Motto

Din copilărie aştept această criză

Să fi trecut prin viaţă fără s-o cunosc?

Să nu-i fi simţit, în maţe, letala briză?

Ar fi fost frustrant, ştiu şi recunosc

Povesteau bunicii despre… patruzeci şi şapte

Noi ciuleam urechea, zbârliţi precum aricii

Dar toate acestea; erau duse departe

Uitasem durerea, uitasem gustul fricii

Uitasem totodată că trăim în statul

În care morala ucisă pe la spate

Putrezeşte-n stradă, infestând asfaltul

Maladia, boala, devin astăzi fapte

Apte de ambalare, de pus la cutie

Şi vândute ,, ţării” în loc de alifie

08-06-2010

Feteşti

VÂRTEJUL

Un vârtej ridică-n ceruri

Frunze de porumb, uscate,

Ca fantasticele zmeuri

De copii, în slăvi jucate

Arătând perseverenţă,

Pe câmp se tot învârte

Şi cu multă insistenţă

Prafului îi face curte

Şi ţinând mişcarea-n strună,

Tot înaltul îl adoră,

Cum frumos, el le adună

Praf şi frunze; într-o horă

Mai în centru, e părtaşă

O foaie dintr-un ziar

Şi aici presa-i fruntaşă

Să aducă o ştire-n dar

Din zbor, o barză citeşte,

Pe cel petic de hârtie,

Că spre Africa pluteşte

Ceva zvon de vijelie.

Zboară-n cerc în jurul foii

Şi suratele îşi adună

Comentând efectul ploii

Şi a nopţii fără lună

De plecat, tot se vor duce,

Ploaia nu e o povară

Busolă; e gândul dulce....

Acolo e primăvară

Vârtejul profund admiră,

Legea zborului planat,

Un cioban stă şi se miră:

Bravo, cui l-a inventat!...

13 -09-2009

Feteşti

SE ÎNTORC CULEGĂTORII

Foşnesc frunzele uscate, Când prin ele trec mistreţii

E senin, vântul nu bate Luna inspiră poeţii

Greierii cu vioara - n mână,

Trubadurii nopţilor, Îngână pişcând o strună

Scârţâitul roţilor

Umbre puse în mişcare Ies din lanul de porumb Plumbul pică în picioare Praful zace pe carâmb

Sforăit de cai dă vestea Unei vulpi ce taie calea

O ţărancă-şi cântă zestrea Dealul îşi iubeşte valea

Printre stele trec cocorii

Şi în raza Lunii, pline Neagră e, ca pana ciorii,

Umbra zilei care vine

E trecut de miezul nopţii Cocoşii se aud cântând

Peste prispă umbra porţii Somnului îi face rând

19 -09- 2009 Fetesti

DE VENEAI....

Inutil să baţi la uşă,

Că ai venit, nu se v-a şti...

Pe clanţă uită o mănuşă

De tine, ea, v-a povesti

La aşa asta au bătut

Şi toamne lungi şi frunze moarte

Dar nici ele n-au ştiut

Zăvorul să-l dea la o parte

La uşa asta vor veni

Să bată şi alte anotimpuri

În prag, însă, vor muri

Îngropând cu ele timpuri

Zăvorâtă e intrarea,

Ruginită-i cheia-n yală

Doar suspinul ştie calea

Dar cu greu mai dă năvală

De veneai... dar e târziu...

