ARDELEAN RĂZVAN

INVAZIA ANTIHRIŞTILOR

BRAŞOV

2009

Invazia AntihriştilorAutor: Răzvan Ardelean

Coperta: Ardelean Răzvan Mitel, 12 ani; montaj foto computerizat

Copyright pentru limba română:© 2009 Editura Ema

Toate drepturile acordate editurii

Publicat de:Editura Ema – Braşov

Tipărit la Imprimeria „Emaus” srl Braşov, RO.Ediţia I, tiraj 1000 expl.

192 pag, - 14 cm

ISBN: 978-973-7896-12-4

CUPRINS

Introducere 5

Partea I Fundamente spirituale 9

Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor 11

Capitolul 2. Realitatea spirituală 25

Capitolul 3. Cele 3 ceruri. Omul spiritual 36

Capitolul 4. Primul cer 55

Capitolul 5. Al doilea cer 75

Capitolul 6. Al treilea cer 93

Capitolul 7. Confuzii între ceruri 99

Partea II Începutul sfârşitului 109

Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani 111

Capitolul 9. Viitorul apropiat 122

Capitolul 10. Biserica-Frumoasa din pădurea adormită 147

Capitolul 11. Ce să facem, fraţilor? 183

Bibliografie 191

4

Introducere

Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 1 Ioan 2.18 „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” Luca 4.21

Motivul scrierii acestei cărţi este revelaţia faptului că antihriştii, care activau încă de pe vremea Apostolului Ioan, şi-au intensificat activitatea. Pe baza principiului „dublei referiri”, conform căruia orice profeţie din Biblie are o împlinire parţială la o anumită dată urmând ca împlinirea ei integrală să aibă loc la o dată ulterioară, putem afirma că evenimentele descrise în versetele de mai sus au avut o împlinire parţială la momentul la care au fost scrise, dar împlinirea lor totală are loc în prezent.

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. 2 Tesaloniceni 2.7

Antihriştii sunt azi printre noi. Duhul Sfânt, „cel care oprea” până acum manifestarea plenară a „tainei fărădelegii”, va începe să se retragă; ziua a trecut, vine seara şi se lasă întunericul peste naţiuni1. Toate semnele arată că intrăm într-o nouă epocă care va diferi radical de ceea ce cunoaştem.1 În limbaj biblic, toate popoarele, cu excepţia poporului evreu, sunt numite „neamuri” sau „naţiuni”.

5

Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi Marcu 13.22. Aceasta se întâmplă în zilele noastre. În aceste circumstanţe lipsa discernământului spiritual ne face vulnerabili. Să nu ne înşelăm singuri; dacă îngerii care trăiau în prezenţa lui Dumnezeu au putut fi înşelaţi de Satan şi convinşi să-l urmeze, cu atât mai mult noi suntem expuşi acestui pericol, dacă nu ne pregătim. Nivelul spiritual al Bisericii de astăzi este nesatisfăcător şi îşi dovedeşte ineficienţa. De aceea, şi prin intermediul acestei cărţi, Duhul Sfânt vrea să trezească Biserica-”Frumoasa din Pădurea Adormită”.

Pentru a putea pricepe ce se întâmplă în jurul nostru în lumea de azi, avem nevoie să înţelegem fenomenul spiritual. Lucrarea vrea să aducă un plus de claritate celor care sunt preocupaţi de înţelegerea manifestărilor spirituale, atât a celor ce au loc în Biserică, cât şi a celor din afara ei. Fenomenele religioase, esoterice, oculte, paranormale, parapsihologice nu sunt decât expresii ale aceleiaşi realităţi spirituale, care trebuie abordată în mod unitar.

Realitatea spirituală este abordată de pe poziţii creştine, păstrând o echidistanţă în privinţa diverselor confesiuni, iar la baza întregii argumentaţii stă Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu revelat oamenilor. Abordarea teologică nu este în totalitate cea clasică, fapt care va stârni la început, poate, reţineri sau chiar împotriviri, dar pe măsura înaintării în argumentaţie am convingerea că cele mai multe obiecţiuni vor fi depăşite. Biblia ne încurajează să cercetăm lucrurile şi să păstrăm ce este bun.

Chiar dacă Biserica pare să fi obosit, să se fi blazat şi să fi intrat într-o dulce moleşire, Duhul Sfânt este încă la lucru pentru a ne descoperi lucruri şi perspective noi asupra Cuvântului şi lucrării lui Dumnezeu, cele pe care până acum nu

6

le „puteam purta” (Ioan 16.12-14). Fără călăuzirea Duhului toată învăţătura şi înţelepciunea noastră se vor dovedi a fi fost zadarnice.

Am scris această carte sub imperiul urgenţei, în urma unei viziuni, achitându-mă de datoria de a avertiza asupra faptului că intrăm chiar acum într-o nouă fază a „sfârşitului vremurilor”, şi asupra implicaţiilor şi pericolelor legate de aceasta. De aceea cer îngăduinţă pentru acele lucruri care poate vi se va părea că „ar fi putut” sau „ar fi trebuit” spuse „mai bine”.

Vă aştept cu orice fel de observaţii, comentarii, contra-argumente, critici, ca şi eventualele aprecieri, la adresa de mai jos. Îmi ofer disponibilitatea pentru discuţii individuale, ca şi pentru dezbateri sau seminarii legate de acest subiect.

Mă rog ca această carte să devină acel instrument pe care Duhul Sfânt l-a dorit atunci când a dat revelaţia, prin care să se poată împlini voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită în cei chemaţi să fie sfinţi.

Cu dragostea Lui,

Răzvan Ardelean

partner @ clicknet.ro

Braşov

31.03.2009

7

8

Partea I Fundamente spirituale

Şi vorbim... nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. 1 Corinteni 2.13-14

Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor

Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? Matei 16:3

Contextul social-cultural-istoric

Urmărind programele de televiziune putem să ne facem o idee despre contextul social-cultural al momentului. Ca urmare a dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei, a creşterii nivelului de cunoaştere, ne-am aştepta ca în secolul XXI să nu mai credem în fantome, în descântece sau magie. Surprinzător este faptul că, din contră, preocupările sociale s-au intensificat în ceea ce priveşte fenomenul supranatural. Fenomenele paranormale şi activităţile esoterice au invadat viaţa noastră socială. Multă lume practică Yoga, Meditaţie Transcedentală, Bioenergoterapie, Reiki, Radiestezie, Ghicitorie, Divinaţie, Horoscop, Magie, Vrăjitorie, Channeling. Cărţi şi filme ca Harry Poter, Stăpânul inelelor, Medium, Cronici Paranormale, filme documentare despre fantome, au umplut spaţiul nostru cultural. Filme cu eroi posesori ai unor puteri supranaturale (Superman, Batman, Omul păianjen, Ucenicul lui Merlin, Harry Potter etc) au darul de a stârni în spectator pofta de putere, aspiraţia după forţe supranaturale precum şi dorinţa de

11

intra în contact cu eventuale „entităţi” supranaturale care ar putea furniza astfel de puteri. Jocurile pe calculator în care protagoniştii primesc puteri supranaturale prin consumarea unor poţiuni magice, au acelaşi efect. Cărţi de iniţiere în magie, literatură ocultă, parapsihologică, mistică, esoterică, umplu rafturile librăriilor, chiar şi a celor pentru copii. Cărţile pentru copii şi benzile desenate nu mai prezintă lupta între bine şi rău cu victoria celei dintâi, ci de multe ori învinge răul, iar în alte povestiri binele nici nu mai există, lupta desfăşurându-se între rău şi rău. Planşa spiritistă OUIJA se poate acum cumpăra la fel ca orice alt joc de societate.

Încercând să dăm o explicaţie acestui fenomen, am putea ajunge la concluzia, în mare măsură adevărată, că motivul practicării pe scară largă a unor discipline spirituale este legat de faptul că dezvoltarea umană şi-a atins apogeul, aducând cu sine constatarea că resursele naturale obişnuite ale omului sunt insuficiente. În atmosfera concurenţială ce domină societatea de azi, în dorinţa de a avea un avantaj asupra celuilalt, oamenii au început să caute resurse în domeniul supranatural. De asemenea lipsa vindecării prin metode medicale, în anumite situaţii, au determinat oamenii să caute resurse spirituale. Istoria ne arată că întotdeauna au existat persoane care au operat în lumea spirituală pe baza unor cunoştinţe ţinute secrete, iar astăzi tot mai mulţi oameni vor să le descopere, să şi le însuşească şi să le practice.

Aceste preocupări ar fi încetat însă, dacă ele nu ar produs efecte. Cu alte cuvinte, se constată practic că există o lume spirituală, omul însuşi fiind o fiinţă spirituală, deoarece poate influenţa lumea spirituală, şi poate fi influenţat de aceasta.

Motivul fundamental al preocupărilor spirituale ale fiinţei umane trece dincolo de urmărirea unor efecte particulare. Omul caută lucrurile spirituale deoarece a constatat că există

12

o realitate spirituală, iar el, omul, este o fiinţă spirituală în natura lui.

Contextul ştiinţific

Teoria vidului fizic2 .Vidul fizic este un concept modern specific mecanicii

cuantice, şi reprezintă „un obiect cuantic complex şi dinamic care se manifestă prin fluctuaţii”. Vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa-numitei „deplasări Lembov” într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen determinând apariţia efectului Cazimir.

Descrierea ştiinţifică a teoriei vidului fizic a lui Sipov se bazează pe teoriile lui S. Veinberg, A. Salam şi S. Gleshou, şi are la bază trei ecuaţii de vid: a lui Einstein, a lui Heizenberg şi cea a lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometrei lui R. Veitzenbok. Concluzionăm ca teoria lui Sipov este construită pe baze fundamental riguroase.

Teoria Vidului Fizic (TVF) a permis înţelegerea de pe poziţii noi a structurii Universului. Conform acesteia, realitatea, a cărei parte suntem şi noi toţi, se compune din 7 nivele ierarhice:

• Primele 4 nivele inferioare au fost numite „fizică obiectivă”, şi reprezintă obiectul de studiu al fizicii standard.

• Următoarele două nivele au fost numite „fizică subiectivă”, deoarece o serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două nivele, joacă un rol determinant în conştiinţa omului.

2 Sursa: Victor Jalo „ Bazele fundamentale ale unei tehnologii de varf”, în Teodorescu, 2007.

13

• Ultimul nivel, al Spiritului, denumit de Sipov nivelul „Nimicului Absolut” reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. De reţinut este afirmaţia cercetătorilor că „Nivelul spiritului trebuie să aibă un început creator şi volitiv” care incumbă iminenţa esenţei creatoare a Spiritului şi inevitabilitatea esenţei volitive a acestuia.

„TVF ca şi modelele fizice construite, nu numai că ne oferă baze de creare a unei „fizici a conştiinţei”, dar ne permit chiar să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului” concluzionează autorul articolului.

Războiul psihotronic

Vreau să precizez că ceea ce am prezentat mai sus este un extras dintr-o lucrare ştiinţifică. Aceasta, alături de alte lucrări din aceeaşi categorie, au fost prezentate la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice ale Armatei, în legătură cu Războiul energo-informaţional. Armata se preocupă mult şi ia foarte în serios lucrurile spirituale, pe care ei le numesc „energo-informaţionale” sau „psihotronice”. Arme energo-informaţionale au fost utilizate cu succes în războiul din Irak.

Magia, farmecele si descântecele, pe care le credeam apanajul exclusiv al vrăjitoarelor, au devenit, de aproximativ 50 de ani, practici ale serviciilor secrete ale marilor puteri. De atunci domeniul s-a dezvoltat incredibil, mai ales din raţiuni militare, armele denumite parapsihologice fiind experimentate, studiate si folosite în tot mai multe ţări, în primul rând pentru spionaj, dar şi pentru derutarea sau chiar anihilarea inamicului.

14

Un atac parapsihologic sau energo-informational 3 se bazează pe emiterea unui fel de unde în spectrul de frecvenţă situat între 4 şi 13 hertzi, ce te poate influenţa să faci ceva anume, anihilându-ţi voinţa, te poate îmbolnăvi sau chiar omorâ. Metodele folosite sunt influenţa directă provocată de subiecţi umani, un fel de ‘magi’ moderni (ruşii fiind cei mai buni în domeniu), sau tehnologii avansate, respectiv aparate care produc unde ce influenţează negativ organismul uman (la acest capitol primii fiind americanii).

Atacurile parapsihologice (numite şi psihotronice, termen introdus de profesorul Zdenek Rojdak în 1973) pot fi contracarate prin acţiunile altor specialişti în domeniu, un fel de ‘vraci’ care ştiu cum să asigure protecţia sau cel puţin să scoată la timp persoana atacată din zona malefică.

La summitul NATO de la Bucureşti (2008), au participat în jur de 50 de şefi de stat şi de guvern. Pentru protecţia lor a fost desfaşurată o impresionantă armată de profesionişti în paza şi protecţia oficialităţilor de rang înalt. Printre ei, şi persoane care s-au ocupat exclusiv cu protecţia parapsihologica a VIP-urilor summitului de eventuale atacuri mentale, un fel de ‘vrăjitori’ ai serviciilor secrete.

„La summitul de la Bucureşti, câţiva şefi de stat vor avea cu siguranţă propria protecţie parapsihologică adusă de acasă. În primul rând, reprezentanţii statelor care deţin arma nucleară”, a declarat generalul de brigadă dr. Emil Străinu, consilier al Parlamentului României ‘pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi asimetrice’, director al Centrului Special de Situaţii şi Cercetări Ufologie şi Psihotronice. „În momentul de faţă, a fost depăşită faza conflictelor clasice, cu tancuri, mitraliere şi trupe, intrându-se

3 Sursa: Ziarul Libertatea, 30 Martie 2008

15

într-o nouă perioadă, a unor operaţiuni militare speciale denumite neconvenţionale sau a ameninţărilor în care relaţia agresor-ţintă nu mai respectă raporturile obişnuite, încadrându-se în zona conflictelor asimetrice. Cu alte cuvinte, nu mai primeşti direct un pumn în faţă, ca ţintă, ci îl primeşti de la distanţă, prin mijloace nemateriale, invizibile. În această categorie se pot încadra tehnicile de agresiune de tip informaţional-energetic şi agresiunile psihotronice”, a declarat generalul Emil Străinu.

Pentagonul deţine “arma cu rază telepatică”. Pentagonul a declasificat recent un raport ce dezvăluie planurile armatei americane de a se dota cu arme “cu rază telepatică”. Raportul, numit “Bioefectele unor arme non-letale”, se referă la dispozitive care utilizând microunde, laser şi sunete, ar putea cauza inamicului febră, l-ar face să “audă voci”, proiectând cuvinte direct în urechile oamenilor, sau care le pot afecta echilibrul. Cei care doriţi să ştiţi mai multe, citiţi articolul următor pe internet:

http://bisericasecreta.wordpress.com/2008/03/30/bush-putin-si-sarkozy-au-vrajitori-printre-garzile-de-corp/

Fizica Cuantică.

Din nefericire, descoperirilor fizicii cuantice li s-a dat o interpretare anti-Teo-logică şi pro-Tao-logică. O contribuţie decisivă în acest sens a avut-o cartea „Taofizica” (2004) scrisă de cunoscutul fizician Fritjof Capra, în care autorul face o paralelă între fizica modernă şi mistica orientală. El spunea: "În fizica modernă, tema conştiinţei a fost ridicată în legătură cu observarea fenomenelor atomice. Teoria cuantică a arătat foarte clar că aceste fenomene pot fi înţelese doar ca legături dintr-un

16

lanţ de procese, al cărui final se află în conştiinţa observatorului uman."

În lucrarea "Simetrii şi reflecţii - Eseu ştiinţific", fizicianul Eugene Wigner nota: "Nu este posibil să formulăm legile teoriei cuantice într-un mod complet, fără a ne referi la conştiinţă."

"O astfel de ipoteză deschide posibilităţi uluitoare pentru o interacţiune directă între fizică şi misticismul oriental. Înţelegerea conceptului de conştiinţă şi al legăturii sale cu Universul este punctul de plecare al tuturor experienţelor mistice... Dacă fizicienii doresc cu adevărat să includă natura conştiinţei umane în aria lor de cercetare, atunci un studiu al ideologiei orientale le poate asigura cu uşurinţă un punct de vedere stimulant", susţine Capra.

Cea mai importantă trăsătură a viziunii orientale este aceea că toate lucrurile sunt privite ca părţi interdependente şi inseparabile ale întregului cosmic, ca manifestări diferite ale aceleiaşi Realităţi Ultime. Tradiţiile orientale se referă în mod constant la această realitate ultimă, indivizibilă, care se manifestă în toate lucrurile şi din care fac parte toate lucrurile. În hinduism ea este numita Brahman, în budism Dharmakaya, în taoism Tao.

O importantă implicaţie a descoperirilor Fizicii Cuantice este tocmai această conştiinţă a unităţii şi intercorelării tuturor lucrurilor şi evenimentelor, experienţa fenomenelor ca fiind manifestări ale unei unice conştiinţe primordiale. Această unitate devine evidentă la nivel atomic şi se manifestă din ce în ce mai pregnant pe măsură ce pătrundem mai profund în domeniul particulelor subatomice. Diversele modele care descriu lumea subatomică exprimă mereu în moduri diferite, aceeaşi idee, şi anume că elementele constitutive ale materiei şi fenomenele în care acestea sunt

17

implicate sunt interconectate şi interdependente; ele nu pot fi înţelese ca entităţi izolate, ci doar ca părţi ale întregului.

Pe măsură ce coborâm în adâncul materiei, ne dăm seama că deşi ea pare a fi compusă din particule la nivel macroscopic, la nivel atomic masa nu mai poate fi asociată cu „bucăţi” de materie ci cu nişte conglomerate de energie; astfel particulele au o natură intrinsec dinamică. Particulele nu sunt grăunţe izolate de materie, ci “structuri de probabilitate”. Particulele reprezintă condensări locale de câmp, concentrări de energie care vin şi se duc, pierzându-şi astfel caracterul individual şi dizolvându-se în câmpul suport. Einstein spunea că “materia este constituită din regiuni ale spaţiului în care câmpul este foarte intens... în noua fizică nu este loc şi pentru câmp şi pentru materie căci câmpul este unica realitate” (Capra, 2004, 208). Particulele sunt mai curând idealizări utile scopurilor practice, dar fără semnificaţie fundamentală. Aşa cum afirma Niels Bohr: “Particulele materiale izolate nu sunt decât abstracţiuni; proprietăţile particulelor pot fi observate numai prin intermediul interacţiunilor acestora cu alte sisteme”.

Teoria cuantică a relevat unitatea Universului arătând că lumea nu este compusă din entităţi independente între ele. Pe măsură ce coborâm la nivel submicroscopic natura nu ni se mai înfăţişează sub forma unor “cărămizi” solide, dure, ci ne apare mai ales ca un sistem de relaţii care leagă diferitele părţi ale întregului, iar observatorul este întotdeauna inclus în acest sistem, astfel la nivel atomic nu mai funcţionează diferenţierea eu-lume (Capra, 2004, 69,70 şi 134). O particulă elementară nu este o entitate independentă. Ea reprezintă în esenţa ei un sistem de relaţii corelat cu alte sisteme. (Capra, 2004, 134)

Vă mai ofer câteva afirmaţii interesante ale oamenilor de ştiinţă, fizicieni care activează în acest domeniu:

18

• O particulă se poate deplasa înainte şi înapoi în timp tot aşa cum cum se poate deplasa spre stânga sau dreapta în spaţiu. Nu are rost să alegem un sens de curgere a timpului. (Capra, 2004, 184)

• Vidul este departe de a fi un gol. El conţine un număr nelimitat de particule care se formează şi se distrug fără încetare. (Capra, 2004, 219)

• Singura cale de a descoperi constituenţii particulelor este aceea de a le sparge, antrenându-le într-un proces de ciocnire la energii înalte. Dar fragmentele rezultate în urma acestor procese nu sunt niciodată “bucăţi mai mici” ale particulelor iniţiale. Fragmentele rezultate sunt particule de acelaşi tip cu cele iniţiale, şi se formează din energia cinetică şi masele implicate în ciocnire. Astfel particulele subatomice sunt destructibile şi indestructibile în acelaşi timp. (Capra, 2004, 79 şi 245)

• La nivel subatomic materia nu există cu certitudine într-un anumit loc, ci mai degrabă prezintă “tendinţa de a exista”, iar evenimentele nu se desfăşoară în mod cert la momente de timp bine stabilite ci prezintă “tendinţa” de a se produce. (Capra, 2004, 69)

• Două evenimente care îi par unui observator ca simultane, pot fi văzute de alţi observatori în secvenţe temporale diferite. (Capra, 2004, 162)

• La ceea ce par a fi întrebări simple, suntem tentaţi fie să nu dăm nici un răspuns, fie să dăm unul care la prima vedere va părea mai mult o reminiscenţă dintr-un straniu catehism decât o afirmaţie din ştiinţa fizicii. Când întrebăm, de pildă, dacă poziţia unui electron rămâne aceeaşi, trebuie să răspundem “nu”; când întrebăm dacă poziţia electronului se schimbă în timp trebuie sa răspundem “nu”; când întrebăm dacă electronul stă pe loc, trebuie să răspundem

19

“nu”; când întrebăm dacă electronul este în mişcare, trebuie să răspundem “nu”. (Capra, 2004, 148)

• Suntem conduşi către noţiunea de întreg indestructibil, noţiune opusă ideii clasice de realitate separabilă în părţi ce pot fi analizate independent. Ideile clasice de realitate constituită din “componente elementare” fundamentale şi de sistem alcătuit prin alăturarea şi aranjarea părţilor au fost părăsite. Spunem acum că interdependenţa cuantică a intregului constituie realitatea fundamentală şi că părţile, care se comportă doar în mod relativ independent, sunt forme particulare integrate acestei unităţi. (Capra, 2004, 133)

Misticii orientali afirmă că percepţia unităţii lumii este atinsă în acea stare de conştiinţă în care individualitatea se dizolvă în nediferenţiere, în care lumea simţurilor, ca şi noţiunea de “obiect” sunt depăşite. După cum afirma Chuang Tse: “Legătura cu trupul şi cu părţile sale dispare. Percepţia senzorială este înlăturată. Astfel, părăsindu-mi forma materială şi conştiinţa egoului, devin una cu Marele Unu”. Unii dintre aceşti mistici şi-au descris experienţa spirituală în termeni aproape identici cu cei folosiţi de fizicienii atomişti:

“Obiectul material... se deosebeşte de ceea ce ne apare nouă; el nu este un obiect separat de restul naturii, ci o parte integrantă şi, într-un mod încă şi mai subtil, chiar expresia unităţii naturii.” (Sri Aurobindo, “Sinteze de Yoga” citat în Capra, 2004) “Lucrurile îşi află natura şi existenţa în interdependenţă; ele nu sunt nimic prin ele însele.” (Nagarjuna).

După ultimele descoperiri, un anumit număr de cercetători, în special fizicieni, tind să încline că fizica cuantică şi teoria relativităţii se apropie de tradiţiile mistice orientale, devenind astfel căi de cunoaştere spirituală. Cine ştie, poate

20

peste câţiva ani, la cursurile de fizică copiii noştri ar putea fi siliţi să urmeze programe de meditaţie!

Toate acestea sunt în acord deplin şi cu afirmaţiile Bibliei, dar fizicienii preferă să ofere credibilitate mai mare misticii orientale decât Scripturii.

Apa. Masaru Emoto. Coandă.

Ştim din Biblie că apa are o importanţă deosebită, atât în Creaţie (Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei. 2 Petru 3.5), cât şi în răscumpărare (El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge. 1 Ioan 5.6), chiar dacă nu înţelegem pe deplin această importanţă.

Apa s-a aflat printre primele lucruri create de Dumnezeu. Ea acoperă circa două treimi din suprafaţa globului, reprezintă circa două treimi din compoziţia chimică a omului, are proprietăţi fizice inexplicabile (se dilată la rece), şi are un caracter chimic amfoter (uneori se comportă ca o bază, alteori ca un acid).

Toate organismele vii, plante şi animale, au nevoie de apă. S-a mai descoperit că în corpul uman apa nu se află în stare lichidă. Deşi chimic identică, apa biologică se deosebeşte structural de apa obişnuită deoarece moleculele ei se află orientate sub formă de “gheaţă lichidă”. Savanţii americani au arătat că aceasta gheaţă se topeşte la 42,8 oC, ducând la extincţia vieţii. (Cocoru, 1981, 95)

Cartea “Mesajele ascunse din apă” prezintă munca omului de ştiinţă, japonezul Masaru Emoto. Experimentele sale arată că intenţia, dorinţa, gândurile, voinţa, cuvintele,

21

sentimentele, muzica, rugăciunea, bioenergia umană, diferite câmpuri informaţionale şi cele electromagnetice, pot influenţa structura moleculară a apei. Prin cercetările sale ştiinţa confirmă ceea ce tradiţiile spirituale susţin de milenii: “spiritul mişcă materia”.

Folosind tehnici fotografice de mare viteză, profesorul Emoto a constatat că cristalele ce se formează prin îngheţarea apei iau forme diferite atunci când către ele sunt îndreptate gânduri specifice, concentrate. A descoperit că apa din izvoarele limpezi, ca şi cea expusă cuvintelor de iubire, rugăciune, fie scrise, fie vorbite, fie doar gândite, cristalizează prin îngheţare în modele strălucitoare, frumoase, complexe şi viu colorate, în forma fulgilor de zăpadă. În schimb, apa expusă gândurilor negative formează modele urâte, asimetrice, în culori lipsite de strălucire, asemănătoare mostrelor de cristale obţinute din ape poluate, reziduale, toxice. S-a constatat astfel că apa este un element „viu”, capabil să recepteze şi să memoreze informaţia. Apa „memorează“ diferite influenţe şi le transformă în cristale care imită structura energoinformaţională.

Implicaţiile acestor cercetări nasc o nouă conştienţă a modului în care putem avea o influenţă asupra a tot ce ne înconjoară. Omul având o compoziţie formată din circa 2/3 apă, putem înţelege ce influenţă pot avea gândurile şi afirmaţiile pozitive sau negative, iubirea sau ura, binecuvântarea sau blestemul asupra celor din jurul nostru şi asupra noastră înşine.

Doar în trecere vreau să menţionez faptul că unul dintre pionierii cercetărilor în acest domeniu a fost românul Henri Coandă, care a fost probabil primul care, pornind de la lucrările lui Descartes (1635) asupra cristalizării fulgilor de zăpadă, a întocmit o colecţie de fotografii a fulgilor de zăpadă (circa 1500 fotografii), atrăgând atenţia asupra faptului că apa,

22

dincolo de formula simplă H2O are proprietăţi care depăşesc sfera noastră de înţelegere. (Cocoru, 1981)

ConcluziiMarele pas înainte, rezultat în urma tuturor acestor

descoperiri, este acceptarea faptului că vechea paradigmă a ştiinţei, fundamentarea materialistă, a fost spulberată.

Iată ce spunea părintele cuanticii, marele fizician german Max Planck, în cuvântarea rostită la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru fizică (1918), citat în (Braden, 2004, 107).

“Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei exacte – studiului materiei - vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele în legătura cu atomii, doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim 'materie' îşi are originea şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze particulele unui atom, şi care menţine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligaţi să presupunem că în spatele acestei forţe există o minte conştientă şi inteligentă. Aceasta minte este matricea întregii creaţii.”

Vedem aşadar că oamenii de ştiinţă l-au găsit pe Dumnezeu, chiar dacă nu Îl numesc aşa. Ce altceva putem înţelege când ni se vorbeşte în Teoria Vidului Fizic de iminenţa esenţei creatoare şi inevitabilitatea esenţei volitive a Spiritului decât că există un Creator care prin Voinţa Sa a declanşat naşterea Universului?

Ce putem înţelege din declaraţia lui Planck, că în spatele întregii creaţii se află o minte conştientă şi inteligentă, decât că existenţa unui Dumnezeu-Creator a fost demonstrată stiinţific?

De unde până acum ştiinţa nega afirmaţiile Bibliei, dintr-o dată aceasta îşi arogă un merit din faptul că ar fi

23

descoperit lumea spirituală. Or, Biblia a spus de la început că Dumnezeu, care e Spirit, a creat Materia, şi că omul însuşi a fost creat ca fiinţă spirituală. Marea durere este aceea că ştiinţa mai degrabă este dispusă să accepte concepţiile misticii orientale, decât să-l accepte pe Dumnezeu ca Creator. De ce?

S-a constatat că motivul de bază pentru care oamenii nu cred într-un Dumnezeu Creator şi în Biblie este acela că ei nu vor să creadă, şi asta pentru simplul motiv că “le-ar da peste cap” felul de a trăi. Ei nu vor să se confrunte cu adevărul. E mult mai uşor pentru cineva să creadă în Budism sau Hinduism, dar dacă ia în serios ce scrie Biblia el nu-şi mai poate trăi viaţa „de capul lui”, trebuie să ia nişte decizii capitale pentru viaţa sa.

Ceea ce aş dori să punctăm la sfârşitul acestui capitol este faptul că ştiinţa, până acum duşman declarat a tot ce nu este măsurabil, începe să admită existenţa conştiinţei şi a spiritului, şi chiar existenţa unei ”forţe creatoare, înzestrată cu inteligenţă şi voinţă”, şi nu doar ca pe nişte concepte aparţinând disciplinelor filosofic-umaniste sau mistic-teologice ci ca pe nişte realităţi care pot fi studiate cu ajutorul metodelor ştiinţelor exacte.

A doua observaţie se referă la faptul că, deşi oamenii de ştiinţă l-au „găsit” pe Dumnezeu, ei preferă să Îl numească mai degraba Tao decât Teo (Theos), mai degrabă Marele Unu sau Nimicul Absolut decât Dumnezeu. Astfel se împlineşte Scriptura care zice „cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” Romani 1:21

A treia menţiune se referă la faptul că asocierea cu fizica cuantică oferă o mare credibilitate filosofiei orientale, care îmbracă prin aceasta o formă pseudoştiinţifică numită New Age.

24

Capitolul 2. Realitatea spirituală

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11.1

Iată că ştiinţa a început să vorbească de „spirit”. Ce înseamnă spirit, spiritualitate? Să începem prin a arăta ce nu este spiritualitatea, deoarece în lumea de azi există o mare confuzie în această privinţă. Deseori termenul „spiritual” este folosit ca sinonim cu termenul „cultural” sau „ intelectual”. Astfel, o persoană „spirituală” este considerată o persoană cultă, erudită, care dă dovadă de multă cunoştinţă sau posedă o anumită formă de înţelepciune. Uneori chiar şi despre cei care fac glume bune, selecte, rafinate, se spune că sunt „spirituali”.

O altă interpretare este aceea prin care se consideră că o persoană este cu atât mai spirituală cu cât cunoaşte mai bine Biblia, Coranul, sau lucrările mistice orientale. Ei bine, toate acestea nu sunt spiritualitate.

Spiritualitatea înseamnă a interacţiona cu lumea nevăzută, are de a face cu ceea ce numim în mod obişnuit supranatural, paranormal, parapsihologic: prevestirea viitorului, vindecări miraculoase, vise premonitorii, clarviziune, facere de minuni, proiecţie astrală, telepatie, teleportare, comunicare cu entitaţi spirituale şi altele din această categorie. Spiritualitatea este arta de a opera cu ceea ce nu se vede, cu realitatea invizibilă.

25

Legea fundamentală prin care omul poate acţiona în lumea spirituală este Legea Credinţei. Această Lege este definită în Biblie astfel:

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11.1

Unii teologi susţin că în acest fragment (Evrei 11.1) este vorba de credinţa în Dumnezeu şi aduc în sprijinul poziţiei lor contextul în care este folosită fraza, şi care, într-adevăr, se referă la credinţa în El. Totuşi, modul de formulare al frazei sugerează că este mai degrabă o definiţie cu caracter general, care se aplică apoi în mod particular la situaţia contextuală. „Credinţa” în sine nu înseamnă implicit credinţa în Dumnezeu, ci credinţa în legităţile realităţii spirituale, ale lumii nevăzute, care, desigur, a fost creată tot de Dumnezeu.

Subliniez faptul că spiritualitatea are de a face cu a interacţiona cu lumea nevăzută, nu se reduce la a cunoaşte în mod intelectual aspecte despre lumea nevăzută.

Chiar dacă nu au o idee prea clar definită despre ce înseamnă spiritualitate, oamenii pot cădea de acord cu faptul că există o spiritualitate „pozitivă” şi una „negativă”. Dificultatea intervine în momentul în care ne propunem să definim care e pozitivă, care e negativă şi mai ales care este criteriul prin care facem această deosebire.

Să luăm, de exemplu, radiestezia. Este bună sau este rea? Terapiile cu cristale, bioenergie sau Reiki, sunt bune sau rele? Mai ştim că există magie albă care se doreşte a fi percepută ca acţionând în folosul oamenilor, în contrast cu magia neagră considerată malefică. Promotorii disciplinelor menţionate susţin că promovează iubirea aproapelui, vindecarea semenilor, facerea de bine, atitudinea morală. Poliţia foloseşte persoane cu înzestrări paranormale pentru elucidarea unor cazuri (psychic

26

witness), iar armata pentru a obţine informaţii despre inamic sau pentru a influenţa armata oponentă. Multe alte discipline spirituale se află în aceeaşi situaţie. Sunt ele bune sau rele?

Problema fundamentală care se ridică este cea a criteriului de diferenţiere. Dacă criteriul este ajutorarea semenilor, multe dintre acestea pot fi considerate bune. Dacă aplicăm criteriile Lui Dumnezeu, concluzia s-ar putea schimba în mod dramatic.

De fapt, întrebarea fundamentală care se pune este: cine stabileşte ce este bine şi ce este rău, omul sau Dumnezeu?

În Scriptură putem citi:... şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: „Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele, şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!” Şi femeia să zică: „Amin! Amin!” Preotul să scrie blestemurile acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare. Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea. ... După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei. Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă, şi va avea copii. Numeri 5.21-28

Dacă nu am şti că este un fragment din Biblie, am spune că e un ritual magic, esoteric, ocult nu-i aşa? Elisei a aruncat un lemn în apă, care s-a dus la fund, făcând să plutească un fier de topor (2 Împăraţi 6. 6), a aruncat făină într-o fiertură otrăvită şi a anihilat în mod miraculos otrava (2 Împăraţi 4. 41). Ilie a alergat, sub puterea lui Dumnezeu, mai

27

repede decât calul împăratului Ahab (1Împăraţi 18.46), la fel ca acei călugări tibetani numiţi lung gom pa care străbat deşertul cu viteze incredibile. Chemarea ploii o întâlnim atât în Biblie, toţi ne amintim de Ilie care a oprit şi apoi a declanşat ploaia (1Împăraţi 17.1; 18.41), cât şi în cultura popoarelor primitive, sau în ritualurile şamanice. Urim şi Tumim, aruncarea sorţului în poala hainei, interpretarea viselor, pe care le găsim în Scriptură par de asemenea nişte lucruri similare practicilor esoterice oculte.

Prevestirea viitorului are diferite denumiri şi forme: în lumea esoterică divinaţie (Yi Jing, Tarot), ghicitorie (în stele, în cafea, în cărţi, în oase, în palmă), iar în Biblie proorocie / profeţie. Vindecările spirituale. Au ajuns să cunoască în zilele noastre o dezvoltare extraordinară vindecările ce folosesc „punerea mâinilor”. Fie că se numesc Bioenergie, Reiki, sau vindecări prin daruri spirituale ale unor sfinţi, ele descriu aceeaşi realitate. Biblia este plină de astfel de evenimente de vindecare.

Observăm că există o aceeaşi realitate spirituală, dar care este privită din două perspective diferite: cea esoterică şi cea biblică. Să investigăm mai îndeaproape câteva manifestări spirituale:

1. Teleportarea.

Teleportarea este un proces de deplasare a unui obiect dintr-un loc în altul, mai mult sau mai puţin instantaneu, fără ca obiectul să parcurgă spaţiul dintre cele două poziţii, găsim scris în Enciclopedia Wikipedia. Teleportarea este un concept paranormal şi parapsihologic dar şi biblic în acelaşi timp.

• Biblia ne vorbeşte despre acest fenomen, atunci când proorocii au întrebat pe Elisei dacă într-adevăr Ilie a fost răpit la cer sau doar a fost teleportat. Această abordare este un semn că asemenea lucruri erau ceva obişnuit pe acea vreme. Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci

28

de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău?” Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.” 2 Împăraţi 2.16

• Filip a fost şi el teleportat după ce l-a botezat pe Ministrul de Finanţe al Etiopiei. .... şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot .... Faptele Apostolilor 8:38, 40

• Profetul Ezechiel a fost teleportat: Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărît şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine Ezechiel 3:14

• Isus a fost dus pe acoperişul Templului, apoi pe un munte, fie teleportat, fie sub forma unei proiecţii astrale (Matei 4.5, Matei 4. 8)

2. Proiecţia astrală

Proiecţia astrală sau experienţa extracorporală este prezentă în multe locuri în Biblie

• După realizarea unei vindecări Elisei a refuzat să primească plată. Ghehazi, slujitorul său, crezând că Elisei nu îl vede, a alergat după cel vindecat şi a cerut acestuia o plată. Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, când a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? 2 Împăraţi 5.26

• Pavel a spus despre sine: Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). 2 Corinteni 12.2

29

• Şi din nou Pavel ...În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât......1 Corinteni 5.4

• Şi profetul Ezechiel a experimentat proiecţia astrală... Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. Ezechiel 37.1

3. Telepatie - citirea gândului

• Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis.... Luca 5:22 La fel Luca 9.47, Luca 11.17, Ioan 16.19, Marcu 2.8

• Elisei a ştiut că cineva a fost trimis să-l ucidă (2 Împăraţi 6. 32)

4. Experienţa OZN.

Pentru cei ce cred în OZN-uri şi extratereştri am o veste bună şi una mai puţin bună.

