Sumativa Biofizica

1. Elecrocardiografia2. Stimulatorul cardiac3. Fonocardiografia4. Electroencefalografia5. Velocimetria6. Pregatirea pacientului pentru:- Radiografie si Radioscopie- Tomografia cu raze X- Ecografie- RMN7. Protectia impotriva radiatiilor ionizante.

1. ElectrocardiografiaElectrocardiograma (EKG, ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.Electrocardiografia (ECG) completeaza in mod util examenul clinic al inimii. Ea permite detectarea unei tulburari a ritmului sau a conductiei cardiace, o hipertrofie auriculara sau ventriculara, o pericardita, o ischemie miocardica, in particular un infarct al miocardului.Electrocardiograful este un aparat inregistrator legat la electrozi de detectie, dintre care 4 sunt aplicati pe incheieturile mainilor si la glezne si alti 6 in anumite puncte de pe suprafata toracelui.

2. Stimulatorul cardiacStimularea cardiaca este corectarea electrica a unor tulburari de r itm, in regim de curenti

slabi; defibrilarea si cardioversia se referă la corectarea in regim de curenti tari. Stimulatorul cardiac este primul dispozitiv electronic irnplantat in corpul uman in proportie de masă (astazi mai multe sute de mii).

Stimulatorul cardiac este un dispozitiv intra- sau extracorporal pentru asistarea permanenta sau temporară a funcţiei cardiace şi cuprinde: (1) o parte electronică, incluzind un generator de impulsuri si un sistem ce stabileste momentul transmiterii impulsului excitator; Generatorul de impulsuri – este stimulatorul propriu-zis numit si pacemaker. Este alcatuit dintr-o baterie si un circuit electronic. Totul este incorporat intr-o cutie de titaniu, usoara (aprox. 25g), subtire (6 - 8mm) special conceputa ca atunci cand este implatata sub piele sa treaca neobservata; (2) conexiuni si electrozi pentru aplicarea impulsurilor la inima. Firele electrice sunt constituite din spire metalice acoperite cu un material izolant. Se termina printr-o extremitate - electrod - care este plasata in cavitatile inimii : atriu si ventricul drept.

In esenta, stimulatorul comanda depolarizarea si contractia ventriculara; in majoritatea cazurilor stimulatorul suplineste conducerea atrio-ventriculara permanent sau intermitent blocata.

Exista stimulatoare “unicamerale” cu un singur electrod fixat in ventricuclul drept sau bicamerale, cu electrozi fixati la nivel atrial si ventricular.

3. FonocardiografiaDefiniţie. Examen care permite înregistrarea grafică a oscilaţiilor produse de zgomotele cardiace.Zgomotele cardiace sunt produse

de: mişcarea valvelor (în special închiderea valvelor), vibraţia pereţilor inimii la trecerea sângelui,

1

vibraţia marilor vase la trecerea sângelui.Zgomotele cardiace sunt captate de un microfon special cu cristal piezoelectric

care le transformă în semnale electrice şi după filtrare şi amplificare sunt înregistrate pe hârtie.

Pregătirea şi poziţia bolnavului sunt la fel ca în cazul ECG. Înregistrarea fonocardiogramei se face la focarele clasice de auscultaţie a cordului.Concomitent se înregistrează ECG spre a avea indice de referinţă asupra timpului şi duratei fenomenului acustic înregistrat.

Auscultaţia permite perceperea zgomotelor cardiace cu ajutorul unui stetoscop. Zonele de auscultaţie:

aria aortică - spaţiul II i.c. drept parasternal; aria pulmonară – spaţiul II i.c. stâng parasternal; aria tricuspidiană - sub apendicele xifoidian; aria mitrală - spaţiulV i.c. stâng, pe linia medio-claviculară.

4. ElectroencefalografiaDefiniţie. Examen care permite inregistrarea activitatii electrice spontane a neuronilor cortexuIui

cerebral. Traseul obtinut este numit electroencefalograma. Electroencefalografia (EEG) are drept indicatie principala epilepsia: ea permite diagnosticarea acestei boli, precum si supravegherea tratamentului si evolutiei ei. Ea serveste, de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei si la determinarea originii metabolice.

Pe toata suprafata pielii capului sunt dispusi 10-20 electrozi, mici placi metalice legate prin fire de aparatul de inregistrat. Acesta masoara potentialul electric detectat de fiecare electrod si compara electrozii doi cate doi, fiecare comparatie traducandu-se printr-un traseu numit derivatie.

Reactivitatea electroencefalografica este evaluata cu ajutorul unor probe simple: deschiderea ochilor, hiperpnee (respiratie ampla si lenta), stimulare luminoasa intermitenta obtinuta cu descarcari luminoase scurte si intense a caror frecventa este crescuta treptat.

