Paul Dobrescu Lumea cu douã...

Paul Dobrescu

Lumea cu douã viteze

+Lumea_cu_doua_viteze.qxd 5/24/2013 12:43 PM

Paul Dobrescu

Lumea cu douã vitezePuterile emergente ºi þãrile dezvoltate

Prefaþã de Acad. Mircea Maliþa


Redactor: Lucian PricopCoperta: Cristian LupeanuTehnoredactor: Olga Machin

Toate drepturile asupra ediþiei în limba românã aparþin Editurii Comunicare.ro, 2013.

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii PubliceStrada Povernei 6, BucureºtiTel./fax: 021 313 58 95E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDobrescu, PaulLumea cu douã viteze / Paul Dobrescu; pref.: Mircea Maliþa. – Bucureºti:Comunicare.ro, 2013

ISBN 978-973-711-457-0

I. Maliþa, Mircea (pref.)

32.01:913(100)


CUPRINS

Prefaþã (Acad. Mircea Maliþa) / 7

În cãutarea unei inovaþii de sistem / 15

Visul american nu ar trebui demonizat / 27

Secolul XXI nu va mai fi american. Va fi mãcar unul occidental? / 35

Disperare, cinism sau mãsurã economicã miraculoasã / 44

Puterea fãrã aurã – La suprafaþa ºi în adâncurile uneimãsuri financiare / 49

Semnalul Schengen. Încã un pas spre o realitate tristã:„România orfanã” / 59

În timp ºi în contratimp cu istoria / 68

Dorul Europei de Kohl ºi Mitterrand / 76

Capitalism contra capitalism – FMI-zarea Europei / 86

Refacere economicã ºi recesiune umanã / 97

„California de la antipozi” – Redesenãri ale hãrþiigeopolitice în zona pacificã / 105

Salvãm bãncile, nu þãrile. Sau Uniunea? / 113

O lume bolnavã sau doar ipocritã? / 121

Deodatã, Europa vorbeºte germana / 129


Finanþele – în slujba economiei, nu a propriei bunãstãri / 138

Rolul „periferiei” în viaþa Uniunii Europene / 147Drumul euro – de la vaccin la virus / 155Bomba care ticãie în inima Europei / 168„Pax Germanica” amânatã (I) / 177Pax Germanica (II) / 186Lumea cu douã viteze / 195


O RADIOGRAFIE A LUCRURILORNEÎNÞELESE LA TIMP

În momentul în care va apãrea aceastã carte, scrisã decunoscutul analist geopolitic ºi animator al vieþii aca-demice româneºti, Paul Dobrescu, trebuie spus cã ne vomafla tot în faza în care putem constata cã s-a spulberatîntreg mirajul „extremismului economic”. S-a spulberatpentru cã este în totalitate compromisã practica abuzivãa indivizilor ºi instituþiilor, animatã de credinþa cã existãlibertate totalã ºi se urmãreºte câºtig maximal în oricecondiþie, fãrã restricþie. În absenþa vreunei preocupãrisociale, a vreunei idei de eticã… Nimic, doar câºtig curat,rapid ºi fãrã inovaþie de orice ordin.

Aceastã crizã pe care o trãim astãzi este o experienþãdecisivã ºi are, paradoxal, efecte extraordinare în pri-vinþa vindecãrii, restructurãrii mentalului politico-diplomatic al lumii. Cu toate acestea, existã temerea cãomul politic ºi omul de afaceri nu se vor vindecaniciodatã. Chiar aºa stând lucrurile, poziþiile pe care levor ocupa cei doi nu vor mai fi unele care sã sugrume,aºa cum s-a întâmplat pânã acum. Spre exemplu, în


materie de relaþie între public ºi privat, privatul a avutpretenþia sã subordoneze activitatea pentru interesulpropriu. Acest semnal de alarmã, pe care îl trage ºi pro-fesorul Paul Dobrescu în volumul Lumea cu douã viteze,are drept menire schimbarea la faþã a lumii actuale.

Sigur, comerþul va exista în continuare ca formulã derelaþionare între indivizi, dat fiind cã este unul dintremediatorii umanului încã de pe vremea asiro-babilo-nienilor. Sigur cã o logicã a concurenþei va guverna îninteriorul paradigmei economice. Dar, în cazul inte-resului public, nu existã concurenþã, ci echitate, prin-cipiul cooperãrii, al solidaritãþii. Iar instanþele carenormativizeazã aceastã situaþie sunt statele.

Cuvântul fundamental al organizãrii lumii a fost ºi varãmâne statul. Statele sunt singurele instituþii care apar-þin cetãþenilor, iar cetãþenii ºi statele vor trãi veºnic, statulfiind inventat de cetãþeni pentru a le satisface intereselegenerale. În câteva cuvinte, am expus esenþa politiciitrãdate de jocul acesta de artificii care s-a multiplicat însute ºi mii de lucrãri economice: economia nouã, nouaevoluþie economicã, revoluþia economicã etc. Toateacestea nu au fãcut altceva decât sã loveascã în stat. Pecare îl urãsc ºi acum, ºi îl urãsc toate, fundamental. Auexistat ºi existã forme organizate de desfiinþare a statului,teorii superbe anti-stat, una dintre ele fiind globalizareaºi alta fiind integrarea regionalã.

Desigur, filosofia corporatistã, care este transnaþio-nalã ºi nu þine cont de stat sau regiune, este aceeaºi ºiîn Statele Unite, ºi în Bulgaria, ºi în Germania, ºi înRomânia, fiind nutritã de curentul consumerist atât derãspândit, încât nici apa potabilã nu este mai „universal

8 / Mircea Maliþa


prezentã”. Asta nu înseamnã cã, într-un fel sau altul,consumerismul nu poate fi observat, liniºtit, calmat saucombãtut. Problema gravã apare însã atunci când toatãsocietatea e dominatã de consumerism, când cetãþeanuldevine consumator. Mai exact, când pãrãseºte poziþiade cetãþean ºi adoptã statutul de consumator. Nu se mailegitimeazã cu cartea de identitate, ci se legitimeazã cucartea de credit. Sunt pe deplin de acord cu poziþia ex-primatã de profesorul Dobrescu, conform cãreia deli-mitarea se poate face foarte uºor, printr-un proces dereevaluare a specificului, fie el naþional, regional, cul-tural sau de altã naturã.

Îmi permit sã dezvolt în continuare o metaforã, aceeaa grãdinii, în completarea ideilor de geopoliticã acrizei din textele prezentei cãrþi. O grãdinã frumoasãeste nãpãditã de buruieni. Buruienile sunt peste tot. Darle poþi plivi fãrã sã strici florile. Ce este floare poaterãmâne, însã ceea ce este parazitar în raport cu grãdina,cu sistemul, cu conceptul de grãdinã trebuie sã disparã.Nu ai de fãcut decât sã strângi buruienile ºi sã le arunci.Este o chestiune de a plivi o grãdinã la care þii. Ome-nirea þine totuºi la grãdina ei, pentru cã nu are decâtuna. ªi atunci gãseºte mijloace ca sã mai elimine iederade pe copaci. Acestea nu sunt acþiuni imposibile pentruun om care a creat atâtea lucruri ºi creeazã în conti-nuare, ºi îºi îmbunãtãþeºte metodele, ºi face revoluþiipânã la a fi obsedat de ele.

Graniþa dintre conºtiinþa de sine a cetãþeanului ºinaþionalism este totuºi una sensibilã, încât avem în per-manenþã de-a face cu demonizarea naþionalismului.Cu toate astea, problema a fost rezolvatã cu mult timp

Prefaþã / 9


înainte, odatã pentru totdeauna, la Revoluþia francezã,când a fost nevoie de o definire clarã a ideii de naþiu-ne. Naþiunea nu a fost definitã prin biologic, prin etnie.Nu s-a spus cã existã francezi, ci cã existã oameni carevorbesc limba francezã ºi nu conteazã cã sunt din Sud,din Nord, din orice regiune, cu limbi diferite. Încondiþiile în care folosesc drept limbã de bazã limbafrancezã ºi, mai ales, aderã la o culturã comunã, devincetãþeni francezi. S-a dat o definiþie culturalã ideii denaþiune. Odatã cu venirea nemþilor romantici s-a oferito definiþie naþiunii dupã care pãmântul ºi sângele suntdatele comune. Cu sânge au spus etnie ºi, de atunci, decând existã etnii, curge sângele în lume.

Statul este o instituþie a cetãþenilor care sunt naþio-naliºti, în sensul cã aderã la acelaºi mod de viaþã, laaceeaºi culturã, la aceleaºi scopuri, indiferent de etnialor, dar care trãiesc împreunã. Unde? Între frontiereleunui stat. Iar miza supremã este aceea de a gãsi mij-loacele pentru satisfacerea nu atât a ideii de comuni-tate sau de minoritate, ci a ideii de diversitate culturalãîntr-o singurã culturã naþionalã. Diversitatea trebuierespectatã, nefiind dãunãtoare. Când gândeºti puþinaltfel e bine. Când ai ceva specific iar e bine. ªi aºa maideparte. Acesta este alt principiu pe care trebuie sã-lvalorizãm. Tot ceea ce uneºte prin civilizaþie trebuie sãfie divers prin culturã.

Relaþia între conceptul de stat ºi ºtiinþele comuni-cãrii este una incontestabilã. În interiorul fiecãrui statexistã un liant comunicaþional, care este limba. Limbafiind numitorul comun al cetãþenilor unui stat, oregulã generalã, un principiu fundamental. De fapt, nulimba în sine, ci comunicarea limbii proprii.

10 / Mircea Maliþa


Prin limbã transmiþi tradiþia comunã, îþi înveþi isto-ria comunã, prin ea înþelegi geografia comunã ºi poziþiaîn lume. Dacã am ajuns aici, este de semnalat cã toatãreaºezarea puterilor la nivel geopolitic, pe care o sem-naleazã ºi o comenteazã Paul Dobrescu, este un reflexal încercãrii de comunicare a unei identitãþi mai per-formante decât încercarea de comunicare a alteiidentitãþi. Dar nu ar trebui sã fie vorba numai despreciocnirea între identitãþi, pentru cã fiecare dintre cul-turi ar trebui sã þinã seama de condiþia multiplã aculturilor. Competiþia este acceptabilã, ea existã, dar estenecesar sã înþelegem cã, în afarã de solidaritatea pe careo creeazã cultura pentru un grup, care trebuie sã fiemaximalã pentru acesta din urmã, existã ºi o solidaritateîn înþelegerea cã eºti parte dintr-un concert universal.În sânul cãruia trebuie sã ai relaþii bune. Este extra-ordinar de important mai ales pentru þãrile mici cumeste ºi România sã aibã relaþii bune în exterior ºi sã nupiardã momentele favorabile afirmãrii. Este ºi lecþiapropusã de Lumea cu douã viteze, care este o carte tristã,fiind în esenþã o radiografie a lucrurilor de multe orineînþelese sau neînþelese la timp. Avem aici o lecþie denaþionalism care nu este în niciun fel etnic.

Acad. Mircea Maliþa

Prefaþã / 11


Tinerilor mei colegi de la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice

Articolele din acest volum au fost publicate iniþial, în in-tervalul 2010–2013, în paginile revistei lunare CLIPA –„magazin al actualitãþii culturale româneºti”. Aduc astfelmulþumiri iniþiativei directorului fondator al acesteia,prestigiosul prozator contemporan Dinu Sãraru, ºi im-plicãrii colaboratorilor sãi în acest proiect naþional al Fun-daþiei Naþionale pentru Civilizaþie Ruralã „Niºte Þãrani”.

+Lumea_cu_doua_viteze.qxd 5/27/2013 9:19 AM

ÎN CÃUTAREA UNEIINOVAÞII DE SISTEM

„Inovaþie” ºi „inovaþie tehnologicã” sunt douã con-cepte care au început sã fie considerate interºanjabile.Este absolutã nevoie sã atragem atenþia asupra roluluiinovaþiei sociale, cel puþin din douã puncte de vedere.În primul rând, inovaþia socialã reprezintã adevãratulcadru în care inovaþia tehnologicã se dezvoltã ºi se valo-rificã. Apoi, în sens larg, fãrã structuri sociale per-misive, fãrã un climat deschis, inovaþia de orice fel nupoate apãrea decât în suferinþã. Iatã de ce am gãsit cãeste important sã vorbim despre inovaþia socialã ºi, cudeosebire, despre o ipostazã fundamentalã a sa, ino-vaþia de sistem, cea care creeazã perspectiva dezvoltãriide ansamblu a societãþii.

Peter Drucker avea dreptate sã sublinieze impor-tanþa specialã a inovaþiei sociale în epoca modernã:

Puþine inovaþii tehnice pot intra în competiþie, în ter-meni de impact, cu inovaþii sociale, precum ziarul sausistemul de asigurãri. Spitalul în forma sa modernã, ca


16 / Paul Dobrescu

inovaþie socialã a Epocii Luminilor din secolul alXVIII-lea, a avut un impact mai mare asupra sistemuluide sãnãtate decât multe progrese tehnice în medicinapropriu-zisã. (Drucker, 1985/2007, p. 29)

Dacã vom examina mai îndeaproape lucrurile,vom descoperi cã inovaþia socialã reprezintã adevãrataexplicaþie a diferenþei în performanþã a societãþilor(înþelesurile inovaþiei sociale sunt diverse, de lainstituþiile moderne, precum spitalul, universitatea saubursa de mãrfuri, pânã la mari idei, inovaþii în guver-nare sau în modele de dezvoltare). Nu este vorba dea face neapãrat ierarhii, ci de a preciza cã, de câte oriavem de-a face cu un proces de înflorire a inovaþieitehnologice, vom descoperi cã el a fost precedat fie deo inovaþie de sistem, fie de o perioadã de maredeschidere socialã.

Existã din acest punct de vedere un exemplu cuvaloare de pildã. Când Japonia a început procesul demodernizare, în partea a doua a secolului al XIX-lea,ea a fost confruntatã cu o alegere specialã ºi a luat oanumitã decizie, instructivã nu numai pentru istoriaacestei þãri. Liderii de atunci ai Japoniei ºi-au datseama cã nu se pot concentra în acelaºi timp asuprainovaþiei sociale ºi a celei tehnologice. Aºa cã, auacceptat sã imite sau sã importe produse tehnice ºi sãfacã din inovaþia socialã o adevãratã prioritate.Reconstrucþia instituþionalã a Japoniei a fost înco-ronarea acestui proces, care a însemnat modernizareauniversitãþilor ºi spitalelor, a bãncilor ºi sistemelor deasigurãri etc. Evoluþia economicã de mai târziu a þãriinu poate fi explicatã în afara acestei modernizãrisociale masive ºi autentice.


Lumea cu douã viteze / 17

În zorii secolului al XIX-lea, Marea Britanie nu eramai avansatã, tehnologic vorbind, decât alte þãricontemporane ei. Fiecare dintre acestea ar fi pututvalorifica achiziþiile tehnologice de pânã atunci aleomenirii (moara cu apã care funcþionase la Roma, oformã a motorului cu aburi care fusese utilizatã înAlexandria, ca sã nu mai vorbim de descoperirilefãcute de-a lungul timpului în China), unindu-leîntr-un flux ºi un proces de anvergurã pe care îl nu-mim azi „Revoluþia Industrialã”. Cum am putea explicafaptul cã Revoluþia Industrialã a luat naºtere în MareaBritanie? Mulþi autori vorbesc de perioada de stabi-litate politicã ºi socialã pe care a cunoscut-o MareaBritanie dupã revoluþia condusã de Cromwell. Este orealizare specialã, care a reprezentat un gen de fundalistoric, de pat germinativ pentru tot ceea ce a urmat.Adevãrata explicaþie pentru explozia de inovaþii tehno-logice care a urmat a fost reprezentatã de instituireadrepturilor de proprietate, care, prin urmãrile ºi emu-laþia generatã, poate fi consideratã o inovaþie desistem. Acest instrument a stimulat iniþiativa, spiritulantreprenorial ºi dorinþa de a deveni bogat nu prinfurt, acþiuni distructive sau speculative, ci prin muncãîncordatã ºi activitate productivã (Baumol, 2004). Maipresus de toate, drepturile de proprietate au stimulatiniþiativa ºi dorinþa unei clase în afirmare de a folositehnologia, de a o valorifica în efortul de deveni maibogatã, mai prosperã. Combinaþia dintre stabilitateasocialã ºi drepturile de proprietate au creat cadrul pen-tru boom-ul tehnologic ºi au modelat o nouã atitudine,în absenþa cãreia nu ne-am putea explica nici


18 / Paul Dobrescu

realizãrile Marii Britanii, nici acea atmosferã defebrilitate ºi de încredere care însoþeºte perioada deafirmare modernã a acestei naþiuni.

În ultimele decenii ale secolului trecut, socialismulreal se afla, indiscutabil, în blocaj. Dupã invadareaCehoslovaciei de cãtre armatele fostei URSS ºi ale altorþãri membre ale Tratatului de la Varºovia, în 1968,apãrea din ce în ce mai clar cã „socialismul îºi epuizaseposibilitãþile de progres”. Momentul acesta special din1968 a fost „citit” îndeobºte prin lentilele agresiunii –evident, reale. El trebuie „recitit” însã ºi dintr-o altãperspectivã. „Primãvara de la Praga” reprezenta ºi unstrigãt disperat de reformare a sistemului. Nu estesuficient ca un mesaj sã fie rostit; este nevoie ºi de opregãtire anume a publicului de a descifra înþelesuladânc al respectivului mesaj. Care, atunci, nu a existat,cel puþin la nivelul leadership-ului þãrilor din estuleuropean. Curios lucru, mesajul a fost receptat ºidescifrat pe alt continent, în Asia, mai precis în China.La 10 ani de la înãbuºirea miºcãrii de reformare asistemului iniþiatã în Cehoslovacia, China s-a hotãrâtsã revoluþioneze acest sistem. Cum? Modificându-i fun-damental dogma (în termenii de astãzi putem vorbidespre o inovaþie de sistem). Dogma socialismului erareprezentatã de unitatea indestructibilã dintre sistemulsocial ºi baza sa economicã, adicã proprietateasocialistã. Ortodoxismul comunist nu accepta alt tipde proprietate. Liderii chinezi au schimbat dogma ºiau convenit cã proprietatea privatã poate coexista cusocialismul. Apoi, au implementat politici care sãstimuleze noul tip de proprietate. Tot ceea ce a urmat



este legat de aceastã inovaþie fundamentalã. Putereade astãzi a þãrii, ritmul în care a evoluat, rapiditateatransformãrilor economice ºi sociale, cu încoronarealor, noua poziþie geopoliticã a Chinei, sunt organiclegate de regândirea sistemului iniþiatã în 1978.

Ar mai trebui menþionat faptul cã modificareadogmei socialismului a condus la rezultate impresio-nante ºi pentru cã procesul de aplicare a fost ghidatde o strategie gradualã ºi hrãnit de un pragmatism carei-a conferit consistenþã ºi atractivitate. Nu intrãmacum în amãnuntele acestui proces, care face obiectulunor analize de mare valoare. Am menþiona în acestcontext analiza comparativã pe care o întreprindeStiglitz cu privire la tranziþia din Rusia ºi cea din China(Stiglitz, 2003). Un singur lucru am dori sã relevãm:amploarea proceselor pe care le-a declanºat inovaþiade sistem operatã în China ne obligã sã nu o maitratãm doar ca pe o simplã inovaþie socialã. Sã nuuitãm cã astãzi China a depãºit Germania ca primãexportatoare a lumii, cã deþine cele mai mari rezervevalutare de pe glob, cã, anul trecut, când statele dez-voltate ale lumii au stagnat ori au cunoscut contracþiieconomice importante, China a înregistrat un ritm dedezvoltare de 8%. Inovaþia lansatã în 1978, combinatãcu strategia chibzuitã de aplicare au generat procesede o asemenea anvergurã, încât putem spune cã ceeace se întâmplã astãzi în China are trãsãturile unuiadevãrat experiment istoric.

Îndeobºte, suntem tentaþi sã considerãm inovaþia desistem ca un rãspuns la o acumulare de problemeinterne, ca o deschidere care conferã perspectivã


20 / Paul Dobrescu

evoluþiei unui stat. Inovaþia de sistem se referã ºi laprobleme care depãºesc graniþele unui stat, care vizeazãregiuni ºi zone geografice. La începutul secoluluitrecut, Japonia se afirmase ca o putere industrialã îndevenire. Ea dobândise deja statutul de putere regio-nalã. Problema care se ridica era aceea de a elaboraun model de dezvoltare care sã solidarizeze þãrile dinregiune în jurul unui proiect comun. În acest context,este lansat modelul cunoscut sub numele de flying geese.Dupã cum ºtim, gâºtele sãlbatice zboarã într-o anumitãformulã, asemãnãtoare unei escadrile de avioane, cuo gâscã în faþã, urmatã de douã gâºte, apoi de patruº.a.m.d. Rolul gâºtei aflate în fruntea plutonului, de faptþara cea mai dezvoltatã, este aceea de a experimentadiverse tehnologii ºi industrii. Dupã o perioadã deexperimentare ºi utilizare, þara din fruntea plutonuluitransferã aceste tehnologii cãtre rândul al doilea deþãri, mai puþin dezvoltate. Acestea implementeazã totce au primit ºi le utilizeazã o vreme. Dupã care, letransferã urmãtorului rând de gâºte.

Care sunt avantajele modelului? Cea mai dezvoltatãþarã a regiunii joacã ºi cel mai important rol: sãexperimenteze idei, tehnologii, industrii, într-uncuvânt, sã inoveze. Procesul de transfer nu se referãdoar la tehnologiile propriu-zise. Este vorba despre unpachet care cuprinde tehnologia ºi know how-ul. Aldoilea rând de þãri are timp sã se pregãteascã pentrua asimila cât mai repede, a valorifica ºi pune la lucrunoile tehnologii. În tot acest timp, þara cea mai dez-voltatã începe sã experimenteze ºi sã lanseze altetehnologii, alte tipuri de organizare. ªi procesul



continuã. Noul model uºureazã în mod evidenttransferul tehnologic ºi de bunã experienþã. Dar cel maiimportant avantaj este cã el dezvoltã un tip de solidaritateîntre þãrile din aceeaºi regiune. Þãrile mai puþindezvoltate pot beneficia de experienþa celor maidezvoltate. Nu ºtim cu ce rezultate a funcþionat modelulîn perioada interbelicã. Putem spune cã el a condus laridicarea „tigrilor asiatici” în perioada postbelicã. Tabelulde mai jos aratã cã ridicarea multor þãri asiatice s-a fãcutprin iradierea exemplului Japoniei, de care stateleasiatice mai mici erau legate tehnologic ºi comercial.

Sursa: World Bank Atlas, 1999, The World Factbook, 2001 (Cohen,2003, p. 278).

Aºa cum trebuie spus, astãzi este mai dificil camodelul sã lucreze. Între timp, au apãrut douã „gâºte”conducãtoare, douã þãri aflate umãr la umãr în cursaeconomicã a Asiei ºi a lumii, Japonia ºi China. Vomvedea cum vor evolua lucrurile în perioada urmãtoare.

Þara Principalii parteneri comerciali (% din PIB)

Singapore Japonia, SUA, Maleiezia 9%

Malaiezia Japonia, SUA, Singapore 5,2%

Coreea de Sud Japonia, SUA, China, Germania 0,6%

Australia Japonia, SUA, Marea Britanie 2,3%

Thailanda Japonia, SUA, Singapore 2,4%

Filipine SUA, Japonia, Singapore 1,5%

Indonezia Japonia, SUA, Singapore 2,2%

Taiwan Japonia, SUA, Singapore –


22 / Paul Dobrescu

Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a gãsit Europa nunumai secãtuitã, dar ºi ocupatã de cãtre cele douãsuperputeri ale momentului: SUA ºi fosta UniuneSovieticã. La pierderile imense generate de rãzboi seadãuga aceastã situaþie geopoliticã nouã. O dovadã cãEuropa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pecare tocmai o încheiase este ºi faptul cã a inauguratun nou model de dezvoltare. O inovaþie de sistembazat nu doar pe potenþialul unei þãri, ci al unei întregiregiuni geografice. Descoperirea regiunii ca formulãde dezvoltare viitoare nu este întâmplãtoare. ÞãrileEuropei erau mici, comparativ cu puterile dominanteale momentului. Nici Germania, nici Franþa, nici Ita-lia nu se puteau compara cu SUA sau UniuneaSovieticã. Nu puteau face faþã noii situaþii decât dacãse uneau, decât dacã intrau în competiþie nu ca þãriindividuale, ci ca regiune. De aceea, Europa a construitprima regiune economicã a lumii. ªi astfel, la contri-buþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei, Europaa mai adãugat una, cea a unui nou model de dez-voltare, cel regional.

Este momentul sã subliniem ºi raþiunea economicãa noii iniþiative. Evoluþia a arãtat cã avem de-a face cuo inovaþie viabilã care a favorizat un mare salt înainte.De pildã, în 1968, tarifele intracomunitare au fost înîntregime eliminate. Efectele economice au fost spec-taculoase: comerþul intracomunitar a crescut de ºaseori, în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporitde trei ori. În perioada 1950–1957, cele ºase state fon-datoare au înregistrat o creºtere economicã de 54%,iar între 1958–1964 creºterea a fost de 47%. În



perioadele respective, economia Marii Britanii acrescut cu 20%, respectiv cu 29%, deci aproximativjumãtate din creºterea celor ºase. Pe acest fundaleconomic a apãrut astfel solicitarea Marii Britanii deaderare la Comunitatea Europeanã. În general, putemspune cã procesul de extindere a avut la bazã atrac-tivitatea Uniunii Europene, iar aceastã atractivitate areîn miezul sãu performanþa ºi competitivitatea noii re-giuni economice. Tot performanþa explicã ºi rãspân-direa planetarã a noului model.

Dezbaterea contemporanã este focalizatã pe crizã ºipe modalitãþile de depãºire a acesteia. Suntem tentaþisã considerãm cã actuala crizã stã la baza tuturorproblemelor cu care se confruntã societatea de astãzi,sã punem totul pe seama crizei. În multe privinþe, eanu a fãcut decât sã developeze mai clar o situaþie careexista deja. Stã parcã în natura umanã sã nu observeacumulãrile treptate ºi sã se mire în faþa schimbãrilorbruºte, învinuindu-le pe acestea de tot rãul, pe care l-apregãtit, de fapt, întreaga evoluþie anterioarã. Subli-niem acest lucru pentru a arãta cã, în fond, epuizareade model sau de paradigmã deveniserã vizibile încãînainte de crizã. Criza a accelerat tendinþe deja insta-late. Ca atare, peste criza economicã se suprapune unalt fenomen, într-un fel mai important, prezent îndeclanºarea crizei ºi care se va profila cu mult mai multãclaritate dupã încheierea acesteia. Este vorba despreproblema modelului de dezvoltare.

Oricine priveºte mai atent la societatea contempo-ranã poate observa cã s-a ajuns la un punct de inflexi-une. Un punct de inflexiune în ceea ce priveºte


24 / Paul Dobrescu

modelul de dezvoltare al statelor avansate, generat înprimul rând de ruperea echilibrului dintre stat ºi piaþã,de identificarea reglementãrii cu un adevãrat inamic.Problema este cã refacerea acestui raport nu în-seamnã, pur ºi simplu, creºterea rolului statului. Ar fifoarte simplu ºi la îndemâna oricui.

Ceea ce se cere este regândirea raportului ºi amodelului ca atare. Cum au remarcat mai mulþi analiºti,este nevoie nu de un big government, ci de un bettergovernment. În literatura de specialitate au apãrut punctede vedere potrivit cãrora, oricum, rolul statului vacreºte. Pentru cã, de pildã, vor creºte cheltuielile publice(generate, între altele, ºi de procesul de îmbãtrânire apopulaþiei). Nu aceastã funcþie o avem în vedere însã,ci rolul statului în câmpul decisiv al elaborãrilorstrategice, al stimulãrii unor domenii fundamentalepentru progresul contemporan (cum ar fi cercetarea),al protejãrii mediului, al consolidãrii economiei realebazate pe valoarea adãugatã, care sã previnã activitãþilespeculative ºi apariþia a tot felul de bubbles.

Cu alte cuvinte, este vorba despre rolul statului depromovare a intereselor generale ale unei naþiuni, pecare numai el le poate îndeplini. Dacã ºi-ar fi conservatprerogativele în asemenea domenii, statul nu puteaconsimþi la dereglementãri, pentru cã, în ultimãinstanþã, acestea sunt decontate de cãtre toþi cetãþenii,adicã aceia pe care statul îi reprezintã. Statul nuputea sã nu facã din dezvoltare obiectivul unificatoral activitãþii sale, pentru cã dezvoltarea coincide cuinteresul fiecãrui cetãþean. Or, despre dezvoltare ºiparticularitãþile sale contemporane s-a vorbit foarte



puþin în statele avansate. Statul nu putea sã nuprospecteze cãi de evoluþie viitoare, sã nu se preocupede degradarea ecologicã, sã nu asigure echilibrele mariale unei societãþi, sã nu observe cã perspectiva este ceacare începe sã sufere.

Când statul a cedat sau a transferat din preroga-tivele sale domeniului privat, când a abdicat de la ceeace îi revenea cu deosebire, ceva extrem de importants-a întâmplat. Busola care trebuia sã identifice proble-mele termenului mediu ºi lung, care trebuia sã asigureechilibrele mari, cele de care se poate ocupa numaistatul, a început sã se deregleze; iar societatea sã aibãprobleme. Nu poþi obliga partea sã judece în termeniiansamblului. Iatã de ce reconstrucþia raportului dintrestat ºi privat este mai complexã ºi ea trebuie regânditãfoarte atent.

Descoperim punctul de inflexiune de care amin-team ºi în plan internaþional. Globalizarea a accelerattensiunea dintre creºtere ºi sustenabilitate pânã lapunctul în care raportul dintre ele trebuie neapãratregândit. Schimbãrile climatice ilustreazã cã ne apro-piem de un moment ireversibil al degradãrii mediului,punct de la care fie evoluþia devine incontrolabilã, fievor fi necesare costuri enorme pentru a fi stopatã.Creºterea demograficã a lumii reliefeazã evoluþii cutotul inegale, care vor accentua problemele degradãriimediului ºi vor favoriza adevãrate mutaþii în distribuþiapopulaþiei pe glob, în echilibrul piramidei demo-grafice. Tendinþa de epuizare a resurselor devine dince în ce mai alarmantã. În termenii lui Henry Kissinger,„un nou Bretton Woods este mai necesar decât


26 / Paul Dobrescu

oricând” (Despre China, Bucureºti, Editura Comu-nicare.ro, 2011); aceasta, pentru a pune capãt practiciide pânã acum care „a echivalat ordinea mondialã cuacceptarea proiectelor americane, inclusiv a preferin-þelor noastre interne”. În opinia noastrã, este nevoiemai mult decât oricând de o inovaþie de sistem caresã regândeascã atât strategiile de dezvoltare internã,cât ºi pe cele internaþionale.

Februarie 2010


VISUL AMERICAN NU AR TREBUIDEMONIZAT

În ultima vreme, se vorbeºte tot mai insistent despredeclinul sau chiar despre prãbuºirea „visului ame-rican”1. Unul din cele mai triste lucruri pe care le-arputea aduce criza. „Visul american” este formula carecondenseazã contribuþia americanã la dezvoltareasocietãþii capitaliste. În orice caz, formula care a sporitmult atractivitatea acestui model. Ea sugereazã, înprimul rând, o organizare meritocraticã a societãþii:izbândeºte cel mai bun, cel mai performant, dotat ºihotãrât sã lupte, sã-ºi apropie succesul; o societatedeschisã, fãrã prejudecãþi, care încurajeazã aerisirea peverticalã. Ea fixeazã un adevãr emblematic: succesulde ansamblu se hrãneºte din succese individuale; prinurmare, rolul statului este sã asigure câmp de afirmareindividului ºi aspiraþiilor sale, sã menþinã încrederea,sã consolideze voinþa de a izbândi. Succesul esteindividual, contextul ºi regula sunt sociale; statul ºisocietatea nu sunt mai puþin importante, numai cã elesunt plasate în fundal ºi au menirea de a asigura


28 / Paul Dobrescu

climatul afirmãrii ºi respectarea regulii. Puþine societãþiau ºtiut sã încurajeze atât de mult valoarea – indiferentde domeniul în care se afirmã –, sã o protejeze, sã orãsplãteascã; puþine societãþi au ºtiut sã stimuleze ºi sãcultive încrederea cetãþenilor sãi cã pot urca oricât desus pe scara ierarhiei sociale, cã ascensiunea lordepinde numai de ei. America este acolo unde estepentru cã a ºtiut sã situeze pe cel mai înalt piedestalvaloarea, cea care sparge tiparele, cea care inoveazã,într-un cuvânt cea care trage lucrurile înainte.

