Penal

CAPITOLUL VII

FORMELE INFRACTIUNII

Sectiunea I

Consideratii generale

1. Desfasurarea activitatii infractionale:

Doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala:perioada interna si perioada externa;

A. Perioada interna (psihica)– in cadrul acesteia se disting trei momente;

al nasterii, al conceperii ideii de a savarsi o infractiune (momentul initial) – motivatia acestei ideiintereseaza atat pe criminolog, cat si pe judecator in individualizarea pedepsei;

deliberarea motivelor pro si contra ideii de savarsire a infractiunii;

al luarii deciziei de a savarsi o infractiune – moment ce finalizeaza perioada interna, subiectiva;

intrucat luarea hotararii de a savarsi o infractiune nu depaseste forul interior al persoanei, perioada nu arerelevanta penala, gandul criminal nu reprezinta un pericol cata vreme nu s-a realizat o fapta; Mai mult, fazainterna precede faza externa chiar si in situatiile in care timpul de la luarea hotararii pana la executareainfractiunii este foarte scurt;

doctrina mai distinge o faza adiacenta externa – faza oratorie, in care cel care a luat hotararea dea savarsi infractiunea o face cunoscuta altor persoane aceasta faza nu atrage raspunderea penala, intrucatnu se intreprinde nimic pentru realizarea hotararii infractionale. In masura in care comunicarea hotararii dea savarsi o infractiune este facuta cu scopul de a atrage si pe altii la savarsirea infractiunii ori de a ajunge lacunostinta viitoarei victime, aceasta activitate poate imbraca forma pluralitatii de infractiuni (ex:constituirea unui grup infractional organizat) sau o infractiune de sine statatoare (amenintarea);

B. Perioada externa (de executare) – se disting mai multe etape, etape care, in desfasurarea activitatiiinfractionale pe drumul infractional iter criminis, capata relevanta penala pe masura ce se apropie deproducerea rezultatului socialmente periculos. Acestea sunt:

Faza de pregatire (a actelor de pregatire, preparatorii) – se caracterizeaza prin desfasurarea unoractivitati menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale (procurarea de date, informatii,mijloacele ce vor fi folosite in comiterea faptei);

Faza de executare – indeplinirea unor actiuni, inactiuni prin care este realizat actul de conduita interzis.Doar atunci cand rezultatul prevazut de lege pentru intregirea laturii obiective se realizeaza, se trece laultima faza – cea a urmarilor.

Faza urmarilor – executarea in intregime a actiunii si producerea urmarilor imediate

2. Formele infractiunii, dupa fazele de desfasurare a activitatii infractionale;

1

Prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care aceasta le poate avea in functie de fazele dedesfasurare a activitatii infractionale, existand atatea forme de infractiune cate faze are activitateainfractionala, si anume; a) forma actelor preparatorii (corespunde fazei de pregatire); b) forma tentativei(fazei de executare); c) forma faptului consumat (faza urmarilor); d) forma faptului epuizat (fazaurmarilor);

Sectiunea a II-a

Actele preparatorii

1. Notiune si feluri;

= reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale si constau in anumite acte, activitati deprocurare de date, informatii ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infractiunii(sunt posibilie numai la infractiunile intentionate);

Conditii cumulative:

a. din continutul activitatii sa rezulte neindoielnic ca aceasta este efectuata pentru savarsirea infractiunii(caracter univoc);

b. actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsireainfractiunii (ex: procurarea de informatii in legatura cu locul si timpul in care urmeaza sa fie savarsitainfractiunea);

c. activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al laturii obiective

d. actele de pregatire sa fie intentionate;

Felurile actelor de pregatire;

dupa natura si continut:

a) acte de pregatire materiala – constau in pregatirea materiala pentru savarsirea infractiunii (procurarea deinstrumente, mijloace, franghii, scari etc);

b) acte de pregatire morala – culegerea de date, informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa sesavarseasca infractiunea (conditii psihice favorabile comiterii infractiunii);

2. Regimul actelor preparatorii – doua teze principale in legatura cu incriminarea actelor preparatorii;

A. Teza incriminarii actelor preparatorii – adeptii acestei teze sustin incriminarea actelor preparatorii;argumente: neincriminarea creeaza conditiile favorabile pentru comiterea infractiunii si poate fi interpretata deinfractori ca o incurajare la pregatirea cu rabdare si perseverenta a infractiunii; presupune, de asemenea, douavariante de incriminare - teoria incriminarii acestor acte pentru toate infractiunile posibile si teoriaincriminarii limitate a actelor de pregatire, numai la infractiunile de o gravitate sporita; + sanctionarea actelorde pregatire la paritate cu infractiunea consumata (intre aceleasi limite de pedeapsa prevazute de lege pentruinfractiunea consumata) ori sanctionarea diferita fata de infractiunea consumata;

2

B. Teza neincriminarii actelor preparatorii – argumente: echivocitatea marii majoritati a actelor de pregatire,situarea acestora in afara actiunii tipice a elementului material, in raportul de cauzalitate actele reprezinta doarconditii care nu pot genera niciodata rezultatul socialmente periculos, lipsa de gravitate evidenta;

Regimul actelor de pregatire in dreptul penal roman actual;

pe cale de exceptie, actele preparatorii la unele infractiuni sunt incriminate, dar nu ca faza de desfasurare aactivitatii infractionale, ci ca tentativa (ex: art. 412 NCP – sanctionarea tentativei la infractiunile contrasecuritatii nationale) ori ca infractiuni de sine statatoare (ex: art. 314 NCP – detinerea de instrumente invederea falsificarii de valori; atunci cand caracterul lor este univoc) ori ca acte de complicitate anterioara,cand sunt savarsite de alta persoana (atunci cand autorul a savarsit o infractiune consumata ori tentativapedepsibila, constituie acte de complicitate anterioara);

Sectiunea a III-a

Tentativa

1. Aspecte generale;

Notiune: - art. 32 (1) NCP – tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea,executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul tentativa este o forma de infractiune care se situeaza, infaza de executare a infractiunii, intre inceputul actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerearezultatului socialmente periculos.

Conditiile tentativei - deosebesc tentativa de actele preparatorii si de infractiunea consumata si privesc: a) existentaunei intentii (hotarari sau rezolutii) de savarsi o infractiune; b) rezolutia infractionala sa fie pusa in executare; c)executarea sa fie intrerupta ori sa nu-si produca efectul;

a) Existenta intentiei infractionale:

art. 32 NCP – tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea se excludeorice discutie cum ca existenta unei hotarari infractionale (conditie din vechea reglementare) ar cuprinde numai intentiadirecta, iar tentativa nu ar fi posibila in cazul intentiei indirecte; este exclusa tentativa in cazul culpei simple, culpei cuprevedere si a praeterintentiei;

b) Punerea in executare a hotararii infractionale;

priveste inceperea executarii hotararii infractionale, adica a realizarii actiunii ce constituie elementulmaterial al laturii obiective declansarea procesului cauzal spre producerea rezultatului urmarit sau acceptat defaptuitor, trecerea de la actele de pregatire la etapa urmatoare a actelor de executare;

dpdv al delimitarii actelor de pregatire de cele de executare s-au formulat o serie de teorii ce pot fisistematizate, dupa criteriile de solutionare pe care le propun, dupa cum urmeaza:

i) Teoriile subiective – considera ca o anumita activitate este de executare daca prin ea insasi, singura oricorelata cu alte imprejurari scoase in evidenta, da in vileag hotararea infractionala in vederea careia a fost realizata actele de executare au caracter univoc, iar actele de pregatire sunt, de regula, echivoce, intrucat nu pun in evidentarezolutia in vederea careia au fost realizate; Critici: teoriile subiective extind sfera actelor de executare si acolo unde

3

acestea sunt doar de pregatire (ex: luarea amprentei de pe cheia unei case de bani si care, punand in evidenta intentia de afura, poate fi socotita activitate de executare, or, in realitate, ramane doar o activitate de pregatire).

ii) Teoriile formale – (criteriul de delimitare – identitatea intre actul comis de faptuitor si actiunea interzisaprin legea penala si care rep. elementul material al laturii obiective) actul comis de o persoana se inscrie in cadrulactiunii prevazute de verbum regens = act de executare (ex: umplerea unui sac cu grau din magazia unei unitatieconomice, fiind vorba despre o act. tipica de luare prevazuta in norma penala); Actul care nu se inscrie in cadrulelementului material = act de pregatire (procurarea unui cutit); Critici aduse: restrang sfera actelor de executare, lasandin afara lor acte ce nu corespund formal act. prevazute de verbum regens (ex: pers. surprinsa noaptea in curtea unuigospodar, langa cotetul cu gaini, cu intentia de a le sustrage – o astfel de actiune, in realitate, este un act de executare);

iii) Teoriile obiective – (criteriul de distinctie - pozitia actelor in procesul dinamic ce duce la savarsireafaptei), teoria obiectiva reprezentativa este cea a cauzalitatii inerte, care presupune ca:

- sunt acte de executare cele indreptate impotriva obiectului infractiunii, fara a fi nevoie de alte acteulterioare pentru a realiza elementul material al laturii obiective a infractiunii (ex: otrava a fost pusa inmancarea ce urmeaza a fi servita unei persoane, cutitul a fost ridicat pentru a lovi victima etc);

- cand insa actele comise de faptuitor pentru realizarea elementului material al laturii obiective au nevoiede alte acte ulterioare actele sunt de pregatire. (ex: procurarea unui cutit, otrava, a unei cheii etc);

Recomandari practice:

niciuna dintre teorii nu este pe deplin satisfacatoare doctrina a propus:

i) folosirea tuturor criteriilor oferite de teoriile analizate, plecandu-se de la teoriile formale, iar candacestea sunt nesatisfacatoare, sa fie completate cu teoriile echivocitatii si a cauzalitatii inerte;

ii) folosirea numai a criteriilor din teoriile formale si obiective, mai precis completarea teoriilor formalecu cele din teoriile obiective, astfel incat in categoria actelor de executare sa intre si acele activitati carese plaseaza in timp inainte de inceputul actiunii tipice ori concomitente cu acestea si care se leaganemijlocit sub raportul continuitatii de aceasta actiune, iar pentru realizarea careia nu este necesara oactivitate ulterioara distincta; art. 32 NCP – tentativa consta in punerea in executare a intentiei dea savarsi infractiunea se permite cuprinderea in actele de executare si a acelor actiuni angajatedirect in savarsirea faptei;

c) Intreruperea executarii ori neproducerea rezultatului – prin aceasta conditie se delimiteaza limita superioara atentativei si o diferentiaza de infractiunea consumata + ele sunt cauzate de unele imprejurari independente saudependente de vointa faptuitorului;

2. Felurile tentativei:

a) dupa criteriul gradului de realizare a actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective ainfractiunii:

Tentativa intrerupta (sau simpla/nedeterminata/imperfecta/indepartata) – se caracterizeaza prin punerea inexecutare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se mai produce, cauzaintreruperii putand fi una de natura umana (act. altei pers.) ori neumana (furtul nu poate fi consumat din cauza

4

rezistentei incuietorilor). Daca infractiunea era imposibil de consumat, avand in vedere modul in care a fostconceputa executarea, tentativa intrerupta este si neidonee.

Tentativa perfecta (sau terminata/fara efect/fara rezultat/completa) - caracterizata prin punerea in executare ahotararii de a savarsi o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu se produce (ex: setrage cu o arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa); Tentativa terminata poate fi atatidonee, cat si neidonee; pentru tentativa terminata idonee, cauza neproducerii rezultatului se poate situa in oricemoment al desfasurarii activitatii infractionale, aceasta putand fi: a) anterioara inceputului executarii (ex:infractorul nu este bun tintas); b) concomitenta executarii (ex: victima se fereste); c) dupa executare (ex: victimaa ingerat otrava oferita de infractor, este dusa la spital, dar salvata); Este posibila, cu unele exceptii, numai lainfractiunile materiale, la cele formale (de pericol), odata cu executarea actiunii in intregime, fapta se consumafara sa fie necesara producerea vreunei vatamari materiale.

b) dupa cauzele care determina neproducerea rezultatului, legate fie de mijloacele folosite de faptuitor, fie deobiectul material al infractiunii, se disting:

Tentativa idonee (pedepsibila) – se caracterizeaza prin punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea,dar producerea rezultatului nu a fost posibila din diferite motive, anterioare inceputului executarii actiunii, cumar fi: insuficienta (cantitatea de explozibil amplasat sub un imobil este insuficienta pentru a provoca daramareaedificiului), defectuozitatea mijloacelor folosite (o arma de foc defecta nu poate produce expulzarea glonutului)sau lipsa obiectului infractiunii de la locul stiut de faptuitor etc; tentativa idonee nu este expres prevazuta delege, dar rezulta din interpretarea per a contrario a disp. art. 32 (2) NCP privind tentativa neidonee; cauzaneproducerii rezultatului fiind una anterioara consumarea infractiunii nu va avea loc, neconsumarea fiinduna relativa, intrucat mijloacele folosite se dovedesc insuficiente in raport cu cazul concret, ele fiind prin naturaidonee, proprii sa produca rezultatul; folosirea unor astfel de mijloace este periculoasa, acesta fiind si motivulpentru care tentativa idonee este incriminata;

Tentativa neidonee (absurda) – art. 32 NCP – nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare ainfractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea tentativa neidonee consta in punerea inexecutare a intentiei de a savarsi infractiunea, dar rezultatul nu se produce din cauza modului gresit de conceperea infractiunii (ex: faptuitorul crede ca poate provoca moartea cuiva prin farmece, vraji etc) tentativa neidoneenu este infractiune, pentru a fi in prezenta unei infractiuni, fie macar sub forma atipica a tentativei (cea idonee),conceperea executarii faptei nu trebuie sa fie absurda;

Tentativa idonee ≠ tent. neidonee, prima fiind o forma atipica de infractiune ce antreneaza rasp. penala afaptuitorului, cea de-a doua putand pune in discutie responsabilitatea faptuitorului, care nu va atrage rasp. penala;

Tentativa neidonee ≠ infractiunea putativa in al doilea caz, fapta savarsita are caracter penal numai in minteafaptuitorului, in realitate lipsindu-i acest caracter (ex: insusirea unui bun fara ca infractorul sa cunoasca imprejurarea cabunul era abandonat);

Tentativa idonee (constand in imposibilitatea consumarii infractiunii din cauza lipsei obiectului de unde credeafaptuitorul ca se afla in momentul savarsirii faptei) ≠ infractiunea putativa in primul caz, lipsa obiectului esteaccidentala, obiectul exista in materialitatea lui, in alt loc exista relatia sociala ocrotita; in al doilea caz, lipsaobiectului este totala, lipseste obiectul ocrotirii penale;

3. Infractiuni la care tentativa nu este posibila;

din continutul art. 32 NCP se desprinde concluzia ca tentativa nu este posibila la toate infractiunile fiedatorita elementului subiectiv, fie a celui material;

5

a) imposibilitate datorita elementului subiectiv – tentativa nu este posibila la infractiunile savarsite dinculpa, in oricare dintre cele doua forme (cu prevedere si simpla), intrucat nu exista o rezolutie infractionala, o punere inexecutare a intentiei de a savarsi infractiunea, care este esentiala pnetru tentativa; (infrac. savarsita din culpa devinepericuloasa prin rezultatul ei, deci prin consumare); + nu este posibila nici la infractiunile praeterintentionate fiindca, incazul acesta se produce un rezultat mai grav decat cel urmarit sau acceptat, dar acest rezultat este realizat din culpa. tentativa este posibila doar la infractiunile savarsite cu intentie, in ambele sale forme (directa si indirecta);

b) imposibilitate datorita elementului material – nu au tentativa: i) infractiunile de inactiune (infr.omisive proprii) acestea se consuma in momentul neindeplinirii obligatiei cerute prin norma de incriminare; ii)infractiunile ce nu permit o desfasurare in timp a actiunii (ex: marturia mincinoasa) + acele infractiuni ce se consumaanticipat (ex: luarea de mita – elementul material constand in pretinderea, primirea ori acceptarea unui folos); iii)infractiunile de obicei – care presupun repetarea actiunii de mai multe ori, astfel incat sa rezulte obisnuinta; NB!! – desitentativa este posibila la anumite infractiuni, prin vointa legiuitorului, a fost asimilata cu infractiunea consumata sipedepsita ca atare, cum este cazul infractiunii de atentat care pune in pericol securitatea nationala. (art. 401 NCP);

4. Incriminarea si sanctionarea tentativei;

Justificarea incriminarii tentativei + continut; - Tentativa este o forma atipica de infractiune datoritaimprejurarilor ca latura obiectiva a acesteia nu se realizeaza in intregime (act. este intrerupta ori, desi realizata inintregime, consumarea infractiunii nu are loc), latura subiectiva realizandu-se integral prin punerea in executare a intentieide a savarsi infractiunea continutul tentativei = totalit. conditiilor cerute de lege (preexistente + continut constitutiv)pentru ca o fapta sa constituie tentativa.

Intinderea incriminarii tentativei - doua conceptii: incriminarea nelimitata a tentativei si cea limitata NCP –sistemul incriminarii limitate a tentativei numai la infractiunile grave, unde si tentativa prezinta un pericol socialridicat; art 33 (1) – tentativa se pedepseste numai atunci cand legea prevede expres aceasta, ca modalitate deincriminare a tentativei, prevazandu-se, dupa fiecare incriminare a infractiunii/grup de infractiuni ca “tentativa sepedepseste”;

Sanctionarea tentativei; - doua teorii: teoria parificarii pedepsei (tentativa se sanctioneaza cu pedeapsaprevazuta de lege pentru infractiune consumata) si cea a diversificarii pedepsei – sistemul penal roman a imbratisat ceade-a doua teorie, astfel – art. 33 (2) NCP – tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiuneaconsumata, ale carei limite se reduc la jumatate

a) pedeapsa inchisorii pentru infractiunea consumata, de ex: intre 10 si 20 de ani ped. tentativei intre 5-10 ani;

b) pentru infractiunea consumata este prevazuta pedeapsa cu detentiunea pe viata tentativa va fi pedepsita cuinchisoare de la 10 la 20 de ani.

c) pedepse alternative pentru infr. consumata pentru pedepsirea tentativei intai trebuie sa se stabileasca unadintre pedepse si apoi sa se aplice pedeapsa pentru tentativa;

d) pedeapsa amenzii (unica sau alternativa) limitele de pedeapsa ce vor fi reduse la jumatate sunt zilele-amenda,nu cuantumul sumei corespunzatoare fiecarei zile-amenda;

e) pedeapsa amenzii care insoteste inchisoarea (art. 62 NCP) efectele tentativei se vor produce doar cu privirela inchisoare, ped. amenzii va fi individualizata intre limitele de pedeapsa raportate la durata pedepsei inchisoriistabilite de instanta, iar aceste limite nu pot fi reduse ca efect al cauzei de atenuare a tentativei; (art. 62-2NCP);

f) Tentativa nu are ca efect inlaturarea pedepselor complementare daca legea prevede si aplicarea unei pedepsecomplementare, aceasta se va aplica pe langa pedeapsa principala;

6

Sanctionarea tentativei in cazul persoanelor juridice – art. 147 (1) NCP – sanctionarea tentativei se face cupedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, ale carei limite se reduc la jumatate; nu influenteaza aplicareapedepselor complementare;

5. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului;

Desistarea = renuntarea de bunavoie din partea faptuitorului la continuarea actiunii ce constituie elementulmaterial al laturii obiective a infractiunii;

Conditiile desistarii (pentru a constitui cauza de nepedepsire, desistarea fapt. treb. sa indpl. conditiile);

a) sa existe un inceput de executare a faptei, adica sa inceapa realizarea act. ce rep. elem. material al laturiiobiective a infractiunii;

b) executarea faptei sa fie intrerupta – nu se mai produce rezultatul;

c) intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului, din propria initiativa – aceasta cond. nu se realizeazaatunci cand faptuitorul si-a intrerupt activitatea infractionala din cauza unui obstacol de neintrecut (ex: nu aputut deschide usa);

Impiedicarea producerii rezultatului = consta in zadarnicirea din partea faptuitorului, de bunavoie, a aparitieirezultatului faptei sale, care a fost realizata in intregime.

Conditiile impiedicarii producerii rezultatului; (pentru ca constitui cauza de nepedepsire);

a) faptuitorul sa fi executat in intregime actiunea ce rep. elementul material al laturii obiective a infractiunii;

b) faptuitorul, dupa executarea faptei, sa impiedice producerea rezultatului (aceasta impiedicare este posibilanumai la infractiunile materiale);

c) impidicarea producerii rezultatului sa fie facuta de faptuitor din proprie initiativa;

d) impiedicarea producerii rezultatului sa aiba loc mai inainte de descoperirea faptei (ori de catre organele deurmarire, cat si de orice alta pers.); conditia este indeplinita si in cazul in care faptuitorul anunta autoritatile decomiterea faptei, astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata; impiedicarea este posibila doar la aceleinfractiuni la care producerea rezultatului se situeaza in timp ulterior executarii activitatii infractionale (ex:impiedicarea mortii victimei otravite prin aplicarea unui antidot). Restituirea bunurilor sustrase nu valoreaza cuo impiedicare a producerii rezultatului, deoarece infractiunea s-a consumat din momentul sustragerii.

Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului;

a) cauze de nepedepsire, de impunitate;

b) daca pana la momentul desistarii/impiedicarii producerii rezultatului, activitatile indeplinite realizeazacontinutul unei alte infractiuni, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal pentru infractiunea realizata;

c) actele executate pana la momentul desistarii sau al impiedicarii producerii rezultatului sunt cunoscute indoctrina ca “acte de executare calificate”

Sectiunea a IV-a

Infractiunea consumata

Infractiunea consumata = forma tipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatiiinfractionale si atrage intotdeauna raspunderea penala. (corespunde fazei urmarilor); Unele infractiuni, dupa momentul

7

consumarii, cunosc urmari noi datorita amplificarii rezultatului, fie datorita activitatii infractionale. Din acest punct devedere exista un moment al epuizarii, al producerii ultimului rezultat, care este diferit de momentul consumariiinfractiunii. Astfel, sub acest aspect, doctrina distinge intre:

a) Infractiunea fapt consumat – este infractiunea al carei rezultat se produce odata cu executarea in intregime aelementului material al laturii obiective in cazul infractiunilor de rezultat, infractiunile se consideraconsumate dupa executarea activitatii infractionale si producerea rezultatului; In cazul infr. de pericol, infr. seconsuma in moment. executarii in intregime a activitatii ce constituie element. material al laturii obiective.

b) Infractiunea fapt epuizat – acea forma a infractiunii ce consta in prelungirea in timp a acesteia dupamomentul consumarii pana la interventia unei forte contrare ori a incetarii actiunii ori a actelor de executaredatorate vointei faptuitorului sau pana la producerea ultimului rezultat. Aceasta forma atipica de infractiuneeste posibila la infractiunile continue, continuate, progresive si din obicei;

importanta cunoasterii momentului consumarii/epuizarii infractiunii – pentru determinarea legii penaleaplicabile, calcularea termenului de prescriptie etc;

CAPITOLUL IX

UNITATEA DE INFRACTIUNE

Sectiunea I

Consideratii generale

1. Notiunea de “unitate de infractiune”:

= activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune ori inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointalegiuitorului, savarsita de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni;

2. Felurile unitatii de infractiune;

a) Unitatea naturala – forma de unitate infractionala, determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de unicitatearezultatului, ca si de unicitatea formei de vinovatie cu care este savarsita infractiunea este det. de unitatea defapt, adica situatiei din realitatea obiectiva ii corespunde continutul unei singure infractiuni;

b) Unitatea legala – in acest caz, unitatea este data de vointa legiuitorului, care reuneste in continutul unei singureinfractiuni doua sau mai multe actiuni sau inactiuni ce ar putea realiza fiecare in parte continutul unorinfractiuni distincte;

Sectiunea a II-a

Unitatea naturala de infractiune

8

1. Infractiunea simpla;

= se caracterizeaza, sub aspect obiectiv, printr-o singura actiune sau inactiune, printr-un singur rezultat, iar subaspect subiectiv, printr-o singura forma de vinovatie; infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca fiind rezultatul uneisingure actiuni (ex: o singura lovitura in cazul infractiunii de vatamare corporala), ea putand ingloba mai multe acte deexecutare care nu au insa semnificatie proprie; (ex: omorul este tot infractiune unica daca este provocat printr-o singuralovitura cu un corp contondent ori prin mai multe lovituri, aplicate succesiv de catre infractor);

a) in cazul infractiunilor contra persoanei, cu exceptia celor contra vietii si a infractiunii de vatamarecorporala din culpa = pluralitate de persoane vatamate printr-o singura activitate infractionala va determina opluralitate de infractiuni, vor fi tot atatea infractiuni cate persoane au fost vatamate in drepturile lor; incazul infr. contra vietii, din pluralitatea de victime ucise printr-o activitate unica, legiuitorul a creat o singurainfr. complexa (a se vedea art. 189 -1 lit. f) – omorul savarsit asupra a doua sau mai multe pers. devine “omorcalificat”) + in cazul vatamarii corporale din culpa a doua sau mai multe pers. – infr. complexa (art. 196-4NCP)

b) In cazul infractiunii contra patrimoniului, altele decat talharia si pirateria (in unele conditii), pluralitatea depers. pagubite printr-o singura activitate infractionala NU determina o pluralitate de infr., ci una singura,fiindca se aduce atingere unei singure valori sociale in cazul talhariei si pirateriei – pluralitate de pers.asupra carora se exercita violente sau amenintari etc – pluralitate de infractiuni sub forma concursului (motiv:aceste infractiuni au un obiect juridic complex);

c) In cazul infractiunilor de ultraj (art. 257 NCP) – pluralitate de pers. ultragiate printr-o singura actv.infractionala pluralitate de infractiuni (infractiunea de ultraj este o infr. complexa prin care se aduc atingeriatat autoritatii, cat si titularilor valorilor sociale ocrotite – pers. fizice detinatoare ale aut. de stat ce au fostinsultate etc);

2. Infractiunea continua;

= Se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii, ce constituie elementul material allaturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare;(vointa faptuitorului insusi, interventiaautoritatii, interventia altei persoane); + art. 154 (2) – in cazul infr. continue termenul curge de la data incetarii actiuniisau inactiunii;

Identificarea infractiunii continue in legea penala; - dupa elementul material al laturii obiective (“detinerea,retinerea, purtarea”, conducerea fara permis de conducere a unui vehicul, abandonul de familie etc) + dupa naturaaspectului material al obiectului infractiunii (infr. de furt care are ca obiect al sustragerii o energie care are o valoareeconomica – art. 228 NCP);

Infractiuni continue permanente desfasurarea activ. infractionale fara intrerupere si care nu necesita interventiafaptuitorului pentru prelungirea activitatii infractionale; ≠ Infractiuni continue succesive intreruperea fireasca aactivitatii infractionale fara a se afecta unitatea infractionala (ex: conducerea fara permis a unui vehicul); importantadelimitarii: orice intrerupere in cazul infractiunilor continue permanente echivaleaza cu epuizarea infractiunii, astfel incatreluarea activitatii infr. inseamna savarsirea unei noi infractiuni continue;

Data comiterii infractiunii continue:

legea penala aplicabila in timp – legea in vigoare din momentul epuizarii acesteia, moment de la care secalculeaza si termenul de prescriptie a raspunderii penale, moment in functie de care se stabileste incidentaunui act de clementa (amnistie, gratiere);

legea penala aplicabila in spatiu – legea penala romana chiar daca numai o parte din infractiune saurezultat s-a produs pe teritoriul tarii (teoria ubicuitati);

9

stabilirea varstei faptuitorului – activ. continua inceputa inainte de implinirea varstei de 14 ani nu va filuata in considerare, iar daca infr. continua inceputa in timp ce faptuitorul era minor se desfasoara si dupaajungerea acestuia la majorat, se va considera ca intreaga activitate infr. s-a desfasurat cat timp infractorulera major;

3. Infractiunea deviata

= este o forma a unicitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de laobiectul sau persoana impotriva careia era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana, pe de oparte, sau prin indreptarea actiuni, din eroare a faptuitorului, asupra altei pers. ori altui obiect decat acela pe care vreafaptuitorul sa-l vatame, pe de alta parte; doua modalitati de savarsire a infractiunii deviate;

a) infr. deviata prin devierea actiunii spre un alt obiect sau alta pers. (greseala faptuitorului) – asa-numitaaberratio ictus (ex: faptuitorul urmareste sa loveasca o pers. care se afla intr-un grup si, manevrand gresitcorpul contondent, lovitura este aplicata altei pers.);

b) savarsirea faptei asupra altei pers. ori asupra altui obiect datorita erorii fapuitorului - error in persona (ex:infractorul vrea sa-l ucida pe rivalul sau si, noaptea pe intuneric, il confunda cu o alta persoana, pe care oucide);

in cazul infr. deviate in orice modalitate ne gasim in prezenta unei infr. unice, cu motivarea ca legea penalaapara in mod indeterminat valorile sociale (viata si bunurile oricarei pers.);

Sectiunea a III-a

Unitatea legala de infractiune

1. Infractiunea continuata;

= forma unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timpdiferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv a unor actiuni sau inactiuni careprezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.

Conditiile infractiunii continuate (art. 35-1 NCP);

a) Unitatea de subiect activ – aceeasi persoana savarseste mai multe actiuni sau inactiuni avand calitatea, latoate actele de executare. de autor ori de complice sau instigator + cel care contribuie doar la un singur act de executare,dar a prevazut ori a cunoscut ca ceilalti participa la savarsirea unei infractiuni continuate; !!

b) Pluralitatea actelor de executare – este indeplinita aceasta conditie cand se savarsesc mai multe acte deexecutare, ce au forma faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentativa; + actele de executare trebuie savarsite laintervale de timp, nici prea scurte, nici prea lungi; un timp mai indelungat scurs intre actele de executare poateconduce la caracterizarea lor ca infractiuni distincte, deorece este posibila schimbarea hotararii infractionale;

c) Unitatea de rezolutie – este o conditie esentiala – implica atat prevederea rezultatelor actelor deexecutare, cat si urmarirea ori acceptarea acestora caracterizeaza numai intentia, ca forma de vinovatie pentruinfractiunea continuata; + Rezolutia infractionala trebuie sa fie anterioara activ. infractionale si sa se mentina in liniigenerale pe parcursul executarii actelor ce compun acea activitate. !!! Unitatea de rezolutie este pastrata si in cazul incare a inceput procesul penal pentru actele de executare savarsite anterior, iar autorul continua savarsirea altor acte inbaza aceleiasi rezolutii infractionale initiale, ca si atunci cand in executarea unor acte ulterioare ce intra in continutulaceleiasi infractiuni autorul este nevoit sa execute in alt mod actele, sa schimbe modul de executare datorita unei situatiiivite + rez. infr. trebuie sa fie suficient de determinata – infractorul are imaginea de ansamblu a activitatii sale ulterioare;

10

+ in stabilirea unitatii de rezolutie vor fi avute in vedere unitatea obiectului infractiunii, a locului sau persoanei vatamate,unitatea de loc, folosirea acelorasi procedee in savarsirea actiunilor componente ale activitatii infractionale;

d) Unitatea de calificare juridica – actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa serealizeze in continutul aceleiasi infractiuni infractiunea continuata poate ramane in stadiul de tentativa atunci cand incazul tuturor actelor de executare rezultatul socialmente periculos + unitatea de continut nu este afectata nici atunci candactele de executare sunt realizate in variantele alternative ale elementului material al infr. vor forma o unitate sub formainfractiunii continuate si actele de executare care realizeaza unele variante tip, iar altele, varianta calificata a aceleiinfractiuni, cu indeplinirea, desigur, si a celorlalte conditii;

e) Unitatea de subiect pasiv – nu exista aceasta reglementare pe Vechiul Cod, actualmente precizariimportante in acest sens sunt deduse din dispozitiile art. 238 din legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a legii privindCodul penal, care considera indeplinita aceasta conditie si atunci cand: i) bunurile ce constituie obiectul infractiunii seafla in coproprietatea mai multor pers. ii) cand infr. a adus atingere unor subiecti pasivi secundari diferiti, dar subiectulpasiv principal este unic; pluralitatea de subiecti pasivi nu conduce automat la excluderea infractiunii continuate;

Data savarsirii infractiunii continuate are relevanta sub mai multe aspecte: a) de la data savarsirii ultimeiactiuni/inactiuni incepe sa curga termen. de prescriptie a raspunderii penale (art. 154-2 NCP); b) de la data savarsiriiultimei actiuni/inactiuni - incidenta vreunui act de clementa; c) aplicarea legii penale in timp - cea in vigoare la momentulsavarsirii ultimei actiuni/inactiuni; d) daca actele de executare se situeaza pe teritorii diferite, legea penala romana va fiincidenta daca o parte ori rezultatul infr. s-a produs pe teritoriul Romaniei (principiul ubicuitatii); e) varsta faptuitorului –faptuitorul a inceput executarea mai inainte de implinirea varstei de 14 ani - actele nu se iau in seama, doar cele dupaimplinirea varstei de 14 ani, daca au fost savarsite cu discernamant, iar daca infr. continuata a inceput sa fie comisa maiinainte de implinirea varstei de 18 ani si a continuat si dupa aceasta, infractorul va raspunde penal ca infractor;

Tratamentul penal al infractiunii continuate savarsite de o persoana fizica – infractiunea continuata este o cauzareala, de agravare facultativa a pedepsei pentru acea infractiune art. 36 (1) NCP – aplicarea pedepsei la infractiuneacontinuata este unica si se va face intr-o singura etapa (fara a fi evidentiat vreun spor de pedeapsa) si va avea ca limitaminima minimul special al pedepsei prevazut de lege pentru infractiunea savarsita, iar ca maxim special, pedeapsa la carese poate ajunge prin depasirea maximului special cu pana la 3 ani, cand pedeapsa este inchisoarea sau, cu pana la o treimedin maximul special, cand pedeapsa este amenda.

Tratamentul penal al infractiunii continuate savarsite de persoana juridica – sanctionarea infractiunii continuatese face potrivit dispozitiilor aplicabile persoanei fizice (art. 147-1 NCP) Pedeapsa se aplica tot intr-o singura etapa,intre limitele ce rezulta din lege, adica intre minimul special al pedepsei amenzii si maximul ei special depasit cu o treime;

Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata – daca dupa condamnarea definitiva sunt descoperite alteactiuni sau inactiuni ce fac parte din continutul aceleasi infractiuni, pedeapsa se recalculeaza in functie de intreagaactivitate infractionala, instanta putand aplica o pedeapsa mai aspra ori sa mentina pedeapsa aplicata anterior, in niciun caznu va putea aplica o pedeapsa mai mica decat cea stabilita anterior (Art. 37 NCP); Recalcularea pedepsei pentruintreaga infractiune continuata se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei initiale sau stingerea executariiacesteia prin modurile prevazute de lege, pana la interventia unei cauze care inlatura raspunderea penala pentru intreagainfractiune continuata recalcularea nu mai este posibila pentru actele de executare descoperite ulterior pentru care s-a pronuntat o condamnare distincta si aceasta a fost executata (art. 585-1 NCPP);

Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat – la infr. din culpa/infr. al caror obiect nu este susceptibil dedivizare/cele care presupun repetarea activitatii pentru a realiza continutul infr. (infr. de obicei);

2. Infractiunea complexa

= art. 35 (2) - infractiunea este complexa atunci cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca elementcircumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de lega penala;

11

Formele infractiunii complexe;

a) Infractiunea complexa forma tip (propriu-zisa sau forma de baza) – in continutul ei intra ca element oactiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni este acea forma de infr. formata din reunirea de catrelegiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia deosebite de cele inglobate; Exemplu: infractiunea detalharie = furt + amenintare/lovire/alte violente are loc reuniunea a doua infractiuni distincte; infractiunea de ultraj, incadrul careia intra ca element o act. ce formeaza continutul altei infractiuni, chiar daca nu ia nastere o a treia infr., sianume infractiunea de amenintare, lovirea sau alte violente, vatamare corporala etc;

b) Infractiunea complexa ca varianta agravanta – cuprinde in continutul sau, ca element circumstantialagravant, o act. sau inact. care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala este o varianta calificata aunor infractiuni simple creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni.Exemplu: talharia care a avut ca urmare moarte persoanei (art. 236 NCP) + violul care a avut ca urmare moartea sausinuciderea victimei (art. 218-4 NCP); N.B!!! Nu orice infractiune calificata este si o infractiune complexa!! furtulsavarsit in timpul noptii sau intr-un loc public este un furt calificat, dar nu este o infractiune complexa, deoareceimprejurarea de loc ori de timp nu este prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala pentru ca furtul calificat sa fieinfractiune complexa, acesta trebuie sa fie savarsit prin efractie (cuprinde si fapta de distrugere care poate constitui oinfractiune distincta) + prin violare de domiciliu (violarea de domiciliu este incriminata in art. 224 NCP);

Structura infractiunii complexe;

= cuprinde elementele infractiunilor reunite sau absorbite;

a) dpdv al elementului material – ex: la infr. de talharie – act. ce reprezinta elementul material al infractiunii scop(luarea) + act. ce reprezinta element. material al infr. mijloc (exercitarea violentei);

b) dpdv al obiectului infr. complexe – un obiect juridic principal + unul adiacent = un obiect juridic complex infractiunea complexa apartine unei categorii de infractiuni (ex; talharia in grupul infr. contra patrimoniului,ultrajul in categoria infr. contra autoritatii etc);

c) dpdv al formei de vinovatie – infractiunea complexa forma tip – intentia; infr. complexa varaianta agravanta –intentie, praeterintentie si culpa;

Natura juridica a infractiunii complexe;

a) infractiunea complexa reuneste in continutul ei continutul altor infractiuni, care isi pierd autonomia incidenta celorlalte institutii de drept penal se apreciaza in raport de unitatea legala complexa;

b) infr. se consuma la realizarea actiunilor sau inactiunilor ce reprezinta elementul material al laturii obiective siproducerea rezultatelor prevazute de continutul infractiunii;

c) nerealizarea sub raport obiectiv a continutului infractiunii poate conduce la calificarea faptei ca tentativa aacelei infractiuni complexe (ex: la talharie, daca se consuma amenintarea, insa deposedarea victimei nu a fostposibila = infr. in faza de tentativa);

d) nerealizarea continutului constitutiv al infractiunii (sub alte aspecte decat obiectiv) desfacerea unitatiilegale (ex; nu se va realiza infractiunea complexa de ultraj daca fapta de amenintare nu s-a infaptuit in legaturacu atributiile de serviciu ale functionarului public, ci din motive persoanale);

Pedeapsa pentru infractiunea complexa;

12

= art. 36 (2) NCP – infr. complexa nu reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale, asa ca sanctiuneaaplicabila este cea prevazuta de lege

i) art. 36 (3) – infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul maigrav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. complexa consumata(ex:incercarea nereusita de a deposeda victima de bunuri prin violenta se ajunge, prin amplificareaurmarilor, la moartea acesteia desi infr. de talharie nu a fost consumata, deoarece nu a fost sustras niciunbun, totusi pedepsirea infr. se va face intre limitele prevazute de lege pentru infr. complexa consumata);

ii) daca dupa aplicarea pedepsei pentru infr. complexa se descopera actiuni sau inactiuni care fac parte dininfr. complexa condamnatul va fi judecat si pentru acestea, iar pedeapsa anterioara se va recalcula infunctie de intreaga infractiune complexa noua pedeapsa se poate agrava sau poate ramane in limiteleanterioare, dar neputandu-se aplica o pedeapsa mai usoara (art. 37 NCP – disp. acestui art. se aplica si incazul in care condamnarea definitiva anterioara fusese pronuntata pentru o alta forma de infr. decat ceacontinuata sau complexa); recalcularea se poate face oricand, dupa ramanerea definitiva a hot. decondamnare pentru infr. complexa, pentru alte actiuni/inactiuni care intra in continutul ei si pana lainlaturarea raspunderii penale pentru infr. complexa savarsita in intergul ei; NB! Recalcularea nu mai esteposibila in cazul in care pentru actul/actele de executare descoperite ulterior s-a pronuntat o altacondamnare si aceasta a fost executata (art. 585-1 NCP);

Complexitatea naturala;

= rezulta din absorbirea in chip natural de catre infractiunea de fapt consumat a tentativei la acea infr. ori, in cazulunor infr. contra persoanei, absorbirea unor infr. mai usoare in altele mai grave (ex: infr. de omor consumat cuprinde, inmod natural, si tentativa acestei infr., + elementele infr. mai putin grave – vatamare coroporala, lovire) importantacunoasterii complexitatii naturale – nerealizarea continutului infr. mai grave va atrage raspunderea infractorului pentruinfr. mai putin grava;

3. Infractiunea progresiva;

= este acea infractiune care, dupa atingerea momentului consumativ, isi amplifica progresiv rezultatul ori seproduc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave; infr. progresiva cunoaste un moment al consumarii, apoi oamplificare a urmarilor si, deci, un moment al epuizarii tarmuit de ultimul rezultat la care s-a stins este o forma atipicade infractiune; Exemplu: infr. contra vietii/integritatii corporale/sanatate (a se vedea art. 193 + 194 + 195 NCP); calificarea juridica a faptei in functie de rezultatul mai grav absoarbe calificarile anterioare ce au in vedere rezultate maiputin grave;

data savarsirii infractiunii progresive – infr. progresiva se epuizeaza la momentul producerii ultimeiamplificari a rezultatului sau producerii ultimei urmari corespunzatoare unei infractiuni mai grave termenul deprescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii, si nu de la momentulepuizarii (art. 154-3 NCP); Daca s-a aplicat o pedeapsa pentru infr. corespunzatoare unui anumit rezultat, iar acestase amplifica, se va stabili o pedeapsa pentru infr. corespunzatoare noului rezultat;

4. Infractiunea de obicei;

= infractiunea al carei continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulteobisnuinta, indeletnicirea faptuitorului caracteristica principala: repetarea faptelor de acelasi fel de un numr suficientde mare din care sa rezulte indeletnicirea. Desemnarea infr. de obicei in legislatia penala romana se face prin prevedereain continutul ei a repetarii actelor de executare ca indeletnicire (ex: hartuirea-art. 208, exploatarea cersetoriei- art 214 NCPetc);

data savarsirii infractiunii de obicei – data savarsirii ultimului act de executare;

13

consecinte juridice – a) termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infr. de obicei curge de ladata savarsirii ultimului act (154-2 NCP); b) infr. de obicei nu poate avea tentativa si nu poate fi comisa in coautorat; c)infr. de obicei ≠ infr. continuata – in cazul infr. continuate, fiecare act de executare realizeaza continutul infr. si acesteasunt reunite de legiuitor avand in vedere rezolutia infractionala unica, pe cand la cele de obicei, fiecare act nu realizeazacontinutul infr., ci mai multe acte luate impreuna desemneaza obisnuinta si periculozitatea sociala;

CAPITOLUL IX

PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Sectiunea I

Generalitati privind pluralitatea de infractiuni

1. Conceptul si caracterizarea pluralitatii de infractiuni;

= desemneaza, in dreptul penal, situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni inainte de a ficondamnata definitiv pentru vreuna dintre ele, cat si situatia in care o persoana savarseste din nou o infractiune dupa cea fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune;

2. Formele pluralitatii de infractiuni; criteriul de delimitare – dupa cum pentru vreuna dintre infractiuni aintervenit ori nu o condamnare definitiva;

a) concursul de infractiuni;

b) recidiva

c) pluralitatea intermediara;

Sectiunea a II-a

Concursul de infractiuni

1. Notiune;

= forma pluralitatii de infractiuni ce consta in savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasipersoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele;

2. Conditiile de existenta a concursului de infractiuni;

a) savarsirea a doua sau mai multe infractiuni – conditie indeplinita cand: i) art. 174 NCP – prin savarsirea uneiinfractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea lepedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitatede coautor, instigator sau complice infr. savarsite pot fi de natura si gravitate deosebite; ii) indiferent deforma de vinovatie cu care sunt comise infractiunile; iii) indiferent daca infr. sunt de aceeasi natura sau nu +savarsite pe terit. tarii sau in strainatate;

b) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana – conditie indeplinita atunci cand infractorul are calitatea deautor/participant/a comis unele infr. in timpul minoritatii si altele dupa implinirea varstei de 18 ani;

14

c) savarsirea infractiunilor mai inainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru vreuna dintre ele –conditie indeplinita chiar daca infractorul a fost condamnat pentru o infractiune savarsita anterior, dar hotarareanu era definitiva la data comiterii noii infractiuni, ori hotararea de condamnare, desi definitiva, a fost desfiintataprintr-o cale extraordinara de atac;

d) infractiunile comise, ori cel putin doua dintre ele, sa poata fi supuse judecarii – ptr savarsirea mai multorinfractiuni, este posibil ca faptuitorul sa nu fie judecat, pe motivul existentei unor cauze care inlaturaraspunderea penala/nepedepsirea infractorului (ex: amnistia, lipsa plangerii penale, retragerea marturieimincinoase, implinirea termenului de prescriptie a rasp. penale etc) daca infractorul este trimis in judecatanumai pentru o infr., nu este indeplinita conditia concursului de infractiuni;

3. Formele concursului de infractiuni;

A. Concursul real de infractiuni (material/prin mai multe actiuni sau inactiuni) – art. 38 (1) NCP – existaconcurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sauinactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. infractiuni de aceeasi natura = concursreal omogen si infractiuni de natura diferita = concurs real eterogen ;

