TH. SAUCIUC-SA VEANU

UN FRAGMENT DE EPIGRAMA GREACAPENTRU NIKASO DIN CALLATIS

Un fragment de placa de marmura din Muzeul de la Mangalia,cu nr. de inv. 360 are dimensiunile urmatoare: înaltimea 20 cm; lati­mea 46,2 cm si grosimea 12 em.

Fragmentul a fost gasit de Emilian Popescu, cercetator stiintificprincipal la Institutul de arheologie din Bucuresti 1, cu ocazia sapa­turilor efectuate, la Mangalia în mai 1959, în darîmaturile de lîngagarajul vilelor speciale, deci în apropierea marelui edificiu crestin dincoltul de nord-est al cetatii. FaJra nici o urma de margine pe nici o parte,:firagmentul este vatamat în partea de sus, mai ales la dreapta, si putinînegrit de foc. El poarta pe fata netezita o inscriptie greceasca în sapterînduri, ale carei litere 'Cllpicateau marimea de 1,6 cm. Partea din spateeste sumar lucrata. Cu toate ca fragmentul nu prezinta nicaieri o urmavizibila de margine, faptul ca literele rînduriloc 1-3 încep de la o dis­tanta de 6 cm de latUTa din stînga pastrata, lasa sa se creada ca aici seafla marginea inscriptiei (fig. 1).

Literele inscriptiei sînt sapate cu destula îngrijire si regularitate.Credem ca se pot atribui sec. al III-lea Le.n. si sîntem chiar tentati saurcam data inscriptiei catre anul 300 Le.n.

Inscriptia este scrisa în dialectul doric din care remarcam urma­toarele forme: în rîndul 1 'HpIXXAeLOIX în locul genitivului ionic - atic'HpCXXAeL8ou; apoi cpLAIXV; în rîndul 2 D!UIDelepropriu NtXIXCfW; în rîndul 3genitivul cptA6'Tcx:roc; în loc de cpLAO't"Y)'t'OC;; în rîndul 4 substantivul l-LVcX.l-LIX,

în loc de fLv'1jfLlX. Ne miram totusi ca într-o inscriptie cu dorismelearatate, nu gasim numele zeitei Leto din rîndurile 2 si 5 în forma eidorica AIX'rW, asa cum apare acest nume la Pin dar, Eschili si Euripide.

1 Multumesc tov. Em. Popescu pentru fotografia inscriptiei pusa la dispo­zitie, precum si pentru asentimentul sau, de a ma putea ocupa de aceastainscriptie si a o publica.

245

__ ---~----:c:c:c;=~~~$~H PA\< I\E 16 Ar AI6A tl;\ AN 0\ E~

NI}< A~ S2. !\ 1--1T o '( 2. f' A P (0 E N QTE\<NA\<A;\ON <pl/\oTATo ~rNA

~ T Pir EPA IM N A tv\ A 0 A 6 E1"\Noi ~!\HT..o.1 4>1/\0.~ A EI~El< AJ\ o N 1:

,~~~'"

Fig. 1

Pentru întelegerea întregirilor noastre tinem sa mai relevam urma­toarele: în rîndul 1 am preferat întregirea tsp[ eLotV] , sugerata deBraf. W. Peek, cu ocazia vizitei sale la Bucuresti în mai 1960, aceleiatep[&v].

Prin particula "t"e, transformata, dupa eliziunea vocalei epsilonînaintea aspiratei cuvîntului Up[ eLotv] în theta, se leaga cele doua apo­zitiuni ale numelui propriu. NLXO(Q"W, care sînt' HpotXAdaot 7tot~aot

qlLAotV ..• tsp[eLotv]. In rîndul 3 se vede pe piatra XotA6v, iar nu XotA6fL

prin asimilarea literei ny la litera phi, care urmeaza. In acelasi rîndavem cuvîntul qnA6TO(Toe;, care este genitivul substantivului ionic-atic(j)LA6"t"1)e;, ~ qnA6"t"Y)Toe; în forma dorica qnA6"t"otToe; în fragmentul nostru.In rîndul 4 se vad dupa '(spote; literele fLvotftoto. Daca privim

246

mai de aproape litera din urma, deslusim contururile unui sigma cuurme de apices la cele doua bare exterioare. Acest sigma este trasatsub omicronul mai adînc incis si astfel definitivat. Litera sigma initialsapata, este o evidenta greseala a lapicidrului, care va fi legat cuvîntul

~EpCf.c, cu presupusul genitiv al cuvîntului fLveXfLtX, de forma dorica.Dîndu-si seama de greseala lapicidul a acoperit litera sigma cu literatheta din textul scris.

