IMAGISTICA MEDICALA

Este un domeniu care se bazeaza pe aparatura medicala moderna, care presupune aplicarea unor metode fizice si biofizice de ultima generatie. Principiile fizice ale imagistici medicale se bazeaza pe interactiunea dintre radiatie si tesut si analiza semnalelor obtinute in urma acestei interactiuni;

Etapele unei analize de tip imagistic sunt: folosirea unor surse capabile sa emita un anumit tip de semnal, care e folosit in procesul de investigatie (ultrasunetele la ecografie, raze X in radiografie, radioscopie, CT, campuri de radiofrecventa la RMN); interactiunea semnalului trimis de sursa cu tesutul si obtinerea unui semnal raspuns, care inglobeaza in el caracteristici reprezentate de o proprietate fizica a tesutului; prelucrarea fizico-matematica a semnalului raspuns si analiza acestuia pentru a extrage caracteristicile tesutului; afisarea unei harti care prezinta 2D, 3D, 4D corespondenta dintre valoarea masurata a marimii fizice si regiunea de provenienta; imaginea poate fi color cand valorile parametrului masurat corespund la culori diferite sau alb-negru daca valorile corespund la valori diferite de gri; citirea si interpretarea rezultatelor de catre specialist;

I. ECOGRAFIAUltrasunetele sunt o forma de energie mecanica, care se propaga sub forma unor unde cu frecventa intre 16 Hz-20.000 Hz. Marimi fizice caracteristice: perioada, frecventa, amplitudinea, lungimea de unda, viteza, intensitatea, puterea si impedanta;

Reproducerea ultrasunetelor:La baza producerii ultrasunetelor sta fenomenul piezoelectric, aplicarea unui camp electric pe suprafata unui cristal piezoelectric duce la contractie si dilatarea acestuia si e emisa de ultrasunete (efect piezoelectric imens; exemplu de materiale piezoelectrice: titanat de Bariu )

1. Partea principala a ecografului e transductorul, care are rolul de emitator si receptor de ultrasunete, el asigura conversia reciproca si succesiva a energiei electrice in energia mecanica. Elementul sau activ e cristalul piezoelectric care are forma unui disc si e acoperit pe ambele fete cu straturi metalice pe care se aplica doi electrozi (anor si catod).Aplicarea unei tensiuni intre electrozi determina deformarea cristalului piezoelectric. Straturile metalice au rolul de a transfera tensiunea electrica si de a prelua impulsul electric creat la suprafata acestuia dupa actiunea ultrasunetelor reflectate de tesuturi;Impulsul electric, astfel obtinut e condus spre sistemul de amplificare al aparatului. Pe fata anterioara e dispusa o lentila care are rolul de a focaliza impulsul electric ceea ce determina cresterea randamentului transductorului. Acest ansamblu se pune intr-o husa de material plastic cu care operatorul vine in contact in timplul examinarii.

Clasificarea transductoarelor: transductoare liniare:- produc un fascicol de ultrasunete paralele intre ele, iar pe ecran va aparea o imagine dreptunghiulara. * mecanice (un singur cristal piezoelectric) * electronice sau digitale ( intre 64-128 de cristale asezate succesiv in grupe de catre 4 sau 8)

transductoare sectoriale:- emit un fascicul de ultrasunete divergent dintr-un punct situat in mijlocul suprafetei transductorului, iar pe ecran apare o imagine triunghiulara cu varful pe suprafata de emisie a transductorului;

transductoare monoelemente:- contin un singur cristal piezoelectric si nu pot fi activate electronic;- sunt transductoare cu frecventa si focalizare fixa;

transductoare combinate- au frecventa cuprinsa intre 3,5-10 HZ.

Fiecare tip de transductor are avantajele si dezavantajele sale, putand fi folosit doar pentru scopul in care a fost construit. Exista transductoare pentru aplicatie externa, pentru uz intraoperator sau endocavitare, endovaginal, endorectal, endovezical, etc.

2. Componenta electrica.3. Receptorul de imagine care are rolul de a prelua impulsurile electrice generate la nivelul transductorului.4. Ansamblul de conversie.5. Compartimentul de stocare si prelucrare a informatiei.6. Compartimentul de vizualizare a imaginii - poate fi monitor, film, foto, etc.