Examenul nu necesita spitalizare. El dureaza aproximativ 20 minute, nu antreneaza nici durere, nici efecte secundare.Electroencefalograma - examen care permite inregistrarea activitatii electrice spontane a neuronilor cortexului cerebral.

5. VelocimetriaDefiniţie. Examen care utilizeaza ultrasunetele pentru a masura viteza circulatiei sangvine.

Indicatii. Examenul Doppler este prescris, in principal, in cardiologie (afectiuni ale inimii, ale arterelor si ale

venelor) si in neurologie (afectiuni ale creierului). Examenul Doppler cardiac permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele cavitati cardiace. El

este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricuie sau ventricule, ori o anomalie de functionare a val velor cardiace (ingustarea sau insuficienta valvulara)

- Examenul Doppler transcranian permite studierea miscarilor sangelui in arterele intracerebrale, urmarite prin oasele craniului.

- Examenul Doppler vascular permite studierea miscarilor sangelui in arterele sau in venele organismului. El permite, de asemenea, analiza unei arteriopatii a membrelor inferioare si depistarea unei flebite.

O sonda emite ultrasunete care se reflecta pe globulele rosii apoi sunt culese de un receptor situat pe aceeasi sonda (Fig. 51). Se produce un efect Doppler: frecventa undelor reflectate depinde de viteza globulelor rosii (frecventa creste cu viteza) si permite deci masurarea vitezei. Aparatul emite un sunet cu atat mai ascutit cu cat viteza este mai mare si mai ales furnizeaza un grafic pe ecranul de televizor sau pe

2

hartie. Cuplarea cu ecografia permite vizualizarea formei structurii anatomice examinate (artera, inima), vedere in sectiune, in acelasi timp cu fluxul sangvin care o traverseaza. Utilizarea diferitelor tipuri de sonde si a frecventelor variate permite studiul structurilor vasculare mai mult sau mai putin profunde.Examenul Doppler nu necesita nici o pregatire deosebita, nici anestezie, nici spitalizare; el este nedureros. Regiunea examinata este dezbracata, iar medicul pune pe piele o sonda in forma de creion, apoi o deplaseaza, paralel cu traiectul arterei studiate, de exemplu. Dupa examen nu este necesara nici o supraveghere, deoarece acesta nu antreneaza vreun efect secundar.

6. Pregatirea pacientului pentru:

a. Radiografie si RadioscopiaPregatirea pacientului Radiografia toracica nu se recomanda femeilor insarcinate deoarece radiatiile pot fi

daunatoare pentru fat. Daca este absolut necesara efectuarea radiografiei toracice viitoarea mamă va trebui sa poarte un sort special din plumb pentru a proteja fatul.

Radiografia toracica se efectueaza si se interpreteaza de catre medicul radiolog. De asemenea, si alti medici precum medicul de familie, internistul, chirurgul pot examina radiografia.

Trebuie indepărtate bijuteriile care ar putea obstructiona imaginea si pacientul se va dezbraca pana la talie.

Se fac de obicei doua radiografii toracale, una din spate si una din lateral. S-ar putea sa fie necesare radiografii si din alte unghiuri, in functie de recomandarile medicului.

In timp ce se face radiografia pacientul va sta in picioare, cu pieptul lipit de placa aparatului. Daca este necesar sa se aşeze, medicul va pozitiona pacientul în poziţia corectă.

Va trebui ca bolnavul să stea nemiscat in timp ce se face radiografia pentru nu rezulta o imagine neclara. De asemenea, in acest interval doctorul îl va ruga sa-şi ţină respiratia pentru cateva secunde.

Nu se resimte nici o durere in timp ce se va face radiografia (radioscopia) toracica. Placa metalica de care sta lipit pacientul s-ar putea sa fie rece, iar daca are dureri in piept s-ar putea sa simtă dicomfort cand stă intr-o anumita pozitie sau cand inspiră adânc in momentul in care se face radiografia.

Riscuri Expunerea la un nivel scazut de radiatii, existand un mic risc ca acestea sa afecteze celulele sau

tesuturile. Sansele ca bolnavul sa sufere vreo complicatie dupa o radiografie (radioscopie) toracica sunt foarte mici in comparatie cu beneficiile sale.

b. Tomografia cu raze XPregatirea generală a pacientuluiPregatirea pentru examinarea CT a capului si toracelui nu presupune masuri speciale, ci doar

respectarea unor conditii care faciliteaza obtinerea unor imagini cu calitate diagnostica:- alimentatia solida este interzisa in ultimele 4-6 ore;- evaluarea nivelului creatininei serice este obligatorie pentru pacientii de peste 60 de ani, la cei cu

ateroscleroza avansata, diabet zaharat, patologie renala cunoscuta;- pacientii care au avut accidente alergice la substante de contrast sau sunt susceptibili de a face

reactii alergice vor fi premedicati inainte de injectarea i.v. a substanţei de contrast;- copiii si pacientii necooperanti vor fi sedati;- vezica urinara fi golita cu cel mult 30 minute inainte de examen;