In functie de legaturile care exista intre infr. aflate in concurs, se disting:

a) Concursul real simplu – intre infr. savarsite nu exista o alta legatura decat cea personala (infr. sunt savarsite deaceeasi persoana);

b) Concursul real calificat – existenta anumitor legaturi, conexiuni intre infr. comise de aceeasi persoana –conexiunea topografica (o leg. de spatiu, loc intre infr. comise), conexitatea cronologica (comiterea infr.simultan sau succesiv), conexitatea consecventionala si etiologica;

In dreptul penal roman au fost retinute (art. 38-1 teza II NCP) doar:

conexitatea etiologica – presupune o legatura mijloc-scop, adica o infr. este comisa pentru a inlesnisavarsirea altei infractiuni atat infr. mijloc, cat si cea scop sunt comise cu intentie, iar hotararea de a fisavarsite este anterioara comiterii ambelor infr. (ex: pentru a inlesni delapidarea, functionarul falsificaevidentele de intrare a bunurilor in gestiune);

conexitatea consecventionala – presupune o legatura de la cauza-efect, adica se comite o infr. pentru aacoperi savarsirea altei infr. infr. efect este comisa intotdeauna cu intentie, iar infr. cauza poate fisavarsita atat cu intentie, cat si din culpa, iar hotararea de a savarsi infr. efect este luata dupa comitereainfr. cauza (ex: pentru a acoperi savarsirea infr. de viol se ucide martorul, pentru a impiedica descoperireaunei ucideri din culpa comisa intr-un accident, conducatorul paraseste locul accidentului);

B) Concursul formal de infractiuni (ideal/printr-o singura actiune) – art. 38 (2) NCP – exista concursformal de infractiuni atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avutloc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni prin aceeasi actiune sau inactiunese realizeaza continutul mai multor infractiuni de aceeasi natura = concurs formal omogen (ex: faptuitorul inchide intr-ocamera doua persoane aflate impreuna in acea incapere, se vor realiza doua infractiuni privative de libertate –art. 205NCP); + infractiunile sunt de natura diferita = concurs formal eterogen (ex: conducand fara permis, in stare de ebrietate,infractorul provoaca un accident de circulatie in care este vatamata grav integritatea corporala a unei persoane si ucidereadin culpa a alteia); sub aspect subiectiv – infr. aflate in concurs formal pot fi savarsite: cu int. directa, intentie directaunele si int. indirecta altele, cu intentie directa unele si altele din culpa, toate din culpa;

4. Tratamentul penal al concursului de infractiuni;

15

Sisteme de sanctionare;

A) Sistemul cumulului aritmetic (al aditionarii/al totalizarii pedepselor) – presupune adunarea pedepselor stabilitepentru fiecare infractiune din concurs si executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; Critici: i) in cazulpedepselor privative de libertate, poate depasi limitele generale ale pedepsei in cadrul carora trebuie sa aiba locrepresiunea; ii) se creeaza un plus de suferinta, care nu ar mai exista daca pedepsele ar fi executate cuintermitente; iii) in cazul pedepselor pecuniare, ar putea conduce la o confiscare generala;

B) Sistemul absorbtiei – presupune aplicarea pedepsei stabilite pentru infractiunea cea mai grava, care va absorbipedepsele stabilite pentru celelalte infr. mai usoare; Critici: i) creeaza sentimentul de impunitate pentru infr. maiputin grave, putandu-l incuraja sa savarseasca infr. mai usor, avand in vedere absorbtia acestora ; ii) dificultatisub aspectul actelor de clementa, atunci cand acestea ar privi pedeapsa aplicata pentru infr. cea mai grava;

C) Sistemul cumulului juridic (al contopirii pedepselor) – sistem intermediar intre primele doua, ce presupuneaplicarea pedepsei celei mai grave, dintre cele stabilite pentru fiecare infractiune, la care se adauga sau se poateadauga un spor de pedeapsa Codul penal roman in vigoare consacra, de principiu, sistemul cumululuijuridic cu obligativitatea aplicarii unui spor de pedeapsa fix si care este aplicabil in cazul tuturorformelor concursului de infr. (exista si situatii in care legea prevede sist. absorbtiei sau cel al cumululuiaritmetic)

Aplicarea pedepselor principale in caz de concurs de infractiuni savarsite de persoana fizica;

art. 39 (1) NCP – doua etape: a) stabilirea pedepsei – activit. de individualizare a rasp. penale pentru osingura infractiune care se afla in pluralitatea de infractiuni savarsite de infractor, facandu-se abstractie de existentacelorlalte infractiuni; b) aplicarea pedepsei - este ulterioara stabilirii pedepsei si presupune ca se da spre executare opedeapsa (rezultanta) pentru intreg ansamblul de infr. mai multe situatii - in functie de natura pedepselor principalestabilite pentru infractiunile in concurs:

Cand pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit:

A) Una/ mai multe pedepse cu inchisoarea/amenda + detentiune pe viata = detentiunea pe viata s-a consacratsistemul absorbtiei, numai in acest caz, nemaifiind aplicabila la pedeapsa detentiunii pe viata nici pedeapsaamenzii;

B) Cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea = pedeapsa cea mai grea + un spor de o treime din totalulcelorlalte pedepse stabilite (art. 39-1-lit.b) - (sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu fix); NB!! Dacatotalul celorlalte pedepse (exprimat in ani sau luni) nu este divizibil cu 3, atunci se va recurge la aplicareadispozitiilor art 186 NCp privind calculul timpului (anii se vor transforma in luni, iar lunile in an. O luna are30 de zile);

! Daca pentru una dintre pedepsele stabilite pentru infr. concurente este incidenta gratierea acestepedepse nu intra in contopire;

! Limitele pedepsei rezultante: pedeapsa aplicata nu poate fi > de 30 de ani (maximul general)! art. 39(2) NCp - daca prin adaugarea la pedeapsa cea mai grea a sporului de o treime din totalul celorlaltepedepse cu inchisoarea stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii,iar pentru cel putin una dintre infr. concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 de ani saumai mare = se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata (chiar daca pentru niciuna dintre infr. concurentenu este prevazuta de lege) ori inchisoarea de 30 de ani (maximul general);

C) s-au stabilit numai pedepse cu amenda = pedeapsa amenzii cea mai mare + un spor de o 1/3 din restulpedepselor amenzii; (art. 39-1-lit c) NCp);

D) pedeapsa inchisorii + pedeapsa amenzii = pedeapsa inchisorii + pedeapsa amenzii in intregime (sistemulcumulului aritmetic – art. 39 (1) lit. d) NCp);

16

E) mai multe pedepse cu inchiosarea + mai multe pedepse cu amenda = pedeapsa rezultanta a inchisorii +pedeapsa rezultanta a amenzii (art. 39-1- lit. e) NCp); (reminder: pedeapsa cea mai grea a inchisorii/amenzii +un spor obligatoriu si fix de 1/3 din celelalte pedepse cu inchisoarea/amenda = pedeapsa rezultanta, ceaaplicata);

In al doilea rand, in functie de pedepsele complementare si accesorii stabilite pentru infr. in concurs – acestea seaplica la pedeapsa rezultanta, numai daca au fost, mai intai, aplicate pe langa pedepsele principale stabilite pentru infr.concurente, astfel (art. 45 NCp);

A) o singura pedeapsa complementara = o singura pedeapsa complementara pe langa pedeapsa rezultanta,chiar daca pedeapsa complementara nu a fost aplicata pe langa pedeapsa principala cea mai grava;

B) pedepse complementare de natura diferita – se aplica toate (de ex: degradarea + interziceera unordrepturi);

C) pedepse complementare de aceeasi natura, dar cu continut diferit = se vor aplica toate (ex: art. 66 lit. a,b. g etc)

D) ped. complementare de aceeasi natura si acelasi continut = se va aplica cea mai grea ped.complementara;

E) pedepsele accesorii vor fi aplicate dupa aceleasi reguli ca si ped. complementare;

In al treilea rand, in functie de masurile de siguranta; (art. 45 NCp)

masuri de siguranta de acceasi natura, dar cu continut diferit = cumulararea lor

aceeasi natura, acelasi continut, dar pe durate diferite = mas. de siguranta cu durata cea mai grea

aceeasi masura, acelasi continut, luate conform art. 112 NCp (confiscarea speciala) = se cumuleaza, intrucatvizeza bunuri diferite;

4. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente savarsite de persoana fizica;

contopirea pedepselor stabilite pentru infr. concurente se pune in urmatoarele ipoteze (art. 40 NCp);

a) infractorul condamnat defintitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infr. concurenta pedeapsa stabilita pentru infr. judecata ulterior se va contopi cu pedeapsa definitiva stabilita anterior (potrivit art. 39NCp);

b) dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise si o altacondamnare definitiva pentru o infr. concurenta pedepsele stabilite vor fi, de asemenea, contopite potrivit dispozitiilorart. 39 NCp;

c) infractor anterior condamnat pentru un concurs de infractiuni (potrivit art. 39 NCp) + ulterior judecat deaceeasi/alta instanta pentru o infr. concurenta pedeapsa rezultanta se desface in componentele ei si se vor contopipedepsele stabilite pentru infr. concurente (inclusiv ceva ulterioara);

d) In cazul contopirii, se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare de condamnare pronuntata instrainatate, pentru o infr. concurenta, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii

e) in contopire vor fi cuprinse doar pedepsele ce urmeaza a fi executate daca, insa, pana la momentulcontopirii, o parte din pedeapsa gratiata conditionat a fost executata ori condamnatul a fost arestat preventiv pentru aceainfr., s-a decis ca durata pedepsei executate, ca si durata arestarii preventive, sa se deduca din pedeapsa aplicata pentruconcursul de infr.

17

f) contopirea pedepselor stabilite pentru infr. concurente este posibila si in situatia in care o pedeapsa oriunele pedepse au fost deja executate, ipoteza in care din pedeapsa rezultanta se va deduce pedeapsa/pedepsele executate(art. 40 NCp); se impune contopirea pedeps. stabilite, oricand este descoperita existenta concursului de infr., dar numai tarziu de interventia unei cauze care inlatura rasp. penala ori care inlatura executarea pedepsei stabilite pentrusingura infr. concurenta care a mai ramas din concurs.

g) s-a stabilit pedeapsa detentiunii pe viata, iar, ulterior, aceasta a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsainchisorii, situatie in care pedeapsa cu inchisoarea se va contopi cu celelalte pedepse stabilite potrivit disp. art. 39 (1)NCp;

h) Sub incidenta actelor de clementa, pedeapsa rezultanta se va descontopi si se va recalcula, in functie denumarul de pedepse ramase de executat. In cazul in care, in urma actelor de clementa, mai ramane de executat doar osingura pedeapsa, nu mai este aplicabil soprul fix si obligatoriu de o treime;

5. Pedeapsa in cazul consursului de infractiuni savarsite de persoana juridica;

Art. 147 (1) NCp – “In caz de concurs de infr. (…) pers. juridice i se aplica regimul amenzii prevazut delege pentru pers. fizica” stabilirea unei pedepse pentru fiecare infr si aplicarea celei mai mari, la carese adauga soprul fix si obligatoriu de o treime din restul pedepselor; aceste prevederi sunt incidente si incazul contopirii pedepselor pentru infr. concurente savarsite de pers. juridica;

Art. 147 (2) “in caz de pluralitate de infr., pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptiadizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu continut diferit, se cumuleaza, iar dintre pedepselecomplementare de aceeasi natura si acelasi continut se aplica cea mai grea.”

Art. 147 (3) – masurile de siguranta luate conform art. 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza;

Sectiunea a III-a

Recidiva

1. Notiune;

= consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitivpentru o alta infractiune; pluralitatea de infr. sub forma recidivei este conditionata, pe de o parte, de existenta uneicondamnari definitive pentru o infr. comisa anterior (primul termen al recidivei) si, pe de alta parte, de savarsirea uneinoi infr. (al doilea termen al recidivei);

2. Modalitatile recidivei;

a) dupa momentul savarsirii noii infr. – recidiva postcondamnatorie si postexecutorie;

b) dupa natura infr. care compun pluralitatea sub forma recidivei – recidiva generala (infr. comise pot fi de aceeasinatura sau diferita) si recid. speciala (savarsirea unei noi infr. de aceelasi fel) Codul penal roman consacrarecidiva generala, care o poate include si pe cea speciala;

c) in functie de gravitatea condamnrii pentru prima infr. – recidiva absoluta (este stare de recidiva prin comitereanoii infr., indiferent de gravitatea condamnarii pronuntate pentru inf. anterioara) si recidiva relativa (existentarecidivei este conditionata de o anumita gravitate a condamnarii pronuntate pentru infr. anterioara, ex: pedeapsainchisorii mai mare de un an); Codul penal roman a retinut, prin dispo. sale, recidica realativa;

18

d) in functie de timpul scurs intre executarea pedepsei pentru infr. anterioara si savarsirea noii infr. – recidivapermanenta (existenta recidivei nu este conditionata de savarsirea noii infr. intr-un anumit termen) + recidivatemporara (existenta ei este conditionata de comiterea noii infr. numai intr-un anumit termen de la primacondamnare); Codul penal roman prevede doar recidiva temporara;

e) dupa criteriul locului in care s-a aplicat pedeapsa pentru primul termen al recidivei – recidiva nationala sauteritoriala (condamnare definitiva pronuntata de o instanta romana) + recidiva internationala (pronuntareacondamnarii de catre o instanta internationala, sentinta care trebuie sa fie recunoscuta ca atare in Romania); Codul penal roman le prevede pe ambele;

f) dupa tratamentul sanctionator – recidiva cu efect unic (aplicarea aceluiasi tratament penal atat pentruinfractorul la prima recidiva, cat si pentru cel ce a perseverat in recidiva) + recid. cu efecte progresive(agravarea pedepsei cu fiecare noua recidiva) NCp – recidiva cu efect unic; + recidiva cu regimsanctionator uniform (acelasi regim de sanctionare pentru toate modalitatile recidivei) + recid. cu regim desanctionare diferit (pentru toate modalitatile recidivei) Ncp – recidiva cu regim sanctionator diferentiat;

3. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei fizice;

Notiune: Recidiva postcondamnatorie exista cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare lapedeapsa inchisorii mai mare de un an, (primul termen) condamnatul savarseste din nou o infr. cu intentie sau cuintentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare, mai inainte ca pedeapsaanterioara sa fie executata sau considerata ca executata (al doilea termen). Recidiva postcondamnatorie xista si in cazulcondamnarii la detentiune pe viata, daca pana la inceperea executarii, in timpul executarii ori in stare de evadaresavarseste o noua infr. in conditiile prevazute de lege. (art. 41 + 43 NCp)

Conditii cu privire la primul termen al recidivei postcondamnatorii;

a) Primul termen = o hotarare de condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii ori detentiunea pe viata;

b) Condamnarea = o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an (o singura infr. sau concurs) sau pedeapsadetentiunii pe viata;

c) Condamnarea = sa fie pronuntata pentru o infr. intentionata sau praeterintentionata ;

Conditii negative privind primul termen (art. 42 NCp) la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de:

a) Condamnarile pentru fapte care nu mai sunt prevazute de legea penala daca legea noua nu mai prevede cainfr. o fapta incriminata de legea veche, toate consecintele penale (inclusiv relevanta) inceteaza prin intrarea invigoare a legii noi (art. 4 NCp);

b) Condamnarile pentru infr. amnistiate – amnistia inlatura raspunderea penala relevanta penala a faptei;

c) Condamnarile pentru infr. din culpa – se reflecta conceptiile moderne criminologice potrivit caroraperseverenta infractionala nu poate fi probata decat prin intentia cu care s-a savarsit infractiune; + NU poateforma primul termen al recidivei nici:

pronuntarea unei hot. judecatoresti definitive prin care s-a dispus renuntarea ori amanarea aplicariipedepsei, pentru ca, in aceste doua cazuri, instanta nu pronunta o hotarare de condamnare (art. 396 NCpp);

condamnarile definitive la pedeapsa amenzii a) amenda + inchisoare = I termen al recidivei, doardaca ped. inchisorii depaseste un an; b) daca amenda este inlocuita cu inchisoarea in cond. art. 63 Ncp, inchisoarea NU = Itermen al recidivei, chiar daca ar depasi un an, intrucat instanta nu pronunta o pedeapsa, ci il sanctioneaza pe cel care nu a

19

executat ped. amenzii cu rea-credinta; c) Amenda inlocuita cu munca in folosul comunitatii, care, la randul ei, esteinlocuita cu inchisoarea, in caz de neexcutare, nici aici inchisoarea NU va constitui I termen al recidivei;

hotararile de condamnare pronuntate pentru infr. savarsite in timpul minoritatii, deoarece, in acest caz,instanta dispune numai masuri educative, deci nu este indeplinita conditia ca sanctiunea pronuntata sa fie pedeapsa.Masura educativa nu atrage interdictii, decaderi sau incapacitati (art. 133 NCp);

Conditii cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii;

a) savarsirea unei noi infractiuni – art. 174 Ncp – “prin savarsirea unei infr. sau comiterea unei infr. se intelegesavarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infr. consumata sau ca tentaiva, precum siparticiparea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.”

b) Noua infr. sa fie savarsita cu intentie (directa sau indirecta) sau praeterintentie;

c) Pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infr. sa fie de un an sau mai mare de un an - conditia esteindeplinita si atunci cand pentru infr. savarsita din nou, legea prevede un maxim special de un an sau mai marede un an (ex: intre 3 luni - 1an/3ani etc) + detentiunea pe viata (art. 41-2 Ncp) + infr. ramasa in stare detentativa pedepsibila, iar pedeapsa prevazuta de legea penala pentru infr. consumata este inchisoarea de un ansau mai mare + pedeapsa inchisorii mai mare de un an, alternativ cu amenda; + art. 187 Ncp – pedeapsaprevazuta de lege este cea arata in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, faraluarea in considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepselor.

d) Noua infr. trebuie sa fie savarsita in intervalul de timp dupa ramanerea definitiva a hotararii decondamnare pentru infr. anterioara si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei , prinimplinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau incidenta gratierii; Momentele in care noua infr.se poate comite pentru a da nastere unei recidive postcondamantorii sunt prevazute in art. 43 (1+2) NCp, astfel;

inainte de inceperea executarii pedepsei – indiferent daca hot. def. s-a pus sau nu in executare, dacainfractorul s-a sustras de la executare, daca s-a obtinut amanarea/suspendarea executarii;

in timpul executarii pedepsei - intr-un loc de detentie, in timpul intreruperii executarii pedepseiinchisorii/detentiunii pe viata, in termenul de supraveghere al liberarii conditionate + in cazul comiterii infr. de evadaredin executarea unei pedepse privative de libertate, fiind valabila si ipoteza in care, in stare de recidiva, s-ar savarsi si o altainfr.. fiindca are in vedere aceeasi perioada a executarii pedepsei savarsirea unei noi infr. in termenul desupraveghere al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ori in termenul gratierii conditionate , va da nastereunei recidive postcondamnatorii , daca sunt indeplinite si celelalte conditii!

4. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei fizice;

Notiune: recidiva postexecutorie exista cand, dupa executarea pedepsei inchisorii mai mare de un an ori dupastingerea executarii acesteia printr-un mod prevazut de lege, fost condamnat savarseste din nou o infr. cu intentie sauintentie depasita pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare de un an ori detentiunea pe viata. are in vedere cond. de la recidi. poscondamnatorie, cu diferenta ca noua infr. se savarseste dupa executarea pedepsei;

Conditii cu privire la primul termen al recidivei postexecutorii:

a). condamnarea la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, pedeapsa ce a fost executata sauconsiderata executata - considerata ca executata prin gratiere totala sau a restului pedepsei ori pentru acea pedeapsa s-aimplinit termenul de prescriptie a executarii ei, liberare conditionata sau suspendarea executarii sub supraveghere, iar panala implinirea termenului s-au respectat conditiile pentru ca pedeapsa sa fie considerata executata + b) condamnarea lapedeapsa detentiunii pe viata din executarea careia, condamnatul a fost liberat conditionat si pedeapsa se consideraexecutata potrivit legii ori executarea s-a stins prin prescriptie; + c) savarsirea cu intentie sau praeterintentie a infr.

20

Conditii negative privind primul termen al recidivei postexecutorii;

a) condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva (art. 42 NCp –neprevederea de catre legea penala, amnistia, savarsirea unei inf. din culpa);

b) art. 41 NCp – “dupa ramanerea definitiva a unei hot. de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un ansi pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infr. (...)” nu se va tine cont la stabilirea starii de recidiva de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea (atat ceade drept, cat si cea judecatoreasca, avand in vedere prevederea termenului de reabilitare – art. 165 si 166NCP), atata timp cat, in perioada de reabilitare, fostul condamnat nu a savarsit o noua infractiune. Obtinereareabilitarii sau implinirea termenului reabilitarii sunt doar cauze de inlaturare a recidivei! Reabilitareaare drept efect inlaturarea interdictiilor, incapacitatilor si a decaderilor ce decurg dintr-o condamnare.

