Pentagonul pregătește invazia asupra Rusiei?6 ore ago 73 Viewed Valentin Vasilescu 0 respond

Toate investițiile Pentagonului se rezumă la arme de atac, menite să execute invazii asupra altor state. De exemplu, cine are nevoie de avioane stealth pentru a-și apăra propriul teritoriu ? Washingtonul este singurul deținător de portavioane nucleare escortate de zeci de crucișetoare, distrugătoare, nave amfibii de asalt ( portelicoptere ) și submarine nucleare de atac, capabile să atace orice punct de pe glob. SUA mai deține și o flotă uriașă de peste 500 de avioane grele cargo, special creată să transporte divizii de blindate la zeci de mii de km distanță de continentul american. Rusia care a fost înconjurată de baze militare NATO este privită de Washington ca o imensă pradă, întrucît pe teritoriul imens al acesteia sunt concentrate 60% din resursele minerale, de apă potabilă, de teren propice agriculturii, de păduri ale Terrei.

După destrămarea URSS, cînd SUA a rămas singura superputere mondială, a fost consacrat clișeul că atunci cînd Washingtonul își propune o invazie militară asupra unui stat, mai întîi crează în opinia publică psihoza că acel stat este pe punctul de a-și ataca și ocupa vecinii. Atunci cînd armata americană este cea care invadează țara țintă, prin acest procedeu de război psihologic, derulat intens prin media aservită, agresiunea militară americană trebuie privită ca eliminarea amenințării asupra vecinilor statului țintă. Cum pentru SUA , în realitate ”războiul Rece” nu s-a terminat niciodată, de peste doi ani a declanșat războiul psihologic, avînd ca țintă Rusia, reușind să oblige UE și alte state vasale să-i impună sancțiuni economice. Pentru ca influența Rusiei să nu se extindă după succesul repurtat în Siria, e nevoie de o accelerare a pregătirilor pentru

atacarea Rusiei numai că Barack Obama, fiind pe final de mandat nu poate decide nimic, hotărîrea revenindu-i viitorului președinte al SUA.

1. Unde ar putea ataca SUA ?

SUA nu vizează o debarcare în Estul îndepărtat al Rusiei, ci ca și Napoleon sau Hitler, intenționează ocuparea obiectivului strategic al Rusiei care este capitala sa, Moscova. Planul inițial al SUA era ca prin ”Euromaidan” Ucraina să fie atrasă în sfera sa de influență, bazele marinei ruse din Crimeea să fie cedate marinei militare americane și Ucraina să devină stat membru NATO. De pe teritoriul Ucrainei urmînd a se declanșa invazia NATO asupra Rusiei, distanța de la Lugansk pînă la Moscova fiind de 600 km. Planul inițial a fost dat peste cap prin referendumul care a decis alipirea Crimeii la Rusia. Ulterior, datorită războiului civil din Donbass, americanii nu mai pot declanșa nicio agresiune militară asupra Rusiei, din Ucraina.

Prin urmare, planul SUA a fost revizuit, stabilind Țările Baltice ca zonă de plecare la ofensivă. Din acest motiv, SUA face presiuni puternice asupra Suediei și Finlandei să adere la NATO, pentru ca teritoriul lor să fie folosit în manevra de forțe și mijloace de atacare a Rusiei. De la granița Letoniei pînă la Moscova sunt tot 600 km și pe această direcție nu există niciun obstacol natural care să pună probleme de ordin militar.

http://news.russiatoday.ro/wp-content/uploads/2016/05/USA-EF-Decision-14.jpg

Pentru a „descuraja” Rusia, Pentagonul a măririt de patru ori cheltuielile militare pentru campania anti-rusă înțările europene de la granița cu Rusia, a dislocat încă o brigadă de blindate în Țările Baltice și Polonia, încălcînd Actul Fondator al Tratatului Rusia-NATO din 1997 și a decis mărirea flotei militare de la 272 la 350 nave de luptă. De aceea, planul strategic al Pentagonului poate cuprinde o invazie militară fulger, dusă sub comanda NATO, cu armament clasic, plecînd din Țările Baltice și Polonia, direct către Moscova. Urmată de schimbarea conducerii politice reprezentată de Vladimir Putin și de o retragere treptată, concomitent cu cedarea către Letonia, Estonia și Ucraina a unei bucăți din teritoriul Rusiei. Granița de vest a Rusiei ar putea fi fixată pe aliniamentul St. Petersburg-Veliki Novgorod, Tver-Kaluga-Volgograd. Datorită transformării rapide a armatei chineze într-una modernă, capabilă să pună mari probleme SUA și aliaților din zona Pacificului de vest, Pentagonul nu va disloca toată tehnica de luptă disponibilă în Europa. El va păstra în rezervă 1/3 din forțele și mijloacele armatei SUA pentru a putea face față unui atac surpriză al Chinei.

2. Care ar fi fereastra de timp ?

Invazia militară a Rusiei poate fi executată cu succes de SUA doar pînă în 2018, după care șansele de reușită scad dramatic, întrucît Pentagonul va pierde superioritatea tehnologică în multe domenii, în fața armatei ruse și conflictul se va transforma într-unul mondial, cu utilizarea armamentului nuclear.

3. Cîștigarea supremației aeriene.

Rusia este axată pe o armată de aparare, excelînd la capitolul avioane de interceptare și sisteme de rachete AA foarte mobile, greu de reperat și performante, capabile să detecteze și să doboare chiar și avioanele americane de generația a V-a. De aceea, armata SUA, sprijinită de alia ț ii săi din NATO, nu vor putea cuceri niciodată suprema ț ia aeriană. Cu mari eforturi, pot realiza parțial superioritatea aeriană, pentru perioade scurte de timp, pe anumite direcții, de la granița Rusiei, pe o fîșie cu adîncimea de 300 km. Pentru a crea culoare sigure de zbor în apărarea AA rusească, americanii vor fi obligați să folosească în primul val de atac 220 de avioane ( 15 bombardiere B-2, 160 de F-22A și 45 de F-35 ). În cele două compartimente carenate, B-2 poate lua 16 bombe ghidate prin fascicol laser GBU-31( 900 kg ) sau 36 de bombe în casete CBU-87(430 kg) sau 80 de bombe GBU-38 ( 200 kg ). Avionul F-22A poate fi înarmat cu două bombe JDAM ( 450 kg) sau cu opt bombe de 110 kg. Un impediment major este acela că racheta anti-radar AGM-88E, cu raza de acțiune de 140 km, este prea mare pentru a intra în boxele carenate ale avioanelor F-22A și F-35 ( lungime 4,1 m, ampenaje 1 m ) și dacă este acroșată pe pilonii din aripi compromite ”invizibilitatea” acestor avioane. Țintele preponderente ale primului val fiind pistele de decolare-aterizare ale aviației militare ruse și sistemele componente ale zonelor de excludere, A2/AD bubble.

Referitor la avionul F-22A, din rapoartele Pentagonului reiese că acesta a fost încîntat de rezultatele obținute de F-117 ( primul avion de generația a V-a ) în prima campanie a Golfului și în Iugoslavia. De aceea inițial, Pentagonul a comandat 750 de avioane F-22A pentru înlocuirea avioanelor F-16 din Forțele

Aeriene. Odată ce spionajul militar american a descoperit că Rusia a testat cu succes chiar pe avioanele F-117 americane, noul radar anti-stealth 96L6E, Pentagonul a redus comanda la 339 de avioane F-22A. În timp ce americanii dezvoltau și testau proiectul F-22A, rușii deja creau antidotul la acest avion, adică sistemul de rachete S-400 Triumf care utiliza mai multe echipamente de detecție printre care și 96L6E. Așa că F-22A a ajuns să fie produs în doar 187 de exemplare.

Pentru a complica sarcina apărării AA rusești, simultan cu avioanele din generația a V-a, vor fi lansate 500-800 de rachete de croazieră de pe navele de suprafață și de pe submarinele americane dislocate în marea Baltică. Șanele rachetelor de croazieră de a-și atinge țintele sunt mici, întrucît Rusia deține aproximativ 250 de avioane de vînătoare cu rază mare de acțiune, cu viteza maximă de Mach 2.83 ( 3.500 km/h ), specializate în interceptarea avioanelor E-3 Sentry ( AWACS ) și a rachetelor de croazieră : MiG-31. Radarul avionului MiG-31 poate descoperi de la 320 km, urmărind 24 de ținte, simultan cu atacarea a opt dintre acestea, cu rachete R-33/37, cu raza de acțiune de 300 km și viteza Mach 6.

