Personaj de Nuvela Popa Tanda

2
Popa Tanda Date generale despre personaj Preotul Trandafir, zis Popa Tanda, este personajul principal care a şi dat numele nuvelei – Popa Tanda. Chipul preotului ardelean este construit de Slavici nu atât aşa cum este el, ci mai ales cum ar trebui să fie un astfel de model spiritual al satului românesc. Caracterizare directă Prin caracterizare directă, încă de la începutul nuvelei este descris preotul Trandafir ca un om energic, harnic, strângător şi de ispravă. Părintele este „drept şi cumpănit” în manifestări, însă cam „greoi şi lipsit de tact”. Părintele Trandafir este „om bun”, „harnic şi grijitor”, învăţase multă carte şi, după moartea tatălui său, ajunsese popă în satul Butucani, sat mare, cu „oameni cu stare şi cu socoteală”. El cânta mai frumos decât tatăl său, dar din cauza sincerităţii şi felului său direct de a spune ce gândeşte, a fost mutat de către protopop în satul Sărăceni, al cărui nume era sugestiv pentru sărăcia proverbială a ţăranilor din această aşezare. Aici preotul se conduce după câteva principii învăţate la seminar sau din cărţi, aşa că, văzând el sărăcia cumplită în care se zbăteau sătenii, decide să ridice satul, trezind în oameni dragostea de muncă. Caracterizare indirectă Preotul este caracterizat indirect, prin propriile gânduri şi fapte. Pentru a-i convinge pe săteni de necesitatea mucii, părintele încearcă mai întâi cu blândeţea predicilor sau a sfaturilor zilnice pe care le susţine în faţa ţăranilor. Rezultatele concrete sunt însă nule, aşa că popa recurge la ocară, apoi la batjocură: ”Unde afla un om, părintele Trandafir începea a-l face de râs şi a-şi bate joc de el în tot chipul”. Sătenilor nu le păsa de strădaniile popii şi credea că el zbate în zadar, de aceea l-au poreclit „Popa Tanda”, de la verbul „a tăndăli”, care înseamnă „a-şi pierde timpul, a lucra încet şi neîndemânatic”. Fiind foarte ambiţios şi hotărât, pentru că „unde pleacă merge şi ajunge, ori moare pe drum”, îşi ridică în cap tot satul. Văzând că eforturile lui sunt în zadar, pe părinte îl cuprinse o teamă neînţeleasă, „începu să plângă greu” şi să se roage: „Puternice Doamne! Ajută-mă!...”. Iluminat de Dumnezeu, preotul înţelege, în sfârşit, că omul e dator să se îngrijească mai întâi de sine şi de familia lui „şi începu a se face om ca lumea, a se îngriji mai înainte de toate de binele casei sale”. Tată şi soţ iubitor, preotul se hotărăşte să se apuce de treabă în propria gospodărie, iar febrilitatea muncii şi satisfacţiile rezultatelor aduc primele bucurii în familia lui. Astfel, părintele Trandafir îi face fericiţi mai întâi pe cei apropiaţi şi cei doi soţi se sărută pentru prima dată în viaţa lor „din senin”. El constituie apoi o pildă, un exemplu de hărnicie pentru toţi sătenii, care sunt cuprinşi de entuziasmul muncii urmate de satisfacţii. La început, oamenii treceau pe lângă casa popii şi nu se puteau abţine să nu zică admirativ: „Popa e omul dracului!”. În finalul nuvelei, autorul prezintă din nou, în mod direct, pe părintele Trandafir, bătrân, dar tot „verde, vesel şi harnic”, înconjurat de nepoţi, de

description

Descrierea personajului popa Tanda, din nuvela cu acelasi nume.

Transcript of Personaj de Nuvela Popa Tanda

Popa Tanda

Popa Tanda

Date generale despre personaj

Preotul Trandafir, zis Popa Tanda, este personajul principal care a i dat numele nuvelei Popa Tanda. Chipul preotului ardelean este construit de Slavici nu att aa cum este el, ci mai ales cum ar trebui s fie un astfel de model spiritual al satului romnesc.

