Viol. Perversiune sexuală. Diferenţieri

Prin sentinţa penală nr. 278/2002 a Tribunalului Buzău, s-a dispus condamnarea inculpatului T.L. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. 4 Cod penal.

în fapt, s-a reţinut că, în ziua de 18.07.2002, inculpatul 1-a ameninţat cu un cuţit şi 1-a lovit cu pumnul peste faţă pe minorul R.M., după care a întreţinut relaţii sexuale orale cu acesta. Instanţa de fond a apreciat că, actele sexuale nefireşti sau anormale, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, nu sunt sancţionate de art. 197 Cod penal, ci de un text distinct de lege, respectiv de art. 201 Cod penal. Prin actele de perversiune sexuală se urmăreşte provocarea excitaţiei sexuale şi satisfacerea instinctelor sexuale prin procedee artificiale. Fapta săvârşită de inculpatul T.L. trebuie încadrată în prevederile art. 201 alin. 4 Cod penal,-întrucât această dispoziţie constituie legea specială, faţă de art. 197 Cod penal, atâta timp cât, prin Legea nr. 61/2002, nu a fost abrogat art. 201 alin. 4 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 104/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, menţinută prin decizia penală nr. 2993/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost desfiinţată în parte hotărârea primei instanţe şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. 4 Cod penal, în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 3 Cod penal, text de lege în baza căruia, inculpatul T.L. a fost condamnat la 10 ani închisoare.

Instanţele de control judiciar au reţinut că, potrivit art. 197 Cod penal, constituie infracţiunea de viol „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa." Actele de perversiune sexuală nu pot fi confundate cu expresia din cuprinsul art. 197 Cod penal („actul sexual de orice natură"), întrucât, în cazul infracţiunii de perversiune sexuală, făptuitorul urmăreşte numai provocarea excitaţiei sexuale.

Curtea Supremă de Justiţie, decizia penală nr. 2993 din 2003

Notă: în urma modificării art. 197 Cod penal, prin Legea nr. 197/2000 şi O.U.G. nr. 89/2001, subiectul pasiv al infracţiunii de viol poate fi o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, iar elementul material al acestei infracţiuni constă în săvârşirea unui „act sexual de orice natură". 

In literatura de specialitate s-a apreciat că noţiunea de act sexual include raportul sexual normal între un bărbat şi o femeie, care presupune conjuncţia obişnuită dintre cele două sexe, dar şi actele sexuale nefireşti, dintre persoane de acelaşi sex, prin care se urmăreşte satisfacţia sexuală a persoanei. în ceea ce priveşte infracţiunea de perversiune sexuală, în conţinutul acesteia intră toate manifestările sexuale care nu au ca scop practicarea unui act sexual, ci excitaţia sexuală însăşi.

Infractiuni privitoare la viata sexuala. Perversiunea sexuala. Continut constitutiv. Loc public. Viaţa sexuală (infracţiuni cu privire la)

1

Potrivit art. 201 alin.1 cod penal, sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani, actele de perversiune sexuala savârsite în public sau daca au produs scandal public.

Potrivit art.152 lit. « a » Cod penal, „o fapta este savârsita în public atunci când a fost comisa într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana”.

Fapta de a întretine acte de perversiune sexuala în zone situate pe canale virgine, greu accesibile publicului din Delta Dunarii pentru realizarea unor filme erotice, în conditiile în care organizatorii au luat si masuri extreme de precautie ca în zona sa nu patrunda alte persoane, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 201 alin. 1 cod penal, nefiind îndeplinita conditia esentiala aceea de savârsire a actelor de perversiune sexuala în public sau care sa fi produs scandal public.

Cod penal, art.201, art.152

Prin rechizitoriul nr.876/73/2004 din 8.10.2004 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor M.S.O., pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; R.N.J., pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si D.A. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 323 alin. 1 Cod penal si art. 25 raportat la art. 201 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a retinut prin actul de sesizare ca inculpatii M.S.O., R.N.J. si D.A. s-au asociat cu atributiuni precise într-un grup infractional în scopul de a determina anumiti tineri sa savârseasca infractiunea de perversiuni sexuale în public si i-au determinat pe acestia, prin oferirea de sume de bani si prin indicatiile pe care le-au dat figurantilor, sa realizeze scene cu continut pornografic în zone accesibile publicului.

