Persoana Jur. CA Subiect Al Infract.

$: Persoana Jur. CA Subiect Al Infract.$
5/14/2018 Persoana Jur. CA Subiect Al Infract. - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/persoana-jur-ca-subiect-al-infract 1/8

Infractiunea fiind o fapta a omului, numai activitatea acestuia poate primi calificativul de fapta infractionala. Nici o alta fapta daca nu provine de laom, nu poate fi caracterizata infractiune.16 In teoria dreptului exista o deosebire intre subiectul activ si subiectul pasiv al infractiunii.Subiectul activ este persoana fizica ce savirseste nemijlocit si direct fapta sau participa in calitate de instigator sau complice la savirsirea ei.Subiectul activ al infractiunii nu se egaleaza cu subiectul raspunderii penale. Nu tot timpul cel care savirseste infractiunea ajunge sa fie pedepsit. Indreptul nostru penal subiectul activ al infractiunii nu poate fi decit o persoana fizica. Persoana juridica sau morala (exemplu o societate comerciala)nu poate fi subiect al infractiunii in conformitate cu legislatia penala in vigoare, deoarece nu are vointa si constiinta proprie. Iar daca totusi in cadrulunei societati comerciale se savirseste o infractiune ea este opera unei persoane fizice, a unui om si nu a societatii comerciale.O persoana fizica poate fi subiect activ al infractiunii numai daca include trei conditii:- sa aiba o anumita functie;- sa fie responsabil;- sa aiba libertatea de hotarire si actiune.

Conform legii penale art. 10 17 se cere ca subiectul activ al infractiunii sa aiba cel putin virsta de 16 ani. Dar in Codul penal al Romanieipentru ca un minor intre 14-16 ani sa raspunda penal se mai cere sa se dovedeasca ca el a comis fapta cu discernamint. Subiectul activ alinfractiunii poate fi numai persoana fizica responsabila. Dar nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care este savirsita de opersoana iresponsabila. Prin persoana responsabila se intelege persoana care are capacitatea psihica de a-si da seama de ceea ce face, decaracterul admis sau interzis al faptelor sale. Subiectul activ al infractiunii nu poate fi deci o persoana care are libertate de hotarire si actiune.

Subiectii activi se clasifica in subiecti directi si indirecti. Subiectul direct este persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazutade legea penala. Ea se numeste autor (art.17). Subiectii activi indirecti sunt instigatorul si complicele.18 Instigator este o persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa comita o fapta prevazuta de legea penala.19 Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Mai este complicepersoana care promite, inainte sau in timpul savirsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar dacadupa savirsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savirsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor,tinindu-se seama de contributia efectiva a fiecaruia.20 Circumstantele sau imprejurarile privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalti. Dimpotriva, cele referitoare la fapta se

rasfring asupra participantilor, numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.Daca actele savirsite pina in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsapentru aceasta fapta.Determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie, la savirsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legeapenala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie. Tot astfel, determinarea, inlesnirea sau ajutarea, inorice mod, cu intentie, la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana, care comite acea fapta fara vinovatie, sesanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.Societatile comerciale nu pot fi subiecti activi ai infractiunilor. In schimb patronii sau functionarii, administratorii sau alti salariati sunt cei care decid,hotarasc, nu respecta sau nu aduc la indeplinire anumite dispozitii care privesc activitatea societatilor comerciale. Dar cind asemenea persoanecomit fapte prevazute, ca fiind infractiuni, ele vor rasunde individual conform legii, raspunderea penala fiind personala.Deci, subiectii activi, autori ai infractiunilor privitoare la activitatea societatilor comerciale pot fi:- fondatorii;- administratorii;- directorii;- cenzorii;

- comanditarii;- actionarii;- lichidatorii;- asociatii;- particularii.Subiectul pasiv este cel care sufera o vatamare penala de pe urma unei infractiuni.Subiectul pasiv general sau mediat, este statul ca reprezentant al societatii, comunitatii ale carei interese sunt intotdeauna pereclitate prinsavirsirea de infractiuni.Subiect pasiv special sau imediat-in cazul nostru-este societatea comerciala vatamata direct prin comiterea infractiunii. Societatea comerciala esteun subiect pasiv calificat, deoarece are o anumita calitate ca victima a infractiunii.21 3.2. Infractiuni care pot privi activitatea comerciala. Se considera infractiune fapta (actiune sau inactiune) social-periculoasa, care atenteaza la viata si sanatatea persoanei, la drepturile si libertatilecetatenilor, la proprietate, la orinduirea de stat, la sistemul politic si economic, precum si alte fapte social -periculoase prevazute de legea penala.22 La etapa actuala infractiunile penale stabilite pentru anumite activitati comerciale constituie un ansamblu de incriminari de mare importanta pentru

ocrotirea economiei nationale, pentru buna desfasurare a activitatii agentilor comerciali de toate categoriile ca si pentru apararea intereselorcomerciale ale fiecarui cetatean al tarii. Avind in vedere insemnatatea acestor valori sociale, legiuitorul a instituit un sistem de protectie a lor, chiar si prin prevederile constitutionale. Astfel, potrivit art.127, titlul 4 din Constitutia Republicii Moldova, “statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala,de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”. De asemenea, 128 in Constitutie se arata ca economia Moldovei este o economie de piata,si se precizeaza ca statul trebuie sa asigure:a) - libertatea comertului;- protectia concurentei loiale;- crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;b) - protejarea intereselor nationale in activitatea comerciala, financiara s.a.;c) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;d) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.23 Toate aceste prevederi isi gasesc reflectarea si in dispozitiile legii penale care incrimineaza principalele fapte prin care se aduc pagube valorilorsociale ocrotite si in normele constitutionale.Tot in baza prevederilor constitutionale, legiuitorul a adoptat si o serie de legi speciale cu dispozitii penale, pentru tot ansamblu de dispozitii penale

care ocrotesc valorile sociale din domeniul comertului.Infractiuni din Codul penal care pot privi activitatea comerciala:

1. Sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului (art. 122 C.P.). Potrivit alin. 1 al art. 122 C.P., escrocheria ca forma a delapidarii constituie insusirea avutului proprietarului prin inselaciune sau abuz de incredere.Metoda de insusire a avutului proprietarului prin escrocherie consta in faptul ca vinovatul inseala proprietarul sau persoanele carora acesta le-aincredintat averea sa si ele, fiind induse in eroare, transmit binevol vinovatului averea; considerind ca vinovatul are dreptul legitim de a o primi.Potrivit p.8. al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, trebuie tinut cont ca de drept indiciu al escrocheriei este faptul ca victima transmite benevolinfractorului bunurile sau dreptul asupra averii sub influenta inselaciunii sau a abuzului de incredere.



