9

decembrie 2014

PENTRU UNGARIA E GREUSÃ TREACÃ PESTE TRECUT

STEFANO BOTTONI (Universitatea din Bologna)

Albert Apponyi (în centrul imaginii),conducãtorul delegaþiei ungare la Trianon

ºi o demonstraþie sub lozinca „Nu, nu, niciodatã“a celor care nu doreau recunoaºterea

Tratatului de la Trianon

Trauma Tratatului de la Trianon esteîncã vie. Anestezia socialistã nu a reuºitsã o înlãture.

Provoacã o senzaþie stranie evocareamomentului declanºãrii Marelui Rãzboi,în vreme ce în zona postsovieticã,aproape de graniþele Uniunii Europene,proiectul imperial pan-rusesc al luiPutin pune în pericol nu doar legitimi-tatea teritorialã a statului ucrainean, ciºi siguranþa întregii regiuni. Veºtile carevin dinspre Crimeea ºi Ucraina esticã,asociate cu concepte precum anexiune,conflict etnic, secesiune sau plebiscit

readuc în minte situaþii de acum câteva decenii.Dacã nu chiar de acum un secol, când PrimulRãzboi Mondial a condus la retrasarea cu sângea hãrþii Europei. Centenarul conflagraþieimondiale aprinde spiritele cu deosebire în þãriprecum Ungaria, a cãrei populaþie a suferit poatemai mult decât oricare alta în Europa consecinþeleunui rãzboi pe care elita sa politicã a dorit sã-ldeclanºeze, iar dupã 1917 sã-l continue, din motivede prestigiu naþional, fãrã a evalua consecinþelela nivel uman ºi geostrategic ale iminenteiînfrângeri.

Acest text este versiuneapentru tipar a prelegerii þi-nute de autor la Institutul Ba-lassi – Institutul Maghiar dinBucureºti, la 4 iunie 2014,în cadrul proiectului „Pro-vocãrile diversitãþii. Ardele-nii din 1848 pânã în prezent“.

B udapesta, capitalaTransleitaniei habs-

burgice, intrase în rãzboi învara anului 1914 cu obiec-tivul, care avea sã se dove-deascã o ambiþie deºartã, dea-ºi consolida primatul în ariadanubiano-balcanicã ºi de aîncununa visul unui stat na-þional maghiar. Visele de glo-rie s-au nãruit repede, maiîntâi în faþa realitãþii dure aeconomiei de rãzboi, iar maiapoi, în toamna anului 1918,în faþa catastrofei unei înfrân-

geri militare, la care s-au adãu-gat profunde convulsii poli-tice ºi sociale. De câteva de-cenii deja, o aprinsã dezbatereistoriograficã contrapune spe-

cialiºtii maghiari ºi români,slovaci sau sârbi în ceea cepriveºte opþiunile la masa pã-cii ºi originile conflictuluicare a fãcut ca în anul 1918partea cea mai consistentã ºimotivatã a elitei româneºti,sârbe ºi slovace sã se mobi-lizeze în vederea secesiuniiUngariei, în numele autode-terminãrii popoarelor.

În intervalul de 30 de anicare precedã cãderea monar-hiei bicefale, elita politicã ºiculturalã maghiarã a dezbãtut

10

magazin istoric

Oskár Jászi

Mihály Károlyi (în centrul imaginii), în decembrie 1918

în profunzime posibilitatea dea rezolva contrastele naþio-nale printr-o reformã fede-ralã. La începutul veacului,sociologul Oskár Jászi ºi alþidemocraþi radicali erau con-vinºi cã doar o reformã dupãmodelul cantoanelor elve-þiene ar fi putut garanta su-pravieþuirea Ungariei. Pe dealtã parte însã, realpolitikernmaghiari precum István Tiszaerau convinºi de faptul cãacordarea autonomiei diver-selor naþionalitãþi ar fi con-stituit primul pas spre dez-agregarea statului. Cu toateacestea, nu existã nicio în-doialã cã antagonismeleetnice ºi sociale din era dua-lismului ºi tendinþele naþio-naliste ºi centralizatoare ma-nifestate în politica maghiarãla finele veacului al XIX-leazguduiserã temeliile pluri-secularei convieþuiri între ma-joritatea maghiarã ºi celelaltecomponente naþionale.