În rîndul 5 lipsesc, înaintea literelor Cf.LVOLc" doua pîna la treilitere. Spatiul liber înaintea literei alpha ar sprijini întregirea unuicuvînt cu litera delta în locul al treilea. In acelasi rînd urmeaza sus,dupa cuvîntul tpLAOUc, un rest de bara verticala si s-ar parea ca se maivede înca un mic rest de bara verticala. Litera cu aceste resturi pastraten-ar putea fi litera pi, pentru care ne-ar trebui înca un rest de liniutaorizontala sus. Resturile pastrate ar indica mai degraba un ny.

în rîndul 6, ultimul Irest de litera pastrata s-ar parea ca apall'tinemai degraba unui omicron decît unei alpha. Dupa o noua revizuiJreputem afirma ca avem pe piatra litera omicron.

În rîndul 7 se vad, sub literele EL~EXCl.. din rîndul 6, literele frag­mentare -') u, poate TOU • De la litera prima, probabil tau, nu avemdecît o jumatate de liniuta oriwntala de pe virful barei verticale aacestei litere.

Dupa rîndul acesta vor fi urmat, poate, doua sarumai multe rînduri.Acest fragment de inscriptie greceasca pomeneste pe Nikas6 copi­

lul-fiica (1tCf.~~O:, nu 0UYO:TEpO:) lui Herakleidas, care era si preoteasa.Numele Nikas6 se gaseste la Pape-Benseler 2 ca numele sotiei

unui Manasses, ca numele unei femei din Delphi în forma dorica si apoica numele unei alte femei din Pergamon.

Nikas6 este si numele unui vas antic, în forma ionica, respectivionic-atica.

În dictionarul grec-francez Bailly-Sechan-Chantraine 3, gasim nu­mele feminin NLXM[c" L/lOc" .~. Numele Nicas6 nu se gaseste laFr. Bechtel \ unde se afla numele Nikasis, ca proparoxyton iar nu caoxy1J(Jllon,nici la G. Liddel-R. Scott, sau Ladislau Zagusta 5.

Dar numele acesta îl cunoastem indirect dintr-o inscriptie gre­ceasca din Callatis unde Nikas6 este fiica tot a unui Herkleidas, ca siin noul fragment descoperit.

Inscriptia greceasca din Callatis, la care ne referim, a fost publi­·cata de Gr. Tocilescu 6 fa!fa nici o caracterizare a literelor, afara de

2 Pape-Benscler, Warterbuch der griechischen Eigennamen s.v. NtXIX<JW,

N3,-xrr.aw, si Ktx·lJa(~.3 Bailly-S~~chan- Chantraine, Dict. gr. fr., p. 1324.t, Fr. Dechtcl. Die historischen Pernonennamen des Griechischen bis zur

Kaiserzeit, Hallc a.S., 1917, p. 330.5 G. Liddel-H. Scott, A greek-English Lexikon, Oxford, 1958; Ladislau Zgusta,

Die Personennamen griechischer Stadte der na1'dlichen Schwarzmeerkii.ste, Praga,1955.

G Gr. Tocilcscu. Arch. epigr. Mitleii. aus Osterreich-Ungam VI, 1882, p. 6,nI'. 9.

247

remarca privitoare la litera theta, a carei marime ar fi aceiasi cu a luiomicron. La publicarea acestei inscriptii, editorii nu si-au dat seamaca ea cuprinde nurnele Nikas6. Iata textul inscriptiei asa cum a aparut.el în publicatia citata 7 ca si în alta parte 8 (fig. 2).