Primirea bunurilor cu conditia indeplinirii unui angajament poate fi calificata drept escrocherie numai in cazul cind infractorul inca la momentulintrarii in posesia acestor bunuri avea drept scop insusirea lor si nu avea de gind sa indeplineasca angajamentul asumat.Exista doua varietati de savirsire a delapidarii prin escrocherie:1) insusirea avutului proprietarului prin inselaciune;2) insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere.

Insusirea avutului proprietarului prin inselaciune. In dreptul comercial inselaciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unorinformatii a caror anuntare era obligatorie. Datele false anuntate de vinovat in scopul insusirii averii proprietarului se pot referi atit la personalitateainfractorului sau a altor persoane, cit si la unele obiecte, fenomene. Actele de inselaciune comerciala pot fi infaptuite pe cale verbala, in scris,precum si in mod concludent.Insusirea averii proprietarului prin inselaciune se intilneste cel mai des in practica judiciara sub forma prezentarii actelor false. Persoana oficialacare a eliberat actul fals poarta raspundere pentru ajutorul acordat in vederea savirsirii escrocheriei (art.17 si art.122 C.P.), si pentru falsificarea

actelor publice (art. 189 C.P.).Inselaciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta si prin savirsirea diferitelor actiuni cu scopul de a schimba forma, infatisarea si calitateaunor obiecte prin a caror prezentare vinovatul insuseste averea proprietarului. De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu o opera de arta plasticafalsificata de dinsul.Drept escrocherie trebuie calificate si cazurile de primire sistematica a mijloacelor de la stat sau de la organizatii obstesti ca rezu ltat al greseliicomise de persoane oficiale.Insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere. Abuzul de incredere este o forma a inselaciunii. Prin abuz de incredere se poate insusi averea proprietarului de persoana careia i-a fost incredintata(de ex. obiectele luate in chirie etc.). Profitind de increderea proprietarului, vinovatul se comporta fata de averea lui ca si fata de a sa proprie,neavind intentie de a o intoarce. Abuzul de incredere ca forma a escrocheriei consta in faptul ca vinovatul, folosind unele relatii de serviciu sau contractuale cu persoanele carora le-a fost incredintata averea publica sau privata, si-o insuseste fara a o intoarce proprietarului. De ex., vinovatul nu achita pentru obiectele cumparatein rate. Prin abuz de incredere este insusita si averea proprietarului, “imprumutata“ de catre vinovat fara a face formele legale.In practica judiciara escrocheria se intilneste concomitent sub ambele sale forme: inselaciune si abuz de incredere.

Escrocheria se consuma din momentul cind averea a fost insusita si infractorul are posibilitatea de a se folosi sau a dispune de ea ladorinta sa.Legislatia penala in vigoare evidentiaza trei categorii de escrocherii comerciale:1) Escrocheria fara circumstante agravante, care in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de pina la trei ani sicu sau fara o amenda in marime de la treizeci la saptezeci de salarii minime.2) Escrocheria savirsita in mod repetat, care in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la doi pina la sase anicu sau fara confiscarea averii, ori cu o amenda in marime de la cincizeci la o suta de salarii minime.3) Escrocheria care a pricinuit pagube mari proprietarului. In dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la saptepina la cincisprezece ani cu confiscarea averii sau cu o amenda in marime de la saptezeci la o suta cincizeci de salarii minime.24 Potrivit articolului 122/1 fabricarea sau punerea in circulatie a hirtiilor de valoare false, in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea delibertate pe un termen de la zece la douazeci si cinci ani, cu sau fara confiscarea averii.

Art. 122/2-confectionarea, desfacerea sau folosirea cardurilor si a altor documente de plata false in dreptul comercial se pedepseste cuprivatiunea de libertate de la trei la sase ani, cu sau fara confiscarea averii.25 Cu privatiunea de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani si cu sau fara confiscarea averii se mai pedepseste o organizatie criminalasau un recidivist deosebit de periculos, in urma actiunii savirsite.

Nota. Prin carduri si alte documente de plata, ce nu constituie hirtii de valoare, se inteleg acele instrumente de plata, care au calitatile unuidocument de plata ce confirma, stabileste ori atribuie drepturi sau obligatii patrimoniale.26 2. Sustragerea din avutul proprietarului prin insusire, delapidare sau abuz de serviciu (Art.123 C.P.). Potrivit p.11 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, drept insusire sau delapidare trebuie calificate actiunile persoanelor care, conform functiilor lor deraspundere, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale a proprietarului, infaptuiesc in privinta bunurilor incredintate imputerniciri le dedispunere, administrare sau pastrare (depozit, vinzator, casier s.a.).In atributiile de serviciu a gestionarului, intra primirea bunurilor ce i se incredinteaza prin operatii de inregistrare si evidenta, depozitare,conservarea si asigurarea securitatilor, precum si eliberarea (predarea) destinatarului. Aceste imputerniciri usureaza sustragerea ilegala a averii,inlesnesc ascunderea urmelor infractiunii. De acea atare circumstante marturisesc despre pericolul sporit al infractiunii comerciale si maresc masurade pedeapsa pentru savirsirea ei.27 Prin sustragerea din avutul proprietarului pe calea insusirii se intelege scoaterea ilicita a bunului din sfera patrimoniala a proprietarului urmata sauinsotita de trecerea lui in stapinirea efectiva a faptuitorului sau a altei persoane. Este necesar ca persoana sa dispuna de un oarecare bun ca unadevarat proprietar, de ex., sa aiba posibilitatea de a-l consuna, folosi sau instraina. Lipsa averii in momentul controlului, reviziei inca numarturiseste despre faptul insusirii ei. Ea poate lipsi din cauza imprumutului, pierderii sau degradarii etc. Pentru componenta infractiunii e necesar a

stabili faptul insusirii ilegale de catre vinovat a averii incredintate lui.Sustragerea din avutul proprietarului prin delapidare sau irosire (folosire, cheltuire) se manifesta prin consumarea si alienarea (cedarea) averii ilegalinsusite.