Dacã „visul american” este în pericol de a se prãbuºiîn tensiunile alimentate de crizã ar fi cea mai marepierdere a societãþii americane. Ar dispãrea nu doaro aspiraþie; ar dispãrea un motor al dezvoltãrii (poateprincipalul motor, reprezentat întotdeauna deîncredere), ar dispãrea filonul aspiraþional care puneîntodeauna în miºcare o societate. Pur ºi simplu, fãrã„visul american”, societatea americanã ar deveni maisãracã ºi s-ar înseria celorlalte modele capitaliste.

Dintr-un blocaj, dintr-o situaþie criticã nu se ieseschimbând doar latura de înaintare: nu pe stânga, cipe dreapta, nu apelând la privat, ci la stat. Se iesegãsind o nouã combinaþie, o nouã dozare a combi-naþiei. Suficient de echilibratã pentru a stimula ambiiactori – statul ºi privatul – suficient de finã pentru aprilejui o reproiectare a misiunii fiecãruia, a ansam-blului ºi funcþionãrii sale. Nu existã nicio reþetã înaceastã privinþã. Oricâte proiecþii s-ar face, orice mo-del al combinaþiei s-ar identifica, nu trebuie afectatãiniþiativa particularã, pentru cã ea hrãneºte perfor-manþa sistemului. Dupã cum se exprima unul dintre



editorialiºtii veterani ai revistei Time, George M. Taber,„în ciuda imperfecþiunilor evidente ºi a reformelornecesare, capitalismul se bazeazã pe forþa cea maicreativã ºi mai dinamicã a oricãrei civilizaþii – putereaindividului liber ºi ambiþios” (George M. Taber, AQuestion Revisited: Is Capitalism Working?, 4 martie 2009,http://knowledge.wharton.upenn.edu).

Ca urmare a rãspândirii globale a filmului de laHollywood, visul american a exercitat o adevãratãseducþie asupra a milioane de oameni din toatã lumea,reprezentând unul dintre cele mai sigure „produse deexport” ale Americii. Interesant este cã acest filon cul-tural a asigurat în societatea americanã ºi o anumitã ac-ceptabilitate a bogãþiei – inclusiv a celei extravagante –,menþinând prospeþimea aspiraþiei cã, prin muncã,educaþie ºi talent, bogãþia este accesibilã oricui.

Nu ar fi în întregime corect dacã am plasa „coru-perea” visului american doar în perioada crizei. Semnalede alarmã privind degradarea acestei aspiraþii au apãrutîn ultimele decenii. Criticile au vizat faptul cã visulamerican a evoluat într-o direcþie pur consumistã ºi s-adepãrtat de rãdãcina culturalã ºi religioasã ca urmare aperioadei de bunãstare prelungitã ºi a show-urilor deteleviziune. Preºedintele Obama a fost vãzut de cãtremulþi drept o dovadã vie a existenþei „visului american”;o carte autobiograficã a sa se revendicã, încã din titlu,de la acest filon, promiþând o „recuperare” a visuluiamerican: The Audacity of Hope. Thoughts on Reclaming theAmerican Dream.

În contextul informaþiilor cu privire la „bonusurileobscene”, dupã cum se exprima însuºi preºedintele


30 / Paul Dobrescu

Obama, obþinute de manageri de bancã sau de fonduride investiþii, au apãrut reacþii de respingere exprimândfuria publicã împotriva „îmbogãþiþilor de pe WallStreet”. Într-o conferinþã þinutã în 2009 la WhartonSchool of Business a Universitãþii Pennsylvania, fostuldirector al bãncii Merrill Lynch, John Thain2, ridicãexact aceastã problemã, a demonizãrii Wall Street-uluiºi, într-un plan mai larg, a visului american: „WallStreet-ul continuã sã fie un loc grozav unde oamenii potavea o carierã grozavã. Nu vreau sã personalizez preamult, dar eu am crescut într-un orãºel din Midwest. Nufusesem niciodatã pe coasta de Est. Am colegi din liceucare lucreazã la benzinãrie, vând asigurãri sau sunt înînchisoare. Eu am mers la o facultate bunã, am fãcutun MBA bun3. Nu cunoºteam pe nimeni, nu aveamniciun contact, nu aveam niciun ban. Pur ºi simplu, caurmare a faptului cã Wall Street se bazeazã pe meri-tocraþie (trebuie doar sã ai abilitãþile necesare), poþiîncepe de la zero. Poþi deveni director la GoldmanSachs. Poþi deveni directorul Bursei de la New York. Poþideveni directorul Merrill Lynch. Acesta este visulamerican ºi este un lucru bun. ªi cred cã e pãcat cãtocmai visul american este demonizat, foarte pãcat.”(John Thain, It’s Unfortunate That the American Dream HasBeen Demonized, http://knowledge.wharton.upenn.edu).

Am reprodus aceastã mãrturisire pentru cã ea estefoarte instructivã, atât pentru virtuþile visului american,cât ºi pentru pericolele care îl pasc, pentru tentaþiilecare îl erodeazã. Excesul a fost tolerat în conglome-ratul de trãiri ºi atitudini care alcãtuiau substanþavisului american. Un pic de extravaganþã conferea



chiar culoare, un parfum special visului american.Numai cã extravaganþa era susþinutã din venituriproprii ºi, mai ales, nu îi afecta pe ceilalþi. Acum aintervenit o modificare care altereazã lucrurile:extravaganþa, dacã nu se face direct pe bani publici,atunci afecteazã, uneori dramatic, veniturile oamenilorobiºnuiþi. Admirãm cariera rapidã a lui John Thain ºinu avem nici cea mai micã îndoialã cã ea a avut locexclusiv pe baza meritelor personale. Nu putem sã-iîmpãrtãºim opinia potrivit cãreia „Wall Street-ulcontinuã sã fie un loc grozav”. Nu, nu mai este un locgrozav! Nu vom da decât un exemplu. Potrivit OECD,sumele mobilizate din banii contribuabililor pentrusalvarea bãncilor ºi a companiilor de asigurare se ridicãla 11,4 trilioane dolari, ceea ce înseamnã 1.675 dedolari de la fiecare locuitor al acestei planete (ClaudeKarnoouh, „Capitalismul, critica marxistã ºi subiectulistoric astãzi”, Cultura, nr. 7 (262), Anul V, 25 februarie,2010). Criza, dupã cum se ºtie, a plecat din Wall Street.Putem continua sã credem cã Wall Street-ul continuãsã fie un loc grozav?

Dãinuirea visului american depinde fundamental ºide ceea ce fac cei care au fost selectaþi de criteriilemeritocratice ale societãþii americane ºi au ajuns învârful ierarhiei sociale. Dacã societatea americanã adevenit aºa de performantã, de atractivã, este ºi pentrucã elitele ei au fost dedicate unor valori care au fost maiîntotdeauna complementare cu aspiraþii mai largi alecetãþenilor americani ºi ale epocii în care au trãit.Necazul mare al Americii este cã o dereglare a avut locchiar la nivelul elitelor. În afara acestei ipoteze, nu poþi


32 / Paul Dobrescu

sã înþelegi cum o þarã care dispune de asemeneacompetenþe ajunge sã fie confruntatã cu probleme careþin de erori elementare, în ultimã instanþã de ne-socotirea regulii ºi a învãþãmintelor relevate de istoriaamericanã. Într-adevãr, necazul a pornit în domeniulfinanciaro-bancar. Dar nimeni nu a oprit direcþiagreºitã. Visul american pur ºi simplu nu poate dãinuidacã vârfurile se depãrteazã de filonul moral al acestuivis. Aici identificãm ºi una dintre dificultãþile majorecu care se confruntã administraþia Obama, spre deo-sebire de administraþia Roosevelt. Atunci, visulamerican nu era zdruncinat. Acum degradarea vine dela vârf. ªi, tocmai de aceea, va fi mai greu de oprit. Vafi nevoie de o reconstrucþie moralã la nivelul unorsegmente ale elitei. Depãºirea crizei, aºa cum am maispus, nu este doar o problemã economicã, ci ºi unamoralã, de încredere. Lucrarea politicã a lui Rooseveltare, în aceastã privinþã, valoare de bibliografie esenþialã.

Note

1. „Visul american” este un termen cu o încãrcãturãspecialã în cultura americanã. El se asociazã invariabil cu câtevaidei de bazã: muncã asiduã, cumpãtare, succes, celebritate,bani, frumuseþe ºi condiþie fizicã, excelenþã, talent, realizãriieºite din comun. Termenul ca atare a fost folosit pentru primadatã într-o lucrare din 1931 a scriitorului James TruslowAdams, The Epic of America, dar istoria sa este mult mai bogatã.Are puternice rãdãcini în religia protestantã, mai ales înpreocupãrile protestante privind predestinarea ºi semneleexterioare ale graþiei divine. În condiþiile în care naºterea ºipoziþia socialã nu mai reprezentau rãspunsuri convingãtoare



cu privire la predestinare, mulþi credincioºi protestanþi auîmbrãþiºat ideea potrivit cãreia succesul financiar obþinut prinmuncã asiduã este un astfel de semn al graþiei divine, unindiciu cu privire la faptul cã Dumnezeu este de acord cu acþiu-nile umane. Ceea ce a mai primit denumirea de „materialismmoral”. În secolul al XIX-lea, o serie de romane siropoasescrise de Horatio Alger Jr. înregistreazã un succes enorm,prezentând personaje care, prin muncã susþinutã ºi per-severenþã, ajung sã îºi depãºeascã condiþia modestã. Ceea ceinaugureazã un gen literar, dar ºi o adevãratã legendã cuprivire la saltul pe care oricine îl poate face în America de la„zdrenþe” la bogãþie (legenda rags-to-riches). Aceste idei vor ficonsacrate de filmul american de la Hollywood, caracterizat– indiferent de intrigi, personaje, conflicte – de un puternicfilon aspiraþional.

2. În decembrie 2007, John Thain a devenit directorulBãncii Merrill Lynch ºi, în timpul mandatului sãu, a inter-mediat preluarea lui Merrill Lynch de cãtre Bank of America;tranzacþia a fost foarte controversatã, existând acuzaþia cãproblemele financiare serioase de la Merrill Lynch nu au fostprezentate într-un mod transparent investitorilor. Contro-versele în jurul numelui sãu s-au datorat ºi faptului cã, încontextul fuziunii cu Bank of America, Thain a încasatbonusuri uriaºe, iar dupã fuziunea propriu-zisã, Bank ofAmerica a primit fonduri publice prin programul de salvarea bãncilor TARP. Cel mai mare scandal a fost cauzat deinformaþia cã, în momentul în care a devenit director la MerrillLynch, a cheltuit mai mult de 1,2 milioane de dolari pentrureamenajarea propriului birou. În acelaºi interviu, Thain seapãrã de acuzaþia cã ºi-a reamenajat biroul cu banii contri-buabililor, precizând cã acest lucru se întâmplase în decembrie2007, înainte de fuziunea cu Bank of America ºi înainte deimplementarea planului de salvare a bãncilor. Dupã izbuncireascandalului de presã, Thain a dat înapoi banii pentru rea-menajare, a recunoscut public faptul cã a fost o greºealã ºi a


34 / Paul Dobrescu

afirmat cã, dacã s-ar mai afla într-o situaþie similarã, ºi-arcumpãra mobila de la IKEA.

3. Facultatea este MIT, iar MBA-ul a fost obþinut la HarvardBusiness School.

Iunie 2010


SECOLUL XXI NU VA MAI FIAMERICAN. VA FI MÃCAR UNUL

OCCIDENTAL?

Richard Cooper afirmã limpede: „Impactul ridicãriiChinei asupra lumii va fi cel puþin la fel de mareprecum cel al SUA în secolul trecut, probabil însã multmai mare.” (Richard Cooper, „Economic, Social, andEnvironmental“, Foreign Affairs, noiembrie/decembrie2009). Acest impact este asociat în primul rând custatutul ei de „formidabilã putere globalã”. Am face oprecizare cu privire la puterea financiarã a Chinei.Astãzi, China are de departe cel mai mare volum derezerve valutare din lume – 2,4 trilioane de dolari –,cam de patru ori mai mult decât fondurile deîmprumut de care dispune Fondul Monetar Interna-þional. Acumularea de rezerve valutare este cea maibunã mãsurã de protecþie împotriva volatilitãþii pie-þelor financiare. Dispunând de rezerve aºa de mari,China a trecut cu bine de criza asiaticã din 1997–1998,a trecut cu bine ºi de actuala crizã economicã.


36 / Paul Dobrescu

Fenomenul uimitor de aici încolo începe sã aparã.Paul Krugman ne spune cã, potrivit evaluãrilor FMI,China va avea în 2010 un surplus comercial de peste450 de miliarde, de 10 ori mai mult decât în 2003.„Astãzi, China adaugã mai mult de 30 miliarde dedolari în fiecare lunã la imensa sa rezervã valutarã de2,4 trilioane de dolari.” (Paul Krugman, „Taking onChina“, New York Times, 15 martie 2010.) Calculul aratãcã în 2014 China va avea o masã de rezervã valutarãcare va depãºi 4 trilioane de dolari, sumã mai maredecât deficitele comerciale ale tuturor þãrilor dezvol-tate luate la un loc. În alþi termeni, finanþarea acestordeficite va depinde de rezervele valutare ale Chinei.Dacã pe relaþia cu SUA, care are ºi cel mai mare deficit,lucrurile se cer discutate separat – SUA are piaþa ceamai mare a lumii, moneda ei naþionalã este ºi prin-cipala monedã de schimb ºi de tezaurizare etc. –, perelaþia cu toate celelalte þãri dezvoltate, influenþa Chi-nei devine foarte importantã. Putem vorbi chiar de-spre o dependenþã de finanþele chineze.

Investiþiile strãine în China au reprezentat motoruldezvoltãrii acestei þãri. Ceea ce impresioneazã acum estefluxul financiar dinspre China spre lume. Într-o lucrarea lui R. G. Sutter (Chinese Foreign Relations. Power and PolicySince the Cold War, Rowman and Littlefield Publishers,Lanham, Maryland, 2008, p. 109) apare o cifrã semni-ficativã: investiþiile chineze directe în strãinãtate s-auridicat în 2005 la cifra de 6,9 miliarde de dolari. Pemãsura acumulãrii de rezerve valutare, investiþiile Chineiîn strãinãtate au crescut spectaculos. De pildã, potrivitlui Stephen D. King (Losing Control: The Emerging Threats



to Western Prosperity, Yale University Press, New Haven,London, 2010, p. 84), investiþiile fãcute în afarã de cãtreBanca Centralã chinezã s-ar ridica la 1.841 miliarde dedolari. Un flux financiar enorm, un canal pe carecirculã nu numai valutã, ci ºi influenþã.

Ascensiunea Chinei în lumea de astãzi nu poate fiexplicatã apelând doar la puterea economiei sale.China deþine atuuri care se dovedesc foarte impor-tante în ecuaþia dezvoltãrii contemporane. Cum estecel demografic. Þãrile care s-au dezvoltat în ultimii anis-au bazat mult ºi pe forþa numãrului. Ca sã depãºeascãPIB-ul american, China are nevoie sã realizeze doar ocincime din productivitatea americanã. Restul estecompensat de diferenþa de populaþie. Esenþialã este ºisecurizarea aprovizionãrii cu energie. Dezvoltarea areastãzi nevoie vitalã de energie. De aceea, hartageopoliticã a planetei este desenatã în bunã mãsurãde harta ei energeticã. Ca rãspuns la setea sa nepotolitãde energie, China a elaborat, prima, o strategie a apro-vizionãrii cu energie. În acelaºi rãspuns se încadreazãºi apariþia cuplurilor energetice dintre marii consu-matori ºi marii producãtori. Observaþi asemeneacupluri: Rusia-Germania, SUA-Arabia Sauditã, Chi-na-Arabia Sauditã, China-Iran, India-Iran. Cine se aflãîn afara acestor circuite, ºi a altora, se va afla ºi în afarapoliticii mari a lumii. Un alt factor este valorificarearolului statului în procesul propriei dezvoltãri.Competiþia economicã de astãzi are aceastã caracte-risticã: þãrile în curs de dezvoltare au folosit propriilestructuri statale ca instrumente ale succesului, ca o mo-dalitate de diminuare a asimetriei dintre ele ºi statele


38 / Paul Dobrescu

dezvoltate. În urmã cu numai câþiva ani, nimeni nuvorbea de Sovereign Wealth Funds; astãzi, acestefonduri, la lansarea cãrora China a avut rolul ei,dispun de sume uriaºe ºi reprezintã instrumente prinintermediul cãrora statele respective îºi promoveazãpolitica investiþionalã. Ca sã nu mai amintim de faptulcã ridicarea Chinei s-a produs în plin proces deafirmare a globalizãrii. Nu ar fi o exagerare sãconsiderãm ridicarea Chinei un simbol al valorificãriiinteligente a contextului creat de procesul globalizãrii.

În plus, China beneficiazã ºi de o serie de tendinþefavorabile: ridicarea Asiei, ridicarea þãrilor în curs dedezvoltare, afirmarea þãrilor mari, a coloºilor. Forþa eide propulsie vine din propria strategie, din propriulefort, dar acum ea este întreþinutã ºi de valul istoricîn fruntea cãruia se aflã ºi pe care a ajuns sã-l sim-bolizeze. Aceastã þarã va deveni, foarte probabil, în-tr-un deceniu sau douã, puterea economicã numãrulunu a lumii. Problema este de timp. Sunt autori careconsiderã cã ridicarea celei mai populate þãri a lumiieste atât de masivã, cu implicaþii atât de mari, încât eanu poate fi analizatã doar pe relaþia cu SUA. De pildã,într-un articol din Foreign Affairs, John Ikenberrypropune douã etaje de analizã. Analiza raportuluidintre puterea economicã a SUA ºi a Chinei este foarteimportantã, dar cu totul insuficientã. Dacã vom urmaaceastã perspectivã, vom conchide, în ultimã instanþã,cã America va fi depãºitã de cãtre China ºi cã însãºi„era americanã ia sfârºit“. Al doilea etaj este mai im-portant, pentru cã, dacã vom citi ridicarea Chinei laproporþiile ei reale, vom descoperi cã, de fapt, „China



trebuie sã facã faþã sistemului centrat pe valorileoccidentale“. Este vorba despre un proces mult maiamplu. Nu se schimbã puterile între ele, nu avem dea face doar cu o prefacere la vârf, ci este vorba despresetul de valori care conduce lumea, despre orientareaei de ansamblu. „Lumea bazatã pe valorile occidentaleeste înlocuitã de una dominatã de Orient.“ Existã ofrazã cheie în articol, vizând soluþia politicã pe care artrebui sã o degaje noua situaþie:

Problema cheie pe care trebuie sã ºi o aminteascã lideriiamericani este urmãtoarea: China, singurã, poate depãºiSUA, dar este mult mai puþin probabil ca aceastã þarãsã depãºeascã ordinea occidentalã. (John G. Ikenberry,„The Rise of China and the Future of the West“, ForeignAffairs, ianuarie/februarie 2008, p. 36)

În raport cu capacitatea sistemului vestic în ansam-blu, puterea economicã a Chinei devine mult mai puþinimportantã; ea este mai puþin redutabilã decât econo-miile combinate ale þãrilor membre ale OECD-ului.Aceasta este ºi mai adevãrat în ceea ce priveºte cheltu-ielile militare. China nu poate spera sã se apropie decheltuielile militare ale þãrilor membre ale OECD. DacãSUA vor mai domina secolul XXI, aceasta nu se maipoate întâmpla decât în fruntea coaliþiei statelor dez-voltate. Ceea ce solicitã o schimbare de perspectivã: nuSUA, ci ordinea occidentalã; nu SUA, ci grupul þãrilordezvoltate. Avem de a face cu o alegere între modeluloccidental ºi cel pe cale de constituire, modelul estic,în fapt cel asiatic. Depãºirea SUA de cãtre China apareprobabilã. De aceea, miza este de a formula un rãspuns


40 / Paul Dobrescu

nu în termenii binomului China-America, ci China-lu-mea occidentalã. Ceea ce presupune din partea acesteilumi o altã atitudine ºi prefigurarea cu rapiditate a uneistrategii neconvenþionale. Sunt semnificative în aceastãprivinþã preocupãrile recente de a imagina o Uniuneeconomicã transatlanticã, prezentate în revista ForeignAffairs (Richard Rosecrance, „Bigger is Better: The Casefor a Transatlantic Economic Union“, Foreign Affairs,mai/iunie 2010, pp. 42-50). Actuala crizã a relevat cãSUA nu ar fi putut controla mãrimea dobânzilor ºi ratainflaþiei dacã Europa, Japonia ºi China nu ar fi continuatsã cumpere ºi sã deþinã titluri americane.

Dacã aceste fonduri ar fi fost retrase, nici cel mai marevolum de cheltuieli interne (sau imprimare de bani)nu le-ar fi compensat. Cu alte cuvinte, chiar ºi cei maimari actori sunt prea mici pentru a rezolva criza cuforþe proprii.

Richard Rosecrance recunoaºte capacitatea compe-tiþionalã a economiilor emergente din Asia, cu deo-sebire a Chinei ºi Indiei. El subliniazã, în acelaºi timp,cã aceste economii au nevoie de pieþele bogate aleOccidentului, cã, oricât de mult ar dezvolta consumulintern, statele asiatice nu pot absorbi mulþimea debunuri pe care le exportã în momentul de faþã în þãriledezvoltate. De aceea, rãspunsul ar putea fi unireaacestor pieþe, pentru a avea un rãspuns coerent ºi oatitudine comunã în faþa valului de produse ieftinevenite din statele în curs de dezvoltare.

Nu este nevoie ca Statele Unite sã lupte împotrivaprovocãrilor din ce în ce mai mari venite din partea



Chinei sau a Indiei, ori sã contrapunã aceste þãri unaceleilalte. SUA îºi pot folosi piaþa considerabilã, com-binatã cu cea a Europei, pentru a atrage þãrileprotocapitaliste avansate ca într-o pânzã de pãianjen…Economia americanã îºi poate spori amploarea ºivitalitatea prin intermediul unor noi acorduri monetareºi de liber schimb. Aceste aranjamente sunt importantenu numai pentru a contracara efectele pe termen lungale recesiunii, ci ºi pentru a þine piept creºteriieconomice din economiile emergente… Mai mult, potfi realizate fãrã riscul fragmentãrii economice sau alconflictelor geopolitice. (Ibidem)

Toate acestea sunt deocamdatã probleme de pers-pectivã. Mult mai presantã este perfecþionarea ordiniiactuale pentru a-i spori capacitatea de a integraþãrile care se afirmã ca puteri importante ale momen-tului. Adaptarea ordinii actuale la realitatea econo-micã pe care ne-o propune începutul secolului XXIeste lentã. De pildã, în cadrul Fondului MonetarInternaþional, Washingtonul are 17% din voturi – maipuþin de 30% cum a avut odatã, dar un numãr sufi-cient pentru a bloca orice mãsurã, pentru cã apro-barea unei acþiuni trebuie sã întruneascã 85% dinvoturi. Uniunea Europeanã are un cuvânt hotãrâtorîn numirea a 10 din cei 24 de membri ai Board-ului.China are o putere de vot puþin mai mare decât aElveþiei ºi sub cea a þãrilor din Benelux. Deci pro-blema fundamentalã, aºa cum sublinia ºi Ikenberry,este menþinerea deschiderii ºi flexibilitãþii sistemuluipentru a conferi o voce mai puternicã unor stateprecum China, Mexic, Coreea de Sud, Turcia, Brazi-lia, India, Africa de Sud. Un sistem este viabil atâta


42 / Paul Dobrescu

timp cât este reprezentativ pentru distribuþia puterii.Cum aceastã distribuþie s-a modificat dramatic, ºisistemul de structuri globale trebuie sã urmezeaceeaºi cale.

De aceea, problema fundamentalã a momentului esteintegrarea noii puteri în structurile globale existente.Cum observã ºi Bergsten, este vorba despre structuriconstruite de cãtre SUA ºi Uniunea Europeanã de alungul timpului. Întrebarea esenþialã este: va cere noulsosit ajustãri sau o regândire a sistemului? Potrivit luiBergsten, „…existã semne din ce în ce mai vizibile po-trivit cãrora China are un obiectiv diferit. În numeroasedomenii, ea are strategii care intrã în conflict cu nor-mele, regulile ºi aranjamentele instituþionale existente.”(C. Fred Bergsten, „A Partnership of Equals. HowWashington Should Respond to China’s EconomicChallenge“, Foreign Affairs, iulie/august 2008). În ciudachemãrilor din partea Beijingului pentru „o nouã ordineeconomicã internaþionalã” ºi a discuþiilor privind modulîn care „Consensul de la Beijing” ar putea înlocui „Con-sensul de la Washington”, propunerile alternative aleChinei nu se ridicã la nivelul unei „sfidãri revizioniste astatu quo-ului”.

Existã, dupã pãrerea noastrã, motive temeinicepentru ca noua superputere economicã sã susþinãordinea mondialã existentã. În primul rând, pentru cãînsãºi ascensiunea chinezã a avut loc în cadrul acesteiordini. Poate, China nu este în întregime mulþumitã decum lucreazã ordinea existentã. Oricâte nemulþumiri aravea, China nu poate nega un lucru: anume cã esteordinea care i-a facilitat ascensiunea. Ea nu dominãsistemul actual, este adevãrat, dar posedã arma cu care



a învins, anume preþul redus. Toate reglementãrileordinii economice existente au ajutat China sã ºi punãîn valoare acest atu ºi sã devinã o putere redutabilã. Înplus, nu putem neglija faptul cã regula centralã a acestuisistem – încurajarea ºi stimularea pieþei ºi a mecanis-melor sale – a ajutat China în propria dezvoltare ºimodernizare. A ajutat-o chiar în învingerea rezistenþelorinterne la restructurarea economicã în spiritul econo-miei de piaþã. Dacã la Beijing domneºte înþelepciunea– vizibilã într-o serie de mãsuri ºi atitudini –, aceastãordine nu va fi contestatã pe fond. Ba am spune cã, înmulte privinþe, China este interesatã în menþinerea ºiconsolidarea acesteia.

Pentru cel puþin zece ani, nu este probabilã oschimbare semnificativã în poziþia ºi atitudinea Chinei:adicã în perioada în care puterea ei se va împlini. Nestãruie în minte replica unui expert chinez într-o dis-cuþie particularã. Era imediat dupã bombardamentelede la Belgrad, din 1999, când, dintr-o eroare, o bombãa cãzut chiar pe ambasada chinezã din Serbia. Parte-nerul chinez era evident afectat de ceea se întâmplase,dar a preferat sã cunoascã poziþia þãrii noastre înlegãturã cu intervenþia militarã a NATO. Dupã ce amprezentat câteva date, am adresat ºi noi aceeaºi între-bare: dar poziþia Chinei? Rãspunsul a fost prompt:„Noi, noi peste 20 de ani!”. Deocamdatã, au trecut 10.Dar ce diferenþã de putere economicã este între Chinade acum ºi cea de acum 10 ani!

Septembrie 2010


DISPERARE, CINISM SAU MÃSURÃECONOMICÃ MIRACULOASÃ

Chiar în perioada de pregãtire a reuniunii G-20, SUAau anunþat o mãsurã care a fãcut repede înconjurullumii. Preºedintele Rezervelor Federale Americane,Ben Bernanke, a fãcut cunoscut planul de cumpãrarea unor bonuri de trezorerie în valoare de 600 miliardedolari. În termeni practici, mãsura echivaleazã cu oinfuzie masivã de lichiditãþi pe piaþã, în speranþa cã,astfel, se va porni motorul gripat al consumului ºi se vasparge cercul vicios al deflaþiei (perioadã prelungitã descãdere a preþurilor bunurilor, serviciilor ºi activelor).Chiar dacã nu înseamnã o tipãrire propriu-zisã debani, aºa cum a simplificat presa, mãsura, prin efectelesale concrete, poate fi echivalatã cu aºa ceva: easuplimenteazã enorm cantitatea de bani existentã pepiaþã ºi genereazã un val inflaþionist.

Pentru a înþelege rosturile adânci ale mãsurii, secuvine menþionat faptul cã procesul de revenire a SUAdupã criza financiarã a fost lent ºi, în orice caz, multsub evaluãrile de la începutul anului. Se miza pe un



ritm de creºtere economicã de peste douã procenteºi pe o scãdere considerabilã a ºomajului. În pragulultimului trimestru al anului 2010, s-a constatat cãrefacerea este mult mai lentã (1-1,5 procente), con-comitent cu faptul cã nivelul ºomajului s-a menþinutconstant. Din punct de vedere economic, ritmul decreºtere consemnat nu poate fi echivalat cu o refacere,ci mai mult cu o convalescenþã prelungitã. Pentru sin-gura superputere a lumii, acest lucru este greu deacceptat. Calculele politice nu sunt mai puþin impor-tante. Ne aflãm la jumãtatea mandatului actualeiadministraþii, iar alegerile parþiale au reprezentat unavertisment foarte clar la adresa Partidului Democratºi a preºedintelui Obama.

Mãsura ca atare poate declanºa un proces de revenire,aºa cum subliniazã ºi Paul Krugman într-un editorialrecent („Axis of Depression”, New York Times, 18noiembrie 2010). În fond, avem de-a face cu o a douainfuzie de lichiditãþi. Prima, în valoare de 600 miliardedolari, a fost anunþatã în noiembrie 2008, pentru ca,patru luni mai târziu, statisticile oficiale sã arate cãvaloarea realã a acestei iniþiative a fost de 1,8 trilioane(QE2: Fed pulls the trigger, http://money.cnn.com/, 3noiembrie 2010). Deºi a antrenat o asemenea imensãmasã monetarã, efectele propriu-zise, aºa cum am men-þionat mai sus, au fost modeste. Prin noua mãsurã seurmãreºte o adevãratã „biciuire” a economiei, în spe-ranþa cã îºi va reveni mai rapid, antrenând un declinconsiderabil al ºomajului, indicator social de care nimeninu poate face abstracþie.

Existã ºi adversari redutabili ai mãsurii. De pildã,un grup de 23 de economiºti ºi personalitãþi publice


46 / Paul Dobrescu

de primã mãrime (între care am aminti pe NiallFerguson ºi William Kristol) a semnat un documentprin care îi cereau lui Ben Bernanke, preºedinteleRezervelor Federale, sã abandoneze acest plan, con-siderând cã el nu va avea efectul scontat (GraemeWearden, „US Economists campaign against QE2”,http://www.guardian.co.uk/, 15 noiembrie 2010).

La fel de important este ºi impactul internaþionalal mãsurii. Fiind vorba despre o iniþiativã care poategenera o spiralã inflaþionistã, reacþia marilor puterieconomice a fost promptã. În poziþiile luate deguverne sau oficialitãþi ale bãncilor centrale dinGermania, China, Brazilia, Rusia etc., s-a subliniatfaptul cã am avea de-a face cu o încercare de a „exportarecesiunea din SUA cãtre alte state” („South Koreawants larger role for G20”, http://gulfnews.com/, 11noiembrie 2010). Într-adevãr, un dolar mai slab mic-ºoreazã în termeni reali datoria SUA. Valoarea nomi-nalã rãmâne aceeaºi, ceea ce se schimbã este valoarearealã a datoriei. Cea mai afectatã de o asemeneamãsurã este, evident, China, întrucât imensele salerezerve valutare sunt în proporþie de 60% deþinute îndolari. Prin scãderea valorii dolarului, ele vor avea ovaloare mai micã. Nu este nicio îndoialã cã ºi China,la rândul ei, pregãteºte miºcãri de rãspuns. Dupãpãrerea noastrã, cea mai importantã va fi accelerareaprocesului de cumpãrare a diferitelor active dindiferite zone ale lumii. Ultimul numãr din revista TheEconomist titra chiar pe pagina de deschidere: Chinacumpãrã lumea. Este de presupus cã acest proces se vaaccelera acum.



Nu mai puþin afectatã este ºi Germania. Una dintrecele mai mari exportatoare ale lumii, aceastã þarã vaavea de pierdut mult dacã valoarea dolarului scade. Pelângã aceasta, Germania are o sensibilitate specialã laprocesele inflaþioniste, ºtiut fiind cã ceea ce s-aîntâmplat în aceastã þarã în perioada interbelicã estelegat de ritmul galopant înregistrat de inflaþie, cu toateravagiile ei economice ºi sociale. De atunci, Germanianu a mai consimþit sã accepte ritmuri inflaþionisteriscante, iar în politica economicã a UE de astãzi sesimte aceastã poziþie.