Sângele s-a făcut toamnă,

Sufletul rămas pustiu

Vrea un trup... o altă doamnă

07-09- 2009

Feteşti

CULORILE TOAMNEI

Într-un cuib de turturea,

Toamna pe clocit se pune…

Lăsând razele sub ea,

Soarele alene apune

Şi din micile comori

Eclozează la soroc,

O mulţime de culori

În tonuri de jar şi foc

Aşchia din Soare ruptă

Culorile-s rod genetic

Zeul Ra şi arta cultă

Se iubesc în mod frenetic

Puii sunt zglobii ca vântul

Şi ca roua dimineţii,

Toamna îi învaţă cântul

Iubirii şi tinereţii

Şi-i învaţă totodată

Zborul din frunză în frunză

Transformând natura toată

În pastel, ulei pe pânză

08 – 10 – 2009

Feteşti

EU AM

Am atâta fruct în sânge

Şi atâta toamnă–n trup,

Că aş umple, de aş curge,

O livadă şi un stup

Am în minte atâta galben

Şi în venă atâta must,

C-aş înveseli cu-n gulden;

O armată şi un bust

Am atâtea ploi pe umeri

Şi atâtea frunze moarte

Că de-ai vrea ca să le numeri

Ţi-aş da timp; iernile toate

Am în plete atâta brumă

Şi pe tălpi atâta îngheţ,

Câ te-aş premia c-o urmă

De mi-ai zice de dezgheţ

Am în gene atâtea stele

Şi în piept atâta Lună

Că aş construi cu ele

Un decor de ... Noapte bună!

10-10- 2009

Feteşti

PRIMA BRUMĂ

De pe creangă de arin,

Toamna vrând să facă o glumă,

Presără pe un ciulin

Un banal veşmânt de brumă

Poleiala argintie

Îi dă un aer regesc

Doară el, din alţi o mie,

Are rang cavaleresc

Şi-n ţinuta lui măreaţă

Călare pe un fir de vânt,

Privindu-şi destinu-n faţă…

Pleacă să ceară pământ

Să ceară pământ şi apă…

A citit el într-o carte,

Că o Rigă de nu crapă

Are drept să-şi facă parte

Păpădia şi lăptuca

Văzând prinţ rostogolind

Îşi lăsară-n grabă munca

Urechea spre el ciulind.

Parcă ar spune vorbe multe,

Sau continuu el se vaită…

Lovind bolovanii-n frunte

Cu veşmântu-i alb; de vată

Aşa e , uite ce zice,

Că rostogolind, el cere;

Jurând ţolul să şi-l strice…

De nu i se dă putere.

Dar puterea i-o dă vântul

Şi pământ, pe rochia popii,

Până unde ajunge gândul…

Dacă vrea, sări-iar ochii!

Ş-un ciulin poate fi nobil?

Chiar de are strai lucios

Când în capul lui… imobil

Totul e cu susu-n jos

Naivul vrând să impună

Rangul lui regesc, divin

Căzu într-o văgăună

Unde muri ca ciulin

Peste toată întinsura

Toamna cere brumă deasă

Folosind bine măsura

Altă glumă vrea să ţeasă

24 – XI – 2009

Feteşti

ŞI AZI E CEAŢĂ !

Iarna veste ne trimite,

Dornică-i să ne revadă

Strecurând printre cuvinte,

Ceaţă groasă; ca dovadă

Zvonul c-ar sosi curând

Declanşează panică

Frunzele în primul rând

Deplâng vremea jalnică

E atâta umezeală

Şi atâta inconfort

Nu e timp de făcut fală

Doar în loden mă suport

Ceaţa aerul încarcă

Greutatea lui cuprinde

Orice gâză care-ncearcă

Vreo mişcare; pe oriunde

Numai ici şi acolo umbre

Vii paiaţe străvezii

Definesc scenarii sumbre…

Viaţa lor de zi cu zi

Că, în negura lăptoasă

Umbră e ; făptura ei

A speranţei fără casă

A grijii fără bordei

Prin văzduh, doar croncănit

Stol de ciori se strâng pe dâmb

Nevăzute au venit

Una, însă, zboară strâmb.

Doar splendidă, crizantema,

Se simte în largul ei…

Acceptându-şi diadema

De chiciură şi polei.