Principiul fundamental de obtinere a imaginii ecografice:Transductorul genereaza impulsuri de intrasunete cu o durata de o microsecunda care strabat tesuturile, iar la nivelele interfetelor se reflecta si se intorc in transductor.Timpul de receptie este 99 milisecunde, iar un ciclu puls-ecou dureaza 100 milisecunde. Ecourile care se reintorc in transductor interactioneaza cu discul si genereaza tensiune electrica. Ecoul reflectat de prima interfata din corp e preluat primul, restul de energie ultrasonora transmisa se reflecta de la interfetele urmatoare mai tarziu, deci un singur impuls emis e receptionat ca o multitudine de ecouri care se reintorc la intervale de timp mai mari pe masura ce interfetele care le-au generat sunt mai indepartate de transductor.

Proprietatiile acustice ale tesuturilor:1. Viteza de propagare a ultrasunetelorunde E este o constanta care depinde de rigiditatea tesuturilor, iar este rigiditatea tesutului

- viteza medie de propagare a ultrasunetelor e de 1540 m/s ; in ecografie se folosesc atat unde continue cat si unde pulsatile; cresterea elasticitatii duce la marirea vitezei ultrasunetelor;

2. Impedanta acustica Limita de separare dintre doua medii diferite. Cu impedanta acustica diferita se numeste interfata. La nivelul interfetelor impulsul ultrasonor poate fi reflectat , refractat, dispersat, absorbit sau atenuat;

Modalitati de reprezentare grafica: 1. Ecografia modul A (modularea amplitudinii) reprezinta traducerea in imagine a ecourilor reflectate in functie de amplitudinea lor si de la distanta de la care acestea provin.2. Ecografia modul M (modularea pozitie-timp) este o modalitate de examinare ecografica in dinamica, folosita de regula in cea cardiografica.3. Ecografia modul B (modularea stralucirii) sta la baza obtinerii imaginii ecografice 2D.4. Ecografia Doppler se bazeaza pe efectul Doppler, care consta in modificarea lungimii de unda a unui fascicul de ultrasunete, dupa reflectarea lui ce catre o sursa aflata in miscare fata de emitator sau receptor (vasele de sange).5. Ecografia 3D este o tehnica ultrasonografica noua prin care, cu ajutorul computerului se realizeaza vizualizarea volumetrica a structurii anatomice.

Imaginea ecografica: Este rezultatul amplificarii si transformarii in informatie distala de catre un convertor analog digital, a impulsului electric generat de ecouri la nivelul cristalului piezoelectric.Imaginea digitala e stocata intr-o matrice de 512*512 puncte si apoi este prelucrata de computer. Este inscrisa intr-un sistem liniar de reprezentare a informatiei (0 si 1). Se mai foloseste si memoria multistrat.Imaginea e formata din unitati patrate numite pixeli. Fiecare pixel corespunde unui punct din memoria digitala. Calitatea imaginii e apreciata prin rezolutia imaginii care poate fi: de detaliu de contrast temporalaPentru a spori calitatea imaginii obtinute se foloseste agenti de contrast (sfere mici de 4-10 mm cu invelis proteic sau lipidic umplute cu un gaz inert)

Terminologia in ecografie:1.Ecogenitate - proprietatea unei structuri anatomice de a produce ecouri daca contine interfete. O structura lichidiana e strabatuta in toatalitate de ultrasunete, iar expresia sa pe ecran va fi lipsa de ecouri (culoare neagra). Termenul este transsonic. O structura solida returneaza ecourile, iar pe ecran apar nuante albe, denumite zone ecogene sau reflectogene.2. Umbra acustica posterioara - apare atunci cand ultrasunetele intalnesc o structura foarte densa ( pietre=calculi) . In spatele lor exista o structura liniara de culoare alba.3. Artefactele - apar in urma interactiunii ultrasunetelor cu structurile examinate fiind determinate de proprietati fizice ale undelor sonore. Acestea pot fi atat surse de ecouri dar si elemete esntiale in diagnosticul ecografic. Toate artefactele sunt componente parazitare ale imaginii, dar trebuie recunoscute.Artefactele pot fi: de propagare; de atenuare;

Efectele biologice ale ecografiei:Cu toate ca ecografia este o metoda inofensiva, undele ultrascurte datorita energiei mai mari pe care o transmit organismului pot produce efecte nedorite, cum ar fi:A. Efectul de cavitate: consta in aparitia unor bule mici de gaz care la intensitati mari ale ultrasunetelor pot colaba cu descompunerea termica a apei si eliberarea de radicali liberi, care duc la aparitia unor modificari tisulare.B. Efectul asupra genomului: experimental s-au constatat modificari ale ARN-ului sau anomalii congenitale;C. Efectele termince: care constau in incalzirea tesuturilor strabatute de fasciculul de ultrasunete.D. Efecte complexe distructive: apar la o expunere indelungata si duc la aparitia necrozei tisulare.