Totodată, avioanele americane F-18, F-15E, B-52 și B-1B pot lansa fără să se apropie de granița Rusiei ( și să intre în raza de a rachetelor S-400 ), mini rachete de croazieră AGM-154 sau AGM-158, cu o rază de acțiune cuprinsă între 110 și 1.000 km. Acestea vizînd cu precădere navele de luptă din Flota rusă a mării Baltice și bateriile rusești de rachete sol-sol 9K720 Iskander ( rază de acțiune 500 km ) și OTR-21Tochka Iskander ( rază de acțiune 180 km ). Eficacitatea acestui prim val s-ar putea exprima prin neutralizarea în cel mai fericit caz a 30 % din

rețeaua radar de supraveghere aeriană rusească , a 30 % din batalioanele de rachete S-300 și S-400 rusești, dispuse între Moscova și granițele cu Țările Baltice, neutralizarea a 40 % din componentele sistemelor automatizate C4I ( cu precădere a componetelor de cercetare-bruiaj ), blocarea pe aerodromuri a peste 200 de avioane și elicoptere rusești, iregularități în structura de conducere operativă a rușilor, etc . Totuși, pierderile estimate ale americanilor și aliaților lor pot ajunge la 60-70 % din aeronavele și rachetele de croazieră care intră în spațiul aerian rusesc, în primul val.

4. Care este impedimentul major în cucerirea supremației aeriene ?

În jurul orașului Sankt Petersburg și în enclava Kaliningrad, rușii și-au creat două sisteme automatizate C4I ( Comanda, Control, Comunicatii, Computere, Informatii si Interoperabilitate ), pentru împiedicarea obținerii supremației în razboiul radioelectronic ( Electronic warfare -EW), dus de sistemele de cercetare terestre, aeriene si cosmice americane. C4I subordonează printre altele și echipamentele Krasukha-4 de tip SIGINT și COMINT ( interceptarea tuturor rețelelor de comunicații ). Krasukha-4 mai bruiză și radarele de supraveghere de pe sateliții militari americani din familia Lacrosse / Onyx, radarele militare bazate pe sol din statele vecine, cele aeriene de tip AWACS, E-8C și pe cele montate pe avioanele americane de recunoaștere RC-135 sau fară pilot RQ-4 Global Hawk. Armata rusă dispune și de echipamente de bruiaj a senzorilor electrono-optici de ghidare a bombelor și rachetelor inamice, dirijate pe fascicol laser și în infraroșu, dar

și prin GPS. Acestea sunt relativ puține și dispuse în apropierea obiectivelor importante.

Sistemele C4I rusești au permis și crearea a două zone de excludere ( Anti-Access/Area Denial -A2/AD bubble ), impenetrabila pentru toate mijloacele NATO, odată cu

integrarea în C4I a cîte două batalioane de rachete AA mobile cu rază mare de acțiune de tip S-400 și a mai multor baterii mobile cu rază scurtă de acțiune Tor-M2 și Pantsir-2M. Pentru a se putea apăra, Rusia va trebui să înceapă să-și dezvolte zona de continuitate a sistemelor automatizate C4I & EW & A2/AD bubble, de la Sankt Petersburg, de-a lungul graniței cu Țările Baltice, pînă în enclava Kaliningrad.

Un sistem S-400 poate urmări și ataca 80 de ținte aeriene care evoluază cu viteze de pînă la 17.000 km/h, de la distanța de 400 km, utilizînd informații radar dar și de la senzori multispectrali bazați pe sateliți. Rusia dispune în prezent de 20-25 de batalioane cu cîte 8 sisteme de lansare x 40 de rachete S-400 ( aproximativ 180 instalații de lansare S-400 ). Opt batalioane S-400 sunt dispuse în jurul Moscovei și unul se află în Siria. Rușii mai pot aduce la granița cu Țările Baltice și în Belarus, alte batalioane S-400, mai existînd în dotare aproximativ 1.100 de instalații de lansare S-300 ( 130 de batalioane S-300 ), cu raza de acțiune de 200 km, mai vechi decît S-400, dar rezistente la bruiaj, modernizate la standardul PMU-1/2 și ca urmare a dotării cu radarul 96L6E. Un sistem mai perfecționat decît S-400, este S-500 care se află în testare și va începe să doteze armata rusă din 2017.

Datorită echipamentelor de cercetare-bruiaj de tip SIGINT, COMINT, electron-optice și anti-GPS, extrem de eficiente și numeroase ale Rusiei, NATO nu va obține supremația în razboiul radioelectronic ( Electronic warfare -EW). Sistemul automatizat rusesc C4I & EW & A2/AD dispus în Siria a împiedicat coaliția anti-Stat Islamic, condusă de SUA să

descopere din timp obiectivele rebelilor care urmau a fi atacate de bombardierele rusești. Pentru a fi comunicate de americani via-satelit, rebelilor susținuți de ei. De aceea, în primul val de atac, este de așteptat ca SUA să lovească în proporție de 60-70 % ținte false, de pe teritoriul Rusiei.

Valurile următoare de atac ale aviației SUA urmînd să fie asigurate cu bruiaj de avioane EF-18 și de pe navele marinei militare americane, staționate în marea Baltică. Datorită efectului slab în cîștigarea supremației aeriene din primul val, următoarle valuri de atac ale NATO vor înregistra pierderi din ce în ce mai grele. Dispozitivul aerian al SUA urmînd a fi compus din cel puțin 5.000 de avioane și elicoptere aparținînd Forțelor aeriene, Marinei și Infanteriei marine. La care se pot alătura 1.500 de aeronave aparținînd aliaților din NATO.

5. Flota navală americană.

Pe lîngă trupele de uscat și avioanele de luptă dislocate în Țările Baltice, Polonia și alte state NATO din Europa, cel mai probabil, Pentagonul va trimite în marea Baltică, ca forță de invazie cîteva zeci de grupări navale compuse din opt portavioane, opt portelicoptere, zeci de nave de desant ale Infanteriei Marine, crucișetoare purtătoare de rachete, distrugătoare și submarine de atac. Cărora li se pot alătura două portavioane italiene, unul francez și unul spaniol, împreună cu grupările navale de protecție.

Rusia poate ataca aceste grupări de nave cu rachetele de croazieră Kalibr NK și Kh-101 care au o rază de acțiune de 2.500-4.000 km și elemente de ”invizibilitate” pentru radar, dar zburînd cu viteză subsonică ( 800 km/h ), pot fi doborîte pe timpul apropierii finale. În schimb, racheta navă-navă și litoral-navă rusească P-800 Onix este mai greu de neutralizat, întrucît are o viteză de Mach 2.8 ( 3.000 km/h ) la nivelul mării și o rază de acțiune de 300 km. La fel de greu de lovit este și racheta navă-navă P-500 Bazalt care are o viteză de Mach 2.5 și o rază de acțiune de 550 km. Începînd din 2017, Rusia va fi înzestrată cu noile rachete 3M22 Zircon specializate anti-portavion,

capabile să zboare cu viteză hipersonică, la înălțimi mici. 3M22 Zircon are o viteză de apropiere de Mach 6.2 (6.500 km/h) o rază de acțiune de 400-1.000 km și poate fi lansată de pe nave, submarine și de pe avioane. Pentru această rachetă, începînd din 2018, marina militară americană nu are antitdot.

6. Trupele de uscat americane.

Conform evaluărilor americane, tancul rusesc T-80 ( existent în număr de 550-3.000 în armata rusă ) este net inferior tancurilor M1 A1/2 Abrams americane, Leopard 2 germane, AMX 56 Leclerc franțuzești și Challenger 2 britanice. Tancurile T-72B3, trecute prin modernizări succesive ( circa 1.300 în armata rusă ) sunt mai performante ca T-80 și puțin inferioare AMX 56 Leclerc și Challenger 2. TancurileT-90 ( 550 în armata rusă ) sunt egale cu AMX 56 Leclerc și Challenger 2, dar cu puțin inferioare lui M1 A1/2 Abrams și Leopard 2. Mașina de luptă a infanteriei ruse ( BMP-3 și BMP-2 ) este inferioară celei americane M2 Bradley, transportorul amfibiu blindat rusesc BTR-80/82A este inferior lui Patria AMV și sensibil egal cu Stryker ( familia Piranha ).