Averea proprietarului delapidata este consumata, cheltuita, daruita sau transmisa de catre vinovat altor persoane fara restituireaechivalentului ei. Sustragerea din avutul proprietarului prin delapidare este o prelungire a sustragerii prin insusire, deoarece nu poate fi consumata,cheltuita sau facuta cadou averea proprietarului care, mai intii, n-a fost insusita ilegal. Averea delapidata in acest mod, ca si la insusire, se gasestein posesia legala a vinovatului, si el, profitind de aceasta, o consuma dupa dorinta sa.Sustragerea din avutul proprietarului prin abuz de serviciu-presupune ca o persoana oficiala, folosind intentionat atributiile sale, contrar obligatiilorde serviciu, sustrage averea proprietarului pentru a folosi in scop de profit. Spre deosebire de insusire si irosire, sustragerea averii prin abuz deserviciu se infaptuieste de catre persoana, careia, de obicei, nu-i este incredintata aceasta avere.

Faptuitorul, profitind insa de dreptul sau de gestionare administrare a acestei averi, prin subalternii sai obtine pe cale ilicita avereaproprietarului. Metodele sustragerii averii proprietarului prin abuz de serviciu, pot fi diferite: Intocmirea diferitelor acte false, darea indicatiilorilegale, trecerea la pierderi a averii etc. Principalul este ca in toate cazurile faptuitorul, sustragind averea, foloseste intentionat atributiile sale,contrar obligatiilor de serviciu.Potrivit p.12 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, abuzul de serviciu savirsit de catre o persoana oficiala, care consta in acapararea ilegala cu scop

de profit a averii proprietarului in folosul ei sau in folosul altor persoane, trebuie considerat drept o delapidare si calificat in baza art. 123 C.P.La delimitarea delapidarii prin abuz de serviciu, e necesar a reiesi din faptul ca infractiunea trebuie calificata in baza art.123 C.P. numai in cazurilecind utilizarea de catre persoana cu functie de raspundere a serviciului a servit drept mijloc de sustragere ilegala a averii posesorului in proprietateasa sau a altor persoane. Daca abuzul de serviciu a fost savirsit din motive de profit, dar n-a avut drept scop sustragerea averii, actiunea trebuiecalificata in baza art. 184 C.P. (abuzul de putere sau abuzul de serviciu).Infractiunea se socoate consumata, indiferent de forma delapidarii (insusire, irosire sau abuz de serviciu), din momentul cind vinovatul a obtinutposibilitatea de a se folosi de aceasta avere ca si de a sa ori a consumat-o.28



In dreptul penal insusirea sau delapidarea avutul proprietarului, incredintat celui vinovat sau care se afla in administrarea lui, precum si sustragereaavutului proprietarului de catre o persoana oficiala (imputernicita) prin abuz de serviciu, - se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termende pina la cinci ani ori cu o amenda in marime de la cincizeci la o suta de salarii minime cu sau fara privarea de dreptul de a ocupa anumite posturisau de a exercita o anumita activitate. Aceste actiuni, savirsite in mod repetat sau in urma intelegerii prealabile de catre un grup de persoane, in dreptul comercial se pedepseste cuprivatiunea de la trei la sapte ani, cu sau fara confiscarea averii, cu sau fara privarea de dreptul de a ocupa anumite funct ii sau de a exercita oanumita activitate de la doi pina la cinci ani, ori cu o amenda in marime de la saptezeci la o suta douazeci de salarii minime.29 3. Divulgarea secretului comercial (art. 155 C.P.)

Divulgare informatiilor - constituie secret comercial de catre o persoana careia aceste informatii i-au fost incredintate sau i-au devenitcunoscute in legatura cu serviciul sau munca sa.Se cunoaste faptul ca in fiecare tara exista date si informatii cu caracter comercial, care, desi nu constituie secrete de stat, nu sint destinatepublicitatii. Pastrarea secretului acestora constituie o obligatie morala, patriotica si juridica atit din partea persoanelor care le cunosc, cit si din

partea oricaror persoane care au ajuns sa cunoasca in orice mod astfel de date sau informatii.Divulgarea unor asemenea date si informatii prezinta un pericol social care justifica incriminarea si sanctionarea lor in legea penala.Prin incriminare acestei fapte ca infractiune se urmareste apararea atit a avutului public, cit si a celui privat (fapta sa fie de natura sa producapagube a avutului public sau privat).30 Nr2

Subiectii infractiunii sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiunii, fie prin comiterea actului de executare, fie

prin suportarea consecintelor, a raului cauzat prin savarsirea acesteia.

Doctrina de drept penal face distinctie intre subiectul activ si subiectul pasiv al infractiunii.

A.Subiectul activ al infractiunii este persoana fizica care savarseste o infractiune si care este

chemata la raspundere penala. Potrivit dispozitiilor art.144 C.pen.,are calitatea de subiect activ al infractiunii sau de

infractor, persoana care savarseste o infractiune- fapt consumat ori otentativa pedepsibila si la care participa ca autor,instigator sau complice. Pentru existenta subiectului activ al infractiunii se cer a fi indeplinite anumite conditii:

a.Subiectul activ al infractiunii trebuie sa fie o persoana fizica, adica o persoana umana. Persoanele juridice nu pot fi

subiect activ al infractiunilor, deoarece, pe de o parte, fiind infiintate pe baza legii, urmaresc aceleasi teluri ca si statul,

astfel ca sunt interesate in asigurarea legalitatii. Pe de alta parte, persoana juridica nu are o constiinta si vointa

proprie.

b.Pentru ca persoana fizica sa fie subiect activ al infractiunii, trebuie sa aiba o anumita varsta. Calitatea de subiect

activ al infractiunii presupune aptitudinea biopsihica a persoanei de a intelege si de a-si asuma obligatiile de

comportare prevazute de normele dreptului penal, precum si capacitatea de a-si stapani si dirija in mod constient actele de conduita in raport cu acele existente.