Prin sentinta penala nr.2986/30.12.2004, Judecatoria Tulcea a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.”a” cod procedura penala rap. la art.10 lit.”d” cod procedura penala, achitarea inculpatilor M.S.O., R.N.J. D.A, pentru comiterea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si a infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

Inculpatii M.S.O., R.N.J., D.A. au fost trimisi în judecata pentru comiterea infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si a infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

Instanta a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

2

La data de 4.09.2003, inculpatul M.S.O. a înfiintat SC „D.I.” SRL Bucuresti, societate ce avea ca obiect de activitate productia de filme cinematografice si alte activitati secundare. Societatea a fost înregistrata la registrul Comertului sub nr. J.40/12478 din 16.09.2003.

La data de 22.10.2003, Centrul National al Cinematografiei a autorizat societatea pentru productia de filme cinematografice si exploatare filme cinematografice.

Ulterior, la data de 2.02.2004, aceeasi institutie a eliberat societatii certificatul de înscriere mentiuni în registrul cinematografiei sub nr.468 în sensul extinderii domeniului de activitate cu „ comert cu ridicata a casetelor video, comert cu amanuntul a casetelor video”.

La data de 27.08.2004, între SC „D.I.” SRL Bucuresti si inculpatul R.N.J. – fost cetatean român, în prezent cetatean suedez, s-a încheiat un contract de colaborare al carui obiect de activitate era cooperarea celor doua parti în vederea realizarii unui film erotic ce urma a fi folosit de inculpatul R.N.J. în interes personal, fara a fi distribuit catre terti.

Conform acestui contract, societatea inculpatului M.S.O. avea urmatoarele obligatii: - producerea materialului cinematografic, casting pentru identificarea si încheierea contractelor pentru dobândirea locatiilor necesare bunei desfasurari a filmului, transport.

Obtinerea tuturor avizelor necesare producerii filmului, obtinerea avizelor medicale necesare actorilor, obtinerea tuturor informatiilor de natura fiscala si juridica, asigurarea managementului în vederea cazarii echipei de filmare, punerea la dispozitia echipei de filmare a tuturor actorilor care vor participa la filmari si care trebuia sa aiba vârsta de 18 ani. O alta atributie era acea de a preda productia cinematografica beneficiarului, în stare buna, neprelucrata, la finalizarea productiei cinematografice, cu conditia respectarii normelor tehnice si artistice impuse de beneficiar.

Inculpatul R.N.J. se obliga sa puna la dispozitie personalul tehnic, asigurarea scenariului si a regiei, mijloacele tehnice în vederea realizarii productiei, sa preia productia în stare bruta neprelucrata si sa achite suma stabilita prin transfer bancar în contul deschis la BCR.

La începutul lunii august 2004, inculpatul M.S.O. a început sa fie contactat de diversi tineri dornici sa participe la filmari. Inculpatul de asemenea, a luat legatura cu proprietarul pensiunii „L” din localitatea Dunavatul de Jos, comuna Mahmudia, pentru închirierea acestui local în vederea cazarii actorilor si a personalului tehnic. Tinerilor dispusi sa participe la filmari, inculpatul le-a pus în vedere sa nu consume droguri sau alcool si a început sa faca demersuri pentru efectuarea analizelor medicale.

Dupa 26.08.2004, au început filmarile în camerele pensiunii „L” si în anumite locuri din Delta Dunarii.

Scenele erau filmate în locuri cât mai izolate, luându-se în acest sens mai multe masuri de precautie, prin angajarea unui agent de paza a carei principala atributiune era sa anunte

3

prin statie pe protagonisti si pe cameramani daca aparea cineva. Nici agentul de paza nu putea vizualiza ce se petrecea în locurile de filmare.