Indicatiile ecografiei: In scop diagnostic pentru explorarea organelor abdominale, organelor din sfera urogenitala/uter, testicul, glob ocular, afectiuni dermatologice, sistem musculo-scheletor, tiroida, etc.

Avantajele ecografiei: pret de cost scazut; explorare nenociva si comoda, care poate fi repetata ori de cate ori este nevoie si nu trebuie o pregatire speciala a bolnavului; sensibilitatea mare in detectarea leziunilor; explorarea sistemului cardiovascular rapida fara a fi invaziva;

Fizica radiatiilor.Clasificarea radiatiilor:A. Din punct de vedere al capacitatii lor de ionizare, acestea pot fi: radiatii ionizante - a caror energie e mai mare de 10 k; radiatii neionizante - care au energie suficienta extragerii electronilor din atom;B. In functie de natura lor, radiatiile pot fi: radiatii corpusculare (protoni, neutroni, electroni): radiatii Alfa si Beta; radiatii electromagnetice: radiatiile X si radiatiile Gamma;

Caracteristicile radiatiilor electromagnetice:- sarcina de repaus si masa de repaus zero

Razele XAu fost descoperite de fizicianul Renger in 1895, iar in 1901 el primeste premiul Nobel. Folosirea lor ca sursa de investigare prezinta avantajul unei permeabilitati sporite, avand insa efecte nedorite asupra organismului.Pentru a putea fi folosita in domeniul mediacal, o sursa de raze X trebuie sa indeplineasca urmatoarele contiditii: sa poate fi folosita in conditii de siguranta atat de operator cat si de pacient; sa furnizeze raze X intr-un domeniu cat mai larg de valori ale energiei; sa poata furniza aceeasi cantitate si calitate de raze X in contitii identice de operare; Tipuri de raze sau radiatii X:a) radiatii X de franare a electronilor in campul nuclear: spectrul de franare e continuu, iar energia fotonului emis depinde de energia fotonului incident;b) radiatia X caracteristica - obtinuta intr-un proces de absortie-emisie; spectrul acesteia este de linie (spectru discontinuu)

Proprietatile razei X: se propaga in vid cu viteza luminii trec cu usurinta prin canpuri opace; produc fluorescenta unor substante (sulfura de zinc sau carmiu); ionizeaza materia pe care o transverseaza; sunt nocive pentru om; se folosesc in radiografie si radioscopie; sunt absorbite de metale grele (plumb);

Interactiunea cu materie a razelor X sunt folosite in diagnostic:Din punct de vedere al energiei, razele X se clasifica in:- raze moi (energia ia pana la 125 KeV )- raze dure ( 125 KeV pana la 10 MeV) - raze de energie foarte mari (raze mai mari de 10 MeV)

Razele X interactioneaza cu materia prin doua mecanisme: atenuare absortie partiala si difuzie

Aparatul Rontgen:A) tubul RontgenB) generatorul de inalta frecventaC) masa de comanda)

A) Tubul Rontgen:Este un tub de sticla vidat care contine doi electrozi anod si catod.Catodul emite electroni care sunt accelerati in campul electric dintre anod si catod. Catodul devine incandescent si emite electroni. Filamentul acestuia e format dintr-o sarma de wolfram taiat. Electonii lovesc anodul care emite radiatiile X. Anodul este de doua tipuri: stationar - se foloseste in mamografie ; apararatul Rontgen dentar - anod rotativ;

B) Generatorul de inalta frecventa:Asigura diferenta de potential sau tensiunea electrica necesara accelerarii fasciculului de electroni. Acesta poate fi monofazic, trifazic sau de potential constant.Curentul alternativ necesar incalzirii catodului se transforma in curent continuu al fluxului de electroni emisi, proces numit rectificare.