Noul tanc T-14 Armata, superior tuturor tancurilor existente a intrat în pre-producția de serie, în 2017 armata rusă urmînd să recepționeze primele 100 de tancuri T-14. Comparînd tancurile germane Leopard 2 , americane M1A2 Abrams, franţuzeşti AMX 56 Leclerc şi britanice Challenger 2, cu T-14 Armata, rezultă un raport de 2,5- 4/1 în favoarea tancului rusesc.

Mașinile de luptă ale infanteriei T-15 și Kurganets-25 sunt cele mai puternice din lume, înregistrînd același raport în favoarea lor, în raport cu blindatele occidentale. Producția de serie a T-15 și Kurganets-25 urmînd să înceapă în 2017. Noul transportor amfibiu blindat rusescVPK-7829 Bumerang depășește sub același raport toți competitorii existenți, producția de serie și livrarea către armata rusă urmînd să începă în 2017. Așadar din 2018 Rusia va dispune de cele mai performante blindate din lume și acest aspect va schimba radical raportul de forțe într-o viitoare confruntare armată.

În primul și al doilea război din Golf, Pentagonul a demonstat că o apărare pregătită din timp, ca cea irakiană care dispunea de nenumărate blindate, poate fi străpunsă şi învăluită de trupe cu o mare mobilitate şi protecţie împotriva armelor antitanc, precum blindatele de ultimă generaţie. Grupările de tancuri americane M1A1 Abrams au cooperat cu cele compuse din maşinile de luptă ale infanteriei M2 Bradley, reuşind să avanseze prin luptă 150-250 km/zi, în deşert. Neutralizînd punctele de sprijin ale infanteriei inamice, a grupăriilor de artilerie, a aliniamentelor antitanc şi a blindatelor uşoare. În breşele făcute de blindate fiind introduse masiv transportoarele blindate LAV-50( Piranha ) ale Infanteriei Marine americane. 

Succesul blindatelor americane n-ar fi fost obținut fără executarea în prealabil de mari operațiuni aeropurtate, efectuate concomitent cu vînătoarea de blindate inamice, dusă cu aviația și elicopterele de atac.Spre deosebire de deșertul irakian, vestul Rusiei este dens populat, pretabil la desfășurarea în mediul rural a numeroase grupuri sau nuclee de rezistență, înarmate cu sisteme sol-aer portabile ( MANPADS ), ceea ce face ca manevra pe verticală, reprezentată de operațiunile aeropurtate să fie puțin probabilă. Armata rusă poate disloca în vestul Rusiei peste 500 de sisteme 9K331M Tor-M1, 9K22 Tunguska și Pantsir-S1compuse din două tunuri cal.30 mm și opt rampe de rachete diriajte pe fascicol infraroșu ( rază de acțiune 12-20 km ). În afaraacestora, trupele de uscat din vestul Rusiei dispun

de alte cîteva mii de sisteme sol-aer din familia de rachete sol-aer portabile Strela și Igla. Împotriva familiei de rachete sol-aer portabile Strela și Igla, dirijate pe emisia calorică, elicopterele AH-64, AH-1, OH-58 Kiowa, UH-60A ,CH-47 Chinook și avionul cu rotoare mobile V-22 Osprey, utilizează echipamentul de bruiaj AN/ALQ-144/147/157.

Începînd din 2015, subunitățile de apărare AA care asigură protecția diviziilor de desant aerian din armata rusă au fost dotate cu rachetele portabile 9K333 Verba. Din 2016 acest sistem a început să fie introdus masiv și la trupele de uscat. Echipamentele de bruiaj de pe elicopterele americane nu pot ”păcăli” senzorul de autoghidare al rachetei Verba care lucrează simultan în trei benzi de frecvență din spectrul vizibil și

infraroșu. Sistemele Verba lucrează cu complexul de cercetare electronică, bruiaj și conducere automatizată Barnaul-T al unităților de desant aerian rusesc. Barnaul-T neutralizează prin bruiaj ochit în frecvență, radarele aeronavelor inamice și folosește generatoare de interferență laser, menite să împiedice dirijarea rachetelor și bombelor laser lansate de aeronavele inamice.

Adio Londra! Welcome Londonstan!

De zeci de ani s-a dus o politică multiculturală, ateistă și anti-națională, de subminare a valorilor tradiționale și creștine, în vestul Europei, care a asigurat victoria istorică a primului musulman ales primar al Londrei. Alianța dintre stânga și Islam a început să dea roade electorale și politice în Uniunea Europeană. La Rotterdam de câțiva ani s-a votat un primar musulman, în Mollenbeek, cartierul care conduce Bruxelles, e controlat administrativ de musulmani, iar

ghetourile musulmane din Paris, Berlin sau Marsilia sunt adevărate comunități autonome islamiste în care nu are curaj să intre nici poliția. Se dovedește tot mai mult că multiculturalismul, ateismul și propaganda anti-creștină a stângii europene a creat premisele instaurării Islamului în Europa și victoria candidaților musulmani în alegeri. În țările unde bisericile creștine se închid și unde creștinismul e subminat programatic politic se ridică nestingherit forța Islamului. Suedia, Belgia, Anglia și Olanda sunt cele mai elocvente exemple. Locul bisericilor creștine nu e luat de cluburile și templele ateiste, ci de mega-moscheile ridicate de saudiți sau Turcia. În UE, unde creștinismul e prigonit, Hristos e înlocuit cu Mahommed, iar în locul crucii tolerante se pune semiluna talionul. În tot mai multe metropole occidentale comunitățile musulmane își impun candidații lor în consiliile locale și primari, precum și legea restrictivă Șaria. Paradoxal, victime ale islamizării Europei Occidentale îi vor cădea tocmai activiștii de stânga, anarhiștii, propagandiștii LGTB sau multiculturaliștii care au dus o politică furibundă împotriva credinței creștine și a lui Hristos, care le-ar fi restrâns drepturile lor, pentru că se ridică o comunitate musulmană unită, radicală și care prin legea Șariei îi elimină din peisaj pe acești atei intoleranți ce frecventează cluburile și consumă droguri vinerea seara.Nu întâmplător teroriștii islamiști au organizat atentatele vineri seara în Europa.

În Londra situația era de mult coaptă pentru victoria unui musulman la primărie. De ani de zile mă întâlneam cu prieteni reîntorși din capitala Regatului Unit, care îmi spuneau că nu au văzut un englez cât au stat în marea metropolă. Londra a devenit în ultimii doi ani o federație de ghetourri musulmane cu pakistanezi, arabi, indieni și turci care fac legea în oraș. Mai mult, de ani de zile patrulele musulmane impun neoficial legea religioasă Șaria în cartierele musulmane în care celebrii polițiști londonezi cu pălării țuguiate nu mai au curajul să intre. Fete tinere cu fuste scurte sunt atacate cu cuțitul și tăiate în preajma moscheilor pentru că au încălcat legea musulmană ce interzice femei dezgolite și fără burka în preajma moscheilor. Din punct de vedere spiritual Anglia era pierdută pentru creștinism. Toți știm că biserica anglicană a luat ființă în secolul XVI, când regele Henric al VIII-lea nu și-a putut ține în pantaloni dorința și a divorțat de soție fără acceptul Papei ca să se poată căsători cu amanta Anna Boleyn. S-a rupt de Roma și a întemeiat Biserica Anglicană ca să poată divorța și căsători cu amanta. În epoca

