Personalitatea lui Heinrich Schliemann

Heinrich Schliemann s- nascut la 6 ianuarie 1822 , in oraselul NeuBuschow din Mecklenburg-Schwerin, unde tatal sau ,Ernst Schliemann era predicator protestant si de unde , in 1823 a fost chemat in aceiasi calitate in parohia din Ankershagen , un sat situate in acelasi mare ducat , intre Waren si Penzlin. In acest sat si-a petrecut urmatorii 8 ani din viata , unde datorita inclinatiei existente in firea lui spre tot ce e tainic si uimitor a capatat datorita minunilor acelor locuri , ardoarea unei pasiuni. Tatal lui desi nu era un filolog , nici arheolog arata un inters pasionat pentru istoria antichitatii, povestindui despre faptele eroilor lui Homer si despre evenimentele razboiului troian, gasind intotdeauna in el un zelos aparator al cauzei Troiei. Cel a carui inima e plina , fie de bucurie ,fie de durere , nu poate sa-si ferece gura , mai ales daca e o gura de copil , asa s-a facut ca in curand el nu mai povestea colegilor lui de scoala nimic altceva decat despre Troia si despre minunatele locuri misterioase ce existau in numar atat de mare in satul lor cum ar fi ceasca de argint , leaganul de aur , comorile uriase si mormantul lui Henning . Colegii lui il luau toti in ras in afara de doua fetite , Luise si Minna Meincke fiicele unui arendas din Zahren , un sat aflat la distanta de vreun sfert de mila de Ankershagen. Intre Heinrich si Minna s-a statornicit o mare afectiune , iar in naivitatea lor copilareasca si-au jurat dragoste si credinta vesnica, ba chiar si-au propus ca indata ce se vor face mari , se vor casatorii , dupa care vor cerceta impreuna ramasitele trecutului. Sperantele si visele celor doi aveau sa se naruiasca curand , cand la varsta de 9 ani Heinrich isi pierde mama , o lovitura foarte dureroasa pentru el si cei sase frati si surori .Moartea mamei lui a coincis cu un alt mare necaz ,de pe urma caruia toti cunoscutii lor i-au intors deodata spatele si au incetat orice relatii cu ei, inclusiv familia Meincke.Faptul ca a trebuit sa se desparta de Minna a fost de 1000 de ori mai dureros decat moartea mamei sale pe care a uitat-o apoi curand sub coplesitoarea suferinta pricinuita de pierderea Minnei. Timp de 5 ani Heinrich termina liceul in Neustrelitz ,iar cu cateva zile inainte de plecarea lui s-a intalnit intamplator cu Minna pe care n-o mai vazuse de mai bine de 5 ani.Dupa aceasta intalnire in care cei doi au fost aproape incapabili sa isi vorbeasca datorita emotiei lor profunde, Heinrich era sigur ca Minna inca il mai iubea , acest gand i-a inflacarat ambitia , din