Fig. 2

N~xb;

Xril:pe:, 'HpaxAzLoCl. 6uy<l.'re:p, 7t"oAuafvE'rE vu !Lcpoc , Nfx(Z cro~, iLEy<l.ACCC;&vr~ crccocppo­

cruvote;' &e; ~'rL 'rOL fLvtXfLO::Vcpfpe:TotL TI6(ne;, ou/)f TLe; &)),0:: Kdvou &e; e:uvo:loue; ~A6c

t1.Aox0C; 6CCAtXfLouC;,

Traducere:

A lui Nikias.Noroc, fiica a lui Herakleidas, mult elogiata nimfa! Izbînda (e)'

a ta pentru marea (ta) întelepciune, de care tine înca minte sotul (tau)'si nu a intnat alta în iatacullui conjugal".

Inscriptia aceasta citata mai sus, se gaseste în lapidariul MuzeuluiNational de Antichitati din Bucuresti, sub nr. 827. Stela cu epitafulmetric poarta în frunte numele Nikias, la genitiv, ceea ce arata ca.Nikias este autorul monumentului sepulcral pentru sotia sa Nikas6, fiicalui Herakleidas. Inscriptia aceasta are litere similalre cu literele nouluifragment.

Ca si în noul nostru fragment, avem în inscriptia lui Nikias do­risme: în rîndul 1 'HpaxAzLooc, VU!LCPot,în rîndul 2 NLXOCGW (.LEytXAo:C;, crcxo­

cPpocruvo:c;, în rîndul 3 fJ.v&!Lcx, Cl.Mrx•.

Lui Adolf Wilhelm propozitiunea NLXO: crOL i1-EYtXArxC;&V'rL (jcxocppo(juvo:~

în forma admisa de Tocilescu, i se parea ciudata 9.Ad. Wilhelm se mira ca editorii nu au adaugat nici un cuvînt

de lamurire cu privilfe la cuvintele N[x!X cro ~ , poate pentru ca li separea de la sine înteles ca în aceasta exprimare prin elipsa este vorba.

7 Ibidem.

8 B.C.H., VI, 1882, p. 442 si p. 443; A. J. Reinach, R.E.Gr., XX, 1907, p. 73-­9 Adolf Wilhelm, Zu griechischen Epigrammen în BCH. XXIX, 1905, p. 412,.

nr. 6.

248

de victoria (vb'e< din rîndul 2), pe care a dobindit-o defuncta prina ei întelepciune, dovedita într-atîta înca sotul ei nu s-a mai recasatorit.

Cougny 10 nu are înaredere în exactitatea lecturii NLxe< cro~, caci el,..ia Nika drept nume propriu scriind 7toAue<Lve'l'e VU[Lipe<, NLxe<, croL Daratunci, scrie Ad. Wilhelm, este de prisos pronumele cro~. Continuînd,Wilhelm zice: afara de aceea ne-am astepta sa citim 'tOL, iar nu crOL"

caci epigrama arata forme dorice si pronumele de forma dorica 'l'ot.se gase.ste si în al doilea hexametru al aceleiasi epigrame. Deci, con­chide Ad. Wilhelm 11, trebuie sa se citeasca N~xlXcroL, ca vocativ alnumelui. propriu Nikas6, si placa ar trebui sa poeurte ca titlu inscriptia[N ~xe<cr~)~J N LX Le<. ar, placa arata, dupa cum dovedeste fotografia,numai numele N~,de<. A. J. Reinach 12 greseste scriind ca epigrama arfi dedicata de Nika pentru Nikasos.

Din 1905, gratie interventiei lui Ad. Wilhelm, Nikas6 si-a reluat.locrul din epitaful sotului ei Nikias. Werner Peek reproduce inscriptiaasa cum se cuvine 13. Dupa numirea primului editor si a lui Ad. Wilhelm,.W. Peek pune în paranteza pe "Mihailov, I, 17, 8", ale carui Die'Grechischen Epigramme aus Bulgarischen Landern r, în Jahrbuch derUniversitat des Heilligen Kliment von Ochrid in Sofia, 39, 1942/43, p. 3.si urm. nu le-am putut înca consulta. Probabil ca si G. Mlihailov :aacceptat interpretarea si solutia judicioasa a lui Ad. Wilhelm. Inscriptia ..aceasta "din Thracia" este datata cle W. Peek în sec. II-I Le.n. Credemca nu gresim atribuind insariptia cu epigrama lui Nikias pentru sotiasa Nikas6 - din cauza caracterelor ei paleografice aratate mai sus _.secolului III Le.n., aproape de anul 300.