• Vestea bună este că au dreptate, există extratereştri, există OZN-uri şi originea vieţii este într-adevăr extraterestră.

• Vestea proastă este că aceşti extratereştri nu sunt nişte omuleţi verzi de pe Marte, ci sunt fiinţe spirituale materializate, despre care Biblia ne vorbeşte. Originea vieţii este extraterestră, fiind lucrarea lui Dumnezeu, Isus este extraterestru, Ilie şi Enoh au devenit extratereştri după răpirea lor, toţi cei care cred în mântuire vor deveni, la un moment dat, extratereştri. Îngeri-extratereştri au venit pe pământ cu diverse misiuni (Geneza 19.1-12, Luca 24.4 etc). Satan şi demonii săi sunt, de asemenea, extratereştri. În ce priveşte OZN-urile, există descrieri biblice ale acestora:

30

o Răpirea lui Ilie, în prezenţa lui Elisei, a fost realizată de un astfel de OZN. Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 2 Împăraţi 2:11

o Profetul Ezechiel descrie ... Mă uitam ...şi iată că ..., era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor... Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi. Ezechiel 1:15 -20 .

o Ezechiel 10, întregul capitol, ne prezintă, din nou, un astfel de OZN.

Extratereştri şi OZN-urile sunt mai degrabă rezultatul unor materializări ale lumii spirituale, decât al activităţii unor „fiinţe inteligente venite de pe alte planete”.

În zilele noastre, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, ele reprezintă manifestarea activităţii îngerilor căzuţi, întrucât Satan este momentan „domnul puterii văzduhului”. (Efeseni 2.2). Celor care nu sunt convinşi de aceste lucruri le recomand articolul lui Teodor Macavei, OZN-URILE, PRIETEN, PERICOL SAU PLASMUIRE? pe care îl găsiţi la adresa http://www.rcrwebsite.com/ufo1.htm, şi mărturia câtorva personalităţi, cercetători ai fenomenelor OZN, care susţin că acestea sunt manifestări ocultice şi/sau demonice la http://www.rcrwebsite.com/ufo2.htm.

31

5. Comunicarea cu entităţi: comunicare cu îngeri, cu demoni, cu sufletele morţilor.

Aş vrea să precizez aici şi să subliniez faptul că nu există o comunicare cu sufletele morţilor.

Conform Bibliei, înainte de Hristos sufletele morţilor se duceau într-un loc subteran numit Şeol (ebr) sau Hades (gr) în aşteptarea Judecăţii. Şeolul avea două zone, una pentru credincioşi numită „sânul lui Avraam”, şi una pentru necredincioşi, de unde nimeni nu putea pleca de capul lui. Dacă ar fi fost posibil, bogatul din pilda menţionată în Luca 16.19-31 (Lazăr şi bogatul) ar fi mers personal să-şi anunţe familia de existenţa acelui „loc de chin”. În timp ce pentru cei credincioşi teologia susţine că de la Isus încoace ei merg direct în cer, nu pare să existe nici o modificare în statutul morţilor necredincioşi. În oricare caz, în toate aceste situaţii sufletele morţilor au o destinaţie precisă şi nu umblă libere prin cosmos.

Aşa numitele duhuri ale morţilor nu sunt altceva decât ceea ce se numesc „duhuri de casă” sau „demoni de casă”. Aşa cum Dumnezeu ne-a dat fiecăruia îngeri păzitori, şi Satan îşi are soldaţii săi la datorie. Aceştia îşi petrec timpul alături de noi şi familiile noastre, şi pot lua înfăţişarea persoanei chemate în mod spiritist. Ele capătă credibilitate prin faptul că ştiu totul despre noi şi istoria familiei noastre. De unde ar putea cunoaşte toate intimităţile noastre spiritul unui mort chemat de un vrăjitor? Sau chiar un mort din familia noastră apărut în vis, de unde ar putea cunoaşte viitorul? Ele nu sunt spirite ale morţilor,

32

sunt demoni4. Posibilitatea comunicării cu aceste entităţi este menţionată în Biblie, şi privită ca o activitate condamnabilă.

„Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului”. Deuteronom 18.10

6. Legămintele de sânge.

Ştim că legămintele sacre au la bază vărsarea de sânge, şi că numeroase ritualuri mistice şi oculte în sine implică folosirea sângelui uman sau animal. Dar şi în Biblie vedem cum legământul lui Dumnezeu cu Avraam (Geneza 15), ca şi ritualurile sacrificiale animale pentru ispăşirea păcatelor implică sânge (Levitic 4). Chiar şi Noul Testament (Noul Legământ) se face „în sângele lui Isus”(Luca 22.20). Aceasta se întâmplă deoarece sângele are o încărcătură spirituală (Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. Levitic 17.11. De aici şi interdicţia de a mânca sânge, valabilă atât în Vechiul Testament (Geneza 9.4, Levitic 7.26 ) cât şi în Noul Testament. (Fapte 15.20).

Mă voi opri aici deoarece scopul nostru în acest moment nu este acela de a face o comparaţie amănunţită între 4 În descrierea din Biblie cu privire la Samuel (1Samuel 28.13-23), personal cred că cel „sculat din morţi” nu a fost Samuel şi nici un demon de casă, ci un înger trimis de Dumnezeu, de aceea s-a speriat medium-ul spiritist. Vrăjitoarea nu s-ar fi speriat de Samuel, deoarece ea însăşi l-a chemat, şi nici de un demon, deoarece avea de a face în mod curent cu aceştia. În schimb a declarat că vede o „fiinţă dumnezeiască”.

33

practicile spirituale biblice şi cele esoterice. Scopul nostru este acela de a conştientiza că:

Deşi folosesc un vocabular diferit, Misticismul, Ocultismul, Paranormalul, Parapsihologia, Psihotronica, Esoterismul şi Biblia descriu o aceeaşi realitate spirituală.

Acest adevăr este susţinut şi de faptul că Daniel, om sfânt al lui Dumnezeu, a ajuns să fie numit şeful esoteriştilor. Într-o situaţie critică, Împăratul Belşaţar este informat că: În împărăţia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori. Daniel 5.11. Totuşi Daniel nu s-a amestecat în practicile lor.

Lumea spirituală este o lume la fel de reală ca şi lumea materială. Ea îşi are propriile legi care o guvernează, iar aceste legi funcţionează indiferent dacă cineva crede sau nu în realitatea spirituală, indiferent dacă el crede sau nu în Dumnezeu!

Această afirmaţie poate fi surprinzătoare, mai ales pentru lumea creştină. Deşi toate lucrurile, atât cele văzute cât şi cele nevăzute au fost create de Dumnezeu, unii pot alege să nu creadă în existenţa lui Dumnezeu, şi totuşi pot cunoaşte şi utiliza legile spirituale, tot aşa cum oamenii care nu cred în Dumnezeu pot cunoaşte şi utiliza legile lumii materiale.

Care sunt aceste „legi spirituale” constituie un subiect care nu face obiectul cărţii de faţă. Vom menţiona totuşi, la timpul potrivit câteva dintre ele.

Am arătat că există o singură realitate spirituală. Atunci se pune întrebarea: există vreo diferenţă între creştinism şi esoterism? Diferenţa constă în modul în care ne raportăm la

34

Dumnezeul Bibliei. Întrebarea fundamentală, aşa cum am arătat, este: cine stabileşte ce este bine şi ce este rău?

Creştinii îl recunosc pe Dumnezeu ca Creator şi Suveran, îl recunosc pe Isus ca Mântuitor şi se supun lui ca Domn, acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu inspirat. Dumnezeu este cel care defineşte binele şi răul.

Esoteriştii îl scot din ecuaţie pe Dumnezeul Bibliei înlocuindu-l cu un Dumnezeu-Forţă-Natură-Univers, impersonal, în timp ce persoana-dumnezeu devine Omul însuşi. Acesta nu se supune decât propriei voinţe, el însuşi fiind cel care defineşte binele şi răul după sloganul „omul e măsura tuturor lucrurilor”.5

5 Excepţie de la această categorizare sunt sataniştii, care cred în Dumnezeul Bibliei, dar preferă în mod deliberat să fie de partea lui Satan, şi se supun acestuia.

35

Capitolul 3. Cele 3 ceruri. Omul spiritual.

Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer ...a fost răpit în rai.

2 Corinteni 12.2

Să încercăm împreună, în cele ce urmează, să aducem mai multă lumină asupra realităţii spirituale. Dacă în capitolelele precedente scopul era să conştientizăm existenţa lumii spirituale, pentru cei care încă mai aveau nevoie de aceasta, acum vom încerca, cu ajutorul unei „chei” să pătrundem mai adânc în problematica spiritualului. Această cheie este „conceptul celor trei ceruri”.

În diferite culturi spirituale se vehiculează existenţa unui număr de ceruri care poate varia de la două, trei, şapte, nouă sau mai multe. În Biblie găsim referiri care sugerează faptul că există mai multe ceruri astfel:

• Deuteronom 10.14 Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el.

• Marcu 11:10 Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!”

Deci putem identifica cerurile, cerurile cerurilor şi cerurile preaînalte.

36

Pavel ne spune despre sine... Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer ....a fost răpit în rai. 2 Corinteni 12.2

Putem deduce din cele de mai sus că există trei ceruri. Dumnezeu locuind în cel de al treilea cer, presupun că nu poate exista un cer mai înalt decât acesta. Desigur, fiecare cer la rândul lui poate avea una sau mai multe trepte, de exemplu cel de al treilea cer ar putea avea 7 astfel de subnivele.

Cărţile de teologie explică realitatea celor trei ceruri în felul următor: primul ar fi cerul în care zboară păsările, al doilea cer ar fi cel în care sunt stelele, iar al treilea cer este locuinţa lui Dumnezeu. Dincolo de aspectul poziţional-spaţial al acestor ceruri eu cred că există şi o conotaţie spirituală a acestora. Când Isus spune ...cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Ioan 3.12, sau Pavel... şi gemem în cortul 6 acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc 2 Corinteni 5.2, cred că ei au în vedere o conotaţie spirituală a cerurilor.

Cele trei ceruri reprezintă trei nivele spirituale, care vor fi prezentate în continuare. În cadrul fiecărui nivel există mai multe subnivele şi grade de putere.

Iniţial exista un singur nivel spiritual, apoi au fost două, şi în cele din urmă trei. Pentru a înţelege cum s-a întâmplat acest lucru, trebuie să aruncăm o privire în Istoria Universului7, şi chiar puţin înainte de naşterea acestuia. Se pare ca lucrurile s-au petrecut cam aşa…

Istoria universului - istoria celor trei ceruri6 Pavel se referă la trupul fizic7 Sursa: Ardelean (2009)

37

Dragostea divină În veşnicia dinaintea naşterii Universului, când încă nu

se “inventase” timpul, exista o comuniune minunată între trei persoane –Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - care alcătuiau o singură fiinţă. Relaţia lor era guvernată de principiul dragostei divine, a dragostei care se dăruieşte, astfel încât fiecare era preocupat nu de propria persoană ci de a-i onora pe ceilalţi şi de a le face bucurie. Aceasta atitudine, definitorie pentru Divinitate, o putem intui din afirmaţiile făcute în Biblie cu diferite ocazii:

• Deşi Tatăl avea autoritatea supremă, El a avut deplină încredere şi a dat-o în întregime Fiului (Matei 28.18)

• Isus n-a profitat de acest lucru pentru “a-şi face de cap” ci a rămas ascultător de Tatăl până la moartea lui pe cruce (Filipeni 2.6-11)

• În ce priveşte pe Duhul Sfânt, acesta niciodată nu se glorifică pe sine, ci doar pe Isus şi pe Tatăl; cu toate acestea Fiul spune “Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.”(Matei 12.31 ); astfel El îl onorează pe Duhul Sfânt considerându-l mai important decât propria persoană.

SatanDumnezeu a creat făpturile angelice, populând cu ele

cerul şi atribuindu-le diferite funcţii şi diferite grade de putere spirituală (îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi etc).

Satan a fost un arhanghel foarte frumos, supranumit şi “Lucifer”, despre care Biblia spune:

... Tu aveai pecetea desăvârşirii, erai plin de înţelepciune, şi desăvîrşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui

38

Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua cînd ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua cînd ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. … Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. Ezechiel 28.13-17... Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; ..., voi fi ca Cel Prea Înalt.” Isaia 14.13-14

În urma acestei îngâmfări Satan n-a vrut să se mai supună lui Dumnezeu, şi a corupt circa o treime din numărul îngerilor ca să-l urmeze în răzvrătirea lui. Datorită acestui fapt Dumnezeu i-a alungat din cerul său, dar nu i-a putut pedepsi deoarece îngerii au fost creaţi cu voinţă liberă, iar supunerea prin forţă nu are ce căuta în Împărăţia dragostei lui Dumnezeu.

Astfel a apărut al doilea cer spiritual, care este cerul oştirii lui Satan

Să reţinem că elementul cheie al răzvrătirii este aspiraţia lui Satan: „voi fi ca Dumnezeu!”Crearea omului

La baza creării omului a stat dorinţa lui Dumnezeu de a multiplica relaţia din Trinitate într-o familie mai numeroasă. Putem deduce aceasta din faptul că Adam şi Eva au fost creaţi după „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, spre deosebire de toate celelalte fiinţe create (Geneza 1.26). Lui Adam i-a fost dată stăpânirea peste Grădina Eden. Acest domeniu însă, aparţinuse cândva lui Satan, aşa cum am văzut. De aceea Adam trebuia să-şi păzeasca grădina. (Domnul

39

Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Geneza 2.15)

Dumnezeu a a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Geneza 2.16 Adam trebuia să evolueze şi să se desăvârşească pe un drum al ascultării, hrănindu-se din pomul vieţii şi exersând liberul arbitru în dependenţă de Creator.

Prin crearea omului a fost creat un nou subnivel spiritual, specific omului.

Căderea în păcat Pentru a-şi recăpăta anumite privilegii, Satan, numit şi

Diavolul, i-a amăgit pe Eva şi Adam, să mănânce din “fructul oprit”. De remarcat este faptul ca Satan nu i-a forţat să mănânce, el doar le-a sugerat o opţiune ... Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Geneza 3.4-5. Adam şi Eva au acceptat de bună voie să-l creadă mai degrabă pe Lucifer decât pe Dumnezeu, căzând astfel în aceeaşi răzvrătire ca acesta.

Remarcăm în modul în care Adam a fost ispitit, elementul cheie al rebeliunii: „veţi fi ca Dumnezeu”. Să reţinem deci, că Adam a acceptat să mănânce din fruct pentru „a fi ca Dumnezeu”.

Biblia spune: “Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi?” Romani 6.16 (vezi şi 2 Petru 2.19). Aşa a devenit Adam robul lui Satan.

40

Satan urmărea ca astfel, ţinându-l captiv pe Adam - creat după chipul lui Dumnezeu, deci “membru al familiei”- şi stăpânind peste el şi urmaşii acestuia, să-L determine pe Dumnezeu să-l reprimească în cer şi să-i acorde anumite drepturi. Acest fapt a avut câteva consecinţe:

1. Observăm faptul că într-adevăr Satan a reuşit să recâştige dreptul de a participa la întâlnirile îngerilor (Iov 2.2). Putem să ne întrebăm de ce Dumnezeu n-a luat nici o măsură împotriva lui Lucifer? Deşi ne e greu să ne închipuim, cu toate că Dumnezeu nu dă socoteală nimănui de faptele Sale, Atotputernicia Lui este cumva limitată de Sfinţenia Lui. El nu putea să-l pedepsească pe Satan pentru simplul motiv că Adam i s-a supus de bună-voie.

2. Prin acest eveniment numit „cădere” omul a „murit” în sensul că comuniunea sa cu Dumnezeu a fost întreruptă, iar puterea sa spirituală a fost diminuată. Omul a rămas cu „duhul omului” care îi asigură viaţa biologică, alături de nişte rudimente ale puterii spirituale iniţiale.

Prin „cădere” a luat naştere primul cer spiritual, adică nivelul spiritual al „omului căzut”.

3. Adam, împreună cu toate proprietăţile lui, a devenit robul lui Satan. De atunci Lucifer a devenit “stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 12.31; Ioan 14.30), iar Adam şi toţi urmaşii lui, fiindcă toţi copiii de robi sunt şi ei robi, adică toţi oamenii au devenit “copii ai diavolului“ (1 Ioan 3.10; Ioan 8.44). Fiind proprietatea sa, Satan a plasat în om, am putea zice chiar în ADN-ul acestuia, o „marcă de proprietate”, un fel de „genă mutantă” care i-a transferat caractere proprii Diavolului cum sunt: minciuna, înşelarea, lăcomia, aroganţa, invidia, violenţa, egoismul, dorinţa de a trăi pentru sine, dorinţa de a impresiona, de a fi admirat, dorinţa de independenţă de Dumnezeu, dorinţa de putere şi de a exercita control asupra voinţei altora,

41

manipulare, răzbunare. Din acest motiv pornirile naturale ale omului sunt rele. N-aţi simţit niciodată nişte porniri interioare rele pe care vi le-aţi reprimat doar pentru că legea le pedepseşte?

Aşa cum Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea Sa, Satan l-a remodelat pe om „după chipul şi asemănarea sa”.

Stilul de gândire definitoriu al lui Satan este „voi fi ca Dumnezeu”.

Astfel, omul caută acele lucruri care îl fac să fie „ca Dumnezeu”. Chiar şi filosofii au descoperit acest adevăr, J.P. Sartre, filozof ateu, afirma că „omul îşi doreşte să fie Dumnezeu”.

Trebuie să subliniem că esenţa tuturor păcatelor este atitudinea reprezentată prin sintagma „a fi ca Dumnezeu”, şi ea ne afectează pe toţi, ca oameni „căzuţi”.

Autoînşelarea noastră stă în faptul că noi nu pretindem în mod conştient că vrem să devenim Domnul Dumnezeu, dar nu ne dăm seama că fiecare din noi vrea să devină un „dumnezeu local”. Ne construim o imagine de infailibilitate prin a nu ne recunoaşte greşelile, prin a da vina pe alţii, prin a nu ne cere iertare. La început vrem să devenim dumnezeul nostru, dumnezeu pentru pentru noi înşine, prin faptul că nu mai vrem să ascultăm de nimeni şi nu mai suportăm autoritatea, vrem să devenim „propriul nostru stăpân”. Apoi extindem „dumnezeirea noastră” peste cei din imediata noastră proximitate, judecându-i şi spunându-le ce trebuie să facă cu viaţa lor. În acelaşi timp aspirăm să dovedim celor din jur că suntem „mai presus” decât ei. Încercăm să impresionăm prin statut profesional, social, economic, prin aparenţa fizică, prin realizări, sau prin a face lucruri neobişnuite. Odată ajunşi într-o poziţie de autoritate încercăm să ne impunem voinţa asupra celorlalţi, vrem să avem ultimul

42

cuvânt într-o dispută, şi pretindem mai mult respect. Autoritatea de a putea pedepsi ne hrăneşte sentimentul de superioritate. Cu cât reuşim mai bine, cu atât dorim mai mult, astfel că tendinţa de a deţine controlul asupra altora creşte cu cât înaintăm în această direcţie. În final, chiar dacă în număr mic, unii chiar ajung să se creadă Dumnezeu pentru ceilalţi.

În fapt, însăşi dezvoltarea societăţii umane este o istorie a dezvoltării acestei atitudini. Ea se dezvoltă ca o capacitate necesară pentru succes şi în cele din urmă necesară chiar supravieţuirii într-o lume egoistă. Tocmai de aceea ne este atât de greu s-o percepem ca păcat, fiindcă este o trăsătură necesară adaptării în această lume, şi deci considerată pozitivă. (vezi Romani 1.32)

Recapitulând, avem trei ceruri spirituale, pe care le vom privi mai îndeaproape în cele ce urmează:

• Primul cer reprezintă primul nivel spiritual, corespunzător puterii spirituale inerente fiinţei umane căzute.

• Al doilea cer reprezintă nivelul spiritual al entităţilor cosmice din familia lărgită a îngerilor căzuţi şi subnivelele de putere corespunzătoare acestora.

• Al treilea cer reprezintă nivelul lui Dumnezeu, al fiinţelor angelice necorupte, şi al omului regenerat8 (născut din nou).

8 Pe scurt, numim om regenerat sau născut din nou persoana care are o relaţie mântuitoare cu Isus pe baza unui legământ (Matei 26.28), în conformitate cu afirmaţiile biblice din Ioan 3.3-5, legământ consfinţit prin botez. Pentru detalii privind naşterea din nou, vezi Scrisori către prieteni. Introducere în creştinismul autentic. Ardelean R. (2009). Scrieţi autorului pe E-mail şi solicitaţi această carte.

43

Omul spiritual

Pentru a putea înţelege modul în care omul este conectat la lumea spirituală, trebuie să vorbim pe scurt despre alcătuirea lui. Până acum lumea creştină opera fie cu un model dihotomic trup-suflet, fie cu unul trihotomic duh-suflet-trup. Fiecare dintre iniţiatorii acestor modele au adus argumente solide în favoarea lor. (Grudem, 2004, pp500)

Modelul trihotomic este susţinut în special de versete ca: Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru... 1 Tesaloniceni 5.23 (v. şi Evrei 4.12). De aici ar rezulta că omul are trei părţi: trup, suflet şi duh.

Modelul dihotomic se sprijină în special pe argumentul că în multe locuri din Biblie conceptele de Suflet şi Duh sunt folosite interschimbabil. De pildă, în legătură cu moartea fizică se spune uneori că persoana „şi-a dat sufletul” (Geneza 35.18, Luca 12.20) iar alteori că „şi-a dat duhul” (Eclesiastul 12.5, Ioan 19.30). Mai mult, Biblia spunând despre om fie că este trup şi suflet (Matei 10.28), fie trup şi duh (Iacov 2.26), am putea concluziona că sufletul şi duhul sunt acelaşi lucru. Aşadar omul ar avea două părţi, o parte vizibilă, trupul, şi o parte invizibilă, spirituală, numită în mod interschimbabil suflet sau duh.

Modelul omului spiritual pe care l-am elaborat, şi pe care vi-l ofer în continuare în rezumat, împacă cele două modele anterioare, având capacitatea de a explica mai bine realitatea spirituală, aşa cum vom vedea.

Biblia spune... Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Geneza 2.7

44

În original, când se referă la suflare de viaţă, cuvântul utilizat pentru suflare este neshamah, iar cel utilizat pentru viaţă este chay şi este la plural (Nee, 2006, 20).

În schimb, expresia s-a făcut un suflet viu sugerează că avem un singur spirit.

Pe de altă parte, în Noul Testament se utilizează în greacă, în original, pentru cuvântul „viaţă” trei cuvinte diferite: Bios pentru ceea ce întreţine viaţa fizică, Psyche pentru viaţa sufletească sau psihică, şi Zoe pentru viaţa din Dumnezeu care este în noi.

Acestea par să sugereze, în opinia mea, că Dumnezeu ne-a insuflat o „viaţă triplă” pentru a fi „după chipul şi asemănarea Sa”, dar a pus acest triplet într-un singur spirit triunic.

În consecinţă noi avem un singur spirit, aşa cum avem un singur trup fizic şi dar acest spirit este triunic, la fel cum Dumnezeu este unul şi trei în acelaşi timp.

Să vedem care sunt cele trei componente ale spiritului triunic al fiinţei umane.

Duhul este exprimat prin cuvintele ruach în ebraică şi pneuma în greacă. Este depozitarul valorilor lui Dumnezeu (Sfinţenia) şi scopurilor generale şi specifice ale lui Dumnezeu, a Dragostei Lui ca Acţiune (Agape-gr) şi Comuniune (Koinonia-gr)). Cuprinde conştiinţa de Dumnezeu, care include conştiinţa morală din noi, precum şi conştiinţa Adevărului, nivelul informaţional al cunoaşterii, care se manifestă în om ca acel tip de înţelepciune care începe cu „frica de Domnul”. În general este acceptat faptul că funcţiile duhului sunt Conştiinţa de Dumnezeu, Comuniunea cu Dumnezeu şi Intuiţia.

45

Sufletul este exprimat prin cuvintele nefesh în ebraică şi psyche în greacă. Cuprinde aspectul operaţional, decizional, acţional, voliţional, liberul nostru arbitru. El este acela care ne dă individualitate, personalitate, unicitate. Cuprinde conştiinţa noastră umană, conştiinţa de sine, autoritatea noastră. Dumnezeu a avut încredere să dea Fiului toată autoritatea (Matei 28.18), şi la fel cum Fiul ascultă de Tatăl, tot aşa sufletul nostru a fost creat pentru a sta în ascultare de duhul nostru, care era în comuniune cu Tatăl.

Sufletul, sau psihicul, este în mod clasic considerat a fi sediul intelectului, afectelor (emoţii/sentimente) şi voinţei (comportamentului). Voinţa implică atât aspectul decizional cât şi cel energetic, adică puterea de a îndeplini deciziile luate.

Suflarea de viaţă, cea care ne animă9, este exprimată prin cuvântul neshamah în ebraică. Este aspectul energetic-informaţional10, aspectul cel mai fluid al persoanei noastre. El este pentru spirit echivalentul sângelui pentru trupul uman. Acest aspect al spiritului triunic a fost denumit în diferite moduri: suflu vital, forţă vitală sau vitalitate, Ki, Qi, Chi, Prana, bioplasmă (V. Iniuşin), bioenergie, biocâmp, jesod, forţă odică, magnetism animal (Mesmer) etc. Unii susţin că există peste 100 de denumiri diferite pentru acest concept. Suflul vital stă la baza tuturor teoriilor ce privesc circulaţia energiilor în trup, a terapiilor energetice.

În Noul Testament, Suflarea de viaţă este exprimată prin „viaţa sufletului” şi anume prin psyche în greacă, ceea ce ar putea crea confuzie cu Sufletul. După o analiză pertinentă, şi pe baza 9 Suflarea este cea care mai ţine în viaţă, de exemplu, persoanele care se află în comă.10 Aspectul informaţional al duhului (cunoaştere) diferă de aspectul informaţional al suflării de viaţă. Nivelul Duhului corespunde conţinutului informaţiei, pe când nivelul energetic-informaţional corespunde curgerii, sau transmiterii informaţiei. De aceea Isus a zis că Duhul „va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi” Ioan 16.14

46

a numeroase exemple, Nee (2006, 31) arată că în multe locuri, deşi în original este utilizat acelaşi cuvânt psyche, în interpretarea de context nu se poate folosi cuvântul „suflet” deoarece acolo nu e vorba de „suflet” ci de „viaţa sufletului”. În consecinţă, este necesar să considerăm sufletul şi viaţa sufletului ca fiind lucruri diferite.

Ca şi consistenţă, sufletul pare a fi cel mai dens, duhul este ceva mai fluid, fiind deseori simbolizat prin apă sau ulei, sau chiar prin vânt, suflul vital fiind cel mai fluid. Sufletul şi duhul au caracteristici de corporalitate, sunt corpuri spirituale deoarece au atribute de personalitate (gândesc, se mâhnesc), pe când suflul este spirit pur.

„Zoharul”(2007, pp34), lucrare majoră a misticii ebraice, text fundamental al Kabbalei, susţine aceeaşi idee: Spiritul este o lumină învăluită. Lumina este triplă: Nechamah, Ruach şi Nephesh.

Copilul are spirit (suflet şi duh) din momentul concepţiei, odată cu formarea ADN-ului, dar nu are încă suflu (Ki) propriu, el alimentându-se din cel al mamei. Spiritul precede trupul fizic, generând o matriţă energetic-informaţională în care se va dezvolta acesta din urmă. În momentul naşterii, odată cu tăierea cordonului ombilical, la prima respiraţie şi primul ţipăt, el primeşte „suflare de viaţă” şi se face „un suflet viu” (Geneza 2.7).

Trupul, pe de altă parte, este partea noastră fizică, materială, care ne dă, prin intermediul simţurilor conştiinţa a ceea ce ne înconjoară.

Modelul prezentat pare a fi susţinut şi de versetele:

• „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1.7 În acest verset este vorba despre a avea un spirit cu trei componente, şi anume de dragoste, care ţine de aspectul

47

duhului, de chibzuinţă, care are de a face cu decizia şi este aspectul sufletului, şi de putere, care este aspectul energetic.

• „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. Marcu 12.30 Această poruncă ne îndeamnă să iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră spirituală formată din sufletul nostru şi duhul nostru (cugetul este conştiinţa morală, parte a duhului), împreună cu toată energia (puterea) noastră.

Să recapitulăm alcătuirea spirituală a omului:

• Duhul, cu următoarele funcţii

o Conştiinţă de Dumnezeu (Suveranitate, Sfinţenie, Adevăr, Cunoaştere, Înţelepciune, Valori, Scopuri)

o Comuniune cu Dumnezeu (Dragoste Divină agape-gr)

o Intuiţie11 sau inspiraţie divină, prin care se exprimă voinţa divină.

• Sufletul, cu următoarele funcţii:

o Conştiinţă de sine, Intelect, Raţiune

o Afectivitate (Emoţii / Sentimente)

o Voinţă: aspectul decizional, liberul arbitru, alături de aspectul energetic. Puterea

11 Folosim cuvântul intuiţie în lipsa unui cuvânt mai adecvat. În contextul nostru intuiţia semnifică purtătoarea energo-informaţională între om şi Dumnezeu, un fel de sânge spiritual, energo-informaţional care circulă între ei, care aduce omului revelaţie, inspiraţie divină, iar în sens invers duce gândurile şi rugăciunile omului la El. E o comunicare „telepatică”, spirituală între om şi Dumnezeu.

48

sufletescă/psihică este dată de suflul vital, care, direcţionat prin voinţă devine puterea voinţei, a cuvintelor, a gândului, a dorinţei, a imaginaţiei.

• Suflul vital, spiritul pur.

Toate componentele spirituale ale omului au natură energetică. Cele cu „vibraţie joasă” constituie corpul eteric, aflat în legătură intimă cu trupul, nivelele mai înalte constituind puterea sufletului şi inspiraţia duhului. Împreună, toate acestea formează „aura”, structură care a putut fi pusă în evidenţă de aparatura modernă.

Modul corect de funcţionare omului a fost acela ca omul să ia decizii în suflet pe baza valorilor şi Adevărului din duhul aflat în comuniune cu Tatăl, şi să acţioneze prin puterea suflării de viaţă din el.

Să remarcăm că există câte o componentă energetic-informaţională, fluidă, la fiecare dintre cele trei aspecte ale „duhului omului”.

• La nivelul Duhului aceasta este intuiţia

• La nivelul Sufletului vorbim de energia psihică, mentală, a voinţei, a credinţei.

• La nivelul Suflării de viaţă este bioenergia noastră, obiect de studiu al tuturor terapiilor energetice.

Neglijarea aspectelor energetic-informaţionale din constituţia omului a dus la incapacitatea noastră de a înţelege în mod adecvat fenomenele spirituale aşa numite parapsihologice. Practicanţii orientali care cultivă şi dezvoltă energetismul uman ating nişte performanţe spirituale, aşa numite puteri paranormale, uimitoare.

Ne-am putea întreba dacă Adam, omul creat, avea astfel de puteri. Deşi personal am certitudinea acestui fapt, este destul

49

de greu de dovedit, deoarece Adam a avut o viaţă scurtă în Eden, şi ne-au rămas puţine informaţii despre ce s-a întâmplat acolo. Cert este că Dumnezeu i-a dat să lucreze şi să păzească o grădină care se întindea între patru râuri (Geneza 2). Nu-mi pot închipui cum ar putea cineva să lucreze o asemenea grădină, de dimensiunea, să zicem, a Transilvaniei, fără să-l doară spatele, şi cum ar putea să supravegheze şi să apere acest teritoriu de forţele lui Satan (că de altcineva nu avea de cine să păzească grădina în acea vreme), fără a poseda nişte puteri extraordinare. Cum să supraveghezi un asemenea teritoriu? Cum să te deplasezi rapid de la un capăt al altuia al grădinii pentru a vedea ce se întâmplă? Cum să te lupţi cu îngerii fără a avea tu însuţi puteri spirituale considerabile. De remarcat este şi faptul că Satan nici nu a încercat ceva cu forţa, a venit cu un şiretlic, aceasta părând să confirme recunoaşterea puterii lui Adam.

Apoi, lui Adam i s-a cerut să dea nume tuturor animalelor, activitate care, din nou, solicită nişte capacităţi remarcabile. În ebraică numele defineşte identitatea celui ce îl poartă. De aceea Adam, pentru a da nume animalelor, trebuia să cunoască natura fiecărei creaturi în parte, or această cunoaştere a fost realizată intuitiv, pe baza capacităţilor sale.

Porunca lui Dumnezeu „să stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Geneza 1.28 ar fi de asemenea greu de realizat fără nişte aptitudini corespunzătoare. Încercaţi să vă închipuiţi că tocmai aţi fost selectat să domniţi peste împărăţia peştilor sau a păsărilor: cum aţi putea face asta?

Watchman Nee argumentează convingător (2000) şi (2004) că Adam avea aceste puteri, iar acestea se aflau în sufletul lui, ca o componentă la dispoziţia voinţei sale. Pe acea vreme însă aceste puteri erau normale, nu paranormale.

Ce s-a întâplat la „căderea” lui Adam.

50

În primul rând, s-a întâmplat ceea ce Dumnezeu a zis, şi anume că dacă Adam va mânca din fructul oprit, va muri. El nu a murit fizic, ci duhul lui a murit. „Moarte” în sens biblic nu înseamnă „extincţie” sau „anihilare”, ci „despărţire”. Duhul omului, care era racordat la Duhul Tatălui a fost deconectat de acesta, şi omul a rămas „în întuneric”, i s-a tăiat lumina. Duhul este încă acolo, viu în sens uman, dar despărţit de Tatăl. În acest duh a rămas legea morală a lui Dumnezeu, la care se face referire Romani 2.15, sub forma conştiinţei morale umane. Moartea duhului se manifestă printr-un „gol” care există în inima omului, şi pe care fiecare om care se analizează profund îl va descoperi. Lipsa valorilor şi scopurilor divine s-a transformat în nevoia omului după valori şi scopuri pentru a trăi, iar funcţia principală a duhului care era comuniunea cu Tatăl s-a pierdut, fiind substituită cu nevoia de a iubi şi a fi iubit, nevoia de comuniune cu oamenii. Însă, chiar atunci când aceste nevoi sunt împlinite, omul tot poate simţi în adâncul lui o nevoie nedefinită şi care nu poate fi împlinită decât de Dumnezeu însuşi.

Duhul omului lucrează acum aşa cum calculatoarele funcţionează cu programele pe care le au, dar fără conexiune Internet: nu se pot up-data, nu au acces la noi versiuni, nu primesc informaţii de actualitate. (În ce priveşte comuniunea cu Tatăl nu avem o comparaţie pe măsură.)

Astfel, după cădere, deci şi în zilele noastre, Duhul omului se exprimă prin:

• Conştiinţa transcendenţei (a faptului că mai există „ceva” după moartea fizică) şi conştiinţa morală, ca rămăşiţe ale conştiinţei de Dumnezeu (Romani 2.15), nevoia de Scop, de Valoare şi de Semnificaţie a vieţii; nevoia de dedicare pentru un scop mai înalt decât sine,

51

nevoia de a face parte dintr-un destin mai mare decât propria viaţă.

• Nevoia de a iubi şi a fi iubit; nevoia de comuniune cu oamenii.

• Un rudiment de Intuiţie ca rămăşiţă a legăturii divine cu Tatăl.

În al doilea rând, din cauză că „duhul a murit”, el nu mai putea constitui o sursă validă de Adevăr pentru luarea deciziilor de către suflet. Deoarece sufletul este un organ operaţional-decizional el are nevoie de cunoştinţă, de valori, alături de scopuri şi ţinte de urmat, în raport cu care să ia decizii. Prin urmare nevoile şi dorinţele trupului s-au substituit scopurilor şi valorilor lui Dumnezeu devenind criteriile pe baza cărora sufletul ia decizii. Omul, spune Biblia, a devenit „firesc” sau „carnal”. Cuvântul folosit pentru „carnal” sau „fire pământească” este sarx, care se traduce prin natură animală (de exemplu în Galateni 5.24). Cu alte cuvinte, ceea ce Biblia numeşte fire pământească este echivalent cu natură animală. Noi am căpătat prin cădere o nouă natură, natura animală, în locul naturii divine. Acest lucru poate fi constatat, fără a avea nevoie de mari demonstraţii, privind în jurul nostru la comportamentul uman. Biblia mai spune dealtfel chiar literal: ...acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace. Eclesiastul 3.18. Noi suntem astăzi foarte asemănători cu animalele, aşa cum afirmă dealtfel şi oamenii de ştiinţă.

