NICOLAE COVACI

PHOENIXinsd ett, o l,asdre.,.

Edilia a II-aCoordonatorul ediliei gi cuvdnt inainte de

COSTEL POSTOLACHE

INT€GRAL

CUPRINS

CuYhnt inainte I 9

Preludiu / 15

. Seflor el general / 17

Conachi gi PoPescu / 21

Fuga de acasi / 30

Punga cu Ptezewative I 40

Sfinfii de la Meca 1 49

Lola 176

Phoenix / 97

Spirgitorul de Piane / 105

,,Sili mitraliate electric" / 110

Lyra I ll9Yremuti I I27

Fiul Elenei C. I 136

Nebunul cu ochii inchigi / 139

Oamenii cavernelor I 151

No smoking, No drinking, No fucking! / 156

,jlotugi sunt ca voi" / 166

,Omul36180" I t7tBanchetul / 179

Nu aduce anul ce aduce ceasul / 185

Ha9i9 / 196

Plecarea lui Moni / 205

Picioare de broasci / 216Secretar UTC I 224

Conferinfa de la Mangalia I 234Cei ce ne-au datnume I 243

Prietenii nogtri, mong ohi / 248' Casa de nebuni / 253

Megterul Manole - o poveste gi doui conversali I 259Mugur deflurer 1265

Afari cu teleiziunea! /27IMuzici ftrdpiine / 278Meningit[ qiflori / 284Barul de noapte / 293

garftaj / 302Ghici cine aprinde lumina? I 309

Circul I 317

Bestiar I 323

Interdicfia / 331

Covaci contra Cilinoiu / 335

Statueta africand / 340

Lupii / 347

Perfiaidiolilor /354Concurs cu Adolf / 361

locdetreil 376Deutschland tiber alles / 383

O fatd mare / 399

MArtanul de aur / 405

Dubagii qichinezi I 412Ancheta /432Nunta / 438

Go West!/ 444

Amsterdam / 450Camionul / 462

Fuga I 468

Coda / 474

Capitolul I

SENOR EL GENERAL

Timi;oara,1962

M-am tras mai spre vArful cricii, ce incepuse si se aplece uqor,

pregitit, in orice moment, si sar jos: Mi aflam la vreo cinci metriini\ime. Ghild nebunul, cu toatd mdrimea lui, se c[fira cu o agilitate

impresionanti, fonfbind prinbuzalui de iepure nigte injurituri. |os,lingi trunchiul pomului, agtepta mililianul. Abia 1l deslugeam lnintuneric, mai mult il intuiam, auzindu-i vocea incircatd de uri,incurajAndu-l pe Ghip. Dincolo de gard, ,,Los Paraguayos" lqi ve-

deau de concert, intr-o feerie de sunet gi lumini. Eram atAt de im-presionat, incit imi simfeam din cAnd in cind pielea ca de gisci. Ag

fi vrut si-i vid gi eu mai de aproape, dar, la ora aceea, nu aveam

atifia bani ca si-mi pot permite si-mi cumpir bilete la concertelece aveau loc, tot mai des, in Timigoara.

Ghili ajunsese la nivelul cricii mele. intre timp, din crengile cele-

lalte, biielii sireau ca prunele cind scuturi pomul. Cdutasem loculcel mai bun, cel mai inalt, agadar, urma si risc cel mai mult, sirind de

la cea mai mare inilfime. in clipa in care Ghifn a intins mAna spre mine,

gata si mi inhafe, mi-am dat drumul. Am fbcut, totugi, o gregeali.