S-a concluzionat ca, prin aceste filmari nu se urmarea ca sa se declanseze un scandal public, deoarece acestea se efectuau în vederea valorificarii cadrului natural si nicidecum public. De asemenea, locurile în care se efectuau filmarile prin natura si destinatia lor nu erau accesibile publicului.În acest context, instanta a concluzionat ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de perversiuni sexuale si, implicit, nici ale infractiunii de instigare la perversiuni sexuale, pentru care au fost cercetati si trimisi în judecata inculpatii M.S.O., R.N.J. si D.A.

Pentru a ne afla în prezenta infractiunii de „instigare la acte de perversiuni sexuale” este necesar ca actele de perversiuni sexuale sa fie savârsite în public sau sa fi produs scandal public sau daca s-ar fi urmarit ca aceste filme sa fie date publicitatii.

Conform art.152 cod penal – „fapta se considera savârsita în public atunci când a fost comisa :

a)într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;

b)în orice loc accesibil publicului daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;

c)în loc neaccesibil publicului, cu intentia însa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si, daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

d)într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;

e)prin orice mijloc cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

In speta, s-a stabilit ca „actele de perversiuni sexuale” s-au desfasurat în locuri neaccesibile publicului „totdeauna”, iar intentia organizatorilor nu a fost aceea de a da publicitatii faptele comise, lucru ce rezulta din chiar clauzele contractului de colaborare si din modul de organizare al filmarilor.

Tribunalul Tulcea prin decizia penala nr.22/06.02.2007, cu opinie majoritara, a respins apelul parchetului ca nefondat.

Impotriva hotararilor, Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea a declarat recurs, motivand ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art.25 -201 cod penal si ale infractiunii prev. de art.323 alin.1 cod penal.

4

Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat recursul declarat de parchet pentru considerentele expuse in continuare.

Situatia de fapt este corect stabilita, fiind pe deplin dovedita cu probele dosarului, înscrisuri, declaratii de martori, procesele verbale de cercetare la fata locului.

Faptele inculpatilor, care au organizat aceste filmari în diverse locuri din Delta Dunarii si în pensiunea „L” din localitatea Dunavat, exista, dar nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.25 rap. la art.201 alin.1 cod penal, deoarece le lipseste un element material esential în constituirea laturii obiective a acestei infractiuni. Din probe, nu rezulta ca ar fi existat acte de perversiune sexuala savârsite în public sau care sa fi produs scandal public.

Asa cum s-a aratat de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, care prin decizia nr. 3 din 23 mai 2005, a solutionat un recurs în interesul legii, actele de perversiune sexuala nu pot fi asimilate cu actele homosexuale, întrucât nu se actioneaza asupra sexului.

Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate „acte sexuale” în acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea.

Prin natura ei, perversiunea sexuala consta în practicarea de acte nefiresti privind viata sexuala, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate în manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizate.

În raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala viciu, care consta în practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, în tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual în afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar sa intervina reactiunea penala numai atunci când actele de perversiune sexuala au fost savârsite în public sau au produs scandal public.

Spre deosebire de perversiunea sexuala viciu, perversiunea sexuala, ca manifestare normala, tinând de psihopatologia sexuala, poate duce la savârsirea unor fapte deosebit de periculoase contra persoanei, ceea ce face necesar un tratament penal diferentiat si eficient, care sa îndeplineasca si rolul de a preveni astfel de manifestari.

A mai constatat Înalta Curte de Casatie si Justitie ca între aceste forme de perversiune sexuala, ce vizeaza în mod vadit anormalitatea, s-au remarcat, prin frecventa si trasaturi distinctive, urmatoarele: sadismul, care consta în provocarea excitatiei sexuale prin producerea de suferinte victimei; masochismul, la care satisfactia sexuala este determinata numai de suportarea de catre subiect a unei dureri fizice; vampirismul, la care excitatia sexuala este provocata de vederea sângelui victimei: mixoscopia, în cazul careia excitatia sexuala este provocata de vederea acului sexual practicat între alte persoane sau la privirea nuditatii.

5

Potrivit art.152 lit. »a » cod penal, fapta este considerata savârsita în public atunci când a fost comisa într-un loc care prin natura sau destinatia lui, este totdeauna accesibil publicului.

O prima conditie a legii o constituie cerinta publicitatii.