C) Masa de comanda:Permite selectionarea valorilor dorite pentru tensiune, intensitate, durata expunerii, dimensiunile focarului si control automat al expunerii;

Factori care determina expunerea la raze X:1. Inalta tensiune exprimata in KVp, controleaza viteza electronilor, care se deplaseaza in spatiul dintre anod si catod.2. Intensitatea curentului electric se exprima in mA, care determina curentul de tub, generat de e- prin efect termic. Cantitatea de raze X este proportionala cu intensitatea curentului electric.3. Durata expunerii determina numarul razelor X expuse;4. Distanta tub-pacient poate fi exprimata in mai multe moduri: distanta focar-film; focar-pacient; focar-ecran fluorescent;

Alegerea parametriilor de expunere:Pentru optimizarea selectionarii parametiilor de expunere se aplica doua variante/tehnici.1. stabilirea unor valori, constante KVp si modificarea intensitatii;2. fixarea unei valori constante pentru intensitate si modificarea KVp;

Tehnica KVp:Dupa modificarea valorii tensiunii si stabilirea valorii stabilitatii, se face pentru fiecare pacient in parte, tinand cont ca modificarile dub 30% nu determina efecte vizibile asupra calitatii imaginii;

Tehnica mHs:Presupune modificarea KVp in functie de dimensiunile pacientului in scopul schimbarii capacitatii de penetratie a fascicolului de raze X pentru o valoare prestabilita pentru mAs.

Metode folosite in practica pentru selectionarea parametriilor de expunere: controlul radiatiei difuzate; limitarea KVp; metoda de control a radiatiei de imprastiere; colimarea fascicolului de raze X, ingustarea lui; pozitionarea pacientului: intensitatea razelor X generata de tub nu este uniforma, fiind mai mare spre catod decat spre anod. Din acest motiv se recomanda ca pozitionarea pacientului sa se faca astfel incat portiunile de grosimi mai mari sa fie plasate spre catod iar cele mai putin dense spre anod; folosirea sistemului ce compresie, la pacienti supraponderali se aplica lenzi radiotransparente care comprima abdomenul; utilizarea filtrelor pentru radiatii, acestea se folosesc pentru a elimina radiatia moale; marimea distantei pacient-film; utilizarea grilelor antidifuze; grilele sunt filtre de plumb care au rolul de a absorbi radiatia difuzata oblic; se plaseaza intre pacient si film si poate fi fixa sau mobila.

Filmul radiologicConsta in doua straturi: suportul confectionat din poliester si emulsia radiosensibila, confectionata dintr-o matrice gelatinoasa care contine cristale de clorura de argint.

Caracteristicile filmului radiologic: viteza; contrastul; folile intensificatoare de imagine; distributia spectrala a raspunsului; caseta;

Prelucrarea filmului radiologic:1. developarea care consta in folosirea unor agenti de reducere ....... si activator:carbonat de sodiu;2. fixarea - cand se foloseste solutie de fixare3. spalarea care conta in indepartarea solutiei de developare si fixare;4. uscarea cu ajutorul curentilor de aer cald;

Imaginea radiologica

-este un complex de opacitati si transparente datorita absorbtiei imonogene a radiatilor x de catre corpul uman- pe radiografie zonele albe se numesc opacitati iar cele negre transprente- receptorul de imagine poate fi: Un film radiografic Un ecran Un sistem electronicRadiografia-este o tehnica radiologica pein care informatia continuta in fasciculul de radiatii care strabate organismul este obiectivata pe un film radiologic- caracteristicile care exprima calitatea filmului radiologic sunt determinate de:

1. Proprietatile geometrice-dimensiunea depinde de distanta obiectului fata de film;- forma imaginii depinde de pozitia spatial a obiectului considerat plan;- conturul- este net cand fasciculul de raze x este tangent pe suprafata sa; daca aceasta consitie nu se respecta atunci conturul este difuz , radiatia x nu provine de la o sursa punctiforma ci de la un spot focal;- distorsiunile- constau in exagerarea dimensiunilor si/sau a formei unui obiect ca urmare a unei mariri inegale a diferitelor parti ale acestuia ;