Am aterizat pe plmant in pozifie de start, in loc si amortizezintiisiritura. Nu mai era timp pentru asta, cici, din intuneric, nivilise

t7

NtcotaE covact

mililianul cu bastonul ridicat. Am auzit doar ,,cr4nc" in genunchiulstAng gi, aproape instantaneu, m-au biciuit doui dureri atroce. Una

in genunchi, cea de-a doua pe spate, unde aterizase bastonul de cau-

ciuc al mililianului. Nu a mai apucat si mai dea a doua oari,luasemun start demn de orice concurs olimpic. Ficeam de cdliva ani atle-

tism qi avusesem timpi foarte buni la probele de sprint, chiar gi la gtafeta

de 2000 m, iar in wemea aceea eram cu adevirat in formi.Mi-am incetinit fuga abia spre casi. Senzafia de fiari hiituiti a

dispirut incetul cu incetul. Am indriznit si mi uit in urmi qi si md

asigur ci sunt singur pe stradi. Durerea din genunchi devenise in-suportabili gi gchiopdtam tot mai riu. Cu chiu, cu vai, m-am tdrAt

ultimele sute de metri pAni acasl gi m-am aruncat in pat. Mureamde ciudi, nu atdt pentru ci mi durea piciorul sau pentru ci incasasem

una cu bastonul de cauciuc, ci pentru c5. nu reugisem sd-mi admiridolii pAni la sfirgit. in vremea aceea, cdntam gi eu la ghitari vreociteva cAntece din America Latini, dintre cele ce se difuzau la Radio

Bucuregti. Erau la modi muzica mexicani gi filmele mexicane cu

revolufii, pline de eroi gata oricdnd sI cAnte. Nipidiseri fara totfelul de pelicule, ,,Banditii din Rio Frid', ,,Un cAntec stribate lumedl,,Cielito lindo'i in care se cAnta de mama focului la orice ocazie,

lnainte de luptl, in timpul bitiliei gi dupi aceea. Bineinleles, eroiicintire{i erau intotdeauna pozitivi gi luptau pentru libertate. Se pi-rea ci in acea parte a Americii revolufiile erau foarte dese, origice

cildref mai indemAnatic cu puqca Ei pistolul devenea Seflor El General,

fdri a mai socoti ci gtia si c6nte de te biga in draci. Acele melodii,la care nu mai gtiu cum procuram textele, mi urmires c Ai azi gi, dincAnd ln cAnd, le mai cAnt, acompaniindu-mi la ghitari. Nu de mult,aici, in Moraira, pe un munte, intr-o cisufi cam diripinatl gi intu-necoasd ce se chema ,,Restaurantd', am avut ocazia sd mi misor cu

cAliva dintre localnicii ce gtiau aceste melodii. Oamenii nu puteau

infelege cum de posed un repertoriu aga de bogat de c6ntece aproape

uitate. Dup[ ce le-am cdLntat gi ,,Malaguena'] s-a incins o seari de

basm, lnclrcati de o rardL bucurie gi un sentiment de prietenie ce nu-lmai cunoscusem de multi vreme.

18

pHoENtxminsi eu, o pasire...

Pe wemea filmelor mexicane, din clasa a cincea gi pind intr_agaptea, fusesem unul dintre preferafii profesoarei de muzicd gi ovreme cantasem gi in corul gcolii. Mi luam la intrecere cu giliganulde Dan Petreanu. contrar agteptirilor, la mirimea corpului siu, aveao voce foarte inalt6, de tenor italian. Eram prieteni nedesprr{ifi. Nefrceam lecliile impreuni, ficeam curte celor mai drdgu{e fete dinclasi, incercdnd si le impresionim prin rezultatele noastre deosebitela atletism. seara, cdntam serenade italiene, cu texte mai mult saumai pufin improvizate. Repertoriul nostru cuprindea weo cinci-gasecanfonete i la ,,Santa Lucia'i

Plicerea muzicii am plitit-o scump. A doua zi dup6, concert,aveam un genunchi cat un dovleac. Medicul mi-a spus ci am api lagenunchi gi ci va trebui si mi-o scoati cu seringa. M_am mulpmitcu un bandaj de gumi, gi, bizuindu-mi pe vitalitatea ce nu m-a ldsat,inci, niciodati, am zbughit-o qchiopitand de la doctor. Era vari ginu trebuia si mi duc la gcoali. Durerea cea mare era ci. nu mai pu-team juca ,,prinsd'la USODA, bazinul din parcul Stalin. $trandul,plin cu api din Bega, avea ceva deosebit, era ca un fel de magnet gi,pe timpul vacanfei, clocotea de copii zburdalnici.

