Plan de lectii Apendicita

APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010

Grecu Nicoleta | 1

Plan de lecţie

DEFINIŢIE

Apendicita acută este o inflamaţie acută sau un proces inflamator al apendicelui cecal

reprezentând cea mai frecventă cauză de abdomen acut.

Apendicele ileocecal se găseşte în locul de funcţiune al ileusului cu cecul. Situat în

marea majoritate a cazurilor în fosa iliacă dreaptă poate fi găsit în flancul şi hipocondrul drept.

Dacă este foarte lung vârful ajunge sub ficat. În cazuri excepţionale poate fi situat în partea

stângă a abdomenului.

ETIOPATOGENIE

Este cea mai frecventă cauză de abdomen acut chirurgical.

ETIOLOGIE

Se susţine că la baza apariţiei apendicitei stă o infecţie a acestuia, cu punct de pornire

endocavitar. Această infectare, ce poate duce fie la proces inflamator acut, extrem de

zgomotos, care necesită şi intervenţie operatorie de urgenţă, fie la un proces cronic, se

datorează prezenţei în interiorul apendicelui a unor germeni virulenţi care stagnând acolo,

împreună cu conţinutul fecaloid specific acestui segment, îşi exarcerbează virulenţa.

Frecvenţa maximă de apariţie este între vârsta de 10- 30 ani, fiind mai frecventă la

bărbaţi. Apare rar înainte de vârsta de 5 ani şi după vârsta de 50 ani.

Stagnarea conţinutului împreună cu microbii în acest tub apendicular este cauzată de

anumiţi factori:

- factorul constituţional – faptul că apendicele este un segment situat lateral faţă de

circulaţia normală intestinală;

- factorul patologic – constă în îngustarea lumenului apendicelui sau chiar astuparea

sa, fie de o cicatrice stenozantă, fie de către un mic fecalom (coprolit);

- factori alimentari – regimul alimentar hiperproteic şi sărac în celuloză, accentuând

procesele de putrefacţie intestinală, favorizează staza şi formarea unui flebolit, iar

acestea obstrucţia apendicelui;

- factori generali – constipaţia, purgaţii excesive, infecţii intestinale (colite, enterite),

gripa, angina şi chiar unii paraziţi ( oxiuri).

Factorul de declanşare este obstrucţia lumenului intestinal produsă de cauze diverse

(corp străin, leziuni inflamatorii) parietale, hiperplazie a foliculilor limfatici, fibroza sau

procesele tumorale, care transformă apendicele într-o cavitate închisă cu conţinutul aproape

întotdeauna infectat.

MORFOPATOLOGIE

1. Apendicita acută catarală

Reprezintă o inflamaţie a mucoasei sau submucoasei, difuză sau localizată. Apendicele

este congestionat, turgescent, cu desen vascular mai accentuat.

La deschidere, mucoasa este îngroşată cu pete echimotice ( şi false membrane) în

submucoasă sau chiar cu ulceraţii superficiale.

2. Apendicita acută flegmonoasă.

Apendicele este mărit de volum, edemaţiat cu luciul seroasei dispărut cu pete

echimotice şi false membrane. În lumen găsim adeseori puroi şi microabcese parietale,


Grecu Nicoleta | 2

rezultate din distrucţia foliculilor limfatici. În cavitatea peritoneală există uneori lichid seros,

tulbure.

3. Apendicita acută gangrenoasă.

Rezultă din combinarea unui proces de ischemie şi de infecţie anaerobă. Leziunile pot

fi localizate sau difuze. Peretele apendicular de culoare neagră – verzuie este subţire ca o ″

foiţă de ţigară″ , uneori cu perforaţii din care se scurge puroi. Uneori apendicele inflamat,

turgescent, cu false membrane şi pete echimotice, are cavitatea apendiculară dilatată şi plină

de puroi, sub tensiune realizându-se empiem apendicular.

4. Blocul apendicular este format din aglutinarea anselor subţiri şi a epiplonului din

jurul apendicelui, pentru a bloca procesul inflamator sau perforaţia apendiculară.

SIMPTOMATOLOGIE

Criza apendiculară prezintă două feluri de semne: subiective şi obiective.

1. Semne subiective

Durerea spontană este semnul cel mai fidel, mai constant, mai precoce, este însă

variabilă ca intensitate şi ca localizare.