Ori, aceasta nu este îndeplinita întrucât din probele administrate, respectiv declaratiile inculpatilor si a unor participanti la filmari, reiese ca au fost luate masuri deosebite de protectie pentru ca publicul sa nu asiste la desfasurarea filmarilor, întrucât acestea s-au realizat în locuri total izolate, greu accesibile publicului.

Astfel, cameramanul era cel care alegea locurile filmului unde ramâneau actorii si cameramanul, iar doua barci se deplasau de o parte si alta, pentru a observa daca se apropie cineva, fiind utilizate si doua statii de emise-receptie, conform declaratiei inculpatului M.S.

În plus, paza era asigurata de un agent specializat care ramânea pe mal.

În mod corect a retinut instanta de fond ca scenele cu tenta sexuala au fost realizate pentru valorificarea cadrului natural al Deltei Dunarii, în locuri izolate, iar intentia inculpatilor a fost de a realiza un material brut pentru filme erotice si nicidecum de a produce scandal public si nu erau de natura a provoca asemenea consecinta ; pâna la descinderea organelor de ancheta, nu au existat sesizari ale unor cetateni indignati care sa observe scenele erotice, activitatea inculpatilor fiind facuta publica dupa efectuarea perchezitiei, filmarea si difuzarea în mass-media, activitate care nu poate fi imputata nicidecum inculpatilor.

Cei trei inculpati nu au instigat grupul de tineri care a participat la filmarile facute în diverse locuri din Delta Dunarii si în camerele pensiunii „L”, la savârsirea infractiunii de « perversiuni sexuale ». Nu sunt probe ca actele de perversiune sexuala s-au comis în public sau au produs scandal public.

Nu sunt probe ca faptele tinerilor ar fi determinat anumite persoane sa manifeste acte de revolta sau protest fata de scenele filmate.

Dimpotriva, sunt dovezi ca, în timpul filmarilor s-au luat masuri severe, astfel încât, daca în zona aparea vreo ambarcatiune sau vreo alta persoana sa fie întrerupte filmarile.

Întrucât infractiunile de instigare la acte de « perversiune sexuala » nu exista, nu se poate vorbi de o asociere a inculpatilor in sensul art.323 cod penal în vederea comiterii de infractiuni.

Pentru existenta acestei infractiuni, este necesar ca între subiecti sa fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea asocierii, consens care priveste atât constituirea, cât si scopul acesteia, adica savârsirea de infractiuni.

6

Chiar daca între inculpati s-a încheiat un contract de colaborare pentru a se realiza filme erotice, nu se poate vorbi de o asociere ce a avut ca scop savârsirea unor infractiuni.

Sunt probe certe ca, inculpatii si-au luat masurile necesare ca filmarile sa nu se faca în loc public sau sa se iste un scandal public, iar în contractul mai sus mentionat au stipulat expres ca filmele erau numai pentru uzul inculpatului R.N.J. „fara a fi distribuit catre terti”.

Rezulta ca nu este îndeplinita nici una din conditiile impuse de art.152 cod penal, care defineste notiunea de „ în public”.

Deci, ambele hotarâri pronuntate în cauza sunt temeinice si legale si sub aspectul temeiului achitarii care este consecinta lipsei laturii obiective a infractiunilor de comiterea carora au fost acuzati inculpatii.

Pornografia infantilă Perversiuni sexuale

SENTINŢA PENALĂ NR. 76/ 03.03.2011

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DIICOT, nr. xxx/P/2010 înregistrat pe rolul acestei instanţe s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului X., pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 al.1 din Legea nr. 161/2003.

În perioada martie – aprilie 2010, inculpatul X., folosind I.D.-ul „xxxxxxxxxx”, a postat pe hub-ul de internet xx.xxxxxx.ro mai multe materiale pornografice cu minori.

Din verificările efectuate în cauză, s-a constatat că imaginile video au fost postate de la I.P.-ul 8x.xx.xx.xx, aparţinând furnizorului de servicii Internet S.C. „X.” , alocat unui abonat, respectiv inculpatului X.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului a fost ridicat laptopul seria xxxxxxxx şi mai multe medii de stocare a informaţiilor.

În baza autorizaţiei emise de către instanţa de judecată, s-a efectuat o percheziţie informatică asupra hard disk-ului şi mediilor de stocare de date informatice.