De altfel, SUA iau în calcul faptul cã multe þãrioccidentale vor avea rezerve serioase faþã de mãsurainiþiatã recent. Ca urmare, s-a anunþat cã BenBernanke va face un turneu european pentru a discutacu partenerii sãi occidentali. Se poate anticipa cã vorfi discuþii destul de tensionate, date fiind interesele ºiabordãrile diferite ale partenerilor.

Asupra acestor probleme vom reveni pe larg înnumãrul viitor. Dincolo de controverse ºi dispute –criza ne-a arãtat cã, în domeniul politicilor economice,deosebirile ºi abordãrile diferite, uneori chiar opuse,sunt aproape obiºnuite –, nouã ni se pare importantsã subliniem cã este o mãsurã luatã sub o mare pre-siune, ceea ce englezii numesc last resort measure. Casã înþelegem cum se cuvine acest lucru, ar trebui sãne întrebãm ce s-ar întâmpla dacã mãsura respectivãnu va conduce la un reviriment important. Atunci,totul poate evolua sub semnul tensiunii, al confrun-tãrilor, al derapajelor greu controlabile. Prin urmare,chiar dacã are inconveniente care nu pot fi neglijate,


48 / Paul Dobrescu

abordarea raþionalã ar trebui sã aibã în vedere cât deimportant este ca prima putere a lumii, deci primalocomotivã a economiei mondiale, sã-ºi revinã rapid.

În orice caz, aceastã iniþiativã economicã este ceamai importantã din ultima vreme. Ea va amplificadisputele în jurul dolarului ca principalã monedãglobalã. Va accelera procesul de developare a inte-reselor marilor regiuni ºi marilor puteri economice.Fiind o mãsurã în esenþã protecþionistã, sã sperãm cãnu va alimenta o reacþie în lanþ de mãsuri protec-þioniste, punând sub semnul întrebãrii procesul celmai cuprinzãtor al ultimilor ani, dezvoltarea încontextul globalizãrii contemporane.

Noiembrie 2010


PUTEREA FÃRÃ AURÃ – LA SUPRAFAÞA ºI ÎN ADÂNCURILE

UNEI MÃSURI FINANCIARE

Existã în teoria despre opinia publicã urmãtoareametaforã. Opinia publicã pare liniºtitã, asemenea unuilac traversat nu de valuri, ci de vãlurele. Totul dã sen-zaþia unei liniºti aparente. Chiar în faþa unor evenimenteimportante, imaginea lacului liniºtit nu se schimbã.Schimbarea adevãratã are loc în adâncuri, acolo undelucrurile sunt procesate cu adevãrat, unde se modeleazãnoi tendinþe, noi viziuni. Când lucrurile ies la suprafaþã,este bine sã nu te mai opui. Atunci, opinia publicã, înformele pe care le îmbracã, este de neoprit.

Este imaginea care ne-a venit în minte citind despremãsura recentã adoptatã de cãtre organismele finan-ciare ale SUA, aceea de a livra pe piaþã, în urmãtoareleluni, o sumã imensã de bani, 600 miliarde dolari;scopul urmãrit este întru totul lãudabil: acela de aporni motoarele gripate ale economiei ºi de a declanºao perioadã de refacere rapidã. Dorinþã nu numai a


50 / Paul Dobrescu

Americii, ci a lumii întregi. În orice abordare raþionalã,refacerea rapidã a celei mai puternice economii alumii reprezintã ºi o primã condiþie pentru depãºireacrizei contemporane. Se aºteaptã mult de la o ase-menea mãsurã. Mai ales cã ea reprezintã a douainfuzie de lichiditãþi pe piaþa americanã, dupã cea dinnoiembrie 2008, despre care am relatat în articolul„Secolul XXI nu va mai fi american”. Prima infuzie nua dus la rezultatul scontat, de vreme ce, iatã, a mai fostnevoie de încã o infuzie. Discuþiile între specialiºti suntnumeroase ºi ele propun argumente pro ºi contramãsurii. Câteva lucruri sunt certe: avem de-a face cuo mãsurã luatã sub o enormã presiune. Am puteaspune cã a fost o mãsurã „dictatã” de situaþia econo-micã a SUA, care consemneazã un ritm foarte lent derefacere (echivalat, adeseori, cu o convalescenþãprelungitã) ºi un nivel alarmant al ºomajului, care nua dat niciun semn de scãdere. Dincolo de dezbatereatehnicã propriu-zisã, important este impactul internºi internaþional, care genereazã reacþii, stimuleazãatitudini ºi, mai presus de toate, modeleazã un anumetip de raportare la singura superputere a lumii deastãzi, la SUA. Pe noi ne intereseazã ceea ce s-ar puteamodela în adâncuri din punct de vedere geopolitic.

O superputere trebuie sã fie înconjuratã ºi de oanumitã aurã. Aura adaugã prestigiu, ceva aparte caresporeºte atractivitatea, crediteazã chiar cu mai multãforþã puterea respectivã, îi adaugã ceva ce nu poate fiîn întregime explicitat. Acest lucru este cu deosebireadevãrat în cazul Americii, care a fost întotdeaunaînconjuratã de o aurã specialã. Visul american,



cucerirea cosmosului, descoperirile din domeniul hightech au fost numai câteva dintre elementele aurei decare vorbim. Acum, o întrebare devine tot maiprezentã, deºi nu neapãrat explicitã. Mai este Americaþara pe care o ºtiam? Slãbiciunea provine doar din crizãsau este ceva mai profund? Apare îndoiala. O îndoialãîn plan intern ºi o îndoialã în plan extern. Liderultrebuie sã fie înconjurat de o aurã. Altminteri, elpoate continua sã fie prima putere economicã a lumii,dar nu mai este lider cu adevãrat. Este vorba despre ocrizã, chiar ºi gravã, sau despre o suferinþã structuralã?Sau chiar despre ceva cu care noi, pur ºi simplu, nusuntem obiºnuiþi? Temerile nu ale specialistului, ci aleomului obiºnuit, se înmulþesc ºi se accentueazã înacelaºi timp. Au fost pompaþi în economie bani subforma stimulului economic, sub forma a douã rundede infuzie de capital, au fost luate mãsuri de austeritatela diferite niveluri, unele atât de severe, încât s-adiminuat îngrijorãtor iluminatul pe stradã. ªi totuºi,economia nu decoleazã potrivit aºteptãrilor.

Mai bine de o jumãtate de secol, economia mon-dialã a fost trasã înainte de „locomotiva americanã”.Ea a scos omenirea din starea dezastruoasã care aurmat imediat celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, eaa tras înainte lucrurile în crizele succesive din anii ’70,’80, ’90. Speranþa lumii s-a asociat cu aceastã loco-motivã. De câþiva ani, dar mai ales în timpul crizeipropriu-zise, a mai apãrut o locomotivã. Care, înultimii doi ani, a devenit principala locomotivã econo-micã a lumii. În timp ce economiile dezvoltate auregresat în timpul crizei, perioada de refacere


52 / Paul Dobrescu

prelungindu-se, economia chinezã a depãºit relativrepede momentul crizei ºi în 2010 consemneazã unritm de creºtere de 10 procente. Cu sau fãrã voie,privirea se îndreaptã spre aceastã locomotivã, apãrutãde curând ºi înaintând într-un ritm impresionant.Fireºte cã aºteptãm ºi „locomotiva clasicã”. Ar fi multmai bine ca lumea sã beneficieze de douã locomotive,ba chiar de mai multe. Deocamdatã, locomotivachinezã se impune nu doar prin vitezã, ci ºi prin forþade tracþiune. În acest context trebuie plasat rolul mã-surii adoptate recent de cãtre America. Este o mãsurãluatã nu doar pentru a scurta perioada de con-valescenþã, ci ºi pentru a preveni instalarea anumitorpercepþii, care nu sunt neapãrat favorabile Americii.La nivelul acesta, al marilor puteri, percepþia, încre-derea sunt, am putea spune, esenþiale. Criza se aflã pepunctul de a afecta aura, tradiþionala aurã americanã.Neîncrederea devine persistentã ºi se poate instala.Lucrul acesta trebuie prevenit cu orice preþ. Pentru cãrefacerea aurei este mai anevoioasã decât refacereaeconomicã propriu-zisã.

Tot în adâncuri, la nivelul marilor economii ºimarilor puteri, se fac diverse calcule, se elaboreazãalternative de rezervã, se accentueazã starea de expec-tativã. Dar dacã mãsura nu va da roade? Nimeni nupoate spune cu certitudine nici da, nici nu. Dar însãºiîntrebarea este plinã de înþelesuri. O companie, ca ºio þarã, trebuie sã vândã dacã vrea sã trãiascã bine.Unde se poate vinde mai mult? Piaþa americanã, atâtde generoasã pânã acum, a devenit mult mai prudentã.ªi mai preocupatã de a economisi, de a echilibra



cumva deficitele care cântãresc atât de greu. Unde poþivinde acum? Evident în þãrile care au cunoscut maipuþin sau nu au cunoscut deloc criza. Ca sã ne dãmseama de mãrimea pieþei interne chinezeºti, estesuficient sã amintim cã, aºa cum sublinia un specialist,dacã cererea internã chinezã ar creºte cu 20 deprocente, economia mondialã ar ieºi din crizã.

În noul context, piaþa internã chinezã apare drept otentaþie pe care nimeni nu o poate subestima. Nici chiaraliaþii tradiþionali ai Americii. De curând, prim-ministrulMarii Britanii a fãcut o vizitã în China tocmai pentru aidentifica posibilitãþi de amplificare a schimburilorcomerciale aflate la un nivel foarte modest, cel puþinraportat la celelalte þãri occidentale. De pildã, Germania,la nivelul lui 2008, a vândut în China bunuri în valoarede peste 55 de miliarde dolari, în timp ce Marea Britanienumai de 9,5 miliarde („Go East, Young Man”, TheEconomist, 13 noiembrie 2010). Ca sã ne dãm seama devaloarea pe care o reprezintã imensa piaþã internã aChinei, este suficient sã amintim cã, la începutul luinoiembrie 2010, cu ocazia vizitei preºedintelui chinez înFranþa, s-au semnat contracte în valoare de peste 20 demiliarde de dolari, inclusiv un acord care prevedeacumpãrarea de cãtre China a încã 66 de aparate Airbus.Un proverb german spune: ca sã trãieºti bine, trebuiesã ai ce vinde. Aºa este, dar mai ales în timp de crizãtrebuie sã ai unde vinde. Piaþa este marea obsesie a uneieconomii dezvoltate. Rãceala dintre Franþa ºi China deacum doi ani a dispãrut. Atunci, ea fusese declanºatã depoziþia Franþei în legãturã cu libertãþile populaþiei dinTibet. Acum, se ivise un alt prilej: anume Premiul Nobel


54 / Paul Dobrescu

pentru Pace acordat dizidentului chinez Liu Xiaobo ºipresiunile aºteptate din partea democraþiilor occidentalepentru eliberarea sa din închisoare. Reacþia Chinei a fostputernicã. Ministrul adjunct de Externe al þãrii, CiuTiankai, a declarat limpede cã alte þãri sunt în faþa uneialegeri foarte clare: „fie iau parte la acest «joc politic»,fie dezvoltã relaþii de prietenie cu China”. Alegerea gre-ºitã „va avea consecinþe” („Don’t You Dare Go toDinner”, The Economist, 13 noiembrie 2010). Cert estecã aceastã problemã delicatã nu a mai fost invocatã îndiscuþiile oficiale nici cu ocazia vizitei preºedinteluichinez în Franþa, nici cu prilejul prezenþei prim-minis-trului britanic în China. Comerþul este nemilos, iar crizapare cã favorizeazã transferul în plan secund al proble-melor ideologice, umanitare, numiþi-le cum doriþi.

Toatã lumea este de acord cã mãsura despre carevorbim va stimula inflaþia. Cum toatã lumea ºtie cãdatoria publicã americanã este imensã, imediat aapãrut interpretarea: este o cale de „a exporta propriarecesiune cãtre alte state?”. În alþi termeni, ca deficitulamerican sã fie plãtit de alte þãri (lucru posibil tocmaidatoritã dublului statut al dolarului, de monedãnaþionalã ºi principalã monedã de schimb a lumii).Este o interpretare care poate fi discutatã. Avem de-aface cu o situaþie care funcþioneazã de peste o jumãtatede secol ºi ea nu poate fi schimbatã peste noapte. NiciChina, care pare cea mai afectatã de deprecierea dola-rului, nu are prea multe mãsuri de rãspuns. Deo-camdatã, va trebui sã foloseascã sistemul financiarexistent. Numai cã þãrile cele mai afectate au începutsã aibã nu numai reacþii, ci chiar miºcãri care vorbesc



despre coagularea unor reacþii în adevãrate strategiide rãspuns. Turcia a fost prima þarã care a anunþat cãva renunþa la euro ºi dolar ºi va folosi valutele naþionaleîn comerþul cu Iran ºi China, dupã ce o miºcare simi-larã a fost luatã pe relaþiile comerciale cu Rusia.China ºi Rusia au stabilit recent ca schimburile comer-ciale dintre cele douã þãri sã se facã în monedele naþio-nale respective („China, Russia Quit Dollar”, ChinaDaily, 24 noiembrie 2010, chinadaily.com). Fireºte, s-aprecizat, mãsura nu este îndreptatã împotriva dola-rului, ci urmãreºte protejarea propriilor economii. Oiniþiativã similarã a avut China în schimburile comer-ciale cu unele þãri din ASEAN. Se vorbeºte chiar deeforturi fãcute de þãri producãtoare de petrol de apune capãt folosirii dolarului în comerþul interna-þional cu þiþei.

S-ar putea spune: sunt mãsuri luate sub un impulsde moment care nu pot sã dureze. Posibil. Simplã„ciocnire a avangardelor”, s-ar putea comenta. Maicurând credem cã putem vorbi despre începutul unuiadevãrat „rãzboi al valutelor”. De ce al valutelor?Pentru cã ele reprezintã mãsura adevãratã a forþei uneieconomii. Cum traversãm o perioadã de reaºezare aeconomiei mondiale, care ar putea fi instrumentelecele mai potrivite pentru înfruntare dacã nu valutele?Dacã „citim” situaþia creatã doar ca o simplã ciocniretacticã, atunci ar fi greºit. În spatele valutelor sunteconomiile, cu interesele lor, cu nemulþumirile lor,chiar cu aspiraþiile lor. Semnificativ în aceastã privinþãeste faptul cã reacþia cea mai puternicã vine din par-tea economiilor celor mai dinamice ale momentului:


56 / Paul Dobrescu

China, Brazilia, Germania, Turcia, Rusia. Reacþia aredouã niveluri: se opune „exportului de deficit”, pe carel-ar prilejui rolul dublu al dolarului ºi, implicit,sistemului financiar mondial, întemeiat la sfârºitulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial; grãbeºte creareaunui nou sistem financiar, care sã dea expresie actua-lului raport de forþe. Cum sublinia ºi Paul Kennedy, „oþarã care deþine 4,5 procente din populaþia lumii ºi 20de procente din produsul ei nu poate purta la infinitpovara ca propria monedã sã reprezinte 80 de procentesau chiar ºi numai 60 de procente din rezervelevalutare ale lumii” (Paul Kennedy, „Marching toDifferent Tunes”, New York Times, 26 noiembrie 2010).

Cuvântul-cheie aici este cel de „povarã”. Ca sãînþelegem mai bine de ce este folosit acest termen, sãmenþionãm cã existã douã niveluri ale analizei. Primulporneºte de la „enormul privilegiu” care decurge dindublul statut al dolarului, acela de monedã naþionalãºi principala monedã de schimb a lumii. Care aduceavantaje certe SUA. Inclusiv pe acela de a exportapropriile dificultãþi. Deocamdatã, mãsura la care s-arecurs, de a proceda la o infuzie de monedã pe piaþã,se adreseazã termenului scurt. Ea va aduce anumiteavantaje, dar tot pe termen scurt. Dar pe termen me-diu ºi lung? Noi considerãm cã, în aceastã perspectivã,lucrurile stau cu totul diferit. Atât pe plan intern, câtºi extern. În primul rând, se prelungeºte dincolo delimite acceptabile o stare artificialã. Nu numai cãeconomia americanã nu mai are ponderea de altãdatã,dar deficitul comercial al SUA devine îngrijorãtorpentru toþi analiºtii de profil. El vorbeºte despre



slãbiciuni economice indubitabile. ªi obligã la împru-muturi externe din ce în ce mai mari. Cum remarcauRoger C. Altman ºi Richard N. Haas, numai costulbanilor împrumutaþi din strãinãtate se va ridica, în2020, la 4 procente din PIB-ul american (Roger C.Altman and Richard N. Haas, „American Profligacyand American Power”, Foreign Affairs, noiembrie/de-cembrie 2010); în alþi termeni, se va ridica la nivelulcheltuielilor militare ale acestei þãri. Or, este greu depresupus cã SUA vor putea susþine douã bugetemilitare. Pe de altã parte, artificialitatea sistemuluifinanciar actual este exprimatã ºi de faptul cã þãrileemergente împrumutã principala putere economicãa lumii. Cum remarcau aceiaºi autori, bãncile centraledin aceste þãri au adãugat în fiecare din ultimii patruani o rezervã valutarã situatã între 700 ºi 900 de mili-arde dolari. Unde orienteazã ele aceste sume? Înprincipal spre cumpãrarea de titluri, bonuri de tezaurale Trezoreriei americane. Cu alte cuvinte, StateleUnite împrumutã cel mai mult, iar þãrile emergente,cu deosebire China, crediteazã cel mai mult. O situaþiecare nu poate dura mult.

Cum preciza ºi Niall Ferguson, acest statut dubluface piaþa americanã sã devinã foarte tentantã. Ea vafi mereu luatã cu asalt de rezervele valutare ale lumii.Banii ieftini creeazã tentaþia confortului. Cãruia îi poþirezista un an, un deceniu, dar pe termen lung nimeninu poate deveni imun. Niall Ferguson spune limpede:„declinul imperiilor începe cu o explozie a datoriei”(Niall Ferguson, Decline and Fall: When the AmericanEmpire Goes, It Is Likely to Go Quickly, „Foreign Affairs”,


58 / Paul Dobrescu

martie/aprilie 2010). Am putea adãuga: imperiileîncep sã decadã când încep sã scadã efortul ºi încor-darea populaþiei; acestea le þin sus. Este adevãrat, prinintermediul monedei. Care este însã mãsura efortului,a rezultatelor, a încordãrii. Dacã aceastã perspectivã aimpactului pe termen lung nu este sesizatã, atunci, maidevreme sau mai târziu, declinul, chiar decãdereadevin ireversibile. Mai întâi îºi face apariþia un colapsde încredere ºi, apoi, unul economic.

Dacã schimbãm perspectiva de analizã, ceea ce estenumit „privilegiu enorm” sau „privilegiu incorect”devine o povarã din ce în ce mai greu de suportat.Primul rãspuns la aceastã situaþie artificialã a sistemuluifinanciar mondial trebuie sã vinã din partea ameri-canã. Problema este cã America nu este deloc decisãsã formuleze un asemenea rãspuns. Dupã rezultatelealegerilor parþiale, cu atât mai puþin. Un gen de blo-caj politic este pe cale de a lua naºtere, care va accen-tua dificultãþile economice. Cu cât acest rãspuns vaveni mai târziu, cu atât va fi mai costisitor ºi cu atât maimult va afecta aura puterii americane. Furtuna este,deocamdatã, în adâncuri. Într-o perioadã nu tocmaiîndelungatã, va ieºi la suprafaþã. Ceea ce este artificialnu poate dura mult timp.

Decembrie 2010


SEMNALUL SCHENGEN. ÎNCÃ UNPAS SPRE O REALITATE TRISTÃ:

„ROMÂNIA ORFANÃ”

Halucinante de-a dreptul au fost poziþiile româneºtifaþã de propunerea celor doi miniºtri de Interne, aiGermaniei ºi Franþei, de amânare a admiterii Românieiºi Bulgariei în spaþiul Schengen. Atât de surprin-zãtoare, încât cred cã au derutat pânã ºi pe cei maiapropiaþi ºi mai binevoitori parteneri ai noºtri. Noi nuaveam o aºteptare pozitivã în legãturã cu admitereanoastrã în spaþiul Schengen, în primãvara acestui an.Vizita cancelarului german, Angela Merkel, la Bucu-reºti, atât de scurtã ºi, totuºi, atât de clarã prin mesajeletransmise, încercarea ºefului statului român de a an-gaja o discuþie cu preºedintele francez într-un contextfoarte nepotrivit, încercare eºuatã, diferite alte mesajesau frânturi de mesaje compuneau un avertismentdestul de clar. Amânarea, indiferent de argumente, eraîn bunã mãsurã aºteptatã. ªi totuºi, reacþia Bucureº-tiului a fost nervoasã, chiar belicoasã; argumentele pecare s-ar fi putut sprijini au fost topite într-o poziþie


60 / Paul Dobrescu

puþin elaboratã ºi, mai ales, lipsitã de stil. Ca sã avemun element de comparaþie, vecinii noºtri bulgari auoptat pentru un rãspuns calm: „Niciun bulgar nu seîndoieºte cã avem corupþie ºi un sistem judiciar nu preabun. Reacþionãm în mod diferit faþã de stimaþii noºtrivecini români” a precizat premierul bulgar, deºi, nu estenicio îndoialã, ºi la Sofia a fost destul de multã supãrare.

Noi am preferat sã „ne batem cu pietre”. Primaasemenea poziþie a fost exprimatã de ºeful statului carea subliniat cã „România este discriminatã” de celedouã state europene, cã „nu vom accepta” o asemenea„atitudine incorectã” etc. Ne-am întrebat: unde este,totuºi, Ministerul de Externe, care sã nuanþeze, sã facãuz de instrumentele diplomatice dacã nu pentru apregãti o înþelegere, mãcar pentru a nu lãsa sã se în-depãrteze aºa de mult poziþiile exprimate. Nu a trecutmult ºi titularul portofoliului de Externe a precizat:„Avem douã variante: prima ar fi sã ne autoculpabilizãmºi sã intrãm într-o anumitã negociere cu cele douã þãri.Sau putem spune: dragi parteneri europeni, suntem statmembru ºi ne-am fãcut datoria. Dacã vreþi sã vã faceþiºi voi datoria, aºa cum este scris în Tratatul de aderarea României, sunaþi-ne!”. Peste câteva zile revine cu alteprecizãri care vor rãmâne cu siguranþã în bibliografiagafelor monumentale ale diplomaþiei de la noi ºi de pealte meridiane: vom denunþa unilateral Mecanismul deCooperare ºi Verificare, ne-am putea ºi noi opune laaderarea Croaþiei. Ulterior, a revenit precizând cãRomânia susþine aderarea Croaþiei la UE. S-a creat osituaþie aºa de confuzã ºi tensionatã, încât ºeful statuluia simþit nevoia sã facã unele precizãri: România nupoate denunþa Mecanismul de Cooperare ºi Verificare



(purtãtorul de cuvânt al Comisiei Europene fãcuseprecizarea cã „aceasta este o decizie a Comisiei”) ºi nuva bloca aderarea Croaþiei la UE. În cele din urmã, ºefulstatului român a þinut sã precizeze cã banii care erauprevãzuþi pentru securizarea frontierelor, peste 200milioane euro, vor fi reorientaþi cãtre firmele mici ºimijlocii din þarã. Întâmplãtor, de securizarea tehnicã afrontierelor se ocupa consorþiul de firme franco-germanEADS. Sã nu ne batem cu pietre, ci cu bani…

Nu este prima datã când România se aflã într-osituaþie asemãnãtoare. Când a fost sã fim primiþi înNATO, nu eram cu totul pregãtiþi. Totuºi, un anumitcontext care ne-a avantajat ºi, neapãrat trebuie adãu-gat, o angajare politicã fãrã echivoc, un activism diplo-matic am spune impresionant au ajutat ºi au contribuitla admiterea noastrã în cea mai importantã organizaþiede securitate a lumii. Când a fost sã fim primiþi înUniunea Europeanã, iarãºi nu eram bine pregãtiþi.S-au trecut multe cu vederea ºi din partea UE, dar,iarãºi, partea românã a ilustrat multã hotãrâre de arecupera rãmânerea în urmã, pe care nimeni nu opunea la îndoialã, ºi o capacitate remarcabilã de aangaja forþele politice ºi persoanele în mãsurã sãcontribuie la realizarea unui obiectiv definit de laînceput ca fiind de importanþã naþionalã. În cele dinurmã, decizia europeanã a fost una politicã. Am spunegeopoliticã. Atât NATO, cât ºi Uniunea Europeanãerau foarte interesate sã fie prezente la gurile Dunãrii.Ce s-a schimbat acum?

În primul rând, contextul. Nu problemele punctuale,nu „condiþionalitãþile tehnice” au hotãrât aceastã poziþie,care surprinde Bucureºtiul. Uniunea Europeanã s-a


62 / Paul Dobrescu

schimbat. Sunt alte standarde, alte pretenþii, altãseveritate. Criza euro a mers pânã acolo încât specialiºtidin þãri dezvoltate ale UE au pus sub semnul întrebãriichiar existenþa monedei unice. Iar fãrã moneda unicã,existenþa UE însãºi ar fi problematicã. Dupã Grecia avenit Irlanda, stã la rând Portugalia ºi mulþi analiºtivorbesc despre intrarea iminentã în câmp critic chiar aSpaniei, care are un PIB echivalent cu PIB-urile însumateale celor trei þãri menþionate. Sub acest asalt al cereriide lichiditãþi, voci germane au vorbit despre crearea adouã zone euro, una beneficiind de un euro puternic,constituitã în jurul Germaniei ºi al þãrilor nordice, ºi altacu un euro mai slab, în jurul Franþei ºi al þãrilor din Sud.În orice caz, pe acest fundal, teoria nucleului dur alEuropei, alcãtuit din þãrile cele mai puternice, de faptmembrii fondatori, prinde iar contur. Îngãduinþa depânã acum nu mai poate funcþiona. „Notele de platãeuropene” au devenit frecvente. Cã ele pot fi perceputedeformat, este o altã discuþie. Percepþiile germanilordespre Europa ºi moneda unicã s-au schimbat radical.Poate guvernul acestei þãri sã nu ia în calcul starea despirit a propriilor cetãþeni atunci când ia deciziiimportante de politicã externã?

Ce s-a mai schimbat? Prestaþia româneascã pro-priu-zisã. Autoritãþile noastre nu au sesizat în primulrând schimbarea despre care am vorbit anterior. ªi nus-au pregãtit în consecinþã. Precizãm, este o prefaceredin care Uniunea Europeanã va ieºi reconfiguratã. Alt-minteri, nu va mai putea fi polul de atracþie de pânãacum. În noul context, am continuat sã repetãm:„condiþionalitãþile tehnice” au fost îndeplinite, nu am



receptat corect semnalele care tot veneau, nu amdiversificat mijloacele de influenþare, nu am fãcut dinSchengen un obiectiv politic de primã importanþã. Amjucat în registrul devenit neîncãpãtor al „condiþiona-litãþilor tehnice”. În loc de a ne exprima supãrarea,trebuia neapãrat sã deschidem noi linii de dialog. Decând negocierea este echivalatã cu autoculpabilizarea?Mai ales cã, acum, nu era vorba de o situaþie la fel deimportantã ca atunci când am fost primiþi în NATO sauîn UE. Interesul major era sã se menþinã relaþia, sã sedemonstreze disponibilitatea pentru dialog ºi hotãrâreade a îndrepta situaþii care nu ne fac cinste ºi în legãturãcu care Germania ºi Franþa au temeiuri reale deîngrijorare. Nu era în primãvarã, putea fi negociat untermen pentru toamnã. Acum, ne aflãm în situaþiabizarã de a ne fi deteriorat relaþiile ºi de a nu beneficianici mãcar de un termen precis de aderare.

Întrucât „condiþionalitãþile tehnice” reprezintã,într-adevãr, o problemã importantã, simþim nevoia sãinsistãm puþin asupra lor. Da, Tratatul de aderare aRomâniei prevede în ceea ce priveºte acceptarea înspaþiul Schengen cerinþe de ordin tehnic în mãsurã sãasigure securizarea graniþelor. La acest capitol, Ro-mânia ºi-a îndeplinit în cea mai mare parte obligaþiile.Mai mult, ar trebui adãugat, þara noastrã a fãcut marieforturi financiare pentru a realiza un asemeneaobiectiv. Care, mai ales în condiþii de crizã, conteazãfoarte mult. Aici este o inconsecvenþã realã a UE.Situaþia lumineazã cum nu se poate mai bine unde ducelipsa de dialog ºi de negociere. Pentru cã noi spunem:am îndeplinit „condiþionalitãþile tehnice”, „ne-am fãcut


64 / Paul Dobrescu

datoria”, Germania ºi Franþa prin scrisoarea miniºtrilorde Interne atrag atenþia asupra „corupþiei”.

Supralicitarea dotãrilor tehnice ni se pare cã trãdeazão sãrãcie de abordare. Dacã am rãmâne în acest plan alcondiþionalitãþilor tehnice, atunci ar trebui sã remarcãmcã acestea nu sunt ºi nu pot fi decisive în asigurareasecuritãþii la graniþe. Pentru cã dotarea tehnicã estefolositã tot de cãtre oameni, iar oamenii pot fi corecþisau nu. Nemþii care utilizeazã o asemenea dotarereprezintã factorul decisiv al securizãrii frontierei de Esta UE. Securizarea graniþelor nu este epuizatã prindotarea tehnicã. Graniþa cu Ucraina este corespunzãtordotatã din punct de vedere tehnic, beneficiazã deoameni bine pregãtiþi, dar aceasta nu exclude contra-banda cu diferite mãrfuri sau trecerea ilegalã a diverselorpersoane. Un punct de sine stãtãtor în rezervele for-mulate de cãtre partenerii noºtri occidentali se referã laacordarea cetãþeniei unui numãr mare de persoane dinRepublica Moldova. Mãcar aici aºteptam ca partearomânã sã înþeleagã lucrurile într-un context mai larg.Mãsura acordãrii în exces a cetãþeniei nu ºtim dacãserveºte intereselor pe termen lung chiar ale Chiºinãului.ªi, oricum, ea nu a fost convenitã cu Uniunea Euro-peanã. Prin urmare, a recunoaºte aceste lucruri ºi altelenu înseamnã „sã ne autoculpabilizãm”, ci pur ºi simplusã ne privim atent în oglindã. Guvernanþii noºtri au uitatde acest gest elementar. Iar când Europa are obiecþii, necabrãm automat ºi chiar aºteptãm telefoane de scuze dinOccident…

Sã facem abstracþie de observaþiile celor doi miniºtride Interne. Ne simþim nedreptãþiþi? Nu era cel mai



normal gest ca ministrul nostru de Interne sau cel deExterne sã meargã ºi sã discute cu omologii lor dinGermania ºi Franþa? Au mers? Din câte ºtim noi, nu.Intenþioneazã sã meargã? Urmeazã sã vedem, dar intuiþiane spune cã probabilitatea e micã. De ce nu se întâmplãacest lucru elementar? Nu putem noi rãspunde, cititularii portofoliilor respective. În orice caz, opþiuneapentru declaraþii „tari” la televizor în dauna acþiuniidiplomatice abile, bine dozate ºi concertate este ºineprofesionistã, ºi contraproductivã. De-abia acum silimcele douã þãri la reacþii care ar putea sã nu se limitezela ceea ce numim admiterea în spaþiul Schengen. De-abiaacum se poate construi în jurul României o imagine derãcealã care poate dura cine ºtie cât.

În dezbaterea publicã din ultima vreme s-a accen-tuat cã suntem membri cu drepturi egale ai aceluiaºiclub politic ºi, de aceea, nu putem accepta crearea unor„precedente”, în care un stat sã arate cu degetul la altstat; dacã am accepta aºa ceva, ne-am dovedi „o naþiunede mâna a doua”. Într-adevãr, suntem membru al UEcu drepturi absolut egale. Statutul de prestigiu seconstruieºte însã. Al þãrilor, ca ºi al persoanelor. Mãr-turisim cã ºi noi suntem ataºaþi ideii de atitudinedemnã, dispusã sã discute deschis ºi cu forþa argu-mentului. La limitã, am fi suporterii unei atitudini dea „bate cu pumnul în masã”, dacã este nevoie, dacã tesimþi cu adevãrat nedreptãþit. Numai cã noi nu avemnici pumn, nici masã. Totul este o atitudine arþãgoasã,o mimare a ceea ce numim îndeobºte atitudine demnã.

