială. În acest mod exista o legătură nemijlocită între fazele cunoscute ale aprovizionării (stabilirea necesarului, cererea, solicitarea fondurilor, selectarea ofertelor competitive, cumpărarea, depozitarea, conservarea şi manipularea bunurilor, gestiunea stocurilor, distribuţia interioară) şi contabilitatea cantitativă.

Ca şi în cazul firmei sau al unei instituţii publice, contabilitatea cantitativ – valorică (a mijloacelor fixe, obiectelor de inventar şi materialelor) este subordonată funcţional compartimentului financiar – contabil al oricărei organizaţii militare. În aceste condiţii, şefii compartimentelor subordonate logisticii au responsabilitatea de a prognoza, planifica, programa şi realiza toate activităţile specifice proceselor complexe de aprovizionare.

Ca manageri în domeniul aprovizionării tehnico – materiale considerăm că, ofiţerii de logistică au obligaţia de a realiza asigurarea completă şi complexă a unităţii (marii unităţi) militare cu resursele materiale şi tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi la termenele solicitate, cu un cost

9

minim. Pentru aceasta ei au de îndeplinit atribuţii şi responsabilităţi privind: managementul achiziţiilor; marketingul cumpărării, managementul stocurilor, managementul distribuţiei etc.

2.1.2. Mutaţii în sistemul intern de relaţii ale compartimentelor de aprovizionare Schimbarea operată în structura aprovizionării tehnico – materială

determină mutaţii şi în sistemul intern de relaţii ale compartimentelor de specialitate cu cel financiar - contabil. Astfel, dacă înainte ofiţerii cu aprovizionarea colaborau cu şeful compartimentului financiar - contabil în problemele specifice planificării, solicitării şi justificării resurselor financiare, precum şi în cele privind achiziţia şi contractarea bunurilor materiale de resort, acum conlucrarea este dezvoltată şi pe linia contabilităţii cantitativ – valorice.

Documentele justificative privind intrarea / ieşirea în / din patrimoniu sau mişcarea în interiorul unităţii a bunurilor aprovizionate sunt emise de către şefii de compartimente, de aceea considerăm că aceştia trebuie să dispună de cunoştinţe de contabilitate necesare. Aceasta se justifică, cu atât mai mult, atunci când ofiţerii de specialitate execută controale sau inventarieri la subunităţilor gestionare subordonate (singuri sau ca membrii în comisii numite de către comandanţi în acest scop ) şi constată nepotriviri între datele din evidenţa contabilă şi cea operativă şi trebuie, ca ulterior, să soluţioneze neconcordanţele prin urmărirea înregistrării sistematice a operaţiunilor în contabilitatea analitică.

Totodată, opinăm că, pentru conducerea activităţilor de gestionare, consum şi utilizare a bunurilor materiale, şeful logisticii şi ofiţerii subordonaţi trebuie să colaboreze cu şeful compartimentului financiar - contabil pentru pregătirea periodică a gestionarilor (subofiţeri, s.c.) şi a comandanţilor de subunităţi gestionare în domeniul contabilităţii cantitativ - valorice.

Pe fondul modernizării procesului logistic de aprovizionare, contabilitatea trebuie să conducă, în opinia noastră, la diminuarea riscurilor de a greşi în derularea fluxurilor logistice normale de intrări – ieşiri de produse, tehnică şi materiale. În acest fel, pot fi atinse mai bine obiectivele de aprovizionare şi consum pentru asigurarea optimului necesar, dacă se creează echilibru între achiziţie – depozitare – distribuţie – consum pe de o parte şi contabilitate – control – inventariere pe de altă parte.

Rezistenţa la schimbare, care se poate manifesta în această etapă de restructurare a aprovizionării şi de concretizare a contabilităţii cantitativ - valorice, poate determina perturbaţii cu implicaţii nedorite în sistemul logistic al unei structuri militare. Potrivit aprecierii noastre, acestea pot viza următoarele aspecte: preluarea evidenţei contabile în noul sistem de către

10

salariaţii civili cu pregătire în domeniu, dar care nu sunt instruiţi suficient potrivit exigenţelor noilor posturi; neînregistrarea la zi a documentelor justificative în evidenţă, mai ales la compartimentele unde sunt consumuri zilnice de produse şi materiale; neefectuarea confruntărilor între evidenţa contabilă şi cea operativă; neîntocmirea la timp a balanţelor analitice ale valorilor materiale, a celor sintetice şi neexecutarea confruntărilor lunare dintre ele; colaborarea deficitară dintre contabili şi ofiţerii cu aprovizionarea etc. Aceste disfuncţionalităţi pot genera la rândul lor altele, care pot afecta: relaţiile cu furnizorii – datorită sincopelor create în aprovizionare; distribuţiile interioare; consumul şi utilizarea de bunuri materiale; planificările de resurse materiale şi financiare.

Pentru existenţa unui raport normal între aprovizionare şi contabilitate, considerăm că este bine să existe o corelare continuă între reglementările care vor fi elaborate în cele două domenii.

Apreciem, totodată, că în funcţie de situaţie, se poate realiza pregătirea adecvată a personalului din organizaţiile militare, implicat în conducerea şi execuţia aprovizionării şi contabilităţii bunurilor materiale, prin cursuri desfăşurate la Şcoala de Aplicaţie pentru Logistică sau prin convocări periodice la nivelul fiecărei mari unităţi (garnizoane) în parte.

2.2. Structurarea cheltuielilor pe articolele şi alineatele clasificaţiei

economice bugetare În stabilirea structurii cheltuielilor unităţii militare, compartimentul

financiar - contabil în colaborare cu celelalte compartimente de aprovizionare tehnico - materială va trebuie să stabilească mărimea şi definiţia acestor cheltuieli, să definească obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli, să precizeze căile, metodele şi instrumentele ce trebuie utilizate pentru ca obiectivele respective să fie realizate cu eforturi financiare minime şi cu rezultate economice maxime1.

Procesul de consum şi utilizare a bunurilor materiale necesită achiziţii şi plăţi, care sunt efectuate cu regularitate de către fiecare unitate militară.

Aceste cheltuieli nu sunt însă singurele fiindcă ele mai cuprind, pe lângă consumurile de bunuri materiale şi altele cum ar fi plata lucrărilor 1 Finanţe publice, prof.univ.dr. Iulian Văcărel, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1992.

11

executate şi serviciilor prestate de terţi; cheltuielile cu personalul angajat; plata unor obligaţii legale sau contractuale şi alte cheltuieli. Toate aceste cheltuieli reprezintă operaţiuni economice care afectează patrimoniul unei structuri militare prin diminuarea activului cum ar fi, de exemplu consumul de materiale sau prin mărirea pasivului ca de exemplu, contabilizarea facturii pentru utilităţile primite (apă, gaze, curent electric) dacă în prealabil se înregistrează obligaţia de plată.

Câmpul operatoriu al cheltuielilor cuprinde sumele sau valorile de vărsat şi pentru a se întâmpla aceasta ele trebuie mai întâi planificate. În vederea fundamentării şi planificării resurselor financiare atât organele de aprovizionare cât şi cele financiare ale unităţilor militare au ca bază de plecare articolele şi alineatele clasificaţiei economice a cheltuielilor2, după cum se remarcă în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

Art

icol

Alin

eat

Detalii asupra naturilor de cheltuieli Obs.

1 2 3 4 A. CHELTUIELI DE PERSONAL

10 Cheltuieli cu salariile

10.01 Salarii de bază - pentru cadrele militare - pentru salariaţi civili

10.02 Salarii de merit 10.03 Indemnizaţii de conducere (comandă) 10.04 Spor vechime 10.05 Spor pentru condiţii de muncă grele (vătămătoare) 10.06 Plăţi pentru ore suplimentare 10.07 Fond de premii

10.08 Alte drepturi salariale acordate personalului încadrat cu contract de muncă

10.09 Drepturi salariale acordate personalului încadrat pe bază de convenţii civile

11 - Contribuţii pentru asigurări sociale de stat

2 Îndrumar nr.A2715/30.06.97 privind încadrarea cheltuielilor Ministerului Apărării Naţionale pe articolele şi alineatele clasificaţiei economice.

12

12 - Cheltuieli pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj

Deplasări, detaşări, transferări 13.01 Deplasări, detaşări, transferări în ţară 13 13.02 Deplasări în străinătate

14 - Contribuţia pentru constituirea Fondului de asigurări sociale de stat

B. CHELTUIELI MATERIALE ŞI SERVICII 21 Drepturi cu caracter social

21.01 Manuale şi rechizite şcolare

21.02 Transport elevi, studenţi, asistaţi, bolnavi, invalizi şi însoţitorii lor

21.03 Drepturi pentru elevi şi studenţi pe perioada concursurilor şi campionatelor

21.05 Alte drepturi stabilite de dispoziţiile legale

22 Hrană 22.01 Hrană pentru oameni 22.02 Hrană pentru animale

23 Medicamente şi materiale sanitare 23.01 Medicamente 23.02 Materiale sanitare

24 Cheltuieli pentru întreţinere şi gospodărie 24.01 Încălzit 24.02 Iluminat şi forţă motrice 24.03 Apă, canal, salubritate 24.04 Poştă, telefon, telex, radio, televizor, telefax 24.05 Furnituri de birou 24.06 Materiale pentru curăţenie 24.07 Alte materiale şi prestări de servicii

25 Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional 25.00.01 Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional

25.00.02 Întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, piese de schimb, materiale şi alte cheltuieli

25.00.03 Carburanţi - lubrifianţi necesari funcţionării tehnicii din înzestrare şi materiale specifice

26 Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată şi echipament

26.01 Lenjerie şi accesorii de pat

13

26.02 Echipament

26.03 Alte obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată

27 Reparaţii curente 28 Reparaţii capitale 29 Cărţi şi publicaţii 30 Alte cheltuieli

30.01 Clasificarea, perfecţionarea şi specializarea profesională a salariaţilor

30.02 Protocol 30.03 Protecţia muncii 30.07 Alte cheltuieli autorizate prin dispoziţii legale

34 C. SUBVENŢII 35 Subvenţii

35.01 Subvenţii pentru instituţii publice

38 D. TRANSFERURI 40 Transferuri neconsolidabile

40.02 Burse 40.03 Alocaţii şi alte ajutoare pentru copii 40.04 Pensii şi ajutoare IOVR, militari şi alte persoane 40.09 Alte ajutoare, alocaţii şi indemnizaţii 40.11 Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale 40.20 Alte transferuri (expertize contabile)

E. CHELTUIELI DE CAPITAL

71 Stocuri pentru rezerve materiale naţionale şi de mobilizare

72 Investiţii ale instituţiilor publice 72.00.01 Investiţii din producţia internă 72.00.02 Investiţii din import 72.00.03 Investiţii construcţii montaj

F. RAMBURSĂRI DE CREDITE, PLĂŢI DE DOBÂNZI ŞI COMISIOANE LA CREDITE

85 Rambursări de credite externe şi plăţi de dobânzi şi comisioane la creditele externe contactate de ordonatorii de credite

85.01 Rambursări de credite externe 85.02 Plăţi de dobânzi şi comisioane

14

Înscrierea cheltuielilor în ordinea clasificaţiei bugetare este importanta întrucât permite stabilirea unitară şi legală a tuturor acestor cheltuieli începând cu faza de analiză şi prognoză, planificare, centralizare şi alocare. De asemenea, permite executarea unui control eficient asupra schimbului de informaţii (datelor raportate) şi a modului de execuţie a exerciţiului bugetar.

La fiecare din articolele şi alineatele menţionate anterior cheltuielile se stabilesc în funcţie de calculele realizate de către fiecare compartiment de asigurare materială ori financiară pentru o perioadă mai scurtă (lună) sau mai îndelungată de timp (trimestru, an). Rezultă, astfel, estimări cantitative şi valorice care fac obiectul unor planificări (programări) materiale şi financiare foarte riguroase. Un model se poate remarca în anexa nr.1.

2.3. Fundamentarea cheltuielilor bugetare pe baza proiectelor planurilor de aprovizionare (similar)

Fiind o componentă a managementului aprovizionării cu produse,

tehnică şi materiale de logistică, planificarea resurselor materiale presupune o coordonare sistematică a resurselor necesare în planuri şi programe de aprovizionare ale compartimentelor de specialitate.

Pentru a satisface exigenţele consumului şi utilizării interne, în urma stabilirii cantităţilor de produse şi materiale ce trebuie achiziţionate nemijlocit sau primite în sistem centralizate, organele de logistică întocmesc planul de aprovizionare tehnico - materială.

Generic, formula care reflectă, din punct de vedere cantitativ - valoric, esenţa unui plan de aprovizionare o prezentăm astfel:

∑= jivizionareplandeaproT xpQQ)m,n(

în care:

QT(n, m) - totalitatea produselor şi materialelor (n) şi a cantităţilor (m) ce trebuie aprovizionate într-un an calendaristic (defalcat pe trimestre);

Qi - totalitatea produselor şi a cantităţilor care se aprovizionează (unde i = 1…………n);

pj - preţurile specifice fiecărui tip de produs (material) planificat pentru achiziţie (preţuri previzionate).

15

Proiectul planului de aprovizionare se întocmeşte la sfârşitul anului în

curs pentru anul următor. El cuprinde două părţi: a) planificarea cheltuielilor pe articolele şi alineatele clasificaţiei

economice (conform tabelului nr.1.), în funcţie de specificul fiecărui compartiment de aprovizionare (asigurare, asistenţă, învăţământ ş.a.);

b) baza de calcul pentru stabilirea necesarului fizic de aprovizionat. În continuare, în tabelul nr.2, prezentăm un exemplu de planificare a

cheltuielilor specifice pentru compartimentele: alimente, echipament, carburanţi - lubrifianţi şi asigurarea tehnică cu armament şi muniţie.