Criteriul pentru luarea deciziilor nu a mai fost Duhul Tatălui ci „principiul binelui şi răului” care a invadat sufletul odată cu consumarea fructului oprit. Omul a devenit propriul lui dumnezeu „cunoscând binele şi răul”(Geneza 3.22). Această „deplasare” privind sursa de informare în luarea deciziilor a perturbat funcţionarea noastră corectă. Principiul

52

plăcerii (sau fericirii) individuale a devenit elementul central al funcţionării omului, criteriul fundamental al deciziilor noastre. Omul condus de sufletul lui care „cunoaşte singur binele şi răul” se numeşte „om sufletesc”12. Noţiunile om firesc şi om sufletesc denotă acelaşi lucru, starea omului căzut, dar primul accentuează faptul că omul are o natură animală, iar celălalt subliniază faptul că deciziile se iau de catre suflet, independent de Dumnezeu. Acest mod de a lua decizii este caracterizat de Biblie astfel ...Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (greceşte: sufletească.), drăcească. Iacov 3.15. Drăcească deoarece utilizează principiul „eu sunt dumnezeu şi pot stabili singur ce este bine şi ce e rău, ştiu ce am de făcut, eu decid”.

Iată cum prezintă un autor esoteric aceeaşi realitate: „Corpul astral, corpul dorinţelor, este centrul personalităţii, căci de aici pleacă toate sugestiile, impulsurile ce ne influenţează negativ. Corpul astral ne oferă elanul necesar, iar corpul mental face combinaţiile şi aranjamentele ce oferă satisfacţie primului. Dorinţele noastre ne dictează comportamentul, iar intelectul, deşi le este superior, capabil să le oprească sau să li se impună, se pune în slujba lor. Acesta este adevărul. Priviţi, lumea întreagă îşi pune inteligenţa în slujba dorinţelor, poftelor şi pasiunilor. Toată instruirea, cunoştinţele, bogăţia culturală pe care omul le posedă sunt puse în slujba întunericului, a ciudăţeniilor venite „nu se ştie de unde”, a tenebrelor şi adâncimilor învolburate. Oamenii cei mai pricepuţi şi mai luminaţi sunt în slujba unor forţe şi impulsuri confuze. Iată tristul adevăr, şi dacă nu mă credeţi, nu aveţi decât să verificaţi.” (Aïvanhov, 2005, 30)

12 Traducerea corectă pentru 1 Corinteni 2.14 este „omul sufletesc” (psuchikos-gr) nu firesc.

53

În al treilea rând, s-a întâmplat ceva cu Adam, ceea ce Dumnezeu a numit „îmbrăcare cu haine de piele” (Geneza 3.21). La început omul a fost un „suflet viu”, acum, prin cădere, el a devenit „carne” (natură animală). Din acest motiv Dumnezeu a trebuit să limiteze marea putere a lui Adam, căci acesta ieşise din ascultarea de Duhul Tatălui.

Watchman Nee afirmă: „Când Adam a căzut în grădina Edenului, puterea lui a fost imobilizată. El nu a pierdut complet această putere, ci a fost ascunsă înlăuntrul lui... rezultatul a fost că această capacitate primară pe care Adam a avut-o s-a transformat la urmaşii săi într-o putere „ascunsă”. Ea nu este pierdută ci este pur şi simplu legată „în carne” (Nee, 2000, 15).

Aşa cum am văzut, din punct de vedere decizional omul a devenit deja „ca dumnezeu”, dar ce dumnezeu e acela care nu are putere? De aceea ... Lucrarea diavolului în aceste zile este de a răscoli sufletul omului ca să elibereze această putere dinlăuntrul său (Nee, 2000, 15). Nee numeşte această putere aflată sub controlul sufletului omenesc căzut ca fiind „puterea acunsă a sufletului”. Vom vedea că această putere, deşi ascunsă de către Dumnezeu, deoarece are de-a face chiar cu energia vitală a omului, fără de care acesta nu ar avea viaţă, ea nu a fost încătuşată într-un mod inpenetrabil, astfel ea poate fi accesată în anumite condiţii.

Motivul pentru care am prezentat acest model13 este acela că fără o reprezentare adecvată a fiinţei noastre spirituale, nu putem explica şi înţelege în mod satisfăcător modul în care omul operează în spaţiul spiritual.

13 Nu trebuie să uităm că toate modelele teoretice exprimă într-un mod imperfect realitatea, dar fară aceste modele ne-ar fi extrem de dificil să o înţelegem.

54

Capitolul 4. Primul cer

Luca 16:8 Căci fiii veacului acestuia, ..., sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.

Primul cer se referă la primul nivel spiritual, care este un nivel imanent, inerent fiinţei umane căzute. Acesta funcţionează la nivelul legilor spirituale. Oricine cunoaşte legile spirituale şi le aplică, ele funcţionează, indiferent dacă acea persoană crede sau nu în Dumnezeu. Sursa acestei spiritualităţi se află în creaţia omului spiritual. Faptul că Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul şi asemănarea Sa”, i-a conferit acestuia calităţi care ţin de natura Sa. Nu doar că Dumnezeu este duh şi prin urmare suntem şi noi fiinţe spirituale, ci, spre deosebire de alte fiinţe spirituale create, El ne-a dat ceva din Dumnezeirea Sa, ceea ce implică putere de creaţie.

Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,...” Ioan 10.34-35 Aceasta nu înseamnă că noi suntem „Dumnezei”, ci că am fost creaţi la origine în familia lui Dumnezeu, suntem „din neamul lui Dumnezeu”.

Aşa cum am arătat anterior, orice om are, într-o anumită măsură, limitată prin cădere adamică, ceea ce numim „puteri paranormale”. Ca orice calitate umană, unii au aceste înzestrări într-o măsură mai mare, alţii într-o măsură mai mică. Istoric vorbind, odată cu dezvoltarea intelectului utilizarea

55

aptitudinilor spirituale s-a diminuat, şi prin neglijarea şi chiar ignorarea lor timp de secole acestea s-au atrofiat. În toate popoarele au rămas însă oameni care au continuat să folosească şi să-şi dezvolte aceste abilităţi, încercând să elibereze mai mult din puterea ascunsă a sufletului. Omul are o natură şi o putere spirituală chiar şi fără a deveni creştin, iar Satan îl împinge pe om să-şi „dezgroape” această forţă.

Dumnezeu afirmă: Eu am zis: „sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt.” Psalmi 82.6 Această realitate conferă tuturor oamenilor anumite capacităţi spirituale numite astăzi supranaturale, paranormale, para-psihologice, chiar dacă parte din acestea sunt momentan, cum am văzut, „ascunse în carne”.

Legea fundamentală care guvernează lumea spirituală este Legea Credinţei. Aceată Lege este definită, aşa cum am arătat, în Evrei 11.1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

„Credinţa” în sine nu înseamnă implicit credinţa în Dumnezeu, ci credinţa în legităţile realităţii spirituale.

Credinţa poate fi uneori confundată cu ceea ce numim „convingeri” despre ceva; alteori poate fi confundată cu posibilitatea ipotetică a apariţiei unui eveniment, determinată de anumite semnalmente prevestitoare, ca în expresia „cred că mâine va ploua”. În limba română cu atât mai mult suntem supuşi greşelii, deoarece spunem „cred că” şi pentru lucruri ipotetice, care ar trebui mai degrabă compuse cu formula „presupun că”. Credinţa nu are de a face cu o afirmaţie probabilistic adevărată ca o urmare a funcţionării legilor naturale, ci este ceva ce are de a face cu lucrurile nevăzute, spirituale.

56

În Noul Testament manifestările supranaturale nu au toate de-a face cu activitatea lui Isus şi a apostolilor în vederea convertirii la creştinism, şi nici cu activitatea Diavolului de a împiedica aceste convertiri. Iată câteva exemple în care este vorba de manifestarea puterii spirituale, fără ca aceasta să aibă de a face cu o lucrare evanghelistică.

• Isus şi Petru au umblat pe apă ... „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Matei 14.29

• Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Desrădăci-nează-te şi sădeşte-te în mare şi v-ar asculta.” Luca 17.6

• Isus a oprit furtuna, şi prin mustrarea Sa le-a sugerat ucenicilor că şi ei ar fi putut face asta „...El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Marcu 4.39

• „Din pricina puţinei voastre credinţe” le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Matei 17.20

• A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat. Matei 21.19 ...Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare” se va face. Matei 21.21

57

Acţiunile descrise în aceste versete nu au de a face cu lucrarea mântuitoare a lui Isus. Credinţa spirituală înseamnă încredere în lucrurile spirituale, nevăzute, şi, la un anumit nivel, nu Îl implică pe Dumnezeu. Isus a spus: „Tu zici: „Dacă poţi!”... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui (oricui) care crede!” Marcu 9.23

O lege naturală (fizică sau spirituală) odată decretată de Dumnezeu, ea funcţionează autonom de Dumnezeu, chiar dacă, în Providenţa Sa, El supervizează toate lucrurile, şi poate interveni oricând. Legea gravitaţiei funcţionează fără ca Dumnezeu să se îngrijească permanent de manifestările ei. Legile propagării câmpului electromagnetic rămân neschimbate. La fel se întâmplă cu legile spirituale. Nu contează că eşti credincios sau ateu, creştin sau budist, islamic sau hindus, mozaic sau membru al unui trib african, indian sioux sau confucianist, legile spirituale funcţionează. Anumiţi oameni în vechime, iar acum adepţii New Age au descoperit şi au început să aplice aceste legi.

Biblia spune „harul Lui ne este de ajuns” (2 Corinteni 12.9), dar Biserica, deşi conştientă de acest adevăr, ţine harul lui Dumnezeu în raft, lângă Biblie, iar nevoile oamenilor rămân neîmplinite. New Age-rii sunt mai înţelepţi. Ei arată cum se aplică principiile spirituale descoperite de ei în toate domeniile vieţii, de la grădinărit la dietă şi căsnicie, de la afaceri la vindecare; toate sunt explicate şi aplicate. Este noua literatură cunoscută sub numele de literatură pentru „dezvoltare personală şi succes”. Ei nu rămân la afirmaţia că aceste legi spirituale le sunt de ajuns, ci le practică şi îşi învaţă discipolii să le practice.

În opoziţie cu aceştia, mulţi cercetători ai Bibliei (cărturarii) se concentrează asupra Cuvântului, care „se vede” şi nu asupra darurilor şi lucrărilor spirituale „care nu se văd”, dar tocmai despre acestea care nu se văd e vorba în credinţă.

58

Cărturarii tind să atribuie lucrării demonice toate manifestările spirituale.

De aceea Isus a spus Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Luca 16.8

Trebuie să fim sinceri şi să admitem că în legătură cu existenţa unor concepte ca de exemplu chakre energetice, aură, meridiane energetice, Yin, Yang, acupunctură, bioenergie, nu avem argumente serioase să contestăm existenţa şi dinamica acestora, şi nici să le atribuim domeniului demonic. Istoria ne învaţă că stiinţa medicală s-a dezvoltat pornind de la practicile vrăjitoreşti, iar stiinţa farmaceutică îşi trage numele de la cuvântul „farmece” adică vrăji, dar nimeni nu le mai consideră azi demonice.

Nu putem fi spirituali, duhovniceşti, şi în acelaşi timp să atribuim forţelor oculte toate manifestările spirituale, tot ce numim astăzi „paranormal”. Ideea este să acceptăm realitatea spirituală în complexitatea ei, nu să o negăm, şi să ne dezvoltăm capacitatea de discernământ spiritual.

În principal există trei moduri de operare în primul nivel spiritual:

• Operarea prin puterea cuvintelor

• Operarea prin descătuşarea puterii ascunse a sufletului

• Operarea bioenergetică

Acestea funcţionează în cele mai multe cazuri combinate, nu singulare.

59

Puterea Cuvintelor

Legea Atracţiei

Fiind o fiinţă spirituală din naştere, omul are un spirit propriu, rezultat al creaţiei după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin acest spirit triunic omul are capacitatea de a se conecta şi a opera în lumea spirituală căzută. Proverbe 18.21 spune: moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.

Marea revelaţie a esoterismului zilelor noastre este descoperirea aşa-zisei „legi a atracţiei” în contextul în care, aşa cum am văzut, anumite interpretări ale descoperirilor fizicii cuantice par să îi confere credibilitate. Pe scurt ea afirmă că îţi poţi crea viitorul prin credinţă. Conform acestei Legi reţeta succesului este:

Succes = Dorinţă vie + Credinţăn , ecuaţie în care

Dorinţă vie = Imaginaţie +Vizualizare+Bucurie anticipativă+ Proclamaţie

Cu alte cuvinte poţi obţine orice vrei, prin credinţă, dacă ţi-o doreşti suficient de mult. Aceasta necesită o dorinţă vie, aliată cu voinţă, nu o dorinţă pasivă de genul „mi-ar plăcea”,”mi-aş dori”. Pe lângă această dorinţă, trebuie să acţionezi în lumea spirituală având încredinţarea cu o credinţă la puterea „n” că vei obţine ce ţi-ai propus, imaginându-ţi, în meditaţie şi rugăciune, că ai obţinut deja acel lucru sau acel fapt, şi trăind virtual bucuria pe care o vei avea atunci. Important este şi faptul de a te înconjura cu poze sau simboluri ale visului tău pentru ca permanent să-ţi aminteşti de scopul propus, astfel ca mintea să-ţi fie preocupată continuu de

60

realizarea acestuia. „The Secret” (Secretul) de Rhonda Byrne, „Factorul de Atracţie” de Joe Vitale „Efectul Isaia”14 de Gregg Braden, „Legea Atracţiei, Învăţăturile lui Abraham”15 de Esther şi Jerry Hicks sunt câteva dintre cărţile tipărite în limba română care promovează acest concept. În timp ce cărţile „motivaţionale, de dezvoltare personală şi succes” din decenile trecute se bazau pe exploatarea teoriilor trebuinţelor umane, cele din zilele noastre sunt preponderent influenţate de această lege a atracţiei.

Biblia confirmă faptul că gândurile şi cuvintele noastre au putere, descoperirea acestei legi nu este o contribuţie a esoteriştilor:

• Blestemul rostit are putere: Acum sunteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie. Iosua 9.23 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Romani 12.14. Astfel putem înţelege de ce Dumnezeu ne spune „Să nu gândeşti rău împotriva aproapelui”, „Cine urăşte este un ucigaş”, „Să nu blestemaţi”.

• Ideea că gândurile sunt o forţă, ca şi cuvintele, apare în Biblie. Omenirea de pe vremea lui Noe a fost pedepsită deoarece ...Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6.5

• Dorinţa produce efecte spirituale. Isus a spus ...Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Matei 5.28

• Dumnezeu spune ...Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Isaia 66.18

14 Cartea n-are nimic de-a face cu Isaia profetul, titlul vrea să creeze confuzie 15 La fel, deşi se foloseşte de numele lui Avraam (Abraham), cartea n-are nimic de-a face cu acesta, titlul vrea să creeze confuzie

61

• Emoţiile produc efecte spirituale, de aceea Dumnezeu le pedepseşte... Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii. Matei 5.22 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; 1 Ioan 3.15

• Cunoastem şi vorba „ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple”.

Datorită faptului că această Lege spirituală a credinţei, supranumită Legea Atracţiei chiar funcţionează, New Age-rii susţin că Omul este dumnezeu, deoarece poate el însuşi crea realitatea, viitorul. Aşa cum arătam anterior, ei parţial au dreptate: omul face parte din familia lui Dumnezeu, fără a fi însă la fel ca Dumnezeu! Ei întrec măsura în momentul în care, afirmând că omul însuşi este adevăratul dumnezeu, calcă pe urmele Satanei care spunea „voi fi ca Cel Prea Înalt.” Isaia 14.13. Hula lor s-a ridicat până acolo încât au afirmat că Omul este adevăratul dumnezeu şi l-a creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui. Gândirea pozitivă este o versiune inferioară a aceleiaşi Legii a Atracţiei, deoarece ea nu creează viitorul. Ea afirmă doar că printr-o atitudine pozitivă a minţii vom atrage spre noi binele şi succesul. Mai degrabă aceasta ar fi trebuit numită legea atracţiei.

Superstiţia face şi ea parte din aceeaşi categorie a primului nivel. Superstiţia funcţionează pentru cel care crede în ea. Atât timp cât crezi cu adevărat ceva, cu o credinţă „cât un bob de muştar”, acel lucru funcţionează. La fel, ritualurile au efect pentru cei care cred în ele, pentru cei care le acordă putere şi semnificaţie. A asculta şi a-i crede pe astrologi înseamnă a-ţi aduce contribuţia prin puterea credinţei tale la realizarea planurilor Celui Rău, care altfel nu ar avea putere asupra ta; înseamnă a participa la propria ta distrugere.

62

Efectul „Pygmalion” cunoscut în psihologie sub numele de „profeţia care se autoîndeplineşte”, se referă la aplicarea acestei legi spirituale în destinul uman. Acest efect se manifestă prin faptul că, dacă rostim anumite afirmaţii în mod repetat la adresa unei persoane, acele afirmaţii au tendinţa să devină realitate. Cu alte cuvinte dacă părinţii spun în mod repetat copilului „nu eşti bun de nimic” acesta va ajunge să nu fie bun de nimic; dacă rostim asupra noastră cuvinte ca „nu voi reuşi”, vom avea eşecuri. Am putea să considerăm cele de mai sus o formă inferioară a blestemului. În acelaşi timp un copil cu aptitudini mai modeste, dar care este mereu încurajat, lăudat, asupra căruia se rostesc cuvinte de succes „sunt sigur că poţi s-o faci”, „am încredere în tine”, va ajunge să aibă un succes superior altor copii care au pornit de la nişte baze genetice, sociale, materiale superioare. Asta seamănă cu o formă a „gândirii pozitive”, sau „atitudinii pozitive”.

Acelaşi efect funcţionează în cazul persoanelor care merg la vrăjitor, ghicitor etc. Acesta prevesteşte ceva, omul acordându-i autoritate crede, iar credinţa lui face ca lucrurile chiar să se întâmple. Căci Isus a răspuns...Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Marcu 9:23

Vindecările sunt unele dintre cele mai răspândite dintre manifestările puterii spirituale. Braden, (2004, 89-90) face o relatare a unei şedinţe de vindecare care, după afirmaţiile lui, a şi fost înregistrată video. Acţiunea se desfăşoară la o clinică numită „Spitalul fără tratamente medicale” din Qinhuangdao din China. O pacientă este întinsă pe un pat, neanesteziată. Un ecograf aflat în funcţiune, vizualizează pe toată durata şedinţei imaginea vezicii sale urinare. La începutul şedinţei se poate observa existenţa unei tumori canceroase cu un diametru de 7,5 cm. Trei „terapeuţi” aflaţi alături de pacientă îşi încep „tratamentul”, care nu constă în altceva decât în plimbarea mâinilor deasupra abdomenului femeii împreună cu rostirea repetată a aceloraşi două cuvinte. Imaginea ecografică în timp

63

real arată cum, în mai puţin de trei minute, acea tumoare se diminuează şi practic „se topeşte”. Femeia este vindecată. Cu siguranţă sunteţi curioşi să aflaţi care sunt cele două cuvinte „magice” rostite de terapeuţi. Ei bine, aceste cuvinte, într-o traducere aproximativă, cum se exprimă Braden, erau „deja terminat” (deja dispărut). Nu erau cuvinte magice ci cuvinte rostite în credinţă. La o analiză mai atentă vom observa că în acest proces de vindecare s-a uzat, în fapt de toate resursele energetice din primul cer, atât puterea cuvintelor, cât şi bioenergie şi putere psihică.

Descătuşarea puterii ascunse a sufletului

Am arătat anterior de unde provine această putere ascunsă a sufletului. Cercetările parapsihologice, începând cu Franz Anton Mesmer la 1778, încearcă să dea o faţă ştiinţifică acestor preocupări de eliberare a puterii sufleteşti, preocupări care, dealtfel, există din vechime în forma lor esoterică la popoarele orientale. S-a spus că mesmerismul „este stânca din care s-au cioplit toate ştiinţele mentale” 16. O listă a descoperirilor ce au urmat descoperirii de catre Mesmer a „magnetismului animal” ne arată cât de uimitor a avansat mişcarea odată ce omul a găsit „cheia”. În 1784 un discipol al lui Mesmer a descoperit clarviziunea ca rezultat al somnului mesmeric, şi din întâmplare a dat peste citirea gândului. A urmat apoi o descoperire numită statuvolism - referindu-se la o stare deosebită produsă de voinţă, în care subiectul poate să-şi îndrepte gândul la orice distanţă, să vadă, să audă, să miroase, şi să guste ce se întâmplă acolo. Apoi a urmat descoperirea numită patetism prin care mintea putea refuza conştienţa durerii şi putea vindeca boli. Telepatia, hipnotismul,

16 Jessie Penn-Lewis, Suflet şi duh, citată de Nee, (2000, 20)

64

psihometria şi nenumărate descoperiri au urmat odată cu trecerea anilor. Psihometria mesmerică se deosebeşte de conceptul psihologic actual cu acelaşi nume, însemnând descoperirea faptului că mintea persoanei sensibile psihometric poate citi trecutul ca într-o carte deschisă.

Satan se află în spatele tuturor acestor cercetări. El încearcă să ajute oamenii să descătuşeze această putere ascunsă pentru a-şi realiza scopul său, acela de a-şi împlini promisiunea pe care a făcut-o omului „veţi fi ca Dumnezeu”. Devenind capabili să facă minuni, oamenii se vor considera ei înşişi dumnezei şi nu-i vor aduce închinare lui Dumnezeu ci lor înşişi. Au început să apară cărţi şi chiar tratate de psihologie care afirmă că „fiinţele umane sunt dumnezei, numai că dumnezeul este întemniţat înăuntrul nostru. Prin eliberarea sa, toţi devenim dumnezei” (Nee, 2000, 21)

Practicile ascetice ale budiştilor, tehnicile de respiraţie, meditaţia, concentrarea, şi alte practici similare, toate au scopul de a supune „carnea”, trupul. Prin astfel de tehnici puterea sufletului este eliberată. „Ceea ce fac cu toţii nu este altceva decât aducerea gândului confuz, rătăcitor al omului, emoţiile schimbătoare şi voinţa slabă la un punct de „linişte”, unde carnea este complet supusă, făcând astfel posibilă eliberarea puterii ascunse a sufletului.” (Nee, 2000, 23). Manifestările puterii17 sunt ieşirea sufletului din trup, capacitatea de a atinge lucruri la distanţă, citirea gândurilor, îmblânzirea fiarelor, controlul asupra focului, capacitatea de a apărea de la distanţă prietenilor săi în trup spiritual în aceeaşi înfăţişare cu a celui de carne, pot crea din atmosfera înconjurătoare înfăţişarea oricărui obiect fizic sau pot face ca obiectele să vină la ei. Odată cu eliberarea puterii ascunse se eliberează şi capacităţile para-psihologice de percepţie extrasenzorială.

17 Wild Pember, Dinamici spirituale, citat de Nee, (2000,24)

65

Noi toţi avem din naştere un anumit nivel de putere sufletească (putere psihică, putere mentală), chiar fără a practica discipline orientale. Fiecare dintre noi are un anumit nivel, diferit de al celorlalţi, tot aşa cum avem aptitudini diferite. Probabil cunoaşteţi persoane din care simţiţi că emană o anumită putere psihică pe care o folosesc în special pentru dominarea şi controlul celorlalţi. Mai sunt unii care au un fel de „charismă socială”, alţii care au o deosebită abilitate de a ne „aburi”, de a ne „duce cu zăhărelul” acolo unde vor ei, sau persoane cu o deosebită putere de seducţie. În toate aceste lucruri vorbim despre daruri naturale, nu despre cei care pot face aceleaşi lucruri în urma unei pregătiri speciale. Pur şi simplu în prezenţa acestor oameni simţi o autoritate care emană din ei, sau o putere de atracţie, de convingere, sau de seducţie etc. Aceasta este o putere sufletească, de natură spirituală.

Premoniţia. La acest nivel spiritual putem avea revelaţii despre viitor, în stare de veghe. Sunt acele numite presentimente legate de un eveniment care ar urma să aibă loc, şi în care suntem implicaţi noi sau persoane apropiate nouă. În mod natural nu este un proces pe care îl putem controla, dar persoanele care si-au eliberat puterea sufletească devin clarvăzători, aşa cum au arătat mesmeriştii, astfel, cel puţin parţial această putere intră sub controlul uman.

Visele profetice sunt tot o manifestare a acestui nivel. Aproape orice persoană a avut experienţe personale sau cunoaşte pe cineva apropiat care a avut vise profetice. Conform psihologilor visul este „o stare modificată de conştiinţă”. Aceştia afirmă ca în vis creierul nostru reorganizează şi prelucrează în mod inconştient informaţia. În mod similar Biblia afirmă că... visurile se nasc din mulţimea grijilor Eclesiastul 5.3. Pe de altă parte tot Biblia afirmă că Dumnezeu

66

vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele. Iov 33.14

Visele profetice nu sunt doar apanajul profeţilor evrei, ci sunt experienţe comune tuturor oamenilor, cum spunea Iov. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” Matei 5.45 Până în momentul Judecăţii, El continuă să ne iubească pe toţi. Visul este una din puţinele căi de comunicare cu Dumnezeu care este accesibilă oricărui om. Regi păgâni ca Abimelec, Cir, Nebucadneţar, Faraonul Egiptului ca şi paharnicul şi pitarul său, au avut vise profetice, fără a face parte din „poporul ales”. Dacă visele sunt simbolice, trebuie să găsiţi singuri cheia.

Visele pot fi inspirate şi de demoni. De exemplu poate apărea imaginea unei persoane apropiate, dragi, decedate, care spune „nu te întrista, mi-e bine, ne vom întâlni din nou când vei veni şi tu aici”. Fie în vis, fie prin spiritism aceste mesaje de la morţi sunt false. Sunt demoni care mint pentru ca omul să creadă că, indiferent cum îşi trăieşte viaţa, după moarte va ajunge într-un loc „bun”.

Bine, veţi spune, dacă visele pot proveni fie din grijile noastre zilnice, fie de la Dumnezeu, fie de la Diavol, de unde să ştim noi care, de unde, sunt? Păi tocmai asta e, că nu ştim. În general visele naturale pot fi deosebite de cele spirituale, profetice, deoarece noi fiind fiinţe spirituale, duhul nostru „simte” deosebirea. Dar în privinţa sursei celor spirituale,

67

Dumnezeu sau Diavol, nu putem şti decât dacă avem discernământ spiritual, iar acesta se obţine exclusiv prin dependenţa de Dumnezeu, realizată printr-un legământ. (vezi detalii despre legământ în Ardelean, 2009)

Bioenergia

Terapiile prin bioenergie, acupunctura, presopunctura, electropunctura, Reiki, terapiile cu cristale, masajul thailandez, Shiatsu etc. se bazează pe legile care guvernează circulaţia energiei vitale prin meridianele energetice ale corpului. Pentru unele practicantul nu are nevoie de o putere specială (acupunctura), pentru altele aceasta este esenţială (bioenergetica). Aceste terapii sunt, în general, destul de bine cunoscute, de aceea nu intru în detalii.

Aura reprezintă „învelişul energetic al corpului uman în plan subtil”; este manifestarea spiritului triunic pe diferitele lui frecvenţe. Astăzi există aparate, asemănătoare unor aparate de raze-X sau tomografe, care pot evidenţia şi fotografia aceste câmpuri, astfel încât realitatea lor nu mai este un mit, ci o certitudine.

Mărimea acestui câmp energetic este proporţional cu puterea sufletească a persoanei. Aivanhov afirmă că, prin eliberarea puterii sufleteşti, ...marii Maeştri sunt capabili să-şi mărească aura pentru a putea cuprinde o întreagă regiune sub protecţia lor şi să penetreze în acelaşi timp aura tuturor oamenilor ce locuiesc în acea regiune pentru a le insufla o viaţă nouă. Ei nu au altă dorinţă sau scop decât de a-şi lărgi

68

aura pentru a se întinde şi a prinde sub aripile lor, cum se spune, un număr cât mai mare de creaturi. Iată idealul lor!18

Cu alte cuvinte aceşti maeştrii vor să devină dumnezei, stăpânind asupra oamenilor şi controlându-le voinţa. Vedem cum aura maestrului penetrează aura oamenilor şi le insuflă o viaţă după voinţa acestuia. Similar, aura terapeutului o penetrează pe cea a clientului, şi prin această influenţă el poate opera în spaţiul spiritual; prin aceasta într-un anumit sens el îl „posedă” pe client.

Pericolele primului cer spiritual

Întrebarea care se pune în legătură cu aceste terapii şi practici este aceea dacă un creştin poate apela la ele. Răspunsul nu este simplu.

Terapiile bioenergetice, aparent nu au nimic rău în sine. Ele influenţează curgerea energiilor prin organism. Acţiunea are loc la nivel subtil, energetic, cu acordul clientului, de aceea acesta nu o percepe ca pe o agresiune, dar practic terapeutul intră în sufletul lui şi îl controlează, şi îi transferă energie din propriul câmp printr-un fel de „perfuzie spirituală”. Terapeuţii susţin că enegia nu e de la ei ci din cosmos, ei sunt doar nişte canale, şi lucrul acesta este într-o măsură adevărat, dar trecând prin ei, această energie se impregnează de fiinţa lor, tot aşa cum hrana pe care o mâncăm, după prelucrare şi asimilare devine parte din noi, devine trupul nostru. Sufletele interferează, terapeutul invadează intimitatea lăuntrică a clientului, are loc un fel de invazie spirituală. Aşa cum o operaţie chirurgicală este o invazie asupra trupului, operarea bioenergetică este o invazie asupra sufletului. Problema care se

18 Sursa: Centri şi corpuri subtile, de Omraam Mikhael Aivanhov

69

pune este câtă încredere avem în terapeut, deoarece sufletul e mult mai preţios decât trupul, iar intervenţia spirituală poate deveni viol spiritual. Isus a spus ...este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, Marcu 9.47, cu alte cuvinte mai bine cu trupul bolnav şi cu sufletul sănătos, decât invers.

Principial cred pot exista practicanţi creştini de acupunctură, presopunctură, masaj thay, shiatsu, meloterapie etc, dar aceştia trebuie să aibă un discernământ spiritual şi o maturiate spirituală deosebită pentru a opera în acest domeniu. Chirurgia spirituală e mai delicată şi mai dificilă decât operarea pe cord deschis sau neurochirurgia. Pe de altă parte, de ce ar practica creştinii discipline spirituale din primul cer, când ei au la dispoziţie resursele spirituale din cerul al Treilea?

Problema se pune în legătură cu practicanţii necreştini ai acestor arte spirituale. Ei sunt de obicei şi practicanţi ai unor activităţi din „al doilea cer”, care este sfera de acţiune a lumii demonice. Din acest motiv, prin atingere, transmitere de energie, şi celelalte tehnici, dincolo de vindecare pacientul se contaminează spiritual, şi intră sub o puternică autoritate demonică.

Ce putem afirma despre medicii care practică, de pildă, presopunctura, acupunctura sau utilizează elemente din tai-chi sau masaj thailandez în sedinţele de recuperare kineto-terapeutică? Nu putem afirma nimic; aşa cum am arătat, depinde dacă acel medic este sau nu implicat şi în alte activităţi spirituale, de ordinul doi, sau practică aceste discipline exclusiv ca parte a profesiunii medicale; sau dacă nu cumva este el însuşi contaminat spiritual chiar fără a fi conştient de acest lucru, şi multe altele.

În orice caz, apelarea la aceste modalităţi terapeutice implică nişte riscuri extraordinare, mult, mult mai mari decât

70

oamenii îşi dau seama. Fără o educaţie spirituală adecvată nu putem conştientiza pericolele la care ne expunem. Aşa cum spuneam o asemenea intervenţie este echivalentă, în plan spiritual, unei operaţii pe cord deschis în plan fizic.

Practicile care apelează la „puterea sufletească”

A apela la utilizarea unor forţe pe care Dumnezeu a intenţionat să le ţină „ascunse” nu pare a fi o idee bună. Cu toate acestea practicarea postului, rugăciunii şi înfrânărilor, atât de către necreştini cât şi de către creştini, va conduce inevitabil spre eliberarea acestor puteri în ei.

Cum ne putem atunci raporta la această realitate? Am putea face o paralelă cu ceea ce Biblia spune referitor la dragostea naturală ...Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. Cântarea Cântărilor 8.4.

Puterea sufletească este bună dacă este gestionată şi utilizată conform prescripţiilor. Nu căutaţi în mod explicit să eliberaţi această putere. Dacă Dumnezeu a crezut de cuviinţă să o ascundă, nu trebuie ca noi să căutăm s-o eliberam. În măsura în care aceasta este înnăscută, sau se eliberează în mod spontan, sau a fost eliberată înainte ca noi să devenim creştini, ea trebuie folosită cu grijă şi responsabilitate.

Consider că în legătură cu utilizarea puterii sufletului există două prescripţii majore:

1. Dumnezeu a dat autoritate omului să supună natura, inclusiv animalele, dar nu oamenii. Suntem chemaţi să stăpânim peste natură, fiarele câmpului, peştii mării şi păsările cerului (Geneza1.28). Putem vedea cum Isus a dat exemplu personal prin faptă şi cuvânt în această direcţie: a umblat pe

71

apă, a liniştit furtuna, a uscat smochinul, a transformat apa în vin, a exemplificat puterea credinţei spunând că vom putea mişca munţii sau vom sădi dudul în mare. In schimb, atunci când a fost oprit să treacă printr-un sat, El nu a făcut apel la puterea Lui pentru a forţa acest lucru.(Luca 9.51-56). Isus nu a manipulat oamenii. Niciodată nu şi-a folosit puterea pentru a determina oamenii să creadă în El, să se întoacă la Dumnezeu, sau să se supună Lui. El chiar a permis ca, în unele localităţi, El însuşi să nu poată face minuni din pricina necredinţei oamenilor, prin faptul că nu a influenţat această credinţă. Trebuie să ne cercetăm permanent pe noi înşine dacă nu încercăm să-i dominăm pe alţii, să-i controlăm, dacă nu cumva dorim să-i facem dependenţi de noi, dacă nu căutăm să-i manipulăm, să ne impunem părerea sau să facem bine altora cu forţa. Toate acestea degajă din noi o putere spirituală care aduce presiune asupra psihicului acelor oameni.

2. Puterea sufletească este la îndemâna omului, şi ea poate fi folosită şi în legătură cu oamenii, atât pentru vindecarea acestora cât şi, din nefericire, pentru controlul, manipularea şi deci înrobirea lor. Marele pericol este ca această putere să fie folosită în nesupunere faţă de Dumnezeu. Fără călăuzirea Duhului Sfânt ne supunem riscului de a face fapte bune, semne şi minuni „de capul nostru”. Natura noastră animală poate confisca această putere, şi poate realiza lucruri mari „în numele lui Isus”, fără acordul lui Isus ca cei din Matei 7.21-23, cărora Isus le-a spus...Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

72

Din nefericire avem destule exemple practice în care această putere este utilizată greşit. Există foarte multe biserici în care predicarea se face cu putere sufletească, există evanghelişti care lucrează cu putere sufletească, psihică, există presbiteri şi pastori, respectiv preoţi, care sunt numiţi prin autoritate sufletească, există biserici a căror conducere este bazată pe autoritate şi control psihic, există profeţii sufleteşti în adunare, există consiliere pastorală realizată sufleteşte, există imitări sufleteşti ale darurilor spirituale, există cărţi creştine scrise sufleteşte, există vindecări, semne şi minuni, lucrări de asistenţă socială şi o mulţime de alte activităţi realizate în biserică prin puteri psihice, sufleteşti, drăceşti, pe care Dumnezeu niciodată nu le-a iniţiat, există o întreagă cultură pseudocreştină, sufletească. Neînţelegerea modului în care operează lumea spirituală, a cărei parte suntem, a dus la asemenea confuzii.

Biblia spune... Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea ( în alte traduceri „voinţa proprie”) este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Samuel 15.22-23. De aceea, cu toate că această putere ne stă, într-o anumită măsură, la dispoziţie, ea trebuie folosită exclusiv în dependenţă de Dumnezeu.

Watchman Nee (2000, 38) este mult mai categoric, considerând că, pentru a elimina orice risc de utilizare greşită, în nici un caz, sub nici o formă şi sub nici un motiv această putere nu trebuie folosită de creştini. El dă exemplul lui Evan Roberts, instrument al lui Dumnezeu în trezirea din Ţara

73

Galilor din 1904-1905, care i-a cerut Domnului să-i lege puterea sufletului pentru a putea opri tot ce venea din eu-l lui.

ConcluziiAşa cum am arătat, practicarea disciplinelor spirituale

de ordinul întâi, sau solicitarea serviciilor unor astfel de practicieni, este plină de pericole.

Scopul acestui capitol este acela de a explica prevenienţa puterilor manifestate de unele persoane, şi nu de a recomanda dezvoltarea unor asemenea abilitaţi, sau de a sugera recurgerea la serviciile unor persoane care posedă aceste puteri.

Prezentarea are în acelaşi timp rolul de a ne ajuta să nu-i judecăm pe alţii, păstrând o perspectivă corectă asupra fenomenului spiritual în ansamblul său, pe nivele. Am putea spune despre nivelul întîi că nu este rău în sine, ci depinde de cine şi în ce fel îl aplică.

Creştinii, aşa cum vom vedea, trebuie să practice disciplinele spirituale din cerul al treilea.

Atenţie! Cei care vor să-şi dezvolte aceste puteri ascunse se confruntă cu pericolul accederii involuntare în cel de al doilea cer. Prin dezvoltarea progresivă a abilităţilor din primul nivel, şi operarea în primul cer, la un moment dat ei pot întâlni o entitate. Acesta este momentul în care, pe nesimţite, au pătruns în cel de al doilea cer.