Din punct de vedere juridic, prin discernamant se intelege capacitatea minorului de a-si da sema de caracterul

socialmente periculos al faptei si de a-si manifesta constient vointa, capacitatea raportata la fapta concreta savarsita.

Dovada discernamantului trebuie facuta in fiecare caz in parte de catre organele judiciare.c.O alta conditie necesara

existentei subiectului infractiunii este responsabilitatea. Aceasta inseamna ca subiectul infractiunii trebuie sa aiba atat

puterea de a-si da seama de urmarile actiunilor sau inactiunilor sale, cat si de a fi stapan pe conduita sa.

Responsabilitatea presupune deci atat un factor intelectiv (discernamantul), care consta in capacitatea subiectului de

a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte de caracterul nepericulos al altora, cat si un

factor volitiv (de vointa), care cxonsta in puterea perosanei respective de a se conduce, de a fi stapana pe faptele sale.

d.Libertatea de vointa si actiune. Aceasta conditie presupune ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a decide

in mod liber asupra comiterii actiunii-inactiunii prohibite de legea penala si, totodata, sa fi avut libertatea de a actiona

in raport de hotararea luata. In afara conditiilor mentionate, in unele cazuri, pentru existenta unor infractiuni, legea

cere anumite calitati speciale pe care subiectul activ trebuie sa le posede. Asa, de exmplu, pentru infractiunea de

delapidare, legea cer pentru subiectul activ calitatea de ‘functionar’ gestionar sau functionar

administrator.b.Subiectul pasiv al infractiunii este persoana vatamata penal, adica cea care sufera sau asupra careia

se rasfrange nemijlocit urmarea materiala ori starea de pericol creata prin savarsirea infractiunii. Aceasta calitate

juridica opoate avea atat o persoana fizica, titulara unor drepturi subiective ori a unor interese legitime, cat si o

persoana juridica.



18. Subiect al infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 CP poate fi orice persoană fizică responsabilă în vîrstă de 16 ani,

precum şi orice persoană juridică ce corespunde prevederilor art. 21 CP. Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică cu capacitate de exerciţiu cu vîrsta de 16 ani, pentru faptele

prevăzute de art. 287 Cod contravenţional, în conformitate cu art. 16 alin. (2) Cod contravenţional.

19. Stabilindu-le pedeapsa persoanelor care au săvîrşit fapta prevăzută de art. 248 alin. (5) lit. c) CP, instanţele, în baza art. 65 alin. (3)

CP, sînt în drept, ţinînd cont de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de ser viciu sau în timpulexercitării unei anumite activităţi, să rezolve chestiunea privind privarea acestor persoane de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere sau

de a realiza activitatea în legătură cu a cărei exercitare a fost săvîrşită infracţiunea.

În cazul în care o asemenea faptă este săvîrşită de o persoană juridică, pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul

de a exercita o anumită activitate sau lichidare a persoanei juridice se aplică în mod obligator.(Plenul Curţii Supreme de Justiţie aRepublicii Moldova H O T Ă R Î R E privind practica judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la achitareaplăţilor vamale şi contravenţiile vamale)24.12.2010,nr5

A. Evoluţia conceptului de răspundere a persoanei juridice I. Răspunderea penală a persoanei juridice în decursul veacurilorCalitatea de subiect de drept o au nu numai persoanele fizice ci şi persoanele juridice. O problemă mult discutată şi controversată în literatura de specialitate a fost aceea dacă persoana juridică poate avea şi ca litatea de subiect dedrept penal.Ca subiect de drept, persoana juridică beneficiază de ocrotirea juridico-penală, ea putând avea calitatea de subiect pasiv al unei infracţiuni. Dacă însă, persoana juridică poate avea şi calitatea de subiect activ al infracţiunii, chestiunea a fost , este şi va fi controversată în doctrină. În antichitate, se admitea pedepsirea persoanelor morale. În Geneză, se spune că Dumnezeu ar fi pedepsit Sodoma şi Gomora din cauzacorupţiei. Se spune că împăratul Teodosiu a pedepsit oraşul Antiohia luându-i teatrul, băile publice şi titlul de metropolă. Împăratul Sever a distrusoraşul Bizantiu, luându-i teatrul, băile, onorurile şi podoabele, reducându-l la statutul de sat.În dreptul canonic, a fost admis principiul responsabilităţii colective. În dreptul roman, persoanele morale nu puteau fi subiect activ al infracţiunii. În epoca imperială romană întâlnim masuri represive luate contraunor colectivităţi, dar aceste măsuri erau de ordin poliţienesc, având un pronunţat caracter politic, şi nu penal.