Din procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice rezultă că pe hard disk-ul seria XXXXXXXX, capacitate 250 GB, au fost identificate următoarele date şi care dovedesc activitatea infracţională a inculpatului:

- informaţii cu privire la adresa I.P. folosită pentru logarea în reţea;

- un număr de 4 căutări relevante pentru cauză, efectuate pe site-ul

7

www._______.com, după cuvintele cheie „minor”, „minore”, „web cam”, „live”

- 21 site-uri relevante accesate;

- structura arborescentă a fişierelor hard disk-ului şi informaţii cu privire la sistemul de operare, conturi de utilizatori, dispozitive hardware şi soft-uri instalate;

- fişiere de tip video în care sunt prezentate persoane având un comportament sexual explicit, dintre care 6 fişiere conţin materiale pornografice cu persoane posibil minore.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din procesul verbal de sesizare din oficiu din 20.03.2010, adresa nr. xxx/2010 S.C.” X.” , capturile de ecran realizate, pentru utilizatorul cu I.D. –ul „xxxxxxxx”, suportul optic conţinând o parte din materialele pornografice cu minori, postate de inculpat în reţeaua de Internet, procesele-verbale de percheziţie informatică şi DVD- ul conţinând rezultatul acesteia, coroborate cu declaraţia inculpatului prin care recunoaşte în parte săvârşirea faptelor.

În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 51 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art. 74 lit.”a” Cod penal raportat la art. 76 lit.”c” Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.

Având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, va reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit.”a” Cod penal.

Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, precum şi elementele care caracterizează persoana şi conduita inculpatului, instanţa apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins faţă de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 76 Cod penal.

Având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată de instanţă nu depăşeşte 3 ani, iar instanţa apreciază că scopul pedepsei, având în vedere persoana inculpatului poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal.

Va stabili termen de încercare alcătuit din perioada de 2 ani la care se va adăuga durata pedepsei ce urmează a fi aplicată prin prezenta sentinţă penală, potrivit art. 82 Cod penal.

Va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

Va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.”a” teza II şi lit.”b” Cod penal pe durata pedepsei aplicate.

8

În temeiul art. 71 al.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore.

În temeiul art. 118 lit.”f” Cod penal va dispune confiscarea de la inculpat a hard-disk-ului seria XXXXXXXX.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocatură onorariului pentru asistenţă juridică din oficiu pentru inculpat.

În baza art. 191 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.

Viol. Perversiune sexuală. Elemente constitutive. Diferenţiere

Pornind de la scopul urmărit de legiuitor prin modificările aduse infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, şi anume crearea unui regim legal nediscriminatoriu între actele sexuale dintre persoane de sex diferit şi actele sexuale dintre persoane de acelaşi sex, rezultă că fapta constând în săvârşirea unor acte sexuale nefireşti între persoane de sex diferit, de natură să aducă atingere libertăţii sexuale a persoanei, se va încadra în dispoziţiile art. 197 sau 198 din Codul penal, după caz, iar nu în art. 201 din Codul penal.

(Decizia nr. 2375 din 4 decembrie 2002 - Secţia a Il-a penală)

Prin Sentinţa penală nr. 1195 din 12.06.2002 a Judecătoriei Slobozia, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul N.C. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. 4 din Codul penal, fiind condamnat inculpatul, cu reţinerea art. 37 lit. b) din Codul penal, art. 74 lit. c) din Codul penal şi art. 75 lit. a) şi c) din Codul penal, la 3 ani şi 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul Z.R.O. din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal în infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. 4 din Codul penal.

A fost condamnat inculpatul Z.R.O. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 201 alin. 4 din Codul penal, cu aplicarea art. 99 din Codul penal, art. 75 lit. a) din Codul penal şi art. 74 lit. c) din Codul penal.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul C.D. din două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal, în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal şi infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. 4 din Codul penal.

9

A fost condamnat inculpatul C.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal, închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. c) din Codul penal.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 201 alin. 4, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) din Codul penal şi cu aplicarea art. 74 lit. c) din Codul penal.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) din Codul penal a fost achitat acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 lit. a) din Codul penal.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din Codul penal şi art. 35 din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal.