Demnitatea în plan internaþional înseamnã înprimul rând credibilitate ºi predictibilitate. Or, tocmai


66 / Paul Dobrescu

acestea sunt principalele corigenþe ale activitãþiiexterne a României, care riscã sã se cronicizeze, dacãnu chiar sã se asocieze cu politica noastrã actualã.Aceasta este explicaþia refuzului, nu condiþionalitãþiletehnice, repetate pânã la refuz în ultimele zile. Dacãeste vorba sã tratãm admiterea în spaþiul Schengen întermeni de demnitate, atunci vã propunem sã uitãmpentru un moment atât argumentele unei pãrþi, cât ºiale celeilalte ºi sã decupãm doar ºirul reacþiilorromâneºti derulate pe câteva zile. Dumneavoastrãconsideraþi cã putem vorbi de demnitate când azi spuiuna, mâine revii, retractezi, pentru ca, dupã aceea, sãmai loveºti o datã cu bâta în baltã, spunând, de pildã,cã, în fond, nici Marea Britanie nu este membrã aacestui spaþiu… Nu credeþi cã ºi cel mai binevoitorpartener ar prefera sã treacã pe cealaltã parte a strãziipânã când noi ne vom hotãrî ce vrem cu adevãrat?

În ultimele zile, a mai apãrut o formulã: „sã nebatem pânã în ultima clipã”. Fireºte cã suntem datorisã o facem. Dar ca acest lucru sã aibã sens ºi, eventual,ºanse de izbândã ar trebui sã ºtim cum ne-am bãtutpânã acum? Sã ºtim câte vizite speciale a fãcut ministrulnostru de Externe omologilor din principalele stateeuropene pe tema aderãrii la acest spaþiu? Câte vizitea fãcut ºeful statului român în þãri importante aleUniunii pentru a pregãti ºi netezi decizia din martie?Temerea noastrã este cã acest comportament dinultimele douã sãptãmâni ne va costa mult ºi multãvreme. Aventurile verbale din ultimele zile au fost con-semnate în marile capitale europene ºi ele urmeazã sãfie decontate. Ne clãdim încet, încet imaginea unuipartener „dezagreabil”, cum spunea Daily Mail.



Care sunt relaþiile României cu partenerul sãutradiþional, cu Franþa, din moment ce chiar Franþa seopune admiterii noastre? Cu Parisul pare cã amdeteriorat relaþiile. Cu Germania þinem neapãrat sã leînrãutãþim. La Moscova nu pare sã mai avem vreuncuvânt de spus. Atunci, noi, ce carte de politicã externãjucãm cu adevãrat? Avem din ce în ce mai mult ima-ginea unei þãri care se aseamãnã izbitor cu o barcãevoluând la întâmplare, în funcþie de cum o bat valurile.Nici discuþie de abordare coerentã. De viziune, ce sã maivorbim. Respectul faþã de noi înºine a fost uitat ºi neaducem aminte de el doar în incantaþii televizate.

Nu ne-am îngrijit nici de o cerinþã elementarã, nudoar a succesului diplomatic, ci a succesului în viaþa dezi cu zi, aceea de a nu rãmâne niciodatã singur, de a fisprijinit, susþinut în ceea ce îþi propui. Au avut o anumitãpoziþie Franþa ºi Germania? Dar cine a fost de parteanoastrã? Cine ne-a pledat cauza? Dupã cunoºtinþanoastrã, nimeni. Explicaþia nu este cã toatã lumea s-a„aliniat în spatele Franþei ºi Germaniei” (cei puterniciau ºi ei adversarii lor), ci cã nu s-au putut alinia în spateleRomâniei. Pentru cã România nu are politicã externãcu adevãrat. Nu are prietenii. Nu are parteneriate deduratã. Dacã putem vorbi de un succes sigur al politiciiexterne actuale, atunci acela este izolarea crescândã aþãrii. Învederatã ºi de propunerea privind amânareaacceptãrii noastre în spaþiul Schengen.

Ianuarie 2011


ÎN TIMP ºI ÎN CONTRATIMP CUISTORIA

Nu de mult, preºedintele Obama ºi-a schimbat ceamai mare parte a consilierilor. Presa a vorbit despre o„clintonizare” a echipei lui Obama, prin cooptareaunor colaboratori ai fostului preºedinte american.Rezultatele acestei miºcãri vor putea fi vãzute în timp.Deocamdatã, avem un semnal, dupã pãrerea noastrãimportant. Anume, Mesajul preºedintelui Obamaprivind starea naþiunii, din 25 ianuarie 2011. Este înacest document ceva care ar trebui sã ne atragã în modspecial atenþia, sã ne îndemne sã gândim mai mult lasituaþia noastrã.

America este confruntatã în momentul de faþã cudouã probleme esenþiale: rata ºomajului, care semenþine foarte ridicatã (9,4% la sutã), ºi valoareadeficitului, care a consemnat o tendinþã de descreºtere,dar care, din 2015, va începe sã creascã din nou. Pentrua avea o imagine mai elocventã în aceastã privinþã, estesuficient sã menþionãm cã 40 de cenþi din fiecare dolarcheltuit din bani publici sunt împrumutaþi. Deficitul



comercial se ridicã la 4% din PIB-ul american, ceea ceînseamnã echivalentul unui alt buget al Apãrãrii. Or,nicio þarã, oricât de puternicã, nu îºi poate permite sãsusþinã douã bugete ale Apãrãrii.

Existã o vie disputã între democraþi ºi republicaniîn ceea ce priveºte prioritatea zero a momentului.Democraþii susþin cã, neapãrat, creºterea locurilor demuncã trebuie sã fie privitã drept prima þintã. Repu-blicanii considerã cã diminuarea deficitului trebuie sãreprezinte primul punct al agendei politice. Nu vomintra în aceastã disputã. Fie ºi pentru cã cele douãprioritãþi sunt legate: o eventualã descreºtere a ºoma-jului nu poate fi realizatã în afara unui dinamism eco-nomic, a unei reluãri a creºterii economice, ceea cear putea contribui inclusiv la diminuarea deficitului.În mesajul sãu, preºedintele american a vorbit atâtdespre nevoia vitalã a reducerii ºomajului, cât ºi desprecerinþa imperioasã a descreºterii deficitului comercialal Americii. Accentul nu a fost pus în mod special pe unadin aceste probleme – repetãm, foarte importante –, cipe cu totul altceva. Prioritatea trebuie sã fie inovaþia.Iar inovaþia este direct determinatã de calitatea edu-caþiei. Indiferent ce perspectivã vom îmbrãþiºa, aver-tizeazã preºedintele american, pânã la urmã vomajunge la aceeaºi rãdãcinã comunã: pregãtirea oame-nilor. Prin urmare, de aici trebuie pornit, dacã vomdori o reconstrucþie realã ºi o relansare autenticã aeconomiei americane.

Când vorbim despre viitor, douã lucruri sunt deneevitat: viziunea despre acel viitor ºi mijloacele pen-tru a-l edifica. Prin vocea sa cea mai autorizatã, America


70 / Paul Dobrescu

îºi propune sã-ºi menþinã ºi sã-ºi consolideze statutul deþarã-fanion a inovaþiei. Inovaþia îmbracã ºi ea formediverse în funcþie de contextul social ºi tehnologic.

În urmã cu o jumãtate de secol, „cucerirea cosmo-sului” era challange-ul tehnologic al momentului.Sovieticii deþineau deja o victorie prin lansarea pri-mului satelit natural al Pãmântului, Sputnik. A urmatreacþia americanã, care s-a focalizat pe „debarcarea peLunã”. Dupã aceastã strãpungere tehnologicã, Ame-rica nu numai cã a devansat fosta Uniune Sovieticã,dar a declanºat un val de inovaþii ºi industrii noi, îndomeniul informaticii, calculatoarelor, microbiologiei,care au consacrat SUA drept puterea tehnologicãnumãrul unu a secolului trecut.

Astãzi, e un alt context. Cursa tehnologicã are locîn domeniul „industriei verzi”. Acesta este „momentulSputnik al generaþiei noastre”, dupã cum afirmãpreºedintele Obama în Mesajul cãtre naþiune. De aceea,America are nevoie de aceeaºi încordare, de aceeaºiintensitate a cercetãrii pe care le-a consemnat în mo-mentul de vârf al cursei spaþiale. Iar administraþiaObama se angajeazã sã finanþeze acest adevãrat „proiectApollo al vremurilor noastre”. Bugetul înaintat Con-gresului dovedeºte acest lucru. Preºedintele Americiiprecizeazã ºi câteva jaloane ale acestui efort naþional.Pânã în 2015, pe ºoselele americane vor circula 1milion de automobile electrice, iar pânã în 2035, 80%din producþia de energie a þãrii va fi obþinutã pe bazautilizãrii surselor regenerabile. Dacã America simtenevoia sã-ºi reinventeze politica energeticã ºi, odatã cuea, prioritãþile în domeniul inovaþiei ºi cercetãrii,



într-un cuvânt, sã se redefineascã pe sine, cu atât maimult trebuie sã facã acest lucru o þarã de dimensiunimici sau medii.

De 20 de ani tot aºteptãm sã fie pusã aceastãîntrebare cardinalã: noi ce vrem sã facem cu România,ce viitor încercãm sã definim pentru noi ºi copiii noºtri?Orologiul nostru strategic – dacã putem vorbi despreaºa ceva în cazul României zilelor noastre – s-a oprit lamomentul acceptãrii în Uniunea Europeanã. Noi nuavem o strategie a inovaþiei, nici a cercetãrii, deºi trãimîntr-o epocã a inovaþiei ºi tehnologiei moderne. Nudiscutãm nici ce facem cu agricultura, cu ceea ce a mairãmas din industrie, nici ce facem cu infrastructura. Înultima vreme apar niºte concepte speciale în legãturãcu turismul. Numai cã turismul este o consecinþã adomeniilor menþionate mai sus. Poþi sã ai turism fãrãinfrastructurã modernã sau fãrã agriculturã?

Þinem sã mai subliniem un lucru în acest context.Se vorbeºte mult ºi la noi despre ºomaj ºi crearea denoi locuri de muncã. Adesea întâlnim afirmaþia: „e unobiectiv social-democrat”. Nu, nivelul ºomajului esteun indicator expresiv al participãrii unei þãri la cursatehnologicã ºi economicã globalã. Numãrul locurilorde muncã se împarte dupã performanþele þãrii, atrac-tivitatea sa pentru capitalul strãin ºi, nu în ultimulrând, dupã capacitatea sa de inovare. Inovaþia în-seamnã implicit noi locuri de muncã. Existã ocompetiþie pentru locuri de muncã, o competiþie carenu este decât o altã faþetã a celei economice. Numãrulde locuri de muncã este cea mai crudã evaluare asuccesului unei strategii naþionale de dezvoltare.


72 / Paul Dobrescu

În spatele cursei pentru inovaþie este o altã cursã,care garanteazã, de fapt, succesul primei: competiþiapentru sistemul educativ cel mai bun. Dacã vorbim deinovaþie, de cercetare, de performanþã în general,atunci numitorul lor comun e reprezentat de calitateaeducaþiei. Preºedintele Obama o spune limpede: „dacãvrem sã câºtigãm bãtãlia pentru viitor, dacã vrem cainovaþia sã producã locuri de muncã în America ºi nuîn þãrile de peste mãri, atunci trebuie sã câºtigãm, deasemenea, cursa pentru educarea copiilor noºtri”.

Afirmaþia poate sã surprindã. Cum America, Ame-rica celor mai prestigioase universitãþi, a unor colegiiºi ele faimoase are îndoieli cu privire la propria per-formanþã educativã? Da, pentru cã în sistemul deeducaþie american ºi-au fãcut apariþia sincope reale.În primul rând, în ceea ce priveºte pregãtirea îndomeniul matematicii ºi al ºtiinþelor exacte în general,unde America „a rãmas în urma altor naþiuni”. Dacãavem în vedere numãrul studenþilor care obþin odiplomã de facultate, raportat la totalul populaþiei,SUA e de abia pe locul 9 în lume. ªi aceasta în con-diþiile în care, peste 10 ani, jumãtate din locurile demuncã nou create vor solicita o pregãtire mai înaltãdecât cea specificã absolvenþilor unui liceu.

Ceea ce impresioneazã nu e doar examinarea rea-listã a situaþiei, ci ºi precizarea unor mijloace pentruridicarea educaþiei la rang de prioritate naþionalã. Înprimul rând, pregãtirea în urmãtorii 10 ani a unuinumãr de 100.000 de cadre didactice noi, specializateîn domeniul ºtiinþei, tehnologiei, ingineriei ºi mate-maticii. Banii trebuie sã reflecte performanþa; prin



urmare, îndemnul preºedintelui american este de„a-i rãsplãti pe profesorii buni ºi de a nu mai gãsi scuzepentru cei slabi”. Dacã e prioritarã, atunci educaþiatrebuie sã se bucure de o finanþare prioritarã. Iatã oafirmaþie care avertizeazã asupra costurilor pe care leimplicã tentaþia de a ieºi din crizã diminuând cheltu-ielile pentru educaþie: „a reduce deficitul prin tãiereainvestiþiilor în inovaþie ºi educaþie e ca ºi când aiîncerca sã reduci din greutatea unui avion renunþândla motor. Aceasta îþi poate induce sentimentul cã tevei ridica, dar pânã la prãbuºire nu mai este mult”.

Citind acest adevãrat proiect de viitor al Americiiprivind rolul inovaþiei ºi educaþiei ºi legãtura organicãdintre ele, gândul ne-a dus la Legea Educaþiei, adop-tatã recent în România. O comparaþie s-a impusdincolo de voinþa noastrã. Nu facem parte dintre ceicare considerã cã este o „lege catastrofalã”. Am spus,repetãm ºi acum, cã ea are pãrþi care fixeazã prioritãþidemne de atenþia noastrã; excepþie face impreciziaalarmantã a unor prevederi. Într-un articol se afirmãceva, pentru ca, peste numai câteva pagini, un alt ar-ticol sã sublinieze contrariul primei prevederi; ceea cee problematic pentru condiþia intelectualã a uneilegi, pentru nevoia de claritate.

Mãrturisim, am avut o strângere de inimã când amcitit urmãtoarea afirmaþie a preºedintelui american:reforma în educaþie nu e doar o problemã de mandat,ci reprezintã suma experienþei profesorilor, educa-torilor ºi comunitãþilor din educaþie. Ca o reglemen-tare sã fie aplicatã de toatã lumea, ea trebuie asumatãde cãtre toatã lumea. Iar pentru aceasta, se cere mai


74 / Paul Dobrescu

întâi dezbãtutã de cãtre toþi participanþii la actuleducaþiei: pãrinþi, dascãli, elevi, absolvenþi, beneficiari.Dupã pãrerea noastrã, în România, cea mai impor-tantã lege dupã Constituþie, Legea Educaþiei, a fostsumar ºi incomplet dezbãtutã.

Nu reamintim nevoia de dialog doar pentru a aveao observaþie în plus. Prin intermediul dialoguluipentru educaþie deschidem o altã dezbatere privitoarela viitorul nostru. Un proiect solid despre educaþie ºicalitatea sa este, implicit, un proiect despre viitor.Aceasta e o definiþie scurtã a educaþiei: activitatea carepregãteºte oameni pentru cerinþele zilei de mâine. Darcare sunt aceste cerinþe în România? Nimeni nu ºtiecu precizie, pentru cã ele nu pot fi configurate decâtpe bazã de dialog ºi dezbatere. Nu e o condiþie, ci opre-condiþie ca un proiect educaþional sã „însumezeexperienþa acumulatã în sistem ºi sã arate disponi-bilitatea de a pune la un loc toatã priceperea specia-liºtilor din educaþie”. Cum sublinia preºedinteleamerican, educaþia înseamnã viitor, iar „viitorul de-pinde de capacitatea noastrã de a lucra împreunã”.

Mai e ceva foarte instructiv. Dacã educaþia înseamnãviitorul – ºi înseamnã! –, dacã viitorul nu poate ficonstruit decât împreunã – ºi nu poate, cel puþin dacãvorbim de o viaþã democraticã! –, nu înseamnã oarecã disponibilitatea noastrã de a avea un viitor împre-unã scade alarmant? Disputele sunt binevenite, nece-sare chiar. Când ele afecteazã aceastã disponibilitate,atunci un semn rãu apare la orizont. Pentru cã viitorulnu e un dar, ci o realizare care presupune un efortcomun asumat ºi cadenþat.



În discursul sãu, preºedintele Obama vorbeºte despredoi actori principali ai procesului de educaþie: profesorulºi elevul, respectiv studentul. Înainte de a discuta despreelev, ºeful administraþiei americane vorbeºte desprerolul dascãlilor: „succesul unui copil vine de la cel carestã în faþa clasei”. Aºa a gândit ºi Spiru Haret: trebuieînceput cu profesorul, pentru cã el garanteazã calitateaactului educativ. Nu se poate concepe o activitateeducativã performantã fãrã dascãli competenþi ºi dãruiþi.În afara acestei condiþii esenþiale, nimic semnificativ nuse poate face în activitatea educativã.

Oficialii noºtri vorbesc despre „educaþia centratã peelev”. Dar cine o centreazã? O reglementare sau celcare stã în faþa clasei? Preºedintele Obama vorbeºte ºiel despre „ce e cel mai bine pentru copiii noºtri”. Darniciodatã nu separã succesul elevului (studentului) decalitatea prestaþiei dascãlului. A separa acest binomnatural accentuând „focalizarea pe elev” nu e altcevadecât o ipostazã a populismului în activitatea educativã.

Februarie 2011


DORUL EUROPEI DEKOHL ºI MITTERRAND

Criza financiarã care a zguduit lumea în ultimii anipãrea cã va avea cel mai mic impact asupra UniuniiEuropene. Astãzi, suntem în mãsurã sã spunem cãpoate cel mai important impact se exercitã chiarasupra Europei. De ce? Pentru cã a surprins-o în plinproces de reconfigurare ºi promovând o politicã laxãîn domeniul financiar. Rezultatele nu au întârziat sãaparã. Primul a fost cã Uniunea nu a reacþionat caUniune în faþa crizei. Au reacþionat þãrile Uniunii, darnu Uniunea. Într-un fel s-a reacþionat în Franþa, în altfel în Germania sau în orice þarã a Uniunii. Criza a pusîn luminã o problemã de leadership la nivel european.Nu este rãu cã s-a reacþionat la nivelul diferitelor þãri.Aici avem în vedere reacþia comunã, care s-a doveditslabã ºi puþin consistentã. De pildã, America a lansatun program de investiþii de cca 700 de miliarde dedolari, China de aproape 600 de miliarde, menite sãstimuleze activitatea economicã ºi sã grãbeascã pro-cesul de relansare. La nivelul Uniunii, nu avem de-a



face cu aºa ceva. Judecând în termenii dominantelorºi tendinþelor europene, putem spune cã prima partea crizei nu a prilejuit o reafirmare a spiritului desolidaritate în Europa, ci mai curând o retragere îngraniþele naþionale, o accentuare a preocupãrilorfiecãrei naþiuni de a face faþã provocãrilor crizei ºi dea depãºi situaþia creatã. Pe mãsurã ce diferite þãri arã-tau slãbiciuni de fond în domeniul financiar-bancar,preocupãrile au început sã se concentreze deopotrivãºi la nivel european, la nivelul Uniunii. Acesta estetraseul atitudinii oficiale.

Startul real al preocupãrilor la nivelul Uniunii a fostdeclanºat de izbucnirea crizei în Grecia ºi, apoi, înIrlanda. Care a arãtat limpede cã este nevoie de „maimultã Europã”. Cã focalizarea atenþiei doar la nivelnaþional începe sã devinã de-a dreptul contrapro-ductivã. În acest context, s-a creat un organism, FondulEuropean pentru Stabilizare Financiarã (EuropeanFinancial Stabilization Fund – EFSF), ca formulã desprijin pentru þãrile aflate în dificultate. În mai anultrecut, cum menþioneazã ºi revista The Economist(„Hopes raised, punchered pulled”, The Economist, 12februarie 2011) s-a vorbit de o sumã de 750 de mili-arde de euro, care sã fie la dispoziþia noului organism.Dupã ce a fost ajutatã Grecia, a apãrut ºi Irlanda cu osolicitare financiarã de peste 80 de miliarde. Iar EFSFa descoperit cã sumele de care dispune în mod realsunt cu totul neîndestulãtoare. S-a apelat la fondurilede pe piaþã (5 miliarde, din care în Irlanda nu au ajunsdecât 3,6 miliarde). În faþa acestor solicitãri, Germania,principalul contributor, a început sã dea semne de


78 / Paul Dobrescu

nemulþumire. Mai ales sub presiunea propriiloralegãtori (în momentul de vârf al crizei financiare dinGrecia, 79% dintre germani erau de acord cu exclu-derea acestei þãri din zona euro). Când a izbucnit crizafinanciarã ºi în Irlanda, opiniile s-au mai redistribuit ºi,în orice caz, a ieºit la ivealã faptul cã era vorba despreo problemã europeanã care trebuia abordatã în termenirealiºti. Mai ales cã la orizont se contura spectrul unorcrize similare în þãri precum Portugalia, Spania (sursede specialitate vorbesc ºi despre Belgia sau chiar Italia,deci despre þãri aflate în hardcore-ul Uniunii).

Problema nu mai era doar aceea a procurãrii bani-lor pentru a stinge „incendiile financiare” din stateleconfruntate cu probleme de lichiditãþi, ci mai ales dea preveni asemenea fenomene, de a formula un rãs-puns coerent la nivel european, care sã precizeze atâtmodalitãþile de ajutorare a statelor confruntate cudificultãþi, dar ºi obligaþiile acestora de a respecta custricteþe o serie de cerinþe în domeniul economic ºifinanciar. Banii ar putea fi procuraþi, dar nimeni peaceastã lume nu împrumutã fãrã condiþii ºi fãrã a cer-ceta capacitatea celui care împrumutã de a puteareturna banii. Cum principalul contributor este Ger-mania, aceastã þarã a fost ºi cea mai decisã în a subliniaobligaþiile respectivelor state, nevoia aplicãrii unormãsuri comune de disciplinã financiarã. Bani contradisciplinã financiarã (germanã), aºa ar putea fi sinte-tizatã esenþa preocupãrilor economice europene dinultimele luni. Germania a fost principalul susþinãtor alnoii viziuni. Dar ea nu o putea impune singurã. Franþaºi Germania ºi-au dat mâna pentru a lansa ceea ce se



numeºte Pactul de competitivitate. De fapt, o nouãorientare în politica economicã ºi financiarã a Uniunii.

Este momentul sã precizãm care sunt principalelemãsuri cuprinse în acest Pact. Este vorba despre unprogram în ºase puncte. El prevede mai întâi armo-nizarea sistemului de impozitare a corporaþiilor, astfelîncât sã se evite practicarea unor taxe avantajoase decãtre unele state pentru a atrage companiile strãine.Deci, în zona euro, toate statele vor avea politici comunede impozitare a veniturilor obþinute de companiilestrãine. Un punct distinct al Pactului este reprezentatde creºterea vârstei de pensionare la 67 de ani; pentruEuropa, care consemneazã un declin demograficconstant, mãsura este menitã sã compenseze deficitulde forþã de muncã de pe piaþã ºi sã valorifice experienþaºi calificarea propriei populaþii. Pactul de competitivitateinterzice, de asemenea, indexarea salariilor cu nivelulpreþurilor. Pentru a menþine sãnãtatea unei economiiºi a preveni instalarea inflaþiei, salariul va trebui indexatcu nivelul productivitãþii, cu rezultatele ºi performanþaactivitãþii economice ºi nu cu nivelul preþurilor. Nouldocument propune ºi modificarea prevederilor consti-tuþionale, astfel încât sã se limiteze nivelul de îndatorarepublicã. Bugetele naþionale vor trebui avizate laBruxelles, înainte de a fi aprobate de cãtre parlamentelefiecãrei þãri. Vom reveni asupra acestui punct, centraldupã opinia noastrã, a cãrui nesocotire a creat vulnera-bilitãþile financiare ale unor þãri. În sprijinul creºteriimobilitãþii forþei de muncã ºi a valorificãrii ei cât maieficiente, se prevede ca o mãsurã de sine stãtãtoarearmonizarea ºi recunoaºterea diplomelor ºi calificãrilor


80 / Paul Dobrescu

la nivelul zonei euro; în sfârºit, Pactul de competitivitatesolicitã crearea unor sisteme de management al ris-curilor pentru bãncile aflate în dificultate. Este, dupãopinia multor specialiºti, ºi cel mai dificil punct alPactului, chiar dacã el este vag formulat. Nu ºtim dacãpentru a menaja sensibilitãþile sistemului bancar saupentru cã nu existã o viziune clarã privind reformareaacestui sistem. Ne urmãreºte în acest context titlul unuieditorial din „Financial Times”: Europe is planning to solvethe wrong crisis. Materialul sugera cã principala problemãa Europei, ca ºi a SUA, este reglementarea sistemuluibancar. În America, lucrul acesta este pe cale de a seîndeplini, pe când Europa evitã sã atace în mod frontalsubiectul ºi atunci se refugiazã în probleme de competi-tivitate, de vârstã de pensionare etc.

Pactul de competitivitate urmeazã sã fie discutat lasummit-ul european prevãzut a avea loc la mjlocullunii martie. Cu acest prilej, el va cunoaºte, probabil,unele modificãri ºi nuanþãri. Dacã ar fi sã ne referimla impozitarea unicã a veniturilor companiilor strãine,aici totul depinde de nivelul impozitãrii. Dacã el va fifoarte înalt, va vãduvi Europa de multe investiþii strãine.Apoi, sunt þãri, care, prin anumite taxe preferenþialeºi facilitãþi fiscale, sperã sã atragã capitalul strãin. Con-diþiile din Germania, de pildã, nu sunt aceleaºi ca înGrecia sau în Irlanda. O egalizare totalã fãrã nicio posi-bilitate de diferenþiere va putea fi greu de acceptat, maiales de cãtre þãrile confruntate cu dificultãþi. Sunt altemãsuri care vor rãmâne în forma actualã. De pildã, ceacare leagã creºterea salariilor de rezultate ºi nu de evo-luþia preþurilor. Germania va fi neînduplecatã în aceastã



privinþã. Pe tot parcursul actualei crize, ea nu a mãritsalariile, deºi preþurile au urcat. Specialiºtii spun cãritmul de creºtere consemnat de aceastã þarã anultrecut (3,6%, cel mai mare din ultimii 20 de ani) seexplicã ºi prin aceastã politicã economicã.

Aºa cum, credem noi, va rãmâne nemodificatã ºimãsura care prevede o limitã a îndatorãrii publice.Datoria publicã este hrãnitã de un buget dezechilibrat,un buget în care nivelul cheltuielilor îl depãºeºte pe celal veniturilor. De aceea, prima problemã este echi-librarea bugetului. Sã presupunem cã o þarã face efor-turi ºi realizeazã acest lucru. Problema este cât de mareva fi povara datoriei, mãsuratã prin ponderea pe careo deþine în cadrul GDP, atunci când bugetul se stabili-zeazã. Criza pe care a traversat-o Grecia a presupus unmare sprijin financiar din exterior ºi la dobânzirezonabile, pentru a uºura refacerea. Dar nivelul deîndatorare nu s-a oprit în acel moment, ci a continuatsã creascã. Aºa se face cã, dacã, în 2010, nivelul deîndatorare se ridica la 140% din GDP, în 2015 el vaatinge 165%. Sunt cinci ani de tãiere a cheltuielilor, decreºtere a taxelor, de economii pe toate planurile,pentru a atinge primul surplus bugetar, proiectat a serealiza în acel an. Prin urmare, eforturile de echilibrarea bugetului nu se încheie, ci cunosc o nouã încordareîn momentul în care se primesc împrumuturile. Înacelaºi an, 2015, raportul dintre mãrimea datoriei ºiGDP va fi de 125% în Irlanda, iar în Portugalia de 100%(„Bite the Bullet”, The Economist, 15 ianuarie 2011). Aminsistat asupra acestor lucruri spre a arãta cã fixarea uneilimite a cheltuielilor este necesarã. Tentaþia consumului,


82 / Paul Dobrescu

a creºterii cheltuielilor publice, este mare. Un împru-mut este îmbietor când îl faci, dar este greu suportabilcând trebuie sã-l plãteºti. Odatã instalate, dezechilibrelebugetare sunt foarte greu de lichidat. Când ele iau pro-porþii, pot transforma economiile multor þãri înadevãrate „gãuri negre” financiare. Dacã putem vorbide o surprizã, atunci ea se referã la faptul cã Europa faceaceastã „descoperire” sub presiunea crizei. Deºi pro-porþiile deficitelor ºi ale datoriilor publice erau evidentecu mult înainte.

La prima vedere, Pactul de competitivitate pare osumã de mãsuri ºi mecanisme tehnice. În realitate, eleste hrãnit de o viziune privind viitorul Europei ºicapacitatea ei de a face faþã cursei pentru putere la nivelglobal. De aceea, dimensiunea strategicã ºi consecinþelela nivelul ansamblului european nu trebuie sã scape.Uniunea este la un moment de rãscruce. Criza a forþatcele 17 þãri ale zonei euro sã mai cedeze o parte dinsuveranitatea lor, cedare de neconceput doar cu câþivaani înainte. Aprobarea bugetului naþional, din punctulde vedere al echilibrelor sale mari, mai întâi la niveleuropean, este o asemenea prevedere. Mãsurile pot fidureroase, generatoare de disconforturi reale, dar elesunt necesare. Uniunea va evolua ca pol de puteremondial numai dacã se va adânci integrarea dintreþãrile care o compun. Din acest punct de vedere, pre-vederile Pactului nu vin prea devreme, ci prea târziu.Era evident pentru oricine cã Uniunea are nevoie deun leadership puternic, era evident cã nu se poate cons-trui ceva durabil fãrã o disciplinã economicã ºifinanciarã fermã.



Nu putem omite faptul cã, deocamdatã cel puþin,integrarea despre care am vorbit are loc la nivelulzonei euro. Existã riscul apariþiei unei „uniuni încadrul Uniunii”. Va creºte numãrul celor 17 þãri carecompun aceastã zonã? El va putea creºte, dar din ceîn ce mai dificil. Marea Britanie ºi Cehia au declaratcã nu vor sã se integreze respectivei zone. Alte þãridoresc sã semneze mâine Pactul de competitivitate, darnu îndeplinesc standardele presupuse de zona euro.Consecinþa politicã evidentã este cã, în perioada urmã-toare, Europa va avea cel puþin douã viteze, dacã nuchiar trei. Într-un fel sau altul, Europa cu mai multeviteze de înaintare devine o realitate. Pentru viaþa ºifuncþionalitatea Uniunii, pentru prestigiul ºi imagineaei, aceasta este o problemã de prim ordin.

Existã semnale venite de pe alte continente caretransmit o îngrijorare realã în ceea ce priveºte evoluþiaºi viitorul Uniunii. De pildã, politologul american CharlesKupchan declarã limpede: „Uniunea Europeanã moare;nu este vorba despre o moarte subitã sau dramaticã, ciuna care se petrece atât de lent, dar atât de sigur, încât,într-o bunã zi, ne vom uita peste Atlantic ºi vom realizacã proiectul integrãrii europene – pe care l-am consideratde la sine înþeles în ultimul deceniu – pur ºi simplu numai existã” („As nationalism rises, will the EuropeanUnion fall?”, Washington Post, 29 august 2010).

Despre un declin relativ al Uniunii putem vorbi. Else explicã ºi prin descreºterea demograficã, ºi prinfãrâmiþarea eforturilor de cercetare, prin multe altecauze. Este o discuþie de sine stãtãtoare. Nu putem sãnu ne exprimãm acordul cu autorul american, care


84 / Paul Dobrescu

sesizeazã cã una din explicaþiile majore este acest per-manent balans între naþional ºi european, aceastãindecizie prelungitã care devine contraproductivã ºicare ia din ce în ce mai pregnant forma unui tip de„renaþionalizare a vieþii politice”:

pentru mulþi dintre europeni, binele comun nu pare sãmai conteze atât de mult; aceºtia se întreabã dacãUniunea le aduce ceva ºi dacã meritã tot efortul. Acestetendinþe, dacã vor continua, ar putea compromite unadintre realizãrile cel mai semnificative ºi mai puþinprobabile ale secolului XX: o Europã integratã, paºnicãºi dornicã sã îºi proiecteze puterea ca un ansamblu coeziv.