Durata, caracterul global ºiefectul „naþionalizant“ al rãz-boiului asupra unor maseenorme de soldaþi au fãcut sãse iveascã, în anul 1918, osituaþie greu de gestionat înrelaþiile dintre Ungaria ºi na-þionalitãþile sale. La 30 oc-tombrie, ziua revoluþiei demo-crat-burgheze ºi, în pragul

formãrii guvernului prezidatde Mihály Károlyi, care aproclamat Republica demo-cratã maghiarã, clasa condu-cãtoare a þãrii nu era pregãtitãpentru provocarea construiriiunui stat pe baze federale. Înacelaºi timp, o parte a eliteinaþionale non-maghiare eraprofund nehotãrâtã în privinþadrumului de urmat: secesiunesau compromis cu maghiarii?Jászi, numit ministru pentruNaþionalitãþi în guvernul Ká-rolyi, a avut diverse convor-biri în lunile noiembrie-de-cembrie 1918 cu liderii poli-tici slovaci ºi români. Le-a

oferit acestora proiecte deconfigurare a unor cantoaneîn cadrul statului maghiar,adicã exact ceea ce aceºtiaceruserã fãrã izbândã vreme dedecenii: autonomia adminis-trativã pe baza majoritãþii et-nice locale. Însã alternativafederalistã a rãmas atractivãpentru popoarele oprimatedoar pânã în momentul în careli s-a ivit posibilitatea con-cretã de a stabili „propriulcontrol politic indivizibil înteritoriu, adicã crearea statelornaþionale independente“, saude a se uni cu patria-mamã dinexterior.

Pe de altã parte, în pe-rioada premergãtoare

conflictului mondial, elitamaghiarã vãzuse în forti-ficarea caracterului maghiar alstatului unica soluþie viabilãîn faþa crescândelor tensiuniinteretnice. Aceasta nu a voitînsã niciodatã sã ia act deconsecinþa nocivã a acesteistrategii politice: agravareaînapoierii istorice a regiunilorperiferice, locuite în majo-ritate de alte naþionalitãþi, darcu relevante prezenþe ma-ghiare. O situaþie diametralopusã tumultuoasei dezvol-tãri cunoscute în aceeaºivreme de Budapesta, împre-jurimile sale ºi câteva zoneputernic industrializate dinregiunile septentrionale aleactualei Ungarii. Elita ma-ghiarã nu a ºtiut sã recunoascãºi sã facã faþã acestui conflictcentru-periferie ºi a cãzut vic-tima propriului hybris (mân-drie nemãsuratã, supraapre-ciere a forþelor ºi libertãþiiindividului în confruntare cudestinul, în tragedia anticãgreceascã). Când antropo-logul Ernest Gellner scriadespre conflictul dintre ima-ginarul „imperiu al Megalo-maniei“ ºi la fel de imaginara„lume ruralã a Ruritaniei“, se

11

decembrie 2014

István Tisza

Béla Kun vorbeºte unei adunãri

gândea tocmai la acel conflictiremediabil între politicilestatale maghiare ºi maturiza-rea socio-politicã a naþiona-lismelor minoritãþilor, care acondus Ungaria istoricã ladisoluþia din anul 1918 ºi ladezastrul care i-a urmat.