în baza art. 83 din Codul penal, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 633 din 11.04.2001 a Judecătoriei Slobozia, pedeapsă adăugată la cea stabilită în prezenta cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii (inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente) la 50 milioane lei daune morale către partea civilă.în fapt, s-a reţinut că în seara de 03.03.2002, în jurul orelor 19-20, partea vătămată L.G. stătea singură pe o bancă în parcul de lângă magazinul universal "Ialomiţa" din Slobozia. Cei trei inculpaţi şi martorul B.C. se plimbau prin parc şi au observat-o pe fată, iar cei doi inculpaţi au hotărât s-o abordeze, în scopul de a întreţine relaţii sexuale cu ea.

Astfel, inculpaţii C.D. şi N.C. s-au aşezat pe aceeaşi bancă cu partea vătămată, intrând în vorbă cu aceasta şi cerându-i să-i însoţească pentru a invita în oraş o presupusă prietenă a lor, sens în care au ameninţat-o cu bătaia, dacă nu-i ajută să scoată respectiva prietenă din casă, şi chiar au lovit-o.

în acest mod, inculpaţii au atras-o pe partea vătămată la periferia oraşului, în zona căii ferate, unde i-au comunicat explicit adevăratele lor intenţii, şi anume de a întreţine raporturi sexuale cu ea.

Partea vătămată s-a împotrivit, a plâns şi a încercat să fugă, însă inculpaţii N.C. şi C.D. au lovit-o şi au bruscat-o, silind-o astfel să accepte relaţiile sexuale.

întrucât partea vătămată le-a comunicat inculpaţilor că este virgină, aceştia au căzut de acord să întreţină numai raporturi orale şi anale cu partea vătămată.

10

în aceste sens, inculpatul N.C. a rămas cu partea vătămată, i-a cerut să aibă raport sexual oral cu el, apoi, constatând că fata este dezgustată de aceasta, i-a cerut să se dezbrace, întreţinând raport sexual anal.

în continuare, inculpatul C.D. a practicat raport sexual oral cu partea vătămată, cerându-i apoi să se dezbrace, culcând-o pe spate şi realizând un raport sexual normal, cu penetrare şi dezvirginare, aspect probat de raportul de expertiză medico-legală. în acest timp, partea vătămată a încercat să se împotrivească şi a plâns, iar ceilalţi inculpaţi se aflau la 20 - 25 de metri, neintervenind.

Din declaraţiile părţilor şi ale martorului B.C., rezultă că acesta şi inculpatul Z.R.O. au sosit la locul faptei în urma celorlalţi doi inculpaţi, conform unei înţelegeri prealabile.

La îndemnul inculpatului C.D., inculpatul Z.R.O. s-a apropiat la rândul său de partea vătămată, realizând un raport sexual oral cu aceasta, folosindu-se de constrângerea exercitată anterior de ceilalţi doi inculpaţi.

în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat, constând în sustragerea din poşeta părţii vătămate a sumei de 12.000 de lei, s-a reţinut că nici partea vătămată şi nici inculpaţii nu au precizat cine a luat banii, singurul care-l încrimina pe inculpatul C.D. de săvârşirea faptei fiind martorul B.C., care însă avea un interes personal în acest sens.

în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că atâta vreme cât atât art. 197, cât şi art. 201 coexistă, şi încă într-o succesiune imediată, rezultă că ele se referă la situaţii de fapt distincte.

Din conţinutul actelor sexuale "de orice natură" cuprinse în definiţia infracţiunii de viol trebuie scoase actele sexuale nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, altele decât cele homosexuale. Prin raportare la dicţionarul explicativ al limbii române, actele fireşti în legătură cu viaţa sexuală sunt cele compatibile de a genera reproducerea. Satisfacerea instinctului sexual prin folosirea altor organe decât cele firesc sexuale ale părţii vătămate constituie o perversiune sexuală, iar nu un act sexual cuprins în definiţia art. 197 din Codul penal.