în noul nostru fragment epigrafic este numita în doua rîndurizeita Leto. Prin aceasta numire se dovedeste ca era cunoscut la Cal:latiscultul zeitei Leto. Daca se gasea la Callatis, ca si în Delos 14, un sanctuaral zeitei Leto nu am putea spune. Cu numele epic - ionic Aryrw,_

cloric, Ae<'t'w - în limba latina Latona - zeita Leta-Lato a avut cultulei raspÎn.dit ÎIl ÎuLn:ugu Grecie, dar mai intii in partea apuseana a coasteimeridionale a Asiei Minore. In urma contactului orasului Caliatis cudiferite centre din Asia Mica apuseana, se poate sa fi patruns cultulLatonei si în Caliatis. Dar nu este exclus ca cetatenii din Caliatis sa fiadus cultul zeitei Leto din orasul mama al lor, de unde cunoastemDpera numita grupul lui Praxiteles, care reprezenta pe Leto si pe copiiiei si care se gasea în templul lui Apolion Prostaterios, dupa cum ne·informeaza periegetul Pausanias I, 44, 215•

tO Cougny, Epigr. Anth. Palat. III, p. 595, II, 372 b".11 Ad. Wilhelm, op. cit., p. 412 si 423.t2 A. J. Reinach, 1:n Buletinul epigrafîc din RE G XX, 1907, p. 73.t3 Werner Peek, în Grabepigramme, 1, din colectia Griechische Versinschrif-·

ten, Berlin, 1955, p. 415, nr. 1392.ti, Vezi H. Gallet de Santerre, Varietes el propos des cultes deliens: Do-·

dekatheon et Letoon. în Rev. Arch., L. 1957. Juillet-Sept., p. 58 si urm.15 Vezi si Sauer, la W. H. Roscher, AusfU.rl. Lexikon der grich. und Tom.

Mithologie, II, p. 1072.

249"

In ,rîndul 2 al inscriptiei noastre citim cuvintele A'I)'t'ous 7trlp6evc.u.

Fiica feciorelnica a Latonei este Artemis-Diana, zeita muntilor si apadurilor, care se ocupa de vînat si de îmblînzirea fiarelor.

Cuvîntul 'rEXVO de la începutul rîndului 3 ar putea fi pus înlegatura cu mitul Latonei si cu oopiii ei.

În rîndul 5 este varba de AY)'rw cp1AOUC; , cei dragi zeitei Leto.În rîndul 4 gasim cuvîntul yepc<c;, care se gaseste foarte frecvent

in fraze aproape stereotipe din epigrame1e grecesti.De relevat este si cuvîntul fLVtXiLC<, care urmeaza imediat dupa

cuvîntul yfpc<c;. MVtXfLC< este forma dorica a cuvîntului ionic-atic fLv~fL'f),

-1), 'Y)c; "aducere aminte" iar fLVcXfLC< este identic cu ionic-aticul 1;0 fLv'ÎjfLC<,

(/50C; semnul aducerii aminte, monumentul.In întelesul de "aducere aminte" gasim cuvîntul fLVtXfLC< în

monumentul ridicat de Nikias pentru sotia sa Nikas6, în care se elo­giaza (jc<orppo(juv'Y), întelepciunea, cumin~enia ei, calitatea sufleteascasi morala cea mai des pomenita în epigramele grecesti.

Numirea Latonei în doua rînduri (2 si 4), aluzia la fiica Latoneiprin cuvîntul 1tc<p6evw din rîndul 2, cuvintele -rzxvc< (rîndul 3), yepc<c;

si fLV(htc< în rîndul 4, topi ca neobisnuita a cuvintelor în rîndurile 3si 4, dar înainte de toate pastrarea parti cuIei -rE în litem theta înrîndul 1, prin eliziunea lui epsilon înaintea aspir atei din cuvîntul careînQepe \O'~ literele iEP, ne arata ca ne gasim în fata :un~i iinscrliptiimetrice, unei epigrame, din care nu ni s-au pastrat decît 7 rînduri, cufoarte putine urme din rîndul al saptelea.

