PLAN TERAPEUTIC PENTRU TRATAREA FRICII DE INTUNERIC

Definirea conceptului :

Principiul de bază al terapiei cognitiv-comportamentale este că «modurile în care

individul se comportă sunt determinate de situaţiile indicate şi de felul în care subiectul le

interpretează».1 Astfel, gândurile şi atitudinile subiectului, şi nu doar evenimentele

exterioare, influenţează stările afective ale persoanei. Terapia cognitivă este un demers

firesc, care permite subiectului să conştientizeze aceste mecanisme şi să-şi schimbe starea

sufletească.2

De pildă, un depresiv îşi spune «totul e lipsit de sens», iar un anxios se gândeşte

frecvent «ce va fi dacă...?» Deşi aceste gânduri negative sunt distorsionate exagerat şi

lipsite de temei logic, ele creează impresia că au o bază reală, cum este de altfel, in cazul

fricii de intuneric.

Motivaţia :

Consideram ca frica de intuneric face parte din viata noastra intr-o mica sau mare

masura in functie de varsta, sexul si trairea emotionala a fiecaruia dintre noi.

Obiective terapeutice :

- Reducerea gândurilor negative cu scopul de a accesa mai uşor pasiunile , lucrurile în

care persoana gaseste plăcere şi care il ajută să creasca pe plan personal ;

- Antrenamentul asertiv: învaţă cum să isi exprime nevoile şi părerile 

- Reducerea stresului zilnic 

1 Irina Holdevici, 1996,pag.104;2 P.Brinster,1997, pag.9;

1

- Rezolvarea problemelor de anxietate 

- Stabilirea obiectivelor terapeutice şi a paşilor care necesită urmaţi pentru împlinirea

acestora 

- Îmbunătăţirea relaţiilor de cuplu 

- Preluarea controlului asupra propriilor emoţii şi comportament 

- Rezolvarea problemelor care macină 

- Învăţarea diverselor metode de relaxare

- Informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate ale fricii de intuneric;

- Formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă echilibrat

- Dezvoltarea unor comportamente alternative.

Ipoteze :

Frica de intuneric in relatie cu varsta si trairile emotionale negative ale persoanei.

Relatia dintre frica de intuneric si aplicarea unui anumit tip de psihoterapie-cognitiv

comportamentala.

Se presupune că la subiecţii care au participat la programul de optimizare există o

asociere între stima şi eficienţa de sine.

Ce este frica ?

Frica este un mecanism de supravieţuire ce apare ca răspunsul unui om la

o ameninţare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde

de persoană și poate varia de la prudenţă la fobie şi paranoia. Ea ţine de mai multe stări,

printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică.

Cum ia nastere frica de intuneric?

1. Un incident traumatizant. Un eveniment real cu un grad ridicat de stres sau

terifiant aduce la aparitia fricii de intuneric, asemanator cu, sa zicem, o intamplare in care

un copil este muscat de un caine, face sa apara imediat o fobie. Un incident traumatizant

2

reprezinta o experienta care are loc o singura data, moment in care se traieste o frica

extrema, chiar si numai pentru un moment, iar sistemul nervos "invata" frica pentru a-l

ajuta pe individ sa evite aceste situatii in viitor.

Frica initiala poate sa nu aiba nicio legatura cu intunericul. Deseori indivizii se plang ca

problema a inceput intr-un moment foarte stresant din motive irelevante, dar mintea a

asociat cumva trairile negative cu intunericul.

2. O experienta traumatizanta asociata. In acest caz individul nu experimenteaza

direct frica, ci cu ajutorul unei alte persoane careia i s-a intamplat, fie intr-o situatie reala

sau, mai rar, cand privesc un personaj dintr-un film - sau chiar vis - care trece printr-o

intamplare traumatizanta.    

 

3. O constructie lenta. Aici, frica se dezvolta in timp. Individul face asociatii intre

frica si intuneric astfel incat evidenta folosita de minte si sistemul nervos arata ca frica

este cea mai potrivita emotie. Asta inseamna ca nelinistea este creata anticipat de fiecare

data. 

 

Cateodata frica de intuneric poate fi dezvoltata din experiente aparent inofensive, sau ce

par ca "au fost la fel dintotdeauna". Adevarul este ca nu a fost la fel dintotdeauna (nu se

intampla ca un copil sa se nasca cu o frica irationala sau fobii) dar acestea pot incepe

foarte devreme in copilarie.

    

Organismul uman este capabil sa invete noi raspunsuri incredibil de repede (cum altfel

ar putea ca o singura experienta care a durat doar cateva secunde sa creeze o astfel de

problema?) si cu ajutorul tehnicilor corecte aceste reactii pot fi modificate.

Tehnicile psihoterapiei comportamentale in depasirea fricii de intuneric :

Terapia cognitiv-comportamentală este forma de psihoterapie care acordă o atenţie

deosebită felului în care gândurile (cogniţiile) pot produce, modela sau influenţa trăirile

3

emoţionale ale unui individ. Această formă de psihoterapie s-a dovedit a fi foarte

eficientă în depresie, anxietate, furie, autoculpabilizare, rezolvarea problemelor de cuplu

şi chiar şi pentru cei care suferă de psihoze şi tulburări bipolare şi care iau tratament

psihiatric. 