În vechiul drept, persoanele morale, oraşele, cetăţile erau responsabile şi penalmente, puteau fi supuse la unele sancţiuni ( de ex. pierdereaprivilegiilor, doborârea zidurilor cetăţii, amenda). În literatură se citează cazul oraşului Bordeaux, care în 1548 a fost condamnat pentru că locuitorii săi s -au revoltat, l-au ucis pe guvernator dincauză că la acea dată autorităţile vremii impuseseră alte taxe şi impozite; Universităţii din Bordeaux i s-au retras privilegiile, titlurile, a fostdemolată primăria. După Revoluţia franceză (1789), principiul pedepsirii colectivităţilor a fost abolit în Europa, dar el a continuat să funcţioneze în Anglia.II.Teze ale teoriei dreptului penal modern privind răspunderea penală a persoa nei juridiceÎn teoria dreptului penal modern, au fost formulate şi sunt susţinute 2 teze privind posibilitatea persoanei juridice de a avea calitatea de subiectactiv al infracţiunii: Teza negativă, potrivit căreia persoana juridică nu poate fi subiect activ al unei infracţiuni, se bazează pe teoria ficţiunii, potrivit căreia persoanele juridice nu au o existenţă proprie, ci sunt o creaţie a legii şi, deci, ele nu pot săvârşi infracţiuni. Argumente: -persoana juridică nu poate gândi şi voi, deci nu poate acţiona altfel decât gândesc, voiesc şi acţionează persoanele fizice care o compun;răspunderea penală nu o pot avea decât persoanele fizice ce conduc persoana juridică; -nu se poate concepe ca o pedeapsă să lovească o colectivitate atunci când o parte din membrii săi sunt nevinovaţi, fiindcă nu au gândit, nu aufost consultaţi şi nu au participat la săvârşirea infracţiunii; -dacă s-ar aplica o pedeapsă unei persoane juridice, această măsură de constrângere

s-ar răsfrânge în mod inevitabil şi asupra membrilor nevinovaţi ai acesteia care nu au ştiut şi nu au voit faptele comise de conducătorii persoanei juridice.Teza afirmativă se bazează pe aşa-zisa teorie a realităţii, potrivit căreia persoana juridică reprezintă o realitate, aceasta fiind o entitate dotată cuvoinţă şi conştiinţă proprie, şi deci, poate fi subiect activ al unei infracţiuni. Argumente: -persoanele juridice reprezintă o realitate juridică incontestabilă; ele reprezintă forţe sociale în viaţa modernă care se pot manifesta şi princomiterea de infracţiuni; dacă sunt infracţiuni cum ar fi cele contra persoanelor, care n-ar putea fi săvârşite în chip natural de o persoană juridică,există, în schimb numeroase alte infracţiuni care pot fi săvârşite de persoane juridice, iar in unele cazuri, cu precădere tocmai persoanele juridicepot săvârşi acele infracţiuni (de ex., bancruta frauduloasă, concurenţa neloială, contrafacerea mărcilor de fabrică, infracţiunile fiscale);-potrivit teoriei afirmative, e vorba nu de fapte săvârşite de conducători, fără ştirea şi acordul membrilor persoanei juridice, ci de acte voite şiconsimţite de toţi membrii colectivităţii. Persoana juridică are deci o voinţă proprie, iar această voinţă colectivă este capabilă de fapte culpabile întocmai ca voinţa individuală a persoanei fizice;-există pedepse care pot fi aplicate persoanelor juridice ţinând seama de specificul acestora, cum ar fi dizolvarea persoanei juridice, suspendareaactivităţii, amenda, sau chiar măsuri de siguranţă (de ex. interzicerea de a avea sediul în anumite localităţi sau expulzarea de pe terit. ţării); -deşi aplicate persoanei juridice, pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal sunt eficiente, deoarece pot determina schimbarea conduiteimembrilor persoanei juridice în sensul determinării lor la respectarea dispoziţiilor legale; Ca o concluzie, teza afirmativă îşi are din ce in ce mai mulţi adepţi.

Rãspunderea penalã a persoanei juridice a fost introdusã prin modificãrile aduse de legea 278/2006 pin care persoanele juridice cu excepţia statului, a autoritãţilor şi instituţiilor publice, care desfãşoarã activitãţi ce nu pot face obiectuldomeniului privat, rãspund penal pentru infracţiunea sãvârşitã în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.Ca şi rãspunderea persoanei fizice, rãspunderea persoanei juridice, este şi ea un raport juridic penal de conflict, nãscut caurmare a sãvârşirii unei infracţiuni, de data aceasta între stat pe de o parte şi o persoanã juridicã pe de altã parte. Statul are dreptul şi îndatorirea de a trage la rãspundere penalã persoana juridicã, iar aceasta este obligatã sã rãspundãpenal pentru infracţiunea sãvârşitã în realizarea obiectului sãu de activitate, în interesul ori în numele sãu. În acest cazsubiect pasiv al rãspunderii penale este persoana juridicã.Întrucât însã persoana juridicã se manifestã în viaţa socialã prinpersoana fizicã al cãrei reprezentant este sau care acţioneazã pentru realizarea obiectului sãu de activitate, persoana juridicã e ţinutã sã rãspundã de infracţiunile sãvârşite de persoana fizicã. Putem spune astfel cã persoana juridicã apareca subiect indirect al infracţiunii sãvârşite. Pentru ca persoana juridicã sã aibã calitatea de subiect indirect activ al infracţiunii trebuie sã se verificepe de o parte,dacã ea îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a putea rãspunde penal, iar pe de altã parte trebuie examinateraporturile persoanei juridice cu persoana fizicã subiect activ nemijlocit al infracţiunii, pentru a putea stabili dacã fptelecomise de aceştia pot fi impuatate persoanei jurdice şi dacã se poate declanşa rãspunderea penalã a acesteia. Temeiurileobiective şi subiective ale rãspunderii penale a persoanei juridice sunt specifice şi se realizeazã în condiţii diferite în raportcu rãspunderea penalã a persoanei juridice. Pentru înţelegerea mecanismului de funcţionare a rãspunderii penale apersoanei juridice, este necesarã examinarea amãnunţitã a condiţiilor obiective şi subiective ale rãspunderii penale apersoanei juridice.¹