contemporană imigrația musulmană și propaganda de stânga laburistă ateistă împotriva tradiției creștine a dat lovitura de grației Bisericii Anglicane, golită de sens și conținut. Treptat locul Bisericii lui Hristos a fost luat de Biserica lui Mahomed, cu concursul activiștilor multiculturaliști de stânga, atei orbiți de ura împotriva lui Hristos, care au primenit moral, politic și spiritual prima victorie a unui musulman la Primăria Londrei. Victoria avocatului musulman pakistanez Sadiq Khan de 45 de ani a venit ca o încununare a politicii de stânga care a favorizat imigrația musulmană. Sadiq Khan, fiul unui șofer, s-a născut într-un bloc ”comunist” de locuințe sociale din Londra, a făcut box ca să-i poată bate pe cei care îl porecleau ”paki” și a urmat o universitate de stat foarte slab cotată. A fost ministru al transporturilor și a câștigat alegerile propunând un program social de finanțare a imigranților, de alocare de ajutoare sociale refugiaților și săracilor, de a menține transportul în comun subvenționat pentru cei ce locuiesc în ghetouri și pentru sprijinirea construcției de moschei. Sigur că milioanele de musulmani din Londra s-au așezat la coadă ca să voteze candidatul care le satisface interesele economice și religioase. Cu Sadiq Khan primar Londra devine un oraș de asistați social sau un fel de Bagdad sau Raqa, în care interesele comunității de imigranți va prima, accelerând procesul de islamizare și desființare a religiei creștine. Un nou oraș se prefigurează pe harta Europei – Londonstan, care simbolic înseamnă sfârșitul Angliei creștine și europene. Data viitoare, când vizitați Londra să nu uitați ca bărbați să vă luați șalvarii, iar ca femei să lăsați fustele scurte acasă, eventual să aveți burka la purtător când veți admira Turnul Londrei sau schimbarea gărzii la Palatul Regal. Totuși, să vedem și partea bună a situației: înmulțirea patrulelor musulmane va duce la rărirea femeilor alcoolice adormite pe caldarâmul londonez, un brand de Londra, vineri seara când ies din cluburi, tocmai când muzeinii cheamă la rugăciune!!! Adio, Londra, Welcome, Londonstan!

Ionuț Țene

Politolog american acuza NATO ca actionează provocator. „Este posibil un razboi cu Rusia?”

NATO se apropie tot mai mult de granitele Rusiei, riscand sa sacrifice cooperarea cu Moscova, crede politologul american Stephen Cohen.NATO, avand in frunte SUA, isi intareste randurile trupelor de uscat, maritime si aeronautice in apropierea granitelor rusesti. In aceste conditii, reactia Moscovei, care trimite avioane sa supravegheze o nava americana de razboi, aflata nu departe de o baza militara din Kaliningrad, nu e surprinzatoare, remarca Cohen, intr-o analiza pentru The Nation, intitulata „Este posibil un razboi cu Rusia?”.

In acelasi timp, Washington si Bruxelles isi maresc considerabil prezenta militara in Europa de Est, acuzand Moscova de „provocari la adresa NATO”. In acest caz, insa, tocmai Alianta joaca rolul de provocator, mai scrie politologul.

„Aceste actiuni ale NATO pot aduce aminte locuitorilor Rusiei de invazia Germaniei naziste din 1941, ultima oara cand forte militare de astfel de dimensiuni au fost mobilizate la granitele tarii”, a mentionat Cohen.

„O Rusie in plina recrudescenta vrea mai multa putere si dovedeste un comportament tot mai agresiv”, a spus recent noul comandant al trupelor NATO in Europa, Curtis Scaparotti, justificand, intr-un fel, prezenta masiva a trupelor aliate la granitele Federatiei Ruse.

NapocaNews

Nu dați vina pe Trump, democrația americană era în criză înainte de elActualitate • Extern

Donald Trump ar trebui să fie candidat pentru prezidențialele din noiembrie, iar Bernie Sanders nu ar trebui sa fie. Nu este o judecată făcută pe baza meritelor vreunuia dintre candidați, pe baza filozofiei politice sau a poziției politice. Este vorba în schimb despre un principiu despre care se presupune că stă la baza mândriei americanilor, însă pe care mulți îl ignoră – democrația, scrie Kurt Einchenwald într-un articol publicat de Newsweek.

În ultimele decenii, democrația a fost privită ca un impediment de către cei aflați la putere, care consideră că alegătorii stau în calea rezultatelor ”corecte”. Voința electoratului este tratată cu dispreț, e privită ca ceva de dat la o parte din fața marelui obiectiv de a veni la putere. Suprimarea alegătorilor, manipularea regulilor de vot și trucurile mizerabile pentru manipularea alegatorilor au devenit realitatea de zi cu zi în sistemul electoral american. SUA se află acum pe locul 20 în topul calității democrației, spune Economist Intelligence Unit, după Uruguay. În 2007 SUA erau pe locul 17. Politicienii și liderii partidelor par să gândească precum personajul lui Juan Peron din filmul muzical ”Evita”: ”E supărător că trebuie să facem alegeri pentru cauza noastră, că trebuie să obținem majoritatea”.

În cursa prezidențiala din 2016, dispețul de sorginte peronistă față de electorat se manifestă plenar prin încercările republicanilor de a-și opri propriul candidat, Trump, și prin încercările unor democrați de a-l încorona pe Sanders drept câștigător.

Trump câștigă milioane de voturi, iar liderii Partidului Republican încearcă să ignore aceste voturi. La începutul cursei electorale aproape că nu conta pentru liderii republicani cine va fi câștigătorul (Bush, Rubio sau Romney). Însă acum că Trump a scăpat în câștigător, aceiași lideri încearcă să pună la cale mașinațiuni pentru a-l opri.

Pe de altă parte, avem susținători și strategi de campanie ai democratului Sanders care discută în mod public despre modul în care pot bloca candidatura lui Hillary Clinton, chiar dacă ea va câștiga cele mai multe voturi la alegerile primare. Au șanse mici de succes. Însă ideea este că, indiferent de cât de multe voturi va primi Clinton, Sanders se poate folosi de regulile nominalizării pentru a disprețui aceste voturi. Este vorba aici despre superdelegații care nu sunt obligați să respecte votul alegătorilor. La democrați sunt 712 superdelegați care nu sunt obligați să voteze așa cum au afirmat public că vor vota (519 au afirmat că vor vota pentru Clinton și 39 pentru Sanders până în acest moment). Până de curând, Sanders și ai săi au susținut că acest sistem al superdelegaților este nedemocratic, însă cum susțin că vor încerca sa îi convingă să treacă de partea senatorului din Vermont, chiar dacă el va pierde votul popular...

Sfatul pentru ambele tabere? Lăsați-o baltă! Da, este dezamăgitor să descoperi că electoratul nu îți împărtășește opiniile. Da, este mereu posibil să manipulezi și să forțezi regulile și să le manipulezi plecând de la ideea că știi mai bine decât alegătorii ce este bine pentru ei. Și da, poate că alt candidat ar fi mai puternic la alegerile generale decât cel pe care alegătorii îl selectează acum.

Cui îi pasă? Nimic nu poate fi mai distructiv pentru ambele partide decat nesocotirea voinței electoratului. Americanii trebuie să înceapă să creadă în democrație. Dacă majoritatea americanilor care votează decid că vor să fie conduși de Trump, sau Cruz, sau Clinton, sau

Sanders, atunci așa să fie. Dacă o parte a electoratului nu votează în această toamnă pentru că candidatul preferat nu a câștigat voturile necesare la alegerile primare, atunci e păcat – înseamnă că aleg să-i lase pe alții să decidă viitorul țării. Democrația nu e complicată: cine ia mai multe voturi câștigă. Asta e.

Primul pas: cei care nu sunt de acord cu tine sunt proști, iraționali sau corupți

Din păcate, conservatorii au o lungă istorie a încercărilor de a trece peste votul electoratului și de a se asigura că doar alegătorii ”potriviți” au acces mai ușor la urne. În timpul unui discurs din 1980, Paul Weyrich, fondatorul curentului conservator modern, a spus-o limpede: ”Nu vreau să voteze toată lumea. Ascendentul nostru la urne crește pe măsură ce numărul alegătorilor se reduce”.

Din când în când, politicienii recunosc că mașinațiunile lor legate de regulile de vot au urmărit să împiedice prezența la urne au unui anumit tip de oameni. În 2013, procurorul general din Texas și actualul guvernator, Greg Abbott, a spus clar că planurile sale de reconfigurare a circumscripțiilor erau concepute ”pentru a spori șansele electorale ale Partidului Republican, în defavoarea democraților” și nu pentru a limita accesul la urne pentru minorități. Impactul asupra minorităților a fost doar accidental, spunea el, nu pentru că erau minorități, ci pentru că minoritățile îi susțin pe democrați...

