Impostura si plagiat flagrant in mediul academic iesean FOTO

• Serialul cazului flagrant de impostura academica si intelectuala savarsit de Odette Arhip continua astazi cu prezentarea a nu mai putin de alte patru lucrari de licenta plagiate • Inchipuita "decanita" a inexistentei facultati de comunicare de la ONG-ul patronat de Niculae Niculescu a dezvoltat o veritabila rotativa de licente ce poarta "marca sa intelectuala" • Astfel, patru absolventi au obtinut licenta cu exact aceeasi lucrare, toti fiind coordonati de Odette Arhip • In 2006, in 2007 si in 2008, lucrarea de licenta intitulata "Limbajul publicitar" a trecut fara jena prin mainile a trei comisii de licenta • Mai mult, comisia din 2008 a vizualizat de doua ori aceeasi lucrare: o data sub titlul consacrat, "Limbajul publicitar", a doua oara sub titlul "Publicitatea - o posibilitate de a comunica"

In editiile anterioare, cotidianul BUNA ZIUA IASI a prezentat elemente si aspecte ale gandirii si carierei universitare ale uneia din marile "personalitati" ale lumii academice romanesti - "prof. univ. dr." Odette Arhip, "decanul" inexistentei "Facultati de stiinte ale Comunicarii" de la ONG-ul controlat de "prof. univ. dr." Nae Niculescu si botezat "Universitatea «Petre Andrei» Iasi". S-au reliefat clar abilitatile intelectuale, contributiile stiintifice si eforturile depuse in activitatea de "cercetare", acum fiind prezentate elemente ce tin de "caracterul" Odettei Arhip. Daca trasaturile fundamentale de caracter se manifesta, plenar si autentic, nu in relatiile cu superiorii, ci cu cei "mici", atunci Dasein-ul Odettei Arhip trebuie decelat in cariera sa didactica, in relatiile cu studentii. Iar aceste relatii sunt marcate de o calitate atat de evidenta si intr-un mod atat de profund incat ea, calitatea, trebuie sa tina de insasi esenta fiintei Odettei Arhip. Este "generozitatea"! Din postura de "decan" si "coordonator", "prof. univ. dr." Odette Arhip a produs nu mai putin de patru licentiati in Comunicare si Relatii Publice cu exact aceeasi lucrare de diploma?!

Toate vechi si noua toate

In 2006, "prof. univ. dr." Odette Arhip supervizeaza si gireaza, in calitate de "coordonator stiintific", o lucrare de licenta a absolventei Anca Pirlog (Pinzariu) pe tema "Limbajul publicitar". Lucrarea s-a bucurat de aprecierea previzibila si unanima a comisiei de examinare, care ii acorda absolventei titlul de licentiat in Comunicare si Relatii Publice. Un an mai tarziu, o alta absolventa a Facultatii de Stiinte ale Comunicarii, Gabriela-Loredana Balauca (Adascalitei), in tandem cu acelasi "coordonator stiintific", recte "prof. univ. dr." Odette Arhip, se prezinta in fata comisiei de examinare cu o noua incercare despre "Limbajul publicitar". Noi, de fapt, sunt doar doua elemente - anul, adica 2007, si numele licentiabilului -, fiindca, in rest, cele doua lucrari omonime sunt identice pana la tehnoredactare si numerotarea paginilor! Peste inca un an, in 2008, absolventul Tudor-Eugen Truta isi incearca si el puterile cu "Limbajul publicitar". Evident, lucrarea este identica cu cele doua deja mentionate, din 2006 si 2007, si "coordonata" tot de "prof. univ. dr." Odette Arhip, ceea ce, pe langa calitatile intrinseci si deja verficate si re-verificate ale textului, ii aduce si succesul scontat. Totusi, identitatea nu este completa: pe langa an si numele absolventului, o grava greseala de tehnoredactare face ca numerotarea sa inceapa cu o pagina inainte. Adica, acolo unde in lucrarile din 2006 si 2007 era pagina patru, la cea din 2008 e trei, acolo unde era 16, in cea noua e 15 s.a.m.d. In rest, nici o diferenta... Mai mult, in acelasi

an de gratie 2008, industria producatoare de licente si licentiati in Comunicare si Relatii Publice cunoaste un salt evolutiv. "Coordonata" de aceeasi "prof. univ. dr." Odette Arhip, absolventa Daniela Decu propune un subiect original: "Publicitatea - o posibilitatea (sic!) de a comunica". Originalitatea, insa, se termina imediat dupa prima pagina. In afara de an si nume, lucrarea este identica cu cele doua din 2006 si 2007, inclusiv in ceea ce priveste paginarea si numerotarea! Doua lucrari cu acelasi titlu in acelasi an trebuie sa fie fost prea de tot, chiar si pentru Odette Arhip...