II Persoana juridicã, subiect al rãspunderii penaleConform prevederilor Codului Penal pot fi subiecte active ale rãspunderii penale toate persoanele juridice existente cuexcepţia persoanelor juridice de drept public şi anume: statul; autoritãţile publice; instituţii publice ce desfãşoarã oactiviate ce nu poate fi desfãşuratã de o persoanã juridicã de drept privat. Este justificatã exceptarea statului de larãspunderea penalã deoarece deoarece el este titularul drptului de a trage la rãspundere persoana juridicã şi astfel el nupoate fi în acelaşi timp subiect activ şi subiect pasiv al rãspunderii penale. Eventualele infracţiuni comise de funcţionarii publici nu sunt comise în numele autoritãţii ce le reprezintã ci în nume personalşi atrag rãspunderea penalã a celor ce le-au sãvârşit, ca infracţiuni de serviciu. ¹ Constantin Bulai, Bogdan Bulai; „Manual de drept penal. Partea generala” Editura Universul Juridic. Bucuresti 2007. III Condiţiile obiective ale rãspunderii penale a persoanelor juridice Temeiul obiectiv al rãspunderii penale îl constituie sãvârşirea unei infracţiuni, însã în condiţiile specifice persoanei juridice,

adicã sãvârşirea unei infracţiuni de cãtre persoana sau persoanele fizice care acţioneazã pentru îndeplinirea obiectului deactivitate sau în numele sau în interesul acesteia. Pentru angajarea rãspunderii persoanei juridice trebuie sã se constatepe de o parte sãvârşirea unei infracţiun, iar pe de altã parte infracţiunea sãvârşitã se alã într-o anumitã legãturã cupersoana juridicã, anume sã fie determinatã de obiectul de actvitate al acesteia. În concepţia legiuitorului român estesuficient sã se constate cã infracţiunea a fost sãvârşitã de un reprezentant al persoanei juridice, de un angajat alacesteiaori de o persoanã care acţioneazã în realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice. Este suficient sã se constate cã persoana se aflã în anumite relaţii de fapt cu persoana juridicã. Cât priveşte cealaltã condiţie anume aceea a existenţei unei legãturi obiective între infracţiune şi persoana juridicã, serealizeazã atunci când infracţiunea a fost sãvârşitã în una din cele trei situaţii prevãzute de lege: a. în realizareaobiectului de activitate; b. În interesul persoanei juridice; c. În numele persoanei juridice.Se considerã a fi infracţiune şi atunci când se realizeazã pentru îndeplinirea oricãrui obiect de activiate al acesteia. Şiatunci când infracţiunea este sãvârşitã de o persoanã împuternicitã sã acţioneze în numele şi pentru persoana juridicã, deun reprezentant al acesteia.

Persoana care savarseste sau participa la savarsirea infractiunii in caliate de autor, instigator saucomplice. Categorii de subiecti ai infractiunii: subiecti activi si subiecti pasivi. Subiectul activ, persoanacare savarseste infractiunea in mod nemijlocit. Subiectul trebuie sa fie persoana fizica si saindeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa aiba varsta minima ceruta de lege ( peste 14 ani), safie responsabil si sa aiba libertate de hotarare si actiune (sa fie stapan pe actiunile si deciziile sale, faranici un fel de constrangeri exterioare). Subiectul activ poate fi calificat (circumstantiat), cand autorultrebuie sa aiba anumite calitati cerute de lage in momentul savarsirii faptei (ex. delapidarea nu poate fisavarsita decat de functionar, absenta nejustificata numai de militar etc.). Subiectul pasiv, persoanacare sufera o vatamare de pe urma unei infractiuni. Subiectul pasiv poate fi: subiect pasiv general(statul ca reprezentant al societatii); subiect pasiv special, persoana fizica sau juridica vatamatanemijlocit prin infractiune.

În raport cu acţiunile lor, cei doi subiecţi care comit fapta se disting între ei prin aceea că: a) mituirea constă în darea, oferirea sau promiterea unor foloase făcute funcţionarului de către mituitor pentru a-ldetermina să-şi încalce îndatoririle de serviciu şi această operaţiune se numeşte dare de mită; b) mituirea sau corupţia pasivă care constă în primirea, acceptarea nerefuzarea sau pretinderea mitei de cătrefuncţionarul care asfel nu-şi îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o atribuţie de serviciu iar această formă afaptei de mituire se numeşte luare de mită. 1. Subiectul activ la luare de mită, infracţiunea cu subiect activ calificat, poate deţine această calitate oricepersoană care îndeplineşte condiţile legale pentru a răspunde penal. Articolul 254, face referire expresă la funcţionarul public care exercită un serviciu de interes public. Pentru stabilirea calităţii de funcţionar public ne interesează dacă însărcinarea este permanentă sau temporară.Deasemenea nu are importanţă nici titlul însărcinării, nici modalitatea investirii.

Au calitatea de subiect al infracţiunilor de serviciu şi funcţionari neregulat sau nelegal investiţi, adică cei a cărorforme de investire sunt în curs de îndeplinire sau nu sunt valabile, fiind făcute cu încălcarea unor prevederi legale,ori de câtre organe sau persoane incompetente cu condiţia de a fi exercitat în mod efectiv o însărcinare îninteresul unei unităţi publice. Pentru ca o persoană să poată fi considerată funcţionar public nu este necesar să existe un contract de muncăsau o numire în funcţie, fiind suficientă exercitarea în fapt a atribuţiilor funcţiei însă se cere ca unitatea în cauză,prin organul competent să-şi fi exprimat consimţământul cu privire la raportul de muncă. Diferenţa dintre calitatea de funcţionar public şi calitatea de funcţionar constă în aceea că funcţionarul publicexercită atribuţiile în serviciul unei unităţi din cele prevăzute la art. 145 cod penal (autoritatea publică, instituţiepublică, persoană juridică de drept public), iar funcţionarul exercită însărcinarea în serviciul unei persoane juridicede drept privat.