Conditii cu privire la cel de-al doilea termen al recidivei postexecutorii;

a) savarsirea unei noi infr. cu intentie (directa sau indirecta) sau praeterintentie, pentru care legea prevedepedeapsa inchisorii mai mare de un an/detentiunea pe viata; (art. 41)

b) savarsirea infr. dupa executarea pedepsei/gratierea totala sau a restului de pedeapsa/prescrierea executariipedepsei ce constituia primul termen;

c) Noua infr. sa fie savarsita pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare ( atat cea de drept,cat si cea judecatoreasca, pot. art. 165 si 166 NCp); recidiva temporara;

5. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei fizice;

= recidiva este cauza de agravare obligatorie a pedepsei, avand in vedere sistemul de sanctionare prevazut deNCp;

I. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondamnatorii; - art. 43 (1) NCp prevede ca sistem desanctionare, sistemul cumulului aritmetic;

a) savarsirea unei infractiuni inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare;

cel condamnat savarseste din nou o infr. inainte de a incepe executarea pedepsei ce formeaza I primultermen al recidivei, caz in care se stabileste o pedeapsa pentru noua infr., care se adauga la infr. neexecutata;

pt. infr. anterioara se aplica detentiunea pe viata + pt. noua infr. inchisoare sau amenda = detentiunea peviata; la fel si in cazul: inchisoare + detentiune pe viata = det. pe viata; det. pe viata este suficient de severa, astfel incatnu mai este nevoie de o agravare;

b) savarsirea noii infr . in timpul executarii pedepsei anterioare - pedeapsa stabilita pentru noua infr. seadauga la restul pedepsei ramasa neexecutata din condamnarea anterioara (art. 43-1 NCp), iar calculul restului depedeapsa ramas nexecutat se face de la data comiterii noii infr., si nu de la data hotararii de condamnare pentru aceastainfr. (pedeapsa executata pana la hotarare se considera o executare anticipata si se scade din pedeapsa rezultanta!);

c) infr. savarsita din nou este evadarea – art. 285 NCp pedeapsa pentru evadare se adauga la restul pedepseiramas neexecutat din pedeapsa anterioara la data evadarii, chiar daca nu ar fi indeplinite conditiile recidivei, pedeapsapentru evadare oricum se adauga la restul pedepsei ramas neexecutat, art. 285 fiind norma speciala;

d) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infr. concurente in stare de recidivapostcondamnatorie – i) pedeapsa anterioara inca neexecutata + savarsirea unor noi infr., dintre care cel putin una estesavarsita in stare de recidiva = aplicarea regulior de la concurs o pedeapsa rezultanta, care se va adauga la pedeapsaanterioara ramasa neexecutata ori la restul de pedeapsa ramas neexcutat; ii) pedeapsa anterioara + stare de evadare + oinfr. savarsita in stare de evadare = pedeapasa anterioara + starea de evadare + infr. savarsita in stare de evadare (art. 285

21

NCp); iii) pedeapsa anterioara + stare de evadare + 2 sau mai multe infr. savarsite in stare de evadare = pedeapsaanterioara + starea de evadare + pedeapsa rezultanta formata din pedepsele stabilite pentru celelalte doua sau mai multeinfr., potrivit reg. de la concurs; (art. 285-4 NCp)

II. Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii; - infr. savarsite in stare de recidivapostexecutorie se pedepseste prin aplicarea unei pedepse cuprinse intre limitele de pedeapsa pevazute de legemajorate cu jumatate (art. 43-5); in caz de pedepse alternative, se stabileste intai pedeapsa si apoi se majoreazalimitele; in caz de detentiune pe viata – aceasta nu mai poate fi agravata;

a) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infr. concurente in stare de recidivapostexecutorie – pedeapsa executata + savarsirea mai multor infr. concurente, dintre care cel putin una este savarsita instare de recidiva postexecutorie = aplicarea prioritara a regulior de la recidiva mai intai, pentru fiecare infr. savarsitadin nou sa va stabili o pedeapsa ce va fi curpinsa intre limitele speciale prevazute de lege majorate cu jumatate, iar apoipedepsele stabilite se vor contopi potrivit regulior de la concurs;

b) aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a unei/unor infr. atat in stare de recidiva dupacondamnare, cat si in stare de recidiva dupa executare – mai intai se aplica regulile de la recidiva postexecutorie(pedeapsa se va stabili intre limitele speciale majorate cu jumatate), iar apoi cele de la recidiva postcondamnatorie(pedeapsa agravata se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexcutat)/ mai multe infr. concurente savarsitein stare de recidiva postexecutorie in raport cu recidiva postcondamnatorie sau invers – se va stabili cate o pedeapsapentru fiecare infr. intre limitele speciale majorate cu jumatate (ca efect al recidivei postexecutorii) + contopirea potrivitregulilor de la concurs = pedeapsa rezultanta, care se va adauga la pedeapsa anterioara/ramasa neexcutata (ca efect larecidivei postcondamnatorii);

c) Limitele pedepsei rezultante in cazul recidivei – daca prin aplicarea dispozitiilor de la recidiva s-ar depasimaximul general al pedepsei cu inschisoarea de 30 de ani, pedeapsa cu inchisoarea ce poate fi data spre executare nu poatefi mai mare de un an; exceptie: art. 43 (3) – daca prin insumarea pedepselor in conditiile art. 43 (1) si 43 (2) s-ar depasi cumai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infr. concurente pedeapsaprevazuta de legea penala (cea potrivit art. 187 NCp) este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul pedepselor cuinchisoarea se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata, chiar daca aceasta nu este prevazuta pentru niciuna dintre infr.– aceste se aplica atat recidivei postcondamnatorii, cat si recidivei postexecutorii;

III. Contopirea pedepselor complementare si accesorii in cazul recidivei – art. 45 Ncp – reguli comune tuturorformelor de pluralitate + art. 45 (3), lit. b NCp – in cazul in care pentru pedeapsa aplicata anterior s-a aplicato pedeapsa complementara de aceeasi natura si continut cu cea aplicata in cazul noii infr., partea de pedeapsacomplementara ramasa neexecutata se va adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infr.

IV. Luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei – art. 45 (6+7) – natura diferita/aceeasi natura + continutdiferit = se cumuleaza; aceeasi natura + acelasi continut + durate diferite = masura de siguranta cu durata maimare; masurile de siguranta luate potrivit art. 112 se cumuleaza;

V. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva – art. 43 (6 + 7);

a) descoperirea ulterioara a starii de recidiva presupune aflarea, luarea la cunostinta a existentei starii derecidiva in privinta careia nu existau probe la dosar la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare(neretinerea recidivei din eroarea instantei, poate fiindreptata doar pe calea unei cai extraordinare, nu prin recalculare) –recalcularea se face in conformitate cu fiecare tip de recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie + trebuie sa fiedescoperita dupa ramanerea definitiva a hot. de condamnare si mai inainte de excutarea in intregime/stingere a executariiprin gratiere totala sau prescrierea executarii;

b) aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul comutarii pedepsei cu detentiunea pe viata in pedeapsainchisorii – starea de recidiva a fost cunsocuta, dar agravarea nu a avut loc fiindca fusese aplicata pedeapsa detentiunii peviata;

22

Sectiunea a IV-a

Recidiva in cazul persoanei juridice

art. 146 NCp – exista recidiva pentru persoana juridica atunci cand, dupa ramanerea definitiva a uneihotarari de condamnare si pana la reabilitare, pers. juridica savarseste din nou o infr., cu intentie sau intentie depasita;

1. Recidiva postcondamnatorie in cazul persoanei juridice; - art. 146 (1) NCp

= modalitatea recidivei care exista cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoanajuridica savarseste din nou o infr. cu intentie sau intentie depasita, iar amenda pentru infr. anterioara nu a fost executata.

Conditii cu privire la I termen: a) o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii, indiferent de cuantum; b) infr. ce aatras condamnarea definitiva poate fi comisa cu intentie sau intentie depasita; c) pedeapsa definitiva aplicata sa nu fieexecutata ori sa nu fie executata in intregime; d) condamnarea la pedeapsa amenzii sa nu fie dintre acelea de care nu setine cont la stabilirea recidivei, prevazute in art. 42 NCp pentru pers fizica si aplicabile, in mod corespunzator, si persoaneijuridice, si anume: faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala, infr. amnistiate si cele savarsite din culpa;

Conditii cu privire al cel de-al doilea termen: a) savarsirea unei noi infr. de catre pers. juridica; b) noua infr. sa fiesavarsita mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infr. anterioara sa fi fost executata; c) noua infr. sa fie comisa cu intentiesau praeterintentie;

2. Recidiva postexecutorie in cazul persoanei juridice; - art. 146 (2) NCp

= este forma recidivei care exista cand, dupa executarea pedepsei amenzii sau considerarea ca executata aacesteia, pers. juridica savarseste din nou o infr. cu intentie sau cu intentie depasita;

Conditii cu privire la primul termen; a) existenta unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infr.; b) infr. cea atras condamnarea definitiva sa fi fost savarsita cu intentie sau intentie depasita; c) condamnarea defintiva sa fi fostexecutata ori considerata ca executata (prin: implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei ori prin gratiereapedepsei aplicate – in baza dispozitiilor art. 160 NCp, care sunt de aplicabilitate generala, aplicandu-se atat persoaneifizice, cat si persoanei juridice); d) hotararea de condamnare sa nu faca parte dintre acelea de care nu se tine seama lastabilirea starii de recidiva, prevazute de art. 42 NCp, care sunt aplicabile si pers. juridice + condamnarile pentru care aintervenit reablitatea, potrivit art. 150 NCp – pers. juridica se reabiliteaza de drept, daca, in decursul a trei ani de la datala care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementara a fost executata sau considerata executata si persoana juridica nu asavarsit o noua infr.;

Conditii cu privire la cel de-al doilea termen; a) savarsirea din nou a unei infr.; b) dupa ce amenda pentru infr.anterioara a fost executata sau considerata ca executata; c) noua infr. sa fie savarsita cu intentie sau intentie depasita; d)noua infr. sa fie comisa pana la reabilitare;

3. Tratamentul penal al recidivei in cazul persoanei juridice;

A) Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postcondamnatorii – art. 137 NCp - pedeapsaprincipala este amenda pe sistemul zilelor-amenda, iar limitele speciale de pedeapsa sunt exprimate in zile-amenda; art.146 (1+2) – limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu jumatate, fara a depasi maximul general alpedepsei amenzii, iar limitele speciale care se majoreaza sunt zilele-amenda, cuantumul unei zile-amenda nefiindinfluentat de nicio cauza de atenuare sau agravare si se stabilieste intre 100-5000 de lei, dupa criteriul cifrei de afaceri(pers. juridice cu scop lucrativ), respectiv valoarea activului patrimonial + celelalte obligatii, in cazul celorlalte persjuridice (art. 137 NCp). Aceasta pedeapsa se va adauga apoi la pedeapsa anterioara sau restul ramas neexecutat;

B) Aplicarea pedepsei in cazul savarsirii din nou a mai multor infractiuni concurente in stare de recidivapostcondamnatorie, in cazul pers. juridice – este o situatie nereglementata de legiuitor, punandu-se problema dacadispozitiile art. 43 (2) referitoare la persoan fizica sunt aplicabile si in cazul persoanei juridice. In acest sens, s-a ajuns la23

concluzia ca, in aceasta materie, instanta de judecata v-a proceda in urmatorul fel: a) mai intai va stabili o pedeapsa, iarpentru acelea comise in stare de recidiva postcondamnatorie, pedeapsa se va stabili intre limitele speciale prevazute delege majorate cu jumatate; b) apoi pedepsele stabilite se vor contopi potrivit regulilor de la concursul de infr.; c) pedeapsarezultanta se va adauga la pedeapsa anterioara sau la restul ramas neexecutat; in acest caz, nu este posibila depasireamaximului general al pedepsei amenzii in conditiile art. 137 (2) NCp;

C) Aplicarea pedepsei principale in cazul recidivei postexecutorii in cazul persoanei juridice – a) pedeapsapentru noua infr. se va stabili intre limitele speciale prevazute de legea majorate cu jumatate, intr-o singura etapa; b) s-ausavarsit mai multe infr. in stare de recidiva postexecutorie, caz in care, mai intai, se va stabili cate o pedeapsa pentrufiecare intre limitele speciale prevazute de lege majorate cu jumatate, iar apoi acestea se vor contopi potrivit regulior dela concurs;

D) Aplicarea pedepselor complementare si luarea masurilor de siguranta in cazul recidivei persoaneijuridice – art. 147 (2) NCp – pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasinatura si continut diferit se cumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut seaplica cea mai grea + in cazul masurilor de siguranta luate conform art. 112 (confiscarea speciala) acestea se cumuleaza(art. 147-3);

E) Descoperirea ulterioara a starii de recidiva in cazul persoanei juridice – daca dupa ramanerea definitivaa hot. de condamnare pentru noua infr. si mai inainte ca ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata sedescopera ca pers. juridica condamnata se afla in stare de recidiva, fie postcondamnatorie, fie postexecutorie, instanta vaface aplicarea regulior de sanctionare a modalitatii recidivei in cauza, recalcularea pedepsei, in acest caz, fiind posibilanumai daca descoperirea starii de recidiva a avut loc mai inainte ca pedeapsa amenzii pentru infr. savarsita din nou sa fieexecutata sau considerata ca executata;

Sectiunea a V-a

Pluralitatea intermediara de infractiuni

1. Notiune si conditii;

= pluralitatea intermediara de infr. este modalitatea pluralitatii de infr. care exista cand, dupa ramanereadefinitiva a unei hot. de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata,condamnatul savarseste din nou o infr. si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva (art. 44NCp).

Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei fizice; a) asemanator recidivei postcondamnatorii –existenta unei condamnari definitive + savarsirea din nou a unei infr. pana la data la care pedeapsa aplicata princondamnarea anterioara este executata sau considerata executata; b) spre deosebire de recidiva – neindeplinireaconditiilor prevazute pentru existenta recidivei, cum ar fi: condamnarea definitiva este de un an/mai mica sau amenda;condamnarea def. este pronuntata pentru o infr. din culpa; pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infr. este amenda sauinchisoarea mai mica de un an/este savarsita din culpa;

Conditiile pluralitatii intermediare in cazul persoanei juridice – art. 147 NCp – neindeplinirea conditiilorprevazute de lege pentru existenta recidivei, de ex: savarsirea noii infr. din culpa;

2. Tratamentul penal al pluralitatii intermediare de infractiuni;

A) In cazul persoanei fizice; art. 44 (2) – in caz de pluralitate intermediara, a) pedeapsa pentru noua infr. sipedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni; se va stabili o pedeapsa pentrunoua infr. care se va contopi cu pedeapsa aplicata anterior, dintre care se va alege pedeapsa cea mai mare la care se vaadauga o treime din cealalta pedeapsa, iar cand din pedeapsa anterioara a fost executata o parte, aceasta parte se va deducedin pedeapsa rezultanta b) cand, dupa condamnarea definitiva la o pedeapsa nexecutata ori partial executata sesavarsesc mai multe infr. concurente, dintre care niciuna nu intruneste conditiile de existenta ale celui de-a doilea termen

24

al recidivei, infr. savarsite din nou vor da nastere unei pluralitati intermediare desi nu exista o reglementare expresa inacest sens, s-a ajuns la concluzia: exista trei forme de pluralitati, dar numai doar doua categorii de reguli, anume regulispecifice recidivei + reguli specifice consursului de infr. (mai precis, concurs + pluralitate) si in cazul savarsirii maimultor infr. dand nastere pluralitatii intermediare, tratamentul penal aplicabil va fi tot cel de la concurs, astfel capedeapsa anterioara se va contopi cu pedepsele stabilite oentru noile infr .; exceptie! Daca noua infr. a fost savarsita instare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adauga la pedeapsa anterioara/executata partial, iar pedeapsa rezultanta dincumularea aritmetica se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru infr. comisa in stare de evadare (Art. 285-4 NCp) + art. 45NCp aplicabil in cazul pedepselor complementare, accesorii, respectiv masurile de siguranta;

B) In cazul persoanei juridice - art. 47 NCp – se vor aplca dispozitiile de la persoana fizica + 147 (2) =pedepsele complementare de natura diferita, cu exceptia dizolvarii, sau cele de aceeasi natura, dar cu cintinut diferit, secumuleaza, iar dintre pedepsele complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut se aplica cea mai grea; art. 147 (3)– masurile de siguranta luate potrivit lui 112 (confiscarea speciala) se cumuleaza;

CAPITOLUL X

PLURALITATEA DE INFRACTORI

Sectiunea I

Aspecte generale

1. Notiune si caracterizare;

= cooperarea mai multor persoane, cu vinovatie, la savarsirea unei infr., chiar daca numai una dintre persoanelecare au comis fapta a actionat cu vinovatie;

2. Formele pluralitatii de infractori;

a) Pluralitatea naturala – cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este ceruta de insasi naturaacesteia infr. bilaterale (ex: bigamia sau incestul) + infr. care presupun cooperarea mai multor persoane (ex:incaierarea) nu este necesar ca toti faptuitorii sa fie infractori, fiind suficient ca doar unul dintre acestia sa actioneze cuvinovatie si sa raspunda penal;

b) Pluralitatea constituita – gruparea mai multor persoane pentru savarsirea de infr = constituirea unui grupinfractional organziat, care este infr. de sine statatoare, potrivit art. 367 NCp, astfel: prin grup infractional organizat seintelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane constituit pentru o anumita perioada de timp si pentrua actiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni conditiile de existenta ale pluralitatiiconstituite de infr.: i) existenta unei grupari de pers. ii) scopul urmarit – savarsirea de infr.; iii) grupul de pers. sa aiba oanumita organizare cu atributii, structura ierarhica, coordonare; iiii) sa fie constituit pentru o durata de timp pluralitateaconstituita exista indiferent daca s-a savarsit sau nu infr. pentru care se constituise grupul infractional + daca s-a savarsit sio infr. pentru care se initiase sau constituise grupul = aplicarea regulilor de la concursul de infr. indiferent de gravitateasau felul infr. (Art. 367 – 3 NC); Exceptie: daca scopul constituirii grupului il reprezinta savarsirea de acte de terorism,se va aplica dispozitia speciala cuprinsa in Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului. + fiecarepers. care a comis fapta cu vinovatie este considerata ca a savarsit infr. si va raspunde penal pentru aceasta ca autor;

c) Pluralitatea ocazionala (participatia penala) – la comiterea faptei prevazute de legea penala participa unnumar mai mare de persoane decat era necesar potrivt naturii faptei ori potrivit vointei legiuitorului; spre deosebire de

25

pluralitatea naturala si cea constituita, in cazul participatiei, fiecare participant este considerat ca contribuit cu o parte lasavarsirea faptei prevazute de legea penala si va raspunde penal in functie de contributia adusa cu vinovatie lasavarsirea infr.;

Sectiunea a II-a

Participatia penala

1. Aspecte generale

Notiune = situatia in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, contribuie cu vointa comuna maimulte persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte ori potrivit vointei legiuitorului;

Conditiile participatiei penale;

a) sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala, fapta ce poate fi consumata sau ramasa in faza detentativa pedepsibila;

b) La comiterea faptei sa fi contribuit mai multe pers. decat era necesar potrivit naturii faptei sau vointeilegiuitorului - cond. indeplinita si atunci cand doar unul dintre faptuitori actioneaza cu intentie + cooperarea se poate facein calitate de autor/complice/instigator;

c) sa existe o legatura subiectiva intre participanti, mai exact - toti participantii sa fie animati de aceeasivointa comuna de a savarsi fapta prevazuta de legea penala;

d) calificarea faptei comise prin contributia mai multor pers. ca infractiune;

Felurile participatiei penale;

a) dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise cu vointa comuna de a coopera –participatie proprie (toti participantii la savarsirea infr. actioneaza cu aceeasi forma de vinovatiei – culpa sau intentie) +participatie improprie (unii actioneaza cu intentie, altii culpa, altii fara vinovatie) ambele sunt consacrate in Codulpenal roman;

b) dupa natura contributiei participantilor – activitate de executare directa si nemijlocita a faptei(autor/coautor) + acte de inlesnire/ajutare la savarsirea faptei (complice) + activitate de determinare (instigator);

c) dupa importanta contributiei participantilor la savarsirea faptei si producerea rezultatului – participatieprincipala (cand, prin contributia participantilor - autorul si coautorul, se realizeaza continutul infractiunii) + participatiesecundara (cand contributiile participantilor nu se inscriu in realizarea actiunii sau inactiunii ce rep. fapta incriminata);importanta delimitarii: participatia principala (coautoratul) absoarbe participatia secundara (instigarea sicomplicitatea). in sensul ca participarea unei persoane la o infr. nu poate fi calificata si instigare/complicitatea/coautorat,ci doar coautorat, chiar si atunci cand puteau fi calificate ca atare (coautoratul absoarbe complicitatea si instigarea, iarinstigarea absoarbe complicitatea) ≠ concursul de infr., pedeapsa in cazul participatiei aplicandu-se potrivit textului delege care sanctioneaza forma de participatie principala;

d) dupa momentul in care se realizeaza contributiile participantilor – anterioara (inainte de savarsirea faptei,fiind, de regula, specifice instigatorului sau complicelui) + concomitenta (in momentul comiterii faptei – in cazulcoautorilor si complicilor);

e) dupa momentul in care se realizeaza coeziunea subiectiva intre participanti – participatie preordinata (=premeditata – s-a realizat anterior savarsirii faptei) + spontana (se realizeaza in momentul comiterii faptei fara ointelegere anterioara, tacita sau expresa);

f) dupa calitatea participantilor - simpla (cand toti participantii au aceeasi calitate) + complexa (=eterogena– cand contributiile participantilor se realizeaza sub forma coautoratului, instigarii sau complicitatii);26

g) dupa natura contributiei – materiala (contributie in realizarea laturii obiective a infr. prin acte materiale) +morala (contributii morale – cazul instigarii);

2. Autorul si coautorul

A. Autorul; art. 46 (1) NCp – autor este persoana care savarseste in mod direct si nemijlocit o faptaprevazuta de legea penala; sub aspect obiectiv, acesta realizeaza actul de conduita interzis (verbum regens) + subraport subiectiv – autorul actioneaza intotdeauna cu intentie, in cazul participatiei proprii, iar in cazul celei improprii – dinculpa sau fara vinovatie; autoratul = cooperarea si a altor persoane la comiterea infr. in calitate de instigatori saucomplici + autorul nu este participant!

B. Coautorii ; art. 46 (2) NCp – coautorii sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazutade legea penala acestia au aceeasi contributie ca autorii trebuie sa aiba acelasi statut ca autorii = nu sunt participanti!Coautoratul = forma de participatie in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala si-au adus contributia inmod nemijlocit doua sau mai multe pers. – nu presupune existenta si a altor participanti, dar nici nu ii exclude.