Durerea uneori bruscă şi violentă este localizată în epigastru, periombical sau în fosa

iliacă dreaptă, alteori debutul este cu dureri abdominale difuze şi intermitente putând în câteva

ore ( 6-12) să se localizeze în fosa iliacă dreaptă, unde persistă ca un fond dureros, accentuat

de deplasări, tuse sau schimbări de poziţie, în unele cazuri începe şi rămâne în fosa iliacă

dreaptă.

Nu rareori o durere epigastrică de intensitate moderată face ca apendicita acută să

evolueze sub forma unei indigestii. Orice durere abdominală care nu cedează după 6 ore

trebuie privită cu seriozitate.

Greaţa şi vărsătura sunt semne obişnuite, deşi nu constante. Mai frecvent întâlnite în

prima zi, cedează apoi în caz de criză fără gravitate. Bolnavul are 1-2 vărsături alimentare sau

bilioase la început, iar apoi se linişteşte sau mai persistă o uşoară greaţă.

Scăderea apetitului foarte frecvent, adeseori anorexia, este primul semn urmat de

durere şi apoi vărsătură.

Vărsătura abundentă şi persistentă arată o evoluţie spre agravare şi pritonită.

Tulburările intestinale sunt obişnuite în apendicită, reprezentând mai frecvent o constipaţie,

dar uneori poate exista şi diareea.

Febra este obişnuită, cu o creştere moderată de temperatură între 37,5ºC şi 38ºC,

rareori însoţită de frisoane.

2. Semne obiective

Durerea produsă la palparea fosei iliace drepte, nu este prezentă întotdeauna la debut,

ci numai după câteva ore. Localizarea durerii corespunde în general triunghiului lui Jacobovici

cuprins între linia bispinală, spino-ombilicală şi marginea externă a muşchiului drept. Durerea

persistă în fosa iliacă dreaptă şi accentuată la presiune, arată mai des o inflamaţie a venoasei

apendiculare şi peritoneului.

3. Semne de iritaţie peritoneală

a). Semnul clopotului (Mandel) – sensibilitate crescută la percuţia uşoară a

abdomenului sau a fosei iliace drepte.

b). Semnul lui Bloomberg – durerea la decompresiune bruscă.

c). Semnul Psaosului – accentuarea durerii la presiunea fosei iliace drepte prin ridicarea

membrului inferior.

d). Dispariţia reflexelor cutante.

e). Semnul obturatorului

Contractura musculară este cel mai valoros semn, de obicei este localizată, alteori este

difuză.


Grecu Nicoleta | 3

Faciesul este mai palid, pulsul este crescut în concordanţă cu febra, leucocitoza este

moderat crescută ( 7000 – 15000 ).

FORME CLINICE

Apendicita toxică este rar întâlnită şi se caracterizează prin vărsături abundente şi

adesea hemoragice, alterarea stării generale, facies cianotic, violaceu. Pulsul este în

concordanţă cu febra.

Examenul local arată o sensibilitate mai mult sau mai puţin accentuată în fosa iliacă

dreaptă, apare mai frecvent la copii.

Peritonitele apendiculare pot avea trei forme: peritonita generalizată, peritonita

secundar generalizată şi blocul apendicular.

1. Peritonita acută generalizată

Se produce fie prin perforaţie, fie prin cangrenă; debutul poate fi cu durere vie în fosa

iliacă dreaptă, greţuri, paloare, apărare musculară, fie mai discret cu fenomene de indigestie ce

pot fi etichetate ca un deranj gastric. Simptomele se accentuează rapid în întreg abdomenul.

Vărsăturile sunt frecvente. Oprirea tranzitului este netă. Pulsul şi febra cresc, faciesul ″

peritoneal″.

La examenul obiectiv se observă o sensibilitate în fosa iliacă dreaptă, contractura

generalizată, semnele de iritaţie peritoneală sunt prezente. Nu se vor administra calmante sau

purgative în această perioadă.

Peritonita putrică este datorită perforaţiei unei apendicite cangrenoase. Debutul este

adesea cu durere violentă de perforaţie. Este cea mai vie durere însoţită de semne discordante.

Vărsăturile sunt puţin abundente, diaree, temperatura moderat crescută, puls accelerat,

alterarea stării generale, facies palid, extremităţi reci.

La examenul obiectiv se observă o sensibilitate puţin marcată, dar contractura este mai

netă în fosa iliacă dreaptă. Douglasul este sensibil. După acest debut, evoluţia poate deveni

greu de supravegheat. Fenomenele se ameliorează, durerea dispare, febra scade, uneori fiind

precedată de frison.