Alți oficiali au mers și mai departe, spunând că oamenii care nu plătesc taxe nu ar trebui lăsați să voteze și studenții nu ar trebui să aibă drept de vot. Un editorialist conservator scria atunci că a da drept de vot săracilor este ca și cum ”ai da chei potrivite unor hoți”. În 2010, fondatorul grupării conservatoare Tea Party, Judson Phillips, a susținut ideea că numai proprietarii de bunuri imobile să poată vota. Alții au susținut atunci că votul este viciat de faptul că au acest drept mulți oameni neinformați.

Acest mod de a gândi – cei care nu sunt de acord cu tine sunt proști, iraționali sau corupți – este primul pas pe care care conduce democrația pieire. De exemplu, unii liberali susțin că cei din categoriile inferioare ale societății votează împotriva intereselor lor economice aliindu-se cu republicanii, fără să se gândească la posibilitatea că interzicerea avorturilor este o problemă mai mare pentru ei decât bunăstarea materială. La fel, unii conservatori susțin că oamenii ce îi votează pe democrați o fac pentru că vor bani de la guvern, nu susținerea drepturilor minorităților sau pentru extinderea asigurărilor de sanatate. La fel, se crede studenții nu știu să voteze suficient de inteligent și că cei în vârstă votează pentru conservatori doar pentru ca sunt rasiști.

Pasul doi: favoritul tău va câștiga, în ciuda evidențelor

Următorul pas: să susții că favoritul tău va câștiga, în ciuda evidențelor. La ultimele alegeri, conservatorii au contorsionat sondajele în așa fel încât să extraga de acolo indicii imaginare ca

favoritul lor va câștiga. Era vorba despre Mitt Romney. Acum, susținătorii democratului Sanders îi critică pe cei care spun că este matematic imposibil ca acesta să obțină nominalizarea, venind cu scenarii suprarealiste.

Pasul trei: strigă tare ”Fraudă!”

Ultimul și cel mai grav pas: să țipi că s-a fraudat și s-a manipulat. Este pasul ce decurge logic din cei precedenți. Dacă potrivit discursului tău orice om rațional este de acord că candidatul tău va câștiga (în sondajele tale), atunci eventuala lui înfrângere nu poate fi decât rezultatul unei fraude. De exemplu, când Sanders a câștigat câteva state la rând, susținătorii lui Clinton s-au plâns că procesul electoral din acele state este nedemocratic. Când Clinton a câștigat alegeri în care au putut vota doar democrații, atunci susținătorii lui Sanders s-au plâns că sistemul a blocat votul independenților sau, mai rău, că s-a ”umblat” la votul electronic. Așa a fost și înainte: când Obama a câștigat alegerile din 2008, 52% dintre republicani au considerat că e vorba de o conspirație a unei asociații care a înregistrat pentru vot oameni cu venituri foarte mici. În 2012, 49% dintre republicani au acuzat același lucru, deși asociația cu pricina dispăruse în 2010.

În 2004, liberalii au spus că George W. Bush a câștigat prin frauda în Ohio. În 2012, conservatorii au spus că Obama a câștigat în același stat tot prin fraudă. În 2004, republicanii au strigat ”Fraudă!” la alegerea unei senatoare democrate și i-au cerut procurorului general al SUA să formuleze acuzații. Acesta a venit și a spus că nu are de gând să aducă oameni nevinovați la tribunal. La scurt timp a fost demis.

De fapt despre ce este vorba? Într-o lucrare din 2010 a cercetătoarei Lorraine Minnite bazată pe date din decenii de alegeri se arată că au fost condamnați mai mulți americani pentru încălcarea legilor pentru protecția păsărilor decat pentru fraudă electorală. ”Frauda în sine este un eveniment relativ rar”, scrie ea. ”Problema este mai degrabă mitul fraudei, care poate influența numărătoarea voturilor și, mai important, poate modifica regulile, erodând dreptul fundamental la vot”.

Hoțul strigă hoții

Logica ”hoțul strigă hoții” functioneaza astfel. Republicanii au sustinut mult timp ca la vot au fost înscriși milioane de oameni fără documente care să voteze în locul altora. Este o logică slabă, pentru că oare cât de mulți pot fi cei intrați ilegal în SUA care să riște în felul acesta să fie descoperiți și deportați? Scriptele arată că potențialele fraude pleacă de la transcrierea greșită a numelui unei persoane sau de la decesul unui individ în aceeași zi în care a votat. Tot scriptele arată că la fiecare ciclu electoral nu se înregistrează decât insignifiant de puține asemenea probleme. Iar a spune că frauda uriașă nu este descoperita pentru că artizanii sunt extrem de inteligenți este ca și cum ai spune că în Statuia Libertății trăiesc maimuțe roz, însă acest lucru nu poate fi dovedit pentru că ele se ascund foarte bine.

Însă mitul persistă și este folosit în continuare. Servindu-se de fraudele imaginare, republicanii au impus reguli pentru cărți speciale de alegător. În Texas s-au înăsprit regulile pentru obținerea

cărții de alegător, deși după exprimarea a 39 de milioane de voturi, frauda legată de cartea de alegător au fost de 0,0000005%. În ultimii zece ani, numărul celor care au comis asemenea fraude în Texas este mai mic decât al celor atacați de rechini în ultimele nouă luni într-un stat fără ieșire la ocean – Nevada.

În 2002, președintele Bush a dorit și el să rezolve această problemă imaginară prin modificarea regulilor de vot. Pentru înregistrare erau valabile până atunci documente de identitate cu fotografie (permis de conducere, pașaport, legitimație de student), dar și facturi pentru utilități, documente bancare, documente emise de autorități în care să apară adresa alegătorului. Toate acestea au fost eliminate. Au ramas valabile doar documentele cu fotografie, iar unele state au acceptat doar documente care oferă dovada cetățeniei americane (pașaport, certificat de naștere, documente de naturalizare). Aici intervine o realitate americană despre care rareori se vorbește – 7% din electoratul total și 12% dintre americanii săraci nu au asemenea documente, iar una din trei femei nu poate dovedi cu acte că este cetățean american după ce și-a schimbat numele prin căsătorie. 11% din electorat nu are permise de conducere sau documente cu fotografie. În rândul celor de culoare, probabilitatea aceasta este cu 33% mai mare decât în cazul albilor. În Texas, spre exemplu, nu au mai fost acceptate pentru votare legitimațiile de student, în schimb sunt considerate în regulă permisele de port armă. Cu cine voteaza studenții, afro-americanii și cei săraci? Dar deținătorii de arme?

Experții au criticat dur aceste fenomene din democrația americană. ”Într-o democrație, restrângerea dreptului de vot este greu de justificat. Motivațiile politice pentru restrângerea dreptului pentru anumite grupuri, precum minorități rasiale, nu pot fi exprimate public... În schimb sunt folosite amenințări mitice”.

Una dintre aceste amenințări este... comunismul. Când o ligă a femeilor care votează a atacat în justiție (și a câștigat) o lege ce restrângea dreptul de vot, inițiatorul legii, Kris Kobach, din Kansas, a spus sec că sunt o adunătură de comuniste.

Desconsiderarea electoratului s-a înrădăcinat în sistemul politic american și, atât timp cât o tabără sau alta găsește o ocazie pentru a-și promova viziunea sau cruciada proprie în loc să lupte pentru ca toată lumea sa voteze, calitatea democrației americane va continua să scadă.

Desigur, este greu să-ți convingi susținătorii că viziunea lor politica nu poate fi înfrântă la alegeri decât prin fraudă. Într-o perioadă în care toate site-utile și toate cărțile cântă mereu refrenul ”tu ai dreptate, iar cei care ți se opun sunt răul” e greu pentru cineva să creadă că atunci când cei ”răi” câștigă asta se poate întâmpla fără fraudă. Foarte puțini republicani și democrati vor accepta ca majoritatea electoratului pur și simplu nu e de acord cu ei.

Adevărul este că fiecare tabără pierde din când în când. Este natura democrației. Iar pentru cei ce nu pot accepta asta, care vor să manipuleze regulile, sau să facă votul la fel de dificil precum cumpărarea de droguri ilegale, sau, metaforic, să stea cu bâta în ușa secției de vot, e bine să nu-i mai citeze pe James Madison, Susan B. Anthony și Martin Luther King și să spună ca sunt personificarea măreției Americii. În schimb, ar trebui să accepte că eroul lor este Kim Jong-un,

liderul suprem din Coreea de Nord, ale cărui obiective politice nu sunt niciodată respinse de un electorat cicălitor.