La USODA, i-am cunoscut pe cei ce aveau sd-mi devini cei maibuni prieteni. impreuni jucam ,,prinsd'in apa ace eaatifide murdari,ci nu puteai vedea prin ea nici jumitate de metru , ceea ce era un avan-taj deosebit. focul, ce s-ar fi putrit numi la fel de bine ,,ascunsd', erafoarte dinamic qi eu devenisem un adept fanatic al lui.

Doar muzica imi plicea la fel de mult. Dar la ghitari mai aveammult de invifat, iar aici, la ,,prinsa", devenisem deja un as. Concen_trarea cu care se juca, precizia cu care aveau loc atacurile gi eschiveleelegante ale celor urmrrifi dideau senzafia de participare la un dansritual, plin de temperament, nelipsit de o anumiti esteticr gi semefie.Desigur, nu tofi jucau la fel de bine. Dar, daci voiai s6 intri intr-ogagci,,miqtdl trebuia si demonstrezi ci egti la fel de bun ca gi ceilalli.Asta nu era foarte uEor, pentru ci unii nu ftceau altceva decat s6joace ,,prinsa" de cum incepea sezonul de baie, in mai, gi pdni tdrziu,in septembrie, cdnd incepea gcoala. Eu eram unul dintre aceia.

t9

ItIIGOLAE GOVACI

Pe la vArsta de 9 ani mi pescuise un antrenor de la I.L.S.A.(Fabrica de textile) qi mi convinsese si intru in echipa de inot, unde am

lucrat riguros weo patru ani. Cand a venit sinuzita, maici-mea mi-ainterzis si mai inot. Aveam dureri de cap ingrozitoare gi gcoala mergea

tot mai rdu. Lovasz, antrenorul, a incercat de cAteva ori si discute cu

maici-me4 propunAnd diferite tratamente, dar nu a ajutat la nimic. Mdconsolasem ci voi purta o sinuziti cronici toati viafa.

Dar mirajul apei rimisese, gi de la baie, vara, nu mi putea oprinimeni. Ba chiar, ca s-o conving pe mama, imi cumpirasem un echi-pament de scafandru autonom, pe atunci lucru rar, explicAndu-i ci,avdnd masca pe fafi, nu-mi va mai putea intra api in nas, cauza

sinuzitei mele. $i am continuat s[ merg labazin.Cunoscusem un biiat cu picioare in ,,O", dar, in rest, bine ficut.

Era singuratic, gi dupi citeva reprize de joc aflai ci il cheami Moni,ci are o bunici in America gi o ghitard ,,Gibson" la Timigoara. Aminregistrat asta gi mi-am propus s6-lvizitez. Nici eu nu gtiam la ora

aceea ce personaj important avea si devini Moni, pe adevdratul luinume Florinel Bordeianu, gi ce prietenie indelungatd avea si ne lege.

Cu piciorul umflat gi necijit cd nu puteam si mi duc la baie,

aqteptam cu neribdare si vini seara. Locuiam, pe atunci, pe Splaiul

Tudor Vladimirescu. in fala casei, se intindea parcul in care, maitdtziu, s-a construit terasa ,,Flord', ce avea si strdngi spuma tinere-tului timigorean. Serile anilor'6I-'62 aritau mult mai pagnic decdtceea ce avea si urmeze.

Capitolul ll

CONACHI SI POPESCU

ln parc apiruse un biiat pe care nu-l mai vdzusem. Mult mai mareca mine, student la Agronomie, Aurel conachi cdnta dumnezeiegtela ghitarS. Si nu vd imaginafi ci era un al doilea segovia, nici vorbdde aga ceva, dar eu il giseam fascinant in felul in iare se acompa_nia. Cu pana, producea un balans ritmic ce te coplegea gi te lua cuel firi si-fi dai seama. Repertoriul vocar, nou qi er, cuprindea, pe lingd,,Marina'l ,,Souvenirs, souvenirs,] ,,Benedict'gi rock and roll_uri de_alelui Elvis.