Conditiile coautoratului:

a) presupune contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei, contributii care reprezintaelementul material al laturii obiective a infr. – actele de executare nu trebuie sa fie identice ( sunt acte de coautoratloviturile aplicate de mai multe ori persoanei victimei, chiar daca nu au fost mortale toate + actele prin care se faceimposibila rezistenta, apararea victimei + doi participanti la savarsirea infr. de talharie, unul a deposedat victima, celalalt aamenintat-o cu cutitul);

b) sub aspect subiectiv – ca forma a participatiei proprii, presupune savarsirea infr. cu aceeasi forma devinovatie (culpa/intentie);

Infractiuni ce nu pot fi comise in coautorat;

a) cele care presupun inactiunea (infr. omisive proprii) - actiunea de a iesi din pasivitate este personala(ex; nedenuntarea –art. 266 NCp); exceptie !!– daca ob. de a face este impusa unui organ colectiv, in caz de omisiune aindeplinirii acestei obligatii, membrii colectivului vor fi coautori + b) infr. care presupun un subiect calificat (gestionar,functionar) decat daca faptuitorii au calitatea ceruta de lege, altfel, ei vor fi considerati complici + c) infr. ce se comit inpersoana proprie (ex: marturia mincinoasa);

3. Instigatorul;

Notiune = art. 47 NCp – instigator (autor moral) este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sasavarseasca o fapta prevazuta de legea penala (=instigarea este forma participatiei penale);

Conditiile specifice instigarii;

a) efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane, instigator, fata de o alta persoana,numita instigat (prin diverse mijloace – rugi, promisiuni, chiar si constrangere) = inocularea, insusirea in constiintainstigatului a hotararii de a savarsi fapta prevazuta de legea penala; instigarea este posibila la toate faptele prevazute delegea penala, trebuind, insa, sa se situeze in timp anterior luarii hot. infractionale cand activitatea de determinare lasavarsirea unei fapte prevazute de legea penala are loc fata de o pers. care luase deja hot. sa savarseasca acea fapta =complicitate morala!

b) activitatea de determinare sa priveasca savarsirea unei fape prevazute de legea penala (nu esteindeplinita conditia cand cel instigat nu are calitatea ceruta de lege);

c) instigatorul sa actioneze cu intentie (directa sau indirecta);

27

d) instigatorul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel putin o tentativa pedepsibila(cond. indeplinita si atunci cand instigatorul a inceput savarsirea faptei, dar, ulterior, s-a desistat sau a impiedicatproducerea rezultatului);

Felurile instigarii;

a) dupa forma de vinovatie cu care instigatul savarseste fapta prevazuta de legea penala – instigare proprie(= perfecta – concordanta sub raport subiectiv, si instigatul savarseste fapta cu intentie - I+I) + instigare improprie (=imperfecta – lipsa coeziunii psihice intre instigat si instigator = instigatul savarseste fapta din culpa/fara vinovatie);

b) dupa mijloacele folosite de instigator – simpla (mijloace obisnuite – rugaminti) + calificata (oferirea dedaruri);

c) dupa numarul pers. ce desfasoara activ. de instigare – instigarea cu un singur instigator + coinstigarea(cooperarea mai multor pers., concomitent sau succesiv, la det. unei/unor pers. sa savarseasca fapta prevazuta de legeapenala – in cazul coinstigarii succesive, nu sunt indeplinite conditiile daca instigatul a luat hot. de a savarsi fapta penaladupa ce a fost det. de primul – in acest caz, activ. celorlati are rol doar de intarire = complicitate! + mai multi instigatoridesfasoara activ. de instigare, separat, fara a se cunaoste = concurs de instigare!)

d) dupa numarul persoanelor fata de care se desf. activ. de instigare – instigare individuala (una sau maimulte pers. determinate) + instigarea colectiva (un numar nedeterminat de pers. – infr. de sine statatoare – “instigarepublica” art. 368 NCp – daca o astfel de instigare a avut ca urmare comiterea infr. = realizarea cond. de la instigare caforma a particip.!)

e) dupa modul de actiune al instigatorului – directa (se adreseaza nemijlocit instigatului) + mediata (prinintermediul unui mediator – poate deveni complice, daca se limiteaza doar la a transmite sau coinstigator, daca are ocontributie personala);

f) dupa modul deschis/inchis in care actioneaza instigatorul – evidenta (expune deschis scopul) + insidioasa(obtine determinarea instigatului, fara ca acesta sa realizeze caracterul infractional al faptei sale);

g) dupa rezultatul obtinut in det. instigatului - instigare cu efect pozitiv (s-a reusit determinarea instigatului)+ inst. cu efect negativ (=neizbutita – nu s-a reusit determinarea nu este instigare, iar instigatorul va raspunde penalpentru infr. de incercare de a det. la savarsirea unei infr. –art. 370 sau de influentare a declaratiilor –art. 272 NCp);

4. Complicele;

Notiune = art. 48 NCp – complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsireaunei fapte prevazute de legea penala. Este, de asemenea, complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsiriifaptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea fapteipromisiunea nu este indeplinita.

Conditiile specifice complicitatii:

a) forma de participatie secundara comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala;

b) savarsirea de catre complice a unor activitati menite sa inlesneasca, sa ajute pe autor la savarsirea infr. +promisiunea inlesnirea = activitatile complicelui desfasurate anterior comiterii faptei prevazute de legea penala care sesitueaza in faza de pregatire, putand fi acte materiale (procurarea instrumentelor, a armei, a cutitului necesare in savarireainfr.) sau activitati reprezentand o contributie morala (procurarea de info.); ajutorul = activitatile desfasurate de acesta intimpul executarii faptei de catre autor (oferirea armei, deschiderea unei usi, asigurarea pazei etc); promisiunea de tainuire

28

a bunurilor sau de favorizare a faptuitorului = are loc inainte sau, cel tarziu, pana in momentul savarsirii infr., iarneindeplinirea promisiunii nu inlatura caracterul de complicitate, avand in vedere ca reprezinta o intarire a hotararii de acomite fapta (ex: promisiunea de nedenuntare facuta de complice);

c) savarsirea actelor de ajutor sau de inlesnire numai cu intentie (directa sau indirecta) + preaeterintentie ,daca se dovedeste ca, in raport cu cu rezultatul mai grav, complicele a avut o pozitie subiectiva similara, aceea a autorului;

Felurile complicitatii;

a) dupa natura ajutorului dat la savarsirea faptei – complicitate materiala (procurarea de instrumente) +morala (acte de sprijun moral in vederea realizarii laturii subiective – promisiunea de tainuire);

b) dupa momentul in care se acorda ajutorul – complicitate la pregatirea fazei (=anterioara prin pregatireaactelor materiale sau morale) + complicitate la executarea faptei (=concomitenta);

c) dupa modul direct sau indirect in care se realizeaza contributia complicelui – complicitate nemijlocita (inmod direct) + mediata (prin intermediul altui participant, putand fi vorba de complicitate la complicitate, complicitate lainstigare, instigare la complicitate);

d) dupa aspectul dinamic al contributiei complicelui – prin actiune (=comisiva, aduna informatii) + prininactiune (neindeplinirea unor obligatii legale – neinchiderea unei ferestre prin care autorul sa patrunda in incapare);

e) dupa forma de vinovatie – proprie (coeziunea psihica intre autor si complice – intentie + intentie) +improprie ( intentie + culpa/fara vinovatie);

5. Participatia improprie;

Notiune = acea forma a participatiei penale la care persoanele care savarsesc cu vointa comuna o faptaprevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovatie paote exista sub forma coautoratului,instigarii si complicitatii; s-a impus reglementarea acestei instituii ca urmare a aprecierii contributiei mai multor persoanein raport cu fapta prevazuta de legea penala, la savarsirea careia participantii pot actiona cu intentie, altii din culpa, altiifara vinovatie + necesitatea inlaturarii tezei “autorului mediat” – presupune considerarea ca autor mediat al faptei peinstigatorul care determina cu intentie pe alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala si care savarsesteacea fapta fara vinovatie (ex: minorul);

Modalitatile participatiei improprii;

a) Modalitatea intentie si culpa (contributia partcipantului este data cu intentie la fapta savarsita de autordin culpa) - art. 52 (1) NCp – consta in savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapte prevazute delegea penala, la care, din culpa (coautorul) contribuie cu acte de executare o alta persoana si, potrivit dispozitiilor art. 52(2) NCp – in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie (instigatorul/complicele), la savarsirea dinculpa de catre o alta persoana (autorul) coautorat impropriu/instigare improprie/complicitate improprie;

b) Modalitatea intentie + lipsa de vinovatie (contributia participantilor este data cu intentie la o faptasavarsita de autor fara vinovatie) – art. 52 (1) – consta in savarsirea nmijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei fapteprevazute de legea penala, la care, fara vinovatie (coautorul), contribuie cu acte de executare o alta persoana + art. 52 (3)in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie (instigatorul/complicele) la savarsirea fara vinovatie(autorul) de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala; - autorul se poate gasi, in momentul comiteriifaptei, in eroare, sub constrangere fizica/morala, stare de intoxicatie etc; + participatia proprie poate fiinta alaturi de oparticipatie improprie;

*in legislatia penala romana nu au fost retinute, desi exista, si modalitatile - contributia participantului din culpa la faptasavarsita de autor cu intentie + contributia participantului fara vinovatie la fapta savarsita de autor cu intentie;

29

6. Tratamentul penal al participatiei;

A) aplicarea pedepselor in cazul participatiei proprii – art. 49 NCp – sistemul parificarii – adica toti participantiivor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege (art. 187 NCp) pentru infractiunea comisa de autor, cu obligativitatea ca,la stabilirea pedepsei sa se tina seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii si criteriile generale deindividualizare prevazute de art. 74 NCp; aplicarea pedepsei in cazul coautoratului/instigarii.complicitatii = lastabilirea pedepsei se va tine cont de prevederile art. 74 privind criteriile generale de individualizare + art. 49 privindcontributia acetsora la savarsirea faptei = aplicarea pedepasei, pe baza acestora, intre limitele pedepsei prevazute de legeprentru infr. comisa;

B) Circumstantele persoanale si cele reale

= imprejurarile in care are loc comiterea faptei prevazute de lege, imprejurari ce constau in stari, situatii,intamplari, calitati, insusiri si orice alte date ale realitatii sau date susceptibile sa particularizeze fapat sau pe faptuitor; art. 50 NCp – circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant (cele personale) nu se rasfrangasupra celorlalti + circumstantele privitoare la fapta (cele reale) se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai inmasura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. nu este prevazut care anume sunt circumstante personale,respectiv reale stiinta juridica penala a ajuns la urmatoarele concluzii:

a) sunt circumstante personale – cele care privesc faptuitorul si pot fi in legatura cu atitudinea psihica aacestuia fata de fapta prevazuta de legea penala la care a contribuit = circumstante subiective + cele care privescparticularitatile personalitatii participantului (calitatea de functionar, militar etc) = de individualizare; importantadelimitarii; circumstantele de individualizare pot intra in continutul legal al infr., devenind element constitutiv al infr., cazin care se rasfrang asupra tuturor participantilor, daca le-au cunoscut sau prevazut; !!

b) sunt circumstante reale – privesc continutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite, deimprejurarile de loc, de timp in care s-a savarsit fapta; i) necunoasterea circumstantei reale de catre participant aredrept efect neproducerea agravarii raspunderii penale ca urmare a acestei circumastante; ii) comiterea de catre autor aunei infr. mai grave decat cea la care a fost instigat sau la care a fost sprijinit va atrage rasp. penala a instigatorului saucomplicelui la infr. realizata numai in masura in care rezultatul mai grav a fost prevazut de acestia; iii) autorul comiteo fapta mai putin grava decat cea la care a fost instigat/sprijinit = vor profita toti; iiii) autorul comite alta fapta decat cea lacare a fost instigat = nu se rasfrange asupra participantilor, intrucat nu s-a realizat participatia!;

C) Impiedicarea de catre participant a savarsirii faptei ;

art. 51 – participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea infr.,astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau daca impiedica el insusi consumarea infr. + daca acteleindeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infr., participantului i se aplica pedeapsapentru acea infr. cauza de impunitate ≠ cauza de nepedepsire prevazuta de art. 34 NCp care se refera la nepedepsireaautorului faptei; in cazul participatiei sub forma coautoratului, nu se aplica si desistarea, intrucat nu are relevantadesistarea unui coautor, daca ceilalti continua sa comita fapta;

Conditiile pentru ca impiedicarea savarsirii infr. sa constituie cauza de impunitate; a) sa fi inceputexecutarea faptei de catre autor; b) dupa incetarea executarii, participantul sa fi intervenit eficient, denuntand savarsireainfr., astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata sau impiedica el insusi consumarea infr.; c) interventiaparticipantului care a dus la neconsumarea infr. trebuie sa aiba loc mai inainte de descoperirea infr.; se are in vederenepedepsirea participantului pentru tentativa realizata pana in momentul interventiei lui care a impiedicat consumareainfr. – este o cauza de impunitate personala; mai multi coautori, unul impiedica/autorul/instigatorul/compliceleimpedica = ceilalti participanti/autorul vor raspunde penal pentru tentativa realizata; + cand tentaiva realizata nu sepedepseste, de aceasta vor profita toti participantii;

30

D) Pedeapsa in cazul participatiei improprii;

art. 52 (1+2) – sistemul diversificarii in cazul modalitatii intentie si culpa = instigatorul si compliceleurmeaza a fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie si autorul cu pedeapsa prevazuta delege pentru fapta comis din culpa (daca nu exista=autorul nu va fi pedepsit) + in cazul modalitatii intentie si lipsa devinovatie = instigatorul + complicele = pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. intentionata si autorul = nu va raspundepenal; si in cazul acestora sunt incidente circumstantele reale si personale + impiedicarea;

TITLUL III

RASPUNDEREA PENALA

Capitolul I

Raspunderea penala – institutie fundamentala a dreptului penal

Sectiunea I

Notiune = raportul juridic penal de constrangere, nascut ca urmare a savarsirii infr., intre stat, pe de o parte, siinfractor, pe de alta parte, raport complex al carui continut il formeaza dreptulul statului, ca reprezentat al societatii, de atrage la raspundere pe infractor, de a i se aplica sanctiunea prevazuta pentru infr. savarsita si de-al constrange sa oexecute, precum si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate, in vederearestabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii.

Sectiunea a II-a

Principiile raspunderii penale

Notiune = idei directoare ce se regasesc in normele de reglementare a raspunderii penale;

Principiile raspunderii penale in cazul persoanei fizice;

1) Principiul legalitatii – principiu fundamental al intregului sistem de drept si al dreptului penal, constandin nasterea, desfasurarea si solutionarea raportului penal ce are loc pe baza legii si in stricta conformitatea cu aceasta(legalitatea incriminarii + legalitatea sacntiunilor de drept penal);

2) Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale – art. 15 (2) raspunderea penala se intemeiazanumai pe savarsirea unei infr.;

3) Principiul umanismului – isi gaseste expresie in conditiile si continutul constrangerii juridice, careintervine in cazul savarsirii infractiunii; (ex: interzicerea torturii sau aplicarii pedepsei cu moartea);

4) Principiul raspunderii penale personale – raspunderea penala revine numai persoanei care a savarsit oria participat la savarsirea unei infractiuni;

5) Principiul unicitatii raspunderii penale – raspunderea pentru fapta savarsita se stabileste o singura datasi nu poate fi reluata in viitor, daca se stinge prin modurilor prevazute de lege + art. 6 NCPp – nicio pers. nu poate fiurmarita sau judecata pentru savarsirea unei infr. atunci cand fata de acea pers. s-a pronuntat anterior o hotarare penaladefinitiva cu privire la aceeasi fapta;

31

6) Principiul inevitabilitatii raspunderii penale – oricine savarseste o infr. raspunde penal, raspundereafiind o consecinta inevitabila a savarsirii unei infr.; + se afla in stransa legatura cu principiul oficialitatii – obligativitateapunerii in miscare si a exercitarii actiunii penale;

7) Principiul individualizarii raspunderii penale – rasp. penala trebuie sa fie diferentiata in functie degravitatea infr., de pers. infractorului pentru a asigura atat sanctionarea corecta a infractorului, cat si realizareapreventiunii generale si speciale (art. 74-106);

8) Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale – cu raspunderea penala intervine mai tarziu fata de datasavarsirii infr., cu atat eficienta ei scade, rezonanta sociala a infr. se stinge treptat in legislatia romana au fost prevazutedispozitii prin care este stabilita prescriptia raspunderii penale pentru aproape toate infr., exceptand infr. de genocid,contra umanitatii, de razboi, infr. de omor si infr. intentionate urmate de moartea victimei – care sunt imprescriptibile atatcu privire la raspunderea penala, cat si la executarea pedepsei;

Principiile raspunderii penale in ccazul persoani juridice;

a) raspunderea penala a pers. juridice poate interveni pentru orice infr. – sistemul rasp. penale generalepentru pers. juridica este cuprinzator intemeiat si realist fiindca lasa posibilitatea organelor penale sa observe in raport curealitatile concrete daca la comiterea faptei a contribuit si pers. juridica;

b) rasp. penala a pers. juridice nu exclude si rasp. penala a pers. fizice care a contribuit la comiterea infr.– si anume, pers. fizice din conducerea pers. juridice + cei care act. ca prepusi ai pers. juridice + cei care savarsesc fapta inrealizarea obiectului de activitate ori in interesul pers. juridce si cu incuviintarea acesteia;

c) rasp. penala nu intervine pentru pers. juridice de drept public – si anume, statul, autoritatile publice, siinstitutiile, dar acestea din urma doar pentru infr. savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectuldomeniului privat;

Capitolul II

Cauzele care inlatura raspunderea penala

Sectiunea I

Aspecte generale

Notiune = anumite stari, situatii, imprejurari ulterioare savarsirii infr., reglementate de lege, in prezenta carora sestinge raportul juridic penal de conflict, se stinge dreptul statului de a aplica o sanctiune infractorului si obligatiaacestuia de a executa acea sanctiune cauze generale = sunt prevazute in Partea generala si privesc orice infr –amnistia, prescriptia, lipsa/retragerea plangerii prealabile si impacarea ≠ cauzele care inlatura caracterul penal al faptei(cele justificative + de neimputabilitate); + cauze speciale = cauze de nepedepsire speciale prevazute in Partea generalasi care sunt subiective si privesc conduita faptuitorului in timpul savarsirii faptei (desistarea, impiedicarea savarsiriiinfr/producerii rezultatului) + cauze de impunitate prevazute in Partea speciala, subiective si care privesc conduitafaptuitorului dupa comiterea faptei (ex: calitatea de membru de familie a tainuitorului –art. 270-3);

32

Sectiunea a II-a

Amnistia

1. Notiune;

art. 152 NCp – amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. Daca intervine dupacondamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amendaincasata anterior amnistiei nu se restituie efectele amnistiei se produc in rem si se rasfrang asupra tuturorparticipantilor la savarsirea faptei amnistiate + cand actul de amnistie leaga beneficiul acesteia de anumite conditii privindpe infractor, amnistia capata caracter mixt, operand nu numai in rem, ci si in personam + nu inlatura caracterul penalal faptei, care ramane in continuare infractiune;

2. Felurile amnistiei;

a) dupa sfera de cuprindere – generala (priveste orice infr. indifernt de gravitatea ei, natura sau sediul incriminarii) +speciala (anumite infr. particularizate prin cuantum, natura etc);

b) dupa conditiile in care amnistia devine incidenta – neconditionata ( = pura si simpla, incidenta ei nu estesubordontata niciunei conditii) + conditionata (cond. de indeplinirea unor conditii – ex: prin infr. sa nu se fiprodus vren prejudiciu si daca s-a produs, sa fi fost reparat ori sa nu depaseasca un anumit cuantum);

c) dupa stadiul procesului in care se gaseste infr. amnistiata – antecondamnatorie + postcondamnatorie – art. 152NCp;

3. Obiectul;

priveste infr. savarsite anterior ei + cele care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata (prinindicarea textelor de lege care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate/ gravitatea infr./ indicarea varstei infr./ prejudiciulcauzat prin infr./ antecedentele penale ale infr, etc);

determinarea sferei obiectului amnistiei: a) daca sunt indicate infr. prin pedeapsa prevazuta de lege – seare in vedere maximul special prevazut de lege pentru infr. fapt consumat din momentul acordarii actului de amnistie, sinu cel prevazut de lege din momentul comiterii faptei; b) amnistia priveste infr. savarsite pana in ziua adoptarii legii deamnistie (nu si cele care au fost savarsite in ziua adoptarii acesteia!!), dar poate fi prevazuta si alta data, antrioaraintrarii in vigoare a legii de amnistie, dar nu ulterioara!; + in cazul infr. continue/continuate = aministia este incidentadaca au incetat act. ori inactiunea continua ori a luat sfarrsit ultimul act de executare + in cazul infr. preogresive = estenecesar ca act. sa se fi comis anterior datei la care se aplica amnistia;

4. Efectele aministiei;

A) Efectele amnistiei anterioare condamnarii - inlatura rasp. penala act. penala nu va mai fi pusa inmiscare, iar daca a fost pusa in miscare, aceasta nu mai poate fi exercitata (art. NCPp); + amnistia are efect obligatoriu sinu poate fi refuzata de beneficiarul ei suspectul sau inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului, caz in care,daca va fi gasit vinovata, amnistia va produce totusi efecte (Art. 152 NCp); + nu inlatura raspunderea civila pentrupagubele provocate pers. vatamate + nu are efect nici asupra masurilor de siguaranta (art. 152-2 NCp);

B) Efectele amnistiei dupa condamnare – inlatura raspunderea penala inlatura si executarea pedepsei +eventualele pedepse complementare care au fost aplicate + executarea masurilor educative, indiferent daca sunt privativesau neprivative de libertate; + inlatura celelalte consecinte ale condamnarii (reabilitarea) facand sa inceteze incapacitatilesi decaderile cu toate acestea, este posibil ca, printr-o lege extrapenala sa se prevada ca efectele unei condamnari nu vor

33

fi inlaturate imediat + acesta aministie nu are efect si asupra amenzii deja incasate, ea nu se restituie + nu are efect niciasupra masurilor de siguranta + nu are ca efect restituio in integrum;

Sectiunea a III-a

Prescriptia raspunderii penale

= consta in stingerea raportului juridic penal de conflict, nascut prin savarsirea unei infr., ca urmare a nerealizariilui intr-un anumit termen prevazut de lege; stingerea dr. statului de a stabili rasp. penala si de a aplica pedepse orimasura educativa prevazuta de lege pentru infr. comisa + stingerea obl. infractorului de a mai suporta consecintelesavarsirii infr.