Prin voinţa legiuitorului, manifestată expres în conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001, actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, este deosebit de actele de perversiune sexuală. Un astfel de act de perversiune sexuală, recunoscut constant de practica judiciară, este actul sexual oral.

Ca atare, actele sexuale orale practicate de inculpaţi prin constrângere sunt acte de perversiune sexuală, iar nu de viol.

Pe de altă parte, din analiza art. 201 alin. 4 din Codul penal, în comparaţie cu alin. 1 al aceluiaşi articol, rezultă că pentru existenţa infracţiunii de perversiune sexuală prin constrângere nu este necesară şi nu este prevăzută condiţia publicităţii. Condiţia publicităţii este prevăzută doar la alin. 1, atunci când partenerii practică relaţiile nefireşti

11

de comun acord. Nu se poate afirma că un act de perversiune sexuală săvârşit prin constrângere, prin violenţă, nu constituie infracţiune şi nu poate atrage răspunderea făptuitorului numai pentru că nu a fost săvârşit în public.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel, alături de inculpatul N.C. şi C.D., şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.

în motivarea apelului său, parchetul a criticat greşita schimbare a încadrării juridice, toţi inculpaţii făcându-se vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal, întrucât, ulterior modificării sale prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001 şi prin Legea nr. 61/2002, acest articol se referă la acte sexuale, fără a face distincţia între acte sexuale normale şi cele nefireşti.

De asemenea, parchetul a mai criticat sentinţa şi sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului C.D. pentru infracţiunea de furt calificat.

Prin Decizia penală nr. 422 din 18.09.2002 a Tribunalului Ialomiţa a fost admis apelul parchetului, a fost desfiinţată sentinţa şi în fond au fost condamnaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a) din Codul penal, inculpaţii C.D. şi N.C. la câte 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal, iar inculpatul minor Z.R.O. la 5 ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul C.D. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 — 209 lit. g) din Codul penal, urmărind ca acest inculpat să execute, conform art. 33, 34 şi 35 din Codul penal, 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal, la care s-a adăugat pedeapsa devenită executabilă, de 6 luni închisoare, ca urmare a revocării suspendării condiţionate, în final inculpatul având de executat 10 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din Codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.

S-a reţinut că în actuala reglementare violul presupune săvârşirea unui act sexual de orice natură, cu o altă persoană, subiectul activ putând fi orice persoană, indiferent de sexul său.

Elementul material al infracţiunii de viol constă în întreţinerea actului sexual cu o altă persoană, act care poate fi considerat ca acţiunea, fapta omului, care se referă la sex şi îl caracterizează, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre sexe, care se referă la viaţa sexuală.

în ceea ce priveşte actul de perversiune sexuală, acesta poate defini şi el elementul material al laturii obiective a infracţiunii de viol. Perversiunile sexuale constau în orice acte nefireşti - altele decât cele de inversiune sexuală - în legătură cu viaţa sexuală, practicate în dorinţa de a căuta şi cunoaşte satisfacerea instinctului sexual, altfel decât în mod normal.Ca manifestare şi satisfacere anormală, nefirească, a instinctului sexual, perversiunea

12

sexuală poate defini elementul material al laturii obiective a infracţiunii de viol având două forme de manifestare, pentru aceasta urmărindu-se şi raportul sexual, oral şi anal, între persoane de sexe diferite, cum este şi cazul în speţă.

Chiar dacă numai unul dintre inculpaţi a întreţinut acte sexuale normale cu partea vătămată, iar ceilalţi doar acte sexuale anale şi orale cu aceasta, tribunalul a considerat că fiecare dintre inculpaţi au săvârşit individual, în persoană proprie, ca autor, prin constrângere, elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Săvârşirea de către două sau mai multe persoane a unor acte sexuale -homosexuale sau heterosexuale - nu determină calitatea de coautori a acestora, fiecare dintre ei săvârşind individual, în persoană proprie, ca autor, actul sexual.