Tabelul nr.2. - mii lei -

Defalcare pe trimestre

Nr.

crt

. Denumirea articolului

(alineatului) bugetar

Natura cheltuielilor

Com

part

imen

tul

Val

oare

a ne

cesa

rulu

i de

apro

v.

I II III IV

Compensaţia bănească a normei nr.1

8.000 2.000 2.000 2.000 2.000

Compensaţia bănească a normei nr.13 (asigurarea cu ţigări a m.t.)

200 50 50 50 50

Alimente de achiziţionat 4.800.000 1.300.000 1.200.000 1.140.000 1.160.000

1.

22.0

1 H

RA

NĂ

O

AM

ENI

TOTAL

ALI

MEN

TE

4.808.200 1.302.050 1.202.050 1.142.050 1.162.050 Procurarea rechizitelor şi a furniturilor de birou

500 100 200 100 100

Fotografii militari în termen pentru carnetele de serviciu

160 40 40 40 40

2.

24.0

5 FU

RN

ITU

RI

DE

BIR

OU

TOTAL

ECH

IPA

MEN

T

660 140 240 140 140

16

Procurarea C.L. necesari funcţionării tehnicii din dotare

3.000 1.000 700 500 800

Procurarea pieselor de schimb de resortul C.L.

700 200 200 200 100

Procurarea materialelor necesare pentru PSI şi pentru păstrarea C.L.

120 40 40 40 40

3.

25.0

0.03

CA

RB

UR

ANŢI

ŞI

LUB

RIF

IANŢI

NEC

ESA

RI

FUN

CŢI

ONĂ

RII

TEH

NIC

II D

IN

ÎNZE

STR

AR

E ŞI

MA

TER

IALE

SP

ECIF

ICE

TOTAL

CA

RB

UR

ANŢI

- LU

BR

IFIA

NŢI

3.720 1.240 940 740 940

Procurarea de lacăte 150 40 40 40 30

Procurarea de unelte pentru săpat şanţuri

80 20 20 20 20 4.

26.0

3

ALT

E O

BIE

CTE

D

E IN

VEN

TAR

DE

MICĂ

VA

LOA

RE

SAU

SC

UR

TĂ

DU

RA

TĂ

TOTAL

ATA

M

230 60 60 60 50

În vederea justificării sumelor care figurează în planificarea

cheltuielilor, considerăm că planul de aprovizionare trebuie să cuprindă anexe reprezentând baze de calcul aferente fiecărui articol (alineat) bugetar. În acest sens, în continuare vom prezenta câteva exemple edificatoare.

1. Determinarea valorii alimentelor aprovizionate şi contractate de

către unitatea militară (art.22.01) Tabelul nr.3

Trimestre valoarea în mii lei

cantitate

Nr.

crt

.

Denumirea produselor

Can

titat

ea

(kg)

P.U

. (m

ii le

i)

Valoarea (mii lei)

I II III IV

1. Pâine albă 200.000 1,5 300.000 100.000 66.667

60.000 40.000

80.000 53.333

60.000 40.000

2. Carne 35.000 35 1.225.000 350.000 10.000

300.000 8.571

350.000 10.000

225.000 6.429

3. Preparate carne 15.000 42 600.000 150.000 3.571

150.000 3.571

150.000 3.810

150.000 4.042

4. Slănină 6.000 20 120.000 30.000 1.500

30.000 1.500

30.000 1.500

30.000 1.500

17

2. Compensaţia bănească a normei de hrană nr.1 (art.22.01)

Tabelul nr.4 Valoarea pe trimestre (lei)

Ben

efic

iari

Efe

ctiv

e

Val

oare

no

rmă/

zi (l

ei)

Nr.

de

zile

Val

oare

a

tota

lă

(lei)

I II III IV

CA

DR

E

161 1.433.408.760 358.352.190 358.352.190 358.352.190 358.352.190 M

.A.C

.

57 24

.731

360

1.409.671 352.417 352.417 352.417 352.417

TOTAL 1.434.818.431 358.704.607 358.704.607 358.704.607 358.704.607

3. Procurarea materialelor de resortul hrănirii (art.26.03)

Tabelul nr.5 Defalcarea pe trimestre

(mii lei) Denumirea bunurilor

U/M

Nec

esar

Exi

sten

t

Def

icit

P/U

(m

ii le

i)

Val

oare

(m

ii le

i)

I II III IV

Maşină manuală tocat carne B 2 - 2 150 300 150 150

Cuţite deschis cutii conserve B 86 40 46 15 690 690

Funduri lemn B 8 - 8 20 160 160

2.4. Necesitatea întocmirii notelor cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare

Nota cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare (N.C.I.C.F.)

se foloseşte de unităţile militare - ordonatori de credite şi Direcţia Financiară. Se utilizează ca document pentru dimensionarea veniturilor pe surse de provenienţă şi a necesarului de mijloace financiare pentru efectuarea

18

cheltuielilor. Este document analitic pentru întocmirea planurilor pentru autofinanţare3.

Prin contextura specifică, documentul se completează în ordinea articolelor şi alineatelor clasificaţiei economice bugetare, ţinându-se seama de normele financiare, normele de consum, de înzestrare (dotare) şi normativele tehnice pentru întreţinere şi reparaţii în vigoare, aplicabile unităţilor (activităţilor) care se autofinanţează. Un model de notă cuprinzând indicatorii şi calcule de fundamentare este evidenţiat de anexa nr.2.

Ca urmare a descentralizării aprovizionării, începând cu anul 1994, cea mai mare parte a produselor şi materialelor destinate pentru consumul (uzul) curent sunt achiziţionate direct de către unităţile şi marile unităţi militare. În acest scop, structurile militare (ordonatori de credite) întocmesc planuri proprii de aprovizionare, care sunt corelate, din punct de vedere financiar, cu datele prevăzute în notele cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare întocmite pe compartimente de aprovizionare - înzestrare. În acelaşi timp, sumele cuprinse în documentele menţionate vor servi la întocmirea listelor (conform modelului din Normele Metodologice elaborate de către Ministerul Finanţelor) cu necesarul de produse şi materiale (inclusiv serviciile aferente) desfăşurate atât fizic cât şi valoric, ce urmează a fi achiziţionate în anul de plan respectiv4.

Unităţile şi marile unităţi militare au obligativitatea solicitării creditelor necesare (prin notă cuprinzând indicatorii şi calculele de fundamentare) pentru achiziţia următoarelor produse şi materiale:

toate produsele agroalimentare (cu termen scurt şi termen lung de conservare) de pe plan local, mai puţin cele stabilite a se aproviziona centralizat;

materiale de resortul hrănirii, potrivit prevederilor instrucţiunilor în vigoare;

furajele şi nutreţurile concentrate necesare hrănirii animalelor (din statele de organizare sau a celor din evidenţa fermelor ori gospodăriilor agrozootehnice);

materiale de resortul echipamentului, în conformitate cu precizările reglementărilor în vigoare;

3 Instrucţiuni F12 - pentru utilizarea şi completarea documentelor de evidenţă în activitatea financiar - contabilă din armată, Direcţia Financiară, Bucureşti, 1978, p.26-27. 4 Gheorghe Minculete, Benone Andronic, Marketing în armată, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1999, p.86-89

19

materialele care se aprovizionează descentralizat, specifice celorlalte compartimente (specialităţi) din subordinea logisticii (C.L., cazarmare, A.T.A.M., geniu, chimic, transmisiuni ş.a.), potrivit precizărilor legale. Solicitarea mijloacelor băneşti prin nota cuprinzând indicatorii şi

calculele de fundamentare se face şi atunci, când: reparaţiile la unele materiale de resortul logisticii (tehnică, utilaje,

echipament ş.a.) nu se pot executa prin unităţile specializate (ateliere, secţii şi baze de reparat tehnică militară ale Ministerului Apărării Naţionale);

intervine necesitatea prestării periodice a unor servicii, în cadrul unităţilor (marilor unităţi) cum ar fi: deratizări, dezinsecţii şi dezinfecţii în spaţiile în care se depozitează şi manipulează produse agroalimentare şi echipamente;

este necesară curăţirea chimică a echipamentului tip militar în termen (pentru iarnă) la agenţii economici specializaţi din garnizoană. Notele cuprinzând indicatori şi calcule de fundamentare se întocmesc

în cadrul unităţilor (marilor unităţi) anual, de regulă, în luna februarie pentru anul următor şi servesc la întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli al structurilor militare respective. Pe parcurs, datorită instabilităţii economice, sumele solicitate iniţial la ordonatorii de credite vor fi suplimentate în funcţie de creşterea ratei inflaţiei, pentru desfăşurarea normală a activităţilor de aprovizionare şi consum (utilizare).

2.5. Justificarea cheltuielilor cu salarizarea personalului

În contextul actual, cheltuielile cu salarizarea personalului ocupă un loc distinct în conţinutul şi structura cheltuielilor unităţii militare bugetare.

Salarizarea personalului militar şi civil, ca subsistem al activităţii financiar - contabile din armată, este determinată (condiţionată) de cantitatea resurselor aflate la dispoziţie (aprobate prin legea bugetului de stat), structura, dimensiunile şi organizarea pe categorii de personal.

Ca şi celelalte cheltuieli ale unităţii militare, cheltuielile cu salarizarea personalului sunt cuprinse în proiectul "Planului de venituri şi cheltuieli" ce se întocmeşte la sfârşitul anului în curs pentru anul următor.

Activitatea de planificare şi execuţie a cheltuielilor privind salarizarea personalului se desfăşoară de către compartimentul financiar - contabil al unităţii militare sub directa coordonare a contabilului şef.

20

Cheltuielile de personal sunt reglementate de Legea 138/1999 şi Legea 154/1998, cuprinzând totalul soldelor, salariilor, indemnizaţiilor, sporurilor, primelor, recompenselor şi altor drepturi stabilite prin lege şi se determină pe baza indicatorilor şi calculelor de fundamentare prevăzute de metodologia de planificare în vigoare.

Structura cheltuielilor cu salarizarea personalului se determină pe baza clasificaţiei bugetare care este prezentată succint în tabelul de mai jos:

Tabelul nr.6

Art

icol

Detalii asupra cheltuielilor de

personal Observaţii

10 Cheltuieli de personal

- salarii (solde) personal militar - salarii angajaţi civili

- soldele cadrelor militare - soldele militarilor în termen şi militarilor cu termen redus - soldele rezerviştilor concentraţi - salariile angajaţilor civili - sporuri, prime - indemnizaţii de conducere - alte drepturi salariale

11 Contribuţii pentru asigurările sociale de stat

- se stabilesc pe grupe de muncă din fondul total de salarii şi se suportă de către unitatea militară (30% pentru grupa a III-a, 35% pentru grupa a II-a şi 40% pentru grupa I) - în calcul se iau salariile angajaţilor civili şi soldele militarilor angajaţi pe bază de contract

12 Cheltuieli pentru fondul de şomaj

- se suportă de către angajator (unitatea militară) în cuantum de 5% din fondul total de salarii - în calcul se iau salariile angajaţilor civili şi soldele militarilor angajaţi pe bază de contract

13 Cheltuieli pentru deplasări, detaşări, mutări, transferuri

- se acordă sub formă de diurnă de delegare, detaşări sau mutări în interes de serviciu - diurna şi cheltuielile de transport pentru personalul ce se deplasează în aplicaţii, tabere etc.

21

- costul transportului militarilor în termen (încorporări, concedii, treceri în rezervă) - drepturile cuvenite personalului trimis în străinătate în interes de serviciu - alte cheltuieli pentru transportul personalului

14 Contribuţie pentru constituirea fondului de sănătate

- se suportă atât de angajat (7%) cât şi de angajator (7% din fondul total de salarii)

21 Ajutoare acordate la trecerea în rezervă pentru cadrele militare

- cuantumul acestora este stabilit prin dispoziţii legale

38 Transferuri

- fondul de sănătate pentru militarii în termen; se suportă de către angajator (unitatea militară) şi se calculează în funcţie de numărul militarilor în termen (n x de 2 ori salariul minim pe economie x7%)

40 Plăţi compensatorii acordate cadrelor militare trecute în rezervă în condiţiile ordonanţei nr.7/1999

Solicitarea de fonduri pentru plata drepturilor salariale se înaintează la ordonatorul principal de credite lunar până pe data de 06 ale lunii în curs pentru luna următoare. Stabilirea şi plata drepturilor băneşti se face în strictă concordanţă cu prevederile actelor normative în vigoare şi ale ştatelor de organizare ţinându-se cont de valoarea de referinţă universală şi de indicatorul de prioritate intersectorială. Documentele pe baza cărora se plătesc drepturile salariale cuvenite personalului militar (cadre, militari angajaţi şi militari în termen) şi personalului civil sunt ştatele de plată nominale. Pentru justificarea cheltuielilor, la ştatele nominale se anexează următoarele documente5:

a) balanţa de verificare care cuprinde - totalul ştatului din luna precedentă; - adăugiri (se vor specifica nominal cadrele, sumele

reprezentând drepturile salariale cuvenite precum şi numărul 5 Fi-1 - Regulamentul activităţii financiar - contabile din armată

22

ordinului de zi pe unitate în baza căruia s-au operat adăugirile);

- total; - scăderi (se vor indica nominal cadrele, sumele cu care se scad

de la drepturi şi numărul ordinului de zi pe unitate); - total luna curentă.

b) notele de lichidare ale personalului alocat (scos) la (de la) drepturi c) tabelul centralizator al reţinerilor. În cadrul sistemelor relaţionale ce se stabilesc în unitatea militară între

diferite compartimente, apreciem că este necesară o conlucrare strânsă între compartimentul (ofiţerul) cu managementul resurselor umane şi compartimentul financiar - contabil pentru stabilirea exactă a tuturor drepturilor salariale cuvenite personalului unităţii militare. În acest sens, ofiţerul cu managementul resurselor umane va furniza date şi informaţii referitoare la încadrarea pe funcţii corespunzătoare coeficienţilor de ierarhizare, încadrarea şi promovarea în funcţii, trepte şi grade profesionale a salariaţilor civili, precum şi personalul care beneficiază de anumite drepturi salariale specifice (sporuri pentru condiţii grele sau periculoase de muncă, prime de zbor, sporuri pentru munca prestată peste programul normal de lucru etc.). Pe baza acestor informaţii compartimentul financiar - contabil va stabili cuantumul drepturilor salariale după ce documentele justificative au fost avizate de comisiile stabilite prin ordin de zi pe unitate de către comandantul unităţii militare.