Călin MarchieviciPublicat acum 56 minute

+2"Democratia" actuala (asa cum se prezinta ea acum nu pot s-o pun decit intre ghilimele) este un avorton, aflat la ani lumina de ceea ce gindeau grecii antici sau iluministii. Atita timp cit "democratia reprezentativa", grav bolnava si adinc denaturata, nu va fi inlocuita printr-o reala "democratie participativa", vom trai, simplu, intr-o dictatura mascata.

Academicianul Dan Berindei, înainte de 9 mai, Ziua Independenței de Stat a României: Există pericolul dispariției patriotismului! Mass media prezintă patriotismul cu ironie, în cel mai bun caz, dacă nu ca pe ceva negativ

De Ș tefania Brându ș ă   /   Știri   /   Publicat: Sâmbătă, 07 mai 2016, 21:19   /   Actualizat: Sâmbătă, 07 mai 2016, 21:26   /   0 comentarii

 

La cei 93 de ani, academicianul Dan Berindei vorbește, într-un interviu difuzat de TVR, despre semnificația zilei de 9 mai, despre patriotism și pericolul dispariției lui. Descendentul domnitorului Brâncoveanu privește cu optimism viitorul României, pe care o consideră o țară dăruită de Dumnezeu, și nădăjduiește într-o trezire a poporului român.

In interviul acordat pentru emisiunea M.A.I aproape de tine, difuzată de TVR, cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Independenței de Stat a României, academicianul Dan Berindei explică de ce este importantă această dată în Istoria României:

"Este o dată esențială, pentru că independența este prețioasă pentru oricare popor, pentru oricare stat. Există și alte date importante, dar trebuie să remarc că datele acestea au început să fie cam uitate. Din ce în ce mai mult, noile generații nu le mai iau în considerare și nu le mai dau prețuirea și respectul care li se cuvin. Ziua de 9 mai ar merita tot respectul din partea tuturor celor care sunt pe acest pământ românesc".

Din păcate, remarcă academicianul Dan Berindei, ne aducem aminte de aceste date semnificative ale Istoriei, și de oamenii care au înfăptuit momentele majore din trecutul țării, tot mai rar. De vină ar fi, consideră istoricul Berindei, ceea ce se întâmplă azi cu Istoria în școli.

"Este o problemă de învățământ, de instrucțiune. În școală, istoria are din ce în ce mai mult un loc strâmt. Este această explozie a științelor exacte, foarte fericit dintr-un punct de vedere, dar, din păcate, partea umanistă se restrânge tot mai mult. Or, oamenii au nevoie și de partea umanistă, pentru că altfel riscă să devină niște roboți.  Astăzi sunt anumite clase în care istoria nu se studiază deloc, iar in restul cazurilor s-a redus numărul de ore de istorie, ajungându-se la o oră pe săptămână. Istoria trebuie simțită. Știută și simțită", spune academicianul Dan Berindei.

Dispariția patriotismului

Tot la timpul trecut se referă Dan Berindei și când este rugat să compare patriotismul românesc cu cel al altor popoare. Și ne îndeamnă să luăm exemplu de la americani, care știu să cultive copiilor încă de mici acest sentiment.  

"Pentru patriotism ar trebui să avem acest reper: America. Pentru că nu există azi un popor mai patriot decât americanii. În toate filmele apar steagurile, apar cântecele, ceremoniile militare, acest simțământ fiind întreținut în sufletele americanilor. Ceea ce este și mai interesant e că, în fond, America reprezintă un amalgam etnic, un creuzet cu nu știu câte etnii. Și totuși, oamenii aceia se simt americani și au patriotism american. Or, noi ne-am născut români, generație de generație lucrul acesta era un lucru capital. Astăzi s-a cam pierdut asta. Eu am avantajul și, dacă vreți, raritatea, de a fi trăit în perioada interbelică. Țin minte acea perioadă, ce impact necontenit avea asupra oamenilor ceea ce se întâmplase în timpul Primului Război Mondial: războiul, urmările lui, Unirile succesive. Toate acestea se simțeau de oameni ca un lucru direct legat de existența lor. Exista acest sentiment foarte puternic al memoriei sacrificiilor și luptelor pentru a se ajunge unde se ajunsese. Aceste lucruri astăzi nu mai există".

Academicianul Dan Berindei consideră că există pericolul dispariției patriotismului, câtă vreme în prezent se duce și "un fel de campanie potrivnică". Și mai grav este că, admite istoricul, dispariția acestui sentiment poate duce la destabilizarea unui stat. 

"În mass media se prezintă patriotismul cu ironie, asta în cel mai bun caz, dacă nu ca ceva negativ.

"Vă dau un exemplu: Polonia. Nici nu s-ar putea pune o astfel de ipoteză, că polonezii nu sunt patrioți. E ceva înnăscut. Și aventurile pe care le-au avut în cursul istoriei lor au demonstrat această tărie, de dragoste de patrie. Și în privința noastră s-a întâmplat asta. Dar astăzi am ezitări, și, în bună măsură și din cauza noastră, a celor prezenți. Și a învățământului. Eu sper in trezire. Si întâlnesc tineri care regretă că este această situație, dar nu suficient pentru remedierea unei situații generalizate".

România, o țară dăruită de Dumnezeu, nu e o țară oarecare

Academicianul Dan Berindei crede însă că românii au motive suficiente să se simtă legați de pământul românesc, de România: 

"Foarte mulți se rezumă la propria lor persoană, la familia lor, la un mic cerc de prieteni. Și dincolo de asta nu mai văd nimic. Or dincolo de asta este Țara. Este o țară dăruită de Dumnezeu, nu este o țară oarecare. E o țară care are o diversitate extraordinară și care a avut o bogăție foarte mare, din care, totuși, au mai rămas elemente numeroase. Toate motivele ca să te simți legat de această țară. Dar oamenii au fost crescuți mai mult să se uite în altă parte, nu la propria țară.Cei din generația actuală, care pleacă să studieze în străinătate și nu se mai intorc în țară, îi pierdem pentru că sunt buni, dar și pentru că nu au o conștiință patriotică, nu au o conștiință națională. Nu au dorința să contribuie la ridicarea țării lor. Nu-i preocupă. Și lucrul acesta, însumat, dă o situație îngrijorătoare".

Rămâne însă un optimist hotărât în ceea ce privește viitorul României:

"Cred în viitorul acestei țări, dincolo de toate nemulțumirile pe care le am. Cred în steluța aceea de sus a românilor. Cred că națiunea asta are calități, pe lângă defecte, care o vor face să răzbată. Totul e să își păstreze unitatea și să își dezvolte puțin sentimentul ăsta, n-aș spune colectivist, ci de solidaritate cu conaționalii, de solidaritate cu acest pământ. Să simtă apartenența sa, să nu se considere un simplu locatar. Să simtă că aici sunt rădăcinile lui și nu se poate rupe de ele. Ar trebui ca românii să crească și să fie educați de mici cu acest sentiment".

Cutremur la Washington: Ron Paul va fi Secretar de Stat dacă Trump câștigă© Foto: TtarasiukINTERNAŢIONAL09:06 06.05.2016(reînnoit 22:20 06.05.2016) Sa primesc un link scurt27920

Jurnalista neoconservatoare Jennifer Rubin a postat miercuri pe Twitter, cu hashtagul #thingstoworryabout, că Ron Paul va fi următorul Secretar de Stat al Americii.BUCUREŞTI, 6 mai — Sputnik. Ron Paul are 80 de ani, este tată a 5 copii şi a fost membru al Camerei Reprezentanţilor din 1976 până în 2013 când s-a retras.

© SputnikVezi cât planifică Donald Trump să cheltuiască în campania electorală

Miercuri, jurnalista neoconservatoare Jennifer Rubin a postat pe Twitter „Ron Paul ca Secretar de Stat". Hashtagul folosit de Rubin a fost #thingstoworryabout. Ea se teme că Ron Paul va fi numit în funcția de Secretar de Stat în administrația lui Donald Trump, în cazul în care miliardarul ar câștiga președinția Statelor Unite ale Americii.