Studiile ştiinţifice arată că psihoterapia cognitiv-comportamentală este la fel de

eficientă ca şi medicaţia psihiatrică prescrisă pentru depresie şi anxietate.

Psihoterapia este un proces de învăţare şi descoperire care ne ajută să ne vindecăm rănile

emoţionale.

Ideea de bază a acestui sistem terapeutic constă în confruntarea pacientului cu

obiectul anxietăţii sale, până la dispariţia stării afective negative. Există mai multe

variante ale acestei tehnici:

a) Tehnica desensibilizării sistematice a lui Wolpe (1950)

Pacientul este instruit de terapeut să elaboreze o ierarhie care să cuprindă între 10 şi 20

de situaţii ce-i produc anxietate. Acestea sunt evaluate de el, pe o scală de la 0 (relaxare  

totală) la 100 (panică extremă) şi sunt aranjate în ordine crescătoare în funcţie de

anxietatea pe care o declanşează.3

În cazul în care pacientul suferă de mai multe fobii, se vor construi ierarhii diferite de

situaţii anxiogene pentru fiecare dintre acestea.Ulterior, în trei pînă la cinci

şedinţe, pacientul va învăţa o tehnică de relaxare.

Aflat în stare de relaxare pacientul îşi va imagina o scenă plăcută, la care se vaputea

întoarce ori de câte ori va dori. Apoi, terapeutul îi va cere să-şi imagineze prima situaţie

anxiogenă (cea mai uşoară). Dacă pacientul devine anxios, procedeul imaginativ se

 va întrerupe şi se va relua relaxarea. Situaţia anxiogenă trebuie repetată în plan imaginar

până când nu mai declanşeazănici un fel de anxietate, după care se trece la următoarea

situaţie din cadrul ierarhiei. O şedinţă de psihoterapie durează în jur de 20 de minute.

Desensibilizarea poate fi realizată şi în plan real, subiectul fiind ghidat progresiv să se

3 Wolpe, J., and Fodor, I. (1975), A cognitive- behavioral approach tomodifying assertive behavior in woman, The Counseling Psychologist, 5,45-52;

4

apropie tot mai mult de stimulii care îi produc teama. Astfel, unui copil cu frica de

intuneric i se pot prezenta poze cu obiecte umbrite, fiecare prezentare fiind urmată de o

întărire pozitivă (bomboane, jucării).

Metode imaginative de modificare a stilului dezadaptativ de gândire (Maulstby,

1975).4

Imaginaţia poate fi utilizată de către client pentru a genera soluţii alternative la

gândurile şi convingerile disfuncţionale, pentru a testa impactul demersului de combatere

a acestora, cât şi pentru a repeta în plan mental alternativele găsite.

b. Generarea unor soluţii alternative la gândurile şi convingerile negative

 

Obiectivul exerciţiului constă în a-l ajuta pe client să găsească un număr cât mai mare

de alternative la modalităţile sale negative de a gândi şi a-i demonstra legătura dintre

modul negativ de a gândi şi perturbările emoţionale. Clientul este solicitat să-şi

imagineze că se află în situaţia care îl stresează şi să retrăiască starea emoţională

respectivă. Apoi i se va cere să modifice starea afectivă extremă, înlocuind-o cu una de

intensitate mai redusă(de pildă să transfere disperarea în tristeţe sau anxietatea în

îngrijorare). De regulă, clienţii afirmă că au reuşit să-şi modifice trăirile afective prin

revizuirea gândurilor legate de situaţie.

 

Metoda îl ajută pe client să genereze alternative la gândurile negative şi îi conferă un

sentiment de autocontrol asupra stărilor sale emoţionale.

 

c. Antrenarea mentală a gândurilor şi convingerilor alternative raţionale

 

Clientul aflat în stare de relaxare se va imagina pe sine utilizând noul mod de

gândire în situaţiile problematice şi va observa ce modificări se produc în plan

emoţional.Această tehnică îl ajută să devină şi mai conştient de utilitatea modului realist

de gândire.

 d. Tehnica distragerii

4 Maultsby, M.C., “Patients’ Opinions of the Therapeutic Relationship in Rational Behavior Psychotherapy.” Psychological Reports 37 (1975): 795-798;

5

Aceasta reprezintă o modalitate de blocare a lanţului de raţionamente cu conţinut

negativ.

Pacientului i se cere să se concentreze asupra altui subiect de îndată ce începe să apară

„vocea interioară”cu conţinut negativ. Acesta poate fi solicitat să numere, să descrie

mobilierul din încăpere, să completeze integrame, etc.

 

Tehnica este utilă atunci când clientul se simte cuprins de panică şi pe moment se

dovedeşte incapabil să aplice cele învăţate în timpul şedinţelor de psihoterapie.

 Subliniem faptul că metodele de înlocuire şi combatere a gândurilor negative trebuie

exersate atunci când clientul se află într -o stare de calm relativ, acestea urmând să fie

aplicate în situaţiile stresante viitoare.

Asadar, obiectivul principal al terapiei cognitiv-comportamentale este învăţarea de noi

modele de comportament şi a noi deprinderi de a face faţă situaţiei, altfel spus construirea

pattern-urilor (abilităţilor) de rezolvare de probleme. Problema apare ca“o stare iniţială

indezirabilă, o stare finală dezirabilă şi o barieră între starea iniţială şi cea finală” .5

5 F.Konig, în volumul “Fondations of Cognitive Therapy”,1984, pag.137.

6