74

Capitolul 5. Al doilea cer

În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Faptele Apostolilor 8.9

G.H. Pember, arăta că există două metode prin care omul poate dobândi putere şi cunoştinţe neîngăduite (citat de Nee, 2000, 22):

Prima constă în aducerea trupului sub controlul propriului suflet, astfel încât sufletul să se poată manifesta liber. Această cale este posibilă doar pentru câţiva, şi se realizează printr-o lungă şi severă perioadă de instruire, şi are ca ţintă înlăturarea tuturor barierelor trupului până la subordonare totală, şi cultivarea unei indiferenţe desăvârşite faţă de toate plăcerile, durerile şi emoţiile acestei vieţi. Aceasta se realizează la primul nivel, aşa cum am văzut.

Cea de a doua metodă este aceea a unei supuneri pasive controlului unor fiinţe inteligente exterioare, ceea ce eu denumesc practicarea puterilor din al doilea cer.

Al doilea cer, al doilea nivel spiritual, se caracterizează prin prezenţa entităţilor spirituale; este un nivel al îngerilor căzuţi. Localizarea spaţială actuală se extinde la nivelul întregului cosmos. În momentul în care Adam a ascultat de Satan muşcând din fructul oprit, acesta a devenit robul Diavolului împreună cu toate proprietăţile sale. De atunci Satan a devenit stăpânitorul lumii acesteia (Kosmos-gr), poziţie pe care Isus i-a recunoscut-o. Ioan 14.30

75

În epistola către Efeseni 6.12 ni se spune că avem de luptat împotriva căpeteniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti. Aşadar vedem că Satan îşi are statul major în cosmos, iar aceste „căpetenii şi stăpâniri” sunt locotenenţii săi.

Puterile îngereşti sunt incomparabil mai mari decât cele ale omului căzut, dar prin închinarea la Satan şi colaborarea cu demonii acestuia, omul poate avea parte de aceste puteri. În momentul în care cineva practică acest nivel spiritual, sau apelează pentru orice fel de ajutor la un astfel de practician, el se îndatorează, cu sau fără voia lui, Diavolului.

O întrebare care s-ar putea pune este aceea dacă cei care practică discipline spirituale de nivelul al doilea au un legământ explicit cu Satan. Răspunsul este „nu neapărat”. Aceşti practicieni, prin simplul fapt că au intrat într-o relaţie cu demonii şi colaborează cu aceştia pentru a utiliza resurse din cerul Diavolului, sunt deja îndatoraţi acestuia, nu trebuie să aibă un legământ explicit. Acelora care fac un astfel de legământ li se acordă forţe incomparabil mai mari decât celorlalţi, ei sunt aşa-numiţii satanişti. Marea majoritate a esoteriştilor se mulţumesc să colaboreze cu unul sau mai mulţi demoni, care le apar fie ca „îngeri buni”, fie ca spirite ale morţilor, entităţi „extraterestre” sau ghizi spirituali.

Prin apelarea la esoterism omul caută soluţii imediate, caută plăcere fară restricţii, putere fără responsabilitate şi prosperitate fără efort; el caută independenţă de Dumnezeu. Astfel omul... întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui! Habacuc 1.11

Să comentăm câteva discipline esoterice:

76

Spiritismul sau „întrebarea morţilor” înseamnă comunicare cu lumea demonică. Faptul că spiritele anumitor morţi „plutesc între cele două lumi”, sau că spiritele celor morţi, dacă au trecut dincolo pot fi chemate, sunt „poveşti vânătoreşti”. Dacă ar fi fost posibil, bogatul din Luca 16.27-28 ar fi mers personal să-şi avertizeze rudele de pericol. Spiritele „celor morţi” nu sunt altceva decât duhuri de casă, pe care le-am definit la Capitolul 2. Practicarea spiritismului, chiar în glumă, te îndatorează faţă de lumea demonică. Planşeta OUIJA este o placă spiritistă prezentată în zilele noastre ca un joc de societate. Channeling-ul este o formă modernă, „ştiinţifizată” dacă putem spune aşa, de spiritism, în care un „ghid spiritual” ne apare şi ne conduce în drumul nostru spre „Eu-l superior”. Acest ghid este, evident, un demon.

Vrăjitoria este definită de Aleister Crowley, cel mai mare vrăjitor al epocii moderne, ca fiind arta de a determina schimbări după voinţă, este abilitatea de a supune universul voinţei omului. Astfel omul poate să-şi controleze viaţa, pe a sa şi pe a altora, să rostească blesteme, şi să-l controleze pe însuşi Dumnezeu-Forţa-Univers.

Unele dicţionare definesc vrăjitoria ca pătrunderea în lumea spiritelor pentru a dobândi puterea de a-ţi impune voinţa proprie. Vrăjitoria este astăzi prezentată ca ceva natural, ca o colaborare cu spiritele naturii, şi prin urmare nu ar putea fi ceva rău. Au apărut tot mai multe cărţi pentru copii cu acest subiect, în care, într-un mod aparent nevinovat, copiii sunt îndemnaţi să rostească diferite descântece şi rugăciuni la adresa spiritelor naturii. Aşa cum am arătat, cuvintele noastre au putere şi semnificaţie în spaţiul spiritual. Prin rostirea acestor cuvinte copiii, fără voia lor, intră sub autoritate demonică.

O vrăjitoare convertită la creştinism descria, într-un documentar, cum acei care îi cereau ajutorul intrau din acel

77

moment sub controlul ei. Ea putea să le provoace oricând anumite simptome care să-i determine să revină la ea pentru rezolvare. Recurgerea la serviciile vrăjitorilor aduc omul sub autoritate demonică.

Magia e ceva diferit de vrăjitorie. Magicienii sunt nişte „tehnocraţi” gnostici. Cu alte cuvinte, ei pretind că nu relaţionează cu entităţi şi consideră că magia este o „ştiinţă ocultă 19”. Ei susţin că pentru magie nu ai nevoie nici de „credinţă”, nici de „entităţi”, ci dacă eşti un „iniţiat” şi execuţi corect un ritual sau un descântec acestea va funcţiona automat. Ei fac o diferenţă între magia de spectacol şi magia adevărată rituală, ceremonială, pe care o numesc Magie K.

Meditaţia nu este ce se înţelege în mod curent, ca fiind analiza unei idei intelectuale, nu înseamnă a te gândi profund la ceva. Meditaţia esoterică nu are un conţinut intelectual. Ea are mai degrabă rolul de a-ţi goli capul de orice gând! Există mai multe forme de meditaţie, la diferite nivele spirituale şi nu toate sunt la fel. Totuşi, pentru a avea o idee despre ce înseamnă meditaţia esoterică, ea poate fi descrisă prin capacitatea de a-ţi conştientiza propria conştiinţă şi a o deplasa în mod conştient în trupul tău, iar apoi în afara acestuia, şi de a percepe cu ajutorul ei la început diferite senzaţii, apoi informaţii, apoi în etapa următoare de a conduce propriile intenţii, dorinţe, voinţa în locul în care conştiiţa se deplasează. Meditaţia esoterică, într-o anumită secvenţă a ei, este o stare fără gânduri, iar în această stare pasivă, omul se face în mod voit accesibil demonilor, aşa cum spunea Pember. După atingerea unui anumit nivel de consacrare, apar inevitabil ”ghizii spirituali”.

19 Ocult – practici spirituale ascunse, accesibile doar iniţiaţilor.

78

Contactele cu „îngeri”, sfătuirile şi vindecările cu aceştia, intră în categoria diciplinelor spirituale de nivel doi. Aceşti îngeri20 sunt demoni care se dau drept îngerul Gabriel, sau Mihail, sau se prezintă ca ghidul spiritual personal. Am auzit practicanţi afirmând că au atins nivelul spiritual în care stau de vorbă cu propriul înger păzitor. Noi avem (cel puţin) doi îngeri „păzitori”, unul trimis de Dumnezeu, altul trimis de Satan. Problema e cu care stăm de vorbă. Să nu ne amăgim crezând că demonii sunt urâţi, cu coadă şi copite. Nici vorbă. Ei iau de obicei o înfăţişare cât se poate de atrăgătoare. Practic nu poţi deosebi după înfăţişare sau amabilitate îngerii lui Dumnezeu de cei ai lui Satan.

Situaţia cu îngerii lui Dumnezeu este următoarea. Ei sunt „mesageri”, asta înseamnă „înger”. Ei fie aduc un mesaj, o încurajare sau îndeplinesc o slujire (ca în cazul lui Ilie, Maria, Zaharia, sau Isus), şi în acest caz se fac vizibili destinatarului, fie au de indeplinit o misiune de salvare, protecţie, sau orice altă misiune, caz în care îşi fac datoria fără a se face vizibili. Ei sunt supuşi lui Dumnezeu şi nu ascultă de altcineva. De aici tragem concluzia că îngerii nu vin dacă îi chemăm şi nu ne ascultă dacă îi rugăm. Dacă ai chemat un înger şi a venit este foarte probabil că este un sol al Satanei, chiar dacă se prezintă ca un „ înger de lumină”.

Nu chemaţi şi nu vă rugaţi la îngeri, la entităţi. Dacă nu-i trimite Dumnezeu personal să devină vizibili, ceea ce se întâmplă în cazuri extrem de rare, ei sunt cu singuranţă demoni. Repet, îngerii nu vin chemaţi, doar trimişi; cei care vin chemaţi sunt cel mai probabil demoni. Pe de altă parte, nu orice înger care vine nechemat este de la Dumnezeu, de aceea lucrurile se

20 Unii susţin că îngerii căzuţi sunt acelaşi lucru cu duhurile rele, alţii susţin că sunt entităţi de tipuri şi provenienţe diferite. Fără a intra în detalii, pentru moment este suficient să reţinem că atât îngerii căzuţi cât şi duhurile rele fac parte din armata întunericului, şi îi numim aici cu acelaşi cuvânt, demoni.

79

complică. Fără Duhul lui Dumnezeu în noi, nu putem deosebi duhurile!

Există persoane care au capacităţi extrasenzoriale şi pot percepe în mod natural entităţi. Acestor persoane le spun: Nu intraţi în legătură cu entităţile, nu comunicaţi cu ele, nu ascultaţi de ele, şi să nu aveţi nici un fel de raporturi cu ele. Cel mai bun lucru pe care puteţi să-l faceţi, şi care e singura voastră protecţie, este acela de a vă da viaţa lui Hristos. Doar El poate avea grijă de viaţa voastră. Faceţi un legământ cu El.

Există de asemenea oameni ai lui Dumnezeu care „sub ungere” îi văd pe aceşti demoni. Singurul model de comunicare a acestora cu demonii menţionat în Biblie este „ieşi afară” şi variaţiuni pe aceeaşi temă. Dacă sunteţi născut din nou şi aveţi astfel de experienţe de întâlniri cu demonii, nu le ascultaţi minciunile, nu vă fie teamă de ei (Iacov 4.7), dar în acelaşi timp nu fiţi aroganţi (Iuda 1.9). Spuneţi doar „În numele lui Isus, ieşi afară.”

Vindecările cu îngeri devin foarte la modă în România. La Braşov, în fiecare an, de vreo 4 ani încoace, se organizează la sfârşitul lunii octombrie „săptămâna îngerilor”, un eveniment dedicat comunicării şi colaborarii cu „îngerii” derulat pe durata câtorva seri şi la care participă câteva sute de persoane.

Un tânăr care a avut de-a face cu entităţi mărturisea, într-un documentar, că la început demonii îl ascultau, şi făceau orice le cerea el. După un timp a constatat că el le cere demonilor să facă lucruri pe care el însuşi nu dorea să le ceară. Astfel şi-a dat seama că a început să fie controlat de o forţă străină, care îi impunea cumva să ceară demonilor să facă acele lucruri. Problema a devenit gravă când şi-a dat seama că ajunsese în stadiul în care nu se mai putea împotrivi acelei forţe. Doar printr-o minune a reuşit să se întoarcă la Dumnezeu

80

şi a fost eliberat de demoni şi de acea putere constrângătoare a lui Satan.

Vindecările cu puteri din cerul al doilea. Un puternic reprezentant al acestor practici este Joao de Deus (John of God) din Brazilia. În luna Martie 2009 a fost prezentat un reportaj pe postul de televiziune ProTV România, despre un grup de români care a mers pentru vindecare la Casa de Dom Inacio din Abadiania, atraşi de renumele acestuia. Se spune că, practic, poate vindeca orice boală. Zilnic circa de 500 de pacienţi îi trec pragul, astfel încât până acum circa 10 milioane de bolnavi au fost trataţi de el. Uneori vindecă doar prin putere spirituală, alteori apelează şi la proceduri asemănătoare unor intervenţii chirurgicale. Deşi aceste intervenţii se fac cu cuţite de bucătărie, şi nu se folosesc anestezice, pacienţii afirmă că nu simt nici o durere, iar sângele curge în cantităţi neglijabile. John of God declară că Dumnezeu face vindecările, dar în acelaşi timp afirmă că el însuşi este posedat de anumite spirite cu ajutorul cărora face aceste vindecări. Se pare că sunt 33 de astfel de spirite care îl posedă prin rotaţie. Uneori face şi operaţii la distanţă, acţionând asupra unor fotografii ale pacienţilor. Pacienţii înşişi afirmă că după intervenţia spirituală, în următoarele 24 de ore, simt cum entităţile îi posedă, umblă prin ei şi îi „repară”. Deseori ei se simt epuizaţi de intervenţia spiritelor. În acel complex, denumit Casa de Dom Inacio, există şi o sală de meditaţie şi rugăciune în care pacienţii afirmă că sunt vizitaţi şi atinşi de entităţile vindecătoare. Dacă daţi căutare John of God surgery sau John of God spiritual pe You Tube, veţi putea vedea clipuri cu acest vindecător. A apărut şi traducerea în limba română a cărţii „Ioan al Domnului”. 21

21 Heather Cumming & Karen Leffler. (2008). Ioan al Domnului. Braşov: Editura Adevăr Divin.

81

Ghicitoria este şi ea o practică spirituală de nivelul al doilea. Mediumul primeşte informaţii despre viitor de la demoni. Întrebarea care se pune este: de unde ştiu demonii ce se va întâmpla în viitor? În primul rând că nici ei nu ştiu toate lucrurile, ei răspund doar la ce ştiu. Uneori pot spune adevărul, alteori pot să mintă, în funcţie de interesele lumii lor. Demonii ştiu multe lucruri deoarece ei au o memorie istorică începând de la Căderea lui Adam; „baza lor de date” conţine tot ce s-a întâmplat pe pământ în acest răstimp, iar demonii de casă ştiu ce s-a întâmplat cu fiecare persoană din familie în parte. Ei de asemenea cunosc Biblia şi profeţiile de acolo. Mai mult, ei pot prognoza cu uşurinţă ceva ce ei înşişi vor duce apoi la îndeplinire. De asemenea există lucruri care pentru noi sunt necunoscute, şi par a fi de domeniul viitorului, dar în fapt acele lucruri deja s-au decis / s-au întâmplat doar că informaţiile nu au fost făcute publice sau nu au ajuns până la noi, informaţii pe care ei însă le cunosc. Mai există şi o desfăşurare logică a lucrurilor, care nouă nu ne este accesibilă deoarece nu ştim toate datele problemei; demonii având mult mai multe informaţii pot spune ce urmează să se întâmple, lucruri pe care şi noi înşine le-am fi putut deduce dacă am fi avut toate informaţiile. Şi exemplele pot continua.

Tipurile de divinaţie în care nu intrăm în contact direct cu entităţi, cum ar fi horoscoapele, ghicitul în cărţi sau în cafea, chiromanţia, tarotul, Yi King (I Ching), nu sunt mai puţin periculoase. Ori sub ce formă ar veni informaţia despre viitor prin intermediar, ea vine printr-o entitate, fie că se manifestă direct, fie indirect. Trebuie să facem diferenţa între visele şi presentimentele prin care Dumnezeu din iniţiativa Lui ne avertizează, şi ghicitorie. În timp ce visele sau premoniţiile vin spontan, ghicitoria este căutată anume, a merge la ghicitor este o acţiune iniţiată de noi înşine. Biblia spune că dacă vrem să întrebăm despre viitor să mergem la El (Isaia 8.19). Voi încerca

82

să explic în continuare cum funcţionează ghicitoria în care nu apar în mod vizibil entităţi.

Ghicitul în cafea şi toba şamanică. Deşi par foarte diferite, principiul pe baza căruia funcţionează este similar.

Ştim cu toţii cum arată un spectru magnetic. Dacă punem pilitură de fier pe un carton sub care aşezăm un magnet puternic şi apoi vibrăm puţin cartonul, pilitura se va aşeza pe nişte curbe preferenţiale formând o figură pe care o numim spectru magnetic. Liniile de forţă ale câmpului magnetic formează această figură spectrală.

Entităţile folosesc diferite moduri de comunicare cu omul. Unul dintre aceste moduri este acela de a organiza materia după nişte linii ale unui spectru spiritual de forţă. Demonul creează câmpul, iar zaţul de cafea joacă rolul piliturii de fier, care ia forma unor figuri simbolice. Ghicitul în cafea pare o joacă nevinovată, însă în momentul în care noi răsturnăm cana cu zaţul de cafea cu intenţia de a ghici viitorul, în fapt noi ne supunem pasiv controlului unor fiinţe inteligente exterioare cum zicea Pember, noi acordăm unor forţe exterioare inteligente dreptul de a ne influenţa viitorul.

Toba şamanică funcţioneză similar. Ea are un diametru mare, de cca 50 cm, care constituie suprafaţa de lucru, şi o înălţime mică de cca 10 cm. Pe suprafaţa de lucru sunt delimitate arii care au anumite semnificaţii. Se aruncă oase sau pietricele, care se distribuie într-un mod simbolic peste aceste arii, în funcţie de câmpul de forţă creat spiritual. Şamanul interpretează apoi voia spiritelor. În Africa mulţi vindecători tradiţionali folosesc o metodă asemănătoare aruncând nişte oase mici, sau beţe, direct pe pământ, şi interpretând voia spiritelor în funcţie de distribuţia şi poziţia relativă a acestora unele faţă de altele.

83

Puterea rugăciunii (necreştine). În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică realizând ceea ce am putea numi un miracol. Spitalul de stat din Hawaii22 se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile. Un anume dr. Haleakala Lew Len s-a oferit să se ocupe de aceştia. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul multora din aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe. Dozele de medicaţie au scăzut simţitor la marea majoritate a pacienţilor şi chiar s-au sistat total în cazul unora. După 4 ani, pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de ... pacienţi violenţi. Partea cea mai interesantă este că, în aceşti 4 ani, dr. Len nu a vorbit cu nici unul din temuţii săi pacienţi. Mai mult, nici măcar nu i-a văzut.

“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane”, a declarat ulterior dr. Len. Ce a facut exact el pentru a-şi vindeca pacientii ? „Am repetat în continuu ‚Imi pare rău. Te rog, iartă-mă.’, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot”.

În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metodă, mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat în psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul său succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna23.

22 Sursa: HUNA şi HO’OPONOPONO, articol publicat în revista Avantaje, martie 200723 Kahuna este un termen similar şamanului sau vraciului, în Hawaii. Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial in 1983 de catre autorităţi drept "o comoară vie a Hawaii-ului'' (living treasure of Hawaii).

84

Printr-un proces de transfer spiritual, Dr. Len şi-a asumat vinovăţia pentru faptele pacienţilor şi a cerut iertare. Ispăşirea înlocuitoare, după cum bine ştim, este un principiu spiritual care apare şi în Scriptură (ţapul ispăşitor, sângele animalelor care face ispăşire pe altar, în VT, respectiv jertfa înlocuitoare a lui Isus în NT), de aceea, când auzim istorisiri ca cea de mai sus putem fi înşelaţi. Deşi pare foarte atrăgătoare metoda, ne punem întrebarea: cui a cerut iertarea dr. Len? Este clar că nu a cerut iertare Dumnezeului24 Bibliei ci Dumnezeului -Forţă-Natură-Univers, adică lui Satan. Din acest motiv, toţi cei implicaţi îi sunt acum datori acestuia.

Supunerea naturii. Voi oferi o ilustraţie din cartea lui Braden (2004, 150-155). Autorul descrie participarea sa personală la un ritual pe care l-a executat un prieten al său cu numele David, pentru aducerea ploii. Seceta prelungită afecta în mod serios nordul statului New-Mexico. David l-a dus într-un loc pustiu, în deşert, unde, în mod surprinzător, exista un cerc de pietre, realizat pe pământ. David a afirmat că acesta constituia un loc special de „rugăciune”, deşi nu are în sine nici o putere magică, el servind doar ca loc de „concentrare” pentru cel care rosteşte „rugăciunea”. „Astăzi vom intra în contact cu forţele nevăzute ale lumii şi vom vorbi cu Mama Pământ, Tata Cer şi cu mesagerii aflaţi la mijloc” a spus David, apoi a intrat în acel cerc şi a executat un dans, fără a ieşi din acel cerc, deşi avea ochii închişi. La un moment dat s-a oprit şi a exclamat „Hai să mergem, munca noastră aici s-a terminat!” Nimic nu s-a întâmplat pentru moment. Cerul avea aceeaşi strălucire şi claritate. Braden istoriseşte cum apoi, în acea după-amiază, ploaia a început să curgă şuvoi, provocând mari inundaţii. Seara a urmărit buletinele meteo. Evoluţiile

24 Dacă cu ajutorul demonilor se pot obţine asemenea rezultate, ne dăm oare seama de ceea ce ar putea face creştinii dacă şi-ar folosi rugăciunile conectate la puterea din al treilea cer, care le este disponibilă?

85

atmosferice arătau cum un front de aer rece şi umed care traversase statul Utah şi apoi ajunsese în Colorado, şi-a schimbat în mod neobişnuit cursul şi a coborât asupra nordului statului New Mexico. Această coborâre a făcut ca acest front să se amestece cu aerul cald şi umed ce se ridica din Golful Mexic şi din această combinaţie a ieşit ceea ce se putea vedea acum pe ecrane: oameni extaziaţi de venirea ploii, fermieri fericiţi.

Ştim că există, în acelaşi scop, ritualul dansului paparudelor în mitologia română, şi ritualuri similare pentru aducerea ploii în mai toate culturile.

Deşi am putea presupune că supunerea naturii ar trebui să facă parte din primul cer, am inclus aceste manifestări la cerul al doilea deoarece oamenii din vechime au asociat forţele naturii25 cu zeităţi ale naturii la care se rugau pentru manipularea acestor forţe. Aşa cum am văzut, şi acest David a apelat la Mama Pământ, Tata Cer şi mesagerii dintre ele.

Şarpele Kundalini.26 Esoteriştii susţin că omul posedă în mod natural o putere, numită Kundalini, care zace, încolăcită ca un şarpe şi adormită, undeva în partea inferioară a abdomenului, dar care atunci când este trezită, ea se ridică şi începe să se deplaseze în sus. În deplasarea de la baza şirei spinarii spre creştetul capului ea trece prin şase centre psihice numite chakras. De fiecare dată când ea trece printr-o chakra produce anumite experienţe psihice şi puteri. Când ajunge în varf, la ultima chakra, numită sahasrara chakra, omul primeşte, chipurile, puterea de a savârşi miracole şi de a dobândi adevărata eliberare.

25 În realitate, forţele naturii chiar au în spate nişte entităţi spirituale. Isus când a oprit furtuna s-a adresat şi a poruncit direct acestor entităţi, nu s-a rugat lui Dumnezeu (Marcu 4.39).26 Sursa: http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm

86

Sunt folosite multe mijloace de a trezi puterea Kundalini. Acestea variază de la exerciţiile de respiraţie Pranayama, la autopalparea genitalelor. Cel mai influent guru al ultimei perioade, care a propovăduit yoga Kundalini, a fost Swami Muktananda din Ganeshpuri, localitate de lângă Bombay, India. El a descris yoga Kundalini ca fiind "Maha Yoga" (adică, Marea Yoga) sau "Siddha Yoga" (Yoga Perfectă), deoarece spunea că este singura metoda yoga în care aspirantul nu trebuia sa facă nimic. Acesta trebuia doar să se dea pe mâinile guru-lui, şi harul acestuia făcea totul. Aceasta ne aminteşte de afirmaţia lui Pember despre modul pasiv de obţinere a puterii, prin supunerea la dispoziţia entităţilor.

Mii de oameni au mărturisit că Muktananda le-a trezit puterea lor Kundalini, însă metoda pe care a folosit-o a rămas secretă. Yoga Kundalini nu este foarte populară în India datorită faptului că multe din experienţele pe care le provoacă reprezinta ceea ce William James, numeşte “misticismul diabolic”. Metoda cauzează durere, provoacă oamenilor deprimare şi îi duce chiar la nebunie. Descriind propria lui experienţă Muktananda27 a spus:

“Ajungând la destinaţia mea, m-am aşezat să meditez. La scurt timp după ce m-am pus jos să meditez am simţit nelinişte şi tulburare. În câteva clipe mi s-au petrecut lucruri ciudate. Nu am înţeles ce se întampla. Eram tulburat mintal şi emoţional. Mintea mi se părea rătăcită. La lăsarea serii această rătăcire s-a agravat. În general sunt un om curajos, însă în acea zi am fost biruit de frică. Credeam că înnebunesc. Mintea îmi era îngrozitor de agitată".

27 Sursa: Swami Muktananda Paramahansa, de Amma (Ganeshpuri, 1971), pag.32-33 citat pe http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm

87

În aceeaşi seară, mai târziu, Muktananda s-a aşezat din nou ca să mediteze. Iată ce povesteşte:

“Am simţit ca şi cum în jurul meu era mare zarvă. A început să mă doară tot corpul şi imediat mi-am luat poziţia de padmasana, adică postura lotus. Limba a început să-mi alunece pe gât în jos şi orice încercare a mea de a mi-o scoate cu degetele a fost zadarnică. Frica mi-a sporit. Am încercat să mă ridic în picioare dar nu am reuşit fiindcă picioarele îmi erau blocate în padmasana. Atunci am simţit o durere puternică în nodul (manipura chakra) de sub buric. Am încercat să strig dar n-am putut scoate nici un sunet. Parcă ceva mi se înţepenise în gât. După aceea, am văzut nişte forme foarte urâte şi înfricoşătoare, ce semănau cu nişte demoni. Am crezut că erau duhuri rele. Atunci am văzut flăcări de jur împrejurul meu şi am simţit că ardeam. După o vreme m-am simţit mai bine. Deodată am văzut o bilă mare de lumină care s-a apropiat de mine. În timp ce se apropia, lumina ei sporea tot mai mult. Ea a intrat cu uşurinţa prin uşile deschise ale kutir-lui meu apoi a pătruns în capul meu. Ochii mi-au fost închişi cu forţa şi apoi am simţit că leşin. Am fost foarte îngrozit de puternica lumină orbitoare şi apoi mi-am pierdut cunoştinţa”.

Referitor la manifestările care însoţesc ascensiunea energiei kundalini, psihologul american E. Hillstrom28 susţine că asemenea manifestări nu sunt de natura biologică: "Experienţele provocate de eliberarea energiei kundalini sunt cel mai greu de explicat dintr-un punct de vedere strict fizic sau fiziologic. Durerea, tremurul, mişcările involuntare şi senzaţiile extreme de frig sau cald sunt, în mod evident, mediate de creier, însă aceasta nu ne explică modul în care

28 Sursa: Nicolae Achimescu, pe http://www.crestinortodox.ro/hinduism/71863-sahaja-yoga

88

este stimulat creierul pentru a le produce. Există cazuri în care o simptomatologie asemănătoare e produsă pe substrat patologic sau epileptic. Însă din moment ce majoritatea experienţelor menţionate apar în stare de sănătate normală, iar după criză subiecţii se întorc din nou la o stare de normalitate, probabil că o explicaţie pur fiziologică nu este adecvată". În acelaşi context, acest psiholog sugerează că „se pot face paralele între simptomele ce însoţesc ridicarea energiei kundalini şi cele asociate stărilor de opresiune demonică între care: deranjul gândirii, trecerea prin stări emoţionale extreme (melancolie profundă, extaz), stări de transă sau perioade de inconştienţă...”.

Biblia afirmă că trupul nostru este destinat a fi un templu pentru Duhul Sfânt (1 Corinteni 6.19). Dacă însă această locaţie nu este umplută cu Duhul Sfânt, ea va fi ocupată de demoni (Matei 12.43-45). Locaţia fizică a acestui „templu” pare să se afle în zona inferioară a abdomenului (Ieremia 4.19, Proverbe 20.27 etc) , adică în acelaşi loc în care esoteriştii localizează pe Kundalini.

Yoginii consideră că şarpele se află deja acolo şi trebuie trezit, dar adevărul pare a fi mai degrabă acela că la chemarea omului însuşi, într-o atitudine de pasivitate absolută obţinută prin meditaţie, prin care se oferă pentru a fi stăpânit, şarpele vine să îl posede pe acesta.

Eu am convingerea că Şarpele Kundalini, nu e altcineva decât „bătrânul Şarpe” din Eden, şi „trezirea” lui nu e altceva decât predarea conştientă a omului pentru posedare demonică.

Pericolele Cerului al doilea

89

Există foşti vrăjitori, magicieni, membri New Age, şi chiar satanişti care s-au întors la Dumnezeu. Din mărturisirile lor putem învăţa o mulţime de lecţii privind lucrurile spirituale specifice nivelului al doilea. Toţi aceştia atenţionează că odată intrat în sfera de acţiune demonică este foarte greu să mai poţi scăpa de acolo. Cerul al doilea îţi oferă putere, şi prin aceasta ai sentimentul de a fi deosebit. Este tentant să primeşti putere fără responsabilitate, fără sfinţenie. Îndatorarea faţă de Satan duce la dependenţă, la fel ca dependenţa de droguri. Începi să doreşti tot mai multe experienţe supranaturale, care îţi hrănesc sentimentul puterii, te obişnuieşti cu puterea, poţi face „ce vrei”, apoi doreşti tot mai multă putere, astfel te îndatorezi tot mai mult, până când devii „dator vândut”. Chemarea abisului devine tot mai constrângătoare şi nu te poţi împotrivi prin voinţă omenească, deoarece ai de luptat cu forţe care depăşesc puterile tale.

Motivul promovării sociale şi media a fenomenelor spirituale este acela de a pregăti evenimentele care vor urma. Populaţia şi îndeosebi copiii sunt desensibilizaţi la ideea de magie şi ocultism ca fiind ceva rău. Acestea sunt prezentate ca fiind un divertisment inofensiv. Violenţa şi groaza sunt prezentate ca ceva distractiv, care stârnesc adrenalina fară a pune pe cineva în pericol real. În şcoli a devenit o modă sărbătorirea Halloween şi se promovează literatura fantastică, dar nu cea science-fiction ci cea de sorginte magică. Jocurile video pentru copii abundă de personaje cu puteri supranaturale (Talisman, Metin2, World of Warcraft, Mu). Esoterismul trebuie să devină o normalitate.

Există şi cluburi sportive aşa numite creştine de arte marţiale şi de yoga, aceste discipline fiind abordate în versiuni simplificate. Ele au rol de energizare, de întreţinere, şi chiar curativ şi au pretenţia de a fi fost curăţite de filosofiile

90

spirituale orientale. Acestea au fost iniţiate de oameni care se consideră creştini şi care se presupune că au avut capacitatea de discernamânt spiritual pentru a separa răul de bine. Totuşi, călugărul benedictin J.M. Dechanet29 promotor al unei forme de „yoga creştină” are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile pe care le urmăreşte yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt şi a reţine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumuseţea şi sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie să se ştie că până şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini şi experienţe spirituale, de care nu este conştient. Acelaşi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obţine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri şi iluzii, de a elimina şi uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu excepţia uneia: că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul) însuşi este Dumnezeu şi că restul este tăcere". A medita la faptul că omul este Dumnezeu este în sine o jignire la adresa lui Dumnezeu, astfel încât este evident că nu avem de-a face cu o activitate creştină autentică.

Unul din trucurile Diavolului este înşelătoria. El a găsit o metodă destul de eficientă de a-i păcăli pe creştini, metodă care constă în adăugarea numelui „creştin” la orice activitate ocultă: avem Tai Chi creştin, Qi-Gong creştin, arte marţiale creştine, Yoga creştin, meditaţie creştină şi chiar vrăjitori creştini, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Dacă nu credeţi, daţi căutare pe internet: christian wicca, sau christian witchcraft şi vă veţi convinge.

Balaam era un om căruia Dumnezeu i s-a revelat (Numeri 24.15), dar totuşi el a continuat să se ocupe cu

29 Sursa: Meditaţia orientală invadează creştinismul pe http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Religia%20Viitorului/4-meditatia%20orientala.htm

91

vrăjitoria. Amestecarea lucrurilor spirituale i-a fost fatală lui Balaam30 (Iosua 13.22).

Un alt exemplu îl avem în Faptele Apostolilor 16.16. O vrăjitoare venea după Pavel şi camarazii săi strigând: „Oamenii aceştia sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Acest lucru era adevărat, totuşi, Pavel, după câteva zile, a scos demonul de ghicire din femeie, deoarece considera că este o batjocură la adresa lui Dumnezeu ca această slujitoare a Satanei să fie asociată în mintea oamenilor cu lucrarea lui Dumnezeu.

Odată îndatoraţi Satanei, oamenilor le va fi extrem de greu, dacă nu imposibil, să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Pentru creştini, a recurge la serviciile unui asemenea practicant echivalează cu a-L trăda pe Dumnezeu.

30 Citiţi întreaga istorie a lui Balaam în Numeri 22.1- 24.25 şi Numeri 31.16, Apocalipsa 2.14, şi morala în Iuda 1.11, 2Petru 2.15

92

Capitolul 6. Al treilea cer

Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4:20

Al treilea cer este cerul Lui Dumnezeu, al îngerilor lui, şi al omului regenerat, născut din nou.

Naşterea din nou este, pe scurt, procesul prin care, omul, devenind conştient de starea sa de decădere morală şi despărţire de Dumnezeu, şi înţelegând faptul că poate fi restaurat datorită jertfei pe cruce a lui Isus Hristos, face un legământ prin care acceptă această jerfă mântuitoare şi Îl recunoaşte pe Isus ca Mântuitor şi Domn în viaţa sa. Legământul este pecetluit, din partea omului cu botezul său public în apă, moment în care Dumnezeu îl pecetluieşte, din partea Sa, cu Duhul Sfânt.

Ce se întâmplă cu trupul spiritual la Naşterea din Nou:

În primul rând, Biblia spune că Dumnezeu ne dă un duh nou. El ne racordează din nou la Sine prin Duhul Său. Putem privi „pecetluirea” din Efeseni 1.13 ca fiind crearea unei „sinapse” a duhului omenesc cu Fiinţa lui Dumnezeu, astfel omul devenind ca o „mlădiţă care îşi primeşte seva din viţă” (Ioan 15). În acest mod, conştiinţa morală umană devine luminată de Duhul lui Dumnezeu, redevenind conştiinţa lui Dumnezeu (Romani 9.1), iar în ce priveşte deciziile, se presupune că de aici înainte omul le ia în ascultare de El. Căci

93

toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14

Remarca pe care doresc să o fac este aceea că pecetluirea se face prin Duhul Tatălui, omul primind un Duh de Înfiere, care este un aspect al Duhului lui Dumnezeu diferit de aspectul puterii reprezentat prin acelaşi Duh Sfânt.

Vom reveni asupra acestui subiect la capitolul despre Biserică, deoarece este extrem de important.

În al doilea rând, sufletul îşi redobândeşte sursa corectă de cunoaştere pentru luarea deciziilor. Noi nu trebuie să ne răstignim sufletul cum susţin unii teologi. Sufletul este cel care, în final, va fi mântuit. Ceea ce trebuie să răstignim este vechiul raport de subordonare a sufletului faţă de trup, stilul animalic de vieţuire, bazat pe principiul plăcerii, al vieţii pentru sine. Trupul în sine nu are, de asemenea, nimic rău. El este destinat a fi templul Duhului Sfânt, şi trebuie îngrijit corespunzător. Sufletul este acum între doi stăpâni, unul vechi, firea pământească şi unul nou, firea dumnezeiască, şi trebuie ca în fiecare decizie, mare sau mică, să ştie cui se supune. De aceea Biblia ne avertizează „nu puteţi sluji la doi stăpâni”.

În al treilea rând, pentru realizarea lucrărilor spirituale Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt ca aspect al Puterii (darurile de putere). În baza celor scrise în 1 Corinteni 12.8-10, se acceptă în general existenţa a nouă daruri spirituale, supranaturale, ale omului regenerat. Ele au fost clasificate mai târziu în trei grupe: (1) darurile vorbirii: vorbirea în diferite limbi (de obicei îngereşti), traducerea acestor limbi, şi darul profetic; (2) darurile revelaţiei: cuvinte de înţelepciune, cuvinte de cunoştinţă/descoperire şi darul deosebirii duhurilor; şi (3) darurile puterii: puterea de a face minuni, darul credinţei de neclintit şi darul vindecării (care include scoaterea demonilor).

94

Calea desăvârşită este aceea în care „voia Tatălui” ni se revelează prin călăuzire personală (Romani 8.14), iar prin consimţământul activ a voinţei noastre Duhul Sfânt se manifestă cu putere prin vindecări, scoaterea demonilor, facerea de minuni.

Cerul al treilea este nivelul plinătăţii puterii spirituale, este nivelul lui Dumnezeu, al făpturilor angelice necorupte şi a omului regenerat. Biblia ne spune că cei ce sunt ai lui Hristos nu doar că sunt sigilaţi cu Duhul Înfierii, dar primesc şi puterea Duhului Sfânt, prin darurile de putere.

• Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Faptele Apostolilor 1.8

• Şi învăţătura şi propovăduirea mea (zicea Pavel) nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2.4

• ...şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Efeseni 3.16

• În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. 1 Tesaloniceni 1.5

În acord cu aceste versete, este de aşteptat să existe o dovadă vizibilă a puterii Duhului Sfânt în credincios:

• Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1.7

95

• Adevărat, adevărat, vă spun, (zice Isus) că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl. Ioan 14.12

• Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu (zice Isus) vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi. Marcu 16.17

Toate aceste versete se referă la toţi cei care sunt pecetluiţi de Dumnezeu şi primesc puterea Duhului Sfânt, nu doar la apostoli şi ucenicii acestora, nu doar la creştinii din primele secole, aşa cum pretind unii teologi.

O persoană care vorbeşte despre lucrurile spirituale, dar care nu a trăit ea însăşi experienţe spirituale, oricât de bine întemeiată ar fi teologic în concepţia sa, şi oricâtă bunăvoinţă ar avea, nu poate fi credibilă. Biblia spune:

Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit (lucrurile lui Dumnezeu) prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.

96

Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 1 Corinteni 2.10-15

Eu nu neg faptul că aceşti teologi au anumite cunoştinţe despre lucrurile spirituale. Problema este că acele cunştinţe au fost obţinute pe căi intelectuale, parţial din studiul Bibliei, parţial din experienţa personală a altora. Biblia însă spune să nu ne amestecăm în lucruri pe care nu le cunoaştem din experienţă personală. (Coloseni 2.18)

Pavel când se adresează celor fără cunoştinţă spirituală, spune... fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. 1 Corinteni 3:1

Pentru a înţelege lucrurile spirituale este absolut necesar să trăim personal experienţe spirituale. Toţi acei care l-au cunoscut pe Isus au văzut semnele şi minunile Sale, cei 5000 hrăniţi supranatural, cei 12 apostoli, cei 70 ucenicii, cei 120 din camera de sus, cei 500 din (1 Corinteni 15.6), Pavel, Famenul etiopian, Corneliu,... toţi au experimentat personal lumea spirituală.

Este imposibil intelectului neregenerat, firesc, sufletesc, să priceapă lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu. Chiar la cei născuţi din nou, convertirea intelectului nu se realizează automat, instantaneu. Există o procesualitate în care intelectul învaţă să „judece duhovniceşte”, proces în care experienţa spirituală personală este indispenabilă. Aceasta face parte din acea „metanoia” (schimbarea gândirii-gr.), care vine odată cu regenerarea.

Biblia ne îndeamnă să experimentăm darurile spirituale:

• Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.1

97

• Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.5

• Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 1 Corinteni 14.39

În ce priveşte călăuzirea spirituală, ea nu este o opţiune, este o necesitate

• Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14

• ...umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Galateni 5.16

Biblia spune clar că la naşterea din nou noi primim plinătatea firii dumnezeieşti: El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. 2 Petru 1:4 Odată primită, această fire doreşte să se manifeste, şi are la dispoziţie şi instrumentele, darurile, prin care să o facă.

98

Capitolul 7. Confuzii între ceruri

În ce priveşte cele31 duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.

1 Corinteni 12.1

Despre neutralitateÎnainte de a comenta confuziile care pot apărea între

ceruri, trebuie să facem o precizare importantă. Din cele studiate până acum am putea, poate, înţelege în mod eronat, că, practic, există trei forţe, în trei ceruri. Pe de o parte Dumnezeu cu planurile, părerile şi puterea Sa, pe de alta Satan cu planurile, părerile şi puterea sa, şi în final Omul, cu planurile, părerile şi puterea sa. Adevărul este însă mult mai crud. Există doar două tabere, una a „luminii” şi alta a „întunericului”, între care se duce o luptă. Aşadar, ca oameni, ne aflăm în mijlocul unui război, şi în acest război nu există neutralitate. Trebuie să decidem de partea cui suntem. Fie conştient, fie inconştient, noi ne exprimăm acordul de a fi într-o tabără sau alta. Biblia ne spune că nu putem fi aliaţi cu ambele tabere. Isus este categoric: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Luca 16.13 şi la fel ...Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte. Matei 12.30 32.

31 Aceasta este traducerea corectă, după original. Versetul se referă la toate lucrurile spirituale, nu doar la daruri.32 Această afirmaţie poate părea contradictorie cu cea din Marcu 9.40 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi, dar nu este aşa. Contextul este diferit. În Matei 12 este vorba de identitatea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, şi în această privinţă, cine nu este cu El e împotriva Lui, pe când în Marcu 9 este vorba de nişte ucenici care deja lucrau pentru Isus, aveau râvnă, dar nu aveau pricepere, făceau lucruri sufleteşti.

99

Aşadar, a nu alege - este o alegere! A nu alege în mod conştient să fii de partea lui Dumnezeu te poziţionează de partea Celui Rău. Nu există neutralitate în acest război!

Aşa cum am arătat, prin cădere omul a devenit deja robul Satanei, chiar dacă are impresia că este independent. Aşa cum copiii, chiar dacă sunt independenţi de părinţi, au în genele lor trăsăturile părinţilor, şi prin aceasta sunt „robi” ai comporta-mentelor înscrise genetic, tot aşa omul neregenerat, deşi aparent independent de Satan, este un copil al diavolului. (Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru Ioan 8:44; la fel 1 Ioan 3.10)

Confuzia între al doilea cer şi cel de al treilea

Aceasta este o problemă importantă pe care trebuie să ne-o punem, deoarece foarte uşor putem fi amăgiţi de demoni veniţi ca „îngeri de lumină”. Biblia ne dă câteva indicaţii în această privinţă, pentru a ne ajuta să ne protejăm:

Mărturia interioarăDacă nu avem pace, linişte în duhul nostru, trebuie să

devenim vigilenţi

• ...n-am avut linişte în duhul meu... 2 Corinteni 2.13

• Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească (să guverneze) în inimile voastre. Coloseni 3.15.

100

Cercetarea duhurilor, discernământul spiritual Trebuie să cercetăm entităţile cu care avem de a face

• Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. 1 Ioan 4.1.

• ... chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 2 Corinteni 11.14. Această cercetare trebuie să aibă în primul rând în

vedere consonanţa dintre mesajul adus de entităţi şi Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Un înger venit de la Dumnezeu nu va contrazice mesajul Bibliei. Totuşi de cele mai multe ori nu va fi suficientă cunoaşterea Bibliei, deoarece Satan atacă de multe ori chiar cu cuvântul Scripturii răstălmăcit, aşa cum a facut-o şi în cazul lui Isus. Discernământul spiritual (nu intelectual) este indispensabil. Cărturarii nu l-au recunoscut pe Isus ca Mântuitor din cauza lipsei discernământului spiritual, deşi toţi erau doctori în Scripturi. Isus le-a reproşat: (Voi) Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. .. Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. Ioan 5.39-43.

De aceea, în al doilea rând, realizăm această cercetare prin darul deosebirii duhurilor care este unul din darurile spirituale pe care le avem la dispoziţie (1 Corinteni 12.10).

Atitudinea entităţilor spirituale.

Îngerii necorupţi nu primesc închinare, ci te îndeamnă să te închini lui Dumnezeu: Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi,

101

care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” Apocalipsa 19.10.

Mesajul din spatele manifestărilor spirituale.

• Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Galateni 1.8.

• Dacă se va ridica în mijlocul tău un prooroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: „Haide după alţi dumnezei” - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti, „şi să le slujim”! să n-asculţi cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi. Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea. Deuteronomul 13.1-5.

• Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl. 1 Ioan 2.22.

Ideea principală de subliniat în toate aceste pasaje este aceea că întotdeauna, alături de un semn sau minune, făptuitorul acelui semn spiritual prezintă şi un „adevăr spiritual”, chiar dacă nu întotdeauna este foarte evident. Dacă făptuitorul semnului spiritual (vindecare, profeţie etc) nu proclamă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, Mesia venit deja în trup, mort şi înviat, revenit în trupul de înviere, şi înălţat, este

102

un mesager antihristic, deoarece ... orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. 1 Ioan 4.3.

În schimb, dacă acest mesager îl recunoaşte pe Isus ca Mântuitor şi Domn, mesajul este bun. Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; 1 Ioan 4.1-2.

Şi în esoterism şi New Age se pomeneşte de „Dumnezeu”, dar pe care ei îl înţeleg ca Dumnezeu-Forţă-Natură-Univers. Folosirea numelui Dumnezeu este pervertită şi înşelătoare. De asemenea New Age-rii au şi ei un „Hristos Cosmic”.

De aceea este foarte important de reţinut că „semnul” este declaraţia că Isus, şi nu altul, este Hristosul33 (Mesia, Salvator), că a venit în trup, a murit, a înviat în trup de slavă, şi a fost înălţat.

Confuzia între primul cer şi cel de al treilea

Cei „lesne crezători” pot uşor confunda manifestările spirituale ale duhului cu cele ale sufletului.

33 Atenţie: demonii afirmă, dar se limitează la a spune, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu şi Mântuitor şi Domn. ...Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Matei 8.29 ...„Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!” Marcu 1.24

103

1. Puterea cuvintelor.

Credincioşii pot fi uşor duşi în eroare în lipsa unor cunoştiţe despre lumea spirituală. Cărţi ca cele ale „pastorului” Capps „Puterea creatoare a cuvintelor” (2007) constituie capcane sigure pentru neavizaţi. El prezintă această puterea a cuvintelor de pe nişte poziţii aparent atât de fundamentate biblic încât este greu să rezişti tentaţiei de a crede ce spune. Cu toate că, aşa cum arătam, avem într-o anumită măsură această putere, problema este cui o subordonăm. Dacă o subordonăm omului sufletesc e greşit, dacă o subordonăm poruncii Duhului, e corect. (Ezechiel 37.9)

2. Eliberarea puterii sufleteştiCredincioşi autentici, sinceri, pot cădea în capcana

utilizării greşite a acestei puteri, de exemplu prin rostirea unor rugăciuni, prin evanghelizare sau chiar predicare cu autoritate psihică, sufletească.

Rugăciunile cu putere psihică sunt exemplificate de Watchman Nee astfel:

„În loc să-ţi îndrepţi rugăciunea către Dumnezeu, te concentrezi asupra gândului tău, asupra aşteptărilor tale şi le trimiţi ca o putere către prietenul tău. Rugăciunea ta este asemeni unui arc care trimite gândul şi dorinţa ta ca pe nişte săgeţi către prietenul tău. El va fi atât de apăsat de această putere încât va face exact ce ai cerut... Ţi s-a răspuns la rugăciune, dar nu de către Dumnezeu. Chiar dacă tu nu ai de-a face cu hipnoza, ceea ce ai făcut a îndeplinit legea hipnotismului. Tu ai eliberat puterea sufletului să împlinească lucrul pentru care te-ai rugat. În aparenţă tu te rogi, dar în realitate tu exerciţi o presiune asupra acelei persoane cu puterea sufletului tău.” (Nee, 2000,36)

104

Astfel, dacă tu te rogi pentru „disciplinarea cuiva” aceasta poate cădea ca un blestem asupra aceluia, poate să-l îmbolnăvească, poate să-i provoace suferinţă. Nee povesteşte cum el însuşi a fost foarte bolnav ca urmare a rugăciunilor unui grup de „fraţi binevoitori” care se „rugau pentru el”.

Desigur, modelul menţionat nu este singurul mod de rugăciune sufletească, dar este probabil cel mai comun, prin aceea că transferă, în rugăciune, dorinţele sau judecăţile proprii asupra cuiva.

Predicatorii care folosesc puterea sufletească, psihică, pot fi recunoscuţi după faptul că fac apel la sentimente, povestesc multe întâmplări mişcătoare, uzează de multă energie folosind aclamaţii, sărituri, cântări, procedee împrumutate din arta teatrală, aşa cum arată Nee (2000, 40). Mulţi dintre ei posedă în mod natural o anumită putere de atracţie, şi uzează de aceasta în lucrare, ceea ce este echivalent cu a face lucrarea lui Dumnezeu prin resurse naturale. Alţii uzează de forţa lor intelectuală de convingere, etalează multe cunoştinţe teologice, sau enciclopedice pentru a-i impresiona pe ascultători. Toţi aceştia pot fi foarte sinceri, şi să nu îşi dea seama de ceea ce fac, dar rezultatele pe termen lung sunt dezastruoase.

Există o mulţime de predicatori astăzi care continuă să „mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului” şi să ne ofere rezultatele digestiei lor ca fiind roade ale Duhului Sfânt.

Ei pot părea oameni credincioşi, morali, învăţaţi, capabili, având o formă de înţelepciune, pot să vorbească elevat despre Dumnezeu, să predice sublim, prezentând idei şi teorii minunate, şi totuşi să fie morţi faţă de Dumnezeu, nefiind pregătiţi să primească revelaţiile Duhului Sfânt.

105

Puterea sufletului este pusă în mişcare prin voia omului, pe când puterea Duhului Sfânt vine atunci când voia omului este conformă cu voia desăvârşită a lui Dumnezeu. Puterea sufletească este un rezultat al credinţei, în timp ce puterea Duhului este un rezultat al umblării noastre „în El”.

Biserica Scientologică înfiinţată de Mary Baker Eddy în anii 1880, avea la bază puterea sufletească manifestată prin cuvânt. Ea susţinea că dacă cineva este bolnav trebuie să-şi exerseze mintea împotriva recunoaşterii bolii şi durerii, şi va fi vindecat. De asemenea dacă cineva nu crede în păcat, nu va păcătui. Prin antrenarea minţii, voinţei şi emoţiilor până la nivelul negării absolute a existenţei lucrurilor nedorite, omul va vedea în final că într-adevăr acele lucruri nu există. Medicii acelei vremi s-au împotrivit mişcării, dar în urma examinării acelor oameni vindecaţi prin „ştiinţa creştină” aceşti medici nu au mai putut să o respingă ca fiind şarlatanie. De aceea mulţi cred şi astăzi în această învăţătură, iar influenţele ei au pătruns în Biserică până la noi.

Facerea de minuni este posibilă prin putere sufletească la creştinii născuţi din nou. Multe semne şi minuni au fost făcute în Biserici prin această putere, confundând-o cu cea a Duhului Sfânt. Întrebarea care se pune este următoarea: dacă prin aceste semne şi minuni, vindecări, oamenii au auzit de Dumnezeu şi au fost vindecaţi, este greşit a folosi puterea sufletească?

Puterea sufletească fiind la îndemâna omului există riscul de a putea fi folosită după bunul plac. Biblia spune Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Galateni 5.17

106

Puterea Duhului Sfânt ne este dată specific, pentru fiecare misiune acordată de Dumnezeu. La fel ca în V.T., atunci când e vorba de o lucrare iniţiată de Dumnezeu, vine ceea ce se numeşte „ungerea” şi „suntem îmbrăcaţi cu putere de sus”.

Totuşi, atunci când afirm că este riscant, eu nu vreau să spun că utilizarea acestei puteri este, în mod inevitabil, un păcat! Riscul de a păcătui nu este egal cu făptuirea păcatului. Pot exista cazuri în care, de foarte bună credinţă şi urmând voia lui Dumnezeu generală, exprimată prin Cuvântul Său „Logos”-Biblia, credincioşii au realizat minuni prin puterea sufletească, proclamându-l pe Isus ca Domn şi Mântuitor. În acest caz cred că lucrarea este acceptată, chiar dacă nu este desăvârşită. Căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. (Marcu 9.39-41)

Scoaterea dracilor este un caz special. Satan încurajează oamenii să „devină dumnezei” pentru a nu se supune lui Dumnezeu, dar nu permite amestecarea acestora în treburile sale. Exemplul biblic ne este oferit în cartea Faptelor

Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” Cei ce făceau lucrul acesta, erau feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. Faptele Apostolilor 19:13-16

107

Putem observa aici două lucruri:

În primul rând natura şi puterea lor spirituală s-a manifestat, au intrat în contact cu lumea spirituală şi e destul de clar că puterea lor provenea din nivelul întâi.

În al doilea rând, buna intenţie şi proclamarea Numelui lui Isus în condiţiile în care aceştia nu aveau o relaţie autentică cu El i-a pus în pericol. Aceasta este o avertizare pentru toţi cei care susţin cu uşurinţă că ei au o relaţie personală cu Isus. Relaţia noastră cu El nu se rezumă la o doctrină bună, cu toate că ea este necesară, ci se întemeiază pe o legătură personală cu un Dumnezeu viu, iar această relaţie trebuie să se manifeste cumva, în mod inteligibil.

108

Partea II Începutul sfârşitului

Eu (Domnul) am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

Isaia 46.10.

109

110

Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani. Falsa reconectare. Falsa naştere din nou.

Să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. 2 Corinteni 2.11

Venirea profeţită a Antihristului la vremea sfârşitului este precedată, conform Bibliei, de mai multe semne. Unul dintre acestea este faptul că ...se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Matei 24.24.

Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă. 1 Ioan 2.18.Iată că încă de pe vremea apostolilor, acum 2000 de ani, existau semne ale prezenţei acestor numiţi antihrişti. Încă de atunci existau persoane, ca Simon Magul (Fapte 8.9) care făceau mari semne şi minuni cu puteri din cerul al doilea. Vedem însă că pentru sfârşitul vremurilor ni se spune că aceste semne se vor amplifica atât de mult încât va fi dificil de spus care din ele se fac prin puterea lui Dumnezeu, şi care prin puterea Satanei. Şi în zilele noastre există asemenea personaje.

Sri Chinmoy, la vârsta de 13 ani, atinsese deja Nirvikalpa Samadhi, adică starea în care sufletul său era considerat ca fiind contopit în întregime cu „dumnezeu”. La 32

111

de ani, a plecat în America supunându-se unei „porunci lăuntrice”, şi are astăzi mii de adepţi. A scris mai mult de 400 de cărţi şi a realizat peste 130 000 de picturi şi desene printr-un intermediar care nu este fiinţă omenească. În 1970 a fost numit consilier spiritual la Naţiunile Unite: conduce sesiuni de meditaţie bi-săptămânale pentru circa 80 de delegaţi şi membri ai personalului. Scopul este întotdeauna acelaşi: a deveni divin, sau, a deveni dumnezeu însuşi. (Weldon&Wilson, 2000, 5-6)

Maharaj Ji şi Misiunea Luminii Divine reprezintă o altă religie hindusă ce-şi revendică dumnezeirea. Maharaj Ji a fost numit „Domnul Universului” şi „a doua venire a lui Hristos”.

Sathya Sai Baba este un guru mai puternic având milioane de adepţi în întreaga lume. El afirmă că crede doar în religia iubirii, fapt care ar putea suna ademenitor. El a avut îndrăzneala să spună despre el însuşi că este dumnezeu. Este capabil să facă vindecări miraculoase, şi chiar materializări. Un fost adept de-al său, convertit la creştinism, spunea că el personal, trăind câţiva ani în apropierea lui, a mâncat fructe „create” de Sai Baba, şi a văzut îndeaproape multe minuni săvârşite de acesta.

Maharishi Mahesh Yogi, cel care a iniţiat programul de Meditaţie transcedentală a reuşit să ajungă la un milion de adepţi, dintre care mulţi intelectuali, pe baza afirmaţiei că aceasta nu este o religie. Astfel, o mulţime de creştini au fost amăgiţi să ia parte la şedinţele mişcării. Natura sa religioasă a fost confirmată de Tribunalul federal din New Jersey în 1977, în pofida celor peste 1500 de pagini de argumente aduse de reprezentanţii mişcării. (Weldon&Wilson, 2000, pp14).

Premisa lor de bază este aceea că omul nu este separat de dumnezeu, ci el este dumnezeu. Istoria a arătat că un procent semnificativ dintre cei ce au atins gradul de instructor în cadrul mişcării au înnebunit sau s-au sinucis. Alte manifestări care au

112

fost semnalate au fost probleme vizuale, halucinaţii, crampe puternice de stomac, confuzie mintală, dereglare sexuală, ulcere hemoragice, depresii care necesită tratament psihiatric şi medicaţie. Un raport al unei cercetări realizate de Institutul de Cercetări din Standford asupra Meditaţiei Transcedentale a confirmat pericolul la care se expun practicanţii acestui tip de meditaţie. (Weldon&Wilson, 2000, 20).

Shri Mataji Nirmala Devi34, este întemeietoarea mişcării Sahaja Yoga, răspândită şi în România. Mataji inseamnă "mama sfântă", iar Devi "cea divină". Nirmala s-a căsătorit, în anul 1947, cu Chandika Prasad Shrivastava, devenit ulterior secretar general al Organizatiei Maritime Internationale a Naţiunilor Unite. Sahaja (uşor) Yoga pune accentul pe natura feminină a energiei "îndumnezeitoare" a omului. Eliberarea energiei feminine kundalini se realizează prin acel transfer de energie, de putere (shaktipai), pe care îl asigură atingerea, privirea, concentrarea practicantului asupra fotografiei "Mamei divine", cu alte cuvinte închinarea la Nirmala. Sahaja se fundamentează pe o pretinsă iluminare a "Mamei divine", conform careia ea n-ar reprezenta doar o reîncarnare umană, ci întruparea "Fiinţei Supreme", "întruparea" lui Dumnezeu Însuşi. Misiunea ei este de a-i conduce pe oameni spre mântuire. Nirmala Devi susţine că această "iluminare" ar fi avut loc la 5 mai 1970. Din acel moment, pretinde că ea ar acţiona ca "Mama divină" asupra tuturor oamenilor, fiind reprezentată ca zeiţa Kali sau ca "regina cerului", Maria. Ea susţine că Hristos ar fi doar treapta penultimă a mântuirii. Dacă Hristos n-a facut altceva decât să ne îndemne să ne rugăm prin cererea "si ne iartă nouă greşelile noastre", ea în schimb, Nirmala Devi, susţine că ne poate conduce spre acel loc al "autodesăvârşirii", al desăvârşirii

34 Sursa: Nicolae Achimescu, http://www.crestinortodox.ro/hinduism/71863-sahaja-yoga

113

prin noi înşine, acolo unde omul poate mărturisi "eu nu am nici o vină".

Alte asemenea mişcări sunt cele iniţiate de Ram Dass (Richard Alpert), Muktananda, Bubba Free John (Franklin Jones), Meher Baba, Paramahansa Yogananda, toate aceste bazându-se pe hinduismul vedic, în pofida folosirii de către aceştia a unor texte Biblice. (Weldon&Wilson, 2000, 16).

Vă invit în continuare să vă acordaţi timp să vizionaţi câteva videoclipuri pe You Tube, pentru a vă face o idee despre manifestarea capacităţilor paranormale în zilele noastre, cu menţiunea că în realitate există manifestări mult mai puternice, care nu sunt accesibile publicului:

1. „Orice gând sau acţiune a noastră se manifestă sub forma unei energii direcţionate mai mult sau mai puţin conştient. Necunoaşterea acestui aspect nu ne absolvă de consecinţe, aşa cum necunoaşterea legilor sociale nu ne absolvă de vina nerespectării lor… Gîndurile şi sentimentele noastre sunt o formă de energie care se deplasează spre obiectul vizat” spune Anna Petran, maestru în arte marţiale orientale la o asociaţie sportivă din Timişoara. (Petran, 2006, 26-27). Aceste lucruri au fost dealtfel dovedite şi de Masaru Emoto în experienţele sale cu apa.

În videoclipul de mai jos un anume Master Shr explică modul în care îşi proiectează energia cu ajutorul gândurilor asupra oamenilor, iar aceasta se manifestă la modul fizic.

http://www.youtube.com/watch?v=HOpXpQGoub0 (căutare Kong Jin demo by Master Shr).

2. În următorul videoclip puteţi vedea un guru cu nişte puteri deosebite: de vindecare, de a aprinde un LED ţinându-l între degete, şi chiar de a aprinde focul prin puterea

114

mâinilor, ceea ce ne aminteşte de versetul ...săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor Apocalipsa 13.13 . Acest guru afirmă că puterea a primit-o în meditaţie prin călăuzirea ghidului său spiritual care a luat chipul decedatului său maestru. http://www.youtube.com/watch?v=dfy2Tn52sxU (căutare Power of Meditation: Qigong Master Chi Energy).

3. Un montaj realizat de National Geografic despre puterile paranormale puteţi urmări la http://www.youtube.com/watch?v=WzZw5_KcAL8 (căutare This is Ki - Part 2).

4. Puteri deosebite dezvoltate în cadrul forţelor armate ruseşti puteţi vedea pe site-ul: http://www.officialspetsnaz.com/systema_video_clips.htm sau dând căutare no contact combat pe www.youtube.com. De exemplu vizionaţi http://www.youtube.com/watch?v=Y-0zGNHnUxU (căutare Human Super Abilities - No Contact Combat) sau http://www.youtube.com/watch?v=c-1uXzrHMc0 (căutare Reserve Human Abilitites - Russian Hand to Hand Combat) şi http://www.youtube.com/watch?v=6V9VV6IW4k8 (căutare Systema Spetsnaz-Secret Techniques-Reserve Human Abilitites)

5. O demonstraţie publică a unui guru francez, care arată că nu poate fi atins de sabie puteţi vedea pe http://www.youtube.com/watch?v=hPpwcPqpgp8 (Căutare Wa-Jutsu - Ki projection by Jacques-Jean Quéro), şi o altă demonstraţie a aceluiaşi guru pe http://www.youtube.com/watch?v=kq0BGVw6O8E (căutare To-ate by J.J. Quéro)

6. Rezistenţă supranaturală la lovituri în gât sau testicule: http://www.youtube.com/watch?v=J9adW_jzbhs (căutare Ki Masters (not comedy))„Penultimele” vremuri

115

Un detaliu semnificativ în legătură cu modul în care vor decurge lucrurile în vremurile de pe urmă găsim în versetul următor: ...Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. 2 Tesaloniceni 2.7.

Cu alte cuvinte există ceva, de fapt Cineva şi anume Duhul Sfânt, care frânează manifestarea deplină a lucrărilor Satanei. Acest obstacol ar urma să fie luat din drum şi astfel să se declanşeze o nouă epocă, cea în care puterile întunericului vor fi dezlănţuite. Şi nu vorbim aici de vremea Antihristului ci de vremea pregătitoare a acestuia.

Toate formele de spiritualitate esoterică, închinătoare mai direct sau mai puţin direct la Satan, sunt şi ele în aşteptarea profeţită a unui mare eveniment cosmic care va însemna sfârşitul erei „peştilor”, care îl reprezintă pe Isus, şi începutul perioadei „vărsătorului” care îl reprezintă pe Satan.

Ei bine, scopul scrierii acestei lucrări este avertizarea faptului că acest timp a sosit!

Desigur este o afirmaţie puternică, care necesită argumentare.

Citind cartea lui Dr. Eric Pearl (2006) am realizat că acest eveniment se desfăşoară în chiar această perioadă de timp. Pearl, care se distanţează la modul declarativ de orice influenţă New Age, afirmă în cartea sa următoarele:

O ţigancă evreică, ghicitoare pe o plajă, i-a făcut, contra sumei de 333 dolari, „o lucrare specială” prin care a „reconectat liniile meridiane ale corpului său cu liniile grilei planetei”, fapt prin care el s-a reconectat efectiv la întregul univers, la stele şi planete. Această „reconectare” îşi are fundamentele teoretice, afirmă Pearl, în cartea numită „Cartea

116

Cunoaşterii: Cheile lui Enoch” a lui J.J. Hurtak. Dr. Pearl de profesie chiropractician, (adică unul care pune oasele la loc) medic cu cabinet particular, a observat că după această „lucrare” atât el cât şi pacienţii săi aveau nişte manifestări ciudate. Pacienţii se vindecau de diferite boli, care nu aveau de-a face cu specialitatea lui, vedeau culori, şi simţeau mirosuri supranaturale „de o frumuseţe nepământeană”, şi le apăreau entităţi. După un timp el însuşi a început să comunice cu entităţile, care ce credeţi că îi spuneau?

„Suntem aici să-ţi spunem să continui să faci ceea ce faci. Ceea ce faci tu aduce lumină şi informaţii pe planetă” şi „Ce faci tu reconectează stringurile”

Aceste evenimente au avut ca urmare adâncirea acestui medic în studiul filosofiilor şi practicilor orientale, channeling, New Age, a avut întâlniri cu experţi în paranormal inclusiv cu clarvăzătorul care făcea şedinţe pentru Reagan la Casa Albă, a urmat cursuri de vindecări paranormale.

Concluzia la care a ajuns a fost aceea că modul de vindecare pe care îl practică el nu se poate preda şi învăţa, această capacitate se poate doar transmite oamenilor. El a numit această procedură „reconectarea”. Amănunte puteţi găsi pe www.thereconnection.com

El mai afirmă că puterea pe care a primit-o, şi pe care o poate transmite şi altora, contra cost, este uriaşă, şi consideră că în comparaţie cu toate tehnicile paranormale de vindecare cunoscute în prezent, care ar avea dimensiunea unor bălţi de energie, puterea lui este ca un ocean, deci incomparabil mai mare. (Pearl, 2006, 224)

Şedinţele de vindecare durează mai puţin de un minut, timp în care practic orice boală este vindecată. La fel ca pe vremea lui Isus, vindecarea survine fără a mai trebui să ştii despre ce boală este vorba. Urmarea consecutivă vindecării

117

este aceea că toţi pacienţii, în urma acestor şedinţe, încep să vadă entităţi, care aşa cum am arătat sunt demoni, şi care le apar acestora ca nişte îngeri binevoitori, ghizi spirituali, iar oamenii primesc, în mod limitat, anumite puteri paranormale.

Vindecarea unui om este ceva minunat, dar care este preţul în acest caz? Să ne reamintim faptul că păcatul a venit prin ceva bun tocmai ca să se dovedească din cale-afară de păcătos (Romani 7.13)

A urmat transformarea acestei tehnici într-o afacere mondială. Terapia prin Reconectare este marcă înregistrată. Se ţin seminarii de reconectare pretutindeni în lume. Până în prezent peste 15000 de iniţiaţi au fost certificaţi şi li s-a transmis această putere.

A apărut în presă, la TV, îl găsiţi şi pe Internet inclusiv pe You Tube. Lucrarea lui „misionară”, ca să-i spun aşa, a venit şi în România în martie 2008, la Bucureşti, unde a avut loc un astfel de seminar de reconectare.

Reconectarea este privită ca o reîntoarcere la o stare iniţală, pierdută. Un eveniment cosmic dezastruos ar fi avut loc cu mult timp în urmă, eveniment care ar fi putut fi căderea unui Adam, sau conspiraţia pleiadienilor, sau, zice Pearl, o altă „poveste încuiată în inconştientul colectiv al rasei umane”. Reconectarea ne transportă în acea epocă de aur situată înainte de marea „cădere”, orice ar fi însemnat această cădere. Reconectarea e un fel de „naştere din nou”, desigur, nu în sens biblic ci demonic, fără sacrifiul lui Hristos şi fără întoarcere la Dumnezeu. De unde ştim că e demonică? Haideţi să vedem câteva argumente:

1. În primul rând că nu îl mărturiseşte pe Isus ca venind în trup. Pearl afirmă că această reconectare n-are nimic a face cu vreo religie, nu necesită sfinţenie, post, rugăciune. (Pearl 2006, 191). Nicăieri nu se cere vreo responabilitate morală (pg.

118

189). Chiar când foloseşte termenul Dumnezeu, Pearl îl vede ca Forţă, Sursă, Iubire, Lumină, Univers, Ego toate sunt acelaşi lucru (pg 171). Cu toţii putem avea această putere, ea nu este pentru aleşi sau sfinţi.

2. Acest dar se primeşte pe bani. Or, Biblia spune „fără plată aţi primit fără plată să daţi”. Ceea ce atrage atenţia este preţul cerut de ţigancă pentru reconectare: 333 $. De ce nu 330, de ce nu 300, 350 sau 400, rotund? Am crezut că e o întâmplare, dar atenţie, preţul pe care Pearl îl cere tuturor pentru reconectare este acelaşi, 333$. Asta mă face să cred că într-adevăr 333 este numărul antihriştilor, adică jumătate din cel al Antihristului, care e 666.

3. Pearl afirmă că „nu există ceea ce este numit rău” (pg 184), ceea ce contrazice Biblia. ...Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric. Isaia 5.20.

Deşi Pearl nu are de a face deloc cu Biblia, vedem cum el susţine Legile spirituale pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu, fapt care ne arată că ele sunt universale; dăm câteva exemple:

1. A rămâne ca un copil (pg 263);

2. Atitudinea de grup alterează sau amplifică efectele energetice ale manifestărilor spirituale (pg146). Ne amintim că acolo unde oamenii obişnuiţi nu îşi exercitau credinţa, nici măcar Isus n-a putut face mari minuni... Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor. Matei 13.58;3. A fi este mai important decât a face (pg 266);

119

4. Puterea de vindecare nu scade cu distanţa (pg 139, 276). La fel Isus a vindecat pe robul sutaşului la distanţă Luca 7.2-10;

5. Nu ai nevoie de nici un instrument sau ritual, nu e ceva ce poate fi învăţat, darul se transmite, „ungerea e suficientă” (pg 162);

6. Energia se amplifică odată cu emoţiile (În Biblie: „am strigat către Domnul”);

7. Iubirea aproapelui nu este iubirea sentimentală (pg 182) ci absenţa fricii. Frica blochează spiritul (pg 183);

8. Trebuie să vrei să fii vindecat (pg 196);

9. Vindecarea nu ţine de o tehnică, ci de un fel de a fi (pg 204);

10. A nu judeca (pg 231);

11. A nu-ţi asuma meritele, vindecarea vine din altă parte (pg 263);

12. Legile spirituale funcţionează pur şi simplu, odată ce ai puterea. (pg 165), şi altele.

Problema nu este dacă omul poate avea sau nu putere spirituală, ci care este sursa acesteia.

În rest, legile spirituale sunt aceleaşi. Contează cine le aplică mai bine.

Care este elementul de noutate? Ceea ce e diferit faţă de ce a fost până acum este facerea de „discipoli”. Sai Baba şi ceilalţi guru amintiţi anterior aveau adepţi, dar nu discipoli, cel puţin nu în sensul în care această nouă putere se răspândeşte. Se estimează că există deja peste 15000 de „iniţiaţi” cu această putere şi seminariile continuă. În fiecare week-end alte sute şi poate mii de adepţi, în toată lumea, primesc această

120

„reconectare” şi au acces la această putere. Deşi se pare că procentul celor care sunt într-adevăr reconectaţi este de circa 8%, totuşi creşterea numărului acestui tip de antihrişti este extraordinară. Iată falsificarea botezului. Este botezul „reconectării” făcut în apa „vărsătorului” în urma căruia se primeşte puterea spirituală.

Ideea că omul se reconectează la „energii pe care le-a avut odată” dă impresia de normal şi natural, de aspiraţie îndreptăţită la acest statut. Este o imitaţie a ceea ce se numea până acum religie (de la latinescul religare-a lega, a uni), dar este numită reconectare. Această re-conectare, re-ligare, nu se face însă la Dumnezeul Bibliei, ci la un Dumnezeu-Univers-Forţă-Energie.

Interesant este faptul că în aceeşi perioadă în care Dr. Pearl a primit viziunea despre Reconectare, un scriitor creştin, pastorul Larry Crabb a primit şi el o revelaţie despre un alt fel de conectare pe care a expus-o în cartea sa „Conectarea interpersonală”. Astfel putem vedea cum în fiecare „tabără” există revelaţii şi o pregătire pentru confruntarea finală.

121

Capitolul 9. Viitorul apropiat

Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci. Amos 3.7

Pearl estimează că dezvoltarea şi extinderea progresivă a acestei noi „ungeri” va atinge la un moment dat o „masă critică”, termen utilizat în fizica atomică, care desemnează momentul declanşării reacţiei nucleare în lanţ. Reconectarea tuturor se va face din acel moment automat, pur şi simplu primind „ungerea” de la persoana care stă lîngă tine la teatru, în autobus, la rând la casa magazinului din colţ, precum şi, desigur, în mod ereditar. El susţine că însuşi ADN-ul nostru va suferi mutaţii care ne vor transforma într-un fel de superoameni. Celulele noastre vor „primi mesaje şi seturi de instrucţiuni” direct de la entităţi din cosmos.

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 2 Tesaloniceni 2.7 (vezi şi 1 Ioan 2:18 şi 1 Ioan 4:3 )

Manifestarea antihristică era vizibilă încă de pe vremea apostolilor. Dar pentru ca „taina fărădelegii” să lucreze cu putere maximă trebuie ca „ceva” sau „cineva” să fie luat din drumul ei. Acel „cineva” este Duhul Sfânt. Pentru mine ceea ce s-a întâmplat cu Dr Pearl este semnul că această epocă s-a

122

declanşat. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt începe să se retragă, se lasă seara. Cum adică se lasă seara?

Isus ne-a spus ...cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Ioan 9.4. Acest verset pare a fi mesajul cheie pentru noi în epoca actuală. Ridicarea Duhului, care este lumina noastră spirituală astăzi, poate fi comparată cu lăsarea întunericului. Aceasta se face treptat. Se lasă seara. Trebuie şi noi, ca şi Isus să lucrăm cât timp e lumină, căci vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze. Eu înţeleg că atunci când va veni acel întuneric vom fi aici, dar nu vom putea lucra deoarece nu va mai fi Duhul Sfânt. Începe seara, se lasă treptat întunericul, şi puterile întunericului vor fi tot mai accentuate.