Rezultatul ar fi (re)apariþia unor naþiuni indivi-duale, „condamnate la irelevanþã geopoliticã”.

Europa are nevoie, spune politologul american, deo nouã generaþie de lideri de talia lui Jean Monnet,Robert Schuman sau Konrad Adenauer, care sã dea unnou suflu unui proiect „pe cale de a expira”. Cã arenevoie de lideri de anvergurã, nu este de tãgãduit.Numele menþionate de Kuchman sunt pãrinþii înte-meietori ai Uniunii. Noi am merge mai aproape, laînceputul anilor ’90, când Europa s-a „recreat” într-uncontext cu totul nou. Astãzi, avem nevoie de o recre-are, pentru cã suntem confruntaþi cu o situaþie absolutspecialã. În noul context, figurile lui Mitterrand ºi Kohlsunt pilduitoare. Ei au aºezat Uniunea pe o direcþiede integrare realã. Moneda unicã a reprezentat mãsuracea mai expresivã a noului stadiu de integrare. ªi sãnu uitãm la ce a renunþat Kohl, la marca germanã, laemblema Germaniei moderne.



Criza a fãcut ceea ce nu a fãcut un car de dezbaterianterioare. Criza a obligat Europa sã ia în calcul opoliticã financiarã ºi bancarã comunã, o strategie înacest domeniu fundamental pentru orice societate.Criza a preluat rolul pe care trebuia sã-l exercite voinþapoliticã a comunitãþii europene. Care slãbise vizibil înultima vreme. De la înfiinþarea monedei unice, dintimpul în care figurile europene de prim plan erauFrançois Mitterrand ºi Helmut Kohl, liderii sub care s-aintrodus moneda unicã, aceastã voinþã politicã slãbisemult. Dovada cea mai elocventã este faptul cã UniuneaEuropeanã s-a oprit în faþa elaborãrii unei strategiienergetice unitare. Care ar fi însemnat corespondentulmonedei unice în viaþa economicã. Ceea ce nu au fãcutpoliticienii, a fãcut criza. În orice caz, criza a arãtat cãbalansul permanent între naþional ºi european poatedeveni contraproductiv. Nu spunem cã acum trebuieneglijat naþionalul pentru ca eforturile sã fie concen-trate doar la nivel european. Sãnãtatea economicã afiecãrei þãri conferã putere Uniunii în ansamblu. Numaicã sincopa la nivelul ansamblului poate greva evoluþiala nivelul tuturor þãrilor membre. Criza a evidenþiat cãadevãrata prioritate a momentului este reconstrucþia lanivel european. Pe care politicienii au tot amânat-o,dacã nu chiar au neglijat-o. Criza face acum ceea ce aufãcut Kohl ºi Mitterrand la timpul lor.

Martie 2011


CAPITALISM CONTRA CAPITALISM –FMI-ZAREA EUROPEI

Cu un an înainte de izbucnirea crizei, FMI era unorganism practic fãrã activitate. Istoria îl împinsese peo poziþie cu totul marginalã. Misiunile sale în diferiteregiuni ale lumii poate fuseserã oportune, darpercepþia era una de respingere. Atât de puternic eraacest sentiment, încât încheierea misiunilor sale îndiferite þãri sau regiuni era consideratã ºi ca o „eli-berare”. Din America de Sud, unde avusese cu maimulþi ani în urmã o activitate susþinutã, fusese respins,dacã nu chiar alungat. A intervenit, apoi, în 1997–1998,„gripa asiaticã”, iar þãrile asiatice au fost nu supãrate,ci pornite când ºi-au dat seama de consecinþele împru-mutului de la FMI. A fost o mobilizare de resurse cumnumai asiaticii pot sã realizeze pentru ca banii împru-mutaþi sã fie cât mai curând returnaþi, iar respectiveleþãri sã se elibereze de condiþiile impuse de cãtreFond. Au discutat chiar sã creeze un FMI asiatic, unorganism financiar care sã intervinã, sã sprijine þãrileaflate în dificultate, dar fãrã restricþiile pe care le



impunea FMI. Ultima „partiturã” a fost executatã înfostele þãri socialiste din estul ºi centrul Europei, peperioada tranziþiei. FMI acorda, pe vremea aceea,„note”. Un împrumut din partea FMI, cu o valoare maimult simbolicã, însemna un gen de „paºaport” pentruaccesul la diferite bãnci internaþionale. Unele þãri aurenunþat mai devreme la împrumuturile de la FMI,altele mai târziu. Dar, pe mãsurã ce tranziþia se încheia,lua sfârºit ºi activitatea FMI în regiune. Acumaproximativ patru ani, în 2007, rolul internaþional alFMI se cam încheiase.

În ultimii doi ani, FMI-ul a renãscut. Nu pe pãmântsud-american, nici asiatic, ci european. În toate împru-muturile contractate de state europene, din interiorulzonei euro sau din afara ei, FMI este implicat în pro-porþii diferite. Este un organism financiar care vine cubani, ar putea veni replica. Într-adevãr, mai ales cãmulte þãri din Europa au nevoie de bani. Dar FMI vineºi cu condiþii. ªi tocmai condiþiile sale au constituit de-alungul vremii mãrul discordiei, sursa unor discuþiiaprinse chiar între specialiºti. S-au schimbat acestecondiþii acum, ce formã îmbracã ele? Sunt lucruri caretrebuie discutate cât mai deschis.

De pildã, Grecia a beneficiat de un sprijin financiardin partea þãrilor care aparþin zonei euro în valoare de80 miliarde euro. În acelaºi timp, aceastã þarã a maicontractat un împrumut de 30 miliarde de la FMI. Totca o mãsurã de sprijin este ºi faptul cã perioada dematurizare a împrumutului a fost mãritã de la 3 la 7,5ani. Care este preþul plãtit de Grecia? În afara ser-viciului datoriei, aceastã þarã a trebuit sã se angajeze în


88 / Paul Dobrescu

privatizarea unor active publice în valoare de 50 mili-arde euro. Repetãm, 50 miliarde euro! Nu-ºi va vindeinsulele, cum a sugerat revista germanã Bild, dar cusiguranþã statul grec va rãmâne cu foarte puþine activepublice. Un specialist pe care l-am consultat în legãturãcu aceastã problemã mi-a rãspuns frust: „vor fiproprietãþi vândute aproape gratis. Cine le va cumpãra?Marele capital”. E un lucru care nu poate fi neglijat.Dar mai rãmâne ceva, care, în opinia noastrã, este celpuþin la fel de important. Ceva nemãrturisit, dar esen-þial: credinþa cã proprietatea privatã are o superioritateintrinsecã, în comparaþie cu cea publicã, ºi dorinþa dea reduce din puterea statului. De unde vine aceastãpreocupare pentru „unidimensionalizarea” proprie-tãþii? Cum sã explicãm faptul cã în schimbul unuiîmprumut – mare, este adevãrat – se impun condiþiiprivind transformarea naturii proprietãþii? Existã oierarhie între cele douã tipuri principale de pro-prietate? Statul este puternic ºi prin proprietãþile, prininstrumentele de care dispune. Fãrã proprietãþi, statuldevine responsabil doar cu taxele. Când te împrumuþi,taxele se ridicã în mod automat. Nemulþumirea estedirecþionatã cãtre stat, cãtre cel care mãreºte taxele.Cauzele adevãrate se pierd în negura timpului, iarcetãþeanul obiºnuit se porneºte împotriva celui care, laun moment dat, trebuie sã facã faþã unei situaþiidificile: stat sau om politic aflat la putere.

Ar mai trebui adãugat un fapt, dimpreunã cusemnificaþia sa. Bun, bun, dar statul grec avea deficitebugetare, a încãlcat prevederea europeanã ca deficitulsã nu depãºeascã 3 procente din buget, iar el a ajuns



la 9 procente, chiar mai mult, ºi astfel a acumulat odatorie publicã monstruoasã. De acord, dar nu ar ficazul sã ne întrebãm ºi cine finanþa aceste deficite? ªiatunci descoperim faptul cã deficitele respective eraufinanþate, cu preponderenþã, de cãtre bãnci francezeºi germane. Oare sã fie ºi aceasta o explicaþie de ceorganismele europene nu au intervenit la timp pentrua preveni creºterea deficitului ºi a datoriei publicegreceºti? De ce nu s-au alarmat la timp cã Grecia adepãºit cu mult cele trei procente? Acum statul grecse împrumutã, iar acest împrumut poartã o denumirenouã: „datorii suverane”. Deci datorii fãcute de cãtrestat ºi plãtite de cãtre fiecare membru al comunitãþiinaþionale respective. Cui este dator statul grec?Bãncilor de care aminteam.

Sã trecem acum în perimetrul irlandez. Acolo, crizaa izbucnit chiar în domeniul bancar. Bãncile irlandezedeþineau un capital mult mai mare decât se puteaaprecia. De unde venea acest capital? Nu numai dinresurse autohtone, ci ºi din Franþa ºi Germania. De cemigrase aici? Pentru cã Irlanda era „tigrul Europei”,înregistra ritmuri impresionante de dezvoltare, iarcapitalul strãin este mereu în miºcare dupã câºtig. Aintervenit criza. Iar Irlanda a avut nevoie de un pachetde salvare. Oferit de cãtre organismele financiareeuropene ºi de cãtre FMI. Cui este oferit împrumutul?Statului irlandez (datorii suverane). Unde merg aceºtibani? La bãncile care au declanºat criza, dintre caremulte funcþioneazã cu capital german ºi francez. ªi aici,ca ºi în cazul Greciei, interesante sunt condiþiile împru-mutului. Economia irlandezã a prosperat în principal


90 / Paul Dobrescu

pentru cã a practicat taxe mici pentru corporaþiile careveneau sã investeascã. Condiþia împrumutului: Irlandasã practice aceleaºi taxe aplicate pe toatã întindereazonei euro. Ceea ce înseamnã amputarea principaleisurse de redresare. La toate acestea, se adaugã ºi mãrireacostului propriu-zis al împrumuturilor, cu trei procentemai mare decât costul pieþei („Tax torment”, TheEconomist, 19 martie 2011). Ceea ce afundã economiilerespective ºi mai mult în necazuri economice ºi întârzie,oricum, relansarea.

Probabil cã fostul prim-ministru al Portugaliei a avutîn vedere toate acestea când a avertizat cã „un pachetde salvare FMI/UE va aduce mãsuri ºi mai dure decâtacelea pe care tocmai le prezentase legislativului” („TheNext Domino”, The Economist, 26 martie 2011). Decla-raþia a fost fãcutã imediat dupã ce al patrulea pachetde mãsuri de austeritate propuse a fost respins de cãtreParlament, respingere care a ºi atras demisia Cabi-netului. Fireºte cã totul trebuie judecat într-un contextanume. Suntem tentaþi sã credem cã mãsurile deausteritate propuse de cãtre fostul prim-ministru nuerau atât de dure; de pildã, potrivit acestora, pensiilecare treceau de 1.500 de euro pe lunã ar fi trebuitimpozitate cu 10%. Vom vedea în ce va consta pachetulde salvare pentru Portugalia, despre care se vorbeºtedin ce în ce mai mult ºi, mai ales, de ce condiþii va fiînsoþit. În orice caz, el se va ridica la o sumã undevaîntre 75 ºi 90 miliarde euro. Mai întâi, urmeazã sã sedesfãºoare alegerile (probabil în iunie) ºi, apoi, se vordiscuta mãrimea ºi termenii împrumutului. Astfel, seva preveni situaþia din Irlanda, unde un guvern nou



duce la îndeplinire condiþiile negociate de cabinetulcare tocmai ºi-a încheiat mandatul. De remarcat cãîmprumutul este deja pregãtit. Cercurile financiaredeclarã cã se aºteptau la aºa ceva. Nu spun dacã l-auºi dorit, dar, judecând dupã febrilitatea cu care aureacþionat, nu existã dubiu. Numai fostul guvernSocrates a continuat sã spere cã va putea evita unajutor extern. Unii specialiºti declarã cã împrumutuleste grãbit ºi de cãtre investitorii ºi de cãtre bancheriiportughezi. De ce? Într-adevãr, anumiþi indicatoricare mãsoarã încrederea în economia portughezã aucrescut dupã anunþarea împrumutului. Sã vedem cumvor evolua lucrurile în perspectivã. Un împrumuteste bun când îl iei ºi amar când trebuie sã-l returnezi.Nu ºtim dacã premierul Socrates a fost sau nu realistîn tentativa de a ieºi din dificultãþi prin forþe proprii;instinctiv, suntem tentaþi sã-i dãm dreptate, chiar dacãviaþa, pentru moment, l-a contrazis. Ceea ce spunpieþele financiare este una, ce va arãta viaþa, în conti-nuare, este cu totul altceva.

Revenim în România. Aici, câteva puncte în politicafinanciarã a þãrii sunt nu numai preocupante, ci chiarobsesive. Dupã datoria contractatã ºi plãtitã înainte de1989, se adoptase o hotãrâre ca România sã nu maiapeleze la împrumuturi externe. Noi nu discutãmjusteþea hotãrârii, ci faptul cã imediat dupã revoluþiehotãrârea respectivã a fost anulatã. Deºi nu se puneaîn niciun fel problema unui împrumut. Deºi în visterieerau sume frumoase. Atunci, de ce? În acest rãspunsgrãbit, era cuprins un mesaj de tipul: „uite, noi neoferim încã de pe acum…”.


92 / Paul Dobrescu

Când te împrumuþi, o faci pentru ceva anume. Sã-þicumperi o casã, sã demarezi o investiþie etc. Pentru carenu ai bani destui. De ce ne-am împrumutat noi, cu doiani în urmã, de 20 miliarde de euro? Ce s-a realizat înurma acestui împrumut? Aþi vãzut o întreprindere, uncartier de locuinþe mãcar ridicate cu aceºti bani? Cândse ridicã public întrebarea, rãspunsul vine ºi el prearepede ca sã nu te gândeºti cã a fost pregãtit dinainte:banii sunt la BNR. Dumneavoastrã ºtiþi pe cineva careface un împrumut mare ca sã depunã în bancã sumade bani astfel obþinutã? Explicaþia comunã: se menþinecursul leului. Adevãrat, dar cu totul incomplet. O partedin bani – spun specialiºtii – a fost folositã pentru aputea fi eliberate o parte din sumele de bani pe carebãncile comerciale din România erau obligate sã ledepunã la Banca Naþionalã. Cu alte cuvinte, ne-amîmprumutat pentru bãnci. Dar banii îi dãm fiecare dinnoi. Când faci „o datorie suveranã”, ea trebuie discutatãºi aprobatã de cãtre organisme suverane. Care organismsuveran a decis contractarea împrumutului ºi scopulacestuia? Singura instituþie în mãsurã sã decidã acestlucru este Parlamentul. Cunoaºteþi vreo discuþie înParlament în legãturã cu aceastã problemã, care vamarca puternic viitorul României? Noi nu. Îmi amintesccã, la începutul anilor ’90, când s-a contractat primulîmprumut de la FMI în valoare de 50 milioane dolari,a existat o negociere strânsã, cu multe condiþii, cu pre-cauþii greu de imaginat. Acum, parcã FMI ul ne rugasã luãm o sumã de 40 de ori mai mare.

Întrebãrile se adunã, se învãlmãºesc în minte ºi maimult îngreuneazã decât uºureazã frântura de rãspuns



la care aspirãm. În orice caz, câteva lucruri se contureazãîntr-un fel greu de contestat. De ce Banca CentralãEuropeanã acordã împrumuturi împreunã cu FMI?Probabil cã existã mai multe rãspunsuri. Noi insistãmasupra unui aspect: banii vin din ambele surse,condiþiile numai dintr-una. BCE, organismul financiarcentral al Uniunii, a fãcut un transfer de condiþii de laFMI sau, în cel mai bun caz, se ascunde dupã condiþiilepe care întotdeauna le pune FMI, condiþii care l-auconsacrat ca un organism puþin îndrãgit oriunde înlume. Numai cã aici este vorba despre þãri europene,þãri din zona euro chiar. Care este interesul BCE sãîngreuneze relansarea? Pentru cã, oriunde a fost, FMI-ulpoate a contribuit la o însãnãtoºire bugetarã, dar nu lao relansare economicã autenticã. Cel puþin aºa spunspecialiºtii, într-o cvasiunanimitate.

Adevãrul este cã aceastã colaborare între BCE ºiFMI prilejuieºte ºi un transfer de politici. Sumelevenite de la FMI sunt însoþite de viziunile neoconser-vatorismului neoliberal care a dominat Americaultimilor decenii. ªi care, în ultimã instanþã, a condusla criza din care ne smulgem atât de greu. Se extindedin ce în ce mai vizibil ºi în Europa ideea unei atot-puternicii a pieþelor ºi a capacitãþii acestora de a reglaºi chiar de a guverna. Prinde din ce în ce mai mult ºiîn Europa ideea cã statul trebuie sã aibã o putere ºi oinfluenþã cât mai limitate. În loc de a medita la oregândire a rolului statului în noul context al dez-voltãrii, la o combinare cât mai funcþionalã a tuturoractorilor importanþi ai societãþii contemporane – stat,piaþã, forþe non-guvernamentale – Europa pare sedusãcu întârziere de modelul neoliberal american.


94 / Paul Dobrescu

De aici decurg cel puþin douã concluzii foarteimportante. Europa intrã în contradicþie cu propriatradiþie, care a rezervat întotdeauna statului ºiproblemelor sociale un rol aparte. Aici nu este vorbadoar despre inaugurarea unui dezechilibru între statºi piaþã, ci de ridicarea pieþelor financiare la rangul depiaþã dominantã, care cautã sã supunã toate celelaltepieþe. De inaugurarea unei noi ordini mondiale,ordinea financiarã. Dacã se va urma aceastã logicã –atestatã de faptele pe care le-am înfãþiºat mai sus –,atunci, o sumedenie de „graniþe” vor împãrþi conti-nentul: nu graniþe teritoriale, ci graniþe speciale, carevor separa niveluri de dezvoltare, dar ºi viziuni asuprapropriei dezvoltãri (de pildã, noi nu credem cã înþãrile nordice va fi împãrtãºitã concepþia neoliberalã).În orice caz, împlinirea acestei logici va fi ceea ce gân-ditorul italian Stefano Zamagni numea „bogãþie fãrãnaþiuni” ºi „naþiuni fãrã bogãþie”.

În lumina aceleiaºi perspective, devine din ce în cemai limpede cã adevãratul conflict din cadrul UE nueste cel dintre adepþii integrãrii de profunzime ºiinterguvernamentaliºti, ci cel dintre adepþii integrãriiºi „market Europeans”, europenii care vãd în UniuneaEuropeanã doar o imensã piaþã, care trebuie tratatãprin intermediul regulilor de piaþã. Un „mic experi-ment” a existat în aceastã privinþã: cel efectuat în fosteleþãri socialiste, unde tranziþia a fost guvernatã de prin-cipiile „Consensului de la Washington”. Sã fiemulþumitã Uniunea cu rezultatele acestei tranziþii? Certeste cã absolutizarea logicii pieþei ºi, în cadrul acesteia,a logicii financiare nu este de naturã sã faciliteze



integrarea ºi sã stimuleze preocupãrile pentru inte-grare. Este suficient sã ne gândim puþin la reacþiilegrecilor, nu de acum, nici de peste un an, ci dupã 2015,când datoria publicã va atinge un maxim în raport cuPIB-ul acestei þãri. Cum sugestiv formula un autor:integrarea (europeanã) este prima victimã a crizei.

ªi totuºi, în acest context mai avem de descifrat unfapt. El se referã la poziþia Germaniei. Încã din 2009,Germania a introdus în propria constituþie prevedereaca pânã în 2016 guvernul federal sã scadã deficitulbugetar pânã la 0,35% din PIB, iar landurile germanesã nu mai aibã niciun deficit dupã 2020. Prin Pactulde competitivitate, ea a cerut ca ºi celelalte þãri ale zoneieuro sã limiteze constituþional nivelul deficitelor. Cumsã înþelegem acest lucru? Este indiscutabil o mãsurãde sãnãtate financiarã; numai cã ea vine cam târziu,cel puþin pentru þãrile asaltate de datorii. Apoi, esteºi cam distonantã cu spiritul epocii, care presupunemiºcare masivã de capital. Apoi, cum poate fi compa-tibilizatã poziþia oficialã a statului german, exprimatãîn prevederile constituþionale menþionate, cu prezenþamasivã a bãncilor germane în spatele datoriilorgreceºti ºi irlandeze? Este doar o mãsurã de autopro-tecþie? Dar ce facem cu Uniunea? Într-o ipostazã, statulse autoprotejeazã, în alta, exprimatã de activitateabãncilor, statul profitã. Am fost de acord cu alegãtorulgerman când a protestat ca banii germani sã nu fiecheltuiþi pentru susþinerea datoriilor altor þãri. Tot aºade adevãrat este cã Germania este un gen de gatewayal Europei în comerþul cu China. Aºa cum China inter-mediazã mult din comerþul asiatic cu America. Poziþie


96 / Paul Dobrescu

din care ambele þãri cîºtigã foarte mult. Dacã este deintrodus o „disciplinã financiarã teutonicã”, atunciscopul este, credem noi, salvarea construcþiei de an-samblu – Uniunea – ºi nu doar a unei componente,oricât de importantã ar fi ea. O Uniune brãzdatã deprea multe decalaje, o Uniune privitã doar prin prismapieþelor financiare ºi a monedei ei unice, euro, nu arecum sã dãinuie. Liderul este lider când câºtigãîncrederea. Iar Uniunea are mai mult decât oricândnevoie de lider.

Aprilie 2011


REFACERE ECONOMICÃ ºIRECESIUNE UMANÃ

Recent, FMI a publicat o estimare privind ritmul de creºterea principalelor economii ale lumii în 2011. China va aveaun ritm de creºtere de aproape 10%, India – 8%, Brazilia– 4,5%, SUA – 2,5%, Germania cu puþin peste 2%, MareaBritanie ºi Japonia sub 2% (The Economist, 16 aprilie2011). Este vorba doar despre un an, s-ar putea spune, înurmãtoarea perioadã lucrurile se pot schimba. Aºa este,numai cã evoluþiile din acest an se adaugã cam aceloraºievoluþii din ultimii ani, favorizând instalarea unor tendinþeºi, apoi, chiar a unor ierarhii.

Cât de important este ritmul de creºtere economicãpentru viaþa unei naþiuni ºi pentru peisajul economic allumii! El este motorul tuturor prefacerilor de anvergurã.În bine sau în rãu, dar nimic nu poate fi explicat în viaþaeconomicã desprins de acest factor esenþial. El schimbãierarhiile ºi o face într-un mod care surprinde chiar ºipe specialiºti. Iatã, de pildã, în 2003, când GoldmanSachs a fãcut prima previziune în legãturã cu evoluþiaþãrilor cunoscute sub acronimul BRIC (Brazilia, Rusia,


98 / Paul Dobrescu

India, China), a apreciat cã de-abia în 2041 China vadepãºi America din punctul de vedere al PIB-ului.Ulterior, Goldman Sachs a schimbat propria evaluare ºia precizat cã schimbarea ierarhiei economice la vârf vaavea loc în 2027. Standard Chartered a subliniat, recent,cã acest fenomen se va întâmpla pânã în 2020. Toateaceste schimbãri în evaluarea puterii statelor au pornitde la ritmul de creºtere economicã. Nimeni nu puteabãnui cã SUA va cunoaºte recesiunea ºi, apoi, o creºtereeconomicã modestã. Aºa cum puþini luau în calculfaptul cã economia chinezã va menþine un ritm decreºtere, cu excepþia lui 2008, de 9-10%.

Ne dãm, astfel, seama de impactul enorm al crizei,de rolul pe care îl joacã în schimbarea peisajuluieconomic al lumii. De pildã, în al treilea semestru alanului 2010, America încã nu atinsese nivelul PIB-uluidin decembrie 2007, în timp ce PIB-ul chinez crescuse,în aceeaºi perioadã, cu 28% (The Economist, 18 decem-brie 2010). Atât de important a fost comportamentuleconomic al marilor puteri în timpul crizei, încât totFMI face o ultimã evaluare ºi vorbeºte de 2016 ca fiindanul schimbãrii la vârf a ierarhiei economice a lumii.ªi dacã ar fi sã avem în vedere modalitatea de calcula PIB-ului pe baza puterii de cumpãrare, The Con-ference Board, un grup de cercetare focalizat peprobleme de afaceri, apreciazã cã depãºirea Americiide cãtre China s-ar petrece chiar în 2012. Numai cãmodalitatea de calcul respectivã nu este foarte accep-tatã în rândul specialiºtilor.

Acestea sunt datele ºi evaluãrile de specialitate. Daropinia publicã ce spune? Cele douã procese – economicºi psihologic – sunt concordante? Este foarte important



sã discutãm acest lucru pentru cã, pânã la urmã, con-teazã nu numai ceea ce se petrece în realitatea pro-priu-zisã, ci ºi ceea ce cred oamenii despre acesteprefaceri. Cum îºi reprezintã ei evoluþiile celor maiputernice economii ale lumii? Un posibil rãspuns îlputem gãsi într-un sondaj Gallup, efectuat în lunafebruarie 2011. Întrebaþi care este puterea economicãnumãrul 1 a lumii, respondenþii americani nu au indicatSUA, ci China. Evoluþia economicã din ultima vremeºi dezbaterile pe marginea acestei evoluþii au modificatºi percepþia cetãþeanului obiºnuit: þãrile emergentereprezintã noile staruri economice ale lumii.

Priviþi la acest grafic ºi la evoluþiile care au avut locîn percepþia oamenilor referitoare la competiþia la vârfîntre puterile economice ale lumii în ultimii 11 ani. În2000, 65% dintre respondenþi indicau SUA ca principalãputere ºi numai 16% vedeau China pe o asemeneapoziþie. De atunci, puterea asiaticã a tot crescut înpercepþia oamenilor, iar SUA a descrescut. Pânã în 2007,când a izbucnit criza. Este un moment crucial. Criza afost testul de prestigiu. Câºtigat pentru un an de cãtreChina, care, pentru prima datã, conducea cursa cu unavans de ºapte procente. În 2009, cele douã puteri seaflau practic din nou la egalitate în percepþia oamenilor.Comportamentul în timpul crizei este o problemã la carene-am referit. Ce se întâmplã dupã ce „vârful” crizei atrecut este cu totul altceva ºi la acest lucru urmeazã sãne referim. În 2010, ritmul de creºtere economicã alSUA a fost modest, sub 2%, ceea ce poate fi interpretatca o convalescenþã prelungitã. Pe când China a depãºit9%. Din 2009 pânã în 2011, diferenþa de performanþãeconomicã dintre cele douã þãri s-a transfigurat într-un


100 / Paul Dobrescu

adevãrat decalaj de percepþie: 52% dintre respondenþifixeazã China drept puterea economicã nr. 1 a lumii, întimp ce doar 32% numesc SUA. Japonia este reponde-ratã ºi doar 7% considerã cã ar avea ºanse sã devinã pu-terea economicã nr. 1 a lumii, iar Europa este creditatãºi mai puþin. Este, pentru semnatarul acestor rânduri,semnalul cel mai trist. Continentul nostru cunoaºte unproces de marginalizare, accelerat de criza euro, deindecizia la nivelul Uniunii de a se organiza ca adevãratãputere. Problema Uniunii Europene este în primul rândo problemã de leadership.

Existã în sociologie o lege, legea balonului de sãpun,care ne spune cã cei puternici vor deveni ºi maiputernici, iar cei slabi ºi mai slabi (aºa cum balonul desãpun mai mare de pe suprafaþa unei ape absoarbebaloanele mai mici). În contextul în care vorbim,aceasta înseamnã cã þãrile cu ritm înalt de dezvoltare voratrage investiþii, vor fi privite cu încredere, vor beneficiade un vânt economic din ce în ce mai prielnic. Ceea cese verificã în lumea de astãzi. Nu numai cã primele treilocuri, dacã avem în vedere ritmul de creºtere econo-micã, sunt ocupate de economii emergente. Dar spreaceste þãri se îndreaptã un adevãrat „tzunami monetarinternaþional”. În mijlocul crizei, capitalul strãin pãrãseaaceste state, judecând probabil cã economiile bazate peexport vor fi confruntate cu mari dificultãþi, întrucâtpieþele internaþionale se prãbuºeau. Þãrile emergenteau trecut în general bine de crizã ºi acum înregistreazãritmuri impetuoase de dezvoltare. Refacerea este maianevoioasã în statele dezvoltate. De aceea, capitalulinternaþional este atras de þãrile emergente. Pânã aicinimic nu ar da de gândit. Sursa adevãratã de suspiciune



este reprezentatã de proporþiile pe care le cunoaºte mi-graþia acestui capital. Recent, FMI a recunoscut cã valulde capital strãin care soseºte în diverse þãri cu ritm înaltde creºtere reprezintã deja 6% din PIB-ul lumii emer-gente. ªi acest proces a avut loc de patru ori mai repededecât în perioada anterioarã crizei (The Economist, 19aprilie 2011). Încât se pune întrebarea care ar putea fiscopurile acestei masive migraþii de capital. O þarã cumeste Brazilia a anunþat mãsuri de precauþie pentru apreîntâmpina apariþia unor bubbles-uri. Semn cã ceva s-aînvãþat din recenta crizã, cã orice lucru în exces nu estebun. Nici mãcar când este vorba de atât de mult doriþiibani. De aceea, în multe state emergente s-au promovatmãsuri de impozitare suplimentarã a investiþiilor deportofoliu, precum ºi a non-rezidenþilor care cumpãrãacþiuni bancare.

Percepþia actualã a celor mai mari puteri economice mondiale

65

710

1310

’00 ’01 ’02 ’03 ’04 ’05 ’06 ’07 ’08 ’09 ’10 ’11

China Statele Unite Japonia

16

40 39

37

33 32

52


102 / Paul Dobrescu

Când vorbim de valuri financiare, de migraþiacapitalului spre zone mai sigure, mai profitabile, avemîn vedere, în primul rând, capitalul american, carecontinuã sã formeze o parte importantã a capitaluluiinternaþional. De ce migreazã spre economiile emer-gente? De ce nu poposeºte în propria þarã, unde estenevoie de investiþii? Economia americanã însãºi esteconfruntatã cu probleme deosebite. Numãrãrul dinaprilie din The Economist (30 aprilie 2011) titreazã chiarpe copertã: What’s Wrong with America’s Economy?.Dintre multiplele probleme identificate atât în analizamenþionatã mai sus, cât ºi în alte lucrãri, am dori sãinsistãm asupra a douã dintre ele, care ni se parsemnificative pentru momentul actual.

Ani la rând, America a mizat pe capacitatea sa ino-vativã. Ceea ce a reprezentat o alegere corectã ºi, amspune, de perspectivã. Capacitatea Americii de a inovarãmâne impresionantã. Mulþi se plâng cã fondurileinvestite de stat în domeniul R&D au scãzut. Ele suntcompensate de creºterea fondurilor provenite dinsfera privatã. Luate laolaltã, fondurile alocate R&Dreprezintã 2,8% din PIB-ul american. Ceea ce esteenorm. Problema este cã, în cazul cercetãrii finanþatedin fonduri private, avem de-a face cu o inovaþie foarteaplicatã, care se adreseazã unor domenii înguste, fãrãun impact prea mare. Pe de altã parte, activitatea deinovaþie nu a fost neapãrat corelatã cu producþiapropriu-zisã. În timp ce fondurile alocate R&D(indiferent de sursã) creºteau, America a procedat lao externalizare masivã a producþiei. Astfel, creºtereaactivitãþii de cercetare ºi inovare nu a hrãnit ºi



creºterea numãrului de locuri de muncã, asociate înspecial cu producþia. Aºa cum se menþiona ºi în revistaThe Economist („Still Full of Ideas, but not Making Jobs”,30 aprilie 2011), America nu a pãstrat nici mãcar„sectoare de producþie strategice”, care sã valorifice,pe de o parte, activitatea inovativã, iar, pe de alta, sãmãreascã numãrul de locuri de muncã.

Situaþia aceasta este agravatã de un alt fapt. Existãsectoare de producþie ºi o parte din servicii în care,datoritã unor succesiuni de inovaþii, productivitatea pefiecare loc de muncã se ridicã rapid, dar numãrul delocuri de muncã scade. Existã alte sectoare, cum ar fisãnãtatea, educaþia, unde valoarea adãugatã creºtefoarte puþin ºi, tocmai de aceea, numãrul de locuri demuncã rãmâne constant sau chiar scade. Progresultehnic pe care îl prilejuieºte inovaþia „produce” uneoriºomaj, cel puþin în unele sectoare. Atât timp câtºomajul se menþine în anumite limite, el îndeplineºteun rol pozitiv, întrucât exercitã o presiune în direcþiaridicãrii performanþei individuale. Problema gravãeste când ºomajul atinge anumite cote de alarmã ºi setransformã în ºomaj structural. Se pare cã America estepe pragul unui ºomaj structural. Ca ºi Europa. Ceeace înseamnã cã o parte a populaþiei, aproape 10% numai participã la producerea PIB-ului.