În practica judiciară s-a considerat că şi persoanele aflate în termenul de probă în vederea încadrării definitive aucalitatea de funcţionar în sensul prevederilor legii penale. Rezultând că în această perioadă persoanele respective îndeplinesc sarcinile de servicu ale funcţiei în careurmează a fi angajate, cu toate că nu poate fi vorba de existenţa unui contract de muncă. În ceea ce priveşte sfera subiecţilor activi ai infracţiunii de luare de mită sunt operante şi prevederile art. 1 dinlegea nr. 78/2002 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor de corupţie. Legea enumeră



următoarele persoane suscceptibile să răspundă pentru fapte de corupţie: a) care exercită o funcţie de modul în care au fost investite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice; b) care îndeplinesc permanent sau temporar potrivit legii, o f uncţie sau o însărcinare, în măsura în care participăla luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regilor autonome, societăţilor comerciale,companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau altor agenţi economici; c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii; d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute unităţilor prevăzute la litera a) şi b), în măsura în careparticipă la luarea deciziilor sau le pot influenţa; e) care indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care

participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa cu privire la operaţiuni care antrenează circulaţia de capital,operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasamentmutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale; f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o f ormaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţiepatronală ori într- asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie; g) alte persoane fizice, altele decât cele prevăzute la literele a) – f), în condiţiile prevăzute de lege. Articolul 2 din Legea nr. 78/2000 arată că persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririlece le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigureocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiileori însărcinările primite pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloasenecuvenite.

În practica judiciară s-a ajuns la concluzia că pot comite infracţiunea de luare de mită, cadrul didactic careprimeşte o sumă de bani pentru a favoriza un candidat la examen , funcţionarul de la servicul administrativ careprimeşte sume de bani pentru a favoriza o persoană la întocmirea listei de locuinţe, ofiţerul de poliţie careprimeşte sume de bani pentru a nu face act de cerecetare în legătură cu o infracţiune descoperită, expertul însărcinat de instanţă, care primeşte un folos cu scopul de a întocmi un raport favorabil uneia din părţi. Astfeltoate cazurile enumerate, principali actori au calitatea de subiecţi acivi ai infracţiunii de luare de mită. Legiuitorul prin aceiaşi lege prevede posibilitatea săvârşirii faptelor de corupţie – art.3, şi de persoanele care deţino funcţie de conducere, de la directori inclusiv, în cadrul regilor autonome, companiilor naţionale, societăţilornaţionale, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar,instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României, băncilor la carestatul este acţionar majoritar.

De menţionat sunt controversele care au avut loc în practica judiciară şi în doctrina penală cu trimitere laactivitatea avocatului, dacă acesta poate fi asimilat sintagmei de alt salariat sau chiar funcţionar, şi dacă ele poatefi subiect al infracţiunii de luare de mită. Astfel, plenul fostului Tribunal suprem prin decizia nr. 15/1975 a hotărât că avocaţi angajaţi să acorde asistenţă juridică intră în categoria de „alţi salariaţi” şi în consecinţă pot fi subiecţi ai infracţiunii de luare de mită. Ulterioracestei decizii practica judiciară a promovat fără excepţie această soluţie. Instanţa supremă, secţia penală prin Decizia C.S.J nr. 569/16 mai 1990 cu prilejul judecării unui recursextraordinar şi-a modificat practica şi viziunea, în sensul că avocatul pledant nu poate fi asimilat cu „alt salariat” şi în consecinţă nu este subiect al infracţiunii de luare de mită, deoarece acesta este liber profesionist şi nu arecalitatea de funcţionar. În motivarea deciziei s-au adus următoarele argumente: În primul rînd, angajarea se face de către justiţiabil prinintermediul baroului de asistenţă juridică şi că el îndeplineşte, în cadrul procesului, rolul de mandatar alpersoanelor care l-a angajat, având împuternicirea de a le reprezenta sau asista înaintea instanţelor de judecată. Avocatul pledant are în cadrul baroului, un statut juridic şi profesional propriu, autonom, de liber profesionist carecuprinde drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege şi de normele de deontologie profesională. Aceste drepturi şiobligaţii au menirea de asigura o apărare obiectivă şi liberă a justiţiabililor, într-un cadru legal, dar fără vreosubordonare faţă de o autoritate publică. În al doilea rând, asimilarea cu „alţi salariaţi” a avocatului pledant a fi de natură să împietze asupra roluluiapărării, acesta putând fi considerată ca subordonată autorităţii publice, încălcându-se în acest fel garanţiile uneiapărării obiective a justiţiabiliilor, înscrise în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi consacrată în legislaţianoastră internă. În al treilea rînd, avocaţii pledanţi nu pot fi consideraţi ca făcând parte din categoria celor asimilaţi cu „alţifuncţionari” şi pentru motivul că legea retribuirii muncii, îi cuprinde în categoria acelor care sunt retribuiţi pentru

munca prestată de către organizaţia profesională din care fac parte, ci fiind liber-profesionişti, ei sunt aleşi şiplătiţi de către un justiţiabil prin intermediul baroului de asistenţă juridică. Persoanele care îndeplinesc însă funcţii de conducere în aparatul administrativ al barouruilor de avocaţi, fiindretribuite din fondurile comune ale acestora pentru că realizează însărcinările în serviciul unităţi care i-a angajat,sunt asimilate sintagmei „alţi salariaţi”. De altfel, o opinie mult mai echivocă este susţinută de o serie de autori .



Avocatul nu poate fi subiect activ la infracţiunii de luare de mită deoarece ele nu îndeplineşte o însărcinare deserviciu.Deşi avocatul exercită o profesie de interes public, el nu poate fi încadrat după părerea noastră nici în prevederileart. 145 deoarece pentru dobândirea calităţii de avocat nu este necesară o abilitare specială a autorităţilorpublice, ci a organizaţiei profesionale din care va face parte (baroul) şi nici nu este supus controlului vreuneiautorităţi publice. Apariţia legii nr.78/2000, modificată prin legea nr.161/2003 lărgeşte sfera subiecţilor activi în cazul infracţiunilorde corupţie cuprinzând pentru anumite de categorii de activităţi strict prevăzute de lege şi activitatea uneipersoane liber profesioniste, care nu are calitatea de persoană care exercită un serviciu de interes public, în