23

CAPITOLUL III

TITLURILE DE CREDIT ŞI DE PLATĂ. UTILITATEA LOR ÎN DOMENIUL MILITAR

3.1. Funcţiile titlurilor de credit şi de plată Instrumentele de credit sau efectele de comerţ sunt înscrisuri care dau posesorului legitim dreptul la plata unei sume de bani. Intră în această categorie: cambia, biletul la ordin, varantul, cecul şi ordinul de plată care sunt considerate instrumente pe baza cărora sunt achitate (plătite) anumite sume de bani ce le revin creditorilor.

Importanţa instrumentelor de credit şi de plată menţionate este evidenţiată prin următoarele funcţii pe care acestea le îndeplinesc în procesul economic, astfel:

• Îndeplinesc funcţia de numerar şi de instrument de plată, întrucât

acestea sunt înscrisuri care exprimă în monedă valoarea pe care o încorporează;

• Sunt titluri de credit (cambia, biletul la ordin, cecul, varantul),

fiindcă dau dreptul titularului de a încasa suma arătată în scris, iar până la scadenţă debitorul beneficiază de credit;

• Sunt titluri negociabile (cambia, biletul la ordin, cecul, varantul),

datorită posibilităţii transmiterii lor prin mijloacele dreptului comercial;

• Cecul şi ordinul de plată sunt mijloace de plată şi mai puţin

instrumente de credit. Cu toate acestea, datorită faptului că îi sunt aplicabile unele reguli proprii titlurilor de credit, cecul este şi el în categoria titlurilor menţionate.

24

3.2. Cambia

3.2.1. Clasificarea generală a cambiei

În cadrul relaţiilor de plăţi efectuate prin intermediul cambiilor se folosesc mai multe tipuri, astfel:

• Cambia comercială, emisă de trăgătorul vânzător asupra trasului cumpărător. În cazul în care cambia comercială este însoţită de documentele de dispoziţie asupra mărfii, atunci cambia devine cambie documentară;

• Cambia bancară, emisă de vânzător asupra unei bănci; • Cambia financiară este documentul emis de o bancă

asupra unei alte bănci; • Cambia nominativă; • Cambia″la ordin″; • Cambia domiciliată.

3.2.2. Modul de utilizare şi de circulaţia a cambiei

Cambia este un înscris prin care creditorul (″trăgătorul″) dă ordin

debitorului său (″trasul″) să achite la o anumită dată (″scadenţă″) sau la prezentare, o sumă de bani determinată, unei a treia persoane (″beneficiarul″) sau la ordinul acestuia.

Pentru a fi valabilă, cambia trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr.83 din 1994.

Deci, cambia pune în legătură trei persoane: - persoana (fizică sau juridică) denumită ″trăgător″, care în calitate de

creditor ordonă plata; - persoana (fizică sau juridică) denumită ″tras″, care în calitate de

debitor va plăti suma înscrisă pe cambie; - persoana (fizică sau juridică) denumită ″beneficiar″, căreia i se va

plăti suma respectivă.

3.2.3. Funcţia de instrument de încasare şi de credit a cambiei

La iniţiativa creditorului (trăgătorului), trăgătorul remite cambia, de obicei băncii sale care, după ce îi va achita sumele cuvenite (în cadrul operaţiei

25

de scontare), va prezenta efectul comercial trasului, la scadenţă în vederea încasării.

Din punct de vedere conceptual, scontarea reprezintă operaţiunea prin care o bancă achiziţionează la vedere, de la unul din clienţii săi, o creanţă la termen oferind suma înscrisă pe efectul de comerţ respectiv, mai puţin comisionul şi dobânda.

În vederea concretizării încasării, cambia cuprinde (în formular) următoarele elemente:

- numele şi semnătura trăgătorului; - numele trasului; - adresa, numărul contului şi banca trasului; - data şi locul emiterii; - felul cambiei (cambie, , poliţă); - locul plăţii; - scadenţa (la vedere sau la prezentare; la termen; la un anumit număr de zile de la prezentare; la o dată calendaristică fixă; la un anumit număr de zile de la data emiterii) - numele beneficiarului; - adresa, codul fiscal şi ştampila trăgătorului; - suma în litere şi cifre; - moneda. Schema pe care o prezentăm în continuare evidenţiază funcţia de

instrument de încasare a cambiei.

În limbajul financiar, funcţia de instrument de credit al cambiei apare (concomitent cu încasarea) atunci când trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul scontează cambia (potrivit schemei anterioare) ceea ce presupune ca , odată cu prezentarea efectului în bancă, să-i fie creditată suma înscrisă în cambie. În acest caz, creanţa va fi reprezentată de cambia trasă de furnizor asupra clientului său.

TRĂGĂTORUL (furnizorul)

TRASUL (clientul)

BANCĂ

Livrarea de mărfuri + emiterea cambiei

Remiterea cambiei semnate

¬

−

® ¯ Prezentarea cambiei spre scontare

Mobilizarea creanţei comerciale

Prezentarea cambiei la scadenţă şi încadrarea acesteia

Fig.nr.1. Funcţionarea cambiei ca instrument de încasare şi de credit

26

Exemplu: Clientul ″Y″ datorează vărsătorului ″X″ valoarea unei facturi de 20.000.000 lei emisă la data de 10 ianuarie 2000 şi achitabilă la sfârşitul lunii februarie 2000. În 12.01.2000 furnizorul trage asupra clientului său o cambie de 20.000.000 lei pe care acesta din urmă o acceptă pe 14.01.2000. Prin forţa cambiei acceptate, creanţa mobilizată a furnizorului asupra clientului poate fi vândută unei bănci (prin scontare), operaţie ce conduce la creşterea disponibilităţilor trăgătorului.

3.2.4 Funcţia de instrument de plată a cambiei

Trăgătorul (beneficiarul sau purtătorul) efectului de comerţ poate prezenta cambia ca mijloc de decontare (plată) unui creditor al său, operaţie ce poartă denumirea de andosare.

Andosarea reprezintă înscrierea făcută de purtător (denumit andosant) pe verso-ul unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin etc), care atestă transferul creanţei către altă persoană (andosit). Andosantul răspunde solidar pentru plata sumei înscrisă pe titlul de credit. Andositul comandă aceluia ce trebuie să plătească suma (trasul). În schema următoare prezentăm mişcarea cambiei în procesul de andosare.

TRĂGĂTORUL (furnizorul sau

andosantul)

TRASUL (clientul)

BANCĂ

Livrarea de mărfuri + emiterea cambiei

Remiterea cambiei semnate

Prezentarea cambiei spre scontare

Mobilizarea creanţei comerciale

Prezentarea cambiei la scadenţă şi încasarea acesteia

Fig.nr.2. Funcţia de instrument de plată a cambiei

CREDITORUL (andositul nr.1)

CREDITORUL (andositul nr.1)

Operaţia anterioară andosării care a

generat datoria lui ″X″

Andosarea şi remiterea cambiei

27

La rândul său creditorul nr.2 (andositul nr.2) poate să aleagă una din următoarele variante: să andoseze încă o dată cambia; să sconteze acest efect în bancă; să aştepte scadenţa pentru a i se face plata de către tras (cumpărător).

Exemplu: un comerciant,Ionescu Gheorghe,a vândut o marfă în valoare de 50.000.000 lei comerciantului Popescu Vasile cu plata peste 3 luni şi doreşte ca această sumă să fie plătită lui Teodorescu Ioan. Toate cele trei persoane locuiesc în Bucureşti.

Comerciantul (creditor sau trăgător) va completa un formular de cambie (trată, poliţă) cu următorul text:

Explicaţii tehnice:

• creditorul remite cambia mai întâi debitorului, care înscrie pe faţa ei cuvântul ″acceptat″ şi semnează, apoi (după ce o primeşte) beneficiarul indicat în document. Acesta o va păstra până la scadenţă când o va prezenta trasului, care va efectua plata.

• Beneficiarul se poate însă prevala de clauza ″la ordin″ şi poate transfera altei persoane dreptul său de creanţă asupra trasului. Pentru aceasta, el va înscrie pe dosul tratei cuvintele ″plătiţi la ordinul……″ şi va semna (andosare sau gir).

• Fiecare nou beneficiar va putea proceda la fel până la scadenţa cambiei. În felul acesta cambia, instrument de credit prin excelenţă, devine un instrument de plată.

• Cu cât cambia circulă mai mult prin andosare, cu atât achitarea ei la scadenţă este mai bine asigurată, întrucât fiecare andosator garantează plata solidar cu trasul.

Bucureşti, 20 martie 2000. Bun pentru 50.000.000(cincizecimilioanelei) la 20 iunie 2000. La 20 iunie 2000 veţi plăti pentru această cambie/contra acestei cambii la ordinul lui Teodorescu Ioan suma de 50.000.000 lei (cincizecimilioanelei)la sediul firmei acestuia din str. M.Bravu nr.428, bl.V16, sc.3, ap.20, et.3, tel.324.28.22 Trăgător Tras IONESCU GHEORGHE POPESCU VASILE S.C. TRANSCOM S.A. S.C. FRICARM S.A. Piaţa Unirii 142 Piaţa Dorobanţi 29 Bl.14, ap.8 bl.H4, ap.16 Cod fiscal 0428921234 Banca Turco-Română L.S. Cont:42283179482 Semnătura Bucureşti

Acceptat Semnătura

L.S.

28

• În cazul când se consideră necesar plata mai poate fi asigurată prin avalizare, adică prin înscrierea pe faţa cambiei a cuvintelor ″pentru aval″ şi semnarea ei de către o persoană sau o bancă. În acest caz avalizatorul răspunde solidar cu trasul pentru plata sumei la scadenţă.

Pentru o înţelegere imediată, evidenţiem faptul că noţiunea de aval reprezintă o menţiune scrisă pe un efect comercial, prin care o persoană denumită avalist garantează plata la scadenţă a titlului de credit. Avalul poate fi dat de către un semnatar al cambiei (biletului la ordin, cecului), precum şi de o altă persoană. În acest scop, se poate avea în vedere întreaga sumă înscrisă pe efectul comercial sau o sumă mai mică. Avalul este deseori folosit pentru garantarea plăţilor sub forma documentelor spre acceptare. Efectul comercial acceptat şi avalizat poate fi scontat constituind astfel o sursă de credit.

3.3. Biletul la ordin

3.3.1. Generalităţi privind biletul la ordin. Elementele componente

Fiind un instrument de plată, biletul la ordin reprezintă un înscris prin

care o persoană, numită subscriptor sau emitent, se angajează să verse la o anumită dată o sumă determinată unei alte persoane numită beneficiar. Plata sumei se poate face şi la ordinul beneficiarului, care este deţinătorul biletului la ordin.

Spre deosebire de cambie care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la iniţiativa debitorului. Subscriptorul (debitorul) este în acelaşi timp trăgător şi tras.

Pentru a fi valabil, biletul la ordin trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin legea nr.83/1994.

Un bilet la ordin trebuie să menţioneze următoarele informaţii: • Denumirea titlului; • Promisiunea pur şi simplu de a plăti o sumă determinată; • Indicarea scadenţei (la vedere sau la prezentare; la un anumit

număr de zile de la prezentare; la o dată fixă; la un anumit număr de zile de la emitere)

• Indicarea locului de plată;

29

• Numele beneficiarului; • Locul şi data subscrierii (emiterii); • Semnătura subscriptorului (emitentului). Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi un mandat de plată.

Regulile referitoare la plata, scadenţa, girarea, protestul cambiei sunt aplicabile şi biletului la ordin. Totodată el este al doilea instrument din punct de vedere al mobilizării de credite.

Experienţa franceză arată că un bilet la ordin nu poate să fie emis din ordinul furnizorului decât atunci când factura specifică acest lucru. Dacă furnizorul nu primeşte biletul la ordin în următoarele treizeci de zile (de la data facturării), acesta poate să emită o cambie pe care debitorul (clientul) trebuie să o accepte.

În calitate de instrument de plată a datoriilor comerciale, el este aplicat mai ales de marile întreprinderi. Deoarece biletul la ordin este uneori transmis cu întârziere în vederea mobilizării creditelor, furnizorii lor preferă să se deconteze cu clienţii prin intermediul cambiilor.

Biletul la ordin a cărui scadenţă nu este arătată în mod explicit este socotit plătibil la vedere.

3.3.2. Circulaţia biletului la ordin

În exemplul următor evidenţiem posibilitatea utilizării biletului la ordin într-o situaţia în care sunt angajate două firme comerciale.