În SUA, consemnãm o anumitã refacere econo-micã, dar ea este însoþitã de o adevãratã recesiuneumanã. Avem de-a face cu o refacere prin micºorareadrasticã a numãrului de locuri de muncã (jobelessrecovery). S-ar putea spune cã pentru a declanºa unproces de refacere, meritã un asemenea sacrificiu. Dar


104 / Paul Dobrescu

tocmai aici este problema. Pentru cã avem de-a facecu un proces de refacere care nu cuprinde aproape10% din populaþie. Ceea ce nu numai cã diminueazãviteza de înaintare, dar face ca relansarea sã se pãstrezela cote modeste. America nu beneficiazã de aportul a10% din populaþia sa, o masã enormã de oameni, caredepãºeºte sensibil populaþia României.

Mai 2011


„CALIFORNIA DE LA ANTIPOZI” –REDESENÃRI ALE HÃRÞII

GEOPOLITICE ÎN ZONA PACIFICÃ

Aºa numeºte revista The Economist Australia zilelornoastre. Denumirea nu este întâmplãtoare. Pentru cã,în opinia revistei menþionate, evoluþia statului de la„capãtul lumii”, Australia, s-ar putea sã depãºeascãmiracolul californian ºi sã ofere una din cele mai spec-taculoase evoluþii din ultimii ani. Altãdatã un statizolat, cu o evoluþie ºtearsã, Australia nu a cunoscutcriza în ultimii 20 de ani; nici criza actualã (ceea cene pune în gardã, încã o datã, cã nu putem vorbi deo „crizã globalã”, din moment ce þãri importante alelumii nu au cunoscut deloc sau au resimþit foarte puþinefectele crizei).

Ce a propulsat îndepãrtatul subcontinent australianîn poziþia de star al dezvoltãrii contemporane? Ca ºiîn cazul statului american de pe coasta de Vest, Califor-nia, atât bogãþiile naturale, cât mai ales o anumitãînþelepciune de a simþi spiritul vremurilor ºi de a le


106 / Paul Dobrescu

valorifica în interes propriu. Australia nu deþine atâtde mult aur, precum statul american, dar are multealte bogãþii naturale pe care le valorificã din plin. Eanu a beneficiat de nota de platã a statului americanpentru cercetãrile aero-spaþiale californiene, dar a ºtiutsã profite de ridicarea Asiei ºi de nevoia greu deîndestulat a acesteia de materiile prime de care dis-pune Australia. Nu are nici universitãþi de faima celorcaliforniene, dar a dezvoltat o viziune despre inter-naþionalizarea propriului învãþãmânt, care inspirãrespect în lumea întreagã ºi reprezintã a treia sursã devenit a þãrii, dupã exporturile de oþel ºi cãrbune. Odezvoltare silenþioasã, dar bine gânditã, a developat oadevãratã putere a lumii de astãzi, de anverguraCanadei, Mexicului, Coreii de Sud sau Turciei. A ºaseaþarã de pe glob din punct de vedere al întinderii,Australia este astãzi a 13-a economie a lumii ºi printreprimele cele mai bogate ºase þãri ale lumii.

Ar fi riscant sã încercãm o explicaþie a succesuluiacestei þãri de mãrimi cvsicontinentale. Ca de atâteaori, elementul cel mai important, ca ºi în cazul tuturoreconomiilor emergente, este strategia. Australia aveaºi acum 30 de ani bogãþii, avea o populaþie educatã darnumai de la un timp, cam de la începutul anilor ’90a început dezvoltarea sa constantã ºi robustã. Estemomentul când s-a realizat cã economia ºi þara înansamblu au nevoie de prefaceri structurale; liniileprincipale ale reformelor au fost însã asumate de cãtreîntreg spectrul politic ºi aplicate de fiecare partid venitla putere. A rezultat, astfel, o continuitate a reformei,o gradualitate a mãsurilor aplicate, concomitent cu o



flexibilitate care s-a dovedit extrem de profitabilã.Douã exemple.

În anii ’40, Australia era în proporþie de 98% an-glo-celticã. Chiar ºi dupã aceea, majoritatea persoa-nelor care se aºezau în aceastã þarã veneau din Europa.Mai aproape de timpurile noastre, restricþiile pentruimigranþii de diferite culori ºi rase au fost ridicate, iarprocesul imigraþionist a cunoscut o amploare de nei-maginat altãdatã. Astãzi, o pãtrime din populaþiaAustraliei este nãscutã în strãinãtate, iar 10% au ori-gine asiaticã. Specialiºtii spun cã mai mult de douãcincimi din creºterea GDP-ului australian din ultimii40 de ani sunt asociate strâns cu venirea valurilor deimigranþi, care au înviorat piaþa, au relansat noi pro-fesii, într-un cuvânt au mãrit forþa de propulsie umanãcare alimenteazã întotdeauna creºterea unei economii.Este adevãrat cã atunci când valurile de imigranþi auînceput sã se raporteze excesiv de critic la diverse stãride lucruri din þara de adopþie, voci autorizate ale sta-tului au avertizat cã acestea sunt condiþiile pe care lepoate oferi Australia. Alegerea de a rãmâne sau a plecarevine numai imigranþilor.

Australia a început sã investeascã în internaþio-nalizarea învãþãmântului la începutul anilor ’90, cânda modificat legislaþia, oferind posibilitatea universitã-þilor sã aibã politici proprii în acest sens (pânã în ’90legea limita universitãþile sã stabileascã taxe de ºcola-rizare, de pildã, ºi sã aibã politici independente faþãde ministerul de specialitate). S-a elaborat chiar o stra-tegie de stimulare a universitãþilor, de ridicare a stan-dardelor de calitate. Astãzi, în Australia se pregãtesc


108 / Paul Dobrescu

230.635 de studenþi internaþionali, adicã 6,9% dinpiaþa mondialã. Ceea ce plaseazã aceastã þarã pe locul5 în lume din punct de vedere al numãrului de stu-denþi strãini, dupã SUA, Marea Britanie, Germania,Franþa. Interesantã este ºi provenienþa acestor studenþi.28,2 % vin din China, 10,7% din India, 8,1% dinMalaysia, 5,3% din Hong Kong, 4,2% din Singapore,4,1% din Indonezia, 3,3% din USA, 3,1% din Vietnam,2,8% din Coreea de Sud, 1,8% din Canada, 28,4% dinalte state. Deci, peste 60% din studenþii strãini carestudiazã în Australia sunt de origine asiaticã.

Oricât de spectaculoasã, ridicarea Australiei nu esteimportantã numai prin ea însãºi, ci mai ales prin con-secinþele pe care le induce sau prin meditaþiile pe carele prilejuieºte. Tradiþional, Australia era asimilatãþãrilor occidentale. Prin origini, prin culturã, prinlegãturile comerciale preferenþiale. Era un gen de „An-glie a Sudului îndepãrtat”. Dupã ce Marea Britanie acunoscut declinul, ca mare putere, locul ei a fost luatde cãtre SUA. Dar percepþia internaþionalã în legãturãcu Australia era cea a unei þãri europene sau cel multvestice, plasate undeva în zona cea mai îndepãrtatã asferei sudice. Astãzi, Australia se desprinde din ce înce mai mult de partenerii sãi tradiþionali ºi se integrea-zã sferei de coprosperitate asiaticã.

Poziþia Australiei pe harta lumii nu mai este unhandicap. Ea formeazã deja un cuplu comercial cuAsia. Pentru cã Asia are nevoie de minereu de fier, decãrbune, de gaz, de alte minerale care se gãsesc dinabundenþã în Australia. Principalul partener comercialal Australiei nu mai este Marea Britanie ori SUA, ci



China, iar volumul comerþului cu Asia întrece cu multpe cel al comerþului cu Occidentul. Tendinþã care seva accentua.

Sã luãm numai cazul Chinei. Ea a mutat de la sat laoraº în ultimele decenii nu mai puþin de 300-400 demilioane de locuitori. Ceea ce a presupus construcþiide blocuri, de metrouri, modernizarea infrastructurii,toate necesitând un mare consum de oþel ºi cãrbune.Aceastã þarã îºi propune sã mai mute alte 300-400 demilioane de locuitori de la sat la oraº în urmãtorii ani.Deci aceeaºi nevoie de locuinþe ºi infrastructurã.Aceeaºi nevoie de oþel, cãrbune ºi alte materii prime.Revista The Economist face urmãtorul calcul: un apar-tament mediu din China are nevoie pentru a ficonstruit de ºase tone de oþel, iar un kilometru demetrou de aproximativ 75.000 tone. O tonã de oþelrezultã din prelucrarea a 1,7 tone de minereu de fier,iar prelucrarea propriu-zisã consumã mai mult de ojumãtate de tonã de cãrbune. Acum calculaþi ce nevoieimensã are numai China de asemenea materii prime,care se gãsesc din abundenþã în Australia.

Un minereu mai bun se gãseºte în Brazilia. Dartransportul sãu pe mare necesitã 35 de zile, pe cândcel australian are nevoie numai de 11 zile pentru aajunge în China, de pildã. Cu diferenþele de costurieconomice corespunzãtoare. Aºa cã minereul de fieraustralian va continua sã ajungã în China ºi în celelalteþãri asiatice pentru multã vreme de acum înainte. Uniispecialiºti vorbesc de 30 de ani. Alþii de o perioadã maiîndelungatã. Nu va mai creºte China în ritmurile depânã acum? Este posibil, dar anumite ritmuri de


110 / Paul Dobrescu

creºtere va consemna. Iar nevoie de minereu, decãrbune, de gaze, de alte minerale, va avea. Cum voravea ºi celelalte þãri asiatice, aflate ºi ele într-o remar-cabilã ascensiune economicã. Nu numai de materiiprime, ci ºi de carne, de lemn, de cereale, de alte pro-duse agricole pe care le exportã Australia. Prin urmare,aceastã þarã, potrivit calculului economic, are în faþã operioadã de prosperitate economicã de câteva decenii.Explicabilã prin efectul de antrenare pe care îl dezvoltãridicarea Asiei.

Subcontinentul australian este atras în sfera deinfluenþã a Asiei, pentru cã forþa economicã a celuimai mare continent al lumii este irezistibilã. IarAustralia nu are niciun interes sã se opunã. Dimpo-trivã, ea a devenit un membru activ ºi a lansat o seriede iniþiative privitoare la Asia, „concertul asiatic”,relaþiile Asiei cu þãrile de pe celãlalt þãrm al Pacificului.Legãturile comerciale ale þãrii sunt într-o proporþiecovârºitoare cu Asia. Geografic, Australia este unsubcontinent nonasiatic, economic ºi din ce în ce maimult ºi politic, este o þarã care graviteazã în jurul Asiei.Putem vorbi de o miºcare de atracþie, chiar de oabsorbþie a sucontinentului de cãtre forþa colosalã,trezitã la putere, a Asiei. Oricum am purta analiza, Aus-tralia va fi din ce în ce mai puþin asociatã cu Europa,chiar ºi cu America, ºi din ce în ce mai mult cu Asia.Acolo o plaseazã procesele economice în derulare.Astfel, se redeseneazã, încet, încet harta geopoliticã alumii. Asia, mare ºi dominantã prin ea însãºi, devineºi mai mare, ºi mai importantã prin ceea ce atrage înorbita ei de influenþã.



Evoluþia Australiei mai ridicã o problemã, decardinalã semnificaþie pentru evoluþia geopoliticã alumii de astãzi. Pattern-ul economic al Australiei esteunul asiatic. Pattern-ul de securitate este american. Avemde-a face cu un tip de competiþie între douã pattern-urifundamentale. Care va învinge? Australia nu estesingurul stat relevant din punct de vedere geopolitic înaceastã situaþie. Japonia se aflã într-o poziþie similarã.ªi ea are legãturi economice din ce în ce mai robustecu Asia, iar pattern-ul economic devine din ce în ce maipregnant asiatic, în timp ce, strategic vorbind, ea estealiatul SUA. Douã þãri, una asiaticã în întregime, cealaltãnonasiaticã, dar situatã în sudul Asiei, traverseazãexperienþe similare. Ambele – puteri semnificative.Ambele având experienþe istorice particulare, care leindividualizeazã. Între Japonia ºi China existã ºi orivalitate de care nu se poate face abstracþie. ªi, totuºi,Japonia este din ce în ce mai pregnant atrasã de colosulchinez, iar exporturile nipone nu mai pot face abstracþiede imensa piaþã chinezã, aflatã în expansiune. Aici,conflictul dintre cele douã pattern-uri este ºi mai pu-ternic, ºi mai adânc. Care va învinge? Pânã la un punct,rãspunsul pare simplu: cel care va reprezenta opþiuneaþãrii respective. Cu alte cuvinte, Japonia sau Australiaopteazã, în continuare, pentru a rãmâne parteneristrategici ai SUA. Opþiune care a fost deja fãcutã(Australia a avut o prezenþã semnificativã în Irak ºiparticipã la confruntarea din Afganistan). Cât timp vadura aceastã opþiune ºi pânã în ce punct? O þarã, oricâtde puternicã, nu poate face niciodatã abstracþie deinteresul ei economic.


112 / Paul Dobrescu

Pentru a rãspunde la întrebare, ar trebui sã vedem ºicare este evoluþia strategicã în zonã, în regiunea AsiaPacific. În momentul de faþã, preponderenþa de ordinstrategic a Americii în regiune este clarã. În acelaºi timp,China îºi dezvoltã semnificativ puterea militarã. Zileleacestea ea a lansat primul portavion, ceea ce aratãambiþii clare în ceea ce priveºte evoluþia sa ca puteremaritimã. De aici, interpretãrile se despart. Sunt comen-tatori care vãd în China o þarã care îºi va dezvolta rapidputerea maritimã (orice putere semnificativã aspirã sãdevinã putere maritimã). Problema este dacã acestobiectiv va deveni prioritatea sa în urmãtorii ani. Noiconsiderãm cã nu. China se va concentra, în continuare,pe dezvoltarea sa internã, dezvoltarea puterii maritimeºi a puterii militare, în general, fiind mai degrabã unobiectiv de termen mediu.

Pe de altã parte, SUA va continua sã-ºi consolidezeputerea strategicã în regiune, dar dominaþia sa nu vamai fi aºa de netã aºa cum a fost în ultimii ani. Celpuþin în urmãtorii zece ani preponderenþa strategicãamericanã este greu de contestat. Ce va urma dupãaceea? Un tip de împãrþire a puterii de dominaþie cucea chinezã sau cu alte puteri care se vor ridica. Atâtcât se poate prevedea, Australia, probabil ºi Japonia vorsprijini o asemenea evoluþie, pentru cã ea ar evitatensiuni majore ºi ar servi intereselor lor economice.Ambele þãri se vor afirma ca puteri de echilibru în zonã.Vor încerca sã tempereze excesele, din orice parte arveni ele. Pentru cã aºa le dicteazã interesul economic.

Iunie 2011


SALVÃM BÃNCILE, NU ÞÃRILE.SAU UNIUNEA?

Se ºtie, Marea Britanie sau Suedia nu au aderat lazona euro. Întrebarea care se ridicã, dacã mâine Suediaar fi invitatã sã adere la aceastã zonã, credeþi cã ar face-o?Ar avea motive sã îºi schimbe poziþia de acum câþiva ani,sau s-ar felicita cã nu a fãcut pasul acesta la începutuldeceniului trecut? Sã presupunem acum cã Turcia arfi invitatã sã adere la Uniunea Europeanã, ºtiut fiind cãaceastã þarã bate de ani de zile la porþile Europei. Nuºtim care ar fi rãspunsul, dar un eventual „da” ar fi cusiguranþã însoþit de unele condiþii. Fireºte, Turcia arealt statut astãzi decât acum 10 ani sã spunem, datoritãsaltului sãu economic ºi perspectivelor pe care specia-liºtii i le acordã. În ecuaþia prezumtivelor rezervetrebuie neapãrat incluse ºi problemele cu care seconfruntã Uniunea. Veþi spune: bine, dar problemeleUniunii sunt legate de euro, de crizele sale succesive,de problema datoriilor suverane etc. Aici este problemacã insatisfacþia faþã de euro se transformã într-o insa-tisfacþie faþã de Uniunea Europeanã care afecteazã din


114 / Paul Dobrescu

ce în ce mai mult imaginea, prestigiul, dacã vreþi forþade atracþie a Uniunii. Rostul acestor rânduri este sãdescifreze câteva din elementele acestei ecuaþii.

Recent, Hans-Olaf Henkel (Financial Times, 30 august2011) scrie un articol intitulat „A sceptic’s solution – abreakaway currency”. Articolul recomandã drept soluþiepentru depãºirea actualã a crizei euro o spargere, odivizare a monedei Uniunii Europene. „Aºa cum a fostposibil sã formãm o monedã unicã din 17 monede,atunci ar trebui sã fie posibil ºi sã formãm douãdintr-una”. Autorul a fost, cum mãrturiseºte, un maresusþinãtor al introducerii euro, iar acum considerã cã„angajamentul de atunci a fost cea mai mare greºealãprofesionalã pe care am fãcut-o vreodatã”. Nu este pri-ma sa poziþie de acest fel. Într-o lucrare intitulatã Rettetunser Geld (Salvaþi-ne banii), Henkel recomandã împãr-þirea zonei euro într-o uniune a monedei hard, coagu-latã în jurul Germaniei ºi o uniune monetarã a unuigrup sudic, condus de Franþa. Personalitate prestigioasã,Hans-Olaf Henkel nu mai este în prim-planul vieþiipublice din Germania. A fost ºeful Federaþiei Indus-triilor Germane ºi aceasta spune mult. Personalitãþilepolitice sunt mai rezervate. Fac trimiteri destul detãioase la aceastã problemã, dar partiturile principalesunt executate de cãtre oameni cu prestigiu profesionalaflaþi, totuºi, în rândul doi.

Critica pe care autorul german o face situaþieiactuale este greu de contracarat. Esenþa argumentaþieisale este urmãtoarea: dintr-un instrument menit sã rãs-pundã nevoilor fiecãruia (one-size-fits-all), euro a ajunssã nu mai rãspundã niciunei nevoi (one-size-fits-nobody).



În sensul cã þãrile din Sud nu pot, în condiþiile existenþeieuro, sã scadã valoarea acestei monede, pentru a-ºirecâºtiga competitivitatea ºi a spori exporturile, iarstatele din Nord au nevoie de un euro sãnãtos, care sãnu alimenteze tendinþe inflaþioniste. Este o diferenþãrealã de interese, care accentueazã disensiunile dintrestate ºi hrãneºte atitudinea „de a câºtiga cât mai multpe seama celuilalt”. Prin urmare, strategia privind „apã-rarea euro cu orice preþ” va sfârºi prin a dezavantaja pefiecare. Soluþia nu poate fi decât una singurã: „Austria,Finlanda, Germania ºi Olanda sã pãrãseascã zona euro,sã creeze o nouã monedã lãsând euro aºa cum este”.Dacã lucrurile ar urma o asemenea evoluþie, Germaniaºi partenerii sãi îºi vor respecta angajamentele de acontribui la refinanþarea Greciei, Portugaliei ºi acelorlalþi, ca un preþ pentru „tichetul de ieºire”. Va tre-bui creatã o nouã Bancã Centralã Europeanã pornindde la modelul Bundesbank, dar moneda nu se va numiDeutsche Mark.

Poate mai important decât toate acestea este pre-cizarea cu valoare strategicã fãcutã de autor.

„Noi trebuie sã salvãm bãncile, nu þãrile.” Bãncilesunt într-o situaþie criticã, iar stabilizarea lor la nivelnaþional este prima prioritate. Cu bãnci bolnave esteimposibil sã ai þãri sãnãtoase, sugereazã autorul, chiardacã nu o spune explicit. De aceea, în multe situaþii,o asemenea prioritate ar presupune chiar ºi „naþiona-lizarea temporarã a unor bãnci”.

Dezbaterile în jurul crizei euro devin tot mai in-tense. Într-o succesiune care se accelereazã, aparpuncte de vedere, evaluãri ale unor bãnci sau structuri


116 / Paul Dobrescu

bancare, institute de cercetare, personalitãþi etc., încâteste din ce în ce mai greu sã cuprinzi o literaturã pecale de constituire. Dupã opinia noastrã, cel puþindouã repere trebuie avute în vedere, pentru ca discuþiasã capete cât de cât coerenþã. În ceea ce se întâmplã,toþi actorii, de la state la bãnci sau structuri de decizieeuropene poartã rãspunderea. Situaþia actualã esteîntr-adevãr bolnavã, dar este aºa pentru cã fie s-auîncãlcat niºte prevederi convenite, fie nu s-au sesizatla vreme evoluþii care puteau fi observate cu uºurinþã.Recurgem din nou la exemplul Greciei. Admitereaacestei þãri în zona euro a fost fãcutã prin încãlcareanormelor prevãzute prin Tratatul de la Maastricht.Grecia nu îndeplinea condiþiile, dar a fost admisã.Dupã aceea, la nivel european, nimeni nu a suprave-gheat evoluþia financiarã a þãrii respective. Mai mult,îndatorarea s-a produs pe baza împrumuturilor acor-date de bãncile germane ºi franceze. Nu continuãm.Dorim sã subliniem cã situaþia actualã nu poate fidesprinsã de ceea ce s-a întâmplat. ªi, mai ales, nupoate fi asociatã univoc doar cu existenþa euro. Dacãregula s-ar fi respectat, atunci poate nu mai apãreacriza monedei unice de care vorbim acum, sau nu aveaproporþiile actuale.

Acum avem de-a face cu o stare de fapt. Problemafundamentalã este cum s-ar putea ieºi din crizã cu câtmai puþine costuri. În alþi termeni, ce anume dorim:sã salvãm bãncile, sã salvãm þãrile confruntate cu difi-cultãþi, sau sã salvãm Uniunea? „Trebuie sã ne focalizãmpe salvarea Europei, nu a euro”, spune Hans-OlafHenkel. Cu prima parte a afirmaþiei suntem total de



acord. De aici încolo însã se complicã lucrurile. Putemsalva Europa creând douã monede? ªi atunci desprece Europã vorbim? Din orice unghi am privi lucrurile,pânã la urmã discuþia este politicã, iar soluþia trebuiesã fie tot politicã.

Studii ale unor organisme bancare vorbesc de douãsoluþii de ieºire din crizã. Prima ar fi o „federalizarefinanciarã” a Europei, cea de-a doua identificarea unuiway out pentru þãrile care nu fac faþã, care au datoriimari ºi trag Uniunea în jos. Nu se dau amãnunte, darargumentele trimit la un efect de domino, politic ºifinanciar. Astãzi, Grecia, mâine Portugalia, poimâinecine ºtie? Întrebarea este ce mai rãmâne, în acestecondiþii, din Uniune. Apoi, sunt sume imense în joc.Dacã am presupune cã iese Grecia, cu siguranþã a douazi ea îºi va ieftini moneda, ceea ce va duce la ieftinireapropriilor active ºi, în final, se va pune problemacapacitãþii acestei þãri de a-ºi plãti datoria. Atâta timpcât este în zona euro, ea se aflã ºi într-o structurã deconstrângeri. Întrebarea care se ridicã este cã ºi astãziexistã mari semne de întrebare cu privire la solvabi-litatea Greciei. Într-o recentã analizã Bloomberg(Germany Said to Ready Plan to Help Banks If GreeceDefaults, 9 septembrie 2011, www.bloomberg.com), seestimeazã cã probabilitatea ca Grecia sã nu-ºi poatãonora datoria este de 92%. Atunci cum se explicã acor-darea unui împrumut atât de masiv, de 110 miliarde,pe care, iatã, este probabil ca Grecia sã nu-l poatãreturna? Explicaþia nu poate fi gãsitã decât în faptulcã datoria þãrii este deþinutã în cea mai mare parte decãtre bãncile europene. ªi, ca sã urmãm raþionamentul


118 / Paul Dobrescu

lui Henkel, „noi trebuie sã salvãm bãncile, nu þãrile”.În cazul de faþã, bãncile care au acordat împrumutul.

Recent, un grup de prestigioºi foºti oameni politici,cum ar fi Tony Blair, Jacques Delors sau GerhardSchröder, ºi analiºti sau economiºti de primã mãrime,cum ar fi Niall Ferguson, Nouriel Roubini ori JosephStiglitz au publicat un document Europe is the solution,not the problem (Council for the Future of Europe, 5septembrie 2011). Documentul afirmã cã Europa seaflã la rãscruce. Fie evoluþia se îndreaptã în direcþiaunei uniuni economice ºi fiscale cuprinzãtoare, fievom asista la soluþii care depind de fiecare þarã. Ceade-a doua variantã este posibilã, dar are un preþ inac-ceptabil: Europa va reveni la o stare de fãrâmiþare ºiva fi depãºitã, rând pe rând, de cãtre toate puterilesemnificative ale lumii. Cu toate consecinþele derigoare: scãderea influenþei politice ºi geopolitice,diminuarea ponderii sale în PIB-ul mondial etc.

Prin urmare, mai din toate direcþiile este îmbrã-þiºatã politica financiarã ºi bugetarã comunã, cu sistemde taxe comune etc. Ceea ce ar exclude posibilitateaapariþiei unor supraîndatorãri din partea unui statmembru ºi ar consolida poziþia Uniunii de importantcentru de putere al lumii contemporane. Problemaeste cã statele mari ale Europei – avem în vedere cudeosebire Germania ºi Franþa – nu împãrtãºesc cu en-tuziasm o asemenea soluþie. Chiar dacã ar împãrtãºi-o,liderii politici din þãrile respective se feresc sã oabordeze frontal, întrucât în ambele state vor avea localegeri pe parcursul anului 2012. Ceea ce va întârziafie ºi discutarea acestei variante.



Stãruie, totuºi, o întrebare: de ce Germania, prinvoci importante, nu îmbrãþizeazã soluþia unei Uniunifederale, ba, am putea spune, face eforturi sã seîndepãrteze de aceastã soluþie? Cum am putea explicareticenþa din ce în ce mai accentuatã a Germaniei? Oposibilã explicaþie ar fi urmãtoarea: contagiunea pecare ar declanºa-o situaþia din Grecia nu ar fi, de fapt,o contagiune, ci o stare de fapt în mai multe statemembre, care urmeazã sã se developeze în urmãtoareaperioadã. Chiar dacã Germania are avantaje econo-mice certe de pe urma existenþei Uniunii, este posibilca nota de platã a acestei þãri, în cazul în care ar apãreamai multe „Grecii”, sã depãºeascã aceste avantaje. Nuneapãrat în termeni strict financiari, ci mai ales întermeni psihologici. Cetãþeanul german considerã cãel este singurul care plãteºte risipa altor þãri. O altãexplicaþie ar fi ºi diferenþele din ce în ce maiaccentuate dintre filosofia financiarã germanã ºi ceaamericanã, pe de-o parte, dintre poziþia Germaniei ºicea a Bãncii Centrale Europene, pe de alta. În oricecaz, dacã Germania va fi hotãrâtã sã urmeze o filosofiefinanciarã proprie, coerenþa financiarã a Uniunii vafi serios perturbatã, iar ºansele unei politici financiareunitare la nivel european se diminueazã drastic.

Absorbitã de problemele crizei euro, Uniuneaneglijeazã propria agendã mult mai complexã. Inclusivcea economicã. Probleme, cum ar fi securitatea ener-geticã, schimbãrile climatice, politica externã comunã,îmbãtrânirea populaþiei, politica în domeniul migra-þiei, nu-ºi mai aflã loc pe agenda leadership-ului euro-pean. În cazul în care se exprimã opinia cã ºi alte mari


120 / Paul Dobrescu

state au o asemenea îngustare de agendã, putem rãs-punde cã, în cazul Europei, unele din aceste problemesunt fundamentale, tocmai pentru cã ea încã nu esteo federaþie.

Prinºi în toatã aceastã succesiune de crize, dezbateriºi confruntãri, nu ne mai dãm seama cã prestigiulEuropei nu se mai aflã în ascensiune.

Septembrie 2011


O LUME BOLNAVÃ SAUDOAR IPOCRITÃ?

Normal ar fi fost sã consacrãm rândurile de faþãGreciei, crizei din aceastã þarã. Care a înregistrat zileleacestea un punct de maxim. De ce nu o facem? Pentrucã de la început, situaþia din Grecia nu a fost discutatãîn mod deschis, cu faþa la adevãr. Întotdeauna, adevã-ratele probleme au rãmas undeva în spate. De aceea,totul s-a amalgamat ºi din toatã „criza greceascã” amrãmas în minte cu faptul cã grecii s-au împrumutat dince în ce mai mult ca sã poatã consuma din ce în ce maimult. Dintr-o asemenea „analizã”: obþinem douãneadevãruri: vina este exclusiv a Greciei iar UniuneaEuropeanã este absolvitã de orice rãspundere.

O greºalã apare, mai întotdeauna, printr-un tip de„conlucrare”, printr-o cumulare a unor erori venite dindirecþii diferite ºi de la instituþii diferite. Grecia nu aîntrunit de la început condiþiile stabilite prin Tratatulde la Maastricht, deficitul ei fiind, în acel moment, de9%. De aceea, procesul de aderare la zona euro a fostamânat cu un an. Nici dupã acest interval criteriul


122 / Paul Dobrescu

deficitului – de maxim 3% – nu a fost realizat. Totuºi,Grecia a fost primitã în baza unui angajament cã vareduce nivelul deficitului la 3,7% din PIB. De fapt,putem spune cã actuala crizã a datoriilor Greciei aînceput în 2001, când þara a fost primitã în zona euro(The Economist, 18 iunie 2011). În anul 2000, totaluldatoriei atinsese un nivel de sutã la sutã din PIB, iardeficitul de cont curent (element central al deficituluibugetar) se ridica la 8% (Idem). Grecia s-a îndatoratpeste mãsurã, într-adevãr. Unde au fost agenþiile derating, cele care trebuie sã ia pulsul solvabilitãþii, sãsemnaleze din vreme starea de „sãnãtate financiarã”ºi economicã a unui client? În timp ce Grecia continuasã consume ºi sã împrumute, agenþiile de rating cate-goriseau datoria Greciei cu AAA (John Mauldin,Jonathan Tepper, Endgame, John Wiley & Sons. Inc,New Jersey, 2011, p. 41). Deci o datorie cu grad marede încredere. Care putea fi vândutã în condiþii demaximã siguranþã.

Mult mai profitabil ºi mai instructiv ar fi sã privimla ceea ce se întâmplã în Grecia ºi din perspectivarãspunderilor Uniunii Europene, a unora din þãrilesale. Cum am menþionat, Grecia nu ar fi ajuns în si-tuaþia de astãzi, dacã nu s-ar fi fãcut o mare concesiede la început, în momentul primirii. Nu ar fi ajuns nicidacã situaþia financiarã a acestei þãri ar fi fost atentsupravegheatã de forurile europene. Datoriile imenseale þãrii nu pot fi desprinse de faptul cã Grecia aachiziþionat mult armament modern de la Franþa ºiGermania, ceea ce a amplificat datoria publicã a sta-tului elen. Sau cã bãncile care au cea mai mare



expunere pe spaþiul elen, deci cele care au cumpãratcele mai multe din titlurile emise de guvernul þãrii,sunt cele franceze ºi germane. De aceea, situaþia dinaceastã þarã este aºa de complicatã. De aceea, Greciava trebui sã fie ajutatã – ºi va fi, pentru cã, astfel, þãrileoccidentale se ajutã pe ele însele. De aceea, datoria eia fost redusã ºi redistribuitã practic unor þãri care nuau niciun fel de vinã, în afara faptului cã au nevoie debani pe care însã îi vor obþine la dobânzi mai mari.De aceea, nu s-a apelat la soluþia falimentului, care arfi fost ºi mai simplã, ºi mai profitabilã.

Recent, la reuniunea G20 s-a discutat despre creareaunei protecþii pentru zona euro, dar „nu s-au datamãnunte”. Boala Greciei este, în ultimã instanþã, boalaUniunii Europene. Pânã nu se recunoaºte acest lucru,cu toate consecinþele de rigoare, cu toate mãsurile carese impun, lucrurile nu fac decât sã se degradeze. CazulGreciei reprezintã un avertisment pentru Uniune, pen-tru politica ei financiarã, un avertisment cã o situaþiedificilã nu se poate rezolva pânã când nu este privitãrealist ºi lucid, pânã când greºelile fãcute de toate pãrþilenu sunt recunoscute deschis, pânã când ipocrizia dinanalizã, din prezentare ºi din soluþiile recomandate nueste pur ºi simplu eradicatã.