acea clipa simtind o energie fara margini si o nezdruncinata incredere in el , find sigur ca printr-un zel neobosit va razbate in lume si se va arata vrednic de Minna. Dupa aceea timp de 5 ani si jumatate a slujit intr-o mica bacanie din Furstenberg, lucrand de la 5 dimineata pana la 11 seara ,nemaiavand timp pentru studiu.Totul i se parea ca nu vrea sa se deschida pentru el , sa scape de situatia aceasta trista si inferioara , pana cand s-a accidentat grav la piept , ne mai putand sa isi indeplineasca munca. In disperarea lui a plecat pe jos la Hamburg unde datorita starii lui fizice nu a mai putut avea un loc de munca greu asa ca sa angajat pe bordul unui vas numit Dorothea.Desi fusese intotdeauna sarac, aceasta perioada a fost cea mai grea pentru el , simtinduse lipsit de mijloace , trebuind sa isi vanda singura haina pentru a-si procura o patura de lana. Dupa ce sa angajat pe bordul vasului , a plecat din Hamburg ajungand in Amsterdam unde dorea sa se inroleze in armata, dar ajunge sa obtina o functie intr-un birou cu ajutorul bunului lui prieten J.F Wendt din Hamburg.Ocupatia lui consta in a stampila polite si a le incasa in oras , in a duce scrisori la posta si a le duce de acolo.Aceasta ocupatie mecanica ii era foarte pe plac deoarece ii lasa timp sufficient sa se gandeasca la cultura lui neglijata. Cu prilejul acestui loc de munca , castiga 800 de fraci pe an , putand sa isi permita ore in particular de limbi straine.El incepe in a studia limba engleza pe care ajunge sa o stapaneasca foarte bine prin multe lecturi repetate cu voce tare si mult efort.In fiecare noapte isi repeata ce invatate pe parcusul zilei , deoarece noaptea memoria e mult mai concentrata decat ziua , si aceste repetari nocturne ii erau foarte de folos.In felul acesta a reusit ca intr-o jumatate de an sa isi insuseasca o cunoastere temeinica a limbii engleze.Aceasi metoda a folosit-o apoi sa invete limba franceza pe care ajunge sa o stapaneasca in urmatoarele 6 luni.Prin aceste studii excessive si neintrerupte si-a fortificat memoria in cursul unui an in asa masura incat invatarea limbilor olandeza , spaniola,italiana si portugheza i-a devenit destul de usoara , neavand nevoie de mai mult de 6 saptamani ca sa poata vorbi fluent si scrie fiecare dintre aceste limbi. In anul 1844 a reusit sa obtina un post de correspondent si contabil la o firma din Amsterdam unde avea un salariu anual de 1200 de franci ,dar cand patronii ii vazusera zelul ii acordara un supliment annual de 800 de franci ca un nou stimulent.Asadar socotind ca cunoastera limbi ruse il va face mai util a inceput sa studieze si aceasta limba , cu care va avea dificultati deoarece nu era nici un professor de limba rusa in oras.Astfel a inceput noul lui studiu fara professor si in cateva zile cu ajutorul gramaticii a

invatat literele rusesti si pronuntarea lor.Apoi a angajat un sarman evreu cu 4 franci pe saptamana care trebuia sa vina in fiecare seara cate 2 ore sa ii asculte declamatiile in ruseste , din care nu intelegea o silaba.Cum in casele olandeze obijnuite tavanul camerelor e facut de cele mai multe ori din scanduri simple , a trebuit sa schimbe 3 locuinte in timpul studiilor lui de limba rusa , datorita recitarii lui cu voce tare care era suparatoare pentru ceilalti chiriasi. Dupa invatarea limbi ruse , Heinrich devine indispensabil firmei creandu-si o situatie total independenta , dar la aflarea ca Minna se casatorise intre timp , toate realizarile lui intre timp I se paru inutile , reprosandu-si faptul ca nu a ceruto de nevasta mai repede , desi nu avea de unde sa stie ca va reusi in noul lui loc de munca. Se muta apoi la Petersburg unde se va inscrie in breasla ca mare comerciant,ajungand la o avere de 200.000 de franci.Intrucat la Petersburg avea de lucru pana peste cap , nu sia putut continua studiile lingvistice , astfel ca abia in anul 1854 a gasit timp sufficient pentru a-si insusi limba suedeza si cea poloneza. In timpul razboiului Crimeii pentru ca toate porturile erau blocate ,toate marfurile destinate Petersburgului trebuiau transportate pe mare pana in porturile prusiene Konigsberg si Memel , iar de acolo mai departe pe uscat pana la Petersburg.Ajuns in jurul orasului Memel Heinrich afla ca a avut loc un incendiu inspaimantator, iar munca lui de o viata se ruinase, dar in final afla ca el este singurul care n-a pierdut nimic, dupa care vinde extreme de avanajos marfurile crutate in mod fericit, marindu-si averea considerabil . Dupa acest incident isi da seama ca a fost atat de ocupat cu afaceri , incat nu a putut citii nici macar un ziar .Asadar el se apuca sa studieze limbea greaca pe care in 3 luni de zile va ajunge sa o stapaneasca destul de bine.In 1858 si-a inceput si studiile de limba Latina ,pe care ajunge sa si-o insuseasca de asemenea. Tot in anul 1858 averea castigata din afaceri i s-a parut sufficient de mare incat sa se retraga .Mai intai , a calatorit in Suedia , Danemarca ,Germania , Italia si Egipt ,Cairo ,Ierusalim , Petra ,Siria unde isi va insusi si limba araba ,Smirna , Cicladele ,Atena. Dupa aceste calatorii el continua afacerile astfel incat in anul 1863 se afla in posesia a unei averi ce intrecea in marime a tot ceea ce indraznise sa nazuiasca in visele lui cele mai indraznete.