2. Proprietatile fotografice-densitatea optica- descrie innegrirea filmului in imaginea finala fiind definita prin raportul dintre zona intunecoasa si cea luminoasa. Cu cat este mai mare concentratia de halogenura de Ag developata ca atat cantitatea de lumina tramisa filmului este mai mare. Este direct proportionala cu densitatea tesutului strabatut de razele x- contrastul- reprezinta diferenta dintre densitatea ca 2 zone invecinatefilmului si este determinat de 2 componente (pacient- film). Contrastul depinde de valoare kvp- ceata ( voalarea) si factorii de zgomot- zgomotul reprezinta fluctuatii ale densitatii filmului care nu contribuie la calitatea imaginii dar afecteaza vizualizarea detaliilor

Planul de examinare a unei imagini radiologice-cuprinde 4 etape: Anamneza si examenul obiectiv-efectuat de medicul radiolog Aprecierea tehnicii de examinare- identificarea regiunii examinate, pozitionarea filmului, aprecierea corectitudinii pregatirii bolnavului, pozitia pe masa de examinare, proprietatile fotografice ale filmului Examinarea imaginii Stabilirea diagnosticului radiologic

Buletinul radiologic este un act medico-legal care cuprinde: antetul cu cateva informatii preliminare scurta anamneza si date clinice concluziile si aventualele recomandari urmate de semnatura si parafa medicului

Surse de eroare in intreprinderea radiografiei si formularea rezultatului sunt: tehnici inadecvate in realizarea, examinarea si relucrarea radiografiei erori de interpretare a imaginii radiologice erori in formularea diagnosticului

Substante de contrast: substante de contrast negativ= aerul substante de contrast pozitiv- substante baritate ( sulfat de bariu) si substante iodate ( care pot fi hidrosolubile, ionice, nonionice)

Radioscopia-este folosita in investigarea afectiunilor gastro intestinale si pulmonare- partile component ale unui radioscop: Generator de raze x Intensificator de imagine Sistemul de receptive al semnalului ce poate fi un ecran sau un sistem digital -in radioscopie imaginea poate fi vizualizata prin urmatoarele procedee: Direct pe ecran Prin folosirea unui amplificatory de imagine care are la baza efectul fotoelectric

Radiografia digitala-receptorii digitali asigura transformarea datelor analoage in informatii digitale, au urmatoarele parti componente: Detectorul de scintilatie- se bazeaza pe proprietatea unor substante de a emite lumina in contact cu radiatia Convertorul energiei luminoase in energie electrica care se bazeaza pe efectul fotoelectric Calculatorul care are rolul de a prelucra imaginea digitala pe care o transforma in semnal video-receptorii digitali sunt folositi atat in radiografie cat si in radioscopie;-elementul de baza al imaginii digitale este pixelul- o suprafata patrata cu o nuanta de gri corespunzatoare densitatii pe care le reprezinta;- imaginea radiologica este formata dintr-un numar mare de pixeli ( la un film radiologic 18x24cm; pentru a avea o rezolutie buna este necesar ca nr de pixeli sa fie 3600x4800)

Avantajele imaginii digitale- permite o buna vizualizare a zonelor cu densitati mici- ofera posibilitatea unei prelucrari ulterioare a imaginii

C.T. (Computer tomograf)Face parte din explorarile imagistice, sectionale, fiind o metoda rezultata din combinarea fasciculului de raze x si computer.

-CT se bazeaza pe 2 principii: Masurarea atenuarii unui fascicule de raze x printr-un corp si calcularea coeficientului de atenuare Reconstructia imaginii corpului pornind de la peoiectiile sale diferite

Imaginea CT reprezinta examinarea anatomica a unei sectiuni axiale a organismului de origine prestabilita prin masuratori ale absorbtiei razelor x facute din diverse unghiuri in jurul organismului. Pentru fiecare sectiune tubul de raze x este rotit in jurul pacientului avand pe partea opusa detectorii care au rolul de a recepta energia fotohimica pe care o transforma in energie luminoasa iar rin intermediul unei fotodiode in semnale electrice care se transit procesorului de imagine. Imaginea este apoi reconstruita prin 3 procese: Procesare Convolutie Retoproiectie

Partile componete ale CT sunt: Sistemul de achizitie a datelor Sistemul de prelucrare a datelor Sistemul de vizualizare a imaginii

Sistemul de achizitie a datelor-cuprinde tubul de raze x, detector si o serie de elemente electronice, toate montate intr-un cadru numit gantry- detectorii sunt de 3 tipuri: Solizi ( iodura de cesiu) Gazosi( xenon) Semiconductori