Tratatul de Pace contrasem-nat la 4 iunie 1920 de delega-þia maghiarã în palatul Tria-non de la Versailles, în apro-piere de Paris, a consfinþit ceeace raporturile de forþã decre-taserã pe câmpul de luptã cuun an ºi jumãtate înainte: des-trãmarea „Marii Ungarii“ ºisfârºitul visului imperial. Faþãde populaþia regatului antebe-lic, cea a noului stat se reduceade la 19 la 7 milioane, iar teri-toriul se micºora cu peste douãtreimi. Ungaria a cedat Tran-silvania ºi Banatul în favoareaRomâniei; actuala Slovacie ºiRutenia în favoarea Cehoslo-vaciei; Croaþia ºi actuala regi-une Voivodina în favoareanou constituitului Regat alSârbilor, Croaþilor ºi Slove-nilor; extremitatea vesticã aþãrii, regiunea Burgenland, înfavoarea Austriei. A pierdutaccesul la Marea Adriaticã, iarpeste trei milioane de ma-ghiari au devenit minoritãþietnice în alte state, mai cu sea-mã în România (1,6 milioane)ºi Cehoslovacia (aproape unmilion). Rãzboiul s-a soldat cunumeroase pierderi umanepentru Ungaria (un milion demorþi în rândurile combatan-þilor ºi victimelor epidemieide gripã din anii 1918-1919),iar peste 300.000 de refugiaþi,majoritatea aparþinând claseimedii urbane, se îndreptauspre Budapesta ºi spre alteoraºe dinspre regiunile pier-dute, împovãraþi de durere,frustrare ºi dorinþã de revanºã.Tradiþionala structurã econo-micã, în care industria ºi agri-cultura se completau ºi se sus-þineau reciproc, s-a dezagre-

gat prin pierderea a 70% dincapacitatea productivã ºi a ce-lor mai importante zone mini-ere ºi forestiere. Þara s-a trans-format brusc dintr-un imperiumultinaþional într-un stat mic,aproape omogen din punct devedere etnic.

Trianon a ajuns sã repre-zinte – ºi poate mai

reprezintã încã în imaginarulcolectiv maghiar – mult maimult decât un tratat de paceextrem de dur ºi punitiv, sus-ceptibil sã devinã primejdiospentru echilibrul politic euro-pean. Pacea semnatã pe tãrâmfrancez nu a fost consideratã

epilogul inevitabil al unuifapt istoric, acela al monarhieidualiste, marcate de incapaci-tatea de a înþelege creºtereafactorului naþional în EuropaCentralã ºi Orientalã. Dimpo-trivã, a devenit sinonim pen-tru o înfrângere nemeritatã.

La agravarea ulterioarã asituaþiei a contribuit contex-tul intern în care se consumasedrama Trianonului: funestasuccesiune rãzboi-revoluþie-contrarevoluþie, care a acom-paniat „revoluþia rozelor detoamnã“ a radical-democra-þilor conduºi de Mihály Ká-rolyi, guvernul bolºevic al luiBéla Kun ºi, în fine, în toamnaanului 1919, înfrângerea Re-publicii consiliilor ºi ascensi-unea la putere a amiraluluiMiklós Horthy, la conducereaunui regim de dreapta. Cli-matul de „rãzboi civil rece“,care în anii ’20 a contrapus di-versele facþiuni politice, cusiguranþã nu a fost de naturãsã înlesneascã o analizã obiec-tivã a cauzelor profunde aleînfrângerii. Horthy imputacatastrofa de la Trianon acelor„defetiºti“, adicã politicieni-lor de orientare radial-demo-cratã, care în anii 1918-19refuzaserã rãzboiul în numeleprincipiilor umanitare ºi al

12

magazin istoric

Carte poºtalã din perioada interbelicãilustrativã pentru impactul Tratatului de la Trianon

asupra opiniei publice din Ungaria

Delegaþia ungarã în gara Keleti, înainte de plecarea cãtre Trianon

pacifismului dictat atâtde convingeri perso-nale, cât ºi de logicaevenimentelor – soldaþiinu mai doreau sã lupte.O opinie împãrtãºitã ºide succesorii amiralu-lui, precum István Be-thlen, prim-ministru înanii 1921-31, ºi Pál Te-leki, prim-ministru înanii 1920-21 ºi 1939-41, dar eminenþa cenu-ºie a regimului vreme dedouã decenii. Tranºantera ºi punctul de vedereal elitei conservatoare din eralui Horthy privind rolul dis-tructiv jucat de masele popu-lare maghiare, rãmase în anii1918-19 fãrã un reper politicsolid ºi ajunse în slujba „for-þelor antimaghiare“. În acestraþionament se amestecau eli-tismul tipic al nobilimii ma-ghiare, prejudecata antisemitãa celor care considerau înfrân-gerea drept rezultat al com-ploturilor „iudeo-plutomaso-nice“ ºi cinicul realism alacelora care apreciau ca fiindîncã insuficient gradul dedezvoltare a populaþiei.