Pentru mine, se deschisese o lume noui. in primul rdnd, tehnicamea de mana dreapti, de care eram mandru gi cu care puteam acom-pania toate cd.ntecele mexicane la modr, s-a dovedit invechiti, gi ceeace reugea conachi si facd din ghitari, cu pana, mi electriza. Trebuianeapdrat si invif gi eu si cdnt cu pana.

Conachi venea seard de seari. Se ageza pe banci in parc, pe malulBegii, inci necanalizate gi betonate. parcul avea locuri in care tetemeai si te aventurezi gi ziua, dardmite seara. $i totugi, in scurt timp,se adunau aici zece-cincisprezece bdieti gi fete, strdngi ca lanlarii ialumin6. Sunetele ghitarei se auzeau pdni departe, purtate de apardului, gi le atrigeau, ca un magnet pilitura de fier, mai ales p" f"i..Nu pot uita serile acelea, care s-au impregnat addnc in memorie,marcandu-mi firea gi drumul. Acele seri re-am repetat, ra rdndul meu,

21

NIGOLAE GOVACI

mulli ani mai tArziu, cind st[pAneam ghitara chiar mai bine decAt

idolul meu, Conachi.

intre timp lucrasem multe ore la ghitari, cdfiva ani la rind, cu

vestitul Adrian Popescu, de fapt, unul dintre frafli Popescu, ce di-deau lecfii de ghitari la jumitate din orag. Cealaltd jumltate o impdr-

feau Puiu Lazars qi inci vreo cAfiva.

$i totugi, acele veri in care eram doar spectator la concertele

ad-hoc de pe malul Begii m-au marcat pentru tot restul viefii. Poate

ci, fascinat fiind de acel tinir cu o finuti foarte demni, cu un nas

drept, roman, dar de o modestie sinceri, naturali, am inceput siinfeleg ce putere zaceinaceasti formi de exprimare. Si iei o ghitarigi si canfi acompaniindu-te, si poli aduna atifia oameni in jurul tiu!S6-i uimegti pe acegti necunoscufi clrora, pe stradi, nu le-ar fi trecut

prin cap, presupun, si vadi in tine un personaj deosebit! Si-i faci

fericifi intr-un timp atAt de scurt, si-i prinzi in acel ritual inexplica-

bil in care tofi igi contopeau bucuria, betand din palme, chiar incer-

cdnd si cinte refrenele allturi de tine!

Aceste concerte au culminat in seara in care au aplrut inci doi

biieli, prieteni de-ai lui Conachi, unul cu un clarinet, celilalt cu o

tamburini. Emolia generali qi excitafia ce pluteau in aer in acele seri

de varl erau atit de intense, incAt multe prietenii legate pe loc se

continuau prin tufiguri. Unele perechi nu se sfiiau si se imbriligeze

gi si se sirute in public; risipite prin iarbi, ori pe bincile din preajmi.

Se simfeau incurajali qi de puiinitatea luminii venite de sus, de pe

Splai, dar infelesesem ci ei nu fhceau altceva decit si exprime, in

felul lor, senzafia de bucurie adAncl pe care le-o produceamuzica.

Dupi ani gi ani, nu am desconsiderat niciodat| o fatit ce mi s-a dat,

fascinati fiind de ghitara mea. inleleg foarte bine ci starea aceea

ciudati, care rupe barierele dintre oameni Ei leagi intr-un extaz

general cunoscufi gi necunoscufi, este un fenomen natural, sincer,

aproape erotic, ciruia nu i te pofi sustrage. Conqtienfi de asta, de-a

lungul intregii noastre cariere artistice am folosit din plin influenfa

pe care o aveam de pe sceni, alegAndu-ne cele mai frumoase fete.