O ipostazã a acestei ipocrizii am întâlnit-o ºi într-unalt fenomen mult mai important ºi cu un impactindiscutabil mai mare. Explicaþiile referitoare laactuala crizã, situeazã cauzele acesteia în zona consu-mului nesustenabil, a consumului pe bazã de împru-mut. Fapt adevãrat, numai cã acest factor, repetãmimportant, nu epuizeazã explicaþia ºi nici mãcar nu se


124 / Paul Dobrescu

situeazã în prim-planul cauzelor care au declanºatcriza. Recent, Etienne Davignon, preºedintele Institu-tului Egmont, semnaleazã un fapt extrem de importantºi, pentru noi, surprinzãtor. Spunem surprinzãtor,întrucât ne vine greu sã acceptãm cã el nu a fost sesizatde cãtre cohortele de specialiºti în domeniul crizei.

Este vorba despre o prefacere intervenitã în siste-mul de împãrþire a valorii create între profit ºi salarii.Pânã de curând, aceastã împãrþire era echilibratã. Dela un timp, adicã în ultimii 30 de ani, valoarea creatãa început sã ia cu deosebire drumul profitului, îndauna salariilor. Deci, mecanismul acesta de distribuþieschimbat, a favorizat nu munca, ci capitalul, nusalariile, ci profitul, nu oamenii sãraci, ci pe cei bogaþi,nu micii proprietari, ci marile corporaþii. Schimbareaacestui raport a avut un impact asupra vieþii financiare,economice ºi sociale greu de imaginat la început. Înplan financiar apare un cerc vicios care funcþioneazãpe bazã de autoîntreþinere. Salariile mici determinãangajaþii sã apeleze tot mai mult la credite de labãnci, iar acestea, la rândul lor, procurã surplusul decapital de la cei care au beneficiat de sistemulinechitabil de distribuire a valorii nou create desprecare tocmai am vorbit.

Tot în plan economico-financiar, menþinând ana-liza, diminuarea veniturilor face ca, în timp, consumulsau mai bine zis posibilitãþile de consum pe piaþã, ceeace Keynes numea „cerere agregatã”, sã scadã dramatic.Cum remarca ºi Nouriel Roubini (The Instability ofInequality, www.project-syndicate.org/commentarz/-roubini) se creeazã un adevãrat gap între nivelul



veniturilor ºi aspiraþiile de consum, sursã de maretensiune economicã ºi, am spune, umanã. Þãrile dez-voltate au cãutat soluþii de rezolvare. Statele anglo-saxone au procedat, cum menþioneazã acelaºi autor,la democratizarea creditului prin intermediul proce-sului de liberalizare financiarã. S-au acordat credite cuuºurinþã, iar dobânzile au fost reduse semnificativ.Ambele reprezentând factori favorizanþi ai crizei. Depildã, în anul 2000, dobânzile în America erau ridicate.Au urmat patru ani de scãdere a acestora, ceea ce,evident, a încurajat împrumuturile. În anii 2005–2006,rata dobânzii a urcat cãtre nivelul ridicat al anului2000. Cum veniturile erau mici, capacitatea de ram-bursare s-a gripat în cea mai mare mãsurã. În anulurmãtor a izbucnit criza.

În Europa, soluþia a fost reprezentatã de dezvoltareaserviciilor publice: educaþie gratuitã, asistenþã sanitarãparþial gratuitã, ceea ce urma sã compenseze deficitulde venituri ale cetãþenilor. Pe de altã parte, dezvoltareaserviciilor a favorizat creºterea datoriei publice, trans-formatã acum în „datorie suveranã”, adicã datorie caretrebuie plãtitã de cãtre fiecare, care aparþine tuturorcetãþenilor. Observaþi ipocrizia? Deci cetãþeanul estedezavantajat din start prin modificarea mecanismuluide distribuþie a valorii. „Soluþiile” gãsite atât în stateleanglo-saxone, cât ºi în cele europene propriu-zise, para avantaja pe termen scurt cetãþeanul, dar pe termenmediu acelaºi cetãþean este pus sã plãteascã totul adoua oarã. Nu era mai firesc sã se revinã, fie ºi parþial,asupra mecanismului de distribuþie? Da, dar pentruaceasta era nevoie de curajul de a înfrunta marea


126 / Paul Dobrescu

finanþã, elitele financiare, economice ºi politice. Carese dovedesc adevãratele beneficiare ale schimbãriimecanismului de care am vorbit.

Edificator pentru rãsturnarea de valori ºi prioritãþieste cuantumul salariilor din diferite domenii. Tradiþi-onal, salariile din domeniul industriei, incluzând pe celedin energie, erau cele mai mari. Pânã la mijlocul anilor’90, când au fost ajunse de salariile din domeniul sec-torului financiar ºi imobiliar. Astãzi, într-o serie de þãri,precum SUA, Marea Britanie, Franþa, salariile din acestultim domeniu au depãºit considerabil pe cele dinindustrie ºi energie. Cu excepþia Germaniei, unde sala-riile din industrie ºi energie au scãzut, dar se aflã încãla nivelul cel mai înalt.

Noua paradigmã explicã foarte multe lucruri,semnalate în literatura de specialitate, dar care, pânãacum, nu erau asociate cu aceastã rãdãcinã comunã.Este vorba, în primul rând, de creºterea inegalitãþiisociale, atât în interiorul diferitelor state dezvoltate, câtºi între state. Un exemplu simplu: în anii ’70, executiviidin diferite corporaþii câºtigau de 40 de ori mai multdecât salariaþii cel mai modest plãtiþi. În 2007, acestraport era de 400 la 1. A apãrut o adevãratã plutocraþieeconomicã în statele dezvoltate ºi nu a existat niciofrânã în calea unei asemenea evoluþii. Ea exercitã ungen de presiune permanentã asupra deciziei politice,cãutând sã o influenþeze. De pildã, în 1971 erau doar145 de organizaþii de lobby la Washington, reprezentândcercuri de afaceri. Cu un deceniu mai târziu, numãrulacestora crescuse la 2.445.

Referindu-se la perioada postbelicã din SUA,George Packer remarca îndreptãþit cã



ºefii de bãnci, de corporaþii, de universitãþi, de firme deavocaturã, de fundaþii, de companii media nu erau maipuþini venali, mai puþin lacomi, sau mai puþin hrãpãreþidecât omologii lor de astãzi. Dar ei au ajuns pe poziþiide top într-o culturã care punea opreliºti acestor trãsã-turi ºi, cu siguranþã, nu le glorifica. (George Packer,„The Broken Contract”, Foreign Affairs, noiembrie/de-cembrie, 2011)

Inegalitãþii, de fapt, cu toate frustrãrile sale, i seadaugã aceastã atitudine sfidãtoare, potrivit cãreiabogatul nu mai are niciun tip de sfialã în faþa sãrãciei,nu mai simte nicio jenã în faþa umilinþei generate deaceastã condiþie ºi crede cã i se cuvine oricât de mult.Ceea ce creeazã o atmosferã greu de îndurat, poate maimult decât lipsurile materiale. „Ca orice perioadã, ºi ceapostbelicã a avut costurile sale. Dar privind la ea deunde ne aflãm acum, ea pare foarte bunã.” (Idem)

Inegalitatea din societatea americanã afecteazã nunumai pãturile scãpãtate, ci clasa de mijloc, atuulsocietãþii americane, principalul punct de sprijin alstabilitãþii sale. Între 1979 ºi 2006, noteazã acelaºi autor,clasa de mijloc americanã ºi-a sporit veniturile cu 21procente (incluzând rata inflaþiei). Cele mai sãracepãturi ºi-au sporit veniturile cu 11 procente, pe cândveniturile celor mai bogaþi ai Americii, care formeazã1% din populaþie, au sporit cu 256 de procente. În felulacesta, un procent din populaþia Americii deþineaproape un sfert din venitul sãu naþional.

Inegalitatea submineazã democraþia, spune GeorgePacker. Mai curând am spune cã ea submineazã încre-derea, filonul esenþial atât al democraþiei, cât ºi al


128 / Paul Dobrescu

economiei. ªi genereazã un tip de instabilitate carehrãneºte disperarea, un sentiment de neputinþã, chiarde revoltã surdã. Pe care o întâlnim în miºcãrile deprotest „Occupy Wall Street” din New York ºi din toatãAmerica, ori în ceea ce s-a numit „Primãvara arabã”,în revoltele de stradã din Londra, în protestele claseide mijloc din Israel, sau cele ale studenþilor chilieni.Încât, dacã vorbim de globalizarea economicã ºifinanciarã, credem cã suntem din ce în ce mai îndrep-tãþiþi sã vorbim ºi de globalizarea protestului. Ipocriziaaici constã în faptul cã vorbim de efecte în mod spec-taculos, în timp ce cauzele sunt lãsate în plan secund.Aºa încât suntem îndreptãþiþi sã ne întrebãm: dozaexcesivã de ipocrizie nu este ºi ea o boalã. Pe care oîntâlneºti nu doar la oameni, ci ºi la instituþii, cuibãritãîn mecanisme, mentalitãþi ºi atitudini de unde estefoarte greu scos.

Decembrie 2011


DEODATÃ, EUROPA VORBEºTEGERMANA

Criza reprezintã un moment predilect când istoriaboteazã noile puteri. Propriul nostru continent cunoaºteun proces cu douã tendinþe de sensuri diferite: Europaintrã într-o etapã de declin – nu neapãrat spectaculos,dar durabil –, iar Germania, aflatã într-o perioadã devizibilã ascensiune, îºi ocupã locul de primã putereeuropeanã. Existã o liniuþã de unire între cele douãfenomene? Da, ºi ea se numeºte Uniunea Europeanã (cudiversele nume pe care aceasta le-a purtat de-a lungultimpului). Uniunea a fost creatã ºi pentru a conferiEuropei un rol geopolitic de primã importanþã. Fiecaredin statele sale nu mai puteau ºi astãzi cu atât mai multnu pot face faþã coloºilor. Unite, da!

Criza datoriilor suverane a fãcut din UE bolnavullumii dezvoltate. O lume aflatã ea însãºi într-un declinde duratã. Se vorbeºte, cu puþinã nuanþã, despre „crizaglobalã”. Cum poate fi vorba despre „crizã globalã”,când þãri importante de pe glob, precum China, India,Brazilia, Turcia, Mexicul, înregistreazã ritmuri


130 / Paul Dobrescu

impresionante de dezvoltare? Nu, este criza lumiidezvoltate. FMI a publicat, recent, o evaluare privindritmul de creºtere a principalelor economii ºi aprincipalelor regiuni economice ale lumii în 2011 ºi în2012. Pe ansamblu, statele dezvoltate s-au dezvoltat în2011 într-un ritm de 2%, iar anul acesta de 2.5%, întimp ce lumea în curs de dezvoltare cunoaºte un ritmde 6,5% (Alan Bealtie, „IMF warns on threat to reco-very”, Financial Times, 21 septembrie 2011). Este vorbade o perioadã scurtã, iar lucrurile se pot schimba. Aºaeste, numai cã asemenea ritmuri se adaugã cam ace-loraºi evoluþii din ultimii ani, favorizând instalarea unortendinþe ºi, apoi, chiar a unor ierarhii.

Criza Uniunii are mai multe cauze. Noi vom insistaasupra crizei de identitate, asociatã nu cu absenþaforþei economice, ci cu absenþa unei conduceri ºi aunei strategii unitare. Când nevoia de lichiditãþi a de-venit presantã, Europa a descoperit cã ea este confrun-tatã, mai presus de toate, cu o crizã de credibilitate,asociatã cu lipsa de orânduialã internã. Exprimatã fãrãmenajamente chiar de preºedintele Chinei, care adeclarat: „puneþi-vã ordine, mai întâi, în propriacasã!”. Ceea ce spunea Kissinger cu mulþi ani în urmã:„dacã trebuie sã sun în Europa, pe cine sun?” rãmânevalabil ºi astãzi. Cu o nuanþã care, dupã doi, trei anide crizã, ar lua forma urmãtorului îndemn: este binesã sunaþi, mai întâi, la Berlin!

De ce la Berlin? Pentru cã Berlinul este capitala celeimai puternice economii europene. Astãzi, Germaniaunitã este în mod detaºat puterea numãrul unu aEuropei ºi, judecând dupã evoluþiile care se



prefigureazã, acest decalaj se va consolida. Iatã o„radiografie” a acestei situaþii, prezentatã de UlrikeGuerot ºi Mark Leonard: 27,3 procente din exportul UErevine Germaniei, în timp ce Franþa deþine doar 12procente, Italia – 11,3 procente, UK – 10,4 procente,Olanda – 7,4 procente, Spania – 4,5 procente, Polonia– 1,8 procente. Sã mai menþionãm cã dacã avem învedere una dintre cele mai dinamice – ºi am spune ºicele mai pretenþioase pieþe ale lumii – cea a Chinei, 45de procente din exportul UE pe aceastã relaþie suntdeþinute de cãtre Germania (Ulrike Guérot and markLeonard, „The new German question: how Europe canget the Germany it needs”, European Council onForeign Relations (ECFR), 2011, p. 9).

Poziþia Germaniei este hrãnitã nu numai de putereaei economicã ºi financiarã, ci mai ales de faptul cãsimbolizeazã un tip de dezvoltare confirmat de actualacrizã. Revista Foreign Affairs (iulie/august 2011) publicãun articol semnat de Steven Rattner intitulat „TheSecrets of Germany’s Success”, cu un subtitlu sugestiv„What Europe’s Manufacturing Powerhouse CanTeach America”. Prima notã distinctivã priveºte impor-tanþa acordatã exportului. Multe þãri considerã cãmotorul adevãrat al creºterii este consumul ºi, prinurmare, încurajeazã, în diferite feluri, aceastã direcþie.Dezvoltarea, spune evoluþia de astãzi a Germaniei,poate fi stimulatã ºi în alt fel, nu numai prin consum,anume stimulând exportul. Astãzi, Germania este aldoilea exportator al lumii (dupã China), iar expor-turile sale au contribuit în proporþie de douã treimila dezvoltarea þãrii din ultima decadã. Mai mult,


132 / Paul Dobrescu

datoritã exporturilor masive ºi competitive, ProdusulIntern Brut pe cap de locuitor al Germaniei a crescutîntr-un ritm superior oricãrei þãri dezvoltate.

Când vorbeºti despre export apare în mod fatal altãproblemã care obligã la un rãspuns: ce anume exporþi?În alþi termeni, ce poziþie adopþi faþã de cel mai profitabilprodus de export, produsul manufacturat. Sã-l ascultãmpe autorul american menþionat mai sus: „Germania aîmbrãþiºat producþia (manufacturing), iar mult dinsuccesul ei economic se datoreazã acestei opþiuni”(Idem).Fireºte cã în aceastã opþiune, ea a þinut cont ºi de propriatradiþie, de prestigiul industriei sale etc. Dar opþiuneaca atare se cere relevatã. De pildã, exportul german eraîn februarie 2011 cu 21 de procente mai mare decât înaceeaºi lunã a anului precedent, iar piaþa chinezã deþine25 de procente în exportul unei mãrci germanerecunoscute: BMW. Produse clasice, se va spune, undeGermania este cunoscutã ºi recunoscutã. Iatã un altexemplu care ne vorbeºte despre mobilitate. Se ºtie cãindustriile energiei alternative se aflã în expansiune.Germania ºi-a fãcut o prioritate din a stimula tehnologiileindustriei verzi, iar anul trecut acest domeniu a bene-ficiat de investiþii în valoare de 44 miliarde dolari, com-parativ cu 34 miliarde în SUA (Idem). Opþiunea amintitãparticularizeazã Germania chiar în rândul multor þãridezvoltate, care au optat pentru diverse forme de delo-calizare ºi externalizare a capacitãþilor de producþie ºichiar a celor de cercetare. Istoriceºte, opþiunea pentruproducþie a câºtigat.

Nu vom înþelege pânã la capãt evoluþia ºi poziþia deastãzi a Germaniei dacã nu vom menþiona ºi filosofia



sa financiarã particularã, care are legãturã cu istoriainterbelicã. Aceastã þarã considerã cã inflaþia este celmai mare duºman al vieþii economice ºi face orice efortpentru a evita inflaþia sau pentru a o menþine înanumite limite. Nu nesocoteºte consumul, ca factor alcreºterii, dar considerã cã el trebuie menþinut în anu-mite limite. De aceea, Germania a fixat un plafonmaxim al îndatorãrii care sã fie trecut în Constituþie.Este o altã filosofie financiarã, mai prudentã, am spuneºi mai activã.

Cunoºteam Germania ca putere tehnologicã, finan-ciarã, dar nu ne aºteptam ca aceastã þarã sã joace aºa debine cartea crizei pentru a-ºi impune viziunea, la niveleuropean, în domeniul financiar. La început, voci deprestigiu ale Germaniei au vorbit despre posibilitateadivizãrii monedei unice europene. Apoi, a urmat operioadã în care Germania pãrea cã nu prea mai esteinteresatã de evoluþia euro, ceea ce i-a prilejuit minis-trului de Externe al Poloniei o intervenþie, strãlucitãdupã pãrerea noastrã. Întrebându-se care este cea maimare ameninþare la adresa securitãþii ºi prosperitãþii þãriisale ºi a Europei, Radoslaw Sikorski rãspunde:

Nu este terorismul ºi, în mod sigur, nici tancurilegermane. Nu sunt nici chiar rachetele ruseºti pe carepreºedintele Medvedev tocmai a ameninþat cã le vadesfãºura la graniþa UE. Cea mai mare ameninþare laadresa securitãþii Poloniei ar fi colapsul zonei euro. Deaceea, cer Germaniei, de dragul ei ºi al nostru, sã facãastfel ca zona euro sã supravieþuiascã ºi sã prospere.Nimeni altcineva nu poate face acest lucru. Voi fi pro-babil primul ministru de Externe polonez care spune


134 / Paul Dobrescu

acest lucru, dar iatã cã îl spun: Mã tem mai puþin deputerea Germaniei decât am început sã mã tem deinactivitatea sa. Aþi devenit naþiunea indispensabilã aEuropei. Nu aveþi dreptul sã eºuaþi în a prelua condu-cerea: nu pentru a domina, ci pentru a conduce reforma.(Radoslaw Sikorski, „I fear Germany’s power less thanits inactivity”, Financial Times, 29 noiembrie 2011)

Doamna Merkel a vâslit la marginea catastrofei,pentru cã numai aºa a putut convinge þãrile din zonaeuro sã accepte mãsuri de austeritate, reducereaîndatorãrii. Austeritatea este orientarea comunã nunumai în Grecia sau Italia, ci ºi în Franþa. Parcã, deo-datã, Europa vorbeºte limba germanã. Ar putea BancaCentralã Europeanã sã acorde împrumuturi statelorconfruntate cu dificultãþi? Germania a spus nu,motivând cã, în felul acesta, statele ar fi încurajate sãrepete greºelile trecute. Eurobondurile? Nu, pentru cãar stimula inflaþia. „Nu-urile” Germaniei au fost ferme,dar au conþinut ºi multe nuanþe. De pildã, cândFranþa a propus crearea unei federaþii financiare pestructura actualã a zonei euro, Germania a spus, deasemenea, nu, pentru cã mãsura ar fi lãsat pe dinafarãþãrile care nu aparþineau acestei zone. Cum remarcaºi revista The Economist („Step by step to disaster”, 19noiembrie 2011) „pentru Germania, singurul rãspunsla bolile Europei este reducerea împrumuturilor ºi adatoriilor”. Ceea ce ºi-a gãsit expresia în celebrelesancþiuni automate pentru cei care încalcã regula,cuprinse în Pactul de guvernanþã fiscalã, adoptat deConsiliul European la sfârºitul anului trecut.

Chiar dacã punctul de vedere german a fost asprucriticat ca fãcând parte dintr-o „ortodoxie financiarã



germanã”, experþii financiari germani precizeazã: „Nunoi vrem sã conducem, ci sã conducã regula”. Într-a-devãr, când avem de-a face cu lumea finanþelor, regulaeste sfântã pentru toatã lumea. Cum nu poate fisubestimatã povara economicã reprezentatã de cãtredatoriile statelor. De pildã, þãrile emergente au, înmedie, o datorie care se ridicã la 40% din GDP-ul lor,pe când datoria Italiei este de trei ori mai mare, aFranþei de douã ori º.a.m.d. Considerãm cã punctulde vedere german, care a ºi triumfat, este temeinic ºiconstituie parte a unei viziuni.

În poziþia germanã este cuprins un serios argumentprofesional (trebuie prevenitã apariþia unei „diviziuni”între þãri care „cheltuiesc” ºi þãri „contributoare”), darºi unul psihologic, foarte important dupã pãrereanoastrã. Abandonând moneda sa naþionalã – marcagermanã – Germania trãieºte sentimentul unui maresacrificiu; mai mult se simte „pãcãlitã de Grecia, Italiaºi alþii care au condus greºit propriile economii ºi acumcer ajutorul Germaniei”. În acelaºi timp, Germaniavine dupã aproape 20 de ani de efort financiar pentrudezvoltarea ºi modernizarea fostei Germanii de Est.Cum sublinia ºi Jacques Attali (Jacques Attali,Understand Germany. Disponibil la: http://blogs.-lexpress.fr/attali/2010/12/12), dupã aceastã perioadãde efort, Germania a considerat cã a depãºit neca-zurile, iar avântul din ultimii ani, prestigiul unorramuri, cum ar fi construcþia de automobile (careaduce þãrii un câºtig de ºase ori mai mare decâtindustria similarã francezã), stabilitatea financiarã,toate au condus la o stare de confort ºi de optimismmotivat. Tocmai în acest moment, apar tulburãrile „de


136 / Paul Dobrescu

la periferie”, care solicitã alte eforturi. Este ca ºi cândtocmai ai achitat un mare împrumut, ori ai scãpat deo mare obligaþie ºi, dintr-o datã, bate la uºã un altîmprumut sau o altã platã.

„Calmarea pieþelor” este argumentul folosit ºi de ceicare se pronunþã pentru austeritate ºi pentru cei careo contestã. Acest obiectiv ar putea fi atins princreditarea de cãtre Banca Centralã Europeanã a þãriloraflate în dificultate. Germania spune cã aceste þãri tre-buie sã-ºi facã ordine în propria economie, sã-ºidiminueze datoriile ºi, astfel, pieþele se vor calma.Vedeþi diferenþa? În prima ipostazã, obiectivul serealizeazã printr-o îndatorare ºi mai mare, care prezintãriscul amanetãrii viitorului. În varianta germanã,viitorul este salvat, chiar dacã acest lucru presupunesacrificii de moment. Preocuparea pentru termenulmediu ºi lung este o altã dimensiune a strategiei ger-mane, care se alãturã prioritãþii pentru export, pentruproducþie, pentru crearea unor rezerve valutare solide,toate putând cãpãta numele de „Consensul de laBerlin”. Dupã „Consensul de la Washington”, dupã„Consensul de la Beijing”, iatã cã se vorbeºte ºi despre„Consensul de la Berlin”.

Germania este o putere de anvergurã globalã. Ceimai mulþi analiºti remarcã, în mod îndreptãþit, cãrelaþiile comerciale dintre Germania ºi þãrile BRIC aucunoscut o ascensiune impresionantã. De pildã,exporturile germane în China se situeazã cam la acelaºinivel cu cele în Franþa (Guerot & Leonard, op. cit., p.3). Relaþii comerciale foarte bune are Germania ºi cuRusia, aceasta din urmã beneficiind de masive investiþiigermane. Fãrã a mai pune la socotealã conducta de gaz



care leagã direct Rusia cu Germania prin Marea Balticã.Motiv pentru care mulþi analiºti considerã cã Germaniaar prefera, chiar ar da întâietate relaþiilor comercialecu þãrile BRIC, în defavoarea celor cu Uniunea. Esteaproape cert cã legãturile comerciale cu þãrile BRIC sevor dezvolta în continuare, mai ales în condiþiile în carelumea dezvoltatã va cunoaºte momente dificile ºi încontinuare.

Existã douã argumente esenþiale care vor face caGermania, cel puþin pentru moment, sã sprijineUniunea ºi sã încerce sã o disciplineze financiar. Pri-mul se referã la interesele comerciale ale þãrii. ªi astãzi,circa 60% din comerþul Germaniei are loc cu state aleUniunii. Uniunea este aproape ºi alcãtuieºte un gende bloc economic pe care Germania îl dominã din ceîn ce mai evident. Pur ºi simplu ar fi neraþional caGermania sã-ºi neglijeze interesele economice dinproximitatea geograficã.

Apoi, este vorba despre un argument geopolitic.Oricât de puternicã economic ºi tehnologic, Germaniava fi o putere de rangul doi. Într-o lume dominatã deputeri de mãrimi continentale (SUA, China, Rusia,Brazilia, India), Germania rãmâne, totuºi, un „piticgeopolitic”. Ca sã alerge la nivel planetar în competiþiecu asemenea puteri, Germania va trebui sã „vorbeascã”în numele Uniunii. Este singura posibilitate sã-ºi pro-tejeze propriile interese ºi, în acelaºi timp, sã respecteopþiunile fundamentale pe baza cãrora a fost cons-truitã Uniunea.

Ianuarie 2012


FINANÞELE – ÎN SLUJBA ECONOMIEI, NU A

PROPRIEI BUNÃSTÃRI

Dacã nu ar fi existat, criza greceascã ar fi trebuit,cumva, inventatã, ca sã ºtim mai bine în ce lume trãim,ce ne aºteaptã ºi ce rol mai are de jucat cetãþeanul înnoua ordine pe cale de a se naºte. Din 2010, de cânda izbucnit criza financiarã din Grecia, datoria publicãa acestei þãri a crescut de la 120% la 160% din PIB.Perioadã în care þara a beneficiat de sprijin financiarextern. ªi totuºi, Grecia se aflã în crizã. Recent, la niveleuropean s-a decis sã i se mai acorde un nou bail-out învaloare de 130 miliarde euro. Nedumerirea provine dinfaptul cã niciun ban din acest adevãrat flux financiarnu a mers în economia realã. Banii împrumutaþi au fostfolosiþi pentru a plãti împrumuturile anterioare con-tractate de cãtre statul grec. Dacã împrumuturile au fostfolosite pentru a stinge alte împrumuturi, atunci de cea crescut atât de mult nivelul datoriei? Banilor neachitaþila vreme le creºte automat dobânda. ªi, astfel, se creeazã



un gen de spiralare: contractezi un credit pentru a plãtibanii împrumutaþi anterior, dar, întrucât nu i-ai plãtitla timp, dobânda creºte ºi, prin urmare, suma caretrebuie achitatã este mai mare ºi va fi nevoie de un nouîmprumut ºi nu ºtii unde se mai încheie chinul presupusde achitarea datoriei.

Pentru a putea face faþã situaþiei, în Grecia se apli-cã un nou plan de austeritate. Nu dorim sã discutãmdespre reacþia socialã, nici despre suferinþa indusã demãsurile de reducere a numãrului de locuri de muncã,de reducere a salariilor, chiar a pensiilor. Întrebareaeste cum va putea plãti aceastã þarã datoria care semãreºte vãzând cu ochii, dacã banii împrumutaþi numerg în economia realã, nu pun în miºcare producþia,serviciile, nu genereazã profit din care sã fie, apoi,achitat împrumutul? Mecanismul stingerii (dimi-nuãrii) unui împrumut implicã aceastã verigã esenþialã– economia propriu-zisã. Dar când banii luaþi cu îm-prumut se întorc în întregime la bãncile care aucreditat împrumutul anterior, cum poate fi diminuatãîndatorarea? Aici apare problema de fond. Avem de-aface cu o situaþie nouã, în care bãncile dau bani cu omânã ºi iau cu cealaltã. Ia naºtere un circuit din careeste eliminatã economia realã. „Datoriile suverane” audevenit, în fapt, o sursã de sporire a veniturilor bãn-cilor ºi de sãrãcire a popoarelor.

Citind despre aceste lucruri, gândul ne-a dus laPlanul Marshall, care a presupus din partea SUA unefort financiar de 171 miliarde dolari (la valoarea din1989 a dolarului; între timp, dolarul s-a depreciat con-siderabil). Dupã cum precizeazã Zbigniew Brzezinski,


140 / Paul Dobrescu

din aceastã sumã, Franþa a primit 45 miliarde, Italia –20 miliarde, Marea Britanie – 38 miliarde ºi Germaniade Vest – 20 miliarde. Cum planul s-a derulat pe zeceani (1945–1955), contribuþia americanã s-a ridicat lasuma de 17 miliarde anual. Banii aceºtia au fostorientaþi – toþi – cãtre economia realã, au fost folosiþila construcþia unor noi clãdiri sau la refacerea celorvechi, la ridicarea unor noi fabrici (deci la înfiinþareade noi locuri de muncã), într-un cuvânt la reluareaactivitãþii economice în þãri devastate de rãzboi. Fireºtecã acest sprijin financiar s-a grefat pe un efort propriuimpresionant, concretizat în alte sume de bani investiþide statele ºi firmele din statele europene, de marisacrificii fãcute de populaþie. Aici importante nu suntsumele, ci menirea lor, aceea de a pune în miºcare viaþarealã. Aºa a început procesul de refacere a Europei.

Plonjând în realitatea Europei contemporane,descoperim multe situaþii care nu se revendicã de laînþelesul planului Marshall, ci de la acest nou circuitbancaro-bancar în care þãrile joacã rolul de buneplatnice. ªtiam cã, imediat dupã izbucnirea crizei,Uniunea Europeanã nu a reacþionat ca Uniune, cãþãrile componente, mai ales puterile semnificative alecontinentului, s-au retras în bunã mãsurã în peri-metrul naþional pentru a gestiona problemele cu carese confruntau. O serie de cifre publicate recent auarãtat dimensiunile adevãrate ale acestui efort ºi auadãugat noi semne de întrebare cu privire la evoluþiacontinentului. De fapt, guvernele europene au urmataceeaºi strategie a bail-out-ului aplicatã în SUA ºi auoferit garanþii pentru împrumuturi bancare în



tentativa de a calma pieþele financiare. Acest angaja-ment fãcut de guvernele europene, precizeazã FMI, seridicã la 28% din PIB-ul Uniunii Europene, ceea ceeste perfect comparabil cu efortul fãcut de RezerveleFederale americane, care au asigurat un împrumutsprijin financiar pentru bãnci de aproximativ 26% dinPIB-ul american.

De la eforturi asemãnãtoare, aºtepþi rezultatesimilare. Ori aici încep întrebãrile. În primul rând, înSUA procesul de redresare economicã este mult maivizibil. Nu cum se spera iniþial, dar totuºi vizibil, ritmulde creºtere economicã fiind de 2-3 la sutã (pe când UEva consemna, în 2012, o creºtere negativã). În SUAcrearea de locuri de muncã a început sã atingã anumiteniveluri dãtãtoare de speranþã. În UE stagneazã. În SUAs-a adoptat legea Dodd-Frank de reglementare aactivitãþii bancare, un gen de replicã peste timp acelebrei legi Glass Steagall, care a reglementat, imediatdupã criza din ’33, activitatea bancarã. În Europa nuse vorbeºte despre aºa ceva. Ce doreºte, de fapt, Europa?Se discutã mult despre Pactul de guvernanþã fiscalãadoptat recent. De fapt, avem de-a face cu un Pact dedisciplinã financiarã. Iar datele lui fundamentale suntcuprinse în Tratatul de la Maastricht. Ceea ce apareîntr-adevãr nou este „fierãstrãul”, sancþionarea – auto-matã – a încãlcãrii regulii. Dupã aproape patru ani decrizã, se adoptã ceea ce, de fapt, era înscris în Tratatulde întemeiere a UE.

