perimetrul de consolidare

Material curs - Contabilitate consolidată coordonator curs: Conf. univ. dr. Baba Mirela

Data: 16.05.2013 [email protected]

17

PARTEA 4

PERIMETRUL DE CONSOLIDARE

4.1. Perimetrul de consolidare

Perimetrul de consolidare este constituit din liderul de grup (societatea-mamă) şi

societăţile consolidate, respectiv societăţile asupra cărora societatea-mamă exercită control

exclusiv, control conjunctiv (concomitent) sau influenţă notabilă. A defini perimetrul de

consolidare înseamnă a stabili ce societăţi vor fi reţinute în ansamblul consolidat. Pentru a şti

dacă o întreprindere face parte dintr-un grup şi dacă se impune a fi consolidată, trebuie să se

determine gradul de influenţă pe care îl exercită societatea-mamă asupra acestei entităţi.

Grupul este un ansamblu constituit din mai multe societăţi, independente din punct de

vedere juridic, dar care sunt legate între ele prin participaţii de capital ce conferă uneia dintre

ele, numită societatea-mamă, posibilitatea de a exercita un control asupra întregului ansamblu

şi de a face să prevaleze o unitate de decizie. Din punct de vedere contabil, în viziune anglo-

saxonă, grupul de societăţi este asimilat cu societatea-mamă şi cu filialele sale.

Societatea-mamă este o societate care exercită controlul exclusiv asupra uneia sau mai

multor societăţi. Filiala este o societate care se află sub controlul altei societăţi (societatea-

mamă). Controlul exclusiv reprezintă puterea de a conduce politicile financiare şi de

exploatare (operaţionale) ale unei entități economice astfel încât să se obţină avantaje din

activitatea acesteia.

Standardul internaţional de contabilitate IAS 27 „Situaţiile financiare consolidate şi

contabilizarea participaţiilor în filiale" menţionează că o societate exercită controlul exclusiv

asupra unei alte societăţi dacă:

dispune de majoritatea drepturilor de vot în consiliul de administraţie sau alt organ

echivalent.

conduce politicile financiare şi operaţionale ale societății, în virtutea prevederilor

statutare sau contractuale;

poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor consiliului de

administraţie sau ai unui organ echivalent;

Într-o viziune mai largă, în grupul de societăţi, pe lângă societatea-mamă şi filiale, mai

sunt incluse societăţile sub formă de asocieri în participatie şi entitățile economice asociate.



18

Societăţile sub formă de asocieri în participație sunt acele societăţi asupra cărora se

exercită controlul comun. Controlul comun reprezintă o înţelegere contractuală de împărţire a

puterii de decizie la o asociere în participatie, între un număr limitat de acţionari sau asociaţi,

în virtutea unui acord contractual între aceştia.

O întreprindere asociată este o societate în care investitorul are o influenţă

semnificativă (notabilă). Influenţa semnificativă reprezintă dreptul de a participa, direct sau

indirect, la politicile financiare şi de exploatare (operaţionale) ale unei societăţi, dar fără a

exercita controlul exclusiv sau comun asupra acestora. Se prezumă că se exercită o influenţă

semnificativă atunci când se deţin cel puţin 20% din drepturile de vot ale unei societăţi.

exceptând situaţia când se demonstrează, în mod clar, că această influenţă nu există. Aceasta

se manifestă prin:

prezenţa în consiliul de administraţie sau într-un alt organ de conducere echivalent;

participarea la procesul de luare a deciziilor politice;

tranzacţii importante cu întreprinderea în cauză;

schimbul de personal de conducere;

furnizarea de informaţii tehnice esenţiale.

4.2. Aspecte teoretice cu privire la procentajul de control şi procentajul de interes

Componenţa ansamblului consolidat este determinată de tipurile de control, exclusiv şi

comun, şi influenţa semnificativă exercitată de societatea-mamă asupra celorlalte societăţi din

cadrul grupului. De fapt, controlul, exclusiv sau comun, şi influenţa semnificativă evidenţiază

o legătură de dependenţă între două societăţi. Deşi uneori această legătură poate să fie de tip

contractual, ea are la bază, înainte de toate, deţinerea drepturilor de vot care permit exercitarea

controlului. Măsurarea puterii controlului se realizează cu ajutorul procentajului de control.

Procentajul de control exprimă legătura de dependenţă, directă sau indirectă, care

există între societatea-mamă şi o altă societate. El este exprimat în procentaj al drepturilor de

vot deţinute de societatea-mamă. Pentru determinarea procentajului de control, se însumează

procentajul de control deţinut direct de societatea-mamă şi procentajele de control deţinute de

toate societăţile controlate exclusiv de societatea-mamă. Procentajul de control deţinut de o

societate este un element central al operaţiilor de consolidare, deoarece el permite definirea

perimetrului de consolidare şi determinarea metodei de consolidare.

Deţinerea unei părţi din drepturile de vot nu trebuie să fie confundată cu deţinerea unei

părţi din capital. Astfel, pot să existe decalaje între participarea la capital şi drepturile de vot



19

(de exemplu, atunci când există acţiuni cu drept de vot dublu sau/şi acţiuni cu dividend

preferenţial dar fără drept de vot). De asemenea, trebuie menţionat faptul că, în timp ce

drepturile de vot permit exercitarea unei anumite puteri în adunarea generală, deţinerea unei

părţi de capital evidenţiază implicarea financiară a unei societăţi în cadrul altei societăţi.

Această implicare financiară se determină cu ajutorul procentajului de interes.

Procentajul de interes exprimă cota-parte de capital deţinută, direct sau indirect, de

societatea-mamă în fiecare societate consolidată. Acesta este egal cu suma procentajelor de

capital deţinute, direct sau indirect, de societatea-mamă în societatea consolidată.

Procentajul de interes stă la baza repartizării capitalurilor proprii şi rezultatelor

societăţilor consolidate în partea ce revine grupului şi partea ce revine celor care sunt din

afara grupului (minoritarilor). De asemenea, procentajul de interes este stă la baza efectuării

înregistrărilor de consolidare, deoarece permite efectuarea unei distincţii între elementele ce

aparţin grupului şi cele din afara sa.

Potrivit standardului IAS 27 „Situaţii financiare consolidate şi individuale” nu trebuie

să fie consolidate societăţile care sunt controlate numai temporar, deoarece participaţiile

respective au fost achiziţionate şi sunt deţinute cu singurul scop de a fi vândute, în

următoarele 12 luni.

În conformitate cu referenţialul internaţional, data închiderii conturilor consolidate

trebuie să coincidă cu data de închidere a conturilor individuale ale întreprinderii

consolidante. Atunci când data de închidere a conturilor unei entități economice incluse în

perimetrul de consolidare este posterioară datei de închidere a conturilor consolidate, fără a

depăşi însă trei luni, conturile sale individuale pot să fie reţinute, după luarea în calcul a

impactului operaţiilor semnificative intervenite între cele două date de închidere.

Bibliografie

1. Feleagă N., Feleagă L., Reglementări contabile şi practici de consolidare a conturilor,

Ed. CECCAR, 2004

2. Feleagă N., Feleagă L., Contabilitate consolidată: o abordare europeană şi

internaţională, Ed. Economică, 2007

3. Săcărin M., Contabilitate aprofundată, Ed. Economică, 2004

4. Directiva a VII-a a CEE, 1983 Reglementări privind situaţiile financiare consolidate

5. IAS 27 Situaţii financiare consolidate

6. OMEF 3055/2009 Reglementări contabile conforme cu Directivele Europene

perimetrul de consolidare

Documents

Transcript of perimetrul de consolidare