Pregatirea pacientului pentru examinarea CT a abdomenuluiSe vor respecta aceleasi masuri de pregatire generala ca si pentru examinarea CT a toracelui; in

plus, sunt necesare:

3

- o radiografie abdominala exclude prezenta bariului in tubul digestiv; examinarea fi amanata in cazul in care sunt descoperite urme;

- examenele de stadializare a tumorilor tubului digestiv impun pregatirea colonului ca pentru clisma baritata sau endoscopie.

Pregatirea speciala a pacientuluiEste diferita pentru fiecare protocol in parte si fi condusa de catre personalul specializat, in serviciul

de CT, inaintea examinarii propriu-zise.Contraindicatiile examenului CT- pacientii necooperanti si copiii vor fi examinati dupa sedare sau anestezie generala;

- prezenta bariului rezidual in tubul digestiv poate induce artefacte ce diminuează sau compromit calitatea diagnostica a imaginilor; in urgenta se poate incerca examinarea sub aceasta rezervă.

c. EcografiaPregătirea pacientuluiEcocardiografie - repaus la orizontală 15 minute înainte de examniare, fără alte măsuri deosebite.Ecografia abdominală:- perioadă ajeun, post absolut, 8 ore în medie înaintea examinării, pentru îndepărtarea conţinutului

tubului digestiv solid şi gazos care parazitează imaginea;- pacientul va reţine urina timp de 4-5 ore înaintea examenelui pentru realizarea repleţiei vezicii

urinare care formează o “fereastră ultrasonică” ce conduce ultrasunetele pentru vizualizarea organelor pelvine retrovezicale;

- în caz de obezitate sau meteorism se administrează cărbune medicinal, fermenţi pancreatici, prokinetice;

- în caz de constipaţie se vor administra laxative sau clisme evacuatorii;- examenul ecografic se va face la distanţă de 3-4 zile de un examen digestiv baritat;- se vor evita regiunile cu pilozitate crescută (sau se vor epila) şi cicatricile cheloide, care reflectă

iniţial ultrasunetele împiedicând formarea imaginilor ecografice.

d. RMNPregatirea pacientuluiInainte de efectuarea IRM trebuie informat medicul specialist daca:- pacientul este alegic la medicamente; substanta de contrast folosita nu contine iod; daca exista

antecedente de alergie la substanta de contrast folosita pentru IRM, se recomanda informarea medicului specialist inainte de efectuarea testului; uneori beneficiile efectuarii testului pot depasi riscurile sale;

- daca pacienta este sau nu insarcinata;- daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sau orice fel de metal

fixat in corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice, clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sau orice fel de implanturi sau proteze medicale; de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu metale sau daca recent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele sanguine; in anumite cazuri este contraindicata efectuarea IRM;

- daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru poate contraidica efectuarea testului;

- daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va trebui sa stea nemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un tip de dispozitiv de IRM cu configuratie deschisa; acesta nu este la fel de limitat ca dispozitivele clasice; pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru calmare;

- daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie, care pot contraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast;

4

Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii IRM si este de acord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu medicul specialist despre necesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare si semnificatia posibilelor rezultate.

Se recomanda ca pacientul sa fie insotit de cineva, in cazul in care se administreaza medicamente sedative.

In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va manca si consuma lichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.

7. Protectia impotriva radiatiilor ionizantea) Protecţia fizică – se realizează prin:- creşterea distanţei faţă de sursă;- micşorarea timpului de staţionare în apropierea sursei;- plasarea în faţa sursei a unor ecrane de protecţie;- dacă particulele alfa sunt oprite cu ajutorul mănuşilor de cauciuc, radiaţiile beta sunt oprite de

materiale cu procent mare de H, iar X şi gama sunt doar atenuate de acrane de plumb şi beton.b) Protecţia chimică – se realizează cu substanţe care urmăresc radiorazistenţa organismului.c) Protecţia biochimică – se asigură cu preparate biologic active care diminuează efectul nociv al

radiaţiilor şi favorizează refacerea celulară.d) Protecţia biologică – se face prin introducerea în organism a unor celule viabile care favorizează

refacerea funcţiilor hematopoetice.

ConcluziiSe poate spune că absorbţia radiaţiilor ionizante de către m,ateria vie cuprinde următoarele faze:I) ionizarea şi excitarea moleculelor;II) reacţii chimice;III) modificarea funcţiilor şi structurii celulelor.Iată de ce efectul nociv nu apare imediat ci după o anumită perioadă.Dozele de radiaţii se cumulează în timp!

5