Limbajul plagiator

Pentru simplul amuzament, dar si pentru a evidentia functionarea "rotativei de licente" ce poarta marca "intelectuala" a "specialistului" in jurnalism si stiinte ale comunicarii Odette Arhip, la o simpla comparatie a copertilor celor patru lucrari, arata foarte clar asemanarile flagrante ce demonstreaza clar plagiatul de cea mai joasa speta.

Furtul intelectual

In acest din urma caz prezentat, furtul intelectual este atat de complet si de evident, incat comentariile par de prisos. Nu mai putin de patru absolventi ai Facultatii de stiinte ale Comunicarii si-au obtinut licenta cu aceeasi lucrare. Desigur, mizeria nu ar fi fost posibila daca nu ar fi fost protejata si incurajata chiar de catre "decanul" facultatii, "prof. univ. dr." Odette Arhip, cea care a "coordonat stiintific" fiecare nou plagiat. Pe de alta parte, indiferent cine ar fi autorul lucrarii "Limbajul publicitar" si implicit al celei botezate "Publicitatea - o posibilitatea de a comunica", este imposibil de presupus ca acest "coordonator" nu a sesizat furtul, nici macar atunci cand a girat doua lucrari identice in acelasi an. Si, atunci, ramane explicatia interesului extrinsec, material, pecuniar al "prof. univ. dr." Odette Arhip, ceea ce face ca tabloul jegului moral-intelectual sa devina complet...

Plagiat si declaratii falseReteta unor cariere academice de la Universitatea de Vest

Grupul pentru Reforma Universitara  (GRU), format din profesori de la Universitatea de Vest din Timisoara, care se pronunta pentru reformarea sistemului educational romanesc în conformitate cu normele europene, a semnalat în mod repetat existenta unor nereguli si disfunctii din învatamant, care blocheaza procesul de reforma. GRU a atras atentia asupra prezentei în universitatile din Romania a unor persoane care nu detin calificare academica si care s-au strecurat în mediul universitar pe usa din spate, uzand de plagiat, declaratii false si

impostura. Asemenea cazuri au fost dezvaluite în ultimii ani, un rol important în devoalarea impostorilor academici revenindu-i presei.

 Membrii  GRU au descoperit recent alte doua cazuri de impostura academica, amandoua la Universitatea de Vest: o declaratie falsa a profesorului Ioan Biris (decan al Facultatii de Siinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii) si un plagiat al generalului în rezerva Vasile Paul, conferentiar la aceeasi facultate. Ele se adauga mai vechilor cazuri de impostura, între care cel al asistentului plagiator Ionut Emanuel Crudu a dobandit deja notorietate. ÃŽl evocam aici si pe acesta din urma, doar pentru a va arata legatura dintre cele trei personaje.

 

A devenit lector prin... plagiat

 

 Plagiatul fostului asistent Ionut Emanuel Crudu, de la  Universitatea de Vest, a fost descoperit de catre proprii sai studenti. El a devenit apoi arhicunoscut prin publicarea în presa a unor tabele comparative, care dovedeau ca asistentul a preluat masiv, în cartea sa Institutii politice internationale (Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2002), fragmente, uneori capitole întregi din autori arhicunoscuti: Robert Goodin si Hans-Dieter Klingemann, Mark Brawley, Claude-Albert Colliard etc. (plagiatul a fost descris pe larg în revista Banateanul din 25 septembrie 2005). Mai putin cunoscuta a ramas reactia institutionala a conducerii Universitatii de Vest fata de plagiatul lui Crudu. Comisia de Etica a UVT l-a absolvit pe acesta de orice culpa, considerand ca plagiatul masiv al acestuia ar fi fost... o eroare de calculator! ÃŽntre timp, fostul asistent Crudu a promovat lector, pe baza cartii plagiate.