Ungaria postbelicã a învã-þat aºadar prea puþin din lec-þiile primite în Primul RãzboiMondial ºi a continuat sã su-

fere vreme de câteva deceniide un sindrom post-imperial.Acelaºi care dupã finele Rãz-boiului Rece ar fi legat Serbia,orfanã de Iugoslavia, ºi Rusia,lipsitã de hinterlandul sovie-tic. Politica externã condusãde Budapesta a rãmas anco-ratã în plan retoric în pretenþiade neconceput de a redobânditoate teritoriile cedate, deºi înconvorbiri particulare politi-cienii ºi diplomaþii maghiariabandonau maximalismulverbal ºi revendicau o revizu-ire parþialã pe criteriu etno-lingvistic. În plan intern, Hor-thy a dat viaþã unui „parla-mentarism limitat, cu trãsãturiautoritare“, în care raportulguvern-parlament era regle-

mentat, precum în cazulitalian al statutului al-bertin (Constituþia dinprimãvara anului 1848acordatã de regele Sar-diniei ºi Piemontului,Carol Albert), de ace-leaºi legi adoptate înanul 1848. Sistemulbicameral de naturãoligarhicã prezidat deHorthy era departe atâtde populismul fascist,cât ºi de democraþia detip occidental. Era, maidegrabã, o reuniune a

notabilitãþilor cu conotaþiidefinite drept „neobaroce“.

Politica externã a fostiniþial orientatã cãtre

intenþia nedeclaratã de arevizui tratatele de la Ver-sailles prin ieºirea din izolareadiplomaticã ºi din încercuireastrategicã pe care i-a impus-oFranþa prin Mica Înþelegere.Din anul 1933, ascensiuneanaþional-socialiºtilor germania stimulat o schimbare aorientãrii: dinspre Italia, con-sideratã oscilantã ºi lipsitã defermitate, înspre Germania luiHitler. Gyula Gömbös, prim-ministrul care încerca sã fas-cizeze sistemul, a renunþatîn anul 1934 la obiectivulreconstituirii teritoriului ma-ghiar pre-Versailles, în schim-bul unei jumãtãþi din teri-toriile pierdute, definite pebaza criteriilor etnografice ºimilitare. Astfel, în anii 1938-41, Ungaria a realizat parþi-al – prin decisiva susþinere ger-manã, italianã ºi sovieticã –acest program „minimal“ derevizuire teritorialã, care ob-þinea un consens aproape ple-biscitar în rândul opiniei pu-blice, inclusiv al opoziþiei destânga.

Dupã cum a arãtat recentistoricul Ablonczy Balász,Trianonul a devenit ºi „locul“perfect pentru crearea unor