25–XI –2009

Feteşti

CIOARA ŞI VULPEA

În copacul desfrunzit,

Încărcat cu promoroacă

O cioară s-a îmbulzit

Să croncăne pe o cracă…

Eu în faţa naţiunii;

Declar scurt şi revoltată

Că sunt victima minciunii

Şi a uneltirii faptă

Sunt o victimă umilă,

Căci imparţialitatea

Îmi e crezul, fără milă,

Când împart pe câmp dreptatea

Fâstâcită şi pătrunsă

De afrontul ce-o lovise,

Se lăsă văzută plânsă;

Şiretlicuri de culise…

Lacrimile-i curg cascadă,

Ignorând gerul cumplit,

Udă-i cioara pân` la coadă

Bună e de înlemnit

Rebegită, îngheţată,

Cade cioara într-o parte

Şi lovi pământu-n dată

Cu zgomot de geamuri sparte

………………………………………………………………………….

Hoinărind prin seci pârloage

Ieşită la o plimbare

Vede cioara cum se sparge

Ş-o prinde de aripioare

Ah!... Ce prânz neaşteptat!...

Zice vulpea bucuroasă

Poftă bună!... şi cu tact

Se porni vârtos la masă

MORALA

Când cioara e prefăcută

Şi-are-n gând manipularea

De cumătra vulpe uită

Fatală fiind uitarea

31–12 –2005

Feteşti

VISCOL ÎN BĂRĂGAN

Viscolit se troieneşte,

Peste un fir de mărăcine

Răsărit total orbeşte

Lâng-o tufă de sulfine

Îmbrăcat în straie albe

Pare un cavaler sever,

Un seducător de babe,

Cu garoafă la rever

Timorat de atmosferă,

Ar dori să se încline,

Căci natura îi oferă

Prezenţa bietei sulfine

Însă viscolul perfid

Îl îndoaie, îl suceşte,

De joacă părând avid,

În zăpada –l îmbrânceşte

Zărindu–le zbenguitul,

Vălătucul rătăcit

Îşi luă în spate vântul

Şi porni rostogolit

În dorinţa lui precară

Ar fi vrut să se oprească

Dar furtuna; de ocară,

Vrea acum să-l obosească

Se opreşte hăt… departe,

Poticnindu–se într-un plop

Şi privind mereu în spate

Se tot miră: Ce potop!...

Rătăcind prin neaua moale

Două ciori pun mai presus

Vorbe stranii şi banale

Despre anul ce s-a dus

22-12 - 2005

Feteşti

A NINS

În pădurea troienită,

La margini de luminiş,

Din zăpada viscolită

Ies vârfuri de lăstăriş

Nici o urmă nu perturbă

Neaua din ceruri cernită

Doar o frunză, ca o umbră,

O alintă obosită

Sub omăt, ramura crudă,

Scârţâie necontenit

Ca orchestra ce-şi acordă

Instrumentul învechit

Peste împărăţia albă

Unde nemişcarea-i sfântă

Se propagă o undă slabă

Cine oare, cine cântă?

Firele de telegraf

Înşirate peste câmpuri

Au format acum taraf

Ce înalţă-n ceruri cânturi

Vântul le struneşte abil,

Ciupindu-le ca pe o harpă

Încercând acum un stil;

De hip-hap cântat la grapă

Dansatorii hibernează

Lunca pare a fi pustie

Doar o vrabie şochează

Spunând lumii că e vie. 18 – 12 – 2005

Feteşti

ÎNSERARE

Printre crengi vântul se joacă

Uşor răsfirându-le,

Cerul indigo se-mbracă,

Jocul învelindu-le

Crapă piatra, geru-i crunt,

Cade cioara din capac,

Iar în drum; stând ca un sfânt,

Îngheţând plânge un drac

Lupii urlă a clar de Lună,

Bufniţa joacă şotron

Şi la mat e voie bună;

Stan cântă la acordeon

Sub bocanci zăpada, sticlă,

Scârţâie ameţitor…

Un ţăran cu ochii-n pâclă

Se răsteşte la zăvor

De prin hornuri fumuri nalte

Se ridică către cer

Dar pierdute-n frig şi noapte

Devin grele, ca de fier

Câinii latră a pustie

Tot zicând în limba lor;

Asta e chiar neghiobie

Să faci cu gerul amor

Căci în curtea de la vale

Dezbrăcat la bustul gol,

Cu zăpadă-şi dă pe şale

Vasile a lui Pârjol

Se căleşte, zice lumea

Alţii spun că e nebun

Numai Tinca, uite, culmea,

Îl priveşte dintr-un prun

Îl priveşte –n clar de Lună…

Muşchii lui ca nişte pietre!...