 

Cariera academica prin... declaratii false

 

 Fostul propagandist comunist de la judeteana de partid din Arad, Ioan Biris, ajuns între timp profesor universitar, conducator de doctorate si decan al  Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii de la Universitatea de Vest, a declarat în repetate randuri ca este autorul unei carti publicate în Germania: Raum und Zeit in der Gestaltung der kulturellen Mentalitäten ,  Institut  fur Philosophie, Logik und Wissenschaftstheorie, München, 1996. ÃŽn urma cercetarilor întreprinse de catre membrii  GRU, acestia au ajuns la concluzia ca volumul cu pricina nu exista. Sub titlul amintit a fost identificat de catre GRU un text scurt, conceput într-o germana cu greseli flagrante de vocabular si cu erori de redactare, care a fost lipit artizanal într-un fel de brosura de 27 de pagini. Creatia artizanala pe care autorul ei o prezinta drept carte nu are ISBN (conditie obligatorie pentru orice carte publicata). Mai mult decat atat, institutul din München, unde autorul pretinde ca a aparut, nu figureaza în lista editurilor din Germania. ÃŽn  Biblioteca Universitatii din München (universitate la care, asa cum pretinde d-l Biris, ar fi fost publicata lucrarea) nu apare nici o carte cu acest titlu. Ea nu

apare în cataloagele electronice ale nici unei biblioteci din Germania. Prin urmare, suntem în fata unei declaratii false, deoarece creatia artizanala pe care profesorul Biris o prezinta drept volum de autor nu exista ca atare.

Mai grav este faptul ca profesorul Biris s-a folosit si se foloseste în continuare de declararea falsa a acelei pretinse carti. A promovat concursul de profesor universitar, în anul 1996, declarand, în lista publicatiilor, ca este autorul unui volum de autor purtand titlul  Raum und Zeit in der Gestaltung der kulturellen Mentalitaten , volum care nu exista ca atare. A obtinut titlul de conducator de doctorat prin aceeasi declaratie ce contine si un fals. A afisat pe pagina de Internet a Universitatii de Vest o autobiografie unde, în lista publicatiilor sale stiintifice, printre volumele de autor, se numara si pretinsa carte.

 GRU  considera declaratia falsa a profesorului Biris drept un caz extrem de grav.  Considera, de asemenea, ca faptele relatate îl aduc pe d-l Ioan Biris în incompatibilitate cu statutul de profesor universitar, de decan si de conducator de doctorate (statut obtinut, asa cum am aratat, prin declaratii false).

 

Generalul cu onoarea... plagiata

 

 Generalul în rezerva Vasile Paul, al carui nume este asociat cu masacrul din Calea Girocului din Timisoara din decembrie 1989, a devenit cu trei ani în urma conferentiar la  Universitatea de Vest. Grupul pentru Reforma Universitara a atras atentia, de mai multe ori, asupra caracterului imoral al angajarii generalului Vasile Paul la o universitate la care studiaza copiii victimelor din decembrie 1989. De altfel, si statutul academic al generalului Vasile Paul este unul discutabil. GRU a descoperit ca acesta este autorul unui plagiat. ÃŽn cartea sa intitulata Centrele de putere ale lumii. De la unipolaritate la multi-polaritate (Bucuresti, Editura Stiintelor Sociale si Politice, 2003), semnata împreuna cu dr. Ioan Coscodaru, generalul Vasile Paul reproduce pe mai multe pagini pasaje întregi dintr-un studiu al lui Marian Zulean, intitulat Redefinirea intereselor fundamentale ale SUA, publicat în Sfera politicii, nr. 63, din octombrie 1998. Este vorba de un caz tipic de plagiat (furt academic, prin care un autor îsi însuseste ideile sau formularile altui autor, fara a fi autorizat sa faca acest lucru si fara a cita sursa de inspiratie).

 ÃŽn anul 2005, în urma unor memorii trimise de diferite asociatii ale victimelor Revolutiei din 1989, care protestau împotriva angajarii generalului la  Universitatea de Vest, Senatul a numit o comisie care a investigat cazul. Comisia, formata din profesorii Victor Neumann, Radu Motica si Petru Urdea, nu a descoperit nimic ilegal sau imoral în angajarea generalului pe postul de profesor. Specialistii din comisie nu au observat plagiatul, desi, în calitatea lor, ar fi trebuit sa îl observe.

Plagiatul generalului Vasile Paul este agravat de faptul ca autorul lui l-a folosit pentru a obtine pozitii si onoruri în mediul academic. În tabelul de mai jos veti vedea cateva exemple care dovedesc plagiatul comis de Vasile Paul si Ion Coscodaru.

A furat doar doua pagini din doua sute

 

 Profesorul universitar Paul Vasile a fost descoperit de Grupul pentru Reforma  ca a plagiat. Raspunsul televizat al faptasului a fost ca a furat doar doua pagini din doua sute. Mai mult, deoarece a crezut ca nu mai este filmat în studio, a mai apucat sa spuna telespectatorilor ca "se pisa pe cel din care a plagiat". Victima este distinsul conferentiar Marian Zulean de la Universitatea din Bucuresti.