împotriva acestei decizii au declarat recurs cei trei inculpaţi, invocând, între alte motive de casare, şi pe cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 din Codul penal, apreciindu-se că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. 4 din Codul penal.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constă în actul sexual, de orice natură, cu o altă persoană, de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Spre deosebire de vechea reglementare a infracţiunii de viol, care opera cu noţiunea de "raport sexual", de lege lata elementul material al infracţiunii presupune săvârşirea unui "act sexual de orice natură". Ţinând seama de faptul că în prezent atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv pot fi orice persoane, indiferent de sex, rezultă că elementul material al infracţiunii de viol poate consta deopotrivă în acte sexuale fireşti, normale (între persoane de sex diferit, de natură a conduce la perpetuarea speciei umane), cât şi acte sexuale nefireşti, anormale.

Deşi a operat modificări de substanţă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol, legiuitorul a păstrat şi incriminarea separată, în art. 201 din Codul penal, a actelor de perversiune sexuală, fără însă a le defini, aşa cum se întâmplă în reglementarea anterioară a acestui articol (potrivit căreia, prin acte de perversiune sexuală se înţelegeau orice acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, altele decât cele incriminate la acea dată în art. 200 din Codul penal sub forma relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex).

Pornind de la caracterul lor nefiresc, în categoria actelor de perversiune sexuală intră, în sensul vorbirii curente, toate actele sexuale între persoane de acelaşi sex, precum şi acele acte sexuale între persoane de sex diferit care nu sunt apte să conducă la perpetuarea speciei.

Scopul urmărit de legiuitor prin modificările operate în ce priveşte infracţiunile referitoare la viaţa sexuală (inclusiv abrogarea art. 200 din Codul penal) a fost crearea

13

unui regim nediscriminatoriu între actele sexuale dintre persoane de sex diferit şi actele sexuale dintre persoane de acelaşi sex, atât în sens pozitiv, însemnând că, în măsura în care sunt liber consimţite, sunt deopotrivă permise de lege, cât şi în sens negativ, însemnând că atrag acelaşi tratament sancţionator, în măsura în care aduc atingere libertăţii sexuale a persoanei.

Actele sexuale între persoane de acelaşi sex (care sunt în toate cazurile nefireşti) intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol, neputând fi considerate, în sensul legii penale, ca acte de perversiune sexuală. Dacă am admite teza contrară, nu ar exista nici o diferenţiere între reglementarea anterioară din art. 200 din Codul penal (în prezent abrogată) şi noua reglementare a art. 201 din Codul penal, ceea ce ar duce la negarea scopului urmărit de legiuitor.

Pentru a fi consecvenţi aceluiaşi scop, nu există nici o justificare pentru păstrarea unei incriminări separate, respectiv a infracţiunii de perversiune sexuală pentru actele sexuale nefireşti între persoane de sex diferit, câtă vreme aceleaşi acte sexuale nefireşti, însă săvârşite între persoane de acelaşi sex, se încadrează în art. 197 din Codul penal, cu tratamentul sancţionator corespunzător.

Pe de altă parte, variantele agravate ale infracţiunii de perversiune sexuală, prevăzute de art. 201 alin. 2 - 5 din Codul penal, se regăsesc întocmai în art. 198 alin. 1 şi 2 din Codul penal (în ce priveşte art. 201 alin. 2 şi 3 din Codul penal) şi, respectiv, în art. 197 alin. 1 şi 2 lit. c) şi 3 teza II din Codul penal (în ce priveşte art. 201 alin. 4 şi 5 din Codul penal), ceea ce înseamnă că, din punct de vedere normativ, există un concurs de texte.

Cum toate aceste texte legale au fost modificate prin acelaşi act normativ (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001), neputând fi folosit criteriul temporal (respectiv să se dea prioritate normei mai recente), în rezolvarea acestui concurs de texte trebuie plecat de la scopul urmărit de legiuitor, deja enunţat, respectiv regimul nediscriminatoriu între actele sexuale dintre persoanele de acelaşi sex şi actele sexuale dintre persoanele de sex diferit, ce aduc atingere libertăţii sexuale a persoanei.

în consecinţă, ori de câte ori se realizează prin constrângere un raport sexual, acte de perversiune sexuală între persoane de sex diferit şi, respectiv, relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, faptele vor fi încadrate, în lipsa unui criteriu legal explicit, în dispoziţiile art. 197 sau 198 din Codul penal, după caz, iar nu în art. 201 din Codul penal.

14