Nu acesta era scopul activitifii noastre, dar a fost intotdeauna unul

22

PHoENtxffif*iinsi eu, o pasdre...

dintre aspectele stimulatoare. chiar gi repetifiire la care ,,avearn ca$pectatori citeva fete decurgeau murt mai bine, eram tofi mai plinidc fantezie gi temperament.

lntr-o seari, mi-am invins timiditatea tipici, pe care maicd_mearr blestema mereu. Zicea cdsemin cu tata. El ,r,, f,r,ou, nu bea gi nudansa, scotea doar doud cuvinte pe zi gi nu era deroc ceea ce se nu-rnegte un om de societate. Dar, in acea seari, plutind mai mult prinlarbi, hipnotizat, m-am apropiat de banca unde Coni cdnta gi amscos muzicufa din buzunar. $tiam s-o folosesc inc6 din primii anide gcoali. Firi si mi las invitat, la inceput discret, plasam cate onotd-doud, incercdnd si-mi dau seama daci tonaritatea corespun-dea. La melodia urmitoare, ,,Alabama Song", s_a potrivit qi tonali_tatea, gtiam gi cintecul gi mi-am dat drumur. cei mai murf au fbcutrchii mari. in scurt timp, aveam gi eu loc pe banca principali, aliturirle coni. imi plesnea inima de fericire gi de mandrie. Degi eram doarrun, pugti, fusesem acceptat in gagcd.

Am gtiut sd mi impun gi altfel. pe aceeaqi stradi,locuia un biiatceva mai inalt ca mine, cu o fali bolnivicioasi si cu o privire ce seirscundea intotdeauna. N-am reugit s-o prind niciodati, sd-mi dauseama, dupi expresie, ce gdnduri poarti. in orice caz, nuse apropianiciodati de noi, de cercul ceror ce cdntau ori ascultau, bucurdndu-sein comun. Il simleam doar furiqdndu-se prin tufisuri, p6ndindu_ne,rrruncAnd, din cAnd in cAnd, cAte o piatrd. Intr_o seard, intr_o pauzirI,tre doui cdntece, o pietricicd nimerise ghitara rui coni. tnstru-rnentul didu un sunet de clopot, moment in care gi veselul gi priete_nosul Coni sdri in picioare.

- Lasd-mi pe mine! - i-am zis, gdndindu_md c6 el nu se va descurca*tdt de bine in hiligurile parcului. Eu eram la mine acasi, ceea ce nucra valabil pentru el, care locuia in zona vecini cu parcul ,,Doja,] saul)arcul Mic, cum ii spuneam noi.

M-am repezitin tufiguri gi, dupi cdteva clipe,lunganul mi_apdruin fala-ochilor, fugind printre pomi. Simfind ci nu_mi poate scipa _cram foarte rapid la fugi -, se opri cu spatele la un pc,m, parahzat deideea ci toatd lumea il vede. M-am oprit doar o clipi in fala lui, apoi

23

NICOLAE GOYACI

i-am tras un pumn in plini fa1l, atdt de bine lintit, incat a chzutla

pnmant. Instantaneu, mi-a trecut toat6 furia. Mi-am dat seama c[ nu

gAndisem nici o secund5,, acfionasem spontan aqa' ca 9i maici-mea,

care mi trosnea frrlgeritor cAnd fbceam weo greEeali' Nu prea m[simfeam, in apele mele, dar gestul a impus celor ce priviseri' Din clipa

aceea, s-a consfintit apartenenla mea la grupul de bazi. Aveam voie si

ies cu biiefii pe stradi, si mergem in alte parcuri sau ,,la agdfat gagiciii

La chestia asta, eram mai mult un spectator, experienfa mea in

ceea ce privea fetele fiind inci limitati doar la cele cdteva siruturi

timide gi stdngace cu Carmen, prima mea dragoste, o fosti colegi

de la gcoala generali. Avea ochii albaqtri, mari, cu gene lungi, care

luminau in permanenfi gi era blondi qi plini de temperament' In

primele patru clase, fbcute la gcoala germani, eram deja fixat asupra

ei, mi se pirea cea mai frumoasi fati qi eram hotirit si mi cislto-

resc cu ea, cind voi cregte mare. Amandoi eram buni la invitlturi,ne concuram adesea, cAnd unul, cAnd altul fiind dafi exemplu'

- Cum poate un romA.n si invefe mai bine ca voi?! Nu vi este ruqine?!