Zică lumea, orice spună

Ea îl vrea… adună zestre

………………………………………………………………………

Pisica uitată afară

Miaună din răsputeri

Este frig!... nu-i prima oară!...

Afară m-aţi dat şi ieri

Noaptea vine şi se lasă

Grea peste cătunul mic

Adunaţi ca ceapa-n plasă

Sau ca; gaura-n covrig

16 -12-2005

Feteşti

PESTE TOT POLEI

Ca o oaste răvăşită

Şi cuprinsă doar de zare

Vegetaţia împlinită

A-mbrăcat costum de zale

În armura, sa, de gheaţă,

Pădurea cu negre ramuri,

Încercând să prindă viaţă

Fluturând sticloase flamuri

Astfel scena hibernală

Încercând un ritm vioi

Are-n frunte şi fanfară;

Nişte tufe mai de soi

Care scârţâind absurd,

De crivăţ unduite

Par un taraf muto-surd

Pus să bată-n blid cu bâte

Din văzduh ploaia nebună

Ca-ntr-un atac cu săgeţi…

Vrea Herei să-i dea în bună

Necăjind mai multe vieţi

Picăturile vrăşmaşe

Îngheţând instantaneu,

Platoşa de gheaţă îngroaşe

Atârnând greu, tot mai greu

Crengi căzute la tot pasul

Arbori răsuciţi, plângând,

Timpul tremurând în ceasul

Ce cuminte stă la rând

…………………………………………………………………………………

….

Este tot ce ochiul vede

Prin fereastra fin brodată

Şi cu greu poate a crede

C-a fost vară altădată

Doar o tufă de măceş

Cu frunzişul încă verde

Susţine că… fără greş

Vară a fost; cum se mai vede

Însă şi ea, prinsă-n gheaţă,

Cu flori roşii în tulpan,

Are prestanţa; de viaţă

Pictată pe porţelan

16-12-2009

Feteşti

VISCOL ÎN SUFLET

Mi-a căzut polei pe gânduri,

S-a îngheţat în mine plânsul

Dorul spulberat de vânturi

S-a încins, şi el, în dânsul

Ochii văd doar gri şi gheaţă

Urechile aud doar lupii

Sângele cu greu învaţă

Să nu bată-n vene câmpii

În picioare –mi creşte polul

Iar în mâini ţin Himalaia

În creier tot umblă zvonul

Că s-ar stinge şi văpaia

Din soba ce gungureşte

Şi cu vântul se îngână

Prin fereastră umbra creşte

Eu îi spun doar… Noapte bună!

16-12-2009

Feteşti

LUPTÂND CU VISCOLUL

Printre genele încărcate

Cu rimel de promoroacă,

Privirea ei greu răzbate

Ca să afle unde calcă

Viscolul se troieneşte

Pe sprâncene şi broboadă

Bietul nas se străduieşte

De pe faţă să nu cadă

Buzele întredeschise

Firave aripi spre cer,

Rostesc; multele, nescrise

Intonaţii despre ger

Rugăminţi să steie vântul

Printre snoave găsesc cale

Dar mai iute este gândul…

Viscolul muşcă din poale.