Faptul acesta ne ajuta sa putem calcula unitatile metrice, picioarele,cu numarul de silabe lungi si scurte si sa cunoastem, cu oarecare apro­ximatie, numaJrul literelor din fiecare rînd al monumentului întreg.

În rîndurile 1-6 numarul literelor integral sau partial pastratemte de ~3, 19, 22, 19, 17, 13; deci în total sînt 'pastrate în aceastaplaca fragment ara 113 liteI1e. Numarul literelor care lipsesc nu este cumult mai mic. Putem deci afirma ca s-a pierdut aproaipe tot atît cîtni s-a pastrat din acest monument cu numele de Nikas6, fiica lui He­rakleidas.

Cum am aratat, cele doua insoriptii discutate sînt din punct devedere paleogra;fic aproape una de alta si nu exista deosebiiri il"emar­cabile între ele, care sa presupuna un interval mai mare de timp scursîntre fragmentul nou, care de fapt este mai vechi, si între epigramalui Nikias, care urmeaza cu cel mult un sfert de veac dupa inscriptiarecent descoperita.

Evident ca Nikas6 din cele doua monumente epigrafice ieste aceeasifiica a lui Herakleidas, care avea de sot pe Nikilas. S-ar parea curiosfaptul ca Nikas6 are doua monumente, unul sepulcral, din partea luiNikias si alta din partea altcuiva.

W. Peek ne amta ca doua inscriptii sepulcrale se pot referi laaceiasi persoana 16.

16 Werner Peek, op. cit., p. 657.

250

Dar cele doua monumente, aici în discutie, sînt oare amîndoua deordin sepulcral ? Se pune adica problema daca fragmentul epigrafic noucu numele de Nikas6 face parte dintr-un monument funerar sau dacareprezinta o parte dintr-un monument votiv-onorific. Nu ma îndoiescca W. Peek, care prin opera sa Griechische Versinschriften si prin toataactivitatea sa epigrafica, trece drept o autoritate netagaduita ca epigra­fist-epigramatist, si ca va fi avut multe dificultati si nedumeriri sa în­cadreze fragmentul cel nou cu numele Nikas6. Acest fragment începe cu unacuzati v, care poate fi o indicatie pentru interpretarea inscriptiei într-unfel sau în altul.

Consultînd pe prof. W. Peek cu privire la fragmentul din Callatis,am putut afla parerea domniei sale. Dupa prof. W. Peek, inscriptiaapartine unui monument votiv-onorific, pe care îl ridica copiii mameilor Nikas6, fiica lui Herakleidas si preoteasa, în cinstea zeitei Artemis,fiica feciorelnica a Latanei.

Iata întregirea textului, asa cum a cancepe W. Peek (cu micimadificari din partea noastra) :

'HPCXXAdocx 1tcxiocx cp[ACXV 8' tEp[ E~a:'i EoucrcxV]

N ~xcxcrw A ~"rouC:; IIexp8Evcu[ ~ dcr&[J.E8cx]

't"EXVCX XCXAOV cp~A6't"cx"roc:; LV' &[ EVCXOU 't"6aE ody[J.cx]

[[J. ]cx't"p 1. YEPCXC:;, 1.1. v&[J.cx 8&.aE y[ EVO~'t"O A[()OC:;]

[xua]cx[voc:; kfJ't"w~ cp[AOUC:; N[~XCXcr0iJc:; 't"Z N~x[ov]

[1tcxiaa:]c:;, &zI. o~ xcxA6v "rO [aEcpE1tO~'t"O XAEOC:;]

In traducere epigrama ar suna cam asa:"Pe fiica lui Herakleidas si scumpa preoteasa Nikas6 am asezat-a

fecioarei zeitei Leto, noi copiii, ca aceasta dovada de eterna dragoste safie un dar frumos pentru maica (noastra) si aceasta piatra o aducereaminte.