Se va întâmpla şi naţiunilor ce s-a întâmplat evreilor, ceea ce a profeţit Amos (8.11), că va fi lipsă de Duhul. După cum ştim, timp de 350-400 de ani, chiar înainte de a veni Isus, nu au mai existat manifestări ale Duhului. Duhul Sfânt a fost luat pentru un timp, dar a revenit odată cu Isus, pentru a începe perioada naţiunilor. Acum, la finalul vremurilor, se va întâmpla opusul, Duhul Sfânt va fi luat de la naţiuni şi va merge la Israel.

Ca urmare a acestui fapt se va manifesta o segregare tot mai accentuată în rândurile credincioşilor. Cei ce se sfinţesc se vor sfinţi tot mai mult, ceilalţi vor aluneca tot mai mult... Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe! Apocalipsa 22.11. Această evoluţie a lucrurilor va culmina cu ceea ce Biblia numeşte „marea apostazie”. Lumina fiind tot mai scăzută, probabilitatea ca oamenii să se mai întoarcă la Dumnezeu se va diminua, fiindcă Duhul Sfânt era cel care convingea omenirea de păcat (Ioan 16.8).

123

În această perioadă se va fi împlinit „intrarea deplină a numărului neamurilor”. După plecarea de peste naţiuni, Duhul va începe să lumineze peste poporul evreu.

În mijlocul naţiunilor Duhul va rămâne doar „în” cei sigilaţi, care vor continua să lumineze. În această perioadă se va vedea cine are Duhul ca sigiliu, şi cine s-a hrănit spiritual doar în regim „flotant”. Pentru această perioadă avem nevoie de ulei în lampă, ca în pilda fecioarelor. (Matei 25.9).

Biserica va fi încă pe pământ, deoarece ea trebuie să treacă de ultima mare probă, şi anume să se împotrivească semnului fiarei. Reiese clar din Biblie că, între timp, puterea întunericului va ajunge la apogeu, Antihristul va veni şi va cere închinare. Cei care se vor opune, adică adevăraţii credincioşi, vor fi prigoniţi cu cruzime. (Apocalipsa 13.15-16)

Semnul fiarei

La începutul anului 2009 au fost intens mediatizate în România frământările populaţiei în legătură cu introducerea paşapoartelor biometrice, ca semn prevestitor al venirii Antihristului.

Înainte de toate, trebuie să devenim conştienţi de faptul că a utiliza un instrument al tehnologiei contemporane nu ne face (încă) închinători la Satan, chiar dacă pe el scrie 666. Mai întâi s-a crezut că codul de bare este „semnul”, apoi că VISA cardurile sunt de la Diavol. Între timp toată lumea foloseşte carduri şi cumpără produse cu cod de bare. Acum se crede că paşaportul biometric ar putea fi „semnul”, ceea ce este puţin probabil, atâta timp cât el are rol exculsiv de identificare personală. Va urma cu certitudine implantarea, cu seringa, sub piele, a cip-urilor biometrice RFID care sunt, tehnologic

124

vorbind, un pas înainte, ele servind şi la localizarea, oriunde pe glob, a purtătorului. Unul din rolurile cipului antihristic va fi însă acela de cont bancar, astfel încât fără el „nimeni nu va putea să vândă şi să cumpere”, ori pentru acestea mai avem ceva de aşteptat. Cipurile de acum doar pregătesc terenul. Mai întâi oamenii trebuie să se obişnuiască cu montarea unui cip în corp, aceasta trebuie să devină o normalitate. Cipurile vor fi implantate iniţial infractorilor, apoi, cel mai probabil, celor din armată şi poliţie, apoi funcţionarilor publici, profesorilor, elevilor, apoi vor deveni obligatorii pentru toţi.

Până la cip-ul final mai sunt de făcut câţiva paşi, dar agitaţia creată în jurul acestui subiect este folosită pentru a demonstra că oamenii se impacientează fără rost, că este o „alarmă falsă”; pentru ca atunci când vor veni cipurile „adevărate”, oamenii să fie amorţiţi şi nimeni să nu se mai alarmeze, după acel principiu, ajuns subiect de poveste, conform căruia, după mai multe alarme false că „a venit lupul la oi”, nimeni nu va mai reacţiona la adevărata alarmă, când lupul chiar va veni.

Tehnologiile electronice au un domeniu de studiu numit „bioinginerie” care se ocupă cu realizarea unor circuite mixte, electronice-biologice. Închipuiţi-vă nişte cip-uri formate din celule de ţesut biologic, conectate cu cip-uri normale, anorganice, formând nişte biocipuri hibride. Acestea nu sunt de domeniul SF, ci lucruri care deja există, într-o anumită fază de dezvoltare. Mai mult, aceste ţesuturi, dacă sunt construite pe culturi de neuroni, au capacitate de învăţare. Li se dau anumite comenzi prin cip-urile anorganice şi dacă cultura neurală răspunde corect i se trimit acesteia impulsuri „de plăcere”, în caz contrar i se transmit impulsuri de durere. Ţesutul neural „învaţă” astfel prin metoda condiţionării, conform teoriei lui Skinner, iar apoi, la rândul său poate genera răspunsuri, în urma învăţării, sub forma unor impulsuri care să comande diferite funcţii. De exemplu poate acţiona un motoraş, poate închide sau deschide nişte supape, sau chiar să piloteze un

125

avion. Această tehnologie este deja viabilă, s-au realizat primii roboţi cu titlu experimental. Creatorii acesteia afirmă că în viitor toată lumea va trebui să aibă implantată această tehnologie, altfel maşinile ne vor depăşi. Suntem pe cale, susţin ei, să devenim sclavii unor maşini ale viitorului care au implementată această tehnologie cu capacitate de învăţare, cu ajutorul căreia, deci, pot să „gândească”. Ca urmare va trebui să ne introducem şi noi în organism nişte cipuri de acest fel prin care să beneficiem atât de nişte „extensii de memorie”, cât şi pentru a ne putea conecta wireless la reţeaua de internet direct ca persoane! Cine nu îşi va face un astfel de „up-grade”35

va fi scos de pe piaţă, nimeni nu îl va mai angaja.

Inteligenţa artificială a început să iasă din cărţile de science-fiction şi să ajungă în laboratoarele de stiinţă, unde se încearcă diferite experimente, unele dintre ele absolut extraordinare. La Universitatea din Florida, o echipă de cercetători tocmai a anunţat succesul unui astfel de experiment. Potrivit publicaţiei „The Telegraph”36, echipa condusă de profesorul Thomas DeMarse, în vârstă de 37 de ani, a reuşit să înveţe un creier format din 25.000 de celule neuronale extrase dintr-un embrion de şobolan să piloteze un avion F-22 într-un simulator. Celulele neuronale au fost introduse într-o suspensie specială şi aşezate peste o reţea de 60 de electrozi, totul fiind conectat la un calculator.

35 Termen din informatică însemnând trecerea la un nivel superior, la o versiune tehnologică mai avansată36 Sursa: Tudor Raiciu, http://news.softpedia.com/news/Sobolanii-piloti-de-avioane-F-22-ro-14268.shtml

126

Privind spre viitor, acelaşi ziar britanic "The Telegraph"37

oferă câteva dintre opiniile unor cercetători în documentarul "Visions of the Future".

• Teleportarea este o altă tehnologie transferată din SF direct în laboratoarele de fizică atomică. "Teleportarea cuantică a reuşit acum zece ani. E vorba despre transferul unor informaţii de la un sistem cuantic la altul", precizează profesorul Anton Zeilinger de la Universitatea din Viena. Cât priveşte teleportarea umană, fizicianul austriac afirmă că nu e limpede ce anume din noi ar putea fi transferat instantaneu dintr-un loc într-altul. "Dacă e vorba să fiu teleportat şi ştiu că ceea ce se transmite e informaţia, şi nu materia din care sunt compus, apare întrebarea: cine va ajunge de fapt la destinaţie?".• Fizicianul Michio Kaku, de la City College (New York) afirmă „Vom avea puterea de a anima lucrurile fară viaţă, de a crea viaţa însăşi. Puterea zeilor va fi în mâna noastră”.• „În 50 de ani vom vedea roboţi cu mai multe componente biologice şi oameni cu mai multe componente electronice”, spune Rodney Brooks, cercetator în robotică la Massachusetts Institute of Technology.

CIP-ul 666

Este destul de probabil că tehnologia biocipurilor hibride va avea un cuvânt de spus în fabricarea cipurilor finale, deoarece ele conferă capacitatea de control a fiinţei umane, astfel:

37 Sursa: Victor Popescu. Oamenii riscă sa devină animale de casă. Cotidianul 25 Oct 2007

127

• fie prin microimpulsuri electrice ce stimulează puncte nevralgice cheie ale sistemul nervos şi endocrin,

• fie prin producerea directă de neurotransmiţători. Dacă biocipul hibrid ar fi neural (constituit din neuroni), acesta ar avea capacitatea de a interacţiona organic cu organismul nostru, ca un „creier extern”. Prin satelit ar putea fi stimulată secreţia de neurotransmiţători, cu ajutorul cărora fiinţa umană va putea fi controlată. Dorinţa sexuală, senzaţia de fericire, dar şi de stress, frică, depresie, vor putea fi comandate prin satelit.

Presupun că biocipul hibrid va fi aplicat ca un fel de grefă de piele, şi va fi alimentat de la o baterie organică generată în însuşi corpul nostru, şi integrată în cipul anorganic aflat sub grefă. Astfel se va împlini literal ceea ce Biblia spune, şi anume că semnul va fi pe mână sau frunte. Cipul nu va mai putea fi scos, cum sunt cele actuale, deoarece va fi o grefă organică. Aşa îmi imaginez eu adevăratul „cip 666”.

În acelaşi timp oamenilor li se va cere în mod expres să se închine Antihristului, nu va fi vorba doar de o implementare tehnologică. Odată cipul pus, este foarte probabil că nimeni nu se va putea opune acestei închinări deoarece oamenii vor fi „programaţi” să o facă. Noul cip va însemna închinare la Antihrist, nu va fi doar o formă de evidenţă a populaţiei sau de card bancar. În acest sens suntem înştiinţaţi de Biblie că va exista o difuzare clară a unui anunţ de avertizare pentru a nu primi semnul, chiar dacă nu înţelegem exact cum se va întâmpla acest lucru: Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu. Apocalipsa 14.9.

Cei care nu vor primi semnul, în prima etapă nu vor putea „cumpăra şi vinde”, deoarece nu va mai exista monedă,

128

toate tranzacţiile vor fi virtuale şi se vor defăşura pe baza cardului inclus în cip. În faza a doua, cine nu va primi semnul va fi omorât. După această cernere finală, timp în care semnele cereşti şi pământeşti ale sfârşitului se vor accentua şi vor fi vremuri grele şi de necaz pe pământ, cei mai mulţi teologi consideră că Biserica va fi răpită, înainte de „necazul cel mare”. De fapt va fi răpit ce va mai fi rămas dintre credincioşi, deoarece mulţi vor fi martirizaţi, iar o altă parte se vor lepăda de Isus pentru a-şi scăpa viaţa.

Filosofia New Age

Mişcarea New Age îşi declară aspiraţia către o lume nouă şi perfectă, dar pentru ca acest obiectiv să poată fi atins, ei trebuie să determine o „modificare de paradigmă”, o reformă în modul tradiţional de gândire. Ei promovează o perspectivă holistică, credinţa în interconexiunea tuturor lucrurilor, în aşa numita „Doctrină a întregului”, în care toate lucrurile sunt interdependente. Doctrina interdependenţei nu este o noutate pentru cei ce studiază Biblia. În fond, Duhul lui Dumnezeu este cel care ţine întreaga Creaţie în armonie şi echilibru, iar în ce priveşte relaţiile interumane, scopul lui Dumnezeu este acela de a forma în om un caracter al dragostei care se dăruieşte celorlalţi, mentalitatea interconexiunii prin dragoste divină.

Ceea ce vor să susţină de fapt New Age-rii este în esenţă ideea că există o armonie inerentă a Universului, care nu implică în mod necesar existenţa unui Dumnezeu Creator, şi că însăşi această organizare armonioasă este Dumnezeul-Forţă-Univers.

129

Cunoscutul cântăreţ Michael Jackson, un reprezentant New Age, a scris cântecul “Noi suntem lumea” care reprezintă filosofia noii religii, bazată pe Hinduism:

Toţi sunt una; Totul este Dumnezeu; Dumnezeu este în toate; Omul este propriul lui Dumnezeu.

Esenţa tuturor mişcărilor antihristice este „veţi fi ca Dumnezeu” sau „veţi fi Dumnezeu”, aceeaşi amăgire a lui Lucifer din grădina Eden (Geneza 3.5 )

Deoarece în opinia ei toţi şi toate sunt una, filosofia New Age proclamă reconcilierea tuturor lucrurilor opuse: ştiinţa şi ocultismul sunt considerate egale, binele şi răul sunt totuna, ele se află deopotrivă în noi, e ceva natural, şi „ce e natural nu e ruşinos”. Adevărul este relativ, şi prin urmare este irelevant şi inoperant.

Obiectivul cel mai înalt al omului New Age este găsirea propriei lui fericiri.

Capcanele New Age. Principiul Imitaţiei.

Trebuie să fim atenţi, deoarece Biblia ne avertizează că în vremurile din urmă imitaţiile Satanei vor fi atât de mari încât să amăgească, dacă ar fi posibil, chiar şi pe cei aleşi. (Marcu 13.22). Aceasta înseamnă că minciuna va fi foarte asemănătoare cu adevărul. O bancnotă falsă sau un tablou fals

130

pot fi recunoscute doar de profesionişti, prin urmare în privinţa lucrurilor spirituale noi înşine trebuie să devenim acei profesionişti. Marea înşelătorie constă în faptul că păcatul vine prin lucruri aparent bune. ...Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos.... Romani 7.13

Pe baza descoperirii faptului că duhul omenesc are puteri spirituale de nivelul întâi, şi le poate dezvolta la nivelul al doilea prin colaborarea cu entităţile din „cosmos”, mişcarea New Age atribuie omului puteri Dumnezeieşti, şi călcând pe urmele „prinţului întunericului”, ispiteşte din nou pe oameni cu mirajul „veţi fi ca Dumnezeu”.

Ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că mişcarea nu se întemeiază pe o minciună totală, ci pe deformarea adevărului lui Dumnezeu. Deşi omul este din neamul lui Dumnezeu (Fapte17.29), fiind făcut părtaş naturii dumnezeieşti (2 Petru 1.4 ), totuşi omul nu este Dumnezeu.

Natura.Întreaga mişcare ecologistă, pentru protecţia mediului şi

a animalelor, pentru salvarea Pământului, care pare atât de bună, nu este altceva decât reactualizarea cultului zeiţei Gaia- Mama Pământ. Pământul care ne hrăneşte pe toţi merită adorat, zic ei. Studiind esenţa vrăjitoriei ne dăm seama că ea, vrăjitoria, este o închinare la natură. Toate ritualurile, poţiunile, plantele şi tot ce această disciplină esoterică foloseşte, are de-a face cu ciclurile naturii. Spiritele invocate sunt spiritele naturii, care, fiind naturale, sunt percepute ca fiind bune. Adevărul despre natură este, aşa cum menţionează Biblia, că este şi ea

131

afectată de cădere, şi „stricăciunea” s-a extins astfel încât are nevoie de o restaurare, care nu stă în puterea omenească.

Încălzirea globală, cutremurele, inundaţiile, tornadele, tsunami, toate acestea n-au de a face în primul rând cu impactul negativ al activităţii omului asupra planetei ci cu îmbătrânirea ei. Biblia spune: De asemenea, şi creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată creaţia suspină şi sufere durerile naşterii. Romani 8.19-22.

În anul 2009, la 28 Martie a fost marcată „ora pământului”. În România, în jurul orei 21, cei care au consimţit la această iniţiativă globală au stins luminile, TV-ul şi consumatorii electrici pentru durata unei ore. Mesajul, zic susţinătorii iniţiativei, este acela de a proteja Pământul, pentru a-l lăsa în stare bună urmaşilor noştri. Haideţi să analizăm acest demers. La prima vedere pare o iniţiativă nobilă, şi este un lucru lăudabil să protejăm Pământul. Cu toate acestea, faptul de a economisi pe întregul glob, „o oră de electricitate”, nu înseamnă mai mult decât a prelungi, la urma urmei, viaţa planetei cu o oră, ceea ce este nesemnificativ. Aceasta înseamnă că, de fapt, acest demers are mai degrabă o valoare simbolică, dar ce simbolizează el? Ei bine, în opinia mea nu este vorba despre altceva decât de o „jertfă” adusă pe altarul Mamei-Pământ, este o ofrandă, este o hrană spirituală pentru acest înger foarte puternic, Geea. Sunt convins că mulţi oameni bine-intenţionaţi au fost amăgiţi, şi în neştiinţă, au adus această jertfă.

132

Noua eră, omul nou, tehnologia şi pacea globalăSe promovează ideea iminenţei apariţiei unei iluminări

(echivalentul trezirilor38 religioase) caracterizate printr-o „expansiune a conştiinţei” care le va da posibilitatea discipolilor acestui curent de a duce o viaţă plină de putere şi lipsită de probleme şi necazuri. Această iluminare se va produce ca urmare a practicilor spirituale orientale modernizate, a meditaţiei, a legii atracţiei. O trezire globală ar urma să aibă loc în perioada imediat următoare ca o consecinţă a trecerii astronomice în constelaţia vărsătorului. Aceasta urmează zodiei peştilor, care odată încheiată semnifică, în înţelegerea esoterică, sfârşitul epocii lui Hristos, al cărui semn era peştele. Aceste „epoci” durează circa 2000-2150 de ani fiecare, aşadar intrarea în această epocă este iminentă. Epoca vărsătorului înseamnă „apă din belşug” şi este echivalentul pervertit al „apei vii” de care vorbeşte Isus. Era vărsătorului este privită ca o eră cosmică a dragostei. Ea se va manifesta prin existenţa unui „câmp unificat de vibraţii” care va aduce armonie între oameni şi între om şi natură ceea ce va conduce la o lume perfectă, a păcii un adevărat paradis pe pământ39. Aşadar, omul ar putea aduce pacea pe pământ prin schimbarea comportamentului. Controlul tehnologic ne va ajuta la asta, prin controlul persoanei. Ştiind că este supravegheat îndeaproape, nimeni nu va mai practica fapte antisociale. Aceasta va fi la început, spun ei, căci progresiv conştiinţa cosmică unificată îi va atinge pe toţi, mai devreme sau mai târziu, ceea ce va însemna expandarea constiinţei, eliberarea spiritului şi atingerea eului superior. Astfel lumea va fi fundamental transformată prin puterea omului. Nu va mai fi „nevoie” de Dumnezeu, deoarece fiecare om va fi dumnezeu, consideră ei. Ceea ce începe va fi o epocă a divinizării omului.

38 vezi „Psihologia trezirii” de John Welwood39 Ca o observaţie, se ştie că şi „Martorii lui Yehova” promoveaza raiul pe pământ

133

DumnezeuMişcarea New Age proclamă Omul ca fiind dumnezeu,

şi că, în realitate omul l-ar fi creat pe Dumnezeu după chipul său. Dumnezeu nu este negat, dar El nu este Domnul, Dumnezeul Bibliei, ci este Conştiinţa Cosmică sau Forţa. Fiecare om e dumnezeu, doar că acest dumnezeu e întemniţat în om. Tot ce are omul de făcut este să să-şi descopere şi să îşi dezvolte această divinitate extinzându-şi conştiinţa prin meditaţie, incantaţii mantra şi alte tehnici. Omul poate intra, în acest mod, pe deplin în spiritul lui Dumnezeu-Forţa. Această forţă, susţin ei, este una neutră, care poate fi manipulată atât spre bine cât şi spre rău, ambele opţiuni fiind naturale.

Relaţia personală cu Dumnezeu. Persoana spirituală din spatele acestui Dumnezeu-Forţă-Univers este Satan, „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan 14.30). Fiecare poate avea o relaţie personală cu Diavolul, şi cu demonii acestuia.

MesiaVeţi întâlni în literatura şi în domeniul New Age

menţiuni despre Hristos, Mesia. Ceea ce înţeleg ei prin Mesia este total diferit de persoana Isus, Fiul lui Dumnezeu răstignit, înviat şi înălţat. Ei susţin că există un Hristos Cosmic, sau Hristos Cosmo-Planetar, dar îi spun doar Hristosul, pentru a crea confuzie. Ei afirmă, ca şi Biblia, că vor veni mulţi asemenea hristoşi, dar în final se va arăta Hristosul (Mesia) pe care îl numesc Lord Maitreya. Hristosul Cosmic se autointitulează a fi „Cuvântul lui Dumnezeu”

În acest context Isus este privit ca unul dintre marii iniţiaţi, profet, avatar40, alături de Buda şi alţii. Cu privire la

40 Avatar- mare stăpân, o reîncarnare a unui mare iniţiat

134

Isus adepţii New Age emit următoarele chestiuni: „Oare el chiar e Hristosul”, „Oare el chiar a murit şi înviat?” Unde am mai auzit noi aceste formulări cu „Oare”? (Geneza 3.1)

Benjamin Creme, profet al New Age (au deci şi ei profeţii lor), considerat a fi un fel de Ioan Botezătorul al Antihristului, afirma pe la 1982 că vor veni mulţi hristoşi. Aceştia vor comunica telepatic, şi vor putea intra în legătură cu toţi oamenii sub această formă, chiar în vis. Unul dintre aceşti Mesia autoproclamaţi a fost şi Gilbert Bourdain, supranumit Domnul Absamanara, şi care îşi avea prin anii 1990 lăcaşul de cult la La Baume les Castellane în Alpii din Haute Provence, intitulat Mănăstirea Mondarome Chamba Salem. Noua religie, viitoarea religie mondială el a numit-o omnism.

Moartea şi învierea lui Isus vor fi pervertite de asemenea conform Apocalipsa 13.3 şi 17.8

• Apocalipsa 13:3 Fiara ... Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.

• Apocalipsa 17:8 Fiara pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.

Viaţa veşnicăEste clar că, pentru a avea adepţi, şi Satan trebuie să

ofere viaţa veşnică. De aceea moartea este negată în finalitatea ei, fiind înlocuită de conceptul de reîncarnare, provenit din budism şi hinduism. Judecata lui Dumnezeu este înlocuită cu legea Karmei. Conform acestei doctrine sufletul este nemuritor şi se încarnează mereu şi mereu în alt trup, într-o stare

135

superioară sau inferioară în funcţie de „binele sau răul pe care-l va fi făcut”. E un fel de a spune că „mântuirea” se obţine prin fapte, înţelegând aici prin mântuire ca fiind reîncarnarea într-o stare superioară. Perfecţiunea este atinsă după un număr de cicluri, moment în care individul atinge Nirvana, se contopeşte cu Conştiinţa Universală şi încetează să mai existe ca entitate individuală. Dar cum la ei „binele” e relativ şi personal, practic toţi au şansa de a trece clasa. Dacă acest lucru nu se întâmplă, reîncarnarea are loc într-o formă inferioară şi astfel ei au şansa să-şi dea corigenţa şi să evolueze spiritual.

Maeştrii înţelepciunii, ghizii spirituali, sunt spiritele ancestrale şi spiritele naturii. Au fost repuse pe tapet multe zeităţi păgâne, s-au creat şi zeităţi noi. Drogurile slabe sunt considerate „unelte de transformare”, deşi nu se încurajează utilizarea lor permanentă, şi sunt utilizate în „deschiderea minţilor” oamenilor, ca prim pas către iniţierea privind lumea spirituală.

Trist este faptul că şi unii „creştini” cred în reîncarnare, deşi acest concept este incompatibil cu afirmaţiile Scripturii. Un studiu efectuat în anii 1990 arăta că 26% dintre catolici şi 23% dintre protestanţi cred în reîncarnare. Dacă ar fi fost posibil ca omul să se salveze singur, Dumnezeu ar fi comis o eroare judecându-l în locul nostru pe Isus, şi această ipoteză este greu de imaginat.

Fără a intra în detalii, deoarece este un subiect vast, aş vrea să precizez totuşi câteva lucruri despre reîncarnare. Există o singură reîncarnare, şi aceea va avea loc la Judecată. ...oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. Evrei 9.27.

Argumentele în favoarea conceptului hindus al reîncarnării nu stau în picioare. Ele se bazează în întregime pe informaţii primite în stări de conştiinţă modificată: meditaţie, experienţe extracorporale, moarte clinică, regresie hipnotică

136

până la vieţi anterioare etc. Şi visele noastre, sau halucinaţiile consecutive consumului de droguri, ca LSD-ul, sunt tot stări de conştiinţă modificate, dar nu acceptăm ca adevăr tot ce „vedem” în aceste stări. Trebuie să înţelegem că stările de conştiinţă modificate ne duc oarecum în spaţiul spiritual, unde suntem vulnerabili. Toate „vieţile anterioare”, sunt sugestii demonice. Textul ocult „oahspe” afirmă că aceste experienţe sunt gravate în minte de nişte spirite rele care se joacă cu victima lor. (Weldon&Wilson, 2000, 37). Dacă în sugestia hipnotică sau în channelling apare vre-un „ghid spiritual” trebuie să ştim că el este demon, chiar dacă e îmbrăcat în haine albe, cu o centură de aur şi diamante şi spune că se numeşte Sfântul Petru sau Îngerul Mihail!

Crezătorii în reîncarnare au, presupun, mari probleme de rezolvat, cum ar fi de exemplu să explice în ce mod o persoană care a regresat la stadiul de crocodil mai poate medita şi face fapte bune pentru a se reîncarna într-o formă superioară, sau, dacă mereu aceleaşi suflete se reîncarnează, cum se nasc sufletele noi, căci populaţia e în creştere, sau, de unde au apărut iniţial toate aceste suflete, sau, dacă o parte se reîncarnează şi altele sunt noi, ce este ceea ce face diferenţa, şi întrebările pot continua. Mă întreb de ce sufletul nu ţine minte ce a păţit în viaţa anterioară pentru a folosi acele experienţe în noua sa viaţă? Faptul că numai anumite persoane, în stare de hipnoză, par să-şi amintească nu este un argument serios, căci asta ar însemna că trecutul le este accesibil doar unora, ceea ce mai degrabă aduce a influenţă demonică. Dacă neştiinţa despre reîncarnare este un obstacol în calea progresului spiritual, cum susţin Egar Cayce şi alţii, de ce sufletul, înainte de a locui într-un corp şi-ar impune sieşi uitarea reîncarnării, împiedicând astfel chiar progresul spre care tinde el?... Teoria reîncarnării nu este altceva decât o extrapolare a teoriei evoluţioniste, al cărei eşec ştiinţific s-a dovedit deja. Dr. Cerminara, un esoterist, a afirmat: „Teoria reîncarnării

137

este în realitate teoria familiară a evoluţiei transpuse la nivel psihologic şi cosmic” (Weldon&Wilson, 2000, 39)

Dragostea Iubirea aproapelui este o componentă esenţială a

gândirii New Age. La prima vedere pare foarte atractiv, doar că iubirea pe care ei o promovează nu are de a face cu dragostea divină. Iubirea este pentru ei doar un cuvânt care să justifice sexul liber, adulterul, homosexualitatea. De asemenea, în numele dragostei, orice rău poate fi numit bine dacă sunt aduse suficiente argumente.

Binele şi răul sunt relative în New Age, iar sentimentul de vinovăţie este considerat un sentiment inferior şi nociv, astfel încât, indiferent ce ai face, nu trebuie să te simţi vinovat.

Curcubeul, semnul legământului lui Dumnezeu cu Noe, a fost „confiscat” de mişcarea New Age fiind unul dintre simbolurile cele mai utilizate, reprezentând puntea dintre om şi Marea Minte Universală, şi devenind în acelaşi timp drapelul homosexualilor.

Mişcarea de emancipare feministă, îşi are originea tot în filosofia New Age şi are ca scop dominaţia spiritului feminin care corespunde spiritului epocii Vărsătorului. Fără a fi inferioară bărbatului, femeia a fost creată de Dumnezeu într-un mod diferit, şi El a stabilit un anumit raport între ei. Feminismul îşi arată adevărata faţă prin respingerea ordinii creatoare a Dumnezeului Bibliei mai ales în ce priveşte căsătoria, viaţa de familie şi relaţia dintre genuri. Urmând doctrina „femeia este egală cu natura”, aripa radicală a mişcării urmăreşte înlocuirea credinţei creştine cu mitul zeiţei Gaia, Mama Pământ, al cărei cult a fost reînviat alături de cultul altor zeităţi ca Iris, Astartea, Demeter şi Hera. (Schlink, 1986, 17)

138

Fiinţe ale luminiiDemonii sunt numiţi în New Age „fiinţe ale luminii”,

entităţi superioare. Demonul personal se arată ca un „ghid spiritual”, şi alimentează năzuinţa omului către realizarea „eului superior”; astfel, oamenii se pot identifica cu uşurinţă cu acesta, şi intră sub autoritatea lui. Folosirea unei terminologii din psihologie, dă credibilitate acestui concept. Psihologia experenţială şi transpersonală tinde să devină mai degrabă parapsihologie. În fond, lanţul psiholologie-parapsihologie-paranormal este poarta de intrare spre cerul al doilea, spre demonic, de aceea psihologii creştini trebuie să fie foarte precauţi.

Channellingul este cel mai modern concept despre spiritism, este spiritismul îmbrăcat în haine ştiinţifice. Folosind nişte explicaţii pervertite din sfera fizicii cuantice, şi utilizând o aparatură tehnologic avansată, dar care în realitate nu are o prea mare importanţă, oamenii sunt puşi în legătură cu aceste spirite ale luminii şi cu „eul superior”. Trebuie să menţionăm că nu este, cum cred unii, şarlatanism; spiritiştii moderni chiar te pun în legătură cu „fiinţe astrale”, care în fapt sunt demoni. Ei mai „împrumută” din autoritatea Biblică a lui Isus sau Moise susţinând minciuna că şi aceştia făceau Channelling. ...Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 2 Corinteni 11.13

Împărăţia lui SatanSataniştii susţin că vor exista două împărăţii, una a lui

Dumnezeu în cer şi alta a lui Satan în iad. Ei suţin că e mai bine să fii liber în iad, decât rob al lui Dumnezeu în cer. Cine

139

se dedică lui Satan prin vărsare de sânge va putea chiar împărăţi la stânga lui Satan. Această viziune optimistă nu este împărtăşită de Biblie. Scriptura prezintă iadul ca un loc al suferinţei veşnice (Apocalipsa 14.11).

Ce va urmaCu toate că această carte şi-a propus să fie o lucrare mai

degrabă despre „penultimele” vremuri decât despre ultimele, voi puncta succint o estimare a modului în care lucrurile vor evolua, în opinia mea.

Trebuie să vă mărturisesc că eu cred într-o „conspiraţie”, cred că există într-adevăr un guvern mondial care acţionează din umbră după un plan bine pus la punct. Chiar fără a cunoaşte toate detaliile, putem observa cum „agenda acunsă” a acestui guvern urmează îndeaproape previziunile biblice.

Pentru instaurarea dominaţiei sale, acest guvern urmăreşte controlul global acţionând în principal pe următoarele direcţii.

1. Control absolut. Aplicând principiul „ordo ab chao” (ordine prin haos) el creează, din umbră, haosul, şi apoi tot el vine cu o soluţie, care să îl avantajeze. El declanşează valuri de violenţă, terorism, instabilitate apoi face „pace” prin intervenţie militară, prin controlul persoanei şi distrugerea libertăţilor. Biblia zice că „linişte şi pace” vor fi cuvintele amăgirii. (1 Tesaloniceni 5.3). Controlul ar include:

• Obligativitatea purtării cip-ului, care înseamnă un control total al persoanei: localizare, supraveghere, controlul dreptului de a cumpăra, de a vinde şi implicit a celui de a te angaja. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna

140

dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Apocalipsa 13.16

• Controlul familiei. (1 Timotei 4.3). Familia este instituţia socială cea mai atacată. Definiţia ei a fost reformulată. În unele ţări cuplurile „gay” pot să se căsătorească şi chiar să adopte copii. „Monogamia tradiţională contravine crescândei convingeri că cel mai mare câştig al existenţei umane constă în profundele relaţii interpersonale, oricât de multe sunt compatibile cu profunzimea” afirma Marilyn Ferguson, o scriitoare New Age, citată în Epperson (1997, 210). În această abordare, adulterul este un mod normal de viaţă. Distrugerea unităţii familiale a reprezentat şi ţelul comuniştilor şi socialiştilor. Karl Marx afirma că abolirea familiei este unul din scopurile partidului comunist, iar Robert Owen, aşa numitul părinte al socialismului a scris „în noua lume morală denumirile iraţionale de soţ şi soţie, părinte şi copil, nu se vor mai auzi. Toate legăturile vor rezulta din afecţiune; copilul va fi neîndoielnic proprietatea comunităţii” (Epperson, 1997, 211). Medicul Sir Francisc Crick, semnatar al Manifestului Umanist II, prevede ziua când „nici un copil nou-născut nu va mai fi declarat uman fără a trece prin anumite teste privitoare la zestrea lui genetică. Dacă nu reuşeşte la aceste teste, i se va refuza dreptul la viaţă.” (Epperson, 1997, 217).Vă puteţi imagina cum v-aţi simţi în momentul în care noul Dvs. născut ar fi declarat la maternitate „imperfect” şi va fi omorât?

• Încredinţarea copiilor în grija statului, prin lege, pentru creştere şi educare, pentru a face imposibilă transmiterea unor valori contrare celor oficiale, şi în scopul controlului social prin posibilitatea şantajării părinţilor. Într-un document al organizaţiei „Societatea lumii viitoare” se

141

vorbeşte de o mişcare pentru licenţierea şi certificarea părinţilor (Epperson, 1997, 220), fără de care, părinţii nu vor fi consideraţi capabili să-şi crească singuri copiii.

• Interdicţia exercitării unei religii personale.

• Crearea unei armate unice, mondiale, probabil sub comanda ONU, în paralel cu dezarmarea tuturor ţărilor. De asemenea se va interzice purtarea armelor de apărare personală, în ţările în care este legalizat portul de armă. Fiecare stat va deveni un stat poliţienesc.

2. Utilizarea tehnologiilor de vârf. Daniel a profeţit că în ultimele vremuri „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12.4).

• Ingineria genetică va avea mijloacele pentru a ne reprograma genetic, “aşa încât să evităm cancerul, bolile de inimă şi orice alte boli mortale", anunţa viitorologul Ray Kurzweil. Dar aceasta înseamnă şi intrarea în anunţata societate eugenică, care este un alt nume pentru societatea ariană a lui Hitler.

• Am arătat deja modul în care bioingineria sugerează necesitatea „robotizării” oamenilor. În plus, apariţia „caselor inteligente”, aşa numitele „sisteme automate de monitorizare a locuinţei”, vor deveni un alt mod de control al guvernului chiar în intimitatea căminului.

• Dezvoltarea media pare a fi un lucru bun. Dar prin controlul instituţiilor media poate fi controlată toată acea populaţie a cărei singură sursă de informare este media.

• Tehnologia informatică va fi utilizată pentru supravegherea din satelit a persoanei, pentru controlul comunicaţiilor şi informaţiei. Nu toţi vor mai putea avea acces la informaţie.

142

• Scopul filmelor cu violenţă, dezastre, groază, terorism, alături de activitatea mass-mediei de a populariza îndeosebi crimele, dezastrele, acţiunile teroriste este acela de a inocula populaţiei o conştiinţă a nesiguranţei, care să necesite o intervenţie radicală a statului pentru controlul total al societăţii

Prin toate acestea omul de rând va fi adus la stadiul de animal.

3. Instaurarea dictaturii monetare, aşa cum sugereză unele filme documentare ca Zeitgeist Addendum (îl găsiţi pe internet cu subtitrare în limba română la adresa http://video.google.com/videoplay?docid=2717678283852040582 ) Cu toate că este realizat de pe poziţii New Age, şi cu o atitudine la adresa lui Dumnezeu pe care o dezavuez profund, filmul surprinde bine aspectele legate de activităţile guvernului din umbră.

Actuala criză economică este declanşată la comandă, cu scopul de a destabiliza economiile naţionale doar pentru a le salva apoi printr-o îndatorare la banca privată a acestui Guvern mondial. Dictatura financiar-monetară ar putea însemna:

• Crearea, după modelul Uniunii Europene, a unei Uniuni Nord Americane, formată din Canada, SUA, Mexic, având moneda unică Amero, şi apoi a Uniunii Afro-Asiatice sub conducerea Japoniei.

• Contopirea tuturor acestor monede într-o monedă globală unică.

• Renunţarea la moneda fizică în favoarea unei monede virtuale. Cu alte cuvinte nu vor mai exista bani în circulaţie. Din acest moment nimeni nu va mai putea cumpăra şi vinde fără a avea implantat cip-ul.

143

4. Alte direcţii de acţiune

• Controlul alimentelor prin Codex Alimentarius care intră în vigoare în decembrie 2009. Ce se pregăteşte prin acest Codex vedeţi în documentarul Esoteric Agenda 41

(Agenda Ascunsă, cu subtitrare română) http://video.google.com/videoplay?docid=8460877224268567651&hl=ro

• Implementarea Doctrinei Ecocentriste sau Biocentriste în care Mama Pământ, Natura şi animalele devin mai importante decât omul, devin un fel de zei (noul panteism).