Exemplu: Societatea comercială ″Alfa″ S.A. încheie un contract cu S.C. ″Romconstruct″ S.A. pentru construirea unei hale de producţie în valoare de 1.500 milioane lei, urmând ca suma să fie achitată într-un termen de 30 zile de la recepţia halei. După încheierea contractului, S.C. ″Alfa″ S.A. completează un bilet la ordin prin care se obligă să plătească suma de 1.500 milioane lei S.C. ″Romconstruct″ S.A.. Din acest moment S.C. ″Alfa″ S.A. se află în poziţia de emitent, iar S.C. ″Romconstruct″ S.A. este beneficiarul biletului la ordin. La scadenţă, executantul contractului, prezintă biletul la ordin pentru încasarea sumei, fie la S.C. ″Alfa″ S.A., fie băncii acesteia. S.C. ″Romconstruct″ S.A i se achită contravaloarea biletului la ordin.

În continuare, prezentăm schema care evidenţiază circulaţia biletului la ordin cu ocazia executării unei lucrări de construcţii.

30

Ulterior, în urma circulaţiei biletului la ordin prin girare, scontare, rescontare apar pe rând şi alţi beneficiari cu care subscriptorul nu a avut nici a legătură.

3.4. Metodologia scontării cambiei şi a biletului la ordin

Pentru determinarea valorii scontate a unei cambii, în vederea

mobilizării creanţei sunt utilizate noţiunile ″scont simplu comercial″ şi ″capital scontat″, care se explică prin următoarele formule:

scont simplu comercial = capital nominal x

procent de scont x durata în ani

capital scontat = capital nominal x (1 - procent de scont

x durata în ani)

Diferenţa dintre valoarea nominală (k) şi valoarea scontată (kα) se numeşte scont şi se notează S. Deci:

Scontulcambiei = valoareanominală – valoareascontată ,adică

S = k - kα

Exemplul nr.1: O poliţă (cambie, bilet la ordin) este scadentă pe data de 31 decembrie, când valoarea sa nominală k = 100.000 unităţi monetare. Dacă deţinătorul o vinde unei bănci comerciale cu o lună mai devreme îi aplică un scont comercial simplu de 12%, atunci valoarea scontată a poliţei (sau cât primeşte deţinătorul pe ea) va fi:

S.C. ″Alfa″ S.A. -emitent-

S.C. ″Romconstruct″ S.A -beneficiar-

Încheie contractul

Emite biletul la ordin

Prezintă la plată biletul la ordin

La scadenţă achită suma(se stinge creanţa)

Fig.nr.3 Schema circulaţiei biletului la ordin

100

100

31

ka

α = 100.000 x (1- 12/100 x 1/12)=99.000 unităţi monetare

S = 100.000 – 99.000 = 1.000 unităţi monetare exemplul nr.2: O poliţă este scadentă pe 30 iunie, când valoarea sa nominală este de 720.000 unităţi monetare. Deţinătorul o prezintă la scontare cu 27 de zile înainte de scadenţă când banca comercială îi prezintă condiţiile de scont: 1. procent de scont - 9% 2. comision de acceptare - 1,5% 3. comision fix pe efect - 2.000 unităţi monetare 4. taxă pe comision fix - 18% 5. se adaugă 3 zile de bancă 6. se aplică scontul simplu comercial.

În condiţiile de mai sus durata până la scadenţă este tcalc = 27 + 3 = 30 zile, iar sumele reţinute de bancă din valoarea nominală vor fi: S1=k x 9/100 x 30/360 = 720.000 x 9/100 x 30/360 = 5.400 unităţi monetare S2=k x 1,5/100 x 30/360 = 720.000 x 1,5/100 x 30/360 = 900 unităţi monetare S3=k x 18/100 x 30/360 = 720.000 x 18/100 x 30/360 = 2.000 unităţi monetare S4=2.000 x 18% Suma totală reţinută se numeşte taxă de scont sau agio. Deci, agio = s1+s2+s3+s4= 8.660 şi în acest caz

Valoarea scontată(kα) = valoarea nominală (k) – agio(s)

Deci, kα = 720.000 – 8.660 = 711.340 unităţi monetare. Cu o astfel de explicitare a taxei de scont, definim procentul real de scont q1 = 100 j1, ca fiind soluţia ecuaţiei.

%5556,15q360x100

27xqx 711340 360 8600 -

%37,15q360x100

27xqx 720000 360 8600 -

360x100realădurata x real procentx nominal capital

360x100t xqx k fix comisionpe Taxa -Agio

22

12

1

=⇒=

=⇒=

==

Procentul q1 = 15,37% arată că în realitate deţinătorul poliţei plăteşte 15,37 unităţi monetare pentru fiecare o sută de unităţi monetare de care beneficiază şi nu doar 9 unităţi monetare cât prevede procentul de scont.

32

În anexa nr.3 prezentăm un exerciţiu practic în care evidenţiem: Determinarea valorii totale pe care trebuie să o plătească o unitate

militară unei firme furnizoare, pentru livrarea unui produs dat; Stabilirea taxei de scont care i se reţine furnizorului (în urma

operaţiunii de scontare) de către o bancă; Determinarea cuantumului penalităţilor pe care trebuie să le

plătească o firmă altei firme pentru o plată restantă; Determinarea totalului sumei restante pe care trebuie să o

plătească o firmă, până la scadenţă, altei firme.

3.5. Varantul

Varantul este un titlu de creanţă folosit în comerţ. El se foloseşte în cazul mărfurilor care urmează a fi transportate pe apă, pe timpul depozitării lor în docuri sau în orice instalaţii de depozitare şi reprezintă o creanţă a proprietarului mărfii faţă de depozitar, de o valoare egală cu valoarea mărfurilor predate.

Varantul se eliberează de un antrepozit, doc, port, depunătorului unei mărfi în acel antrepozit, doc sau port. El se compune dintr-o recipisă care constituie titlul de proprietate asupra mărfii şi din varantul propriu-zis, care prin andosare poate circula ca un efect de comerţ, conferind deţinătorului drepturile care derivă din titlu, garantate prin marfa depusă (mărfuri industriale, agricole, petroliere etc). Avantajul varantului este acela că înlocuieşte circulaţia documentelor de credit.

3.6. Cecul

3.6.1. Generalităţi privind utilizarea cecului

Cecul, în afara numerarului şi cărţilor de plată, este cel mai folosit instrument pentru a face plăţi. Fiind un instrument de plată, cecul este utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni de încasări sau prin acordarea unui credit.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale trei persoane: ″trăgătorul″, ″trasul″ şi ″beneficiarul″. Instrumentul este creat de trăgător, care în baza unui disponibil constituit în prealabil la o

33

societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţia de tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului aflat în poziţia de beneficiar.

Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec fac toate operaţiile legate de acest instrument în nume propriu: trăgătorul emite cecul, posesorul legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte.

Pentru ca trăgătorul să poată emite cecuri, banca îi eliberează clientului formulare de cecuri în alb, dacă aceasta deţine un disponibil corespunzător în cont.

Posesorul carnetului de cecuri completează formularul, îl semnează şi îl predă beneficiarului care, la rândul său, îl va prezenta băncii sale pentru încasare. Pentru a fi valabil, cecul trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr.83/1994.

3.6.2. Transmiterea cecului

Posibilităţile de circulaţie (transmitere) ale unui cec sunt: a) simpla remitere – cazul cecului la purtător care în momentul

emiterii, nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea ″la purtător″. Acest cec, va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie deţinătorului cecului;

b) cesiunea de creanţă ordinară – atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane şi conţine menţiunea ″nu la ordin″. În acest caz numai persoana nominalizată poate să-l încaseze.

c) girarea – operaţiune prin care se transmit, odată cu remiterea şi toate drepturile rezultate din cec. Ea este o menţiune specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricui, inclusiv în favoarea ″trăgătorului″. Noul beneficiar poate, la rândul său, să gireze cecul.

3.6.3. Plata cecului

Cecul este plătit numai la vedere (la prezentare). Termenele de prezentare la plată a cecurilor emise şi plătibile în

România sunt: - 8 zile dacă cecul este plătibil chiar în localitatea unde a fost emis; - 15 zile în cazul plăţii cecului în altă localitate decât cea în care a

fost emis; - 30 zile în cazul cecului circular.

34

Prezentarea cecului după expirarea termenului legal de acţiune (regres) împotriva giranţilor are ca efect pierderea acestui drept.

Toate persoanele care în orice calitate s-au obligat prin cec (trăgător, giranţi), sunt responsabile solidar în ceea ce priveşte plata cecului respectiv, cu toate că obligaţiile au fost asumate în momente diferite.

3.6.4. Tipuri de cecuri

a) din punct de vedere al modului în care este stipulat beneficiarul există:

- cec nominativ, care are indicat numele şi nu se transmite prin girare;

- cec la ordin, care are indicat numele şi menţiunea expresă ″la ordin″; se transmite prin gir;

- cec nu la ordin, care nu poate fi transmis prin gir; - cec la purtător, care are menţiunea expresă ″la purtător″ şi este

plătibil oricui prezintă cecul. b) după modul de încasare: - cec obişnuit (nebarat), care se poate plăti în numerar sau prin cont

fără restricţii, la dorinţa beneficiarului cu suma indicată; - cec barat, care intră în acţiunea de compensare şi care este utilizat

pentru plata în cont bancar. Trăgătorul sau posesorul unui cec poate face o barare prin înscrierea a două linii paralele, orizontale sau oblice pe faţa cecului; aceasta înseamnă că beneficiarul va trebuie să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar direct de la banca trăgătorului nefiind posibilă.

Bararea poate fi: generală – dacă nu prezintă nici o menţiune între cele două linii; specială – dacă între cele două linii este menţionată denumirea unei bănci. Bararea generală poate fi transformată în barare specială. Opţiunea inversă este interzisă.

- cec certificat, care este certificat în prealabil de bancă privind existenţa disponibilului în cont;

- cec de călător prin care trăgătorul poate condiţiona plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) şi semnătura persoanei care încasează respectivul cec la prezentare. În fapt, posesorul depune o primă semnătură pe cec în momentul în care îl cumpără; a doua o face în momentul încasării în prezenţa funcţionarului bancar de la ghişeul băncii sau în momentul efectuării unei plăţi, în prezenţa beneficiarului.

c) după părţile angajate în derularea plăţilor:

35

- personal, care este tras de o persoană fizică sau juridică asupra unei bănci;

- circular, care este tras de o bancă asupra altei bănci.

3.6.5. Circulaţia cecului

Dacă cecul este utilizat şi în domeniul militar, pentru plata contravalorii produselor, materialelor şi serviciilor către furnizorii contractanţi, atunci putem considera exemplul menţionat în continuare.

exemplu: • unitatea militară nr.1010 Bucureşti achiziţionează produse

agroalimentare de la S.C. ″CARNFRIG″S.A., în valoare de 950.000 lei.

• unitatea militară nr.1010 Bucureşti are cont curent deschis la Banca ″N″, iar S.C. ″CARNFRIG″S.A la banca″M″

• în baza disponibilului din contul curent, banca ″M″ eliberează un carnet de cecuri unităţii militare nr.1010

• la achiziţionarea mărfii, reprezentantul unităţii militare nr.1010 completează o filă din carnetul de cecuri cu datele necesare, cu suma reprezentând contravaloarea produselor alimentare cumpărate, o semnează şi o înmânează reprezentantului magazinului S.C. ″CARNFRIG″S.A

• din momentul primirii produsului şi predării filei de cec, unitatea militară nr.1010 se află în postură de trăgător, banca ″M″ are calitatea de tras şi S.C. ″CARNFRIG″S.A pe aceea de beneficiar.

• S.C. ″CARNFRIG″S.A prezintă cecul la banca ″N″, care îl transmite băncii ″M″ pentru încasare.

• Banca ″M″ achită cecul băncii″N″. • Astfel se stinge datoria unităţii militare nr.1010 faţă de S.C. ″CARNFRIG″S.A

În continuare, prezentăm modul de circulaţie a cecului, potrivit exemplului considerat anterior.

36

În anexa nr.4, prezentăm un exerciţiu practic , care relevă circulaţia

cecului nominativ (obişnuit) utilizat de unitatea militară pentru ridicarea unor bani din contul deschis la trezoreria locală în vederea procurării unor bunuri materiale cu plata în numerar.

3.7. Ordinul de plată

3.7.1. Generalităţi privind ordinul de plată

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acesteia unei societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani, la o anumită dată.

O astfel de dispoziţie este considerată ordin de plată dacă: a) societatea bancară receptoare intră în posesia sumei respective, fie

prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea ei de la emitent, şi b) nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului. Pe ″drumul″ parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar, se

pot interpune mai multe societăţi bancare, acestea efectuând succesiv operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi executare a ordinului de plată. Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea de transfer – credit.

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic sau pe suporturi neconvenţionale (magnetic, electronic).

U.M. 01010 TRĂGĂTORUL

S.C.CARNFRIG S.A. BENEFICIAR

BANCĂ″M″ Tras

Încheie contractul de vânzare cumpărare Remit cecul tras asupra Băncii ″M″

¬

− ¯

°

Se stinge creanţa

Se eliberează carnetul de

cecuri

Prezintă cecul la Banca ″N″

Fig.nr.4. Schema de circulaţie a cecului

BANCĂ ″N″ Banca beneficiarului

UM 1010 trage un cec

asupra Băncii ″M″

²

Achită cecul

Prezintă cecul la plată

²

±

®

37

- Pentru a fi valabil, ordinul de plată trebuie să conţină menţiunile obligatorii cuprinse în Regulamentul B.N.R. nr.8/19.08.1994 privind ordinul de plată.