Jennifer Rubin lucrează pentru The Washington Post și îmbrățișează linia neoconservatoare de politică externă. Susține "excepționalismul american", intervenția militară în afara granițelor și războiul fără sfârșit împotriva „terorismului".

Până în prezent, Donald Trump nu a declarat că îl va numi pe Ron Paul în calitatea de Secretar de Stat. Dacă octogenarul retras în 2013 din politică ar ajunge Secretar de Stat, el ar revoluționa securitatea și ordinea globală. Ron Paul este un urmaș al lui George Washington și s-ar opune alianțelor încurcate cu alte națiuni și războaielor de agresiune.

"Uitați, suntem în stare de faliment ca națiune. Nu putem continua să punem în aplicare o Pax Americana în timp ce granița noastră de sud permite imigranților ilegali și teroriștilor să inunde țara noastră", a spus recent Ron Paul.

Bazele americane din Coreea, Japonia, Europa și din alte părți ale lumii ar fi retrase. Viziunea lui Ron Paul respinge confruntarea cu Iranul, embargoul împotriva Cubei, precum și acțiunile militare externe. El pledează pentru încheierea participării la conflictele din Irak și Afganistan.

"Aceasta este politica de prietenie, libertate și non-intervenționism și totuși oamenii atacă în mod greșit această filosofie ca izolaționistă. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr", și-a argumentat fostul republican filosofia.

Ron Paul este cunoscut ca un fanatic critic al Organizației Națiunilor Unite, al NATO și al Curții Penale Internaționale. Filosofia lui anti-globalistă nu acceptă deloc Organizația Mondială a Comerțului, Parteneriatul de Securitate și Prosperitate din America de Nord, Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA), Acordul Central American de Comerț Liber (CAFTA) și Parteneriatul Trans-Pacific (TPP).

"Comerț liber cu toți și alianțe încurcate cu nimeni a fost dintotdeauna cea mai bună politică în relațiile cu alte țări pe scena mondială", declara în 2009 Paul.

Ron Paul este autorul mai multor cărți. Cea mai interesantă dintre lucrările sale este "End the Fed", în care arată cum Rezerva Federală (Banca Centrală a Statelor Unite), creată de dinastiile financiare Morgan şi Rockefeller, este o entitate privată coruptă şi neconstituțională care nu ar trebui să existe.

Sputnik Moldova http://sputnik.md/moldova_romania_international/20160506/6433460.html#ixzz4830s8wan

Bloomberg: Shinzo Abe a spart „izolarea" Rusiei prin vizita la Sochi© Sputnik/ Михаил Климентьев

INTERNAŢIONAL10:16 06.05.2016(reînnoit 10:56 06.05.2016) Sa primesc un link scurt8610

„Japonia este țara care nu are prieteni în propria regiune. Iată de ce relațiile cu Rusia sunt extrem de importante pentru ea", explică un expert rus.

Chișinău, 6 mai — Sputnik. Vizita prim-ministrului Japoniei, Shinzo Abe la Sochi a spart paravanul „izolării internațională" în care s-a pomenit Rusia după alipirea Crimeei acum doi ani, scrie Bloomberg, citat de RIA Novosti.

© Sputnik/ Јевгениј БијатовLavrov: Rusia nu tinde spre confruntare nici cu SUA, nici cu UE

Premierul Japoniei, aliatul cheie al SUA în Regiunea Asia-Pacific, a ignorat apelul președintelui Barach Obama de a renunța la vizita în Rusia. Astfel, el a creat un precedent periculos pentru Washington, devenind primul lider din G7 care a decis să se întâlnească cu președintele rus în format bilateral. Acum, după Abe, Federația Rusă va fi vizitată de premierul italian Matteo Renzi, care urmează să participe la forumul investițional anual de la Sankt Petersburg din luna iunie.

Shinzo Abe și-a planificat să pună în discuție reglementarea disputelor teritoriale din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și căutarea unor soluții reciproce pentru astfel de

probleme, precum criza siriană. De asemenea, prim-ministrul japonez intenționează să propună un plan de cooperare în opt direcții pentru susținerea economiei rusești, inclusiv în energetică și în sectorul dezvoltării industriale pentru Orientului Îndepărtat rus.

„Japonia nu își poate permite un asemenea lux, precum „izolarea" Rusiei, întrucât vecinii săi, marile puteri regionale China și Coreea de Sud, au o atitudine prudentă față de ea", menționează expertul Centrului Carnegie de la Moscova Aleksandr Baunov. Potrivit analistului, Abe nu este atât de naiv încât să aștepte o rezolvare rapidă a problemei Insulelor Kurile, însă el este gata să încurajeze fluxul de investiții și credite japoneze în Federația Rusă, pentru ca țara sa să poată face concurență Chinei.

„Japonia este țara care nu are prieteni în propria regiune. Iată de ce relațiile cu Rusia sunt extrem de importante pentru ea", a conchis el.

Sputnik Moldova http://sputnik.md/moldova_romania_international/20160506/6435388.html#ixzz4831A1e6h

Noul Naționalism glorifică Viața și Persoana2 mai 2016 · by Ilie Catrinoiu · in Analiza, Politice, Sputnik. ·

Reprezentanţii Noului Naţionalism să dea dovadă de competenţă şi să iasă din vraja liberalismului. Aşa numitele „căsătorii” cerute de homosexuali sunt alt pas al liberalismului de distrugere a democraţiei şi de implementare a dictaturii transumaniste.

Editorial de Ilie Catrinoiu

În ultima săptămână peisajul politic românesc a suferit o resuscitare. Marian Munteanu a fost lansat de PNL în cursa electorală pentru București, iar Laurențiu Rebega a inaugurat sâmbătă la Sibiu Partidul Forţa Naţională în prezenţa preşedintei Frontului Naţional din Franţa, Marine Le Pen. Sunt, astfel, două partide naționaliste, PRU (condus de Bogdan Diaconu) şi PFN, secondate probabil de al III-lea, PNL, în cazul în care Marian Munteanu va reuşi să se impună.

ONG-urile sorosiste, pseudo-intelectualii tranziţiei, băsescologii, liberalii şi formatorii de opinie cu facultatea terminată în comunism, oameni blazaţi şi fără metafizică de care societatea românească nu mai scapă de un sfert de secol, au intrat în trepidaţii de frică să nu îşi piardă PNL-ul doctrina liberală sau să nu le joace SRI-ul destinele la poker.

Dar ceea ce ne interesează este alt aspect. Noul naţionalism are o misiune extrem de grea. Noul naţionalism trebuie să scoată societatea românească din autism, din minoratul opiniei şi din subdezvoltarea cronică în care zace. Mai mult decât atât, noul naţionalism e singura şansă a democraţiei. Nu ştim, deocamdată, dacă liderii naţionalişti menţionaţi mai sus cunosc într-adevăr realitatea actuală a mileniului III. Pentru că ne aflăm, totuşi, la un sfert de secol de la dispariţia comunismului, şi să scarpini motanul şi azi pe anticomunism este de-a dreptul anacronic.

În primul rând, noul naţionalism trebuie să abandoneze total retorica anticomunistă. Anti- ceva nu poţi fi decât dacă acel ceva există şi te confrunţi cu el. Cum comunismul nu mai e şi nici nu va mai fi, să fii anticomunist în România de azi înseamnă să duci poporul în noaptea raţiunii şi să-l ţii departe de lumea actuală, de marile dezbateri de azi şi de problemele de azi.

Recomandăm celor suferinzi de autism, jurnalişti şi pseudo-intelectuali frustraţi că în tinereţea lor marxist-leninistă nu au ridicat nici măcar un gând împotriva comunismului, să termine cu vrăjeala. Nu mai ţine!

Să fii democrat şi să lupţi pentru democraţie înseamnă să fii prezent, să vezi pericolele de azi, să te lupţi cu atacurile de azi la adresa democraţiei. Nu cu un timp care a trecut acum un sfert de veac.

Îi invit pe marii noştri democraţi să ia în tirul tastaturii noua utopie a mileniului III, noua dictatură: transumanismul. Dar cum nu avem democraţi în România şi cum nu avem nici democraţie, nu ne facem iluzii. Vrem doar să dăm o direcţie corectă Noului Naţionalism de care liderii partidelor naţionaliste sunt responsabili.