Imprescriptibilitaatea rasp. penale in cazul unor infr; regula = prescriptibilitatea infr.; exceptie =imprescriptibilitatea unora, si anume; infr. de genocid/contra umanitatii/ de razboi/ (art. 153 – 2 NCp) + infr. de omor (art.188 si 189 NCp); + infr. intentionate urmate de moartea victimei (153 -2);

art. 153 (3) NCp – prescriptia nu inlatura rasp. penala nici in cazul infr. prevazute la alin 2 lit. b) (infr.prevazute in art. 188-189 + infr. intentionate urmate de moartea victimei) pentru care nu s-a implinit inca termenul deprescriptie, generala sau speciala, la data intrarii in vigoare a acestei dispozitii – infr. in cauza devin imprescriptibile,punandu-se problema aplicarii legii penale mai favorabile legea mai favorabila va fi legea veche, termenul deprescriptie curagand in favoarea faptuitorului, astfel incat legea noua nu va putea retroactiva, deoarece este mai aspra;

Termenele de prescriptie a raspunderii penale;

a se vedea art. 154 (1) NCp - aceste termene sunt aplicabile atat in cazul pers. fizice, cat si in cazul pers.juridice (art. 148 face trimitere la art. 153 -156 NCp); termenele de prescriptie se determina prin; a) in raport cu pedeapsaprevazuta de lege pentru infr. consumata, chiar daca infr. savarsita a ramas in faza de tentativa; b) prin raprtare lapedeapsa prevazuta pentru infr. tip ori infr. calificata comisa de infractor fara a lua in considerare circumstantele deatenuare/agravare; c) daca pentru infr. savarsita = pedeapsa amenzii alternativ cu inchisoarea = termenul de prescriptie sedetermina in raport cu maximul special al pedepsei inchisorii; + detentiunea pe viata alternativ cu inchisoarea = sedetermina in functie de pedeapsa cu detentiunea pe viata (art. 154 -1 NCp);

Calcularea termenelor de prescriptie;

stabilirea momentului de la care acestea incep sa curga = data savarsirii infractiunii (art. 154 -2NCp); a) in cazul infr. continue/continuate = data incetarii act/inactiunii; b) in cazul infr. de obicei = data savarsiriiultimului act; c) in cazul infr. progresive = data savarsirii act./inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsacorespunzatoare rezultatului definitiv produs (art. 154 – 3 NCp); c) exceptii!! – in cazul infr. contra libertatii siintegritatii sexuale – de la data la care minorul devine major/ daca minorul decedeaza inainte de a deveni major = datadecesului (art. 154 -4 NCp); + infr. savarsite in concurs real = termenul de prescriptie curge separat pentru fiecare infr. inparte, spe deosebire de concursul ideal, unde termenul curge pentru toate infr. de la data comiterii act./inactiuniiinfractionale; + pentru participatie = data comiterii de catre autor a actiunii/inactiunii, indiferent de momentul in careactioneaza participantii;

Efectele implinirii termenului de prescriptie in cazul raspunderii penale = inlaturarea rasp. penale pentru infr.savarsita act. penala nu mai poate fi declansata sau, daca a fost pusa in miscare, aceasta nu mai poate fi exercitata =procurorul va dispune clasarea + cand cauza se afla in faza de judecata = instanta va dispune incetarea procesului penal;

34

Continuarea procesului penal la solicitarea suspectului sau inculpatului – suspectul sau inculpatul areposibilitatea continuarii porcesului penal cu scopul de dovedi netemeinicia acuzatiilor aduse si de a obtine o hotarare deachitare. In acest caz, daca nu se gasesc incidente cauzele de achitare = prescriptia raspunderii penale este totusiincidenta!

Intreruperea termenului de prescriptie; art. 155 (1) NCp – cursul termenului de prescriptie se intrerupe prinindeplinirea oricarui act de procedura in cauza (Ex: actul de punere in miscare a actiunii penale, arestarea preventiva,perchezitia domiciliara/corporala, prezentarea materialului de urmarire penala + admiterea, in principiu, a cererii deredeschidere a procesului penal –art. 155-5); efect: stingerea timpului scurs anterior actului intreruptiv si inceperea unuinou termen de prescriptie (art. 155-2) + produce efecte fata de toti participantii la savarsirea infr. (in rem) chiar daca actulinteruptiv s-a produs doar fata de unul dintre ei; (art. 155-3)

Prescriptia speciala; desi nu mai este prevazuta ca atare in Noul Cod penal, aceasta presupune ca intervineprescriptia daca se implineste cu inca o data termenul de prescriptie prevazut pentru infr. savarsita (ex: un termen deprescriptie de 10 ani se va implini, oricate intreruperi ar fi, daca de la data comiterii faptei sau trecut efectiv 20 de ani); in prescriptia speciala (si nici cea prevazuta de art. 154) nu intra si perioada de timp cat termenul a fost suspendat importanta prescriptiei speciale, inexistenta ei lipsind de eficienta cauzele de suspendare ale termenul de prescriptie araspunderii penale, ar crea pentru infractor un avantaj pe care legiuitorul nu a inteles sa il acorde;

Suspendarea prescriptiei; - art. 156 (1) NCp – sunt cauze de suspendare: a) existenta unei dispozitii legale princare termenele prin care termenele de prescriptie sunt suspendate (ex: art. 312 NCpp – conditiile in care instanta poatesuspenda urmarirea penala); b) existenta unei situatii de fapt care impiedica organele judiciare sa actioneze (ex: cutremur,catastrofa etc); efectele suspendarii = suspendarea cursului prescriptiei pana la incetarea cauzei care a determinatsuspendarea. Aceasta perioada de timp nu este inclusa in prescriptie, desi, in doctrina, s-a sustinut ca, in cazul prescriptieispeciale, trebuie sa se ia in calcul si aceasta prescriptie – solutia aceasta ar profita suspectului mai ales in cazurile in caresuspendarea a avut loc printr-o dispozitie legala determinata de schimbarea regimului politic si de aici si lipsa de interes inpromovarea actiunii penale.

Sectiunea a IV-a

Lipsa plangerii penale

Avand in vedere diversitatea infr., gradul de pericol social distinct, rezonanta sociala, s-au admis unele exceptii de laprincipiul oficialitatii procesului penal cand o ocrotire mai buna a valorilor sociale s-ar realiza daca s-ar lasa lalatitudinea victimei infractiunii necesitatea tragerii la rasp. penala a infractorului prin introducerea unei plangeriprealabile. Este cazul infr. de viol, lovire sau alte violente, vatamare corporala din culpa, hartuire sexuala, violare dedomiciliu etc.

Plangerea penala ≠ plangere plangerea prealabila rep. o conditie de tragere la rasp. penala a infractorului pentruinfr. anume prevazute de lege, pe cand plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infr. a careivictima a fost insusi cel ce face plangerea ori una dintre persoanele pentru care poate face plangerea potrivit dispozitiilorart. 289 NCpp.

Natura juridica a plangerii prealabile – caracter mixt – de drept penal – o conditie de pedepsibilitate prin caretrage la raspundere + in dreptul procesual penal = o conditie de procedibilitate;

Conditii in care trebuie facuta plangerea penala;

a) persoana vatamata este singura indreptatita sa introduca o plangere prealabila, pentru infr. la careeste necesara o astfel de plangere; - Exceptie: art. 289 (3) NCpp – plangerea se poate face personal sau prin mandatar.Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii. cand pers. vatamata este lipsita de capacitatede exercitiu sau cu capacitate restransa de exercitiu = plangerea prealabila se introduce de catre reprezentantul legal,respectiv de catre pers. vatamata + reprezentantul legal + potrivit art. 157 (4) NCp – se poate dispune si din oficiu ( dacapers. vatamata a decedat sau in cazul pers. juridice aceasta a fost lichidata, inainte de expirarea termenului prevazut de35

lege pentru intoducerea plangerii, act. penala poate fi pusa in miscare din oficiu); + daca prin infr. savarsita s-a adusatingere mai multor pers., pentru a interveni rasp. penala este suficienta plangerea prealabila a unei singure persoanevatamate = indivizibilitate activa (art. 157 -2 NCp); + daca mai multe pers. savarsesc infr. = suficient a se pune inmiscare plangerea prealabila numai fata de unul dintre participanti pentru a se atrage rasp. penala a tuturorparticipantilor = indivizibilitate pasiva; (art. 157 -3 NCp);

b) trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma (specifice inclusiv plangerii) privind datele deidentificare a persoanei vatamata;

c) Termenul = 3 luni din ziua in care pers. vatamata a aflat despre savarsirea faptei (art. 296 -1)/ in cazulminorului sau incapabilului – de la data cand reprezentantul sau legal a aflat despre savarsirea faptei (art. 296-2).Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii si, in cazul in care,faptuitorul este reprezentantul persoanelor vatamate, termenul incepe sa curga de la data numirii unui nou reprezentant. Deasemenea, si plangerea prealabila dresit indreptata se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul judiciarnecompetent.

Cazurile in care lipseste plangerea penala; a) neindeplinirea conditiilor duc la inexistenta plangerii prealabile; b)in cazul persoanelor lipsite de caapcitate/cu capacitate restransa, neintroducerea plangerii prealabile nu conduce lainlaturarea rasp. penale, deoarece act. penala poate fi pusa in miscare si din oficiu; c) in cazul indivizibilitatii pasive siactive = inlaturarea rasp. penale ca urmare a lipsei plangerii prealabile este posibila numai daca niciuna dintre persoanelevatamate, respectiv fata de niciunl dintre participanti, nu s-a depus plangere; efectele lipsei plangerii prealabile =inlatura rasp. penala, dar nu inlatura si raspunderea civila! (art. 157 -1 );

Sectiunea a V-a

Retragerea plangerii penale

= manifestarea de vointa (unilaterala) a pers. vatamate printr-o infr., care, dupa ce a introdus plangereaprealabila necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, revine si renunta, in conditiile legii, la plangereaprealabila facuta. (art. 158 NCp)

Conditii in care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala; a) sa rep. o manifestare expresa avointei pers. vatamate de a renunta la plangerea facuta – cond. indeplinita chiar si atunci cand pers. vatamata declara caisi retrage plangerea prealabila printr-un inscris autentic; b) retragerea trebuie facuta mai inainte de solutionarea cauzeiprintr-o hot. definitiva; c) pentru pers. lipsite de capacitate/cu capacitate restransa, retragerea plangerii se face de catrereprezentantul legal, respectiv de catre pers. vatamata + rep. legal; c) actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu,in conditiile legii, atunci retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror;

Efectele retragerii plangerii prealabile;

a) inlatura rasp. penala a pers. cu privire la care plangerea a fost retrasa – in cazul participatiei, retragereava opera numai cu privire la acea/acele pers. fata de care plangerea a fost retrasa – plangerea are caracter personal (art.158 -2); nu inlatura si raspunderea civila!; b) are ca efect imposibilitatea formularii ulterioare de catre parteavatamata a unei noi plangeri cu privire la aceeasi fapta; c) in Codul de procedura penala se prevede posibilitateacontinuarii procesului penal si in cazul retragerii plangerii prealabile, care insa va produce efecte chiar daca suspectulnu va fi achitat;

Sectiunea a VI-a

Impacarea

= actul bilateral, intelegerea ce intervine intre infractor si victima infractiunii, in cazurile prevazute de lege, de apune capat conflictului nascut din savarsirea infr., inlaturand raspunderea penala si consecintele civile ale faptei; + art.36

159 (1) – impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legeao prevede in mod expres impacarea = institutie de drept penal reprezentand o cauza de inlaturare a rasp. penale +institutie de drept procesual penal – un impediment in desf. procesului penal (art. 16 NCpp);

Conditiile impacarii;

a) art. 159 (1) – sa intervina numai in cazurile in care act. penala a fost pusa in miscare din oficiu; este exclusa impacarea in cazul infr. la care este necesara plangere prealabila + intrucat act. penala nu se poate pune inmiscare decat fata de o pers., ce a devenit astfel inculpat, inseamna ca impacarea nu ar fi posibila decat intre pers.vatamata si inculpat. Cu toate acestea, doctrina a stabilit ca impacarea poate interveni intre partea vatamata si suspectori inculpat;

b) impacarea este posibila numai pentru acele infr. pentru care legea prevede aceasta posibilitate prinmentiunea “impacarea inlatura rasp. penala” + intervine intre pers. vatamata si inculpat, nefiind relevant cui apartineinitiativa;

c) impacarea este personala – caracteristica ce decurge din caracterul personal al dreptului vatamat prininfr., dar impacarea poate fi, totusi, realizata prin persoane cu mandat special, dar nu poate fi exprimata decat in fazainstantei de judecata + in cazul participatiei, impacarea produce efecte numai daca intervine cu fiecare participant inparte; + in cazul pers. juridice = impacarea se realizeaza de catre rep. legal/conventional/pers. desemnata in loculacesteia;

d) trebuie sa fie totala – este totala atunci cand are in vedere atat stingerea conflictului sub aspect penal, catsi sub aspect civil, iar in caz de participatiei, impacarea poate interveni si doar cu unul/unii dintre participanti, ceilaltiraspunzand penal;

e) impacarea trebuie sa fie definitiva – adica sa nu mai existe o cale de revenire asupra ei (smuls prindol/violenta – se poate reveni);

f) impacarea sa fie neconditionata – se poate impune repararea unui prejudiciu, caz in care instantastabileste un termen pentru reparare, dupa care impacarea intervenita sa fie neconditionata;

g) poate interveni pana la citorea actului de sesizare – impacarea trebuie sa fie expresa (nu se ia act dedeclaratia unilaterala) + constatarea nemijlocita a acordului de vointa;

Efectele impacarii;

a) inlatura rasp. penala + civila; b) prodce efecte in personam – numai cu privire la victima cu care s-aimpacat, pentru ceilalti participanti urmeaza a se antrena rasp. penala; exceptie: in cazul pers. cu capacitate restransa/faracapacitate, impacarea se realizeaza de catre reprezentant + pers, vatamata, respectiv reprezentant; efectele se produc dinmomentul realizarii impacarii; c) in cazul pers. juridice – impacarea intervenita intre aceasta si pers. vatamata nu produceefecte fata de pers. fizice care au participat la comiterea faptei; (art.159 -5 teza II) + in situatia in care faptuitorul este chiarreprezentantul pers. juridice, s-a prevazut obligativitatea insusirii de catre procuror a unei astfel de impacarii (art. 158 -4);

Medierea

= o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoanespecializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberulconsimtamant al partilor; - nu rep. insa o cauza care inlatura rasp. penala, ci doar o posibilitate de stingere aconflictului penal;

Posibilitatea solutionarii pe calea medierii a conflictului penal rezulta din dispozitiile Legii 192/2006 – care spuneca in latura penala a procesului dispozitiile privind medierea se aplica numai in cauzele privind infr. pentru care, potrivitlegii, retragerea plangerii penale sau impacarea partilor inlatura rasp. penala.

37

Acesta procedura se poate desfasura inainte de inceperea procesului penal – caz in care intelegerea nu va atrageraspunderea penala a faptuitorului, chiar si in caz de indivizibilitate pasiva; + dupa inceperea procesului penal – candpartile au la dispozitie un termen de 3 luni pentru rezolvarea conflictului pe cale amiabila, in caz contrar, procesul se reiadin oficiu;

Capitolul III

RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR

Sectiunea I

Aspecte generale privind sanctionarea infractorilor minori

38

TITLUL IV

APLICAREA PEDEPSELOR

Capitolul I

Individualizarea pedepselor

Sectiunea I

Notiune = operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport cu gravitateaabstracta sau concreta a infr., cat si cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopuriloracesteia (art. 74-106 NCp);

Forme si modalitati de individualizare;

a) Individualizarea legala – corespunzatoare etapei de elaborare a legii = o materializare a principiilorlegalitatii si individualizarii pedepselor, facuta prin; i) prevederea cadrului general al pedepselor, a naturii si limitelorgenerale ale fiecarei pedepse in concordanta cu principiile stabilirii sanctiunilor penale; ii) prevederea pedepsei pentrufiecare infr. in functie de gravitatea generica a acesteia, determinata la randul sau de importanta valorii sociale ocrotiteetc; iii) prevederea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte forme de individualizare, judiciara siadministrativa, prin aratarea efectelor ce le au starile si circumstantele de atenuare sau de agravare asupra limitelorspeciale;

b) individualizarea judiciara sau judecatoreasca; - corespunzataoare fazei aplicarii pedepsei;

c) Individualizarea administrativa – se realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii in cadrul oferitde individualizarea legala si judiciara in functie de gravitatea pedepsei, de starea de recidiva etc + priveste regimul deexecutare si durata executarii efective a pedepsei;

Sectiunea a II-a

Individualizarea judiciara a pedepselor

39

1. Notiune si criterii de individualizare;

= este individualizarea realizata de instanta de judecata cu ocazia aplicarii pedepsei prevazute de lege pentru infr.savarsita in functie de gravitatea infr. savarsite si de periculozitatea infractorului care se eavlueaza in functie de criteriilegenerale de individualizare; - are ca scop restabilirea ordinii incalcate, se realizeaza constrangerea si reeducareainfractorului.

A) Criteriile generale de individualizare a pedepsei in cazul persoanei fizice;

art. 74 (1) – stabilirea duratei ori cuantumul pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii si cupericulozitatea infractorului – momentul in care trebuie sa se tina seama de acestea = cel al stabilirii pedepsei (chiar si incaz de pedepse alternative, criteriile sun aceleasi) + art. 115 (2) – si in cazul masurilor educative, stabilirea lor se face totpotrivit acelorasi criterii de individualizare; cele doua elemente (gravitatea infr. + periculozitatea infr.) se analizeazapotrivit urmatoarelor criterii:

a) imprejurarile si modul de comitere a infr., precum si mijloacele folosite ; imprejurari = locul/timpulcomiterii infr./sitautii de calamitate etc; modul de comitere = existenta unei pregatiri la comiterea faptei; mijloacelefolosite = folosirea de material explozibil;

b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita – acele fapte in care, fara a se aduce o vatamare concretavalorii sociale ocrotite, totusi, prin savarsirea infr. a fost creata o stare de pericol pentru valoarea respectiva;

c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infr . – are in vedere vatamarea concretaa valorii sociale ocrotite;

d) motivul savarsirii infr. si scopul urmarit – priveste latura subiectiva a infr. fiind util in apreciereapericulozitatii infractorului;

e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – daca infractorul amai comis si alte infr. (recidiva, concurs etc) dovedind astfel o specializare pe un anumit tip de infr.;

f) conduita dupa savarsirea infr. si in cursul procesului penal - sa recunoasca si sa regrete infr. savarsita/ sarepare sau sa diminueze prejudiciul cauzat/ sa colaboreze cu autoritatile statului etc;

g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala – un nivel de educatie superiorpoate fi util in constientizarea consecintelor infr. si schimbarii mai rapide a atitudinii infractorului etc;

B) Criteriile speciale de individualizare a pedepsei; a) art. 49 – in cazul participatiei, se tine cont de contributiafiecarui participant la savarsirea infr,. precum si de criteriile prevazute de art. 74; b) art. 61 - nr. zilelor-amenda se stabilieste potrivit criteriilor generale, insa la stabilirea cuantumului, se tine cont de situatiamateriala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de pers. aflate in intretinerea sa; c) art. 62 -amenda + inchisoare, se tine seama de valoarea folosului patrimoniului obtinut;

C) Criterii generale de individualizare in cazul pers. juridice – acelasi art 74 + art. 137 (3) NCp – cuantumulsumei corespunzatoare zilelor-amenda: in cazul pers. juridice cu scop lucrativ = cifra de afaceri;/ alte pers.juridice = valoarea activului patrimonial + celelalte obligatii ale acesteia; (criterii speciale)

1. Stari si circumstante in cadrul individualizarii pedepsei;

= cauze care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, fiind clasificate dupa mai multe criterii;

40

a) Stari = fapte, situatii cu semnificatie in ceea ce priveste gradul de pericol social al faptei si depericulozitate a faptuitorului (ex: recidiva, infr. continuata, concurs etc) ≠ circumstante = situatii, calitati exterioarecontinutului infr. ce se refera la fapta si la ambianta ei ori faptuitor si biografia acestuia; importanta delimitarii: = subraportul efectelor ce se produc asupra pedepsei in caz de concurs de stari/circumstante = starile de agravare sau deatenuare produc efect fiecare in parte asupra pedepsei, succesiv, pe cand la concursul de circumstante, are loc o singuraatenuare sau agravare, oricate ar fi;

b) cauze generale = au influenta pentru toate infractiunile si sunt prevazute in Partea Generala (starile +circumstantele prevazute in Partea generala a NCp) ≠ cauze speciale = au influenta numai cu privire la aumite infr. (ex:art. savarsirea infr. de coruptie ori de serviciu de catre alte pers. decat functionarii publici, caz in care limitele speciale sereduc cu o treime – art. 308 NCp); importanta delimitarii: = aceeasi imprejurare este prevazuta si drept cauza generala,respectiv cauza speciala = valorificarea cauzei speciale, ca efect al regulii specialul deroga de la general.

c) circumstante legale = cele aratate de legiuitor si al caror caracter univoc, atenuant sau agravant esteobligatoriu pentru instanta judecatoreasca ori de cate ori acestea exista in realitate (ex: cele prevazute de art. 75 si 77NCp); ≠ circumstantele judiciare = imprejurari caracterizate ca atenuante de instanta de judecata care apreciaza existentaacestora in raport cu fapta savarsita si cu faptuitorul + retinerea lor este lasata la latitudinea instantei, dar odata retinute,dobandesc efectul atenuant al circumstantelor atenuante legale; !!! Nu mai pot fi retinute circumstante atenuantejudiciare!!!

d) circumstante reale = sunt legate de fapta ≠ circumstantele personale = sunt legate de pers. infractorului;Importanta: art. 50 NCp;

e) circumstante cunoscute ≠ necunoscute infractorului = au importanta cu privire la aplicarea in concret aunei dispozitii penale (Ex: art. 30 – 3 – nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu acunoscut-o la data savarsirii infr./ cele atenuante produc acelasi efect indiferent de caracterul cunoscut/necunoscut);

f) Circumstante anterioare, concomitente sau subsecvente infractiunii;

2. Circumstante atenuante;

= starile, imprejurarile, calitatile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsiriiinfr., ce au legatura cu fapta infractionala ori cu faptuitorul si care releva un pericol mai scazut al faptei ori opericulozitate mai redusa a infractorului, fiind exterioare continutului infractiunii, avand caracter intamplator;

A) Circumstante atenuante legale – art. 75 (1) NCp;

1. Provocarea (art. 75-1) – exista atunci cand infr. s-a savarsit sub stapanirea unei puternici tulburari/emotiideterminata de o provocare din partea pers. vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii pers. sauprin alta actiune ilicita grava; conditiile: a) Existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoaneivatamate = violenta psihica/ fizica, printr-o atingere grava a deminitatii pers., prin alte act. ilicite grave; b) actulprovocator al victimei sa determine o puternica tulburare sau emotie infractorului; c) sub stapanirea puterniceitulburari sau emotii infractorul sa fi savarsit infr. = actul poate sa fie si anterior, chiar daca infractorul nu a fost prezentla actul de provocare, dar a luat cunostinta despre acesta imediat ori a constatat imediat urmarile actului de violenta comis,care s-a indreptat chiar si impotriva altei pers.; d) Infr. sa se fi indreptat impotriva provocatorului = din eroare,infractorul riposteaza imp. altei persoane = scuza provocarii; daca insa are dubii cu privire la acesta = NU mai existaprovocare; indeplinirea cumulativa a acestor conditii, obliga instanta de judecata sa retina aceasta circumstanta sisa ii dea efectul cuvenit;

41

2. Depasirea limitelor legitimei aparari (art . 75 – 2) (exces scuzabil) = depasirea limitelor legitimei aparariinu se datoreaza tulburarii sau temerii in care se afla cel ce face apararea, iar fapa este infr. ≠ excesul neimputabil =depasirea limitelor unei aparari proportionale cu gravitatea atacului, din cauza tulburarii sau temerii in care s-a aflat cel ceface apararea; Conditii: i) faptuitorul sa se fi aflat, la inceput, in legitima aparare; ii) sa fi depasit limitele legitimeiaparari, iar aceasta depasire sa nu se intemeieze pe tulburarea sau temerea acestuia;