 

MARIAN ZULEAN:

"In mediul academic romanesc acest tip de plagiat este foarte raspandit"

 

 Grupul pentru Reforma  din Timisoara a descoperit ca profesorul Paul Vasile a plagiat dupa un articol scris de dvs., in Sfera politicii din ‘98. Ce parere aveti despre aceasta intamplare?

 Stiam de descoperirea  GRU, dar nu aveam nici o intentie de a intreprinde vreo actiune pentru atestarea dreptului de autor, din mai multe motive. Pe de o parte, nu am incredere in instrumentele statului roman, dintr-o experienta anterioara, pe de alta parte in mediul academic romanesc acest tip de plagiat este foarte raspandit si mi se parea minor. Din cate stiu eu, cred ca ar trebui ca acest lucru sa fie penalizat de catre comisiile de etica ale fiecarei universitati.

 Ulterior, reactiile aproape violente ale domnului general (rez.) Paul m-au facut sa imi schimb opinia. Acuza pe toata lumea, da telefoane de descurajare voalata si desconsidera autorul, aproape facandu-l pe acesta vinovat ca a scris cu 5 ani inaintea lui aceste texte. A afirmat ca nu avea cum sa plagieze pentru ca nu a auzit de numele meu, ba chiar lucruri mai grave... O minima decenta de-a cauta pe Internet prin  Google Scholar, daca nu are acces la baza de date ISI sau macar sa citeasca revista 22, unde a aparut o minunata recenzie a cartii Politica de securitate nationala, co-editata de mine si recomandata de insusi Zbigniew Brzezinski, l-ar fi lamurit. De acea studiez toate mijloacele legale pe care le am la dispozitie pentru a intreprinde o actiune. Din punct de vedere moral nu mai este nevoie sa intreprind nimic, s-a compromis singur! (A consemnat Rodica Palade)

 

Dincolo de faptul divers

 

 Cazurile prezentate indica, cred, cel putin doua lucruri: precaritatea standardelor de promovare academica, pe de o parte, si miza culturala si simbolica a demersului nostru. Aplicarea strict formala a unor criterii cantitative, fara o evaluare corespunzatoare, poate conduce la rezultate scandaloase cu efecte perverse: nu pot sa nu evoc cazul lui Petru Cretia, care nu a putut tine cursuri la  Universitatea de Vest "pentru ca nu îndeplinea conditiile" si nu pot sa nu ma gandesc la zecile de tineri cercetatori, cu doctorate în strainatate, care nu-si gasesc locul în universitatile romanesti "pentru ca sunt prea tineri". Astfel, "vechiul regim" este asumat integral si perpetuat, în mentalitate si apucaturi, de o comunitate universitara închistata si paseista. ÃŽn conditiile în care restul societatii este în plina transformare, Universitatea devine un soi de "avanpost al întunericului". Putem sa schimbam legislatia, putem sa semnam tratate europene, fondul va ramane acelasi. Schimbarea nu poate veni decat din interiorul comunitatii academice, din dorinta acesteia de a-si asuma o noua identitate si un statut adaptat la o societate "a cunoasterii", societatea secolului al XXI-lea. Noi  încercam sa dam continut acestei dorinte. (Paul Kun)

 

IOAN BIRIS:

"De la cate pagini in sus trebuie sa aiba o carte ca sa fie carte?"

 

 Pana la inchiderea editiei, Ioan Biris, decanul  Facultatii de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii de la UVT nu a putut fi contactat. Reproducem replica sa consemnata de publicatia 22 de ore din Timisoara in 12 septembrie 2007: "De la cate pagini in sus trebuie sa aiba o carte ca sa fie carte? Este o lucrare de autor. Daca cineva vrea sa o numeasca carte de la 60 de pagini in sus, n-are decat".

Dezvoltarea Internetului, miliardele de documente de pe World Wide Web, dar şi modul în care colectăm informaţiile navigând sau apelând la motoare de căutare, au schimbat modul de realizare a unei lucrări, fie ea de cercetare, fie eseu şcolăresc. Permiţând includerea simplă a fragmentelor din alte texte, simplificând şi uşurând plagiatul, dar îngreunând depistarea sa. Când sunt copiate texte din reţea, vorbim despre plagiat online, sau plagiat cut&paste.