Cu mâinile înfăşurate

Într-o mai veche basma

Cu greu strânge pe sub coate

O ciozvârtă de cazma

Ieşită printre nămeţi

Să deschidă drum la poartă

Află-n stradă şi alte vieţi

Ce ţin iarna de o toartă

Tăvălite prin zăpadă,

Ca şniţelul prin pesmet

Ea s-opri în loc să vadă

Un aşa nobil balet

………………………………………………………………………………

Luând martoră o cioară

Că; natura o alungă

Se gândi întâia oară

C-ar fi bună, acu`, o fugă

Încercând o răsucire

Şi un pas mai cu elan

Dar totul e amăgire…

Vântul o culcă-n troian

Cu cazmaua rătăcită

Şi omăt pătruns în sân

Crede c-ar fi fericită

Dacă ar ninge doar cu fân

Supărată e pe dânsa

Că-şi lăsă urma; în urmă…

Înţeleaptă este spusa:

Bun păstor, păcat de turmă

Numai că de data asta

Turma fulgilor de nea,

Cu un gest de: gata, basta!

E lăsată în şosea

Un lătrat prelung de câine

E un semn că pe afară

S-ar putea mânca o pâine

Tocmai hăt… la primăvară

20-12-2009

Feteşti

CURG STREŞINILE

Viscolul e amintire

Norii călători s-au dus

E moment de-mpăciuire

Între răsărit şi apus

Soarele merge-n solie

Mândru şi strălucitor

Peste munţii din câmpie

De omăt scânteietor

Infinitele cristale

Razele îmbrăţişează

Reflectând la scări banale

Astrul ce le luminează

E atâta strălucire

Şi atâta soare-n aer

Că s-ar umple de uimire

Însăşi noaptea cu al ei caer

Şi de atâta feerie

Molecula dezgheţată

Se combină într-o chimie

De natură inventată

Zăpada-n metamorfoză

În mărgea de apă pură

Se transformă după doză

Cu blândeţe, fără ură

Picătura magică

Şir de ţurţuri mângâind

În căderea-i tragică

Se desprinde clipocind

Armonie de acorduri

Cuprinse-n sonate scurte…

Dansul e mai mult din șolduri

Unduiri de fuste ude

24-12-2009

Feteşti

APUNE SOARELE

Peste ramuri desfrunzite

Spre Apus, măritul Soare,

Lăsând lumii neîmblânzite

Existenţa să-şi doboare,

Încearcă să mai aline,

Cu o ultimă privire,

Din îngheţul care vine

După a Lunii reivire

Ramuri în lumina caldă

Par spoite-n auriu…

Un stol de vrăbii se scaldă

Într-un ochi de apă viu

Adunată-n mici lacustre

Din apa plânsă de streşini;

Prin ferestre se văd lustre

Înflorind ca nişte vişini

…………………………………………………………………………………

Soarele-i deja apus

Crengile-s doar negre braţe

Întuneric e de ajuns

Să auzi un cârd de raţe

Ce zboară către vreo baltă

La adăpost de stufăriş

Noaptea nu e doar o haltă

E un joc cu ochii închişi

Pe sobe se-ncing ibricuri

Traiul e tot mai amar

Mâinile, pentru nimicuri

Se ascund în buzunar

Este seară, stele alungă

Orice urmă de îndoială

În această noapte lungă

Viaţa-i doar o bănuială

24 -12-2009

Feteşti

GÂNDURI

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Ş-au în ele atâta chin;