3.7.2. Participanţii implicaţi de ordinul de plată

Participanţii într-un transfer - credit sunt următorii: • Emitentul (non-bancar sau bancar) este persoana care emite un

ordin de plată pe cont propriu; • Plătitorul (client al societăţii bancare iniţiatoare sau însăşi

societatea bancară iniţiatoare) sau primul emitent; • Beneficiarul (client al societăţii bancare destinatare sau însăşi

societatea bancară destinatară); • Societatea bancară iniţiatoare este prima societate bancară

emitentă a unui ordin de plată; • Societatea bancară destinatară este ultima societate bancară din

lanţul transferului – credit, cea care recepţionează şi acceptă ordinul de plată pentru a pune la dispoziţia beneficiarului suma de bani înscrisă în acesta.

În derularea transferului – credit pot interveni şi societăţi bancare intermediare, altele decât societatea bancară iniţiatoare sau societatea bancară destinatară.

Aceste trei tipuri de societăţi bancare pot fi emiţătoare, atunci când emit ordinul de plată sau receptoare, atunci când îl recepţionează.

3.7.3. Operaţiuni necesare executării ordinului de plată

În vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiei plătitorului exprimată prin emiterea ordinului de plată, societăţile bancare participante în cadrul transferului – credit respectiv, trebuie să efectueze în ordine următoarele operaţiuni:

a. recepţia – procedura de recunoaştere a primirii ordinului de plată;

b. autentificarea – procedura prin care se determină că ordinul de plată a fost emis de persoana indicată ca emitent pe document;

c. acceptarea – procedura prin care se recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepţionat;

d. refuzul – procedură utilizată în cazul în care o societate bancară receptoare decide că nu este posibil să execute un ordin de plată dat de

38

un emitent sau că executarea ar determina costuri excesive ori întârzieri în finanţarea transferului – credit;

e. executarea – procedura de emitere a unui ordin de plată acceptat anterior.

3.7.4. Drepturile şi obligaţiile participanţilor

Derularea unui transfer – credit se desfăşoară pe baza unor principii de

procedură din care decurg obligaţii, respectiv drepturi pentru contrapartidă, riguros stabilite, ale participanţilor astfel:

• emitentul are obligaţii în legătură cu: - emiterea ordinului de plată; - plata pentru ordinul de plată emis.

• plătitorul are obligaţia plăţii spezelor bancare aferente procesării ordinului de plată;

• societatea bancară iniţiatoare are obligaţii privind: - returnarea sumei în caz de nefinalizare a transferului – credit; - plata dobânzilor de întârziere (în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează);

• societatea bancară receptoare are obligaţii cu privire la : recepţia, autentificarea, acceptarea sau refuzul; executarea ordinului de plată recepţionat, inclusiv intervalul de timp obligatoriu în care trebuie să se facă acesta; plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează);

• societatea bancară destinatară are obligaţii referitoare la: recepţia, autentificarea; acceptarea sau refuzul; punerea fondurilor la dispoziţia beneficiarului;

• plata dobânzii de întârziere (în situaţia în care întârzierea plăţii i se datorează).

Modalitatea completării ordinului de plată pentru trezoreria statului pe suport hârtie (OPHT), de către unităţile şi marile unităţi militare ca ordonatori de credite, este prezentată în anexa nr.5.

3.7.5. Circulaţia ordinului de plată

În exemplul următor prezentăm utilizarea ordinului de plată într-o situaţie în care este implicată o unitate militară beneficiară a unui serviciu prestat, în condiţiile legale.

39

Exemplu: U.M. 01015 recurge legal la serviciile S.C. DELTA S.A., în vederea efectuării unor reparaţii la tehnica de logistică din dotare.

• U.M. 01015 hotărăşte ca plata serviciilor prestate de societatea comercială DELTA S.A. să se efectueze printr-un ordin de plată. • În acest scop S.C. DELTA S.A. este beneficiară a unui ordin de plată emis de U.M.01015. • Ordinul de plată este prezentat de către plătitor băncii la care are deschis cont curent, respectiv cea care este societatea bancară iniţiatoare. • Banca ″M″ efectuează succesiv operaţiunile de recepţie, autentificare, acceptare şi, în final, executarea ordinului de plată primit de la banca ″N″, la care are deschis cont curent societatea comercială DELTA S.A. Banca ″N″ are calitatea de societate bancară destinatară. • În momentul acceptării ordinului de plată de către banca ″M″, transferul – credit este finalizat. • Ulterior, această societate bancară va credita contul clientului său, societatea comercială DELTA S., cu suma înscrisă pe ordinul de plată primit. • În acest fel, societatea comercială DELTA S.A. îşi recuperează contravaloarea serviciilor prestate. În figura următoare, evidenţiem modul de circulaţie a ordinului de

plată, potrivit exemplului considerat anterior.

U.M. 01015 PLĂTITOR

S.C. DELTA S.A. BENEFICIAR

BANCĂ ″M″ Societate bancară

iniţiatoare

Încheie contractul de prestări servicii

−

¬

¯

Se stinge creanţa

Emite ordinul de

plată

Creditează contul

beneficiarului

Fig.nr.5. Schema de circulaţie a ordinului de plată

BANCĂ ″N″ Societate bancară

destinatară

°

Emite ordinul de plată ®

40

În anexa nr.4, prezentăm un exerciţiu practic care reflectă utilizarea ordinului de plată, de către o unitate militară, într-o situaţie reală.

41

CAPITOLUL IV

CONTABILITATEA CANTITATIV – VALORICĂ - MIJLOC DE EVIDENŢĂ ŞI REALIZARE

A CHELTUIELILOR MATERIALE Restructurarea sistemului logistic militar, pentru atingerea standardelor de interoperabilitate, a determinat trecerea, în perioada actuală, la sistemul de contabilitate cantitativ – valorică. Acest tip de contabilitate, compatibilă cu cea din instituţiile publice, constă în ţinerea evidenţei cantitative la magazie (depozit, subunităţi, ateliere, laboratoare etc), a evidenţei cantitativ – valorice (analitice) pe gestiunile specialităţilor logistice existente, şi numai valorice (sintetice) de către compartimentul financiar - contabil (biroul contabilitate) al structurii militare respective. Metoda de contabilitate cantitativ - valorică implică însă subordonarea, în cadrul logisticii, a tuturor gestiunilor unei structuri militare (de la constituirea până la desfiinţarea lor) compartimentului financiar - contabil. Aceasta nu înseamnă că şeful logisticii (ca responsabil de inventar pe unitate), şefii compartimentelor de specialitate subordonaţi (ca subresponsabili principali de inventar), responsabilii de inventar pe locuri de folosinţă (comandanţii de subunităţi, şefii de secţii, laboratoare, ateliere etc.) şi gestionarii (magazionerii) nu au responsabilităţi bine definite prin reglementările în vigoare elaborate în domeniu. Având în vedere utilitatea pe care o are, obligaţiile şi responsabilităţile pe care le impune, considerăm că noua contabilitate (a valorilor materiale), integrată celei financiare, constituie pentru domeniul militar un obiectiv important ce se materializează datorită eforturilor meritorii ale colectivului Direcţiei Financiare. Utililitatea contabilităţii cantitativ – valorice, ca parte a sistemului informaţional logistic este dată, din punctul nostru de vedere, de următoarele argumente:

- Prin reflectarea cantitativ – valorică, în orice moment, a existenţei, dispersării şi stării elementelor de patrimoniu (mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale consumabile) ale unei organizaţii (structuri) militare, contabilitatea răspunde cerinţelor financiare şi manageriale,

42

care trebuie să fie reflectate de simbioza ″evidenţă – conducere - eficienţă″; - Datorită importanţei pe care o are, contabilitatea reprezintă pentru organele de analiză şi decizie, un instrument de informare, control, previziune şi planificare (financiară, a aprovizionării, consumului şi utilizării), care nu poate fi înlocuit; - Deoarece serveşte la evaluarea modului de administrare a patrimoniului unităţii (formaţiunii, marii unităţi etc.) permite, în funcţie de specificul său, luarea deciziilor privind realizarea achiziţiilor convenabile (eficiente) de bunuri materiale şi servicii, redimensionarea cheltuielilor (dacă fondurile alocate sunt restrictive), executarea unor obiective de investiţii etc. Obligaţiile şi responsabilităţile pe care le impune contabilitatea

cantitativ - valorică, în condiţii de eficienţă strict determinate, se reflectă, în primul rând, asupra modului de ţinere a evidenţei contabile şi operative. Legislaţia în vigoare (Instrucţiunile M73/10.09.1997; M8/27.01.1999; M93/05.08.1999; M103/28.08.1999; Normele Metodologice ale Ministerului Finanţelor pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora) evidenţiază principiile, regulile şi formularele necesare funcţionării contabilităţii cantitativ – valorice. Cu toate acestea, apreciem că, sunt evidente şi unele aspecte mai puţin detaliate de actele normative menţionate sau situaţii care permit folosirea şi a altor formulare pentru ţinerea evidenţelor contabilă şi operativă şi completarea celor de bază (fişa de cont analitic pentru valori materiale, fişe de magazie ş.a.).

Pentru trecerea la noul sistem de contabilitate, considerăm că este important să fie înţelese cu claritate formularele adecvate evidenţei cantitativ – valorice, în funcţie de nominalizarea valorilor (bunurilor): mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale.

4.1. Formulare pentru ţinerea contabilităţii sintetice a bunurilor materiale

Înregistrarea operaţiilor economico – financiare în contabilitatea

unităţilor şi a marilor unităţi militare se execută utilizând formula ″maestru –

43

şah simplificat″. În acest caz, contabilitatea sintetică se ţine pe ″Fişe de cont operaţii diverse″.

Principalele registre ce se folosesc în contabilitatea sintetică sunt : registrul jurnal general, registrul inventar şi cartea mare.

Pentru o imagine întregită asupra sistemului contabilităţii cantitativ – valorice, considerăm util să abordăm registrele menţionate anterior. • Registrul jurnal este un document obligatoriu în care se înregistrează în

mod cronologic, operaţiile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Operaţiile de aceeaşi natură, privind acelaşi loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document centralizator, care stă la baza înregistrărilor în registrul jurnal. Registrul jurnal poate fi prezentat sub forma unui registru jurnal general sau sub forma unor registre jurnal auxiliare pentru operaţii patrimoniale de aceeaşi natură. Periodic, de regulă lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul jurnal general. Totalurile realizate, lunar, în registrul jurnal se reportează în luna următoare. Suma totală astfel stabilită trebuie să fie egală cu totalul rulajelor debitoare şi creditoare, respectiv totalul sumelor debitoare şi creditoare din balanţa de verificare sintetică a lunii respective.

• Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, conform posturilor din bilanţul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil.

• Registrul ″cartea mare″ este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul jurnal general. Acest registru este suplinit de ″Fişa de cont pentru operaţii diverse″ în condiţiile formei de înregistrare în contabilitate ″maestru – şah simplificat″.

• Fişa de cont pentru operaţii diverse serveşte la ţinerea contabilităţii sintetice şi analitice a operaţiilor economice şi financiare la toate unităţile militare. Se întocmeşte într-un exemplar, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, de compartimentul financiar – contabil, pentru fiecare cont sintetic şi se dezvoltă pe conturi analitice. Se completează conform contexturii formularlui, la începutul anului pe baza notei de contabilitate de preluare a soldurilor de la sfârşitul anului

44

precedent, iar în cursul anului pe baza documentelor justificative referitoare la operaţiile intervenite. Înainte de înregistrare în ″fişele de cont pentru operaţii diverse″, documentele justificative, jurnalele auxiliare şi notele de contabilitate se înscriu în ″registrul jurnal″, fiecărui document atribuindu-i-se un număr de înregistrare, în ordinea cronologică de înscriere. La sfârşitul lunii, în ″fişele de cont pentru operaţii diverse″ se stabilesc totalurile rulajelor debitoare şi creditoare, care trebuie să fie egale cu totalul rulajelor debitoare şi creditoare din registrul jurnal. Pe baza fişelor sintetice se întocmesc balanţe de verificare lunare, ale căror date se verifică cu totalul din registrul jurnal.

4.2. Formulare pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a mijloacelor fixe

Astfel, pentru ţinerea evidenţei cantitativ - valorică a mijloacelor fixe sunt necesare formulare specifice.

1. pentru evidenţa contabilă: registrul numerelor de inventar (M8/1999, art.61); fişa mijlocului fix (M8/1999, art.72). În urma investigaţiilor făcute am constatat că, alături de cele două formulare menţionate, mai este necesar un document (formular) pentru evidenţa cantitativă şi valorică a mijloacelor fixe repartizate în unitate pe locuri de folosinţă. Acest formular, adică, ″fişa de evidenţă a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţă″, poate fi obţinut doar prin adaptarea, cu denumire, a ″fişei de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″ (M93/05.09.1999; pct.13, al.7 şi Norme Metodologice ale Ministerului Finanţelor, pag.126 – 129). Prin utilizarea acestui formular (adaptat) ar putea fi obţinute următoarele avantaje:

- cunoaşterea nivelului soldului şi al stocului pe unitate pentru fiecare mijloc fix, dacă în fişă este inclus şi existentul în depozit (magazie); - fişa mijlocului fix ar fi, astfel, utilizată numai pentru înregistrarea iniţială a mijlocului fix, executarea operaţiilor privind creşterea sau diminuarea valorii acestuia şi ulterior, scăderea lui (prin casare, transfer, valorificare etc.); - utilizarea lui pentru evidenţierea mişcărilor mijlocului fix în cadrul unităţii s-au în relaţiile cu terţi (transfer, valorificare ş.a.). Rezultă,

45

deci, că nu mai trebuie refăcut (recompletat) formularul ″fişa mijlocului fix″, decât în situaţia când este utilizat şi pentru mişcări interioare, când prin ieşirea bunului (mijlocului fix) din depozit soldul ar deveni ″zero″ pe fişă. Pentru materializarea reală a stării de uzură a mijlocului fix în evidenţa

contabilă, considerăm util ca în fişa de evidenţă a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţă, pentru depozit, să fie trecute în coloanele 9-20 rubricile: ″noi″, ″utilizate″, ″pentru reparat″, ″pentru declasat şi casat″.