Viaţa, sub toate formele ei pe această Planetă, şi specia umană sunt azi în pericol de a fi nimicite şi înlocuite cu Inteligenţa Artificială dacă nu acţionăm. Science Fiction nu mai este deloc Science Fiction! Odată cu dispariţia Vieţii şi a speciei umane dispare şi democraţia. Or, Viaţa şi Persoana umană sunt ceea ce Noul Naţionalism trebuie să apere şi să cultive în mod democratic şi pentru democraţie.

La Forumul Economic Mondial de la Davos s-a discutat serios pe acest subiect.

Un raport al UBS, cea mai mare bancă elveţiană, arată că unele munci pur şi simplu or să dispară pe măsură ce roboţii devin mai sofisticaţi. Raportul mai arată că inegalitatea din interiorul societăţilor, dar şi dintre ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate, implică câştiguri din ce în ce mai mari pentru cei din vârful societăţii, ca de altfel şi pentru ţările dezvoltate în detrimentul ţărilor subdezvoltate. Însă ceea ce este mai grav e că inegalitatea se adânceşte pe măsură ce automatizarea şi Inteligenţa Artificială ocupă societatea, arată banca americană Merrill Lynch. O cercetare a Universităţii Oxford spune că 35 % din muncitorii Marii Britanii şi 47% din cei ai Americii vor intra în şomaj în următorii 20 de ani din cauza roboţilor. Şi James Clapper, director al National Intelligence, a avertizat în februarie Congresul american în privinţa exploziei şomajului din cauza Inteligenţei Artificiale.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că ţările subdezvoltate, cum este cazul României, au de suferit mult mai mult decât ţările dezvoltate din momentul în care roboţii vor ocupa forţa de muncă. Suntem practic epuraţi etnic, în mod non-violent, de un sistem economico-tehnologic construit special împotriva factorului uman. Putem spune fără să exagerăm că Hitler şi Lenin au fost nişte copii nevinovaţi în comparaţie cu sistemul economic liberal-transumanist în care am intrat după 1990!

Prin urmare, reprezentanţii Noului Naţionalism să dea dovadă de competenţă şi să iasă din vraja liberalismului. Aşa numitele „căsătorii” cerute de homosexuali sunt alt pas al liberalismului de distrugere a democraţiei şi de implementare a dictaturii transumaniste. Noul Naţionalism nu cere pedepsirea sau interzicerea homosexualităţii, nu interesează pe nimeni ce face omul în dormitorul lui, dar dezbaterea nu are nimic în comun cu căsătoria şi procrearea în sine, ci cu transformarea omului în produs şi în marfă pentru o utilizare sigură şi de unică folosinţă în industria ingineriei genetice şi tehnologice: un robot nu are nevoie de act sexual ca să se reproducă, ci de tehnologie. Un robot e asexuat la fel ca un transsexual. Angrenajul tehnologico-totalitar devine mult mai eficient din momentul în care omului îi este ștearsă identitatea sexuală şi capacitatea de reproducere.

Noul Naţionalism glorifică Viaţa şi Persoana.

Ilie Catrinoiu este critic social şi membru fondator al Ligii Distributiste Române Ion Mihalache; el scrie despre politică, economie şi cultură dintr-o perspectivă creştină.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik.

Cine a declansat al doilea RAZBOI RECE?La sfarsitul lunii aprilie, viceministrul american al apararii, Robert Work, a anuntat ca 4.000 de militari NATO, inclusiv doua batalioane ale Statelor Unite, vor fi desfasurate in Polonia si tarile Baltice, chiar la granita cu Rusia. Declaratia a venit la cateva ore dupa ce un avion de lupta al Rusiei s-a apropiat periculos de mult de o nava militara a SUA in Marea Baltica, gest interpretat ca un

avertisment lansat de presedintele Putin ca NATO sa-si tina cat mai departe avioanele de spionaj.

inShare

Galerie foto

Play 1 / 1

Dar de ce actiunile militarilor rusi deplasati in interiorul Rusiei sunt considerate de Occident drept o provocare, iar actiunile militarilor americani, dislocati in apropierea frontierelor Rusiei, nu?, se intreaba publicatia americana The American Conservative. Iar inainte ca situatia sa degenereze intr-o confruntare serioasa, sa ne verificam cartile.

Germania ar urmasa puna la dispozitia NATO unul dintre batalioanele care vor fi deplasate in zona Baltica. Plan sustinut insa de doar 31% dintre nemti, potrivit unui recent sondaj de opinie, 57% pronuntandu-se impotriva. Alt studiu sociolog, organizat, de aceasta data, in Italia si Franta, arata ca majoritatea locuitorilor acestor state se opun lansarii unor operatiuni militare impotriva

Rusiei, chiar si in cazul in care trupele Moscova ar intra in Litunia, Letonia, Estonia sau Polonia. "Daca se va ajunge la razboi in regiunea Marii Baltice, aliatii nostri europeni prefera ca americanii sa lupte in locul lor", scrie autorul articolului.

Cand comandantul armatei americane, generalul Ray Odierno s-a retras la pensie, el a fost intrebat care este, in opinia lui, cea mai mare amenintare pentru SUA. In loc de raspuns, el a repetat cuvintele generalului de infanterie marina Joseph Dundorf: "Cred ca este Rusia". In context el a mentionat amenintarile care planeaza asupra celor trei state Baltice si a Ucrainei. Intre timp, cand Odierno a intrat in armata, aceste patru tari faceau parte din URSS si nimeni la Casa Alba nu se gandea atunci, in perioada razboiului rece, ca securitatea lor va trebui, intr-o buna zi, aparata.

"Independenta tarile Baltice a fost unul dintre principalele dividente ale pacii instaurata dupa sfarsitul razboiului rece. Dar cand au devenit ele atat de valoroase pentru interesele americane, incat sa merita un razboi cu Rusia?", se intreaba din nou The American Convervative. Poate ca Putin se afla in fruntea listei dusmanilor Americii, dar poate ar trebui sa incercam sa privim la lumea inconjuratoare de pe pozitia lui, indeamna publicatia.

Cand Ronald Reagan s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov in 1986, Putin abia implinise 30 de ani, iar imperiul sovietic se intindea de la Elba pana la Stramtoarea Bering, din Arctica pana in Afganistan. Rusii erau in Africa, in Marea Caraibe si in America Centrala. URSS era o superputere a lumii, care concura cu SUA. Cand Putin a implinit 40 de ani, Armata Rosie isi incepea retragrea din Europa, iar tara lui se destramase in 15 state. Iar cand Putin a ajuns la putere, URSS isi pierduse o treime din teritoriu si jumatate din populatie.

Marea Neagra, candva un fel de proprietate a URSS, era acum impartita intre Ucraina, Georgia, Bulgaria, Romania si Turcia. Navele militare ruse care pornesc din portul Sankt-Petersburg spre Atlantic trebuie sa treaca pe langa liniile de coasta ale opt tari NATO: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Germania, Danemarca, Norvegia, Marea Britanie.

Putin a vazut cum NATO, in pofida promisiunilor date de americani lui Gorbaciov, cuprinde treptat Europa de Est, parasita de Moscova in virtutea angajametelor asumate de Washington. Acum, Putin aude cum liderii americani sugereaza primirea Moldovei, Georgiei si a Ucrainei in NATO, alianta vazuta de Kremlin ca fiind indreptata impotriva Rusiei.

Daca SUA ar fi pierdut razboiul rece, iar avioane militare rusesti ar fi patrulat nu departe de San-Diego, Pensacola sau Norfolk, cum ar fi reactionat pilotii avioanelor americane de lupta F-16? Daca am fi constatat ca Mexic, Canada, Cuba si o mare parte din America Latina ar fi facut parte dintr-o alianta intreptata impotriva SUA, care gazduiesc pe teritoriul lor baze si militari rusi, am fi interpretat toate astea ca pe "o mana intinsa a parteneriatului"?

"Adunam roadele maniei si indignarii absolut justificate ale poporului rus, furiosi ca am profitt de destramarea imperiului sovietic", sustine publicatia citata, intrebandu-se, in incheiere ca, "daca acum asistam la al doilea razboi rece, sa fie Rusia cea care l-a inceput?".