Persistă însă unele simptome ca diareea, alterarea pulsului şi contractura musculară.

2. Peritonitele secundare generalizate

Sunt apendicite acute care după o criză apendiculară necunoscută sau netratată, intră în

faza de „acalmie înşelătoare” pentru ca ulterior să evolueze spre peritonită.

Distingem trei forme clinice:

- peritonita acută progresivă – peritonita din a 6 – 10 zi, are o perioadă scurtă de

aparentă regresiune, a procesului, sub care peritonita evoluează silenţios: după o

criză apendiculară fenomenele se liniştesc incomplet: durerea, febra, vărsătura

dispar, persistă însă sensibilitatea la palpare şi o impastare în fosa iliacă dreaptă;

după câteva ore reapare progresiv febra, puls rapid, apar durerile, creşte

leucocitoza.

- Peritonita în doi timpi – aceste peritonite sunt grave şi se datorează fie unei

apendicite cangrenoase, fie perforării unui abces apendicular localizat şi

nerecunoscut.

- Peritonita în trei timpi – criza apendiculară urmată în 4 – 5 zile de ameliorare, apoi

apare blocul apendicular care poate evolua fie spre regresie, fie spre abcedare şi

difuziune în cavitatea peritoneală, dînd peritonita în trei timpi; este o formă

deosebit de gravă .

3. Blocul apendicular

Este o peritonită localizată ce survine ca o complicaţie a unei apendicite acute netratate

la timp; clinic se palpează o formaţiune tumorală în fosa iliacă dreaptă sau în douglas, foarte

sensibilă la palpare; blocul apare la câteva zile de la debut ( 2- 6 zile), dar antibioterapia poate

prelungi formarea lui; caracteristic este febra, puls rapid, apăsare musculară.


Grecu Nicoleta | 4

CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ LOCALIZARE

Apendicita retrocecală

Este o formă frecventă şi greu de recunoscut. Este forma cu evoluţia cea mai

înşelătoare dintre apendicitele acute. Este şi cea mai frecventă cauză de deces prin apendicita

neoperată sau operată prea târziu.

Forma ambulatorie de apendicită retrocecală – după câteva colici abdominale

localizate mai frecvent în fosa iliacă dreaptă, însoţită de greţuri, fenomenele se amendează în

câteva ore şi bolnavul îşi poate continua ocupaţiile; alteori durerea apare numai la efort când

bolnavul se apleacă sau îşi flectează coapsa; în zilele următoare apare anorexia, febra, apoi

blocul sau perforaţia.

Forma obişnuită de apendicită retrocecală – după un debut cu colici, vărsături,

fenomenele se ameliorează, dar incomplet; persistă febra moderată, dar rezistentă, rareori chiar

septică şi pulsul mai accelerat; apar semne urinare sau genitale (disuria, polakiuria, hematurie,

tenesme, dureri testiculare la bărbaţi).

Forma pseudotumorală – întâlnită mai des la bătrâni; în unele cazuri examenul baritat

ne poate da diagnosticul; cecul şi ileonul sunt normale cu toată existenţa tumorii.

Apendicita pelviană

Această localizare este mai frecventă la femei şi se asociază cu fenomenele urinare

(disurie, tenesme, polakiurie) sau fenomene genitale (metroragii). Debutul este adeseori brusc

cu dureri hipogastrice, vărsături, febra şi fenomenele urinare sau chiar cu fenomene de iritaţie

peritoneală. Simptomele se pot ameliora după debut pentru ca după câteva zile să apară un

abces în Douglas.

Nediagnosticată, evoluţia sa este fie spre rezoluţie, fie spre perforaţie într-un organ

vecin (rect, vagin) sau peritoneu.

Când, după o criză banală de apendicită, fenomenele nu se ameliorează complet,

persistă febra, puls accelerat, paloare, chiar pe lângă un abdomen suplu şi nedureros, tuşeul

rectal poate evidenţia un bloc apendicular pelvian.

Apendicita subhepatică

Simptomatologia acestei apendicite imită tabloul colecistitelor acute, diferenţierea fiind

adesea dificilă. O apendicită acută mai frecventă la copii şi rană la bătrâni.

CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ VÂRSTĂ

Apendicita la copii

Este cu atât mai gravă, cu cât copilul este mai mic. Leziunile anatomo – patologice au

o mare tendinţă spre forme distructive ( necroză, perforaţie), iar posibilităţile de blocare sunt

mai reduse la copii, de aceea evoluţia este mai scurtă şi perforaţia mai frecventă decât la

adulţi.

Apendicita la bătrâni

Poate prezenta două forme mai frecvente: forma ocluzivă, când sugerează tabloul unei

ocluzii (balonare, meteorisme, oprirea tranzitului) şi forma pseudo-tumorală.

Apendicita la gravide

Poate să apară în orice moment al evoluţiei sarcinii. Gravitatea constă în diagnosticare

şi posibilitatea confuziei simptomatologiei cu semne ale sarcinii.

DIAGNOSTIC

A diagnostica o apendicită acută, este o adevărată ″ piatră de încercare a clinicianului ″

având în vedere că apendicita acută poate lua o multitudine de forme clinice.


Grecu Nicoleta | 5

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

La apendicita acută trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu acele afecţiuni care se pot

manifesta prin falsul abdomen acut, aceste afecţiuni fiind destul de numeroase:

- pneumonia, bronhopneumonia sau pleurezia costodiafragmatică dreaptă se poate

confunda uşor cu apendicita acută;

- gripa şi în special epidemiile ce încep cu dureri abdominale;

- limfadenita mezenterică – în acest caz durerea din fosa iliacă dreaptă nu este

însoţită de hiperestezie cutanată şi apărare musculară, are caracter migrator;

- colica hepatică: cu sau fără colecistită acută;

- colica renală ridică probleme de diagnostic cu apendicita acută retrocecală;

- gastrita acută: se poate confunda cu apendicita de debut, durerile se manifestă însă

sub formă de epigastralgie;

- abdomenul chirurgical acut;

- avortul tubar şi sarcina;

- sarcina extrauterină ruptă;

- chistul ovarian torsionat;

- ileita terminală acută;

- ulcer gastro-duodenal perforat prin semnele clinice şi radiologice caracteristice nu

pune probleme deosebite de diagnostic, atâta timp cât există o peritonită

apendicular instalată;

- pancreatita acută;

- ocluzia intestinală;

- infarctul mezenteric.

EVOLUŢIE

Evoluţia depinde de intensitatea leziunii apendicelui în cazuri uşoare, toate fenomenele

cedează după câteva zile.

Examenele făcute după 2-4 zile constată că durerile au dispărut, persistând doar o

sensibilitate la nivelul fosei iliace drepte şi uneori contractura musculară.

Temperatura scade la normal şi pulsul îşi revine. În formele mai grave toate

simptomele se accentuează. Febra persistă. Pulsul este mai frecvent. Contractura musculară se

menţine, ceea ce denotă participarea peritoneului.

De cele mai multe ori apendicita evoluează spre perforare cu peritonită acută difuză,

sau spre constituirea blocului apendicular.

Prin leziunea perforativă unică sau multiplă apendicita acută se poate complica cu

peritonita localizată sau blocul apendicular, peritonita difuză sau septicemia apendiculară.

Septicemia apendiculară este poate cea mai gravă complicaţie a apendicitei. Ea poate

îmbrăca forma unei septicemii cu localizări supurative pluriviscerale.

În evoluţia sa distingem trei faze:

- faza infiltrativă

- faza de abcedare

- faza de fistulizare.

PROGNOSTIC

În apendicita acută prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului şi a intervenţiei

făcute în primele 12 – 14 ore, cu un procent foarte mic de mortalitate. Mortalitatea creşte în

paralel cu timpul trecut de la debut şi până la intervenţie, în cazuri grave.


Grecu Nicoleta | 6

TRATAMENT

Apendicita acută este o afecţiune chirurgicală. Singurul tratactomia de urgenţă, care se

efectuează imediat după stabilirea diagnosticului. Tratamentul începe cu măsuri terapeutice

obligatorii la orice nivel de asigurare a asistenţei medicale, care sunt următoarele:

- punerea bolnavului în repaus relativ;

- suspendarea alimentaţiei orale;

- aspiraţia gastrică continuă pe sondă;

- montarea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavului şi

pentru menţinerea unei vene pentru orice eventuală intervenţie de tratament;

- nu se administrează antialgice,

- se notează în F.O. cantitatea, felul medicamentului şi ora administrării;

- transportul bolnavului într-o unitate spitalicească cu secţie de chirurgie şi

reanimare.