2. pentru ţinerea evidenţei operative a mijloacelor fixe la depozitele de unitate, considerăm că este necesar acelaşi formular, care trebuie completat la modul prezentat anterior, numai pentru bunurile (mijloacele fixe) aflate în gestiunea acestora.

Dacă se organizează în acest fel evidenţa contabilă şi operativă, pot fi operate mişcările (interioare sau cele care majorează sau diminuează patrimoniul) în funcţie de starea reală de uzură a mijloacelor fixe respective (care este evaluată în fişa fiecărui mijloc fix).

Tot pentru ţinerea evidenţei operative, a mijloacelor fixe de către subunităţile gestionare, este necesară ″lista de evidenţă şi inventariere a mijloacelor fixe″ (M8/1999, art.57 şi 75). Acest formular nu este pevăzut în Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor precizate anterior. Am constatat, însă, că formularul respectiv se comercializează pe piaţă, deci poate fi procurat. În acest document (după completare), comisia de inventariere va menţiona starea reală de uzură a mijlocului fix (″nou″, ″utilizat″, ″pentru reparat″, ″pentru declsat şi casat″).

De remarcat este şi faptul că, la subunitate (la gestiune în folosinţă) evidenţa operativă mai presupune utilizarea, unui alt document pe care îl propunem, adică a ″fişei de evidenţă a mijloacelor fixe în folosinţă″, formular ce poate fi obţinut prin adaptarea denumirii ″fişei de evidenţă a obiectelor de inventar în folosinţă″ (Norme Metodologice ale Ministerului Finanţelor pag.123-125). Mijlocul fix poate fi dat în primire (dacă situaţia impune) de către responsabilul de inventar pe loc de folosinţă salariatului care îl utilizează (spre exemplu comandantul de subunitate predă spre folosinţă un autovehicul unui şofer).

Mişcarea mijloacelor fixe în cadrul unităţii, de la depozit (magazie) la locul de folosinţă şi invers sau de la un loc de folosinţă la altul (subunităţi, ateliere, laboratoare etc.) se consemnează în bonul de mişcare a mijloacelor fixe, aprobat de conducerea unităţii (structurii) militare respective (M8/1999, art.56). Celelalte documente justificative pentru intrări/ieşiri de mijloace fixe

46

în/din contabilitate sunt prevăzute în aceleaşi Instrucţiuni – M8 din 27.01.1999, art.52-54, completate cu prevederile Ordinului M103 din 28.08.1999.

4.3. Aspecte privind ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a obiectelor de inventar şi a materialelor

Obiectele de inventar şi bunurile materiale (altele decât mijloacele fixe) sunt detaliate (cu noţiuni şi enumerate) în instrucţiunile M8/27.01.1999 privind organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ – valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale (art.77-79; 89-91).

1. Pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a obiectelor de inventar se utilizează formularele specifice contabilităţii analitice a acestora. Astfel, la evidenţa contabilă care se ţine de către compartimentul financiar - contabil pe specialităţile logistice (gestiunile) existente, se întocmesc ″fişele de cont analitic″ şi se grupează separat pentru obiectele de inventar aflate ″în magazie″ (în depozitul de unitate), de cele aflate ″în folosinţă″ (la subunităţile gestionare pentru utilizare, funcţionare). Mai mult, această departajare a fişelor de evidenţă analitică se explică datorită clasificării obiectelor de inventar, în funcţie de locul unde se găsesc, respectiv: obiecte de inventar în magazie (contul sintetic 602), care pot fi ″noi″, ″utilizate″, ″pentru reparat″, ″pentru declasat sau casat″, obiecte de inventar în folosinţă (contul sintetic 603); obiecte de inventar la terţi (contul sintetic 604). Această ultimă grupă se explică prin acele obiecte de inventar care au fost predate, la unităţile militare specializate sau la agenţi economici de profil, pentru reparare sau recondiţionare. Rezultă, deci, că atunci când există asemenea cazuri trebuie întocmite, potrivit opiniei noastre, fişe de cont analitic distincte.

La sfârşitul fiecărei luni, la nivelul fiecărui compartiment de aprovizionare – înzestrare, se întocmesc pe baza fişelor de cont analitic specificate ″balanţele analitice ale valorilor materiale″ pe grupele de obiecte de inventar specificate. Datele din aceste balanţe se centralizează şi se confruntă cu cele din ″fişele de cont pentru operaţii diverse″ întocmite la nivelul compartimentului financiar - contabil, pentru conturile menţionate anterior. În acest fel se verifică exactitatea efectuării operaţiunilor în evidenţa contabilă specifică fiecărei funcţiuni logistice (gestiuni). În mod asemănător, în funcţie

47

de fişele şi conturile utilizate, se procedează pentru mijloacele fixe şi materiale.

Revenind la fişele de cont analitic, care se întocmesc pentru obiectele de inventar aflate în folosinţă, considerăm că acestea pot fi înlocuite cu ″fişa de evidenţă a stocurilor şi a obietelor de inventar pe locuri de folosinţă″. Prin înlocuirea propusă sunt evidente următoarele avantaje: se economiseşte timpul specific necesar efectuării operaţiunilor contabile, în urma mişcării obiectelor de inventar în interiorul unităţii (de la depozit la subunităţi şi invers, între subunităţi); în permanenţă există o imagine de ansamblu asupra repartizării obiectelor de inventar pe subunităţi gestionare; se centralizează datele necesare, sub aspect cantitativ şi valoric, pentru întocmirea balanţelor analitice lunare.

Fiindcă instrucţiunile prevăd necesitatea ţinerii evidenţei cantitativ – valorice a obiectelor de inventar pe stări calitative (noi, utilizate, pentru reparat, pentru declasat şi casat), suntem de părere că atât la evidenţa contabilă, cât şi la cea operativă trebuie să existe, pe fişe, această evidenţiere pentru existentul ″în depozit″. Dacă s-ar întocmi fişe de cont analitic, pentru fiecare obiect de inventar aflat în evidenţă, pe stări calitative (de uzură) menţionate, atunci efortul contabil ar fi suplimentar. În acest scop, considerăm trei variante de ţinere a evidenţei contabile pentru fiecare obiect de inventar. Astfel, pentru prima sunt necesare următoarele formulare:

(a) fişa de cont analitic, pentru existentul de obiecte de inventar ″în depozit″;

(b) fişa de evidenţă a stocurilor şi a obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă, pentru evidenţierea mişcărilor la şi de la subunităţile gestionare;

(c) acelaşi formular de la punctul (b), afectat pentru ţinerea evidenţei contabile a obiectelor de inventar ″în depozit″ pe stările calitative precizate anterior.

Potrivit prevederilor art.13, al.7 (ultimul) din M93/05.09.1999, poate fi întocmită ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″ în locul ″fişei de cont analitic″ (în cazul unităţilor cu mai multe gestiuni distincte), ceea ce ar permite să se întocmească o astfel de fişă pentru depozit (cu stările de uzură distincte) şi o a doua fişă (de acelaşi fel) pentru subunităţile gestionare.

Se poate utiliza şi o singură fişă, pentru depozit (pe stări de uzură) şi subunităţi, la un loc (dacă aceasta permite), dar, în acest caz, va fi îngreunat procesul de întocmire a balanţei analitice lunare. Din cele trei variante de

48

ţinere a evidenţei contabile, prezentate, apreciem că cea de-a doua ar putea fi cea mai practică şi mai puţin costisitoare.

Pentru evidenţa operativă a fiecărui obiect de inventar, la depozite şi subunităţi gestionare de unitate, considerăm că sunt necesare următoarele formulare:

- fişa de magazie dacă acelaşi obiect de inventar este depozitat în mai multe magazii şi are mai multe stări calitative (de uzură); - fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă, în care obiectul de inventar va fi evidenţiat, centralizat, pe stările tehnice arătate (noi, utilizate, pentru reparat, pentru declasat şi casat) şi pe mai multe magazii (dacă este cazul). Acest document poate înlocui (dacă bunurile sunt depozitate în aceiaşi încăpere) fişa de magazie. Din cele prezentate, rezultă că atunci când trebuie distribuit din

depozit un obiect de inventar, pe bonul de predare – transfer –restituire (documentul justificativ de distribuţie) trebuie trecută starea de uzură a bunului respectiv.

2. La subunitatea gestionară (pentru folosinţă), apreciem că, obiectul de inventar va fi evidenţiat, mai întâi, în ″fişa de magazie″ şi apoi în ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″, la una din stările tehnice (de uzură) trecute în document. Dacă bunul respectiv (să zicem o pereche de bocanci) trebuie distribuit la un militar (salariat civil), opinăm că plutonierul de subunitate are obligativitatea de a materializa operaţiunea de ieşire, din ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar″, de la starea de calitativă la care s-a făcut intrarea la rubrica ″pe militari în folosinţă″ deschisă în acelaşi document. Practic, în această partidă (rubrică) sunt centralizate toate obiectele de inventar de acelaşi fel, (de exemplu – bocanci) existente pe militari în orice moment, care au fost distribuit individual, pe baza ″inventarului materialelor aflate asupra …″.

Deci, atât intrarea cât şi ieşirea în /din folosinţă la/de la militari se face pe baza acestui formular.

Ţinerea evidenţei operative, potrivit modalităţii prezentate, permite desfăşurarea în condiţii normale a următoarelor activităţi:

- depozitarea obiectelor de inventar, în depozitele de unitate şi magaziile subunităţilor gestionare, pe stările reale de uzură ale acestora; - schimbarea stării calitative a bunurilor la intrarea lor în magazie (de la militari) şi în depozit (de la subunităţile gestionare);

49

- executarea cu uşurinţă a controalelor de către organele abilitate (ale unităţii, formaţiunii, marii unităţi, cele ierarhic superioare sau de control financiar de gestiune) la termenele planificate; - recuperarea valorii bunurilor depreciate sau constatate lipsă şi sancţionarea corespunzătoare a persoanelor responsabile de producerea pagubelor. Pentru ţinerea evidenţei contabile şi operative a materialelor

consumabile, care se înregistrează în evidenţa subunităţii (similare), conform prevederilor art.129 din instrucţiunile M8/27.01.1999, se utilizează ″fişa de cont analitic pentru valori materiale″; ″fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă″ şi ″fişa de magazie″.

3. Pentru materialele consumabile evidenţa contabilă se ţine numai pe fişa de cont analitic, iar evidenţa operativă la depozitul de unitate numai pe fişa de magazie. Considerăm că se poate, totuşi, întocmi la depozit şi fişa de evidenţă a stocurilor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă (ca şi în cazul obiectelor de inventar) dacă materialele consumabile de acelaşi fel sunt depozitate în mai multe încăperi ale aceluiaşi depozit. În acest document sunt centralizate datele din fişele de magazie întocmite, la fiecare magazie în parte, pentru acelaşi material. La subunităţile gestionare nu se ţine evidenţă operativă pentru materialele consumabile (altele decât cele prevăzute la art.129, M8). În situaţia când acestea funcţionează ca subunităţi izolate (temporare sau permanente), atunci, evidenţa materialelor consumabile de resortul intendenţei primite pentru o perioadă de timp (îndelungată sau scurtă – potrivit misiunii de îndeplinit) se va ţine pe ″fişa de evidenţă a hrănirii oamenilor şi animalelor″ la subunităţile izolate.

Distribuirea bunurilor materiale consumabile pentru consumul intern al unităţii (formaţiunii, etc) se face pe baza bonului de consum (colectiv) (M8/art.116-121, N.M. ale M.F. pag.100-103).

În funcţie de sursa de provenienţă (achiziţii, transferuri de la alte unităţi etc.) materialele consumabile se trec pe cheltuieli prin conturile 13 (materialele procurate cu bani ″cash″), 234 (materialele achiziţionate de la furnizori cu factură) şi 480 (materialele primite prin transfer de la alte unităţi) conform ″Îndrumătorului privind încadrarea cheltuielilor pe articolele şi alineatele clasificaţiei bugetare″. Materialele consumabile care nu fac obiectul depozitării (rechizite de birou, imprimate etc) nu se mai predau în depozitele unităţii ci se include direct în cheltuieli, pe bază de bon de consum. Distribuţia la subunităţi a materialelor consumabile prevăzute în norme (materiale de igienă personală, materiale de întreţinere etc) precum şi a celor necesare

50

întreţinerii, exploatării şi reparării tehnicii militare se face, în baza cererii de materiale, pe documente centralizatoare (borderouri de repartiţie distribuţie, centralizatorul foilor de parcurs prelucrate etc).

Întrucât instrucţiunile nu prevăd în mod expres scăderea drepturilor de echipament ce se cuvin cadrelor militare conform normelor sau cele care se primesc contra cost, suntem de părere că acestea se pot distribui şi scădea pe baza borderoului de repartiţie distribuţie centralizator, potrivit prevederilor Instrucţiunilor M93 din 05.09.1999, pag.49.