13

decembrie 2014

Gyula Gömbös, întreAdolf Hitler ºi mareºalul Göring

Era o dimineaþã frumoasã atunci când m-am suit pe vaporul care urma sã mã ducã de laViena la Pesta [1857]. Coverta era plinã, societatea de pe vas era în cea mai mare parte alcãtuitãdin unguri [...] Stãteam la marginea punþii ºi priveam pitorescul munþilor împãduriþi ºi coloanelede stâncã ce anunþã apropierea Ungariei. Unii stãteau în salon, jucând cãrþi, alþii la taifas pecovertã, în fine, alþii încercau, la un pahar de vin unguresc, isprãvile gastronomice ale bucãtaruluinavei. Deodatã cineva aruncã afarã o privire cercetãtoare. „O vãd deja!“, exclamã el în limbamaternã. Atunci, ca la un semn magic, înceteazã orice conversaþie, jucãtorii din salon îºi aruncãdeoparte cãrþile, ceilalþi îºi lasã baltã fogaºul, papricaºul ºi înflãcaratul vin de Meleºner; toþi seîmbulzesc pe covertã ºi rãmân aici tãcuþi, serioºi, cu ochii aþintiþi în depãrtare. Încotro privesc cuatâta aºteptare încordatã aceste femei semeþe, aceºti copii lipsiþi de griji, aceºti moºnegi ºibãrbaþi gravi? Oare ce Dumnezeu îi poate influenþa pe toþi în acelaºi fel? ªi oare n-au mai trecutde nenumãrate ori pe aici? O, ba da! Dar de fiecare datã s-au îmbulzit cu toþii, tineri ºi bãtrâni, pecovertã ºi au privit neclintit cãtre acel punct care acum se apropie tot mai mult. Nu este niciun felde stâncã pitoreascã, niciun fel de castel somptuos; de castele ºi stânci nu le-ar pãsa acestormaghiari bogaþi, au vãzut destule în Elveþia ºi Italia, pe Valea Rinului ºi în Pirinei. Ceea ceîncepe acum sã se vadã tot mai lãmurit este un pârâiaº peste care trece un pod. Acest pârâu estegraniþa ungarã. Nu se rosteºte niciun singur cuvânt. Iatã cã deja am trecut. Unii se reîntorc lajocul de cãrþi, alþii la masã, dar abia peste câteva minute se reia conversaþia […]

(Richard Kunisch, Bucureºti ºi Stambul.Schiþe din Ungaria, România ºi Turcia,

Editura Humanitas, 2014; fragmente)

legende urbane, a unor ideifalse ºi explicaþii simplifi-cate menite sã îndulceascãpilula amarã a înfrângeriiºi a umilirii. Spre exemplu,aversiunea personalã a luiClemenceau faþã de maghiari,motivatã printr-un mariajeºuat, sau folosirea de cãtrepartea românã a unor tineredomniþe însãrcinate sã-i se-ducã pe delegaþii strãini laConferinþa de Pace. Un altistoric maghiar, Miklós Zei-dler, a dedicat un amplu stu-diu cultului memoriei terito-riilor pierdute în anii ’20 ºi’30, de la toponimie la cân-tece populare, de la cercetãrietnografice la monumenteale patriei mutilate, care s-auconstruit pe întreg cuprin-sul þãrii. De generaþii, psiho-logii ºi antropologii cerce-teazã rãdãcinile sentimen-tului de „inimã rea“ care con-tagiazã milioane de unguridin interiorul ºi din afaragraniþelor actuale ale þãrii ºicare se reflectã într-un procent

ridicat de sinucideri, în al-coolism, în depresie ºi în acelpesimism cosmic fãrã leac,care face deja parte dintr-unimaginar „caracter naþional“al maghiarilor.

Ce legãturã are Tratatulde la Trianon ºi sfâr-

ºitul Primului Rãzboi Mon-dial cu aceste drame indi-viduale? Chiar dacã e dificilde identificat o clarã relaþie

cauzã-efect, surprinde teribilacezurã impusã de MareleRãzboi. Tratatul de la Trianona avut asupra maghiarilor,cu deosebire asupra intelec-tualilor, asupra burgheziei ºiclasei politice, un efect pa-ralizant. A generat un senti-ment de neputinþã care mar-cheazã ºi azi societatea ma-ghiarã. Toate cercetãrile între-prinse în ultimele decenii pri-vind sentimentul naþional,autopercepþia ºi percepþiacelorlalþi asupra maghiarilorreflectã un vulnus, o ranã carenu s-a cicatrizat pe deplinniciodatã.