Intervenţia chirurgicală se completează cu antibioterapie dacă există un proces

inflamator de vecinătate sau generalizată.

Dacă din diferite motive, nu se poate interveni imediat, pentru a scurta perioada până la

operaţie se aplică pungi de gheaţă pe regiunea iliacă dreaptă.

Bolnavul va fi alimentat şi nu i se va aplica purgative dacă intervenţia operatorie se

amână din cauza unui diagnostic incert. Nu se vor administra calmante, deoarece acestea

maschează evoluţia şi semnele bolii.

Bolnavul va ingera numai lichide.

În caz de plastron apendicular bolnavul va fi internat. Se aplică punga cu gheaţă în

zona iliacă dreaptă. În cazul în care apendicita are tendinţe spre resorbţie se aplică un

tratament cu antibiotice ( Penicilină, Ampicilină).

Se administrează antitermice, antialgice. După remiterea simptomelor generale şi

locale bolnavul este externat, urmând să se facă apendicectomie la rece, la 4-6 săptămâni până

la trei luni.

Bolnavii care prezintă plastron apendicular, dacă au o stare generală bună, nu trebuie

operaţii; este preferabil amânarea operaţiei până la absorbţia plastronului, întrucât în caz de

contrar se poate realiza o infecţie latentă promovând o infectare a cavităţii peritoneale.

Blocul apendicular nu se operează de urgenţă, doar dacă se perforează.

Tratamentul conservator constă în repaus în primul moment acut.

Alimentaţia bolnavului trebuie să fie uşoară (supe, ceai).

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

În primul rând se urmăreşte starea generală a bolnavului.

Marea majoritate a cazurilor se vindecă în 2-4 săptămâni. O grijă deosebită trebuie

acordată bolnavilor operaţi cu apendicită cangrenoasă şi apendicită flegmonoasă. Pentru

prevenirea complicaţiilor în aceste cazuri este bine a se lăsa pielea şi ţesutul celular deschise,

aplicându-se pe plagă o meşă cu soluţie de neomicină.

Plaga va fi îngrijită în condiţii sterile de 5 – 6 zile după care eliminându-se mesa,

sutura, plaga, evitându-se astfel supuraţia peretelui.

Se va avea grijă deosebită la rehidratarea bolnavului şi la supravegherea unui regim

alimentar sever:

- în prima zi: regim hidric;

- în a doua zi: regim hidro-lacto-zaharat;

- în a treia zi: regim de pireuri, biscuiţi;

- în a patra zi: se poate adăuga rasol.

Sensibilitatea plăgii şi înroşirea marginilor arată că există supuraţii, durerea

abdominală şi febra, dau de bănuit o peritonită.


Grecu Nicoleta | 7

Vărsăturile în perioada postoperatorie semnalează o difuziune a procesului informator

în cavitatea peritoneală.

Uneori, bolnavul nu poate urina după intervenţia chirurgicală. În acest caz este necesar

aplicarea sondei vezicale.

COMPLICAŢII POSTOPERATORII

Hemoragia este complicaţia cea mai des întâlnită în urma operaţiilor de apendicită şi se

evidenţiază sub trei forme:

- hemoragia plăgii;

- hemoperitoneu;

- hemoragia intraluminală.

Abcesul rezidual perineal apare datorită închiderii fără drenaj a cavităţii peritoneale sau

a nefuncţionării drenajului instalat, necesitând deschiderea chirurgicală.

Alte complicaţii:

- peritonite;

- ocluzia intestinală;

- supuraţia plăgii;

- ileus dinamic postoperator.

PROFILAXIA

Efectuarea de urgenţă a tratamentului apendicitei acute pentru prevenirea

complicaţiilor.


Grecu Nicoleta | 8

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.A.D.

Culegerea datelor

Date fixe:

Identitatea: R.A.D.

Naţionalitatea: română

Limba vorbită: română

Religia: ortodoxă

Nu are cunoştinţă de a fi alergică la medicamente sau alimente.

Date variabile

Domiciliul: Satu Mare, str. Independenţei, nr. 8/23.

Condiţii de locuit: corespunzătoare.

Ocupaţia: elevă.