În situaţia mutării militarilor în termen dintr-o unitate militară în alta, apreciem că este necesar să fie întocmite fişe de cont analitic separate pentru fiecare articol de echipament (care face obiectul predării – primirii pe baza actului de primire), în vederea evidenţierii contabile separate a acestei mişcări până la primirea documentului de scădere (acte de primire exemplarul nr.1).

În contabilitatea sintetică operaţiunea se înregistrează la contul 604 (obiecte de inventar aflate la terţi). Pentru uşurarea operaţiunii de predare - primire a echipamentului (tip militar în termen), considerăm că se impune să fie utilizat ″actul de alocare – scoatere la (de la) drepturi ″ (M93/05.08.1999, pag. 51-54).

Pe baza studiului legat nemijlocit de practică, am căutat să detaliem câteva aspecte semnificative pentru ţinerea evidenţei cantitativ – valorice a bunurilor materiale, de orice fel, la nivelul compartimentelor de aprovizionare tehnico – materială din structurile militare, în timp de pace.

Considerentele arătate ţin cont, în egală măsură, de prevederile legislaţiei în vigoare şi de obligaţiile organelor de specialitate de a organiza şi conduce contabilitatea cantitativ - valorică a tuturor bunurilor materiale în condiţii de utilitate şi eficienţă.

51

CAPITOLUL V

CONTROLUL OPERAŢIILOR PATRIMONIALE ŞI A REALIZĂRII PLANIFICĂRII CHELTUIELILOR

DE CĂTRE UNITATEA MILITARĂ BUGETARĂ

5.1. Controlul - funcţie a managemetului logistic şi financiar

În cadrul oricărei organizaţii, controlul constituie o componentă principală a activităţii manageriale, având rolul de a furniza conducătorului organizaţiei informaţii şi date cu privire la modul de organizare, conducere şi desfăşurare a acţiunilor, de îndeplinire a deciziilor şi de respectare a prevederilor legale care reglementează activitatea sistemului condus. De asemenea, prin aplicarea principiului conexiunii inverse (feedback) prin intermediul controlului, conducătorul poate fundamenta, cu o rată de risc minimă, proiectele de viitor.

Identificarea devierilor de la obiectivele

previzionate

Analiza cauzelor acestor devieri

Performanţelor reale obţinute

Întocmirea planurilor de acţiune şi aplicarea

acestora

Întocmirea programului de acţiuni

corective

Aplicarea măsurilor corective necesare

Performanţe previzionate

Stabilirea standardelor pentru activităţile

planificate

Fig.nr.6. Modul de acţiune a principiului conexiunii inverse (feedback)

Măsurarea performanţelor reale

Compararea performanţelor reale cu

standardele stabilite

52

Cunoaşterea mediului economic şi financiar în care evoluează sistemul militar şi, deci, şi unitatea militară ca parte a acestui sistem, reprezintă o cerinţă de bază a asigurării unei conduceri eficiente. Cunoaşterea situaţiei patrimoniale a unităţii militare în orice moment, a capacităţii de a reacţiona eficient şi oportun la stimulii externi şi interni, este asigurată atât cu ajutorul contabilităţii cât şi al controlului operaţiilor economico – financiare, organizat şi exercitat în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare. În acest context, apreciem că activitatea de control, ca funcţie a conducerii, asigură compararea rezultatelor obţinute în procesul de planificare şi realizare a cheltuielilor unităţii militare, cu misiunile, obiectivele şi standardele stabilite în perioada de prognoză şi planificare şi permite evaluarea eficienţei realizării cheltuielilor, eliminarea unor disfuncţionalităţi şi optimizarea funcţionării sistemului logistic în ansamblu. Controlul planificării şi evidenţei realizării cheltuielilor unităţii militare bugetare presupune procesarea unei mai mari cantităţi de informaţii şi deci utilizarea unei game largi de activităţi ″mixte″ prin care cel ce organizează şi desfăşoară controlul trebuie să execute atât muncă fizică dar şi să fie capabil să manevreze informaţii. Prin control, organele de conducere logistică îşi asigură informarea dinamică, reală şi preventivă ceea ce reprezintă suportul real pentru îmbunătăţirea calităţii deciziilor pe baza valorii concluziilor. Controlul pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la asigurarea unei conduceri ştiinţifice şi eficiente prin sesizarea aspectelor deviante, anterior sau în momentul în care acestea se manifestă, pentru a se interveni oportun şi eficient în vederea prevenirii şi lichidării cauzelor generatoare de disfuncţionalităţi. Acest lucru determină, în opinia noastră, necesitatea practicării unui control orientat către viitor. De regulă se apreciază că planificarea este orientată spre viitor, iar controlul spre trecut6, lucru care nu este valabil în toate situaţiile. Controlul orientat spre viitor permite obţinere unor informaţii şi date pe baza cărora programele stabilite anterior pot fi corectate pentru a se obţine concordanţa între previziuni şi performanţele urmărite în activitatea logistică din cadrul unităţii militare. Controlul nu trebuie să se rezume doar la a constata o anumită stare a sistemului ci trebuie să poată fi folosit ca instrument de intervenţie

6 Corneliu Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 1993

53

pentru corectarea şi lichidarea cauzelor care au determinat devierea sistemului de la obiectivele previzionate. Considerăm că, în principal, activitatea de control trebuie să urmărească:

• respectarea legalităţii, oportunităţii şi necesităţii administrării şi utilizării fondurilor bugetare puse la dispoziţia unităţii militare;

• modul cum sunt utilizate şi întocmite documentele justificative; • prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor şi asigurarea

păstrării integrităţii patrimoniului unităţii militare.

5.2. Organizarea activităţii de control asupra operaţiilor patrimoniale în unitatea militară bugetară

Controlul se află într-o strânsă interdependenţă şi interacţiune cu

celelalte funcţii ale conducerii, condiţionându-se reciproc. Obiectul controlului îl constituie relevarea erorilor, devierilor de la

obiectivele previzionate lipsurilor şi deficienţelor şi stabilirea acţiunilor şi măsurilor concrete pentru eliminarea acestora şi evitarea producerii lor în viitor.

Controlul reprezintă o necesitate obiectivă şi totodată subiectivă a procesului planificării logistice şi a realizării cheltuielilor de către unitatea militară, dar nu este un scop în sine, ci un mijloc de perfecţionare a activităţii de execuţie, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.

În opinia noastră, activitatea de control a operaţiilor patrimoniale şi evidenţei realizării cheltuielilor de către unitatea militară, privită ca proces bine structurat şi aflat în interdependenţă cu celelalte activităţi logistice, presupune parcurgerea unor etape logice care s-ar putea prezenta astfel:

• formularea obiectivelor controlului; • stabilirea formelor de control şi organelor (persoanelor)

competente să execute controlul în raport cu obiectivele previzionate;

• identificarea surselor de informare necesare executării controlului (documente primare, documente de evidenţă contabilă, alte documente);

• determinarea procedeelor şi metodelor de control necesare a fi utilizate;

54

• identificarea abaterilor, lipsurilor şi deficienţelor precum şi rezervele de perfecţionare ce se pot constata în sfera de cuprindere a compartimentului (activităţii) controlat;

• stabilirea actelor de control în care se vor înscrie constatările; • stabilirea măsurilor pentru finalizarea activităţii de control; • analiza eficienţei controlului pe linia prevenirii pagubelor şi a

perfecţionării activităţii controlate. Cunoaşterea situaţiei patrimoniale şi financiare a unităţii militare în

orice moment are la bază prelucrarea informaţiilor conţinute în documentele primare privind intrarea – ieşirea bunurilor materiale în (din) unitate (factura fiscală, nota de primire, recepţie şi constatare diferenţe, bonul de transfer – restituire, actul de primire etc), precum şi în verificarea periodică a documentelor şi formularelor pe baza cărora este ţinută evidenţa operativă, contabilă şi statistică (fişa de magazie, fişa mijlocului fix, fişa de cont analitic etc).

Apreciem că asigurarea exactităţii, corectitudinii şi realităţii datelor şi informaţiilor cuprinse în aceste documente constituie o premisă a fundamentării proiectelor şi planurilor de aprovizionare şi consum pe baze reale. Controlul are menirea de a orienta activităţile compartimentului logistic spre obiectivele majore cuprinse în planurile de aprovizionare tehnico-materială, asigurându-se abordarea şi ordonarea în funcţie de priorităţile raţionale şi de perspectivă.

În unitatea militară, ca de altfel în întreaga armată, controlul activităţii financiare se execută de către organe proprii (control intern) precum şi de către organe abilitate ale statului (control extern)7.

Controlul intern se exercită atât de organele specializate ale Ministerului Apărării Naţionale cât şi de către personalul unităţii militare (comandant, şef al logisticii, contabil şef, şefii de compartimente) şi are de regulă un caracter preventiv dar şi unul de verificare a activităţii financiar – contabile desfăşurate în unitatea militară.

Controlul extern se efectuează la diferite niveluri de către organele abilitate ale statului (Ministerul de Finanţe, Curtea de Conturi) care verifică modul de utilizare a fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat.

Potrivit prevederilor legale, în Ministerul Apărării Naţionale se organizează şi funcţionează controlul financiar care se exercită în următoarele forme:

• controlul ierarhic al unităţii militare; 7 Gândirea militară românească, nr.3/1998, pag.71

55

• controlul financiar preventiv; • auditul intern.

După timpul în care se desfăşoară, raportat la momentul efectuării operaţiilor sau activităţiilor ce se supun controlului, controlul financiar se manifestă sub trei forme:

• anticipat sau preventiv; • concomitent sau operativ – curent; • postoperativ sau ulterior.

Toate aceste forme ale controlul financiar sunt în strânsă interdependenţă şi se completează reciproc.

Contolul ierarhic financiar preventiv se exercită de către unitatea militară prin intermediul personalului abilitat şi cuprinde acţiuni de verificare periodică a modului de planificare şi execuţie a cheltuielilor manifestându-se înainte, în timpul sau după efectuarea operaţiilor patrimoniale.

Prin intermediul obiectivelor stabilite cât şi al personalului participant, controlul ierarhic are un pronunţat caracter preventiv şi oferă posibilitatea de a stopa, înainte de efectuare, operaţiile nelegale (nereale) sau neeconomicoase, contribuind la utilizarea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi financiare, la creşterea răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor. De asemenea, executându-se chiar la locul de efectuare a operaţiilor se poate constata cu exactitate realitatea şi autenticitatea acestora şi a documentelor justificative. Totodată survenind la intervale de timp determinate se crează posibilitatea de a depista operativ eventualele disfuncţionalităţi şi de a preîntâmpina producerea de pagube.

Conform instrucţiunilor în vigoare8 se supun controlului financiar preventiv operaţii cum ar fi:

• încheierea contractelor de prestări servicii; • încheierea contractelor privind achiziţia produselor agroalimentare

sau a altor materiale; • bugetul de venituri şi cheltuieli; • deschiderea şi repartizarea de credite bugetare; • efectuarea de plăţi din fondurile publice (deconturi, state de plată

etc);

8 Ordonanţa nr.119/1999 publicată în Monitorul Oficial nr.430/31.08.99 şi Normele Metodologice de aplicare nr.332/03.03.00 publicate în Monitorul Oficial nr.96/03.03.00

56

• declasarea şi casarea bunurilor materiale , altele decât mijloacele fixe;

• primirea – predarea în consum a bunurilor materiale, casarea şi valorificarea materialelor;

• efectuarea de încasări în numerar etc. În funcţie de necesităţi, aceste operaţii se adaptează şi se completează

de conducerea unităţii militare, depinzând de structura organizatorică şi de specificul activităţii.

De regulă controlul financiar preventiv se exercită de către contabilul şef. În funcţie de volumul şi complexitatea operaţiilor ce se supun controlului, comandantul unităţii, la propunerea contabilului şef, poate împuternicii şi alte persoane să exercite controlul financiar preventiv. Împuternicirea se face pe baza ordinului de zi pe unitate, nominalizându-se doar operaţiunile asupra cărora persoanele împuternicite pot executa controlul, condiţiile şi perioada în care îşi desfăşoară activitatea.

Persoanele împuternicite să execute controlul finaniar preventiv (locţiitorii comandantului, şefi de compartimente etc) trebuie să aibă pregătirea şi experienţa necesară, să îndeplinească condiţiile de cinste şi corectitudine. Persoanele care exercită controlul financiar preventiv răspund pentru legalitatea şi eficienţa operaţiilor cuprinse în documentele prezentate de compartimentele de aprovizionare tehnico – materială.

Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe bază de documente însoţite de acte justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii şi legalităţii. Documentele se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de şefii compartimentelor de specialitate. Obţinerea vizei de control financiar preventiv pe documente care se dovedesc ulterior nelegale sau care cuprind date nereale nu exonerează de răspundere pe şefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.

În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul constată că operaţiile prezentate la control sunt nelegale, nereale sau neeficiente, informează în scris despre aceasta organele competente care vor lua măsurile ce se impun. Documentele care nu au fost vizate nu se înregistrează în contabilitate, pentru aceasta ţinându-se o evidenţă separată.

Pe linia organizării şi exercitării controlului financiar preventiv, normele legale stabilesc o serie de fapte care constituie contravenţie şi generează răspunderea contravenţională, astfel:

• neemiterea în termen a normelor de organizare în cadrul unităţii militare a controlului financiar preventiv;

57

• întocmirea şi prezentarea pentru obţinerea vizei a unor documente în care sunt consemnate operaţii fără bază legală sau care cuprind date nereale;

• vizarea pentru control financiar preventiv a unor documente care conţin operaţii care încalcă reglementările legale în vigoare;

• refuzul nejustificat al acordării vizei pentru operaţii legale; • înregistrarea în contabilitate a unor documente fără ca acestea să

poarte viza de control financiar preventiv sau aprobarea organelor competente.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către organele de control financiar de gestiune, iar în unele cazuri şi de către contabilul şef.