Eram trei biieli romini in clasa aceea de nemfi 9i ne fineam bine'

cel de-al doilea era Gigel ciuhandru, un biiat foarte cuminlel qi bine

educat, predestinat s[ faci o carieri bun6. L-am intilnit anul trecut

pe aeroportul otopeni, am schimbat cirfi de viziti 9i plreri despre

politica, in general. Al treilea romin, Cornel Bejenaru, avea talent

la desen. L-am intAlnit in Cluj, mai tdrziu, pe cind eram, pentru o

jumitate de an, elev la gcoala de coregrafie.

in primii ani de qcoali, fusesem avantajat. Unchiul meu Gheorghe

Stoian, fie-i firana ugoari, un actor renumit la Teatrul Nalional din

Timiqoara, fratele qi singura rudd a mamei, se ocuPase intens

mine, copil crescut flri tati. Mama divorfase pe cind aveam un an.

Tata era definut politic gi iqi executa condamnarea la Canal, iar

se temuse ca asta si nu-mi faci greutifi la gcoali, ori, mai tdtzia,

viafi. Uca, aga il numeam pe unchiul meu, era un tip cu totul qi

totul deosebit. De o pedanterie exagerati, elegant 9i cultivat,

qi apreciat de criticii de specialitate din acea vreme' se ocupa'

hobby, de tAmplirie. Reugise si giseasci o refeti de a indoi lemn

24

PHOENtxrff,hinsi eu, o pasire.-.

t'fel gi chip gi construise nigte mobile concepute $i proiectate integralde el. $tia si deseneze bine, iar mobila o acoperea cu un furnir ares,pictat de el. Reugise si faci asta atat de bine, incit chiar gi prietenitle-ai lui, de meserie tdmplari, il invidiau.

- De unde ai, domnule, furnirul dsta?

- Nuc caucazian, era rispunsul gi Uca iqi ascundea zAmbetur man-dru aprinzdndu-qi o figari.

De la vdrsta de trei ani, Uca mi obignuise, mai cu binele, mai curilul, s[ invit cifrele gi literele. Mi le decupase el din hartie colorati,ca si mi se intipireasci mai bine in minte, pe la patru ani incepusemsi citesc inscrisuri cu litere mari, iar pe stradi silabiseam toate afiqele.uca gi maicd-mea nu-gi mai incipeau in piele de mxndrie. incepusechinul cu poveqtile gi poeziile pe care trebuia si le invif gi si le recittrri de cdte ori se ivea ocazia, c6nd veneau musafiri sau clienfi de-airlamei, care se ocupa cu croitoria. Devenisem un fel de copil-mi-nune al familiei. Locuiam impreund cu Uca gi cu so{ia lui, adiclmdtugi-mea, p€ cor€, in mod ciudat, o numeam,,mamd,. Celei ce_mididuse via{i ii spuneam Mutti, inci din wemea gcolii germane, gi agar rimas pdnd azi.

Dar, cum in naturi existi un echilibru gi totul se plitegte, aapd,_rut gi preful ,,genialitdlii" mele, o suprasensibilizareemotivi. puteamplange din te miri ce gi mai ales cind terminam cite o poezie ca:

Sus pe cumpdnafhnthniiPlhnge-un pui de ciocdrlie.

Pe vremea aceea, Topirceanu gi Cogbuc erau preferafii mamei.- De ce pldnge puiul de ciocarlie? - intrebam gi izbucneam in prans.

Nimeni nu a reuEit pani azi si-mi rdspundi la intrebare. Am rimas unrnare iubitor de animale gi mai degrabi ag da intr-un om decat intr-onecuvdntitoare. ce de ciini gi de pisici am mai adus acasi! stiteaucdteva zrre qi pini la urmi dispireau alungate, fiindcl apartamentul luiuca oricat ar fi fost de mare, nu ne putea cuprinde pe tofi. c6nd veneam

25