Care-i situaţia în universităţile din SUA? Incă în 1998, Julie Ryan identifica plagiatul online la 17% din studenţii de la George Washington University. Prin simpla căutare cu AltaVista găsise sursele din care aceştia copiaseră. Relatarea apare în lucrarea lui Ronald B. Standler http://www.rbs2.com/plag.htm . La un sondaj din 2003 printre studenţii de la Universitatea A&M din Texas, mai mult de 30% au recunoscut că au plagiat în ultimii ani, copiind texte de pe Web sau din alte părţi [1]. 75% dintre studenţii chestionaţi în acel sondaj au admis că au copiat în ultimul an. "Cel mai cumplit lucru a fost atitudinea generală a studenţilor cum că plagiatul nu-i

mare lucru," constata o profesoară de acolo. "Mulţi par a judeca că dacă un document este pe Internet, el este al tuturor."

“Copiatul este o chestiune legată de vârstă în şcolile americane. Dar în timp ce profesorii se lamentează, deplângând declinul eticii studenţilor, s-a făcut prea puţin pentru a contracara această situaţie.” Aprecierea îi aparţine lui Todd Ackerman [1].

"Profesorii tind să se ascundă după deget, să se facă că nu observă această stare extrem de gravă" consideră profesorul de fizică Lou Bloomfield, de la Universitatea din Virginia [2], profesor care a pus singur la punct un program de detecţie a plagiatului, după un incident dintr-una din clasele sale. "

În Germania există o puzderie de site-uri care oferă studenţilor şi elevilor leneşi materiale pentru temele de casă, lucrările semestriale, sau chiar lucrările de diplomă. Iată câteva din aceste centre foarte populare în rândurile tineretului german, care oferă rezumate, comentarii, biografii şi chiar lucrări de licenţă, în limba germană: www.referate.de, www.referate-hausaufgaben-net.de, www.referate-download.de, www.pausenhof.de, www.krref.krefeld.schulen.net, www.spickzettel.de, www.fundus.org, www.referate.heim.at .

La noi, pentru referate, comentarii, lucrări pe româneşte (dar nu vă bazaţi pe corectitudinea gramaticală) există e-referate.ro, referate.online.ro, www.referateonline.com, www.c-referate.go.ro, sau www.referat.ro .

Părerile asupra acestor centre Web şi a materialelor oferite acolo, sunt desigur împărţite.

Ceea ce este clar e că în această perioadă a Internetului, ca paradis al leneşilor, plagiatul este în creştere. Un studiu recent în SUA, indica că 41% dintre studenţi admit plagiatul "cut-and-paste", adică preluarea de texte sau imagini din felurite surse din Internet, fără să le menţioneze - atribuie. Cu peste 10% mai mulţi decât la sfârşitul deceniului trecut. Doi din trei studenţi au spus că asta n-ar fi o problemă serioasă!

Mulţi numesc plagiatul ca fiind o victimă fără victimă. Prima din ele ar fi adevăratul autor, furându-i prestigiul. De cealaltă parte se află cel care plagiază, întrucât multe articole, lucrări de licenţă se fac la comandă sau sunt libere pe net, chiar şi fără autor. “Eliminarea plagiatului, spune Bloomfield, nu înseamnă eliminarea sau condamnarea plagiatorilor, ci mai degrabă sprijinirea oamenilor oneşti prin asigurarea unui mediu academic corect. Procesul de plagiat necondamnând niciodată pe nimeni, din cauza reacţiei comunităţii intelectuale”.

Ne-am obişnuit deja să auzim texte de genul: “Dacă plagiaţi vă dau 1!” sau “Nu veţi fi admişi în examen”. Sunt de părere că plagiatul ţine de cultura generală a fiecăruia şi poate fi o îndatorire a profesorului să explice cum şi în ce situaţii trebuie introduse citate, cum trebuie făcute referirile şi ce trebuie acestea să includă. Multe facultăţi, îngrijorate de numărul tot mai mare de lucrări plagiate au introdus cursuri de comunicare şi redactare în favoarea studenţilor (cum este şi cazul nostru), elaborând lecţii detaliate asupra sensului şi implicaţiilor plagiatului, cu numeroase exemple, cu sfaturi pentru evitarea sa (de exemplu, cursurile WTS, de la Indiana University Bloomington: “Plagiarism: What It is and How to Recognize and Avoid It?”

Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală. [1]

Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de drept de autor sau de proprietate intelectuală. [2].

În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet şi de uşurinţa de a prelua online lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reţea este denumit în prezent plagiat online.

Cuvântul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.