3. Depasirea limitelor starii de necesitate (art. 75 – 3) - in momentul savarsirii faptei necesare pentru asalva de la un pericol iminent una dintre valorile sociale si care nu putea fi inlaturat altfe, sa-si fi dat seama ca pricinuiesteurmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat (art. 20 + interpretarea per acontrario a excesului neimputabil) daca nu si-a dat seama = exces neimputabil (se inlatura caracterul penal al infr.);

4. Acoperirea integrala a prejudiciului material cauzat prin infractiune – nu trebuie sa mai astepte sa fieobligat pe cale judecatoreasca la o astfel de reparatie si presupune: a) prin savarsirea infr. sa se fi cauzat un prejudiciumaterial; b) repararea prejudiciului sa se faca in cursul urmaririi penale sau al judecarii, pana la primul termen dejudecata; c) faptuitorul (!!) sa nu mai fi beneficiat de aceasta circumstanta atenuanta intr-un interval de 5 ani anteriorcomiterii faptei; d) repararea prejudiciului trebuie sa se faca integral; e) infr. prin care s-a produs prejudiciul material sanu faca parte dintre cele enumerate in art. 75 (1) lit. d) NCp (contra persoanei, talharie, furt calificat, piraterie, ultraj, ultrajjudiciar, infr. contra sanatatii publice etc);

B) Circumstante atenuante judiciare – art. 75 (2) NCp;

1. Eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii – se iau inconsiderare dupa comiterea faptei si presupun o cainta activa din partea infractorului, incercarea de reparare aprejudiciului etc – in acest ultim caz, repararea integrala a prejudiciului in cazul infr. expres prevazute de art. 75 (1) lit. d)NCp nu constituie circumstanta atenuanta legala, insa acesta conduita ar putea fi retinuta ca circumstanta atenuantajudiciara in masura in care se completeaza cu alte manifestari de conduita ce se inscriu in “eforturile depuse.” + aceastacircumstanta se poate retine si in cazul desistarii sau impidicarii producerii rezultatului daca pana la acel moment nu s-arealizat continutul unei alte infractiuni;

2. Imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitateainfractorului (art 75 – 2, lit. b) NCp); - ex: savarsirea infr. in stare de intoxicatie involuntara cu alcool sau alte substantepsihoactive, dar care a putut totusi sa-si de seama de act. sau inactiunile sale + atitudinea infractorului dupa savarsireainfractiunii rezultand din prezentarea sa in fata autoritatii, cooperarea sincera in cursul procesului, inlesnirea descopeririiori arestarii participantilor – desi nu mai este prevazuta in mod expres;

C) Efectele circumstantelor atenuante;

1) Asupra pedepselor principale in cazul persoanei fizice - art. 76 NCp = limitele speciale ale pedepseiprevazute de lege pentru infr. savarsita se reduc cu o treime. In cazul in care limitele speciale prevazute de lege nu suntdivizibile cu 1/3, se vor aplica dispozitiile art. 186 NCp privind calculul timpului a) inchisoare alternativ cu amenda =se alege una dintre pedepse ale carei limite se vor reduce cu o treime, iar apoi se va stabili pedepasa; b) amenda = limitele(zilelor-amenda) se vor reduce cu o treime, dar cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda nu este influentat deexistenta circumstantei + aplicarea art. 61 (3) – se va tine seama de situatia materiala a condamnatului + obligatiile legaleale acestuia fata de pers. aflate in intretinere; c) inchisoare + amenda pentru o infr. prin savarsirea careia s-a urmaritobtinerea unui folos patrimonial = art. 62 NCp – amenda va fi determinata prin raportare la inchisoare, neputand firedusa ca efect al circumstantelor atenuante; efectele circumstantelor atenuante privesc DOAR pedepsele principale!!Pedepsele complementare se aplica intre limitele prevazute de lege indiferent de retinerea sau nu a circumstantelor;

42

2) Efectele in cazul pluralitatii de circumstante atenuante – constatarea si retinerea in favoareainfractorului a mai multor circumstante atenuante nu are ca efect o pluralitate de atenuari – reducerea limitelor speciale alepedepsei se face o singura data, dar poate influenta masura in care se poate reduce pedeapsa (art. 76-3NCp);

3) Efectele circumstantelor atenuante in cazul pedepsei detentiunii pe viata – daca se retine circumstantaatenuanta se va aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani (art. 76-2);

4) Efectele circumstantelor atenuante asupra pedepselor principale in cazul persoanei juridice – art. 147(1) NCp – limitele de pedeapsa ale amenzii (zile-amenda) vor fi reduse cu o treime, iar cuantumul sumei corespunzatoareunei zile-amenda nu este influentat de circumstanta atenuanta, ci stabilit in functie de cifra de afaceri (in cazul pers.juridice cu scop lucrativ) + valoarea activelor patrimoniale si celelalte ob. (in cazul celorlalte pers. – art. 137 -3);

3. Circumstantele agravante;

= starile, situatiile, imprejurarile, calitatile, alte date ale realitatii, exterioare continutului infr., anterioare,concomitente, subsecvente savarsirii infractiunii, ce au legatura cu fapta infractionala ori cu infractorul si care reflecta ogravitate mai ridicata a faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului (art. 77-78 NCp); Acestea sunt:

A) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna (art. 77-1) – sporeste indraznealafaptuitorilor, prin cooperarea acestora se asigura consumarea infr. + circumstanta este realizata indiferent daca toate celetrei persoane raspund penal, fiind suficient ca una sa comita fapta cu vinovatia ceruta de lege, iar ceilalti doar sa contribuiela savarsire; + circumstanta reala care se rasfrange asupra tuturor in masura in care ceilalti au cunsocut-o/ prevazut-o; !!!Aceasta circumstanta nu se mai aplica daca in continutul agravant al infr. intra ca element circumstantial, savarireafaptei de doua sau mai multe persoane impreuna, imprejurare ce se valorifica o singura data, ca element circustantial(ex: agresiunea sexuala in varianta agravata – doua sau mai multe pers. impreuna – art. 219 NCp);

B) Savarsirea faptei prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante (art. 77 – 1, lit. b) -savarsirea prin cruzimi denota o salbaticie in comiterea infractiunii, suferinte cauzate victimei, iar cruzimea poate fiprevazuta si ca element circumstantial al omorului calificat (art. 189 NCp), situatie in care se va valorifica doar ca elementcircumstantial. + supunerea la tratamente degradante = utilizarea unor mijloace de natura a umili victima circumstanta reala ce se rasfrange asupra tuturor participantilor in masura in care au conoscut-o/ prevazut-o.

C) Savarsirea infr. prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane ori bunuri – ex:otravirea apei ori a alimentelor ce sunt servite mai multor persoane ori distrugerea bunurilor se realizeaza prin incendiere,prin provocare de explozii etc) = circumstanta reala;

D) Savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor –este imprejurare agravanta pentru majorul care s-a folosit de lipsa de experienta a minorului – majorul trebuie sa ficunoscut ca la comiterea infr. coopereaza cu un minor + eroarea cu privire la varsta minorului inlatura circumstantaagravanta + nu are importanta daca minorul raspunde sau nu penal + circumstanta reala;

E) savarsirea infr. profitand de starea de vadita vulnerabilitate a pers. vatamate, datorata varstei, starii desanatate, infirmitatii sau altor cauze – varsta prea inaintata sau prea mica pentru a putea intelege si a se apara impotrivaunor violente fizice ori acte ilicite sau starea de sanatate, de somnolenta cauzata de medicamente, diferenta de forte etc –este posibila retinerea acestei cauze doar in masura in care infractorul a cunoscut starea victimei, stare pe care nu aprovocat-o, dar a profitat de ea + circumstanta reala;

F) savarsirea infr. in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau cu alte substante psihoactive, cand a fostprovocata in vederea comiterii infr. – reflecta periculozitatea infractorului care isi provoaca aceasta stare pentru a prindemai mult curaj in savarsirea faptei; Cand aceasta este prevazuta si ca element circumstantial agravant al infr. respective, seva retine doar ca element circumstantial + intoxicatia preordinata = circumstanta personala, dar se poate converti, ca sipremeditarea, in reala;

43

G) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, destarea de asediu sau de starea de urgenta – infractorul se detaseaza prin egosimul sau de astfel de situatii pentru a savarsiinfr. = circumstanta reala;

H) savarsirea infr pentru motive legate de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala,opinie ori apartenenta politica, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectieHIV/SIDA ori pentru alte imprejurari de acelasi fel, considerate de faptuitor drept cauze de inferioritate ale uneipersoane in raport cu celelalte – are drept scop prevenirea si combaterea oricaror forme de discriminare; conditii: victimasa se identifice in una dintre aceste situatii + infractorul sa fi savarsit infr. pe temeiul acestora ; aceste situatii fie suntprevazute in varianta tip, fie ca element circumstantial agravant in continutul calificat al diferitelor infr., astfel ca se varetine ca circumstanta agravanta doar in masura in care nu se regasesc sub aceste forme in continutul infr. + circumstantaagravanta personala!!

Efectele circumstantelor agravante;

A) Efectele circumstantelor agravante in cazul persoanei fizice ;

Regula = agravarea facultativa a pedepsei in cazul comiterii circumstantelor agravante cu privire DOAR lapedepsele principale! :

a) Se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special, iar daca maximul special este neindestulator, incazul inchisorii se poate adauga un spor de 2 ani, care nu poate depasi o treime din acest maxim + in cazul amenzii sepoate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special; ex: 1-5 ani = maxim 5 ani sau 5 + 1 an si 8 luni (o treimedin maxim special, pentru ca 2 ani ar depasi); pedeapsa principala se aplica intr-o singura etapa, dintr-odata, intreminimul special prevazut de lege si maximul special, care include si sporul; b) pedepse principale alternative = stabilireaintai a unei pedepse care se va agrava potrivit regulii de mai sus – pedeapsa detentiunii pe viata nu mai poate fi agravata;c) pedeapsa inchisorii, agravata sau nu + amenda potrivit art. 62 NCp = amenda va fi determinata prin raportare lapedeapsa inchisorii, fara agravare;

B) Efectele circumstantelor agravante in cazul persoanei juridice – acelasi regim ca in cazul pers. fizice (art.147 NCp); ex: 60-180 zile-amenda = intre 60 + eventual 60 (o treime din 180) + 180 = intre 60-240 zile-amenda;

4. Concursul intre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei;

art. 79 NCp – ordinea in care se da eficienta cauzelor de agravare si atenuare circumstanteatenuante/agravante in continutul agravant/atenuant al infr = nu mai exista concurs, intrucat ele vor fi valorificate doarca element circumstantial + se vor aplica mai intai circumstantele atenuante si apoi cele agravante;

a) concursul numai intre cauzele de atenuare – art. 79 (1) NCp – cand in cazul aceleiasi infr. suntincidente doua sau mi multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute delege pentru infr. savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuantesi cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine intai se vor reduce la jumatate limitele sepciale prevazutede lege pentru infr. savarsita daca este incidenta tentativa (art. 33-2), iar apoi se va da efect circumstantelor atenuante prinreducerea cu o treime a limitelor injumatatite ca efect al tentativei prin aplicarea succesiva a cauzelor de atenuare nuva fi admisa coborarea pedepsei sub minimul general;

b) Concursul numai intre cauzele de agravare – art. 79 (2) NCp - daca sunt incidente doua sau mai multedispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilorprivitoare la circumstantele agravante (pedeapsa putand fi majorata cu inca 2 ani), infractiune continuata (la care seadauga inca 3 ani), concurs sau recidiva; prin aplicarea succesiva a cauzelor de agravare nu va fi admisa depasireamaximului general daca prin aplicarea acestora, se indeplinesc conditiile de la art. 39 (2)/ 43 (3) instanta poate aplicadetentiunea pe viata;

44

c) Concursul intre cauzele de atenuare si cele de agravare – art. 79 (3) – cand in cazul aceleiasi infr. suntincidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitelespeciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infr. savarsita se reduc conform art. 79 (1), dupa care limitele de pedeapsarezultate se majoreaza conform aceluiasi art., alin (2) – ex: intai se reduc limitele ca incidenta a tentativei, iar apoi seagraveaza limitele injumatatite cu inca 2 ani;

d) In cazul minorilor – efectele cauzelor de agravare sau atenuare, indiferent daca sunt stari saucircumstante, nu vor influenta limitele intre care se vor lua masurile educative, putand fi evidente doar in alegerea uneimasuri educative mai usoare/grave.

Sectiunea a III-a

Individualizarea judiciara a executarii pedepselor

= instanta de judecata, tinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor (art. 74), cat si de starile side circumstantele in care a fost comisa fapta, va stabili si aplica pedeapsa ce urmeaza sa fie executata de condamnat. Cutoatea acestea, legea prevede posibilitatea pentru instanta de judecata de a individualiza pedeapsa intr-un alt mod decatacela care presupune executarea ei. Masurile pe care instanta le poate lua in acest sens sunt prevazute de Codul penal intr-o succesiune crescatoare a severitatii acestora, si anume:

1. Renuntarea la aplicarea pedepsei ;

= o modalitate de inlocuire a raspunderii penale cu o raspundere administrativa, avand in vedere ca, in urmarenuntarii la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment, iar avertismentul este o sanctiune de naturaadministrativa; operatiunea de individualizare a pedepsei presupune cel putin stabilirea unei durate sau cuantumulpedepsei (art. 74-1), ori, in acest caz, nici macar nu se stabileste durata sau cuantumul nu este o veritabila masura deindividualizare a pedepsei; insa, prin reuntarea la aplicarea pedepsei instanta de judecata apreciaza ca reeducareainfractorului poate avea loc si fara a fi necesar sa ajunga la stabilirea unei pedepse ce s-ar dovedi inoportuna din cauzaconsecintelor pe care le-ar avea asupra pers. acestuia.

Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei (art. 80 NCp);

a) Conditiile cu privire la infractiunea savarsita – i) infr. este de o gravitate redusa si se apreciaza inconcret , dupa natura si intinderea urmarilor produse (urmari materiale, morale etc), a mijloacelor folosite (mijloacepericuloase in folosirea lor pentru persoane/bunuri) + modul si imprejurarile in care a fost comisa infr. (dispret fata devalorile sociale) + motivul si scopul urmarit (care pun in evidenta forma de vionovatie, prin savarsirea infr. obtinandu-seavantaje materiale etc); ii) pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. savarsita este inchisoarea de cel mult 5 ani – desi nue prevazut expres, conditie indeplinita si in cazul pedepsei amenzii (indiferent de limite) + inchisoare de cel mult 5 anialternativ cu amenda = o apreciere a gravitatii infr. in abstract + in caz de concurs de infr., renuntarea se poate dispunenumai daca pentru fiecare infr. sunt indeplinite conditiile de mai sus (Art. 80-3) + daca infr. concurente au fost judecateseparat, se va dispune renuntarea numai daca va exista o hot. de renuntare pentru fiecare infr. concurenta;

b) Conditii cu privire la infractor – i) infractorul sa nu mai fi suferit anterior o condamnare – conditieindeplinita si atunci cand acea condamnare a fost pronuntata pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala,infr. amnistiata sau daca pentru condamnarea anterioara a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare(art. 80-2) +infr. comise in timpul minoritatii pentru care s-au aplicat pedepse in baza dispozitiilor Codului Penal din 1969!!! hotararile prin care, fata de inculpat, s-a luat, in timpul minoritatii, o masura educativa, caz in care infractoruldevenit major nu are vocatie la masura renuntarii la aplicarea pedepsei, doar in masura in care au trecut 2 ani de laexecutarea sau considerarea ca executata a unei masuri educative si pana la savarsirea unei noi infr. de catre pers.majora; ii) fata de infractor sa nu se mai fi dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori dateiinfr. pentru care este judecat; iii) infractorul sa nu se fi sustras de la urmarirea penala ori de la judecata sau sa nu fiincercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la rasp. penala a autorului sau a participantilor(art. 80);

45

c) Aprecierea instantei ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna – se constata prin raportare la pers.infractorului, conduita avuta anterior savarsirii infractiuni, efeorturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuareaconsecintelor infr., precum si posibilitatile sale de indreptare (art. 89-1); indeplinirea conditiilor nu creeaza “un drept”pentru infr. de a beneficia de masura renuntarii aplicarii pedepsei, ci ii da “vocatie” la aceasta, lasandu-se la apreciereainstantei o astfel de masura de individualizare;

Efectele renuntarii la aplicarea pedepsei; a) persoana fata de care s-a dispus renuntarea nu este supusa niciuneidecaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infr. savarsita, intrucat nu exista o hot. de condamnare (art. 82)b) nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a ob. civile prevazute in hot. + atrage aplicarea unuiavertisement;

Avertismentul consta in prezentarea motivelor de fapt care au det. luarea acestei masuri (=conditiile privind luareaacestei masuri) + atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va maicomite infr. + in caz de concurs de infr = un singur avertisment, indiferent daca infr. concurente sunt judecate in aceeasicauza si nu se dispune cate o masura de renuntare pentru fiecare infr. in parte;

Anularea renuntarii la aplicarea pedepsei – se dispune cand: a) pers. fata de care s-a dispus renuntarea a savarsit onoua infr. inainte de ramanerea def. a hot. de renuntare la aplicarea pedepsei; b) infr. ce atrage anularea sa fiedescoperita in termen de 2 ani de la ramanerea def. a hot. prin care s-a dispus renuntarea; c) pentru infr. savarsita s-astabilit o pedeapsa, fiind indeplinita aceasta conditie si atunci cand pedepasa pentru infr. ce atrage anularea, a fost stabilitadupa implinirea termenului de 2 ani = este cunoscut cuantumul sau durata se exclude renuntarea; + anuland masurarenuntarii se face aplicarea dispozitiilor privind concursul de infr., recidiva, pluralitate intermediara, nemaifiindposibila nici renuntarea/amanarea aplicarii in cazul pedepsei rezultante, pe motiv ca, in urma anularii se dispune ocondamnare = o solutie de rezolvare a actiunii penale alaturi de renuntare sau amanarea aplicarii pedepsei – art. 581NCPp);

Caz special in care se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei – chiar daca nu sunt indeplinite conditiile,masura renuntarii poate fi dispusa si fata de inculpatul acuzat de savarsirea infr. prevazute in art. 4 din Legea 143/2000privind prevenirea si combaterea traficului ilicit de droguri daca, pana la momentul pronuntarii hot., inculpatul respectaprotocolul programului integrat de asistenta a pers. consumatoare de droguri.

2. Amanarea aplicarii pedepsei;

= o masura de individualizare a pedepsei prin care instanta, dupa ce stabileste durata sau cuantumul pedepsei,apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu eset necesara, dar se impune supravegherea conduitei infractoruluipentru o perioada determinata (termen de supraveghere) spre deosebire de renuntarea la aplicarea pedepsei,amanarea presupune stabilirea cuantumului sau duratei pedepsei + supravegherea conduitei infractorului pe o perioadadeterminata; asemanator renuntarii, sub aspect procesual penal = una dintre solutiile la care instanta poate ajunge inrezolvarea actiunii penale;

Conditiile amanarii aplicarii pedepsei;

a) cu privire la infractiunea savarsita – i) masura se poate dispune daca pedeapsa stablita, inclusiv incazul concursului, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani – cond. indeplinita si in cazul in care pedeapsarezultanta nu depaseste 2 ani la care s-a adaugat amenda stabilita pentru o infr. concurenta + pedeapsa cu inchisoarea decel mult 2 ani la care se adauga amenda in codnitiile art. 62 NCp; ii) pedeapsa prevazuta de lege pentru infr. savarsitaeste inchisoarea mai mica de 7 ani;

b) Conditii cu privire la infractor – i) infractorul nu a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsainchisorii – cond. indeplinita si atunci cand condamnarea anterioara era la pedeapsa amenzii/ in timpul minoritatii/ candcondamnarea a fost pronuntata pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legea penala, infr. amnistiata sau daca pentrucondamnarea anterioara a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare; (art. 83-1); ii) infractorul si-amanifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii (Art. 83-1) – este necesar acest acord,

46

(chiar daca infractorul ar fi pensionat medical/sufera de un handicap fizic ce face imposibila prestarea muncii) intrucatinstanta poate dispune, pe parcursul termenului de supraveghere, fata de pers. in cauza obligatia de a presta o muncaneremunerata, acest lucru nu inseamna ca instanta va si dispune masura; iii) infractorul sa nu se fi sustras de laurmarirea penala/judecata/sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspunderepenala a autorului sau participantilor;

c) aprecierea de catre instanta ca aplicarea unei pedepse nu este necesara – se face in raport de pers.infractorului/de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr., posibilitatile sale deindreptare obligativitatea prezentarii motivelor care au det. luarea acestei masuri + atentionarea infractorului asupraconduitei sale viitoare si a consecintelor care decurg din savarsirea din nou a unei infr. sau nu va respecta masurile desupraveghere ori nu va executa obligatiile ce-i revin pe durata termenului (art. 83-4); se naste doar “vocatia”infractorului la aplicarea acestei masuri;

Termenul de supraveghere = supunerea sub supraveghere pe o perioada de 2 ani a infractorului, termen care incepesa curga de la data ramanerii definitive a unei hot. prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei (art. 84), pe parcursulcaruia conduita infractorului va fi supravegheata de catre serviciul de probatiune (reg. in Legea 252/2013). pe duratatermenului, pers. in cauza trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile pe care instanta i le vastabili;

A) Masurile de supraveghere

a se vedea art. 85 (1) NCp – impunerea acestor masuri decurge din lege, instanta neavand posibilitatea dea impune respectarea doar a unora dintre ele, iar datele cu privire la acestea se vor comunica serviciului de probatiune;reglementarea acestor masuri este prevazuta in legea 253/2013;

B) Obligatiile de supraveghere;

a se vedea art. 85 (2) NCp - instanta poate (facultativ) impune persoanei fata de care s-a dispus masuraamanarii pedepsei sa executa una sau mai multe obligatii, persoana in cauza trebuind sa indeplineasca integral obligatiilecivile stabilite prin hot., cel mai tarziu cu 3 luni inainte de exprirarea termenului de supraveghere;

Modificarea sau incetarea obligatiilor – daca au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii,fie diminuarea sau sporirea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in modcorespunzator pentru a asigura pers. supravegheate sanse sporite de indreptare + incetarea obligatiilor se dispune de catreinstanta de judecata si priveste unele dintre obligatiile pe care le-a impus pers. supravegheate cand apreciaza camentinerea acestora nu mai este necesara.