Aş dori cu fruntea, parcă,

Răul lumii să dezbin

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Au în ele o speranţă

Că în lumea asta seacă

Dumnezeu înseamnă viaţă

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Ş-au în ele atât divin

Cât cuprinde o bărdacă

Vise înmuiate-n vin

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Au în ele împăcarea

Credinţa de-ţi este sacră

Dumnezeu dă îndurarea

25-12-2009

Feteşti

P

PLOUĂ ÎN MARTIE

Ploaia asta nu mai trece

Streşinile plâng profund

Cerul, cred că vrea să sece

Plouă-n stradă, plouă-n gând

Arbori goi şi fără fală

Încărcaţi cu stropii grei

Privesc cerul ca de smoală

Visând… berze, ghiocei…

Iarba veche, îngălbenită

Crescută pe drum de ţară

Stă acum înnoroită

Sub a ploii grea povară

Apa neagră, verde –brună,

Bălteşte pe drumu`îngust

Un ţăran cu traista-n mână

Îi dă clipei un alt gust

Înotând prin lungi noroaie

Călcând strâmb şi mai pe dungă

Se răzbună azi pe ploaie,

Încercând s-o ia la fugă

Ce păcat; pământul moale

Îl cuprinde de picior

Şi fixându-l până-n şale

Îl lăsă fără motor

Pe un fir uscat de brâncă,

O broboană cristalină

Lunecând vrea să aducă

Mângâierea ei divină

Vieţii ce-n curând va naşte

Din oribila mocirlă,

Totu-i rânduit în astre

Şi aici va creşte milă

Câmpul este cenuşiu,

Dar privind mai în detaliu,

Sub noroi; totul e viu

Ca planctonul în acvariu

12-03-2006

Feteşti

ORAŞUL E UN FUND DE MARE

Plouă, trist, de două zile,

Oraşul e un fund de mare

Mai respiră; cei cu pile

Sau cei ce-s lungi în picioare

Şi–şi ridică, după poate,

Capul dincolo de nori

Unde soarele se zbate

Să sădească nişte flori

Trec prin ploaia inodoră

Oameni trişti şi incolori

Ce au în program o oră

De găsit găuri în nori

Şi privind spre cerul plat

Plumburiu; fără defect

Se cred iar la ei în sat…

Doar noroiu-i mai select.

14-03-2006

Feteşti

E PRIMĂVARĂ

Narcisa din priviri o soarbe

Un boboc, crud, de lalea

Vântul ţi se joacă–n plete

Iarba e de catifea

În salcâm se nasc mici frunze

Uluite de… afară …

Stau cu zâmbetul pe buze

Gungurind: E primăvară!

Nici zambila nu-i cuminte

În parfumuri se preface…

O copilă fără minte

Mirosind, de dor, iar zace

Părul cu–nflorite ramuri

Nu se lasă mai prejos

Fluturând spre ceruri, flamuri

Se făleşte că-i frumos

Doar un fluture anemic

Prea pătruns de-a sa nobleţe

Se declară scurt, alergic…

La atâta frumuseţe

20-04-2010

Feteşti

ÎN PRAG DE MAI

A înflorit iar liliacul,

Se adună în buchete,

Mierla îşi îmbracă fracul

Băieţii se duc la fete

Teiul şi-a-nverzit corola,

Printre ramuri ciripituri

Inima-şi pierde busola

Într-un pat se compun lieduri

E miros de iarbă dulce

Cosită în zori, pe rouă

Gândul din trup mi se scurge

Sub o fustă scurtă, nouă…

Săgeţi scăpate-n văzduh,

Rândunele zvăpăiate,

Sunt ca vorbele de duh

Rostite în prag de noapte

Atâta potop de soare

Şi insecte prinse-n nuntă…

Orice zi e sărbătoare,

Orice ceas; glas de lăută

30-04-2010

Feteşti

CAPRICIU

Un capriciu fără margini

E această primăvară

Îmi trasează numai sarcini

O percep ca o povară

Ca să vezi tupeu la dânsa…

Tot polenul copt, ştiut,

Într-un joc de-a v-aţi ascunsa,

Să-l culeg în vas de lut

Şi turnând pe el nectarul

Zilelor cu miez fierbinte,

Să umplu apoi paharul;

Dar pot eu a ţine minte?...

Paharul şi-un blid de linte

Să-l ofer apoi în dar

Unui năzdrăvan cuminte

Şi ceva… de buzunar…

Căci acesta ascunde timpul

Şi de-l mituim cinstit,

Înmuia-vom, astfel , tipul

Cât o arde un chibrit.