Chiar ºi în perioada comu-nistã, când critica tratatelor depace din anii 1920 ºi 1947 eraoficial interzisã, pentru a nuirita sensibilitatea þãrilorînvingãtoare, regimul condusde Mátyás Rákosi, iar dupãanul 1956 de János Kádár acãutat ºi a aflat în activitãþiprecum sportul, artele ºimuzica surogatul pentru pier-derea prosperitãþii econo-

14

magazin istoric

În gara din Cluj, unguri în drum cãtre pelerinajul de Rusaliidin Harghita

mice ºi influenþei politice.Compromisul kadarian cusocietatea s-a bazat pe ga-rantarea unei anumite pros-peritãþi, în schimbul uneiprofunde cenzuri ºi autocen-zuri privind traumele trecutu-lui recent; prin urmare, nudoar Tratatul de la Trianon, ciºi Holocaustul evreilor ma-ghiari sau soarta a sute de miide prizonieri de rãzboi depor-taþi în Uniunea Sovieticã saurevoluþia din anul 1956. Lup-ta „naþionalismului burghez“,contrapus idealului „patrio-tism socialist“, care ar fi carac-terizat omul nou al regimului,s-a manifestat la finele anilor’50 printr-o violentã campanieideologicã împotriva senti-mentului naþionalist. Pânã lafinele anilor ’60, tema mino-ritãþilor maghiare din exteriorºi raporturile bilaterale cu altedemocraþii populare, puternicresimþitã în rândul intelectua-lilor populiºti ºi al multor oa-meni de rând, cu rude ºiprieteni dincolo de frontierã,a rãmas un tabu la nivel ofi-cial. Totuºi, cultura kadarianãse prefigura ca un amalgamciudat de loialitate faþã deUniunea Sovieticã ºi de pro-

movare a unor elemente aleculturii naþionale, precum fol-clorul, muzica, protejarea pa-trimoniului artistic ºi pei-sagistic, pe care regimul leconsidera valori popularenon-susceptibile de manipu-lãri politice ºi revendicãri na-þionaliste.

În anii ’80, Tratatul de laTrianon ºi „chestiunea ma-ghiarã“ în Europa Centralã ºiOrientalã au devenit o cutie aPandorei, pe care autoritãþilecomuniste de la Budapesta aupreferat sã nu o deschidã, deteamã sã nu reaparã în rândulsocietãþii sentimente nicicândostoite ºi greu de controlat.Totuºi, între timp, tratamentulinjust aplicat minoritãþilormaghiare de dincolo de gra-niþe, cu deosebire în Românialui Ceauºescu, a contribuit lareactivarea tensiunii dintreUngaria ºi celelalte þãri dinblocul sovietic; un conflictfãrã precedent ºi greu de înþe-les pentru generaþii întregi,care crezuserã în puterea tau-maturgicã a internaþionalis-mului proletar. Conflicteleinteretnice ale cãror rãdãcinitrebuia cãutate în erorile sã-vârºite la Versailles din apro-

ximare, calcul sau ignoranþãau recidivat chiar dupã schim-bãrile politice din anii 1989-91. Nu erau aºadar, precumcredea majoritatea analiºtiloroccidentali, un „nou“ feno-men legat de inexplicabila„regurgitare“ a naþionalisme-lor, ci pur ºi simplu manifesta-rea sentimentelor ºi resenti-mentelor ascunse, pe caredeceniile de socialism le anes-teziaserã, fãrã a le vindecavreodatã.

Dupã avântul multipar-titismului, Ungaria

democraticã a dezvoltat pro-priile strategii de reelaborareºi depãºire a dramei istoricede la Trianon. Primul pas, dela finele anilor ’80 la mijloculanilor ’90, a constat în modinevitabil într-o intensã re-prezentare mediaticã. Tratatulde la Trianon a (re)apãrut îndiscursul public ºi acest faptnu s-a datorat doar instru-mentalizãrii politice, ci ºi fap-tului cã urmãrile PrimuluiRãzboi Mondial sunt materievie. Peste douã milioane deunguri trãiesc încã în þãrilelimitrofe, vorbesc limba ma-ghiarã ºi menþin strânse legã-turi cu Patria-mamã. Mai binede o zecime din actuala popu-laþie maghiarã are legãturistrânse cu teritoriile pierdute:le viziteazã, le cunoaºte, lepercepe ca aparþinându-i. Nue vorba despre nostalgie ex-piratã sau revanºism alterat, cide o empatie colectivã careimpune guvernelor maghiarepost-1989, indiferent de colo-ratura politicã, sã se ocupe deproblema minoritãþilor ma-ghiare, susþinând solicitãrilelor de drepturi extinse ºi deautonomie culturalã sau teri-torialã, fie ºi cu costul unorciocniri de interese cu gu-vernele vecine.