• Politica demografică. Se pare că pământul poate asigura pe termen lung, după „ecologizare”, resurse pentru doar circa 500 milioane de locuitori. Aşadar populaţia globului trebuie redusă, pe principii eugenice şi biocentrice, la acest nivel. Codexul alimentar despre care am amintit va avea un rol important în acest proces.

• Noua religie universală: unirea tuturor religiilor, mai puţin cea care îl are în centru pe Isus Hristos.

Observăm pervertirea atributelor divine:

• De omniştienţă si omniprezenţă prin implantarea cip-ului şi supravegherea din satelit a persoanei, prin controlul media şi informaţiei, prin înregistrarea comunicaţiilor.

• De omnipotenţă prin controlul fiscal, monetar, poliţienesc şi militar.

Alte semne menţionate în Biblie:

41 Filmul fiind New Age, veţi putea de asemenea urmări interpretările lor privind fizica cuantică.

144

• Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Putem recunoaşte în acest verset vremurile pe care le trăim: vremuri grele, egoism uman ajuns la apogeu, necredinţă, făţărnicie religioasă. 2 Timotei 3.1

• Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.1 Timotei 4.1-3. În aceste versete recunoaştem (1) mişcarea spre esoterism, şi întoarcerea spatelui spre Dumnezeu (2) atacul asupra familiei prin bagatelizarea instituţiei căsătoriei şi (3) cultul trupului, prin exagerări legate de dietă.

• Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele

145

Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urâ unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Matei 24.5-12.

• Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. Matei 24.14. Cu alte cuvinte, finalizarea procesului de evanghelizare globală este un semn al sfârşitului.

• Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer. Luca 21.11. Aici observăm prevestirea unor evenimente cosmice, astronomice.

• Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 2 Tesaloniceni 2.3. Acest verset ne vorbeşte despre reconstruiea Templului de la Ierusalim, lepădarea de credinţă şi venirea Antihristului.

146

Capitolul 10. Biserica - Frumoasa din pădurea adormită

Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

Faptele Apostolilor 7.51

Acum, după ce am văzut ce se întâmplă în lumea esoterică, ne punem întrebarea: ce face Biserica în acest timp?

La prima vedere, Biserica merge bine. Deşi există şi loc de „mai bine”, totuşi numărul credincioşilor convertiţi este în creştere, existând un reviriment chiar şi în bisericile tradiţionale. S-au tipărit milioane de cărţi de literatură creştină, avem posturi de radio, televiziune, reviste şi site-uri de internet creştine. Avem milioane şi milioane de exemplare ale Bibliei, tipărite în majoritatea limbilor de pe glob, iar în unele limbi chiar în mai multe versiuni. Avem Biblia cu Explicaţii, Biblia de Studiu Inductiv, Biblia Thompson, Biblia on-line, dicţionar Strong şi concordanţe pe calculator, avem Biblia audio, predici pe CD-uri şi înregistrări video de la conferinţe creştine pe DVD-uri. Avem programe creştine on-line şi forumuri creştine pe Internet. Avem formaţii de muzică creştină de diferite genuri muzicale, avem piese de teatru şi filme creştine, avem şcoli, universităţi, centre de recreere, cabane, tabere, cafenele, săli de sport şi cluburi creştine. Am avut bani să construim o întreagă civilizaţie „creştină”, paralelă cu cea a lumii.

147

Petru şi Ioan nici nu visau la astfel de resurse. Dar ei puteau spune: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

Faptele Apostolilor 3.6

Acest reproş, pe care Franciscanul l-a făcut Papei, este de actualitate şi în zilele noastre. Astfel încât, la o privire mai atentă, Biserica nu mai merge chiar atât de bine.

Francisc de Assisi, cel care a întemeiat ordinul Franciscanilor, fiind în vizită la Papa, a avut cu acesta urmatorul dialog (în legătură cu versetul din Fapte 3.6)

Papa: A fost un timp când Petru a zis “aur şi argint n-am“, astăzi nu mai putem spune acelaşi lucru despre Biserică (făcând aluzie la opulenţa în care se trăia la Curtea Papală)Francisc: Da, dar nici nu mai putem spune “în Numele lui Isus ridică-te şi umblă”, referindu-se la viaţa de falsă evlavie în care trăiau, şi la încetarea manifestărilor Duhului Sfânt)

Putem remarca astfel că „dezvoltarea spirituală” a bisericii nu a fost practic o evoluţie spirituală, ci o deplasare de la spiritual spre realitatea vizibilă.

Biblia este o carte spirituală, dar Biserica nu reuşeşte, cumva, să depăşească abordarea ei intelectuală. Pentru a înţelege spiritualitatea Bibliei avem nevoie de o educaţie spirituală.

148

Efectele cărturărismului

După cum ştim, cărturarii erau cei care studiau Scripturile. Activitatea lor principală, spune dicţionarul biblic, era „studiul netulburat al Scripturilor”. Ei păstrau Legea, erau numiţi „învăţători ai Legii”, adunau în jurul lor ucenici pentru a-i învăţa, şi aveau calitatea de judecători în Sinedriu-Curtea Supremă Ebraică. Ei respectau Legea, erau morali în toate privinţele, şi sunt pomeniţi deseori în Biblie alături de Farisei. Dintre farisei făcea parte şi Saul din Tars, viitorul apostol Pavel. El ne povesteşte despre stilul lui de viaţă dinainte de covertire: …eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; …cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Filipeni 3.5. Prin extensie am putea să caracterizăm stilul de viaţă al tuturor fariseilor şi cărturarilor ca fiind, cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Ne putem întreba atunci, de ce Isus le-a adresat cuvinte atât de grele acestora. In repetate rânduri El le-a spus „Vai de voi, cărturari şi farisei...”

Explicaţia, cred eu, rezidă în faptul că aceştia aveau o abordare intelectuală asupra lucrurilor spirituale, şi din acest motiv ei nu puteau ajunge la esenţă. Ceea ce ţine de Dumnezeu şi credinţă sunt, prin excelenţă, lucruri spirituale, iar ei încercau să reducă la nivelul intelectual fenomenul spiritual. Isus a spus: Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? Ioan 3.12. Înţelegerea cărturarilor era oprită de orbirea lor spirituală, ei erau nişte „povăţuitori orbi”. (Matei 23.16, 24; Matei 13.14). Aceeaşi idee o găsim şi în versetele:

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu

149

vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. 1 Corinteni 2.12 -14.

Lucrurile spirituale trebuiesc înţelese şi judecate spiritual!

Din versetul ... Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. 2 Corinteni 5.16, deducem că poate exista o cunoaştere a lui Isus „în felul lumii” şi un alt fel de cunoaştere, cea spirituală. Biblia fiind Cuvântul lui Dumnezeu, iar Isus fiind acest Cuvânt întrupat, deducem că şi pentru Biblie putem avea o cunoaştere „în felul lumii”, la modul intelectual, şi un alt fel de cunoaştere, de natură spirituală.

Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. 1 Corinteni 15.46. Astfel, în cunoşterea Bibliei există mai multe etape, în trecerea graduală de la firesc la spiritual.

• Mai întâi putem avea o cunoaştere intelectuală, culturală, „în felul lumii”. În acest „fel” nu pricepem prea multe din punct de vedere spiritual, deoarece „slova este moartă” (2 Corinteni 3.6), iar Duhul care dă viaţă lipseşte. Doar celor care citesc Biblia în smerenie, cu atitudinea corectă de a-L căuta pe Dumnezeu, Duhul Sfânt le va deschide ochii şi El se va lăsa găsit (Ieremia 29.13-14). În această etapă Duhul are rolul de a-i dovedi omului îndepărtarea de Dumnezeu (Ioan 16.8) arătându-i calea mântuirii.

150

• Etapa următoare este cea a „legii”, caracteristică Vechiului Testament. Chiar dacă trăim în epoca Noului Testament, etapa legalistă este întrucâtva necesară celor începători în ale credinţei, şi este consecutivă procesului naşterii din nou, a încheierii legământului cu Dumnezeu, este etapa „înfrânărilor până la sânge” (Evrei 12.4).

• Urmează etapa „principiilor” prin înţelegerea adevărurilor şi realităţilor care se află în spatele Legii. Viaţa bazată pe principii este o formă superioară a legalismului. Majoritatea acestor principii sunt descoperite prin metoda „studiului inductiv” în care, pe baza Scripturii şi a experienţei acumulate, corelăm într-un mod nou adevăruri biblice cu ajutorul metodelor logicii. Problema este aceea că metoda inductivă ne oferă un adevăr probabilistic, nu un adevăr absolut, cu excepţia cazului în care metoda utilizată ar fi cea a inducţiei complete, ceea ce ar însemna analiza tuturor situaţiilor şi cazurilor particulare posibile, metodă care nu este aplicabilă, din păcate, Scripturii, aşa cum nu este aplicabilă nici istoriei, artei etc. Metoda inductivă este un instrument logico-matematic la originea lui, şi nu poate fi aplicat oricum, oricărei ştiinţe. Aplicarea ei de către neavizaţi conduce la elaborarea de doctrine şi învăţături false. Marele risc este acela că oamenii pot ajunge în doctrine eretice, total contrare Bibliei, cum s-a şi întâmplat, pe baza studiului inductiv.

Etapele de până acum formează stadiul cărturăresc. În toate acestea factorul intelectual are un rol determinant.

• În fine ajungem la ultima etapă, cea în care noi devenim dependenţi de Duhul Sfânt, aşa cum era Isus (ce este duhovnicesc vine la urmă) şi acesta este nivelul pe care trebuie să-l atingem. Unii consideră că această dependenţă ar implica o pierdere a personalităţii individuale, că cei

151

dependenţi de Duhul Sfânt vor umbla ca nişte hipnotizaţi, ca nişte cyborgi teleghidaţi42. Nu este deloc adevărat. Toţi oamenii lui Dumnezeu au trăit aşa. Isus ne-a dat următorul model:

o Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui. Ioan 4.34o Eu (Isus) nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut să fac voia Mea ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5.30o Fiul... nu face decât ce vede pe Tatăl făcând. Ioan 5.19

Atitudinea de totală dependenţă faţă de Tatăl a fost esenţa comportamentului lui Isus pe Pământ. În acelaşi mod, El ne cere nouă o totală dedicare pentru Sine, să ne „facem orice gând rob al ascultării de Hristos” ( 2 Corinteni 10.5)

Cu titlu exemplificativ doresc să încerc să arăt cum se întâmplă atunci când o revelaţie vine de la Duhul Sfânt, nu prin studiu inductiv. Să facem împreună un experiment.

Opriţi-vă o clipă din lectura acestei cărţi şi citiţi versetele 2 Corinteni 10.6 şi 1 Ioan 1.7, vedeţi ce înţelegeţi, şi abia apoi citiţi cele ce urmează.

42 Watchman Nee explică foarte clar modul în care voinţa noastră trebuie în mod activ să intre în armonie cu voia Tatălui, arătând în acelaşi timp pericolele la care se expun cei care, dorind, într-un exces de „spiritualitate”, să se supună în mod pasiv voinţei lui Dumnezeu, pot ajunge sub influenţe demonice. (Nee, 2006, pg. 357)

152

Citind aceste versete, Duhul Sfânt a revelat unui om al lui Dumnezeu, Peter S., faptul că ”păcatele nu pot fi descoperite, sesizate, la acelaşi nivel la care au fost produse”, ci e nevoie de o lumină suplimentară. Aceasta seamănă foarte bine cu adevărul descoperit de Einstein care spunea că în ştiinţă „problemele nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de înţelegere la care au apărut (au fost produse, descoperite)”.

Implicaţiile acestui adevăr au de a face cu consilierea pastorală şi au ca urmare faptul că pedepsirea sau criticarea celui care a greşit43 sunt inutile şi nu vor produce rezultate, deoarece chiar prin faptul că a greşit se dovedeşte că acea persoană nu avea nivelul spiritual necesar pentru a înţelege. De aceea şi Isus a spus „Iartă-i Doamne, căci ei nu ştiu ce fac”. Mai întâi e nevoie să i se asigure persoanei care a greşit o creştere spirituală, cu o abordare individuală specifică, prin dedicarea personală a pastorului, sau a unui presbiter, pentru ca ulterior, acea persoană intrând într-o lumină mai mare, să poată vedea, înţelege, şi să poată cere iertare. De regulă, odată cu creşterea spirituală, persoana vede singură problema, nu mai e nevoie să fie criticat. Cu cât umblăm mai în lumină, prin creştere spirituală ajungem într-o lumină mai mare, în care începem să vedem la noi înşine lucruri pe care până atunci nu le-am observat, nu ne-au deranjat, şi ne-am auto-evaluat ca „fiind în ordine”.

Dumnezeu nu ne arată toate defectele nostre deodată căci „nu le putem purta”. Nu doresc să intru într-o prezentare mai detaliată a descoperirii. Recitiţi acum versetele. Întrezăriţi revelaţia?

43 Desigur, ne referim aici la greşeli făcute fără voie, din neştiinţă, necunoştinţă.

153

Biserica de astăzi a rămas în stadiul cărturăresc, conducerea pe bază de principii, faţă de conducerea Duhului Sfânt, sunt ca legea faţă de har, sunt învăţăturile începătoare, sunt abecedarul. Modelul consacrat astăzi este hrănirea poporului lui Dumnezeu pe baza studiului inductiv realizat de păstor. Călăuzirea Duhului Sfânt se manifestă doar la un număr restrâns de creştini dedicaţi, păstori sau simpli credincioşi. Aceştia împărtăşesc în adunare revelaţiile primite, unii le scriu în cărţi ce pot fi cumpărate de la librăriile creştine, şi apoi acestea sunt importate în celelalte biserici de către păstorii fără revelaţii, şi prezentate de la amvon. Astfel e hrănit poporul lui Dumnezeu. Iată cum, cu „cinci pâini şi doi peşti” de revelaţie Isus hrăneşte şi azi poporul. Eu nu cred că acesta e modelul pe care Dumnezeu îl vrea pentru Biserica Sa. Doctrina Bisericii este bună: fiecare credincios poate avea o relaţie directă şi personală cu Creatorul. Cel puţin acesta este nivelul declarativ. Dar care sunt rezultatele practice? Are într-adevăr fiecare credincios această relaţie pe care pretinde că o are?

Biblia spune ca, atunci când Biserica se adună laolaltă, fiecare „să aducă ceva” spiritual:

Dar dacă toţi proorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. ... cât despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.. Fiindcă puteţi să

154

proorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. 1 Corinteni 14.24-31.

Vedem aici o adunare despre care se spune că toţi proorocesc. Aici e vorba de o lucrare spirituală, nu intelectuală, e vorba de participarea fiecărui credincios, nu doar a unor lideri. Acest verset se poate aplica şi cărturăreşte, şi în anumite biserici, credincioşii chiar vin cu câte o poezie, cu câte un cântec, cu câte o învăţătură, lucruri care toate sunt intelectuale. Dar câţi vin cu o descoperire duhovnicească sau proorocie autentică, cu vorbire în limbi urmată de tălmăcire?

Mă întreb cum poate aplica Biserica de cărturari acest verset, în alt mod decât intelectual, în zilele noastre.

Pentru a justifica incapacitatea păstorilor şi celorlalţi lideri ai bisericii de a avea o comuniune autentică cu Duhul Sfânt, cărturarii au găsit scuze: „Ştiţi, timpul semnelor şi minunilor a trecut”. „Ştiţi, aceste lucruri erau valabile doar pentru Apostoli şi ucenicii lor.” E mult mai uşor să fii firesc şi să rămâi la nivelul cărturăresc. Să te ocupi cu „studiul netulburat al Bibliei”, să citeşti ce mai e la modă în lumea creştină şi să predici improvizând pe marginea revelaţiilor primite de alţii. Nu trebuie să fii dependent de Duhul Sfânt, poţi să-ţi planifici predicile cu un an înainte. Găseşti în librăriile creştine cărţi cu sute de schiţe de predici, ca şi pe Internet dealtfel. Dacă, metaforic vorbind, Dumnezeu ar pleca în vacanţă, cărturarii nu şi-ar da seama.

Cărturarii cunosc atât de bine Biblia încât, dacă Dumnezeu ar pleca în altă galaxie să realizeze vreo lucrare, ei s-ar descurca şi fără El, pe bază de principii şi studiu inductiv.

Cum zicea cineva, vor exista biserici (de cărturari) care şi în ziua răpirii vor avea un serviciu normal de închinare „în prezenţa Domnului”, şi nici nu îşi vor da seama că răpirea a avut loc.

155

Cu toate acestea, dacă aduci vorba despre Duhul Sfânt cărturarii îţi răspund imediat, cu argumente teologice din doctrinele bine întemeiate „cărturăreşte”, ceva de genul: toţi avem Duhul Sfânt, îl primim automat; nu contează că nu vedem nici o manifestare, noi declarăm că Îl avem. Vedeţi cum se repetă istoria? ...Ei s-au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: „Destul! căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?” Numeri 16.3

Istoria care se repetăIstoria se repetă. În ce fel? Prin falsa spiritualitate.

Biserica rătăceşte, „înaintează” spre nicăieri, ca poporul evreu prin pustie. Unii au chiar râvnă, dar fără pricepere. Râvna fără pricepere este scuzabilă la ucenicii începători, dar pe cei mai vechi în credinţă Pavel îi ceartă ...În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Evrei 5.12. Nu se pune problema că aceştia nu ar fi fost sinceri sau morali. Ei erau bine intenţionaţi, dar greşit poziţionaţi.

Cărturarii utilizează pentru studiu exclusiv scripturile, care sunt revelaţia specială a lui Dumnezeu. De aceea pătrunderea lor este limitată. Dumnezeu a spus să cercetăm toate lucrurile, şi să luăm ce e bun. Ca urmare trebuie să analizăm cu aceeaşi sârguinţă realitatea înconjurătoare, Creaţia, care este revelaţia generală a lui Dumnezeu, precum şi să fim atenţi la călăzirea noastră în Duhul, care este revelaţia personală. Cărturarii nu pot avea o revelaţie personală atâta timp cât nu experimentează lucrurile lumii spirituale. De aceea teologia cărturarilor nu este foarte practică din punct de vedere spiritual.

156

Absenţa viziunii.Biserica de cărturari nu are viziune, scopul ei părând a

fi mai curând acela de a conserva o stare de fapt, nu de a progresa. Iar poporul fără viziune piere (Proverbe 29.18). Desigur, aici vorbim de nişte trăsături generale ale Bisericii actuale, căci există şi biserici locale care sunt, în mod excepţional, pline de viaţă şi viziune.

Scopul Bisericii ar trebui să fie maturizarea sfinţilor, dar Biserica nu are criterii clare de a monitoriza acest proces. ...Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc. 1 Timotei 1.7. Sfinţii sunt hrăniţi cu predici fără nici o finalitate, ancorate în „învăţăturile începătoare”, care, fără a fi rele în sine, ne determină totuşi să ne punem întrebarea: când vom mai merge spre cele desăvârşite (conf. Evrei 6.1), căci deja au trecut 2000 de ani? Biserica încă mai este alăptată cu învăţăturile acestea începătoare. De ani de zile se predică aceleaşi şi aceleaşi lucruri. Orice enoriaş cu vechime poate predica la fel de bine ca pastorul despre o temă dată.

Ce ar trebui să urmărească de păstorii? Desăvârşirea sfinţilor (Efeseni 4.12, Coloseni 1.28). Cum definim această desăvârşire, cum măsurăm progresele credincioşilor şi a bisericii de la an la an? În loc de asta, Biserica pare a avea un singur scop: creşterea numerică. Numărul participanţilor la slujbă este singurul indicator. Chiar nu am învăţat nimic din lecţia lui David cu numărarea poporului? (2 Samuel 24.10). Biserica lui Isus avea doar 120 membri, cei adunaţi în ziua de Rusalii în camera de sus, după toate minunile pe care le-a făcut; şi El era Însuşi Dumnezeu!

Numărul este un indicator, dar nu trebuie să fie singurul, nici cel mai important. Riscul dorinţei de a avea un număr mare de membri este acela de a da învăţături după plăcerea oamenilor şi nu după standardele lui Dumnezeu. ...Căci va veni vremea

157

când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 2 Timotei 4.3. Biblia ne vorbeşte de cel puţin trei categorii de credincioşi: copilaşi, tineri şi părinţi (1 Ioan 2.13). Care sunt standardele pentru fiecare din aceştia, care sunt indicatorii de maturitate, care sunt criteriile pe baza cărora biserica locală însăşi se autoevaluează?

Exacerbarea intelectuluiNu conştientizăm suficient pericolul cărturărismului.

Cărturărismul intelectual este o „cursă şi un laţ”. Dezvoltarea intelectului poate deveni dăunătoare, cunoştinţa îngâmfă (1 Corinteni 8.1), şi frizează chiar Păcatul. Esenţa Păcatului este cuprinsă în cuvintele diavolului „veţi cunoaşte binele şi răul şi veţi fi ca Dumnezeu” (Geneza 3.5).

Există şi astăzi o mulţime de predicatori care continuă să „mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului” şi să ne ofere rezultatele digestiei lor ca fiind roade ale Duhului Sfânt.

Atitudinea de astăzi în Biserică ne aminteşte versetul.... şi pentru ei cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo” ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi. Isaia 28.13.

Să ne amintim că Lucifer ajunsese la cea mai înaltă desăvârşire, era plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. (Ezechiel 28.12) iar Solomon era cel mai înţelept om de pe Pământ, dar asta nu i-a ajutat prea mult pe nici unul dintre ei. Cunoaşterea, înţelepciunea şi frumuseţea sa desăvârşită l-au dus pe Satan în rebeliune faţă de Dumnezeu, iar Solomon a avut sute de neveste dintre neamuri care l-au

158

atras în idolatrie. Ei, cele mai înţelepte creaturi, unul în cer şi altul pe Pământ.

Dependenţa de Dumnezeu ne eliberează de acest pericol. Nu vreau să spun aici că trebuie să ne negăm latura intelectuală, nici că trebuie să ne depersonalizăm devenind nişte sclavi care execută obedienţi, fără să gândească. Dumnezeu nu ne cere asta. Să privim începând de la Avraam, Iacov, Moise, David, Ilie, Ieremia, Anania din Damasc, şi până la Isus: toţi oamenii lui Dumnezeu şi-au avut negocierile şi disputele lor cu Dumnezeu. Ei n-au fost nişte oameni care nu au gândit, dar au fost nişte oameni care au trăit în ascultare, şi nu s-au bizuit pe înţelepciunea lor (Proverbe 3.5)

Intelectul nostru poate deveni Dumnezeul nostru, şi nu putem sluji la doi stăpâni.

Marea Misiune incompletăSunt unele biserici astăzi care afirmă că manifestările

Duhului Sfânt nu mai sunt de actualitate, că vremea lor a trecut deoarece „nu mai e nevoie de ele”. Cine stabileşte dacă mai e nevoie sau nu? ...Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. Faptele Apostolilor 7.51.

Care era poziţia lui Isus relativ la manifestările spirituale? Vedem cum propovăduirea Evangheliei era însoţită de semne şi minuni. Apoi, când şi-a trimis ucenicii în misiune, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. Matei 10.1.

159

Să vedem în continuare care era poziţia lui Pavel relativ la manifestările spirituale.

• Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2.4.

• În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. 1 Tesaloniceni 1.5.

• ...şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Efeseni 3.16.

Nu ştiu cum a putut unor „cărturari” să le vină ideea că Isus ne-ar putea trimite pe noi în Marea Misiune fără a ne înzestra cu aceleaşi resurse de autoritate în lumea spirituală. Cum ne-ar putea El trimite în luptă fără echiparea completă.

Isus a spus, referindu-se la toţi cei ce vor crede, fără limită de timp şi spaţiu: Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl. Ioan 14.12 Misiunea bisericii este afectată de lipsa ei de spiritualitate, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2 Timotei 3.5). Biserica a rămas la „faceţi ucenici” (Matei 28.19) şi întârzie să treacă la etapa următoare care spune ...şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. (Matei 28.20) . Ce ne-a mai poruncit Isus? ... Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Matei 10.1-8.

160

Accentul Bisericii de astăzi se pune pe Evanghelizare, în loc să fie pus pe întreaga Evanghelie, iar a trăi pentru Evanghelie înseamnă mult mai mult decât de a trăi pentru Evanghelizare.

Biserica încearcă din greu să îndeplinească prima cerinţă, aceea de a face ucenici, dar în privinţa celei de a doua cerinţe, de a-i învăţa tot ce Isus ne-a poruncit, Marea Însărcinare din Matei 28 trebuie corelată cu Marea Însărcinare din Marcu 16 ...Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-i însoţeau. Amin.) Marcu 16.15-20.

În primul rând, vedem că aceste versete se referă la toţi cei care vor crede, nu doar de apostoli şi ucenicii de atunci, sau doar în legătură cu evanghelizarea evreilor.

În al doilea rând, vedem că şi azi e nevoie de semne deoarece ele „întăresc Cuvântul” evangheliei.

Dealtfel Isus a spus clar... voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului (Faptele Apost. 1.8). Puterea este dată pentru a fi martori până la marginile pământului, adică până la sfârşit, până la finalizarea procesului evanghelistic (Matei 24.14).

161

Cu toate că evenimentul menţionat de Isus a avut loc la Rusalii (Fapte Cap. 2), nevoia continuă de resurse de putere spirituală rezultă din cererea ucenicilor exprimată după aceea, în camera de sus ...”Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus”. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Faptele Apostolilor 4.29-31.

Saducheilor, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Matei 22.29. Vedem că El lua în considerare două elemente ca semn al cunoaşterii lui Dumnezeu, Scripturile şi Puterea lui Dumnezeu; credinţa noastră se sprijină pe aceste două realităţi. Pentru a nu rătăci, avem nevoie atât de revelaţie din Cuvânt cât şi de putere în Duhul. Cărturarii erau mai avansaţi decât Saducheii, ei măcar cunoşteau scripturile, dar cerinţa lui Dumnezeu este să cunoaştem şi puterea Lui.

Eu cred că toate teoriile cărturăreşti care vorbesc despre faptul că semnele şi minunile sunt de domeniul trecutului, sau că au fost apanajul unei elite selecte de apostoli si ucenici, sunt o jignire la adresa lui Dumnezeu. El spune că mâna Lui nu s-a scurtat şi puterea nu I s-a împuţinat. Această atitudine dovedeşte doar incapacitatea unor conducători ai Bisericii de a avea o comuniune autentică cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Cum am putea să ducem lupta spirituală indicată de Pavel, dacă nu am avea putere de la Duhul Sfânt ? ...Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de

162

luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. Efeseni 6.10-12

Aş vrea să-i întreb pe unii lucrători ai Bisericii lui Hristos când au dus ultima luptă „împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”, cum au realizat-o, şi care au fost rezultatele. Celor care mi-ar răspunde în mod religios „prin post şi rugăciune” trebuie să le amintesc că nivelul teoretic-declarativ nu este suficient. Tot ceea ce facem trebuie să producă rezultate vizibile, aşa cum a fost la Isus, Pavel, Petru şi anume eliberare de demoni, proorocie, vindecări, semne şi minuni. Căci Isus spune „ Îi veţi cunoaşte după roadele lor ” (Matei 7.16), adică după rezultatele vizibile nu după declaraţii cărturăreşti. ...Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe ci în „dovezi date de Duhul şi de putere”. 1Corinteni 2.4. ne spune şi Pavel.

Pavel spune iarăşi ...Unii s-au îngâmfat, şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi. Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4.18-20.

Cărturărismul este o îndepărtare de Biserica autentică şi de Cuvântul cel viu. El confundă corectitudinea teologică cu credinţa vie. El intelectualizează lucrurile spirituale şi complică lucrurile simple ale Bibliei.

Cărturarii contemporani se confruntă, presupun, cu mari dificultăţi. Mă întreb cum pot aplica ei anumite învăţături şi îndemnuri pe care le găsim în Biblie, cum ar fi:

163

• A umbla în lucrurile pregătite dinainte de El să umblăm în ele (Efeseni 2.10). Cum ştim care sunt acele lucruri, căci aici nu e vorba de nişte fapte bune la modul general, ci de nişte fapte care se adresează specific fiecăruia dintre noi.

• Voi când vă adunaţi, fiecare să aducă un psalm, o profeţie, etc.

• Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Ioan 7.38. Ei bine, unde sunt acele râuri?

• Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. 1 Petru 4.10-11

• Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Galateni 5.16

• În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. 1 Corinteni 1.6. Vedem şi aici că darurile sunt disponibile până la revenirea lui Isus.

Avem nevoie de o relaţie personală cu un Dumnezeu viu, pe lângă cea intermediată prin Cuvânt. Această atitudine nu subminează autoritatea Scripturii. Biblia este revelaţia lui Dumnezeu specială, aşa cum Creaţia este revelaţia lui

164

Dumnezeu generală. Noi ne referim aici la călăuzirea în Duhul care este revelaţia lui Dumnezeu personală. Toate acestea sunt revelaţii ale lui Dumnezeu, nu pot fi neglijate nici una din ele. Biserica actuală tinde să ignore atât cercetările ştiinţei care ne aduc informaţii despre Creaţie, cât şi să submineze revelaţia personală împreună cu toate manifestările Duhului care o însoţesc.

Prejudecata cărturarilor este aceea că putem înlocui revelaţia personală cu învăţătura, sau cu principiile, ceea ce este fals. Dumnezeu poate spune prin călăuzire personală cuiva să meargă la o persoană anume şi să-i transmită ceva, să o vindece sau să scoată demoni; cum poate acel ucenic să răspundă acestei cerinţe? Filip a fost trimis să vestească evanghelia Famenului Etiopian: Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!” Faptele Apostolilor 8.29. Aceasta este călăuzirea spirituală, şi nici o învăţătură bazată pe principii nu o poate înlocui!

Scriptura spune că „slova omoară, duhul dă viaţă” (2 Corinteni 3.6). Într-o comunicare, desigur, cuvintele joacă un rol foarte important. Problema este aceea că dacă avem o comunicare de la intelect la intelect cuvintele au o anumită semnificaţie, dar nu au viaţă. Dacă avem o comunicare de la spirit la spirit aceleaşi cuvinte au o altă semnificaţie, deoarece ele sunt „încărcate” spiritual. De pildă, nu poţi spune în mod intelectual unui demon să plece, dar dacă i-o spui „în Duhul”, el va trebui să plece. La fel, putem spune rugăciuni şi putem cânta în mod intelectual, sau ne putem ruga şi închina în „duh şi adevăr”.

Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul credinţei noastre. Tot ce avem bun ni s-a dat prin intermediul acestei cărţi. Cunoaşterea ei este fundamentală, iar principiile ce derivă din ea sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi. Nivelul vieţii bazate pe principii biblice precum şi studiul consistent şi

165

regulat al Scripturii sunt indispensabile în evoluţia noastră, de aceea ele nu trebuie nicidecum ignorate.

Eroarea principală constă în faptul de a privi nivelul intelectual al principiilor şi învăţăturilor biblice ca pe un nivel superior, când în realitate el nu este decât nivelul pregătitor pentru a intra în viaţa spirituală!

Efectele super-spiritualismului

Manifestările sufleteştiExistă o anumită categorie de erori în Biserică, care se

află la polul opus Cărturărismului, şi care se referă la manifestările spirituale în adunare. În timp ce cărturarii minimalizează sau chiar desfiinţează importanţa manifestărilor spirituale, o altă categorie de biserici le exagerează, aducând prin aceasta un mare deserviciu lucrării lui Dumnezeu, în special din cauza alunecării spre New Age, datorate lucrărilor executate cu „puterea ascunsă a sufletului”.

Dacă în cazul cărturărismului confuzia se făcea între spiritual şi intelectual, în cazul acesta confuzia se face între spiritual şi emoţional.

Aşa cum am mai arătat, puterea psihică, sub aparenţa unor daruri spirituale, poate conduce la predicare emoţională/ sufletească, la evanghelizare emoţională/sufletească, profeţii emoţionale/sufleteşti, activităţi umaniste/sufleteşti, doctrine sufleteşti, chiar semne şi minuni realizate cu putere sufletească. Vom da câteva exemple de erori provenite din super-spiritualitate:

• Doctrina Evangheliei sănătăţii şi prosperităţii afirmă că toţi creştinii trebuie să fie sănătoşi, prosperi şi fericiţi, în

166

caz contrar însemnând că nu au Duhul. Aceasta este o învăţătură care nu are suport biblic. Biblia ne vorbeşte atât despre binecuvântare, sanătate şi prosperitate, cât şi despre încercări, necazuri şi atacuri ale Celui Rău. Doctrina sănătăţii şi prosperităţii ne raportează la lumea spirituală la fel ca doctrinele New Age, prin căutarea binecuvântării în locul căutării unei relaţii cu sursa acesteia. (Ioan 6.26; 1 Corinteni 15.19). O carte reprezentativă pentru cele de mai sus este „Puterea creatoare a cuvintelor” a „pastorului” Charles Capps. Feriţi-vă de astfel de învăţături!

• Doctrinele războiului spiritual, adevărate în esenţa lor, şi cu multe rezultate de eliberare, pot fi afectate de exagerări şi pot degenera până într-acolo încât peste tot să fie văzuţi demoni: orice boală, orice manifestare emoţională, orice întâmplare neconformă aşteptărilor devin susceptibile de a avea origini demonice.

• Graba în lucrarea spirituală poate duce la multe erori: (1) multe învăţături ce ar putea fi catalogate drept „hrană tare”, inclusiv cele cu privire la războiul spiritual, au fost predate creştinilor imaturi, total nepregătiţi să aibă de a face cu astfel de lucruri; (2) din cauza unei creşteri numerice spectaculoase, în anumite biserici au fost promovaţi ca diaconi tineri imaturi şi fără experienţă; (3) sentimentul puterii divine duce la dorinţa de a „face bine” în mod sufletesc, şi nu în ascultare de Dumnezeu.

• Profeţirea cu uşurătate. Tot ca urmare a imaturităţii în lucrurile spirituale, mulţi credincioşi au început să spună profeţii „din burtă” pentru a nu părea mai puţin spirituali decât ceilalţi. Trebuie să ne amintim că în Vechiul Testament profeţii falşi erau condamnaţi la moarte.

• Învăţături cu uşurătate. Entuziasmaţi de manifestarea Duhului, s-a crezut că tot ce trece prin mintea unui

167

predicator este de la Dumnezeu. Ordinea corectă a fost inversată. În loc să aştepte revelaţie de la Dumnezeu, unii predicatori au încercat să adapteze Biblia la propriile lor idei sufleteşti.

• Manifestările spirituale sunt deseori însoţite de plăcere şi bucurie. Dar ele au fost utilizate de multe ori exclusiv în acest scop, uitând că rostul lor este acela de a fi folosite pentru slujire, pentru creşterea spirituală a Bisericii şi pentru maturizarea sfinţilor. De cele mai multe ori ne-am lăsat copleşiţi de emoţiile noastre în prezenţa Duhului Sfânt, în loc să fim atenţi la ce vrea Duhul să ne comunice în acel moment. Mulţi au trăit manifestările duhovniceşti, dar şi-au ratat destinul deoarece nu au ascultat la ce Dumnezeu le-a vorbit în timpul acelor manifestări. Istoria arată că manifestările spirituale nu au dus la maturitate spirituală. Fiind folosite doar pentru plăcerea de moment, ele nu au condus la o mai mare consacrare în lucrare, şi nu au zidit Biserica.

• S-a crezut că fiecare poate folosi după bunul plac puterea lui Dumnezeu, şi mulţi s-au jucat de-a profeţia, de-a eliberarea de demoni şi de-a vindecarea.

• Alunecarea spre New Age. Lipsa unei înţelegeri mai profunde a fenomenului spiritual a dus la confundarea nivelului primului cer cu nivelul celui de al treilea, şi a avut drept consecinţă accentuarea puterii sufleteşti şi utilizarea acesteia neconform cu voia lui Dumnezeu. Îmi doresc ca revelaţia privind nivelele spirituale prezentată în această lucrare să contribuie la clarificarea unor aspecte importante în această privinţă.

168

Ce putem spune în apărarea celor care, deşi bine intenţionaţi, în căutarea lor de a înţelege mai în profunzime şi de a aplica lucrurile spirituale menţionate în Biblie, au eşuat?

Şi apostolii la vremea uceniciei lor, au avut parte de exagerări şi eşecuri, de aceea ele ar trebui privite ca lucruri normale în evoluţia spirituală. Isus le-a adresat ucenicilor cuvinte grele în câteva ocazii datorită confuziei spirituale:

• Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Luca 9.55

• ... „O neam necredincios şi pornit la rău” a răspuns Isus „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi?”. Luca 9.40.

• Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano...” Matei 16.23 Cu toate astea Isus nu i-a lepădat, nu i-a excomunicat,

nu i-a ars pe rug, şi nu i-a trimis în focul veşnic. Când înveţi să patinezi sau să schiezi, nu poţi avea pretenţia că nu vei cădea. Dar dacă nu îţi asumi riscul să cazi, niciodată nu vei învăţa. În domeniul ştiinţific, în orice cercetare se porneşte de la nişte ipoteze, şi nu toate se verifică în final. Cu cât mai mult în ce priveşte lucrurile spirituale suntem supuşi greşelii.

Dacă nu-ţi asumi riscul de a greşi, nu vei cunoaşte niciodată adevărul!