Efectele amanarii aplicarii pedepsei = are efecte imediate si definitive;

efectele imediate = neaplicarea pedepsei principale (amenda/inchisoare), implicit neaplicarea pedepselorcomplementare + pers. in cauza nu va fi supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar puteadecurge din infr. savarsita (art. 90) + nu produce efecte asupra masurilor de siguranta (ele se vor realiza);

efectele definitive = presupun indeplinirea cumulativa a regulilor: a) daca pana al exprirarea termenuluide supraveghere pers. supravegheata nu a savarsit o noua infr.(daca o savarseste, dar este descoperita dupaimplinirea termenului de supraveghere, totusi, pedeapsa principala nu mai poate fi aplicata si executata); b)daca nu s-a dispus revocarea amanarii aplicarii pedepsei; c) daca nu s-a descoperit o cauza de anulare;

Revocarea amanarii aplicarii pedepsei;

= sanctiunea prevazuta de lege pentru conduita necorespunzatoare a pers. supravegheate pe parcursul termenuluide supraveghere si atrage aplicarea pedepsei ce fusese aplicata. Trebuie constatat in termenul de supraveghere, dar sepoate aplica si dupa implinirea acestuia; poate fi obligatorie sau facultativa;

A) Revocarea obligatorie (art. 88 -1-3) = a) pers. supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile desupraveghere sau nu executa obligatiile impuse; b) pana la expirarea termenului de supraveghere, pers. in cauza nu

47

indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hot., afara de cazul in care pers. dovedeste ca nu a avut nicioposibilitate sa le indeplineasca; c) dupa amanarea aplicarii pedepsei, pers. supravegheata savarseste o noua infractiune cuintentie sau intentie depasita, infr. care trebuie sa fie descoperita in termenul de supraveghere si pentru care sa sepronunte o condamnare chiar si dupa expirarea termenului pluralitatea de infr. ce ia nastere ≠ de recidiva/pluralitateintermediara, intrucat nu exista o condamnare, ci o amanare a aplicarii pedepsei acea pluralitate = concurs de infr. art. 88 (3) NCp – pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si pedeapsa pentru noua infr. se calculeaza potrivitdispozitiilor de la concurs de infr.

B) Revocarea facultativa a amanarii aplicarii pedepsei (art. 88 -4) – daca infr. savarsita ulterior este dinculpa!! instanta poate decide mentinerea masurii amanarii, iar pentru infr. din culpa poate sa dispuna aplicarea siexecutarea pedepsei sau chiar amanarea aplicarii, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute in art. 83 NCp daca s-a optat pentru revocarea amanarii = nu se poate dispune amanarea pentru cea de-a doua infr., intrucat cele douasunt concurente si se vor contopi potrivit dispozitiilor de la concursul de infr. + daca infr. din culpa a fost savarsita intimpul termenului de supraveghere, dar s-a descoperit dupa implinirea acestuia nu se mai poate dispune revocareaamanarii;

Anularea amanarii aplicarii pedepsei; se dispune daca: a) pers. supravegheata a savarsit anterior dispuneriimasurii amanarii o infr. (indiferent de forma de vinovatie); b) aceasta infr. sa fie descoperita in cursul termenului desupraveghere; c) pt. infr. respectiva sa se aplice pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului de supraveghere; poate lua nastere un concurs de infr,/recidiva/pluralitate intermediara; in caz de concurs de infr. = instanta poatedispune amanarea aplicarii pedepsei rezultante daca sunt indeplinite cond. art. 83 – dispozitii inaplicabile, intrucat:anularea amanarii s-a facut ca urmare a aplicarii pedepsei cu inchisoarea ptr infr. anterioara rezultanta va fi si eaaplicata + dispunandu-se anularea revocarii = aplicarea si executarea pedepsei!

Cazuri speciale in care se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei; a) infr. de abandon de familie – daca, panala ramanerea def. a hot. de condamnare, inculpatul isi indeplineste ob. de intretinere si ajutor, chiar daca nu suntindeplinite conditiile; b) infr. de impiedicare a aceesului la invatamantul general obligatoriu – daca se asigura reluareacursurilor de catre minor pana la ramanerea def. a hot. de condamnare a inculpatului; c) in cazul inculpatului acuzat detrafic ilicit de droguri si care a fost inclus in circuitul integrat de asistenta al persoanelor consumatoare de droguri, daca,pana la ramanerea definitiva a a hot., inculpatul respecta protocolul programului;

3. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;

= masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei prin care instanta, dupa ce stabileste durata oricuntumul pedepsei, dispune aplicarea acesteia si, totodata, apreciaza ca, in raport de pers. infractorului, de conduitaavuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr.,precum si de posibilitatile sale de indreptare, nu este necesara si executarea ei, dispunand, in consecinta, suspendareaexecutarii pe un termen de supraveghere; spre deosebire de renuntarea si amanarea aplicarii pedepsei, suspendareaexecutarii NU mai reprezinta o solutie la care instanta poate ajunge in rezolvarea actiunii penale, sub aspect procesualpenal, intrucat suspendarea presupune dispunerea unei hotarari judecatoresti.

Conditiile de aplicare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 91);

a) Conditii cu privire la pedeapsa aplicata – i) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infr., sa fieinchisoarea de cel mult 3 ani – nu se dispune daca: pedeapsa aplicata = amenda (poate fi dispusa amanarea, daca suntindeplinite conditiile); inchisoare + amenda in cond. art. 62 NCp = amenda se executa, chiar daca executarea inchisorii afost suspendata sub supraveghere (art. 91-2) daca poate instanta sa dispuna suspendarea executarii pedepsei (atat ainchisorii, cat si a amenzii) in cazul pedepsei aplicate pentru concursul de infr. desi neprevazut expres, doctrina aconturat opinia conform careia pedeapsa amenzii se executa si atunci cand aceasta a fost stabilita pentru o infr.concurenta si a fost adaugata (in cond. art. 39 -1) la pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 3 ani (numai executarea inchisoriifiind posibila); + nu se mai poate dispune suspendarea executarii pedepsei daca aplicarea acesteia a fost initial amanata,dar, ulterior, amanarea a fost revocata;

48

b) Conditii cu privire la infractor – i) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisoriimai mare de un an ( este indep. cond. cand condamnarea este: un an/ < un an/ amenda/ o condamnare la inchisoareaplicata unui minor pe baza dispozitiilor din Codul penal din 1969/ pentru o fapta care nu mai este prevazuta de legeapenala/infr. aministiata/ infr. savarsita din culpa/ pentru infr. anterioara a intervenit reabilitarea sau s-a implinit termenulde reabilitare) vizeaza condamnarile de care nu se tine cont la stabilirea starii de recidiva recidivistii sunt exclusi dela suspendarea executarii pedepsei; ii) sa existe un acord de prestare a unei munci in folosul comunitatii – intrucatinstanta poate sa dispuna pe parcursului termenului o munca neremunerata in folosul comunitatii; iii) infractorul sa nu sefi sustras de la urmarirea penala ori de la judecata sau sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori aidentificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;

c) Aprecierea instantei – prin raportare la pers. infractorului, conduita avuta anterior savarsirii infr.,eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infr., posibilitatile sale de indreptare +obligativitatea prezentarii motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea/care au det. luarea acestei masuri + atentionareacondamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai savarsi infr. sau daca nu varespecta masurile, respectiv indeplini ob. ce ii revin pe durata termenului de supraveghere aceste conditii dau nastere“vocatiei” de a dispune de aceasta masura;

Termenul de supraveghere – durata suspendarii executarii pedepsei = termen de supraveghere = intre 2 si 4 ani,fara a putea fi mai mica decat durata pedepsei aplicate si se calculeaza de la data ramanerii def. a hot. prin care se dispunesuspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; pe durata acestui termen, pers. in cauza trebuie sa respecte masurile,respectiv obligatiile ce ii revin, si anume: masurile de supraveghere (a se vedea art. 93-1 NCp) = respectarea acestoradecurge din lege, instanta neavand posibilitatea de a impune respectarea doar a unora dintre ele, iar datele cu privire laacestea se comunica serviciului de probatiune (86 -1) + Obligatiile condamnatului (a se vedea art. 93-2 NCp) – instantaimpune, in mod obligatoriu, cel putin o obligatie si sa presteze munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioadacurpinsa intre 60-120 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poatepresta aceasta munca.

Supravegherea condamnatului; un rol important il are serviciul de probatiune, astfel: a) in supraveghereaexecutarii obligatiilor impuse condamnatului de a urma un curs de pregatire scolara sau de calificare profesionala +frecventa mai multe programe de reintegrare sociala + executarea muncii neremunerate in folosul comunitatii in perioada60-120 zile + indeplinirea integrala a ob. de catre condamnat cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului desupraveghere + supunerea unro tratamente sau ingrijiri medicale + parasirea Romaniei se face numai cu acdorul organelorabilitate care vor informa serviciul de probatiune. De asemenea – are rolul de a asigura executarea cat mai rapida a tuturormasurilor si obligatiilor si de a informa instanta de judecata in caz de neindeplinire sau de aparitie a unor motive carejustifica modificarea sau incetarea ob. impuse de instanta (a se vedea art. 93 si 94 NCp);

Modificarea sau incetarea obligatiilor – modificarea = impunerea unor noi ob., sporirea sau diminuarea conditiilorde executare a celor existente + incetarea = nu mai este necesara mentinerea unora dintre ob. impuse condamantului;

Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere;

efecte provizorii (imediate) – suspendarea executarii pedepsei inchisorii + pedepsei accesorii (pe duratatermenului de suspendare) + executarea pedepselor complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, executare cecurge de la data ramanerii definitive a hot. de condamnare prin care s-a dispus suspendarea + executarea masurilor desiguranta;

Efecte definitive – se produc de la implinirea termenului de supraveghere daca: a) cel condamnat nu asavarsit din nou o infr. descoperita pana la implinirea termenului de supraveghere; b) daca nu s-a dispus revocareasuspendarii executarii pedepsei; c) daca nu s-a descoperit o cauza de anulare – trebuie indeplinite cumulativ!

Revocarea suspendarii executarii pedepsei = sanctiunea care intervine pentru conduita condamnatului pentru cauzeulterioare ramanerii definitive a hotararii cu suspendarea executarii si parcursul termenului de supraveghere. Poate fiobligatorie sau facultativa;

49

Revocarea obligatorie – intervine daca: a) pe percursul termenului de supraveghere, pers. supravegheata,cu rea- credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse ori stabilite prin lege (art. 96NCp); b) nu indeplineste integral ob. civile stabilite prin hot., afara de cazul in care pers. dovedeste ca nu a avut nicioposibilbilitate sa le indeplineasca revocandu-se suspendarea = se executa pedeapsa; c) amenda + inchisoarea in cond.lui 62 NCp nu a fost executata sau, desi s-a dispus inlocuirea ob. de plata a amenzii cu ob. de apresta o muncaneremunerata in folosul comunitatii, nici aceasta munca nu a fost executata sau condamnatul a savarsit o noua infr.descoperita inainte de executarea integrala a ob. de munca in folosul comunitatii/ori nu si-a dat consimtatmantul la munca= instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei inchisorii la care va adauga pedeapsa inchisorii care a inlocuitamenda; d) a savarsit o noua infr. (intentie d/i/depasita), descoperita pana la implinirea termenului si pt. care s-apronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului, instanta, revocand suspendarea =executarea pedepsei; ia nastere recidiva/pluralitate intermediara, iar cele doua pedepse se vor contopi potrivitdispozitiilor corespunzatoare formei de pluralitate;

Revocarea facultativa – daca pe parcursul termenului de suppraveghere, cel condamnat a savarsit onoua infr. din culpa , descoperita pana la implinirea termenului de supraveghere si pentru care s-a pronuntat ocondamnare la pedeapsa inchisorii, chiar si dupa expirarea termenului; se poate mentine suspendarea + acodrasuspendarea chiar si pentru noua infr. daca sunt indeplinite conditiile (art. 91 NCp)/ daca se revoca suspendarea = celedoua pedepse se vor contopi potrivit dispozitiilor de la recidiva/pluralitate intermediara si se va executa pedeapsarezultanta.

Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere - intervine pentru cauze anterioare ramaneriidefinitive a hot. de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei si este numai obligatorie, daca: a) pers. condamnatamai savarsise o infr. pana la ramanerea def. a hot. de suspendare (indiferent de forma de vinovatie); b) pt. infr. anterioaras-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar si dupa expirarea termenului de supraveghere (daca este amenda = nu afecteazatermenul de supraveghere); c) infr. anterioara sa fie descoperita pana la exprirarea termenului de supraveghere dispunerea anularii = executarea pedepsei = nasterea unui concurs de infr./pluralitate intermediaara = contopirea, iarpedeapsa rezultanta poate fi suspendata daca sunt indeplinite conditiile – termenul se calculeaza de la data ramanerii def. ahot. de condamnare prin care s-a pronuntat anterior suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 97-2 NCp);

Suspendarea executarii pedepsei in cazurile speciale – infr. de abandon de familie + impidicarea accesului lainvatamantul general obligatoriu (ca la amanarea aplicarii pedepsei);

4. Calculul pedepselor;

A) Calculul pedepsei in caz de comutare sau inlocuire – art. 59 NCp = in caz de comutare/inlocuire apedepsei detentiunii pe viata cu inchisoarea = perioada de detentiune executata se considera ca parte executata dinpedeapsa inchisorii;

B) Durata executarii pedepsei – art. 71 NCp = se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa executepedeapsa si pana in ziua in care inceteaza sa execute pedeapsa (incluse ziua in care incepe + cea in care termina) + luna sianul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga (art. 186 NCp), iar indurata executarii intra atat timpul cat condamnatul a executat efectiv + spitalizarile (exceptie, nu intra in cazul in careboala a fost creata in mod voit de condamnat) + calculul timpului raportat la limitele de pedeapsa atunci cand acestea nusunt divizibile cu fractia de majorare = art. 186 (2+3) NCp;

C) Computarea duratei masurilor preventive privative de libertate – art. 72 (1) = timpul cat persoana a fostsupusa unei masuri preventive privative de libertate (retinere, arest, arest la domiciliu si arestare preventiva) se scade dindurata pedepsei inchisorii pronuntate pentru infr. comisa. (se scade si: perioada in care inculpatul a fost urmarit/judecatptr mai multe infr., chiar daca a fost condamnat pentru alta fapta, si in cazul condamnarii la amenda – prin inlaturarea intot sau in parte a zilelor-amenda, iar in cazul art. 62 – perioada in care pers. a fost supusa unei masuri preventive se scadedoar din durata pedepsei inchisorii)

D) Computarea privatiunii de libertate executata in afara tarii – art. 73 – privatiunea de libertate suferita instrainatate (ca urmare a unei pedepse cu inchisoare/amenda sau dispusa printr-o masura preventiva) ptr. infr. savarsite,

50

care se judeca si dupa legea penala romana conform principilor teritorialitatii, personalitatii, realitatii sau universalitatii sescade din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infr. de instantele romane, cu conditia ca hot. de condamnare straina safie recunoscuta de catre autoritatii potrivit legii penale.

5. Liberarea conditionata in cazul pedepsei inchisorii;

6. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata;

Capitolul II

Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii

Sectiunea I

Inlaturarea executarii pedepselor

Cauzele care inlatura executarea pedepsei:

1. Gratierea = o masura de clementa ce consta in inlaturarea, in totul sau in parte, a executarii pedepseiaplicate de instanta ori in computarea acesteia in una mai usoara, putand fi acdordata individual de catre PresedinteleRomaniei si colectiv, prin lege organica a Parlamentului. Ea se acorda si produce efecte in personam, dar poate fiacordata si in rem condamnatilor pentru anumite infr. sau la pedepse de o anumita gravitate (este reglementata in Legea546/2002 privind gratierea si procedura gratierii);

2. Felurile gratierii;

A) dupa modul de acordare in raport cu pers. carora li se acorda;

a) Gratierea individuala - in cazul pers. fizice - se acorda din oficiu sau la cererea pers. condamnate,aparatorul ori reprezentantul legal, sotul pers. condamnate, ascendenti, descendenti, frati, surori ori de copiii acesteia sitrebuie sa contina obligatoriu datele de identificare ale pers. condamnate si pedeapsa pentru care se solicita gratierea;pentru a decide asupra gratierii, Presedintele Romaniei poate solicita avize de la Ministerul Justitiei + infor. privind pers.condamnata de la alte autoritati; se acorda numai pentru pedepse sau masuri educative privative de libertate si nu areefecte asupra laturii civile si asupra masurilor administrative pronuntate intr-o cauza penala; !! Nu pot fi gratiateindividual pedepsele deja executate/ a caror executare nu a inceput din cauza sustragerii condamnatului de la executare/cele pronuntate cu suspendarea executarii sub supravegher/ cele complementare si accesorii!! Gratierea poate fi refuzatade beneficiarul ei atunci cand cererea de gratiere a fost facuta de o alta persoana, dar aceasta prevedere nu se aplica incazul condamnatului minor (= varsta condamnatului la data acordarii gratierii), iar decretul de gratiere nu poate fi revocat;in cazul persoanei juridice – cererea de gratiere poate fi facuta de catre reprezentantul legal sau avocatul acesteia + si inacest caz, Presedintele Romaniei poate cere info. de la Registrul de Comert sau alte autoritati + pot fi gratiate atatpedepsele principale, cat si cele complementare

b) Gratierea colectiva = acordata unui numar nedeterminat de pers. si priveste pedepse determinate prinnatura lor, cuantum ori durata si poate consta si in comutarea pedepsei

51

B) dupa criteriul conditiilor in care se acorda gratiere neconditionata = cand se acorda fara a impune inviitor beneficiarului ei anumite obligatii (cea individuala se acorda neconditionat) + gratiere conditionata = acordarea eieset conditionata de conduita beneficiarului pe o anumita perioada de timp (termen de definitivare a gratierii) constand innesavarsirea unei noi infr. – nerespectarea = revocarea gratierii + executarea pedepsei neexecutate ca urmare agratierii, cat si a pedepsei aplicate pentru noua infr. care nu se contopesc;

in ambele tipuri de gratieri pot fi prevazute anumite conditii cu privire la natura pedepsei, durata condamanrii,pers. condamantului care, fiind comune, nu constituie, asadar, criterii de diferentiere intre ele;

C) Dupa criteriul intinderii efectelor ce le are in raport cu pedeapsa – totala = cand priveste intreagapedeapsa aplicata condamnatului, chiar daca beneficiul ei este doar partial pentru condamant, fiindca pana la incidentaactului de gratiere acesta executase o parte din pedeapsa. + partiala = cand se inlatura executarea doar a unei parti dinpedeapsa;

Comutarea = forma gratierii care consta in inlocuirea pedepsei aplicate de instanta de judecata cu o pedeapsa dealta natura, mai usoara, iar prin legea de gratiere se prevede, in cazul comutarii, felul in care se realizeaza aceastaaratandu-se limitele noii pedepse.

3. Efectele gratierii – art. 160 NCp;

A) Efectele gratierii asupra pedepselor principale – gratierea inlatura executarea pedepsei nu inlaturacondamnarea si consecintele condamnarii (=antecedent penal, produce interdictii, incapacitati, decaderi etc) + de la dataacordarii gratierii = pedepasa se considera executata = incepe sa curga termenul de reabilitare + executarea pedepselorcomplementare; gratierea colectiva are ca obiect pedeapsa aplicata pentru o infr., si nu pedeapsa rezultanta dacapentru unele pedepse contopite este incidenta gratierea, aceasta va fi scoasa din contopire si daca va ramane o singurapedeapsa se va inlatura si sporul ce fusese aplicat ca urmare a concursului de infr. Gratierea individuala vizeaza numaipedeapsa rezultanta. + gratierea are ca obiect pedeapsa ce urmeaza a se aplica pentru o infr savarsita inainte deadoptarea actului de gratiere – produce efecte de la data ramanerii definitive a hot. de condamnare; in caz de infr.continue, continuate, de obicei = incidenta actului reclama epuizarea acestora mai inainte de data adoptarii actului degratiere = ultimul act de executare; in cazul infr. progresive – data savarsirii act. sau inactiunii trebuie sa fie anterioaralegii de gratiere + pedeapsa stabilita pentru infr. savarsita (raportata la rezultatul produs) sa se incadreze in conditiile degravitate prevazute in legea de gratiere; in cazul gratierii conditionate – pedeapsa se considera stinsa tot de la dataadoptarii actului de gratiere, daca beneficiarul nu savaseste o nou infr. care sa conduca la revocarea gratierii + gratierea nuproduce efecte asupra pedepselor pentru care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei!

B) Efectele gratierii asupra pedepsei a carei executare a fost suspendata sub supraveghere – gratierea nuare efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata sub supraveghere (cea individuala), in afara cazul in care sedispune altfel prin actul de gratiere (cea colectiva) in acest caz, este vorba despre o gratiere postcondamnatorie, nuantecondamnatorie, intrucat pedepasa nu este executabila; ratiunea unei astfel de reglementarii rezida, mai ales, ingratierea conditionata, astfel: a) in cazul gratierii conditionate = daca atat in termenul de supraveghere al suspendarii, catsi in termenul de definitivare al gratierii conditionate, condamnatul savarseste o noua infr., aceasta poate atrage atatrevocarea suspendarii executarii pedepsei (= executarea pedepsei potrivit dispozitiilor de la recidiva/pluralitateintermediara), cat si revocarea gratierii legea de gratiere conditionata trebuie sa prevada, in caz de revocare agratierii, un efect similar, altfel s-ar putea inrautatii situatia condamantului; + daca cel condamnat savarseste moua infr.dupa exprirarea termenului de supraveghere = se produce efectul definitiv al suspendarii, iar gratierea ar ramane faraobiect, la fel si invers. + in cazul gratierii neconditionate asupra unei pedepse a carei executare a fost suspendata subsupraveghere va avea ca efect inlaturarea pedepsei, iar masura suspendarii va ramane fara obiect;

52

C) Efectele gratierii asupra pedepselor complementare si accesorii – art. 160 (2) – gratierea nu are efectasupra ped. complementare, afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere, iar pedepsele accesorii urmeazasoarta celor principale, deci nu vor fi executate; in privinta gratierii individuale = Legea 546/2002 prevde ca, in cazulpers. fizice, nu pot fi gratiate pedepsele accesorii si nici cele complementare + in cazul pers. juridice = pot fi gratiate siped. complementare si dizolvarea pers. juridice si suspendarea activitatii;

D) Efectele gratierii asupra masurilro educative – gratierea nu are efect asupra masurilor educativeneprivative de libertate, in afara de cazul in care prin actul de gratiere s-ar dispune altfel cele privative de libertate fotforma obiectul gratierii!

E) Efectele gratierii asupra masurilor de siguranta si asupra dr. per. vatamate – gratierea nu are efecteasupra masurilor de siguranta si nici asupra drepturilor pers. vatamate;

F) efectele gratierilor succesive – gratierile partiale succesive intervenite in cursul executarii unei pedepsede mai lunga durata au ca efect reducerea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei gratieri – o solutie contrara poate fiprevazuta prin actul de gratiere, aplicandu-se, astfel, dispozitiile de gratiere mai favorabile sau nu vor beneficia de gratierecei carora li s-a redus deja pedeapsa ca urmare a unei gratieri anterioare.

53

Penal

Documents

Transcript of Penal