Prezentarea persoanei

Pacienta are vârsta de 19 ani, născută pe data 1 martie 1989, necăsătorită. Este o

persoană sociabilă, comunicativă, se acomodează uşor la mediul spitalicesc, cu un

temperament şi emotivitate normală, locomoţie normală, nu este consumatoare de alcool, dar

este fumătoare. Are înălţimea de 167 cm, greutatea de 58 kg, grup sanguin B III Rh+.

Istoricul bolii Din discuţia purtată cu pacienta reiese că boala actuală a debutat insidios în urmă cu 72

de ore prin apariţia durerilor în fosa iliacă dreaptă, greaţă, vărsături bilioase, astenie, adinamie

dispnee.

Din acest motiv se adresează medicului de unde este dirijată spre secţia chirurgie a

Spitalului Judeţean Satu Mare, unde se internează pentru tratament de specialitate respectiv

apendicectomie.

Anamneza asistenţei medicale

Pacienta a mai avut în antecedente alte boli minore fără importanţă şi fără legătură cu

boala actuală.

Am preluat pacienta pentru îngrijire în data de 10 ianuarie 2009 ora 22,33 stabilindu-i

nevoile perturbate:

- nevoia de a respira;

- nevoia de a mânca şi a bea;

- nevoia de a elimina;

- nevoia de a dormi şi a se odihni;

- nevoia de a evita pericolele;

- nevoia de a învăţa şi a descoperi.

Stabilirea priorităţilor

- să-i uşurez respiraţia;

- să combat durerea;

- să stimulez apetitul;

- să previn deshidratarea;

- să-i înlătur frica şi să-i creez condiţii pentru odihnă;

- să o învăţ regimul de viaţă în general;

- să o pregătesc preoperator, pentru intervenţia chirurgicală;

- să o îngrijesc postoperator.


Grecu Nicoleta | 9

Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Diagnostic

infirmier

Manifestări de

dependenţă Surse de dificultate

1. 2. 3. 4.

Nevoia de a respira - dispnee - dificultatea de a

respira

- consum de tutun

Nevoia de a mânca

şi a bea

- alimentaţie

insuficientă:

greţuri, vărsături

- inapetenţă

- vărsături

- durere

- senzaţie de vomă

Nevoia de a elimina - deshidratare - uscarea pielii şi a

mucoaselor

- vărsături

- alterarea

tegumentelor,

hidratarea insuficientă

Nevoia de a dormi

şi a se odihni

- insomnie - dificultatea de a

dormi

- durere

- stres

Nevoia de a evita

pericolele

- frică, anxietate - nelinişte, teama de

operaţie

- nelinişte faţă de

diagnostic

Nevoia de a învăţa

şi a descoperi

- cunoştinţe

insuficiente

despre boală

- cunoştinţe

insuficiente a măsurilor

de prevenire şi

consecinţele ei

- lipsa de cunoştinţe

despre mijloacele ce se

pot folosi pentru a-şi

menţine sănătatea

Diagnostic nursing

Pacienta anxioasă, cu stare generală alterată, datorită vărsăturilor, durerilor în fosa

iliacă dreaptă, dispneei, frica de intervenţia chirurgicală şi cu lipsuri în cunoaşterea regimului

spitalicesc.

Diagnostic medical

- apendicită acută catarală.

Planul de îngrijire preoperatorie

Problema Obiectivul Intervenţii

Evaluare proprii delegate

1. 2. 3. 4. 5.

Durere în

fosa iliacă

dreaptă

- calmarea

durerii

- îi pun pungă

cu gheaţă pe

locul dureros

- nu se administrează

calmante pentru a nu

masca evoluţia şi

simptomatologia bolii

- durerea cedează

în aproximativ 30

minute de la

aplicarea pungii cu

gheaţă

Vărsături - combaterea

vărsăturilor

- să respire

adânc

- i-am administrat

Torecan fiole 1

- după o oră de la

administrarea

injecţiei vărsăturile

dispar - prevenirea

deshidratării

- am sfătuit-o

să consume

lichide (ceai,

apă)

- perfuzie cu glucoză

5% + ser fiziologic

1000 ml.

Dispnee - uşurarea

respiraţiei

- aerisirea

salonului

- poziţie

semişezândă

- administrarea unui

bronhodilatator

Miofilin f.1.i.v.

- se diminuează

dispneea


Grecu Nicoleta | 10

- exerciţii

respiratorii

Insomnii - să doarmă şi

să se

odihnească

bine

- încerc să o

liniştesc prin

discuţii blânde

- îi sustrag

atenţia de la

operaţie

- i-am administrat

diazepam tb.1.