Auditul intern se execută de către Direcţia Audit Intern ca organ central de specialitate al Ministerului Apărării Naţionale şi secţiile de audit subordonate, care au competenţe teritoriale.

Auditul Intern are un caracter postoperativ sau ulterior şi urmăreşte respectarea dispoziţiilor şi normelor legale privind gestionarea şi gospodărirea bunurilor materiale şi băneşti; utilizarea valorilor materiale, declasările şi casările de bunuri materiale; efectuarea plăţilor şi încasărilor de orice natură; întocmirea şi circulaţia documentelor justificative primare şi de evidenţă contabilă. De regulă, auditul intern se exercită cel puţin o dată pe an, dar în cazul unor unităţi cu volum redus de materiale acesta se poate executa la o perioadă mai mare fără însă a depăşi doi ani.

Din spectrul formelor de control care se exercită în unitatea militară face parte şi auditul intern. Conform Ordonanţei Guvernului nr.199/1999 auditul intern reprezintă un ansamblu de activităţi şi acţiuni desfăşurate în scopul realizării unui diagnostic general al sistemului (unităţii militare) sub aspect tehnic, managerial şi financiar - contabil.

În cadrul auditului intern, structurile specializate, vor urmări operaţiile patrimoniale sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanţul lor de desfăşurare. Prin însăşi natura sa, auditul intern are pe lângă un caracter postoperativ şi unul concomitent, urmărindu-se activitatea globală desfăşurată de sistemul auditat la nivelul unui an calendaristic. Este de remarcat faptul că între auditul intern şi controlul intern al unităţii militare există un raport de subordonare, controlul intern urmând să facă el însuşi obiectul auditului intern. În timp ce controlul intern reprezintă un ansamblu de măsuri la dispoziţia comandantului unităţii militare pe care acesta le utilizează pentru reglarea funcţionării sistemului, auditul intern este un control de tip ″evaluare″, un

58

control final, ultimul din seria controalelor efectuate de structurile proprii ale sistemului militar.

Un model privind formele şi metodele specifice de control este prezentat în anexa nr.9.

Apreciem că, în general, în cadrul aceleiaşi unităţi militare următoarele persoane au atribuţii pe linia exercitării controlului planificării şi evidenţei cheltuielilor şi asigurării legalităţii operaţiilor patrimoniale:

• comandantul unităţii; • şeful logisticii; • contabilul şef; • şefii compartimentelor de asigurare tehnico – materială. În cadrul activităţii de control fiecare din aceste persoane va urmări

obiective specifice a căror finalitate o va constitui verificarea modului în care au fost realizate cheltuielile şi asigurarea integrităţii patrimoniului unităţii militare.

5.3. Valorificarea rezultatelor controlului planificării şi evidenţei realizării cheltuielilor de către

unitatea militară bugetară

Prin însuşi esenţa sa controlul are menirea nu doar de a constata lipsurile, deficienţele şi devierile de la obiectivele previzionate cât şi de a oferii soluţii viabile în vederea eliminării acestora.

Considerăm că pentru a fi eficient şi pentru a da rezultatele scontate controlul trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

• să fie adaptat corespunzător planurilor la care se referă; • să asigure obiectivitate şi flexibiliate; • să fie adecvat climatului organizaţional asupra căruia se exercită; • să asigure finalitate, adică să fie orientat spre luarea unor măsuri

corective. În orice situaţie controlul trebuie să acţioneze pentru soluţionarea

concretă, operativă a problememlor, să împiedice apariţia abuzurilor şi încălcarea normelor legale.

Finalizarea acţiunilor de control, respectiv valorificarea constatărilor făcute depinde de organul de control, de organele de conducere ale unităţii militare şi de viabilitatea soluţiilor propuse. Toate controalele se vor finaliza prin încheierea unor acte constatatoare în care vor fi consemnate toate

59

problemele ivite, precum şi măsurile propuse. Aprecierile şi constatările cuprinse în aceste acte vor trebuie să evite formulările generale, lipsite de conţinut şi să prezinte principalele nereguli şi cauzele acestora, argumentate cu date şi documente concrete, măsurile şi termenele de remediere pe competenţe.

Datele cuprinse în ″Actul de constatare″ vor fi aduse la cunoştinţa celor interesaţi pe bază de semnătură, aceştia răspunzând direct de respectarea termenelor şi măsurilor ordonate(Anexa nr. 7 )

De regulă, constatările făcute atât cu ocazia controlului ierarhic propriu cât şi cu ocazia auditului intern se vor înscrie şi în ″Registrul unic de control″ al unităţii militare.

Valorificarea constatărilor făcute cu ocazia controlului financiar preventiv sau a auditului intern va respecta următoarele etape:

• pe baza actelor de control întocmite şeful comisiei de control va prezenta comandantului unităţii concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile ce se impun pentru remedierea deficienţelor sau pentru recuperarea pagubelor;

• pe baza competenţelor legale şi în cadrul termenelor ordonate, comandantul unităţii va lua măsuri pentru aplicarea integrală a măsurilor propuse, recuperarea pagubelor etc;

Comandantul unităţii militare este obligat ca atât în cadrul şedinţelor de lucru cât şi trimestrial să execute o analiză a situaţiei patrimoniului unităţii, a modului în care sunt gestionate bunurile materiale şi a eficienţei şi economicităţii realizării cheltuielilor.

Finalizarea şi valorificarea rezultatelor controlului va urmări stabilirea măsurilor necesare pentru corectarea şi prevenirea abaterilor şi deficienţelor, şi aplicarea măsurilor de răspundere contravenţională, administrativă sau penală după caz. Aceste măsuri vor fi luate atât pe timpul desfăşurării controlului cât şi ulterior, şi vor cuprinde:

• asigurarea depozitării, păstrării, conservării şi distribuţiei bunurilor materiale în condiţii corepunzătoare;

• corectarea erorilor în evidenţa operativă sau contabilă; • întocmirea corectă şi la timp a documentelor justificative; • înregistrarea plusurilor în gestiune; • stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubelor; • înaintarea la organele competente (Parchetul Militar) a

documentelor încheiate în cazul constatării de fapte cu caracter penal.

60

* * *

Indiferent de forma şi de domeniul de activitate în care se execută, considerăm că este important, ca acţiunile de control şi audit să fie desfăşurate nu numai pentru sesizarea abaterilor (neregulilor, pagubelor) şi corectarea lor, ci, în primul rând pentru prevenirea acestora. Rolul controlului şi auditului intern exercitat de către organele de logistică şi, financiare şi de audit este acela de a dirija activitatea structurilor subordonate în ansamblul lor, ca şi a fiecărui subordonat în parte spre realizarea obiectivelor prestabilite. De fapt cea mai importantă funcţie a controlului şi a auditului logistic şi financiar, este de a sesiza dacă performanţele atinse sunt sau nu la nivelul aşteptărilor.

61

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE Pentru realizarea unei mai bune planificări (materiale şi financiare) a aprovizionării, evidenţiem următoarele considerente:

• planurile de aprovizionare pot fi astfel construite încât să fie mai flexibile, mai uşor de adaptat pe parcursul derulării aprovizionării;

• cantităţile şi valorile aferente prevăzute în plan trebuie să fie recalculate la timp, în funcţie de fluctuaţiile efectivelor şi ale preţurilor de livrare;

• planurile de aprovizionare trebuie actualizate şi ca urmare a modificării normelor de consum (dotare, funcţionare);

• planurile de aprovizionare trebuie corelate în permanenţă cu misiunile pe care urmează să le îndeplinească unităţile şi marile unităţi în timp de pace;

• planificarea aprovizionării şi consumului de produse şi materiale capătă o importanţă mult mai mare în condiţiile în care, de curând, s-a trecut la contabilitatea cantitativ - valorică în structurile militare;

• controlul proceselor de aprovizionare şi consum va trebui să urmărească în primul rând prevenirea şi înlăturarea risipei de efort uman şi mijloace materiale, şi derularea acestor procese în condiţii de eficienţă maximă.

Justificarea cheltuirii fondurilor, în condiţii de oportunitate şi eficienţă, se face pe baza titlurilor de credit, de încasare şi de plată utilizate de către organizaţiile militare în timp de pace. Comparativ cu efectele de comerţ fundamentale (cambia, biletul la ordin, varantul), care au o semnificaţie de natură tangenţială în procesul de vânzare – cumpărare de specific militar, cecul şi ordinul de plată sunt utilizate nemijlocit, dar sub un aspect funcţional limitat (încasări şi plăţi).

Prin abordarea contabilităţii cantitativ – valorice (sintetice, analitice şi operative), din punctul de vedere al ţinerii evidenţei, am relevat în capitolul patru unele propuneri care trebuie luate în considerare pentru mai multă obiectivitate în reflectarea cantitativ - valorică a patrimoniului oricărei structuri militare din armată.

Controlul activităţii financiar – contabile contribuie la măsurarea şi corectarea performanţelor obţinute în activitatea compartimentelor de

62

aprovizionare, în scopul asigurării îndeplinirii la parametrii calitativi superiori a obiectivelor şi planurilor stabilite în procesul de aprovizionare şi consum.

Ca funcţie a conducerii, controlul are două laturi care se condiţionează reciproc: o latură pasivă, de înregistrare şi evaluare a performanţelor, şi o latură activă de corectare a devierilor apărute. Pentru a mării eficienţa controlului şi a putea valorifica superior rezultatele acestuia, opinăm că atât logisticienii cât şi comandanţii trebuie să ţină seama de îmbinarea armonioasă şi cu discernământ a acestor două laturi.

Apreciem că activitatea de control, ca revers al planificării, trebuie să se bazeze pe planuri stabilite anterior. Aceste planuri vor trebui să fie clare, cât mai detaliate, integrate şi adaptate structurii organizaţiei, doar astfel putându-se obţine rezultate care să contribuie la creşterea eficienţei actului managerial în cadrul sistemului logistic din unitatea militară.

63

BIBLIOGRAFIE

*** LEGI ***

Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin legea nr.83/1994;

Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificată prin legea nr.83/1994; Legea nr.138/1999, cu privire la salarizarea şi alte drepturi ale

personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională;

*** ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI GUVERNAMENTALE ***

Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul

financiar preventiv, în Monitorul Oficial nr.430/31.08.1999; Ordonanţa Guvernului nr.11/1993 privind cambia şi biletul la ordin,

în Monitorul Oficial nr.201/1993. Hotărârea Guvernului nr.964/23.12.1998 pentru aprobarea

clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe, în Monitorul Oficial nr.520 din 30.12.1998;

Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora, aprobate prin H.C. nr.831/1997;

*** REGLEMENTĂRI ELABORATE DE CĂTRE MINISTERUL FINANŢELOR ŞI BANCA NAŢIONALĂ ***

Normele – cadru nr.6/1994 ale B.N.R., privind comerţul făcut de

societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit cu cambii şi bilete la ordin; Normele tehnice nr.10/1994, privind cambia şi biletul la ordin emise

de B.N.R.; Normele – cadru nr.7/1994, privind comerţul făcut de societăţile

bancare şi celelalte societăţi de credit cu cecuri ale B.N.R.; Regulamentul B.N.R. nr.8/19.08.1994, privind ordinul de plată;

64

Normele – cadru nr.15/19.08.1994, privind ordinul de plată emis de B.N.R.;

Normele tehnice nr.16/19.08.1994, privind ordinul de plată pe suport hârtie;

Normele Metodologice nr.16144/1995, privind confecţionarea, completarea şi utilizarea Ordinului de plată pentru trezoreria statului pe suport hârtie (OPHT) în operaţiuni de decontări, emise de Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a României, publicate în Monitorul Oficial nr.108/28.05.1996.

*** ORDINE ŞI INSTRUCŢIUNI MILITARE ***

Norme Generale, privind organizarea şi conducerea contabilităţii în

Ministerul Apărării Naţionale aprobate prin Ordinul M73/10.09.1997; Instrucţiuni privind organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ –

valorice a bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale aprobate prin Ordinul nr.M8/27.01.1999;

Ordinul Ministrului de Stat, Ministrul Apărării Naţionale, pentru actualizarea şi completarea Ordinului nr. M8/27.01.1999;

Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor specifice privind activitatea financiar – contabilă, şi modelele acestora, aprobate prin Ordinul nr.93/05.08.1999.

*** LUCRĂRI DE AUTORI ROMÂNI ***

Doru Băjan; Sever Bomoş, Buletin Economic Legislativ nr.10/1994,

p.36-58; 85-86; Mircea Boulescu; Marcel Ghiţă , Control financiar şi expertiză

contabilă, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992. Niculae Feleagă; Ion Ionaşcu, Contabilitate Financiară (vol.III),

Editura Economică, Bucureşti, 1993, p.54-57; Gheorghe Minculete;Benone Andronic , Marketing în armată,

Editura Academiei de Înalte Studii Militare,Bucureşti,1999 ; Ovidiu Nicolescu; Ion Verboncu, Management şi eficienţă, Editura

Nora, Bucureşti, 1994, p.17-27; 192-197;

65

Gheorghe Postolea ; Mircea Horia Hossu , Efectele de comerţ, hârtiile de valoare şi mecanismele bursiere în economia de piaţă, Imprimeria ″Ardealul″, 1992, p.10-24;

Corneliu, Russu, Management, Editura Expert, Bucureşti, 1993, p.174-185;