Timpului de-i va da drumul

Vara să vină în tihnă,

Scăpând natura de cumul

De neşansă şi de vină

Şi doar astfel primăvara

Capriciul va potoli

Doar în aşternut cu vara

Încă o zi ne va iubi

…………………………………………………………………………………

…

Vai ce muncă ameţitoare

Şi eforturi în zadar…

Nu-i normal şi simplu, oare;

Să schimb fila-n calendar?

04-06-2010

Feteşti

PROMISIUNE

Am să tac; când tu mă vrei,

Las cucul să câte-n tei

Şi să spună ce eu vreau,

Să îţi dau, sau să nu-ţi dau

Am să tac; când tu mă ceri,

Până-n tei vor creşte peri,

Până, cucul răguşit

Îţi va spune c-ai greşit

Am să tac; când tu îmi spui,

C-o să-mi pun pofta în cui…

Am să tac şi am să fac;

Vei fi înger, voi fi drac

18- 05-2009

Feteşti

ŞI DE O FI…

Şi de o fi să vii, să vin,

Semn să fie un suspin

Şi de o fi să pleci; năuc,

Semn de ducă… un papuc

Şi de o fi să stai, eu cer,

Semn c-ai sta… un rinocer…

30- 04-2010

Feteşti

MI SE DESCOMPUNE TRUPUL

Mi se descompune trupul

În mii de fluturi aurii

Poleind cu aripi câmpul;

Ei trăiesc, sunt încă vii

Împietrit este scheletul

Sângele în maci se scurge

Inima îşi sparge pieptul

Şi-n lumină stă şi plânge

Printre coaste cresc alunii

Buzele se subţiază

Din cuvinte, doar nebunii

Pot să mai compună o frază

Unghiile scrijelesc

În timpul înmărmurit

Hieroglife ce vorbesc

Despre cel ce a murit

23-05- 2010

Feteşti

ALT TIMP ACELEAŞI VREMURI

Vrând memoria să şteargă

Şi lumii să-i dea alt rost

Pe a existenţei targă

Timpul ţine iar post

Se hrăneşte doar cu aluzii

Şi nisipul din clepsidră

Risipind în jur iluzii

Rătăcite în apsidă

Râvna lui e flămânzire

Postul fiind chinuitor

Doar speranţa trage fire

Să-l facă nemuritor

Trecutul, de-l dă uitării

Minţii festă să îi joace

Va rodi din spuma mării

Un alt timp, alte soroace

Şi rostogolind; de-a dura

Precum fătul din poveste

Va topi în Soare ura

Nedreptăţilor terestre

…………………………………………………………………………………

În zadar se-nvârte Terra

De la Apus la Răsărit

Timpul îşi dresează Era

C-un bucolic biscuit

Doar popoarele-s la modă

Şi el vrea să reclădească

Veşnicia incomodă…

Simplă, dulce, ţărănească

Să redea vieţii natura

Şi legile înnăscute,

Nicidecum încrengătura

Unor raţiuni oculte

…………………………………………………………………………………

Ceasul rezemat de-o scripcă,

Îşi ucide în minte gândul

Că-n cutia lui de şipcă

Timp nu e, cam bate vântul

Deşi din Dorinţă Sacră

Era oricum nemuritor

Ar fi vrut în altă arcă

Să-nceapă alt viitor,

Dar mai sus de nemurire

Hotărăsc nişte pitici

Ce-n fatală dăinuire

O confundă cu trei mici

24-12-2009

Feteşti

ODĂ PASTRAMEI ŞI GRĂTARULUI

Cărbunii încinşi cu grijă

Carnea fin asezonată,

Înşirată pe o tijă

Şi cu vin alb botezată

Stă gata să se atingă

Jarului făcându-i poftă

Să o prindă, să o frigă

Şi să-i dea apoi o notă

Peste tot ceremonialul

Fumuri pline de arome

Răspândesc în aer darul

Fericirii dându-i forme

………………………………………………………………………………

Formele sunt rumenite

Cu legume printre ele

Asistate de vechi blide

Şi de vinul din ulcele

Pastrama e sol de pace,

Rafinat şi cu bun gust

Priceput la; a desface…

Când se stropeşte cu must.