(Continuare în p. 31)

31

decembrie 2014

Zidurile Mânãstirii Suceviþa, foto de Kurt Hielscher

bisericii þine loculunei cãrþi deschise,inteligibilã tuturor.Înãuntrul ziduluide incintã se dez-voltã meºteºugul ºiarta. Cãlugãri, orã-ºeni sau þãrani, zu-gravi, zidari, sculp-tori în lemn, cali-grafi pãstreazã tra-diþia artei creºtineºi împletesc învãþã-minte venite dinafarã cu tradiþiapopularã ºi viziu-nea lor proprie. Meºteºugul lor se îmbinãîmbogãþindu-se cu cel al strãinilor veniþi depeste munþi, din Ardeal sau din Þara Româ-neascã, de peste hotare, din Rusia, Polonia,Italia, din îndepãrtata Armenie, din Bizanþ“.

Comentari i lelui Sitwell, rezultatal unui spirit de ob-servaþie exact, alunei vaste culturi ºiunei remarcabiledisponibilitãþi in-telectuale ºi pros-peþimi a entuzias-mului, îi prileju-iesc, nu o singurãdatã, un excurs ase-mãnãtor în lumeaartei bizantine dinEuropa Occiden-talã (Veneþia, Ra-

venna, Palermo), de la Constantinopol, înlumea arhitecturii ºi artei bisericeºti din Grecia,Rusia ºi Armenia.

(Va urma)

PENTRU UNGARIA E GREUSÃ TREACÃ PESTE TRECUT

(Urmare din p.14)

S-a vãzut acest lucru ºi înultimii ani, cu ocazia acordã-rii în mod facil a dublei ce-tãþenii unor sute de mii demaghiari de dincolo de gra-niþe, decisã de guvernul ViktorOrbán. Mãsura a fost primitãcu calm relativ în Serbia ºi înRomânia, state care nutresc un„proiect“ propriu de anexare/reunificare în arii extinse aleBosniei-Herþegovina ºi înRepublica Moldova. A sus-citat însã opoziþia violentã aautoritãþilor ucrainene ºi maicu seamã slovace, potrivitcãrora cetãþenii cu dublãcetãþenie nu sunt loiali insti-tuþiilor statului în care trãiescºi reprezintã o potenþialã„coloanã a cincea“.

În aceeaºi opticã a com-plexului Trianon poate fi ci-

titã abordarea maghiarã aUniunii Europene: entuzi-astã în ceea ce priveºte „spi-ritualizarea“ graniþelor, libe-ralizarea pieþei muncii, ex-tinderea zonei Schengen lastate precum România sauextinderea UE cãtre regiuneabalcanicã. Cu toate acestea,reafirmarea propriei suve-ranitãþi naþionale, acompa-niatã, în viziunea actualu-lui guvern, de o Europã anaþiunilor, contrarã princi-piului unui super-stat con-tinental, intrã în contradicþiecu proiectele naþionale simi-lare ºi potenþial concurente cucel maghiar.

În fond, termenii dezbate-rii politice din regiuneaEuropei Centrale ºi Orien-tale fac sã rãzbatã încã ecoultonurilor din perioada in-terbelicã ºi ridicã aceleaºi

semne de întrebare. Ce în-seamnã ºi cui i se aplicãprincipiul de autodeter-minare? Pânã unde poateajunge un stat în numeleprincipiului suveranitãþii ºial non-ingerinþei în aface-rile interne? Ce atitudine tre-buie sã adopte în faþa unuiplebiscit secesionist?

Revenirea principiului na-þional ar putea pãrea o pa-radoxalã rãzbunare a istoriei„îndelungatului“ veac XXsau o ciudãþenie efemerã înlumea globalizatã ºi post-modernã în care trãim. Oricumar fi, cazul maghiar, delocizolat, demonstreazã necesi-tatea de a regândi încã o datãtrecutul pentru a putea în-þelege prezentul.

Versiune româneascã deCarmen BURCEA