Zeita Leto cinsteste pe copiii dragi ai lui Nikas6 si ai lui Nikias,iar pe aceasta pe veci sa o însoteasca acest ['enume bun".

UN FRAGMENT D'EPIGRAMME GRECQUE POUR NIKASO DE CALLATIS

L'auteur presente un fragment d'inscription en langue grecque, decouverten 1959 it Callatis. dans le voisinage du grand bâtiment public, pres de l'extremiteorientale du mur nordique de l'enceinte. Le fragment est un peu deteriore etIloirci par le feu. Il presente, sur sa surface lisse, une inscription de sept lig'nes,dont la hauteur des lettres est de 1,6 cm. L'inscription renferme une serie deformes doriques.

Toutefois. le nom de la deesse Leto n'apparait pas dans sa forme doriqueA(X"rw , comme chez Pindar, Aischylos et Euripides.

Dans le fragment conserve apparaît le nom de No«xcr6 nom qui se retrouvedans une autre inscription de Callatis (AEM, VI, 1882, p. 6 nO. 9).

Dans le nouveau fragment epigraphique, on fain deux fois mention de ladeesse LE~to,ce qui prouve que le culte de cette deesse etait connu it Callatis.On ne peut pas preciseI' s'il existait a Callatis un sanctuaire de la deesse.

251

II paraît que la nouvelle inscription est dediee il la meme Nikaso, fille d'Hera­kleidos, que celle decouverte autrefois et publiee par Gr. Tocilescu. L'auteuf'adopte l'opinion du prof. W. Peek, selon Iaquelle l'inscription fait IpErtie d'unmonument votif-honoraire, que les enfants eli~vent a leur mere, Nikas6, la fille­d'Herakleidos, pretresse, en l'honneur de la deesse Artemis, la fille vierge de Leto.

L'auteur date l'inscription au III s,av.n.e., la rapprochant de l'annee­300 aV.n.~.

DAS FRAGMENT EI NER GRIECHISCHEN EPIGRAMM FUR NIKASO

Zusammenfassung

Der Verfasser stellt ein BruchstUck der Inschrift in griechischer Sprache'dar, das 1959 in Callatis in der Nahe des gro13enGebaudes neben dem Ostendeder Nordwand der Stadtmauer gefunden wurde. Das Bruchstuck ist etwas bescha­digt und von Brandspuren geschwarzt.

Auf der glatten Seite befindet sich eine Inschrift von sieben Zeilen derenBuchstaben mit Apices 1,6 cm hoch sind. In der Inschrift sind einige doriscl1e'Formen zu erkennen wie z. B. 'Hpax).Er3<x, tjlLÂ6"t'<X"t'oc;,fLveXf1.O:.

Der Name der G6ttin Leto erscheint abel' nicht in seiner dorischen Formso wie el' bei Pindaros, Aischylos und Euripides erscheint.

Im dem BruchstUck der Inschrift erscheint der Name NLX<XcrO, der in Calla­tis bereits in einer anderen Inschrift angetroffen wurde.

Im neuen epigraphischen Bruchstlick erscheint der Name der G6ttin Leto·zweimal, woraus zu schliej3en ist, da(:l,man in Callatis ihren Kultus pflegte. 01>es in Callatis auch ein Heiligtum dieser G6ttin gab, kann nicht mit Gewij3heit be­hauptet werden.

Die neue Inschrift scpeint der gleichen Nikaso, Tochter des Herakleidos.geweiht zu sein, ebenso wie die fruher bereits entdeckte und von GI'. Tocilescu\er6ffentliche Inschrift (AEM, VI, 1882, p. 6, Nr. 9). Der Verfasser ist derselbenMeinung die Professor W. Peek, geau13erthatte, dergema13die Inschrift zu einemEhren- und Weilhedenkmal geh6rt, das die Kinder ihrer Mutter Nikas6, Tochterdes Herakleidos und. Priesterin, zu Ehren der G6ttin Artemis, die jungfrauliche­Tochter der Lato erhoben.

Der Verfasser datiert die Inschrift in das 3. Jh. v.u.Z. und nahert sie an:das Jahr 300v.u.Z.an.