Sistemul de procesare-semnalele electrice obtinute sunt prelucrate mathematic si stocate intr-o matrice de reconstructive iar apoi comparate cu matricea implementata in aparat- fiecarui patratel al matricei ii corespunde o unitate de densitate exprimata printr-o nuanta de gri- CT-urile modern au 2048/2048 sau 4096/4096 unitati de densitate- unitatea de volum constituent a imaginii se numeste voxel iar corespondentul bidimensional al acestuia este pixelul- unitatea de masura a densitatii este UH ( unitate Hounsfield) si este definite ca 1/1000 sin diferenta de densitate dintre apa si aer sau 1/ 1000 din diferenta de densitate dintre aer si compacta osoasaVizualizarea datelor-imaginea obtinuta dupa reconstructive este prezentata pe monitorul din incaperea in care se gaseste consola. Operatorul are posibilitatea prelucrarii imaginii precum si a ameliorarii datelor dj achizitionate avand la indemana o serie de elementepe care le selecteaza inaintea scanarii (voltajul, distant, kvp, miliamperajul, colimarea)

Densitatea tesuturilor-densitatea unei structure este reprezentata prin nuante de gri si depinde de cantitatea de radiatii atenuata- structurile cu densitate mare sunt reprezentate pe ecran in nuante de gri deschis spre alb iar cele cu densitate mica prin nuante gri inchis spre negru- imaginea poate fi imbunatatita prin modificarea nr de trepte de gri ( largimea ferestrei)- administrarea substantei de contrast modifica densitatea tesutului (40-60 UH)

Radiobiologia

Stiinta care se ocupa cu cercetarea actiunilor radiatiilor inizante asupra organismelor vii.Radiatiile ionizante au proprietatea de a ioniza materia datorita energiilor mari eliberate la locul de activare. Suntem expusi permanent la doze scazute de radiatii ionizante emanate de soare, sol, roci, expuneri la teste nucleare sau unele produse de consum sau examinari medicale in scop diagnostic sau tratament.

Clasificarea radiatiilor ionizante:a) electromagnetice- x si gamma care se obtin in urma dezintegrarii radioactive; - au urmatoarele proprietati: se propaga in vid cu viteza luminii (3x10 |8 m/s) ionizeaza gazele prin care trec sunt mult mai penetrante ca razele X sunt nocive pentru om; razele x si gamma au capacitate mare de penetrare, retinute de tesuturi si folosite in radiodiagnostic si radioterapie; au putere ionizanta redusa efect patogen maxim in iradierea externa

b) corpusculare - sunt radiatiile Alfa (nuclee de heliu) si radiatiile Beta(electroni)- au capacitate redusa de penetrare (Alfa pot fi oprite de o foaie de hartie, iat Beta de o foliede aluminiu sau un strat de aer de cativa m.- au putere de ionizare mare- nocivitate maxima legata de iradierea interna (prin inhalare sau ingestie)

Unitatile de masura pentru radiatiile ionizante1. RAD - reprezinta doza de iradiere care produce absortia a 100 unitati energie pe 1g tesut.2. GRAY -reprezinta doza de iradiere care produce absortia a 1 joule energie pe 1 kg tesut.3. REM - reprezinta doaza de iradiere care produce un efect biologic echivalent cu 1 RAD de raze X sau Gamma.4. SIEVERT (SV) - reprezinta doza de iradiere care intretine un efect biologic echivalent cu 1 Gy de raze X sau Gamma.

Timpul de injumatatire (T 1/2) este timpul necesar pentru dezintegrarea a jumatate din nucleele radioactive.Timpul de injumatatire biologica (Tb) reprezinta timpul necesar eliminarii din organism pe cale naturala a jumatate din numarul nucleelor radioactive incorporate pe diverse cai.

Unitatile de masura a radioactivitatii sunt:1. Becquerel - Bq2. Curie - Ci

Marimi fizice pentru masurarea efectelor radiatiilor ionizante:1. Doza absorbita (D) reprezinta energia totala de radiatie masei substantei cu care reactioneaza; D= delta W/ delta m[D] SI= Rad sau Grey 1Grey=100 Rad

2. Doza biologica (B) este direct proportionala cu D; factorul de proportionalitate fiind eficacitatea biologica relativa;B= eta x D