sensul prevăzut de dispoziţiile art. 145 cod penal. Astfel, conform art.1 lit.(e ) din lege, poate constitui subiectactiv al unei infracţiuni de corupţie, persoana care, indiferent de calitatea acesteia, realizează, controlează sauacordă asistenţă specializată în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le poate influenţa cu privire la:operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, în burse, în asigurări, în plasament mutualori cu privire la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale. Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită se cere ca subiectul activ să aibă calitatea de funcţionar public,funcţionar sau persoană care exercită un serviciu de interes public în momentul săvârşirii acţiunii tipice. Dacă înacel moment, făptuitorul nu avea vreuna din aceste calităţii, dar a pretins sau a primit foloasele ori a acceptatpromisiunea lor, fapta ar putea constitui eventual o înşelăciune. De asemenea dacă funcţionarul pretinde ori primeşte bani sau alte foloase ori acceptă promisiunea sau nu orespinge, pentru îndeplinirea ori întârziere îndeplinirii unui act care, nu intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta

nu constituie luare de mită, ci eventual o altă infracţiune (trafic de influenţă, înşelăciune etc). Infracţiunea de luare de mită poate fi comisă în oricare din formele participaţiei penale (complicităţii şi ainstigării). Coautorii trebuie să aibă calitatea de funcţionarii, instigator sau complice poate fi însă orice persoanăpentru aceştia necerându-se vreo calitate specială. Acela care dă mită nu este participant la infracţiunea de luarede mită, ci autor al unei infracţiunii distincte de dare de mită. Există complicitate numai din partea persoanei prinintermediul căreia suma de bani ajunge la funcţionarul mituit. Nu va exista luare de mită dacă cererea de bani sau alte foloase făcută prin intermediar nu a ajuns la cunoştintapersoanei căreia îi era adresată deoarece intermediarul nu a transmis-o.2 Subiectul pasiv, în cazul infracţiunii de luare de mită, subiectul pasiv special este reprezentat de organul,autoritatea publică, instituţia publică sau orice altă persoana juridică de interes public din cele prevăzute la art.145 cod penal, ori persoană juridică privată, în serviciul căriea făptuitorul îşi realizează îndatoririile de serviciu şi a

cărei credibilitate a fost puternic afectată prin fapta funcţionarului. Dacă fapta este comisă de o persoană careexercită un serviciu de interes public, subiect pasiv este statul ca garant şi ocrotitor al intereselor publice. Trebuieavut în vedere şi prevederile noului cod penal, care urmează a intra în vigoare, calitatea de subiectul pasiv putîndfi autoritatea publică a statului străin ori organizaţia internaţională din care face parte funcţionarul căruia i seoferă sau dă mită. Dacă obţinerea mitei este rezultatul constrângerii exercitate de o persoană fizică asupra uneifuncţionar, acesta va fi subiect pasiv secundar al infracţiunii de luare de mită, a cărei imagine şi prestigiu estedeteriorată de cumpărător. ART. 53^1Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridicePedepsele sunt principale şi complementare. Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei. Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activităţii persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la un ansau suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice în legătură cu care

s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de la 3 luni la 3 ani; c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3

luni la 3 ani;d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată

de la unu la 3 ani;e) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. ART. 53^2Aplicarea şi executarea pedepselor complementare în cazul persoanei

juridiceAplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci

când instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, precum şifaţă de împrejurările în care a fost săvârşită, aceste pedepse sunt necesare. Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie când

legea prevede această pedeapsă. Pedepsele complementare prevăzute în art. 53^1 alin. 3 lit. b) - e) se potaplica în mod cumulativ.

Executarea pedepselor complementare începe după rămânerea definitivă a



hotărârii de condamnare (legea nr. 286 din 2009 publ in MO al Rom in 24 iulie 2009)Art. 135. - (1) Persoana juridică, cu exceptia statului si a autoritătilor publice, răspunde penal pentru infractiunile săvârsite în realizarea obiectului de activitate sau

în interesul ori în numele persoanei juridice. (2) Institutiile publice nu răspund penal pentru infractiunile săvârsite în exercitarea unei activităti ce nu poate face obiectul domeniului privat. (3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârsirea aceleiasi fapte Art. 136. - (1) Pedepsele ap licabile persoanei juridice sunt principale si complementare. (2) Pedeapsa principală este amenda. (3) Pedepsele complementare sunt:

a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durată de la unu la 3 ani; e) plasarea sub supraveghere judiciară; f) afisarea sau publicarea hotărârii de condamnare. Art. 137. - (1) Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului. (2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zi lelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 si 5.000 lei, se înmulteste cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile si 600 de zile.

(3) Instanta stabileste numărul zilelor-amendă tinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile -amendă se determină tinând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice. (4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între: a) 60 si 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infractiunea săvârsită numai pedeapsa amenzii; b) 120 si 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii; c) 180 si 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani; d) 240 si 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20 de ani;

e) 360 si 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe v iată. (5) Când prin infractiunea săvârsită persoana juridică a urmărit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infractiunea comisă se pot majora cu o t reime, fără a se depăsi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmărit. rt. 146. - (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la reabilitare, persoana

juridică săvârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depăsită. (2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate, fără a depăsi maximul general al pedepsei amenzii. (3) Dacă amenda anterioară nu a fost executat ă, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară

sau la restul rămas neexecutat din aceasta. (4) Dispozitiile art. 42 se aplică în mod corespunzător. Art 147.În caz de concurs de infractiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, pe rsoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică. (2) În caz de pluralitate de infractiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu exceptia dizolvării, sau cele de aceeasi natură, dar cu continut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natură si cu acelasi continut se aplică cea mai grea. (3) În caz de pluralitate de infractiuni, măsurile de sigurantă luate conform art. 112 se cumulează. Art. 146. - (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si până la reabilitare, per soana

juridică săvârseste din nou o infractiune, cu intentie sau cu intentie depăsită.

(2) În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infractiune se majorează cu jumătate, fără a depăsi maximul gene ral al pedepsei amenzii. (3) Dacă amenda anterioară nu a fost executat ă, în tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infractiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta. (4) Dispozitiile art. 42 se aplică în mod corespunzător. (acelasi cod)

Persoana Jur. CA Subiect Al Infract.

Documents

Transcript of Persoana Jur. CA Subiect Al Infract.