Caracterizare direct Prin caracterizare direct, nc de la nceputul nuvelei este descris preotul Trandafir ca un om energic, harnic, strngtor i de isprav. Printele este drept i cumpnit n manifestri, ns cam greoi i lipsit de tact. Printele Trandafir este om bun, harnic i grijitor, nvase mult carte i, dup moartea tatlui su, ajunsese pop n satul Butucani, sat mare, cu oameni cu stare i cu socoteal. El cnta mai frumos dect tatl su, dar din cauza sinceritii i felului su direct de a spune ce gndete, a fost mutat de ctre protopop n satul Srceni, al crui nume era sugestiv pentru srcia proverbial a ranilor din aceast aezare. Aici preotul se conduce dup cteva principii nvate la seminar sau din cri, aa c, vznd el srcia cumplit n care se zbteau stenii, decide s ridice satul, trezind n oameni dragostea de munc.

Caracterizare indirect

Preotul este caracterizat indirect, prin propriile gnduri i fapte. Pentru a-i convinge pe steni de necesitatea mucii, printele ncearc mai nti cu blndeea predicilor sau a sfaturilor zilnice pe care le susine n faa ranilor. Rezultatele concrete sunt ns nule, aa c popa recurge la ocar, apoi la batjocur: Unde afla un om, printele Trandafir ncepea a-l face de rs i a-i bate joc de el n tot chipul. Stenilor nu le psa de strdaniile popii i credea c el zbate n zadar, de aceea l-au poreclit Popa Tanda, de la verbul a tndli, care nseamn a-i pierde timpul, a lucra ncet i nendemnatic.

Fiind foarte ambiios i hotrt, pentru c unde pleac merge i ajunge, ori moare pe drum, i ridic n cap tot satul. Vznd c eforturile lui sunt n zadar, pe printe l cuprinse o team neneleas, ncepu s plng greu i s se roage: Puternice Doamne! Ajut-m!.... Iluminat de Dumnezeu, preotul nelege, n sfrit, c omul e dator s se ngrijeasc mai nti de sine i de familia lui i ncepu a se face om ca lumea, a se ngriji mai nainte de toate de binele casei sale.

Tat i so iubitor, preotul se hotrte s se apuce de treab n propria gospodrie, iar febrilitatea muncii i satisfaciile rezultatelor aduc primele bucurii n familia lui. Astfel, printele Trandafir i face fericii mai nti pe cei apropiai i cei doi soi se srut pentru prima dat n viaa lor din senin. El constituie apoi o pild, un exemplu de hrnicie pentru toi stenii, care sunt cuprini de entuziasmul muncii urmate de satisfacii. La nceput, oamenii treceau pe lng casa popii i nu se puteau abine s nu zic admirativ: Popa e omul dracului!.

n finalul nuvelei, autorul prezint din nou, n mod direct, pe printele Trandafir, btrn, dar tot verde, vesel i harnic, nconjurat de nepoi, de copii i ocrotit cu dragoste de preoteas. Acum, ranii care treceau pe drum se rugau de sntatea preotului i considerau c este protejatul lui Dumnezeu: ine-l, Doamne, la muli ani, c este omul lui Dumnezeu!.

Portretul moral

Nuvela este realist, dei are o tent de poveste. Analiza transformrilor sufleteti ale preotului, prezentarea raporturilor lui cu familia, zugrvirea ranilor i a satului amplific realismul operei. Prezentarea povestitorului se face simit printr-o mulime de locuiuni i expresii tipice, unele preluate din graiul popular, altele create de autor dup modelul acestora. Proverbele populare sunt sugestive pentru portretul moral al preotului: Unde nu e ndejde de dobnd, lipsete i ndemnul de lucru sau cine e deprins cu rul, la mai bine nici nu gndete.Analiza sentimentelor i a pasiunilor face din Slavici creatorul realismului psihologic. El observ c printele se cam necjea ori c inima i era grea atunci cnd nu ntrezrea nici o speran pentru viitorul familiei i al satului.

Tipul de personaj

Printele Trandafir este un prototip al satelor napoiate, care, prin puternica sa personalitate, reuete s le ridice n rndul colectivitilor nfloritoare. Popa Tanda poate fi simbolul ideii de ncredere a oamenilor n puterea exemplului personal sau a proverbului c omul sfinete locul. Personajul ilustreaz concepia etic a lui Ioan Slavici, deoarece el reprezint un model uman de chibzuin i nelepciune, care i capt fericirea prin iubirea de oameni.