Folosirea greşită a puterii este posibilitate mereu prezentă, dar aceasta n-ar trebuie să ne determine să abandonăm căutarea adevărului. Cred că trebuie să avem încredere în Isus care spune:

• Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este tatăl acela

169

dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11.9-13

• Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Aşadar, dacă cerem puterea Duhului Sfânt şi daruri spirituale de la Dumnezeu El nu va permite să primim daruri false de la Satan, ci ne va da ce i-am cerut. Ioan 16.23. Isus nu îi condamnă pe cei ce caută adevărul, chiar dacă

greşesc. Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi” a răspuns Isus „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Marcu 9.38.

Eroarea principală constă în faptul de a ne aventura în lumea spirituală fără o înţelegere a realităţii spirituale şi a legilor care o guvernează, pe baza unor doctrine îndoielnice, obţinute prin studiu inductiv, care ne pot duce în erezie, şi care ne fac vulnerabili în lupta spirituală.

Scurtă incursiune în doctrina Duhului Sfânt

Spuneam în capitolul despre Cerul al treilea, în legătură cu transformările care au loc în spiritul celor născuţi din nou, că pecetluirea acestora se face prin Duhul Tatălui, prin

170

primirea unui Duh de Înfiere, care este un aspect al Duhului lui Dumnezeu diferit de aspectul puterii reprezentat prin acelaşi Duh Sfânt.

Să ne oprim un moment pentru clarificarea acestei chestiuni, deoarece ea este o revelaţie de o importanţă vitală în Biserica de azi. Neînţelegerea acestui aspect a dus la mari divergenţe de opinii între diferitele confesiuni creştine.

Duhul lui Dumnezeu este Unul, dar El există sub mai multe aspecte. Biblia ne vorbeşte de cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu, de aceea trebuie să facem diferenţa între diferitele Sale aspecte. (Apocalipsa 4.5).

Pecetluirea care are loc cu ocazia naşterii din nou (Efeseni 1.13) este realizată în aspectul Tatălui (Duhul Domnului) şi aduce în noi duhul filiaţiei, în timp ce Umplerea cu Duhul Sfânt de la Rusalii este realizată în aspectul Puterii (Duhul de Tărie44)

Să vedem cum este reflectată această distincţie în Biblie. Avem modelul lui Isus:

Mai întâi Duhul Sfânt vine ca Duh al filiaţiei....şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” Luca 3:22. Porumbelul reprezintă Duhul Sfânt, dar nu în simbolul puterii. Plin cu acest aspect al Duhului Sfânt, Isus a fost dus în pustie (Luca 4.1)

Apoi vine puterea pentru slujire: venind din pustie....Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galilea, şi I s-a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur. Luca 4.14. Desigur aceasta nu înseamnă că şi noi trebuie să mergem în pustie, ca Isus, pentru umplerea cu putere.

44 Referire la Isaia 11.2

171

Modelul pentru noi este următorul:

Pecetluirea Naşterii din Nou se face cu Duhul Sfânt ca Duh al filiaţiei: Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!”. Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu . Romani 8.15 .

Apoi se primeşte Duhul Sfânt sub aspectul Puterii, pentru slujire: Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Faptele Apostolilor 1.8. Modul concret în care se primeşte acestă putere este diferit, uneori vine direct de la Dumnezeu, fără intermediar, alteori prin punerea mâinilor unui Uns al Domnului.

Care sunt implicaţiile acestui faptPrecizarea că există două aspecte diferite ale Duhului

Sfânt implicate în lucrarea transformatoare a lui Dumnezeu cu omul ne este de mare ajutor în explicarea doctrinei despre Duhul Sfânt, care este subiect de dispută între diferitele denominaţiuni religioase creştine.

Naşterea din nou autentică este confirmată de Dumnezeu prin sigilarea în Duhul Său de Înfiere. Aceasta ne face copii ai lui Dumnezeu şi ne face capabili să auzim glasul Său.

Manifestarea Duhului filiaţiei, ca rezultat al primirii firii dumnezeieşti (2 Petru 1.4) trebuie să fie vizibilă prin:

• Călăuzirea personală: Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14. , precum şi ...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Ioan 10:27

172

• Dragoste divină: Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Romani 5.5 Dragostea divină se exprimă prin dorinţa de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor45.

• Credinţă supranaturală ...pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.1 Ioan 5.4.

În această calitate de fii, noi suferim o înnoire a minţii, primind o înţelegere despre lucrurile lui Dumnezeu, şi putem sluji cu darurile noastre naturale potenţate spiritual, şi prin aplicarea legilor credinţei. Darurile naturale de slujire sunt cele din Romani 12.8 şi anume darurile: slujirii în lucruri practice, al ajutorărilor, al învăţării în lucruri practice, încurajării, dărniciei, administrărilor, conducerii, milosteniei.

Pentru slujirea la un alt nivel avem însă nevoie de putere spirituală. În acest scop Dumnezeu ne dă daruri spirituale de slujire. Acestea se primesc prin aspectul de Putere al Duhului cu ocazia primei Umpleri cu Duhul Sfânt.

Acest eveniment mai este cunoscut sub numele de Botezul cu Duhul Sfânt. Denumirea „Botez cu Duhul Sfânt” este de natură să stârnească divergenţe, deoarece poate lăsa impresia că mai avem nevoie de încă un botez în vederea mântuirii, în timp ce Biblia afirmă că există un singur botez (Efeseni 4.5). De aceea unii cercetători ai Bibliei o numesc, mai adecvat (prima) umplere cu Duhul Sfânt

În baza celor scrise în 1 Corinteni cap. 12, se acceptă în general existenţa a nouă daruri spirituale, supranaturale, ale

45 A sluji oamenilor nu înseamnă să ne facem robi oamenilor! Îi slujim după cum ne dă Duhul să slujim. ...Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, Sirianul. Luca 4:27. Elisei nu a fost robul oamenilor.

173

omului regenerat. Ele sunt de regulă clasificate în trei grupe: (1) darurile vorbirii: vorbirea în diferite limbi (de obicei îngereşti), traducerea (interpretarea, tălmăcirea) acestor limbi, şi darul profetic; (2) darurile revelaţiei: cuvinte de înţelepciune, cuvinte de cunoştinţă/descoperire şi darul deosebirii duhurilor; şi (3) darurile puterii: puterea de a face minuni, darul credinţei de neclintit şi darul vindecării (care include scoaterea demonilor). Toate aceste daruri s-au manifestat şi sub Vechiul Legământ cu excepţia vorbirii în diferite limbi şi a traducerii limbilor. Aceastea două sunt specifice Noului Legământ.

Ştim că, în mod natural toţi putem să cântăm, dar nu toţi suntem Pavaroti, toţi putem să desenăm dar nu toţi suntem Rembrandt. Tot astfel, deşi noi primim ca potenţial toate darurile, nivelul intensităţii diferitelor daruri este dat fiecăruia după voia lui Dumnezeu. În general un anumit dar este mai proeminent, şi pot exista încă unul sau două însoţitoare.

Din pildele cu talanţii înţelegem că Dumnezeu a dat fiecărui credincios cel puţin un dar duhovnicesc, altora mai multe şi niciunuia pe toate. Fiecare va da socoteală de modul în care îşi foloseşte talanţii primiţi. Aşa cum talantul din pildă poate fi îngropat, Duhul primit poate fi întristat (Efeseni 4.30) sau chiar „stins” (1 Tesaloniceni 5.19).

Greşeala care s-a făcut, şi care a dus la manifestarea puterilor sufleteşti în Biserică, are la bază o confuzie între diferitele aspecte ale Duhului Sfânt. Vechea abordare pleca de la ideea că, odată născuţi din nou, puterea făcătoare de minuni este la dispoziţia noastră prin Duhul Sfânt care a fost sigilat în noi. Noua abordare arată că sigilarea nu se face în Duhul Puterii ci în Duhul Tatălui, acestea fiind două lucruri diferite. Duhul Tatălui sădeşte în noi noua noastră fire, cea dumnezeiască, şi se exprimă prin roadă (Galateni 5.22), în

174

timp ce puterea Duhului Sfânt ne este dată pentru lucrare (Matei 10.8).Puterea sufletului se manifestă prin voia proprie, a sufletului, pe când puterea Duhului Sfânt vine atunci când voia noastră este în armonie cu voia desăvârşită a lui Dumnezeu. Puterea sufletească este un rezultat al credinţei, în timp ce puterea Duhului este un rezultat al umblării noastre „în El”.

Unii cărturari elaborează o întreagă teologie pentru a demonstra că toţi credincioşii sunt mântuiţi, cu sau fără prezenţa manifestărilor duhovniceşti. Fie considerând că umplerea cu puterea Duhului Sfânt se primeşte automat, odată cu Naşterea din Nou, fie argumentând că darurile spirituale nu se mai manifestă astăzi, aceşti teologi duc poporul în rătăcire.

Problema este greşit pusă. Umplerea cu puterea Duhului Sfânt nu are de a face cu mântuirea ci cu împuternicirea pentru slujire. Adevărata întrebare care se pune este de fapt: poţi să fi mântuit şi în acelaşi timp să nu doreşti să slujeşti? Mântuit fiind, poţi să nu doreşti aceste daruri? Pavel ne îndeamnă:

• Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. 1 Corinteni 12.31

• Umblaţi...după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.1

Adormirea BisericiiÎn opina mea adormirea bisericii se datorează în mare măsură unor doctrine greşite despre Duhul Sfânt, de aceea am abordat acest subiect, fără însă a intenţiona să-l tratez aici exhaustiv şi cu rigurozitate teologică.

Primul motiv al „adormirii” este cărturărismul, care, deşi la nivel teologic vorbeşte despre Duhul Sfânt, la nivel practic

175

îl ignoră total. Uscăciunea spirituală care domneşte în bisericile cărturăreşti duce la adormire şi orbire spirituală.

Al doilea motiv este supra-spiritualismul. Confuzia între puterea Duhului Sfânt şi puterea sufletească a dus, în anumite biserici, la alunecarea în New Age şi a descurajat eforturile celor ce aspirau la o viaţă spirituală creştină autentică.

Biblia ne arată că manifestările Duhului funcţionează şi astăzi.

• Isus a spus: ...Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl Ioan 14.12. Deoarece acest lucru nu pare să se fi întâmplat, înseamnă că el urmează să se întâmple.

• Mai mult, manifestările se vor intensifica, deoarece este scris că profeţia lui Ioel se va împlini în mod desăvârşit la sfârşitul vremurilor. ...După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.... înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Ioel 2:28

• În versetul ce urmează Isus arată că cei ce vor crede în El vor primi darurile de putere ...Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. Ioan 7.38. Întrebarea este dacă vedem aceste râuri în Biserică.

• Istoria demonstrează, prin persoana şi lucrarea lui Smith Wigglesworth, numit Apostolul Credinţei, şi altora asemenea lui, că darurile funcţionează şi în zilele noastre.

176

Noi nu putem nega nişte realităţi şi dovezi istorice, doar pentru că nu se potrivesc cu doctrinele cărturarilor.

• Apoi, noi nu putem realiza ceea ce ne spune Biblia să facem, în lipsa acestor daruri: să vindecăm bolnavi (Iacov 5.14-16), să ne împotrivim diavolului (Iacov 4.7), să ducem luptă spirituală (Efeseni 6.12), să deosebim duhurile (1 Ioan 4.1) etc.

Conform Bibliei par să existe trei moduri de raportare a Duhului Sfânt faţă de fiinţa umană.

1. Raportul de „vizitator”. În cadrul acestui raport Duhul Sfânt este „cu” noi toţi, este dat tuturor fiinţelor umane, aşa cum ...El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi Matei 5.45. În cadrul acestui raport Duhul poate da presentimente, convingeri supranaturale, vise premonitorii ...Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Iov 33.14-18. Scopul este protecţia supranaturală a lui Dumnezeu pentru întreaga Creaţie.

2. Raportul de „flotant”, termen preluat din vocabularul statutului de domiciliu („viza de flotant”). În cadrul acestui raport Duhul nu locuieşte în om, ci vine „peste” cei aleşi de el, la momentul ales de El, pentru diferite scopuri. Acest statut era predominant în Vechiul Testament. Duhul a venit „peste” Samson, dar şi „peste” Saul, venea „peste” prooroci etc. În Noul Testament avem în vedere momentul în care Isus i-a împuternicit pe cei 12 ucenici, apoi pe cei 70

177

pentru a merge să vestească Evanghelia; în această situaţie Duhul a venit „peste” ei, manifestările Duhului fiind facerea de semne şi minuni şi eliberarea de demoni.

Tot în această categorie aş dori să includ cele ce se vor întâmpla atunci când profeţia lui Ioel, care nu s-a împlinit în totalitate la Rusalii, se va împlini complet în ultimele vremuri.

După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.... înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Ioel 2.28 Manifestări ocazionale ale acestui mod de a lucra a lui Dumnezeu s-au împlinit şi în Vechiul Testament ...Saul a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de prooroci care prooroceau, cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimeşii lui Saul, şi au început şi ei să... proorocească. 1 Samuel 19.20.În conformitate cu această profeţie putem lua în considerare posibilitatea ca cineva să primească manifestările puterii Duhului Sfânt chiar înainte de a se fi născut din nou!

3. Raportul de „domiciliu stabil”. În cadrul acestui raport Duhul Sfânt se află „în” noi, şi locuieşte acolo. (1 Corinteni 6.19). Atunci când Duhul din noi este „înflăcărat” (2 Timotei 1.6) el ne poate „umple” până acolo încât se revarsă „peste” noi, şi în acest moment apar manifestările supranaturale vizibile.

Vreau să accentuez faptul că o bună doctrină a naşterii din nou, nu poate naşte pe nimeni din nou. Naşterea din nou este ceva ce se întâmplă între om şi Dumnezeu. Dumnezeu cunoaşte gândurile şi motivaţiile ascunse ale inimii, chiar

178

atunci când noi înşine nu ni le cunoaştem. De aceea nu orice „pocăinţă”, „ieşire în faţă”, sau „rugăciune de întoarcere”, chiar urmate de botez, sunt acceptate în faţa Domnului şi duc la naşterea din nou. Nu îi amăgiţi pe alţii, şi nu vă amăgiţi singuri. Naşterea din nou autentică are ca urmare sigilarea cu Duhul Tatălui.

A avea o doctrină corectă a naşterii din nou nu înseamnă a fi născut din nou.

Pot să existe chiar pastori care să predice exemplar despre naşterea din nou, şi ei să nu fie născuţi din nou; sau să predice învăţături corect întemeiate teologic despre Duhul Sfânt, fără ca ei să aibă Duhul Sfânt.

Cei cu adevărat născuţi din nou sunt născuţi „din Dumnezeu” (Ioan 1.13 ), sunt făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti”(2 Petru 1.4), şi sigilaţi cu Duhul Înfierii (Efeseni 1.13). Odată aceste evenimente având loc, firea dumnezeiască va căuta să se manifeste prin dragostea divină, care se exprimă prin dorinţa de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor, în ascultare de Tatăl.

Este atunci cu putinţă, vă întreb, ca un om cu adevărat născut din nou să nu dorească darurile spirituale? Pentru mine aceasta este o imposibilitate. Desigur el va înceta să le dorească într-o biserică în care i se spune că aceste daruri nu mai funcţionează, şi ca urmare va sluji pe Dumnezeu cu darurile sale naturale potenţate spiritual. Dar va sluji Domnului!

Eu nu-mi pot închipui că o persoană care a primit natura lui Dumnezeu mai poate trăi ca înainte. În realitate însă putem vedea mulţi „creştini” a căror viaţă nu se deosebeşte prea mult de cea a unor păgâni morali. Ei consideră că odată

179

„legământul” fiind încheiat, îşi pot vedea în continuare de „viaţa lor”, cu singura deosebire că sunt mai morali, frecventează biserica locală, şi respectă „cele 10 porunci”.

Semnul cel mai important care confirmă filiaţia divină, este călăuzirea personală, auzirea glasului lui Dumnezeu în duh. Întrebarea pentru fiecare creştin este dacă are sau nu are această călăuzire supranaturală. Nu ne referim aici la a fi morali, sau la a trăi după principii biblice.

Călăuzirea personală se referă, în esenţă la două lucruri.

(1) A primi, la citirea Bibliei, revelaţie personală din Cuvântul „logos”, precum şi cuvinte „rhema” care exprimă voia lui Dumnezeu specifică pentru viaţa noastră.

(2) A primi în Duhul, în intuiţia noastră divină, cunoştinţă, îndemnuri, misiuni de la Dumnezeu personal.

Anania din Damasc era un simplu ucenic. Dumnezeu l-a strigat pe nume în Duhul, iar Anania a răspuns: Iată-mă Doamne. (Fapte 9.10). Duhul lui Anania era treaz. Dumnezeu a încredinţat acestui simplu ucenic o sarcină foarte importantă, şi anume aceea de se deplasa la o adresă precisă şi de a-l boteza pe cel care avea să devină Apostolul Pavel.

Întrebarea pentru fiecare credincios este: Dacă ai fi fost tu în locul lui Anania, şi Dumnezeu ţi-ar fi vorbit ţie în acea situaţie, ai fi auzit glasul Lui? Ai fi înţeles corect adresa?

Principiile biblice nu ne sunt de ajutor într-o astfel de situaţie.

Nu vă amăgiţi singuri, dacă nu există o manifestare vizibilă a călăuzirii spirituale precum şi o dorinţă de a-L sluji pe Dumnezeu care să se manifeste ca un foc în inima şi oasele

180

voastre46, trebuie să vă puneţi în mod serios întrebarea dacă aţi primit naşterea din nou.

Nu e nici o condamnare pentru cei care ajung la concluzia că nu o au, încă nu e prea târziu să o primească, câtă vreme încă se spune ‘astăzi’( Evrei 3.13).

Dacă firea Dumnezeiască a luat cu adevărat fiinţă în noi cu ocazia naşterii din nou, ea trebuie să se manifeste în chip vizibil, prin călăuzire personală şi dependenţă de Tatăl, prin dragoste divină şi prin dorinţa de a avea putere spirituală pentru slujire, exprimată prin diferite daruri.

Unii cărturari afirmă că perioada apostolilor şi profeţilor, ca şi a semnelor şi minunilor a încetat deoarece în această etapă „nu mai e nevoie” de ele. Cine stabileşte când e nevoie şi când nu mai e? După logica unora aşa pare. Dar noi putem face greşeli atunci când aplicăm logica omenească în legătură cu lucrurile spirituale. În logica umană întotdeauna există nişte presupuneri tacite care operează şi produc efecte chiar fără ca noi să fim conştienţi, iar aceste presupuneri nu operează în lumea spirituală în acelaşi mod ca în spaţiul vizibil.

De aceea trebuie să fim foarte atenţi când operăm cu logica noastră în lucrurile spirituale.

Să dăm un exemplu. Oamenii de ştiinţă au făcut un studiu asupra „vorbirii în limbi”, aşa numita „glosolalie”, pentru a constata dacă aceasta este într-adevăr o limbă. Studiul a fost efectuat pe un lot reprezentativ de „vorbitori în limbi”, de către specialişti în lingvistică, folosind metodele lor specifice. Ei au ajuns la concluzia că înşiruirile de „cuvinte” formate din vocale, consoane, sunete, nu îndeplinesc condiţiile minime pentru a putea

46 Referire la Ieremia 20.9 şi Apocalipsa 3.16

181

fi luate în considerare ca având caracteristicile unei limbi omeneşti sau îngereşti.

Aceasta e concluzia înţelepciunii omeneşti. În această analiză presupoziţia implicită, mascată şi falsă, a fost aceea că o limbă îngerească se supune aceloraşi reguli lingvistice ca o limbă pământească. Am stat de vorbă despre această problemă cu o persoană care are darul vorbirii în limbi împreună cu darul tălmăcirii limbilor. Această persoană mi-a spus că înţelege tot ce spune când vorbeşte în limbi, dar dacă ar trebui să traducă în cuvinte, pentru altcineva, ceea ce spune în limbi, i-ar trebui câteva minute pentru fiecare frază rostită în limbi. Mi-a spus „Răzvane, e ceva asemănător cu compactarea Winrar de la computere. Informaţia vine arhivată.”

În opinia mea, aceasta explică totul; dacă am putea intra într-un fişier Winrar cu siguranţă nu am putea înţelege mesajul iar acesta nu s-ar supune regulilor lingvistice. Abia după decodarea şi expandarea fişierului mesajul devine inteligibil.

182

Capitolul 11. „Ce să facem fraţilor?"

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, ...aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu? 2 Petru 3.11.

Apropierea unei treziri a Bisericii este iminentă în viziunea mea. Dar, pentru ca o trezire să aibă loc, e necesară o reformă a bisericii care să includă baze doctrinare corespunză-toare revelaţiilor actuale ale Duhului Sfânt, şi care să afecteze profund modul de închinare, de predicare, de evanghelizare, activităţile apologetice, activităţile sociale, totul. Sunt multe voci care avertizează astăzi că formatul actual al Bisericii nu mai este adecvat şi nu mai răspunde mişcării Duhului în aceste ultime vremuri.

Credinţa noastră este fundată pe temelia Apostolilor şi Proorocilor (Efeseni 2.20), dar în acelaşi timp Isus ne-a avertizat că, la acel moment, nu ne poate spune toate lucrurile, deoarece „nu le putem purta” (Ioan 16.12), şi că ne va trimite Duhul care ne va revela la timpul potrivit acele lucruri. Noi nu ne putem baza numai pe Scriptură. Revelaţiile Duhului Dumnezeului celui Viu aduse prin profeţii contemporani vor avea o importanţă crucială în aceste vremuri. De aceea trebuie să luăm seama „să nu dispreţuim proorociile”, să „nu stingem Duhul” ci „ să cercetăm toate lucrurile şi să păstrăm ce e bun.” (1 Tesaloniceni 5.19).

Profeţia lui Ioel va fi împlinită cu putere (Ioel 2.28). Ceea ce Isus a spus, şi anume că cei ce vor crede vor face minuni mai mari decât El însuşi a făcut, se va împlini (Ioan

183

14.12). Aşadar trebuie să ne pregătim pentru ultima şi cea mai mare trezire. Este ultimul asalt al Duhului înainte de lăsarea întunericului. Profeţii contemporani avertizează asupra faptului că Dumnezeu îşi pregăteşte armata pentru aceasta. În viziunea lor, El va face o distincţie între creştinii care spun rugăciuni şi cei care se roagă, între creştinii care cântă şi cei care se închină lui Dumnezeu, între creştinii care citesc Biblia şi cei cărora Biblia le vorbeşte, între creştinii care îl aşteaptă pe Isus pentru a-i lua „acasă” şi cei care ştiu că au o misiune şi se angajează în a face ceva pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu înainte de a pleca „acasă”, între creştinii care îşi conduc viaţa pe bază de principii biblice, cunoscând „binele şi răul” şi cei care cunosc şi ascultă de glasul Său, evitând să facă ceva de la sine.

Alţi profeţi prevăd apariţia şi dezvoltarea unor aşa numite „întâlniri de taină”. Acestea se referă la faptul că există credincioşi, în diferite biserici în care nu se manifestă o mişcare a Duhului, şi care aspiră după aceasta, tânjesc după călăuzirea spirituală şi după o comuniune mai apropiată cu Dumnezeu prin Duhul. Aceştia vor începe să se viziteze şi să se adune împreună pentru a avea o comuniune autentică în Duhul Sfânt, indiferent de confesiunea adunărilor locale din care provin.

O altă modalitate prin care, probabil, Dumnezeu va lucra în aceste „penultime” vremuri, vor fi lucrările interdenominaţionale, interconfesionale. Acestea vor fi activităţi iniţiate de oameni ai lui Dumnezeu cu viziune, care se vor adresa credincioşilor din toate bisericile, indiferent de „culoarea politică”, şi fără a cădea într-un soi de ecumenism. Menţinerea actualelor deosebiri denominaţionale nu contribuie la unitatea Bisericii ca Trup al lui Hristos, de aceea, va fi nevoie de lucrări care să realizeze punţi, legături între credincioşi. Aceste lucrări răspund, ca şi mişcările subterane, unor nevoi ce nu pot fi împlinite corespunzător în bisericile locale, şi vor fi realizate astfel încât oamenii să nu fie puşi în

184

situaţia de a-şi părăsi biserica. O biserică locală mare poate acoperi, în general, aproape toate nevoile, dar realitatea arată că există o mulţime de biserici de mici dimensiuni, care nu pot realiza acest lucru. Spre exemplu, o astfel de lucrare poate să se adreseze consilierii spirituale şi pastorale realizate profesional, de creştini cu studii de psihologie alături de studii de consiliere biblică şi pastorală; îmi pot imagina, de asemenea, centre de învăţare aprofundată a modului de laudă şi închinare, sau centre funcţionând ca nişte „şcoli ale proorocilor” cum este cea a lui Dr. Jonathan David în Malaezia, centre de conferinţe şi seminarii la care sunt invitaţi să conferenţieze lucrători recunoscuţi pe plan mondial, centre specializate în lucrarea pentru femei, tineri, adolescenţi, copii, centre de „turism spiritual” şi multe altele.

În prezent asociaţiile creştine cu caracter interconfesional răspund, într-o anumită măsură, aceluiaşi deziderat, toate încorporând valori creştine: asociaţii ale oamenilor de afaceri creştini, cele cu caracter educaţional, social, de asistenţă socială, centre de consultanţă juridică etc. În viitor însă, lucrările vor avea un caracter mult mai profund spiritual.

O altă schimbare importantă va fi mutarea unei mari părţi a activităţii bisericii pe Internet. Evanghelizarea se va muta pe Internet. Se vor înmulţi şi dezvolta site-urile de apologetică creştină, cele de resurse creştine (predici, cărţi, filme, clipuri, slujbe on-line etc). Creştinii vor interveni pe forumurile de discuţii cu tematică spirituală din Internet.

Este necesară şi o mişcare de conştientizare în rândul maselor a diferenţei dintre Biserica lui Hristos şi lucrurile ruşinoase ale religiei false, care îşi asumă pe nedrept apartenenţa la Hristos, şi care a dus la cruciade, inchiziţie, erori papale, corupţie bisericească, desfrânare monastică, crime săvârşite în numele lui Hristos. Asocierea lui Hristos cu această istorie face ca oamenii să-L respingă pe Dumnezeu... În norod s-au ridicat şi

185

prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare... Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 2 Petru 2.1.

Ce ar trebui să facă credinciosul autentic şi biserica locală în aceste cirscumstanţe?

Apropierea cu repeziciune a sfârşitului trebuie să determine în primul rând, în fiecare din noi ca persoană, dar şi ca adunare, o reevaluare responsabilă a stării noastre de fapt, împreună cu o reevaluare a sistemului nostru de referinţă în ce priveşte viaţa de credinţă.

Venirea Domnului e aproape, începe confruntarea cu forţele întunericului, suntem noi pregătiţi? Timpul predicilor de umplutură a trecut. Trebuie să trecem la învăţăturile desăvârşite, şi nu doar ca predicare, ci ca trăire a lor. Viaţa noastră, prin faptul că avem mai mult „cer” în noi, trebuie să devină o Evanghelie vie. E timpul ca Biserica să devină în adevăr o împărăţie spirituală de preoţi (Apocalipsa 1.6).

E timpul să încetăm să ne mai jucăm „de-a Biserica”. E timpul să-L luăm pe Dumnezeu în serios.

Înainte de toate, dacă citiţi această carte şi nu aveţi încă un legământ cu Isus, grăbiţi-vă să îl faceţi. Pentru cei care nu ştiu cum, sau nu înţeleg ce înseamnă „a fi născut din nou”, am scris cartea „Scrisori către prieteni. Introducere în creştinismul autentic”. Scrieţi-mi pe E-mail şi solicitaţi această carte.

1. În primul rând trebuie să ne asigurăm că avem în mod autentic sigiliul Duhului Sfânt în noi (Efeseni 1.13). Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva

186

Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Romani 8.9 . Trebuie să fim siguri de asta. Trebuie să experimentăm călăuzirea personală a Duhului „în” noi. (Romani 8.14), ca semn al sigilării.

2. După ce am avut prima experienţă a umplerii cu Duhul Sfânt, noi înşine avem responsabilitatea re-umplerii regulate, permanente, cu puterea Sa: De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mânilor mele 2 Timotei 1.6. Acelaşi mesaj îl avem în Pilda fecioarelor (Matei 25) şi în Efeseni 5.18, Efeseni 6:10, 1 Corinteni 14.32. Trebuie să ne asigurăm că avem ulei în candelă. În întuneric nimeni nu va putea lumina cu „principii” biblice. Cărturărismul îşi va dovedi insuficienţa. Cine nu va avea ulei nu va putea rezista.

3. Trăiţi Evanghelia. Sfinţiţi-vă tot mai mult! Trăiţi ceea ce mărturisiţi! Trăiţi Împărăţia! Esenţa ei este dragostea care se dăruieşte. Umpleţi-vă de bucuria Lui autentică; nu puteţi dărui decât ceea ce aveţi! Practicaţi Adevărul şi Dragostea Divină alături de Călăuzirea personală, acestea sunt semnele pecetluirii voastre! Deveniţi prin viaţa voastră o Evanghelie vie! Fiţi „sare” şi „lumină”! Fiţi „mireasma lui Hristos” în mijlocul oamenilor între care trăiţi.

4. Operaţi cu darurile spirituale. Trebuie să folosim ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Cu această autoritate, pe care deja am primit-o trebuie să mergem şi să facem lucrarea. (Luca 10.19, Fapte 4.29-30, Matei 28.19-20, Marcu 16.15-18).

Manifestarea Duhului va fi diferită, dar trebuie să existe o manifestare a Lui!

Trebuie să existe semnalmente că Isus, prin Duhul, este în noi, şi se manifestă prin noi! O teologie „bună” nu este suficientă. Nu vă lăsaţi amăgiţi de doctrinele moarte, cărturăreşti. Curg sau nu curg râuri de apă vie din inimile noastre? Aceasta e întrebarea!

187

5. Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. 2 Corinteni 13.5. Cum ne dăm seama dacă suntem în credinţa corectă? Detalii în Scrisori către prieteni. Introducere în creştinismul autentic. Ardelean, (2009).

6. Întâlniţi-vă cu fraţi în Domnul care vă împărtăşesc dorinţa de a fi mai aproape de Dumnezeu, tânjirea de a avea mai mult din El, de a fi mai aproape de El, de a avea o comuniune personală autentică cu El, dorinţa de a vedea cum râuri de apă vie chiar curg din inima voastră şi cereţi lui Dumnezeu toate aceste lucruri, în rugăciune, cu stăruinţă. Fiţi preocupaţi întru totul de acestea. Chiar dacă în cea mai mare parte a timpului toţi avem îndatoriri existenţiale, important este unde este inima noastră.

7. Înarmaţi cu resursele spirituale, vestiţi Evanghelia. Întunericul se apropie, trebuie să lucrăm cât mai este încă ziuă, cât încă se poate spune „astăzi”. În zilele nostre în Indonezia Dumnezeu a ridicat doi predicatori în vârstă de numai opt ani. Moko predică Evanghelia, iar Selfin face semne şi minuni ( Îi găsiţi pe Internet, la http://www.alfanet.ro/stiri/?pag=mc&cat=intl&id=55) . Dumnezeu ne face de ruşine, dar îşi împlineşte cuvântul. ...Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie.

Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da” le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” Matei 21:15 ( vezi şi Luca 19.40)

8. Bisericile locale trebuie să-şi reevalueze întreaga lucrare, doctrine şi activităţi. Urmează ele norul şi stâlpul de foc al Duhului? (Exod 13.21). Sunt ele nişte adunări spirituale, sau

188

sunt sufleteşti? Satisfac ele setea de hrană spirituală a credincioşilor, sau stagnează în învăţături începătoare nereuşind să depăşească stadiul principiilor? Cum stau cu călăuzirea personală în Duhul Sfânt şi cu Puterea Duhului Sfânt conducătorii bisericii? Care sunt criteriile după care îşi evaluează aceştia activitatea? Care este debitul de „apă vie” care curge din inimile credincioşilor? Care este proporţia oilor care aud glasul Domnului?

9. Trebuie să redefinim, în mod spiritual, nu intelectual, ce înseamnă „maturitatea” şi „desăvârşirea sfinţilor” precum şi modul în care evaluăm progresul credincioşilor şi al bisericii. Biserica trebuie să devină una spirituală!

10. Aroganţa confesională trebuie să dispară. Atitudinea în care privim „de sus” la celelalte denominaţiuni este toxică. În definitiv, oamenii sunt mântuiţi, printr-un legământ personal, de către Isus, nu de către o anumită biserică sau confesiune.

11. Trebuie să renunţăm la eforturile noastre de a zidi Biserica prin lucrări omeneşti şi idei bune sufleteşti. Isus Însuşi îşi va zidi Biserica Sa, atunci când fiecare discipol va fi în contact cu El prin călăuzire personală. Biserica are nevoie de viziune revelată şi de foc proaspăt din Duhul Sfânt. Cei care aduc „foc străin” printr-o lucrare sufletească vor fi descalificaţi. (Levitic 10.1).

12. Trebuie să încetăm să percepem viaţa creştină în termeni de „binecuvântare”47 şi să începem să o definim în termeni de „ascultare”. Biserica este o armată, nu un spital şi nici un centru de asistenţă socială, deşi, ca orice armată, încorporează şi aceste departamente. Experienţa a arătat că 47 Deşi face parte din viaţa creştină, binecuvântarea materială pământeană nu este esenţa vieţii creştine ...Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! 1 Corinteni 15.19.

189

„binecuvântarea” nu schimbă pe nimeni. Isus în noi schimbă totul. Isus în noi face diferenţa.

13. Rolul pastorului se va schimba. El nu va mai juca nici rolul unui „dumnezeu” în biserică, şi nici nu va mai fi „omul orchestră”, care face toate lucrurile, ci va deveni un mentor, al cărui scop principal va fi acela de a arăta credincioşilor cum să trăiască într-o ascultare permanentă şi activă de vocea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, viaţa lui însuşi fiind un model al unei relaţii autentice cu El.

14. Tot mai multe voci susţin că biserica nu va mai fi un loc atât de public ca Gara de Nord. Deşi vor mai exista întâlniri deschise tuturor, la întâlnirile „adevărate” vor participa doar cei care îşi vor fi dovedit consacrarea faţă de Isus, doar cei în a căror viaţă există semne şi roade ale prezenţei Împărăţiei, care trăiesc în ascultare de Duhul. Aceasta pentru a crea un „loc curat” de care Dumnezeu să se poată apropia, în Sfinţenia Lui, şi în care El să se poată manifesta în plinătate prin revelaţie, viziune, cuvinte de cunoştinţă şi înţelepciune, umplere cu putere pentru slujire.

190

Bibliografie selectivă

Aïvanhov, Omraam M. (2005). Natură umană şi natură divină.

Bucureşti: Prosveta

Ardelean, Răzvan. [2008], (2009). Scrisori către prieteni. Introducere

în creştinismul autentic. Braşov: Editura Ema

Biblia, traducerea Cornilescu , versiunea electronică „Theophilos” 3.1.6

Braden Gregg. ( 2004). Efectul Isaia. Decodificarea ştiinţei pierdute a

Rugăciunii şi a Profeţiei. Bucureşti: Editura For You.

Brennan, B. Ann. (1993). Puteri tămăduitoare. Oradea: Hungalibri

Byrne, Rhonda. (2007). Secretul. Braşov: Adevăr Divin

Capps, Charles. (2007). Puterea creatoare a cuvintelor. Bucureşti: Prestige

Capra, Fritjof. ( 2004). Taofizica. O paralelă între fizica modernă şi

mistica orientală. Bucureşti: Editura Tehnică

Cocoru, Daniel. (1981). 20 de stiinţe ale secolului XX. Bucureşti:

Albatros

Crabb, Larry. (2007. Conectarea interpesonală. Oradea: Imago Dei

Douglas, J.D. coord. (1995). Dicţionar biblic. Oradea: Cartea Creştină.

Emoto, Masaru. (2006). Mesajele ascunse din apă. Braşov: Adevăr

Divin

Epperson, A.R. (1997). Noua ordine mondială. Tucson(Arizona):

Publius Press

191

Grudem, Wayne. (2004). Teologie sistematică. Oradea: Editura Făclia &

Editura Universităţii Emanuel

Lee, Witness. (2003). Economia lui Dumnezeu. Anaheim(USA): Living

Stream Ministry

Nee, Watchman. Ed II (2000). Puterea ascunsă a sufletului. Oradea:

Lampadarul de aur

Nee, Watchman. (2006). Omul spiritual. Oradea: Lampadarul de aur

Pearl, Eric Dr. ( 2006) Reconectarea. Vindecă-i pe alţii, vindecă-te pe

tine. Bucureşti: Editura For You

Petran, Anna. (2006).Taijiquan. Sănătate şi tinereţe sau...iubire în paşi

de dans. Arad: Cristal Life

Schlink, M.B. (1987). New Age dintr-o perspectivă biblică. Cluj-

Napoca: Alo

Teodorescu,C.coordonator. (2007). Spaţiul Sud-Est European. Strategii

XXI. Acţiuni energo-informationale. Sesiunea de comunicări

ştiintifice cu participare internaţională. Bucureşti: Editura

Universităţii de Apărare „Carol I”.

Vitale, Joe. (2008). Factorul de Atracţie. Bucureşti: Meteor Press

Weldon, J. & Wilson, C., Dr. (2000). Yoga şi Meditaţia Transcedentală.

Făgăraş: Agape.

Welwood, John. (2006). Psihologia Trezirii. Budismul, psihoterapia şi calea transformării personale şi spirituale. Bucureşti: Elena Francisc Publishing.

***. (2007). Zoharul. Cartea splendorii. Bucureşti: Herald

192