11-10-2009

Feteşti

DE-MI UMBLI-N SUFLET

De vrei să-mi rătăceşti prin suflet,

Să iei cu tine şi lanterna

Bio-spaţiul este umed,

Nu uita; ia şi umbrela!

Din trecut lacrimi se scurg,

Prezentul e ploaie deasă,

Viitorul… în amurg

Nu-şi găseşte încă casă

Şi ai grijă să n-aluneci

Pe visele de altă dată

Rătăcite-n gânduri reci

Zac, acum, lăsate baltă

Să nu aştepţi ivit de zori

Soarele nu ştie drumul…

Farul e plecat în nori

Să-şi pocească-n taină scrumul

Să nu cauţi loc de odihnă

Vei găsi doar bolovani

Aşezaţi de timp, în tihnă

În grămezi de ani amari

Şi de vei găsi vreo floare

Să n-o crezi c-ar creşte acum

Ar putea fi doar o boare…

Morgana uitată-n drum

Întorcându-te în comic;

Să descrii această lume

Şi cu glas dulce, bucolic…

Dă tristeţilor un nume. 03-04-2010

Feteşti

ZILE VIN ŞI ZILE PLEACĂ

Sunt zile care vor să vină

Din viitorul lumii rece

Dar, tot mai pline de lumină

Sunt zilele ce vor să plece

Îmi conduc clipa la gară,

O conduc până-n vagon…

Dar, pentru a câta oară

O aştept la alt peron

Cu o floare-n pod de palmă

Şi cu pălăria-n mână

Aşteptarea-mi este calmă

Şi privirea; clar de Lună

21-12- 2008

Feteşti

ŞI CALUL VREA…

Ploaia biciuie câmpia,

Bolovani şi frunze moarte

Sub căciulă stă cheia

Lipsită de libertate

Ploaia cade n-are stare,

Vânt subţire şi tăios

Calul vrea, şi el, călare

Călăreţul nu-i vânjos

Ploaia cade în rafale

Frigul pătrunde la os

Toate sunt lucruri banale

Calu`njură furios

18-11-2009

Feteşti

LAUDA CEAIULUI

Te rog nu mă reţine

Şi-n cale să nu-mi stai

De vrei să-ţi fie bine,

Mă lasă să beau ceai

Cu fructe de pădure

Doresc să mă îmbăt,

Am mai făcut eu cure

Şi mic, când eram făt

Lăsaţi-mi licoarea

Lăsaţi-mi energia

Ceaiu-mi este starea

Ceaiul e magia

Vieţii de burlac

Vieţii cu femei

Când totul e un drac

De bei, sau de nu bei

30-04-2010

Feteşti

Unui coleg de serviciu, burlac, care bea toată ziua ceai.

LA PERON

Mi-am regăsit paşii pe peron

Eram acolo de o veşnicie,

De când speranţa se urca pe tron

Crezând că, mult timp, va rămâne vie

Pe lângă bitumul învechit

Înfloriseră, din nou, macii,

Un tren prin timp călătorit

Cu-n şuierat salută fragii

Învechitele vagoane

Scârţâind din toţi saboţii

Opresc în zgomot de tampoane

Trezind la viaţă chiar şi morţii

O fanfară suflă-n goarne

Un hamal se opinteşte

Dintr-un nor stă să se toarne

O aversă, fără veste

Au înflorit, iarăşi macii,

Flori şi adieri uşoare…

Un ţăran îşi roagă sacii

Să se ţină pe picioare

Pe peron e o întreagă lume,

Plictiseala n-are loc

Aici paşii vin să curme

Doruri aruncate-n foc

15- 05-2010

Feteşti