- bolnava se

trezeşte mai

odihnită

Nu se

cunoaşte

suficient

regimul

spitalicesc

- informarea

pacientei

- să aibă

încredere în

echipa de

îngrijire

- o încurajez în

privinţa

operaţiei

- bolnava pare mai

liniştită, mai

optimistă.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientei pentru intervenţia chirurgicală şi

medicamentoasă, 10 ianuarie 2009

Pregătirea psihică – dialoghez cu pacienta, o liniştesc vorbindu-i despre intervenţia

chirurgicală, de reuşita ei, asigur repaus fizic, psihic şi intelectual.

Pregătirea fizică – bolnava face baie generală în seara zilei de 10 ianuarie respectiv cu

o seară înainte de intervenţie, schimbă lenjeria de corp, îşi taie unghiile, îndepărtează lacul de

pe unghii.

În seara şi dimineaţa intervenţiei i se face clisma evacuatoare, bărbierirea pilozităţilor,

golirea vezicii urinare.

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientei:

10 ianuarie 2009 ora 23;

Puls= 100 bătăi/ minut;

T.A.=130/85 mmHg;

Temperatura= 36,5ºC;

Respiraţie= 18 resp./minut;

Diureză= 1800 ml.

Am însoţit pacienta până în sala de operaţie la ora 23 şi revine în salon la ora 23,30. I

s-a făcut anestezie generală la cerere.

Planul de îngrijire postoperatorie

Problema Obiectivul Intervenţii

Evaluare autonome delegate

1. 2. 3. 4. 5.

Posibilitatea

apariţiei

complicaţiilor

postoperatorii

(hemoragia

internă, şocul

hemoragic

- prevenirea

complicaţiilor

- urmărirea

funcţiilor vitale

- supravegherea

faciesului

- ora 14:

T.A.=120/80 mmHg

P= 80 băt./minut

T=37ºC

R=20 resp/minut

- ora 16:

T.A.=120/80 mmHg

P=80 băt./minut

T=37,5ºC

R=19 resp/minut


Grecu Nicoleta | 11

Ora 18:

T.A.=120/80 mmHg

P=80 băt/minut

T=37,5ºC

R=19 resp/minut

Prezentarea plăgii

postoperatorii şi a

tubului de dren

- să aibă o

evoluţie

favorabilă

- supravegherea

pansamentului

- pansament uscat şi

curat

Durerea în

regiunea plăgii

operate

- calmarea

durerii

- încerc să-i

înlătur durerea

ajutând-o să ia o

poziţie cât mai

comodă

- îi administrez

Algocalmin f.1.

- durerea cedează în

intensitate

Regimul

postoperator

Să-i asigur

regimul

alimentar

adecvat

- îi dau ceai

amar

- bolnava ingerează 200

ml ceai amar

Uşoară balonare - stimularea şi

supravegherea

tranzitului

intestinal

- mobilizare

pasivă, flexii şi

deflexii ale

membrelor

- tranzit absent

Senzaţie de

uscăciune a

mucoaselor

- menţinerea

tegumentelor

integre

- umezirea

buzelor cu apă

sau cu ceai amar

- tegumente integre

După două zile îi

este permis să se

deplaseze dar nu

poate singură

- facilitez

deplasarea

- o ajut să se

deplaseze prin

salon de câte ori

doreşte

- pacienta este

mulţumită

Nu se poate

odihni şi dormi

- înlăturarea

acestei stări

- îi explic

necesitatea

odihnei, efectul

somnului şi al

odihnei asupra

organismului

- îi administrez o

tabletă de

Luminal

- pacienta doarme bine

Posibilitatea

apariţiei

complicaţiilor:

pneumonia,

escara,

tromboflebita

- prevenirea

complicaţiilor

- urmărirea

funcţiilor vitale

- mobilizare

- tapotare

- schimbarea

poziţiei

- fricţiuni cu

alcool a

regiunilor

predispuse

escarelor

-13 ianuarie:

T.A.=130/80mm

Hg

P=80băt/minut

T=36,5ºC

- 14 ianuarie:

T.A.=130/80mm

Hg

T=36ºC

- pacienta nu a făcut

nici o complicaţie

Frica cauzată de

scoaterea tubului

de dren

- înlăturarea

fricii

- încerc să-i

înlătur frica

explicându-i

cum va decurge

această

- îndepărtez tubul

de dren prin

tehnica învăţată

dezinfectez în

jurul tubului cu

- pacienta este

mulţumită


Grecu Nicoleta | 12

intervenţie şi că

durerea va fi de

intensitate mică

iod

Uşoară balonare - stimularea şi

supravegherea

tranzitului

intestinal

- mobilizarea

activă

- tranzit prezent din 14

ianuarie

Îngrijiri igienice - să-i menţin

tegumentele

curate

- o ajut în

efectuarea

toaletei

- tegumentele şi

mucoasele sunt curate

şi integre

Regimul

alimentar impus

de afecţiune

- să-i asigur

regim

alimentar

adecvat

- în 13 ianuarie

primeşte ceai

amar cu biscuiţi

- în 14 ianuarie

primeşte regim

hidrosodat:ceai

dulce, supă,

biscuiţi

- în 15 ianuarie

primeşte supă

strecurată. Piure

de cartofi cu

carne slabă şi

fiartă

- pacienta respectă

regimul

Nu cunoaşte

regimul de viaţă

general

- să-i dau

informaţii

necesare

- să ducă un

regim de viaţă

sănătos, igieno-

dietetic timp de

6 luni să evite

efortul fizic

- să vină la

control medical

după 3

săptămâni

- pacienta promite că

va respecta regimul

Medicul hotărăşte

externarea în 15

ianuarie

-să pregătesc

bolnava

pentru

externare

- o ajut să-şi

strângă

lucrurile, îi dau

bilet de ieşire şi

o conduc la

garderobă să se

schimbe în

hainele ei

Evaluare finală

Pacienta R.A.D. a fost internată în data de 10 ianuarie 2009 cu următoarele simptome:

dureri în fosa iliacă dreaptă, vărsături, dispnee, astenie, adinamie, având o evoluţie favorabilă

postoperatorie. Este spitalizată timp de 5 zile.

La internare am găsit alterate următoarele nevoi:

- nevoia de a respira

- nevoia de a mânca şi a bea


Grecu Nicoleta | 13

- nevoia de a elimina

- nevoia de a dormi şi a se odihni

- nevoia de a evita pericolele

- nevoia de a învăţa şi a descoperi.

În urma identificării problemelor şi stabilirea priorităţilor, am reuşit să-mi îndeplinesc

obiectivele propuse în îngrijirea acestei paciente (pregătirea preoperatorie şi îngrijirea

postoperatorie).

Datorită îngrijirilor postoperatorii efectuate de mine şi de asistenta medicală, conform

obiectivelor, pacienta nu face complicaţii postoperatorii.

La externare, în 15 ianuarie, pacienta îşi cunoaşte regimul de viaţă pe care trebuie să-l

urmeze.

Tratament

10 ianuarie 2009

- Perfuzie cu sol. Glucoză 5% - 1000 ml + ser fiziologic 1000 ml.

- Miofilin f.1

- Diazepam tb.1

- Torecan f.1

12 ianuarie 2006

- Miofilin f.1

- Mialgin f.1

- Perfuzie cu ser glucozat 5% - 400 ml.

- Heparină f.2

- Algocalmin f.1

13 ianuarie 2009

- Luminal tb.2

- Algocalmin tb.2

- Papaverină f.2

14-15 ianuarie 2009

- Luminal tb.2

- Algocalmin f.1

- Papaverină f.1

- Scobutil f.1

Examene clinice

10 ianuarie 2009

Examen hematologic:

- Ht.=41%

- Leucocite= 6400

- VSH=16

- TS=2′

- TC=6′

- Glicemie=4,04

Analiză de urină:

- Densitate= negativ

- Reacţia= negativ

- Albumina= pozitiv

- Urobilinogen=crescut

- Pigmenţi biliari= negativ

- Sed urinar= 4-5 leucocite.

Analize biochimice:


Grecu Nicoleta | 14

- Timol= 3

- Bilirubinemie:

- T=5,0

- D=4,0

- I=1,0

- GPT= 800

- Proteine totale=8,57

- Creatinină=0,99

- Amilazemie= 219

- Ionograma :

Na=142

K=3,9

Ca?2,84

Examene paraclinice

Ecografie

Rx. toracic

E.K.G

Examen ginecologic

Examen preanestezic.

Plan de lectii Apendicita

Documents

Transcript of Plan de lectii Apendicita