Imediat dupã izbucnirea crizei, SUA a procedat lao evaluare a activelor toxice, a nevoilor de recapitalizarea unor bãnci, de sprijinire a unor companii aflate în


142 / Paul Dobrescu

dificultate etc. Atât evaluarea, cât ºi sprijinul propriu-zisau fost prompte. Europa a întârziat. De-abia în ultimeleluni, Banca Centralã Europeanã a recurs la douãrunde de lichiditãþi însumând peste 1 trilion de euro:prima rundã a asigurat împrumutarea a 523 de bãncicu suma totalã de 490 miliarde euro, cea de-a doua asprijinit 800 de bãnci cu suma de 530 miliarde euro.Iniþiativa Bãncii Centrale a generat reacþii, în specialdin partea Bundesbank, care a apreciat cã „uºurinþa cucare asemenea fonduri au fost puse la dispoziþia siste-mului bancar nu fac decât sã submineze rezistenþaacestuia”. Pe noi ne intereseazã câteva lucruri elemen-tare: într-o lume care suferã de lichiditãþi, iatã cãatunci când este vorba despre împrumutarea bãncilorse gãsesc bani. Capitalizarea sistemului bancar euro-pean este o cerinþã, dar ea nu poate avea succes fãrã aexamina cauzele decapitalizãrii anterioare. Dacãdecapitalizarea a fost favorizatã de politici bancaregreºite, atunci în alþi termeni se cere judecatã ºi spri-jinitã capitalizarea. Sunt probleme care nu mai apar îndiscuþie ºi care genereazã cel puþin o masivã nedume-rire. Oare nu existã posibilitatea ca BCE sã acopere prinaceste împrumuturi boli cronice ale sistemului bancar,sau ale unor segmente ale sale? Cu ce bani? Evident,cu banii europenilor.

Cine a citit Raportul Starea naþiunii, fãcut în ianuarie2012, va sesiza o schimbare de fond în politica eco-nomicã a administraþiei Obama – revenirea la încu-rajarea producþiei, astfel încât SUA sã recâºtigecompetitivitatea de altã datã ºi sã creeze locuri demuncã. Îngroºând puþin lucrurile, am putea spune cã



preºedintele Obama lanseazã un strigãt de alarmã înaceastã privinþã, detaºându-se net de tendinþa pre-dominantã de pânã acum: delocalizarea, care însemnadetaºarea în alte þãri a unor capacitãþi de producþie ºi,implicit, pierderea joburilor aferente. Sunt lansatemãsuri, stabilite mecanisme economice ºi financiarede încurajare a producþiei, de stimulare a inovaþiei.

Nu, nu vom reveni la o economie slãbitã prin outsourcing,datorii nesãbuite ºi profituri financiare speculative. Înaceastã searã, doresc sã vorbesc despre cum sã mergemînainte, sã construim un proiect pentru o economieconstruitã pe producþia americanã, pe energia ameri-canã, pe priceperea muncitorilor americani ºi pe re-înnoirea valorilor americane. Acum, acest proiect începecu producþia americanã.

Figureazã în acest Raport exemplul celor trei marifirme producãtoare de automobile: General Motors,Ford ºi Chrysler. Barack Obama mãrturiseºte cã, atuncicând aceºti mari producãtori „au fost pe margineacolapsului”, voci importante au susþinut cã ele „trebuielãsate sã moarã”. Preºedintele s-a opus, statul a acordatun împrumut de 30 miliarde dolari, iar astãzi sunt dinnou „în topul producãtorilor mondiali”.

Dupã pãrerea noastrã, marea suferinþã a Europeieste cã nu-ºi îndreaptã mai hotãrât faþa cãtre propriaeconomie, cã rãmâne prea mult þintitã la etajul bancar,fãrã a insista asupra legãturii fundamentale între per-formanþele economice ºi problemele financiar-ban-care. Dacã privim atent la lumea de astãzi, vedem cãþãrile cele mai prospere sunt þãrile care au îmbrãþiºat


144 / Paul Dobrescu

producþia ca orientare de bazã pentru propria dez-voltare. Germania ºi China sunt din acest punct devedere douã simboluri. Sã privim acum ºi la Europa.Nu este greu sã sesizãm cã Uniunea este marcatã de„dezechilibre structurale”, care ies la suprafaþã sub for-mã financiar bancarã, mai precis sub forma datoriilor.Cum subliniazã Martin Wolf, editorialist al FinancialTimes, unii membri – cu deosebire Germania ºi Olan-da – au mari surplusuri comerciale cu celelalte statemembre ale Uniunii ºi mari surplusuri de cont curent.Amândouã, în momentul de faþã, au un surplus de contcurent de 5% din PIB. State precum Grecia, Italia,Spania, Portugalia ºi Franþa consemneazã mari deficitecomerciale pe relaþia cu alte þãri europene. În ultimii10 ani, deficitul Greciei s-a ridicat la 13% din PIB, celal Portugaliei la 10%. În Franþa ºi Italia, deficitul decont curent a crescut de la mai puþin de 1% din PIB,în 2002–2006, la mai mult de 3% în 2011.

Sã ne mai mirãm atunci cã nordul Europei esteprosper ºi sudul confruntat cu dificultãþi? Dacã aºa staulucrurile, problema Uniunii Europene este, în mod fun-damental, economicã ºi, în al doilea rând, financiar-ban-carã. Or, în legãturã cu economia, cu posibilitãþile decreºtere a competitivitãþii economice, de corectare adeficitelor structurale ºi a disparitãþilor din interiorul UEse vorbeºte foarte puþin. Trebuie început cu însãnã-toºirea sistemului bancar, s-ar putea spune. Poate fiadevãrat, dar atunci când injectezi peste un trilion deeuro, este neapãrat necesar sã ai ºi þinte economiceprecise. Ceea ce preciza preºedintele BCE, Mario Draghi,cã prin aceste împrumuturi intenþia este sã „se extindãcreditul în economia realã”, ni se pare insuficient.



Europa are nevoie sã discute nu doar despre ocreditare mai operativã ºi mai ieftinã, ci ºi despre orien-tãri de ansamblu ale evoluþiei sale. De pildã, China ºi-apropus recent sã creascã exporturile cu 10%. Cum vaproceda UE cu propriile exporturi, ºtiut fiind cã prin-cipala piaþã de export a Chinei este chiar continentulnostru? Ca sã rãmânem pe aceeaºi relaþie, nimeni nupoate subestima faptul cã producþia chinezã ºi asiaticãîn general pune o presiune din ce în ce mai mare peeconomiile þãrilor dezvoltate. Economiile acestor stateau foarte puþine ºanse sã concureze în domeniile „ocu-pate” de economia chinezã ºi cea asiaticã în general.Criza „datoriilor suverane” este ºi un efect al acestei noisituaþii ivite în plan global. Statele dezvoltate trebuie sãidentifice noi niºe unde sã fie competitive (cum aprocedat Germania cu industria „verde”). Se discutãmult despre „risipa” din unele state europene, despre„consumul fãrã acoperire” etc. Lucruri adevãrate. Prin-cipala explicaþie se cere asociatã nu numai cu supracon-sumul, ci mai ales cu insuficienta dezvoltare a proprieieconomii. Nu este întâmplãtor cã doar þãrile „sudice”sunt confruntate cu asemenea probleme.

Când eºti într-o situaþie financiarã dificilã, fie reducicheltuielile, fie sporeºti veniturile, fie faci o combinaþieîntre cele douã. Problema Europei este cã reduce chel-tuielile – ceea ce este un lucru bun –, dar nu pune pro-blema creºterii economice. În timp ce prima modalitateeste limitatã (se poate economisi pânã la un punct,dincolo de care economisirea devine chiar contra-productivã), a doua este practic nelimitatã ºi reprezintãapanajul comunitãþilor aflate în ascensiune. America


146 / Paul Dobrescu

a fãcut un obiectiv din a recupera capacitatea de pro-ducþie care a consacrat-o, tocmai pentru a amplificasursele de câºtig ºi a înmulþi locurile de muncã. Dinpunct de vedere strategic, Europa a intrat într-o tãcereprelungitã. Recordul ei în aceastã privinþã este cã areuºit sã transforme criza unei þãri mici (Grecia deþinedoar 2% din PIB-ul Uniunii Europene) în criza „da-toriilor suverane” ºi cã a uitat principala concluzie aPlanului Marshall, a cãrei principalã beneficiarã a fost:finanþele trebuie sã fie în slujba economiei ºi sã nu seslujeascã pe ele însele.

Martie 2012


ROLUL „PERIFERIEI” ÎN VIAÞAUNIUNII EUROPENE

Dacã observãm bine ceea ce se întâmplã înUniunea Europeanã, am putea sintetiza lucrurile înfelul urmãtor: „periferia” pune sub semnul întrebãriiconstrucþia. Întrebarea subsecventã este: care peri-ferie? Tradiþional, periferia avea ºi o conotaþie geo-graficã. Ea coincidea cu „Lumea a treia”, iar dinpunct de vedere spaþial avea dimensiunea unor con-tinente: Africa, Asia, America de Sud. Visul dintot-deauna al periferiei a fost sã se emancipeze de centruprelucrând inteligent ºi creativ mesajele metropolei.De la o vreme, se vorbeºte de „periferie” ºi în Europa;nu numai în Europa, ci în Uniunea Europeanã; nunumai în Uniunea Europeanã, ci chiar în interiorulzonei euro.

Ce anume ar putea semnifica „periferia” în Uniu-nea Europeanã? Willen Buiter („The Terrible Conse-quence of a Eurozone Collapse”, Financial Times, joi,8 decembrie 2011) propune un criteriu precis: þãrileconfruntate cu serioase probleme financiare. Din


148 / Paul Dobrescu

aceastã perspectivã, el vorbeºte despre cinci þãri carear reprezenta „periferia”: Grecia, Spania, Portugalia,Irlanda ºi Italia. Este adevãrat cã autorul aminteºte ºidespre o periferie „soft”, alcãtuitã din alte trei þãri:Belgia, Austria ºi… Franþa.

De ce recurge autorul la un asemenea criteriu?Confruntate fiind cu dificultãþi, aceste state ar puteapãrãsi zona euro – fiecare sau toate la un loc. Dacã arfi vorba doar despre Grecia, lucrurile nu ar fi aºa grave,întrucât

ieºirea doar a Greciei ar putea fi gestionatã. Grecia deþinedoar 2,2 procente din PIB-ul zonei euro ºi 4 procente dindatoria publicã a acesteia. Ieºirea Italiei din zona euro arpune la pãmânt o mare parte a sistemului bancareuropean... ieºirea din zona euro a celor cinci stateperiferiale ar trage în jos nu doar sistemul bancareuropean, ci ºi pe cel nord atlantic ºi pãrþile expuse dinrestul sistemului bancar global. Criza financiarã care arrezulta ar declanºa o depresiune globalã care ar dura anide zile cu probabilitatea ca PIB-ul sã scadã cu mai multde 10 procente, iar rata ºomajului sã ajungã la cel puþin20 de procente. Pieþele emergente ar avea de suferit ºi ele.

Potrivit lui Alex Stub („I See the Centrifugal Forceof a Core Europe”, Financial Times, joi, 17 noiembrie2011), ministrul finlandez pentru Afaceri Europene,ceea ce s-ar impune ar fi nu pãrãsirea zonei euro decãtre anumite state, ci doar o repoziþionare a lor încadrul unei structuri concentrice a puterii deinfluenþã. În mijlocul acestei structuri s-ar situa celeºase þãri europene cotate cu triple A. Ele „ar trebui sãacþioneze drept core-ul acestei zone”. Este un adevãr



care s-ar impune de la sine: „O þarã care nu este cotatãcu triple A nu va fi în cea mai bunã poziþie sã dea cuivasfaturi privind finanþele publice”. În felul acesta,„Europa cu mai multe viteze” ar însemna, de fapt, treicercuri concentrice de influenþã: Europa celor 6 careîntrunesc triple A, zona euro ºi, apoi, Europa celor 27.

Periferia unui continent, chiar a unuia dezvoltat,este ceva acceptabil. „Periferia” Uniunii este chiar unparadox. O Uniune are reguli, rigori ºi standarde. Cândîntr-o Uniune vorbim despre „periferie”, primaîntrebare este: cum a putut apãrea? Care sunt rãspun-derile þãrii (þãrilor) respective ºi ce rãspunderi revinUniunii? Se vorbeºte, în ultima vreme, despre „vitezele”þãrilor europene. Se uitã sau se trece cu vederea faptulcã „vitezele” ne vorbesc, în realitate, despre decalaje.Într-adevãr, Europa trebuie „cititã” aºa cum este, nucum ne-ar plãcea nouã sã fie. „Vitezele” diferite careexprimã chibzuinþa politicii fiecãrei þãri reprezintã cevafiresc. Vitezele necorelate, vitezele nesupravegheatecare conduc la decalaje vorbesc despre „boli” ºi „bol-navi” ai Europei. Faptul cã Uniunea nu a intervenit ºinu a prevenit face ºi mai actualã problema partajãriirãspunderilor pentru situaþia creatã la „periferie” ºicare, acum, ameninþã construcþia în ansamblu; parta-jare care trebuie sã cuprindã statele în cauzã, Uniuneaºi bãncile (care au acordat împrumuturi statelor fãrã aavea garanþii de solvabilitate). Mai ales cã acum, cândeste vorba despre ieºirea din crizã, întreg efortul revinedoar statelor confruntate cu dificultãþi.

Evoluþia Greciei este importantã ºi pentru cã nearatã situaþia fãrã ieºire nu doar a acestei þãri, ci a


150 / Paul Dobrescu

periferiei zonei euro. A „periferiei” din zona euro ºi a„periferiei” care nu a intrat încã în aceastã zonã, aþãrilor din Centrul ºi Estul Europei. Periferia aceastaeuropeanã nu mai are un drept fundamental al oricãreiperiferii: acela de a procesa mesajele (politicile) de lacentru, de a imagina soluþii, de a identifica propriilecãi de ieºire din crizã. Periferia clasicã avea acest dreptºi astfel purta, teoretic cel puþin, speranþa emancipãrii.Periferia financiarã nu poate decât sã respecte reguli conceputede finanþator. Cu atât mai mari devin, în aceste condiþii,rãspunderile Uniunii, care trebuie sã asigure o anumitãperspectivã de evoluþie ºi pentru periferie.

În niciun fel nu am dori sã subestimãm importanþabãncilor pentru economie. Rãspunderea Uniunii estede a gãsi o cale de ieºire convenabilã pentru ambele pãrþi, atâtpentru bãnci, cât ºi pentru statele debitoare. Altminteri,Grecia nu poate decât sã-ºi perpetueze ºi sã-ºi agravezecondiþia. Pare cã situaþia acestei þãri a fost special lãsatãsã se agraveze spre a constitui un tip de exemplu pentrucei care ar intenþiona sã nu-ºi plãteascã la timp datoriile.Este edificatoare în acest sens afirmaþia fãcutã deDavid Miliband: „Liderii europeni au transformat oproblemã de solvabilitate greceascã de 50 de miliardede euro într-o crizã existenþialã de 1.000 de miliardeeuro a Uniunii Europene” („Don’t Leave Europe to theSceptics and Federalists”, Financial Times, marþi, 15noiembrie 2011). Situaþia Greciei mai aratã ceva: cãUniunea are o înclinaþie greu respresibilã de a luapartea bãncilor. A bãncilor mari care aparþin statelormari. Mai precis, Uniunea ia partea statelor mari ºi abãncilor din aceste state (deci ia partea „centrului”).



Astfel, Uniunea conservã raporturile clasice dintremetropolã ºi periferie.

Aºa cum funcþioneazã în momentul de faþã,Uniunea creeazã periferie. Nu numai cã nu absoarbetensiunile, cã nu sprijinã suficient efortul de emanci-pare, ci accentueazã dificultãþile ºi chiar devine uncadru prielnic pentru inegalitate. Dupã ce FrançoisHollande a câºtigat alegerile, subliniind nevoia de astimula creºterea economicã, poziþia Germaniei s-anuanþat. A fost acceptatã ideea mãririi salariilor înaceastã þarã, ca o mãsurã nu numai de a creºte consu-mul intern, ci „de a reduce decalajul de competitivitatedintre motorul industrial al Europei ºi periferie”.Problema este de ce o asemenea mãsurã, binevenitã,a fost luatã sub presiunea discursului francez care estepe cale „sã schimbe lungimea de undã a dezbaterilordin cadrul Europei” („Odd to Grows”, The Economist,sâmbãtã, 12 mai 2012).

Uniunea trebuie sã formuleze rãspunsul la oîntrebare fundamentalã: Uniunea devine o Uniunepentru toþi, o Uniune a dezvoltãrii, ori o Uniune acapitalului. O Uniune consecventã cu principiile deînceput, ori o Uniune care s-a adaptat unei noi etapeîn care forþa financiarã începe sã dicteze din ce în cemai mult. O Uniune în care primeazã economia realãºi totul trebuie subsumat acestui obiectiv, ori una încare forþa conducãtoare tinde sã devinã pieþelefinanciare. Deocamdatã, Uniunea oscileazã ºi aceastãpermanentã oscilaþie este cel mai costisitor lucru.

Chiar dacã se confruntã cu o sumedenie de difi-cultãþi economico-financiare, principala problemã a


152 / Paul Dobrescu

Uniunii Europene poartã un nume precis: credibilitatea.Faptul cã Uniunea este ultima zonã a lumii dezvoltatecare nu s-a înscris pe o curbã constantã a creºterii (anulacesta, repetãm, Uniunea va avea creºtere negativã)este o problemã fundamentalã de credibilitate.

Am asistat în viaþa Europei din ultima vreme la untriumf al abordãrii secvenþiale: „criza euro”, bail-out-uri,„salvarea Greciei” etc. Criza euro reia ºi scoate la supra-faþã toate greºelile iniþiale de proiectare. Încât putemafirma cu întemeiere: criza euro este ºi criza Uniunii ºinu se poate rezolva una fãrã cealaltã. De aceea, dupãopinia noastrã, criza trebuie folositã pentru un gen dereproiectare a Uniunii. Reproiectare care nu trebuie sãaºtepte încheierea crizei, ci sã fie parte a ieºirii din crizã.„Cazurile” se cer atacate cu viziunea ansamblului înminte; altminteri, nu pot fi rezolvate. Rezolvarea, înacest caz, nu constã în „stingerea” unui caz, ci în preve-nirea apariþiei altuia asemãnãtor. Europa este presãratãcu mai multe „Grecii”. Nu numai Grecia propriu zisãtrebuie sã preocupe, ci „Greciile” potenþiale, care stausã intre în scenã. Europa este þintuitã de problemele „lazi” ºi amânã problemele de perspectivã, fundamentalepentru viitorul ei.

Pactul financiar trage un semnal de alarmã: lucru-rile nu mai puteau evolua aºa. Nu austeritatea estecontestabilã, ci recursul exclusiv la rigorile ei. Ammenþiona cã aici nu este vorba doar despre un accentunilateral, dacã nu exclusiv al mãsurilor, ci ºi de untiming defectuos. Nu Pactul financiar (sau mãcarspiritul sãu) este contestabil, ci faptul cã a doua zi dupãadoptarea lui apare nevoia unui Pact al dezvoltãrii



despre care primul pact nici nu a discutat. Cã Pactuldezvoltãrii nu este creaþia Uniunii, ci rodul unor dez-bateri de contestare a viziunii pe care tocmai opropusese Uniunea, axatã pe austeritate, Uniunea dãimpresia cã este mereu cu un pas în urma realitãþilor saua tendinþelor dominante pe cale de a se naºte. Toateacestea hrãnesc o imensã incertitudine.

Rezumând, încrederea cetãþeanului ºi a unorcomunitãþi naþionale nu se mai poate sprijini pe succes,pentru cã succesul nu mai existã; nu se mai poatesprijini nici pe ceea ce numim direcþie, pentru cã di-recþia apare din ce în ce mai confuzã; nici pe ceea ceam numi determinare, pentru cã mobilul determinãrii– succesul, bunãstarea, perspectiva – devin din ce în cemai puþin convingãtoare. Ce reacþie le este la înde-mânã? Toatã lumea este nemulþumitã ºi aceastã starepoate prilejui chiar o resetare a mentalului colectiv. În noulcontext, de dezamãgire prelungitã, cetãþenii ºi deopo-trivã þãrile se pot reorienta cãtre identitãþile naþionale,„ca un loc de refugiu sau mãcar de mai mare siguranþã”.De ce apare oportunã o asemenea reacþie? Din acelaºimotiv pentru care centrul de greutate al eforturilor derezolvare ale crizei s-a situat la nivel naþional: pentru cãstatele naþionale (ca ºi sferele lor publice) existã. Iardirecþia de evoluþie a simþãmintelor populaþiei urmeazãmiºcarea realã a vieþii economice.

Reorientarea cãtre sfera naþionalã nu este caracte-risticã doar þãrilor din periferie, ci reprezintã o reacþiecvasigeneralã la nivelul Uniunii. Diferã motivele carehrãnesc o asemenea reorientare: unii considerã cãefortul de creditare a „sudiºtilor” a ajuns la limitã, alþii


154 / Paul Dobrescu

cã sunt nedreptãþiþi de condiþiile împrumutului ºi derigorile greu de suportat ale austeritãþii. Numulþumi-rea, însã, este generalã ºi ea hrãneºte aceastã reorien-tare care pare dominantã.

Fãrã o viziune despre periferie ºi evoluþia sa, Uniuneanu va putea rezista multã vreme. Din aceastã perspectivãputem spune cã periferia developeazã vulnerabilitãþileºi reprezintã adevãratul test pentru Uniune.

Iunie 2012


DRUMUL EURO – DE LA VACCIN LA VIRUS

Andrew Moravcsik, director al programului pentruUniunea Europeanã la Woodrow Wilson School ofPublic and International Affairs din cadrul UniversitãþiiPrinceton, fãcea de curând o mãrturisire cu valoareistoricã. Imediat dupã negocierea Tratatului de laMaastricht, Jacques Dellors, considerat „pãrintele euro”,i s-a destãinuit, precizând cã „el a vãzut moneda unicãdrept un eºec din cauzã cã a fost incapabil sã-i convingãpe germani sã accepte un compromis. Cererea none-gociabilã a Berlinului în schimbul uniunii monetare afost existenþa unei bãnci centrale europene care sã fieºi mai independentã în funcþionare ºi mai anti-infla-þionistã în rãspunderi decât vechea Bundesbank. Nu afost stabilitã nicio prevedere pentru transferuri fiscalesau bail-out-uri între statele europene” (Andrew Mo-ravcsik, „Europe after crisis, How to sustain a CommonCurrency”, Foreign Affair, mai/iune 2012).

Relatarea este importantã nu numai pentru cã vinedin partea unui personaj central al acelor vremuri, nu


156 / Paul Dobrescu

numai pentru cã sesiza, atunci la începuturi, problemacentralã creatã prin introducerea monedei unice, ci maiales pentru cã ea a fost confirmatã de criza euro ºi detot ceea ce a generat ea. Rândurile de faþã urmeazã sãidentifice despre ce compromis era vorba, sã reliefezede ce nu s-a ajuns la aºa ceva ºi, mai ales, sã descifrezeconsecinþele acestei situaþii. Nu este o analizã de parcursistoric; în momentul de faþã, criza europeanã poartã unnume precis, criza euro. Deci este important sã vedemde unde a pornit aceastã crizã ºi, mai ales, sã ne ferimde ceea ce autorul american citat mai sus numea„diagnostice greºite întâlnite la tot pasul”.

Majoritatea autorilor care se ocupã de criza euro,majoritatea euroscepticilor, aflaþi într-un proces decreºtere evidentã, identificã drept principala cauzã asituaþiei de astãzi faptul cã moneda unicã a fostintrodusã preponderent din raþiuni politice, cã nuraþiunile economice au prevalat, ci cele asociate cuproiecþia puterii europene, cu identificarea unui nousimbol care sã consacre aceastã putere. Deci un prim„diagnostic greºit”: au prevalat raþiunile politice ºiacum iatã ce trãim. Dacã nu ar fi existat graba de laînceput, dacã s-ar fi pregãtit mai bine terenul intro-ducerii monedei unice (sau chiar dacã nu s-ar fiintrodus moneda unicã), s-ar fi evitat criza de astãzi ºinu s-ar fi ajuns în situaþia în care însãºi construcþiaeuropeanã este pusã sub semnul întrebãrii.

Cã raþiunile politice ale introducerii euro au cântãritextrem de mult nu este nicio îndoialã. Joschka Fischer,fostul ministru de Externe al Germaniei, afirma chiarîn epocã faptul cã introducerea euro „a fost nu numai



încoronarea integrãrii economice, ci ºi un profund actpolitic, pentru cã o monedã nu este doar un alt factoreconomic, ci simbolizeazã puterea suveranã care ogaranteazã” (apud John McCormick, European UnionPolitics, Palgrave MacMillan, 2011, p. 344).

Existã în reproºul pe care generaþia de astãzi o facecelei anterioare o suprapunere de planuri care se cereclarificatã. Ce fel de „raþiuni politice” au prevalat atunci.Discuþia de astãzi este atât de învolburatã, încât pare cãnu mai existã nici disponibilitatea de a înþelege raþiunilecare au stat la baza creãrii monedei unice, potenþialulconsiderabil pe care aceastã mãsurã l-a avut atunci. Cupreocupãrile de acum, cu atitudinile ºi aºteptãrile multmai limitate de astãzi ne putem chiar întreba cum de afost posibilã introducerea euro. Astãzi, la nivelul Uniuniinu se pot conveni mãsuri care sã asigure ieºirea din crizãa unui stat mic, precum Grecia, iar atunci naþiuni puter-nice ale Europei au fost de acord sã renunþe la monedelelor naþionale, care reprezentau parte a evoluþiei lormoderne ºi sã introducã o monedã unicã. Cormick aveadreptate sã remarce cã niciodatã în istoria omenirii ungrup aºa de mare de þãri, de state suverane, nu au con-simþit la o mãsurã aºa de importantã, mai ales cã mone-dele respective reprezentau parte a identitãþii naþionalemoderne ale þãrilor respective.

Este concludent cã aceste monede au apãrut fie înperioade de organizare naþionalã a statelor respective,fie într-un moment particular al evoluþiei lor: drahmagreceascã a fiinþat din 1832, guldenul olandez dinsecolul al 17, când Olanda era o putere de prim ordina Europei, lira italianã din momentul formãrii statului


158 / Paul Dobrescu

naþional, marca germanã din 1948, ea înlocuind ve-chea marcã a Reich-ului ºi devenind, dupã aceea, unadevãrat simbol al renaºterii Germaniei postbelice.

Acest gest cu adevãrat istoric este explicabil dacãavem în vedere miza ieºitã din comun a acelor ani.Introducerea euro reprezenta o mãsurã care se înscriaîn logica de evoluþie a Uniunii, mai mult care aveamenirea de a accelera evoluþia în direcþia unei Federaþiieuropene. De aceea, cum avea sã precizeze HelmutKohl, introducerea euro a fost o problemã de „pace ºirãzboi”; deci o problemã crucialã a momentului, unadin acele probleme care definesc viitorul unor þãri, aunor naþiuni, a unor regiuni. Ne aflam dupã încheiereaRãzboiului Rece. În acea perioadã, totul se afla în miº-care. Uniunea Europeanã trebuia sã se redefineascã ºiea. Un pol al structurii internaþionale de putere deatunci – Uniunea Sovieticã – se prãbuºise, spaþiul cen-tral ºi est european avea nevoie de o direcþie politicã.Uniunea Europeanã trebuia sã se reorganizeze ea maiîntâi, pentru a putea contribui la organizarea ºi restruc-turarea unor importante spaþii geopolitice. Noul destinpolitic al UE a fost configurat prin tratatul de laMaastricht, iar înfiinþarea monedei unice asigura unsuport economic ºi financiar proiectului de unificareeuropeanã ºi reprezenta expresia financiarã a pieþeiunice, de curând creatã.

Am menþionat toate aceste lucruri pentru a înþelegecum se cuvine rolul factorului politic în apariþia mone-dei unice. Raþiunile politice au jucat un rol esenþial,uneori au prevalat, dar trebuie sã menþionãm cã erauraþiuni de ordin strategic, raþiuni care operau cu



destinul european, care aveau în vedere evoluþia deansamblu a construcþiei europene. Ceea ce schimbãtermenii problemei ºi ilustreazã anvergura la care afost gânditã mãsura introducerii monedei unice.Moneda unicã a reprezentat un element central aldezvoltãrii polului de putere european. Moneda unicãa apãrut în acest context precis ºi a împrumutat dinimperativele momentului. Mulþi autori afirmã cã nuerau întrunite condiþiile pentru introducerea euro.Existã mult adevãr în aceastã aserþiune (asupra cãreiavom reveni), dar nu aici se aflã centrul de greutate alproblemei pe care o discutãm. Dupã opinia noastrã,principala greºealã nu este cã s-a introdus monedaunicã, ci cã nu s-au urmãrit, dupã aceea, în mod dra-conic, înfãptuirea cerinþelor care ar fi trebuit întrunitede la început. Deci, dacã din motive de grabã istoricãs-a introdus euro, strategia care trebuia promovatã eraaceeaºi grabã istoricã de a crea condiþiile ca euro sã lu-creze pentru interese europene. Aici este lipsa majorã.Introducerea euro a fost consideratã un moment devârf, nu un punct de plecare pentru crearea unor con-diþii care nu fuseserã întrunite la adoptarea monedeiunice. Nefiind astfel conceputã, apelându-se lajumãtãþi de mãsurã, la amânãri, tergiversãri, monedaunicã a declanºat procese ºi tendinþe opuse celor cares-au avut în vedere iniþial.

De îndatã ce spui raþiuni politice, cu mentalitateade acum se doreºte sã se înþeleagã „superficialitate”,„grabã”, „netemeinicie”, expedierea unor problemecomplicate; aºa cum am vãzut, mizele politice deatunci se subsumau unor opþiuni strategice, se încadrau


160 / Paul Dobrescu

într-o altã grupã valoricã. În al doilea rând, „eroareade proiectare” care se tot repetã se doreºte un gen dejustificare pentru inactivitatea din ultimii zece ani,pentru pasivitatea în faþa unor evoluþii îngrijorãtoare,care se cereau sesizate la timp.

Ne dãm, în felul acesta, seama ºi de marea diferenþãdintre douã epoci despãrþite de doar 10-15 ani. AtunciEuropa se preocupa de destinul ei de ansamblu, astãzise aflã angajatã în tot felul de dispute interne; atuncieuro era o problemã de „pace ºi rãzboi”, pentru cãreprezenta punctul central al construcþiei europene,astãzi este perceput din ce în ce mai mult ca o mãsurãpromovatã de lideri politici grãbiþi; atunci Europa seafla în ascensiune istoricã, scruta viitorul ºi îºi construiainstrumente pentru a modela acest viitor, astãzi adecãzut, erodatã fiind de cea mai cumplitã suferinþãa unei superputeri: lipsa leadership-ului (mai mult evo-luþia ei este privitã cu îngrijorare de cãtre noii actorimondiali, de la China la Brazilia); atunci Europaimpunea prin proiect ºi ritm de evoluþie, astãzi parelipsitã de orice dinamism politic intern.

Un alt diagnostic greºit este cel al „risipei”, ca sursãprincipalã a „datoriilor suverane”, a tuturor proble-melor care acompaniazã criza euro. În realitate, dato-riile suverane sunt o consecinþã a unui alt fenomen pecare l-am putea numi diferenþele de competitivitateexistente la nivelul Uniunii Europene. Deficitele co-merciale, împrumuturile, bail-out-urile, toate suntconsecinþele acestor diferenþe de competitivitate, carese accentueazã la nivelul Uniunii.

Este momentul sã insistãm puþin asupra condiþieieconomice a unei monede unice. Într-adevãr, moneda



unicã presupune o regiune economicã omogenã saumãcar fãrã mari disparitãþi. Moneda este o mãsurã stan-dard care se aplicã tuturor în mod egal. Dacã potenþialulstatelor este apropiat, atunci ºi moneda poate declanºaprocese pozitive de creºtere a bogãþiei. Dacã se aplicã omãsurã unicã unor realitãþi economice diferite, atuncirezultatul nu poate fi decât apariþia unor rezultateinegale, care, cu timpul, se transformã în disparitãþi, înadevãrate falii ce traverseazã continentul. Când s-aintrodus moneda unicã, nivelul de dezvoltare a statelordin zona euro era diferit. Am putea concluziona cãmoneda nu trebuia introdusã? Dupã opinia noastrã, nu.Dar trebuia neapãrat promovatã o politicã de conver-genþã substanþialã, care sã favorizeze apropiereanivelurilor de dezvoltare a statelor componente.

În lipsa acesteia, tabloul economic al Europei s-adivizat. Vorbim de câþiva ani de criza euro. De fapt,avem de-a face cu o crizã a nivelurilor diferite de com-petitivitate înregistrate de statele europene care ºi-agãsit expresia în criza euro. Martin Wolf precizeazã:

criza se va încheia atunci ºi numai atunci când þãrile maislabe economic îºi vor recâºtiga competitivitatea. Înmomentul de faþã, deficitele comerciale sunt prea marica sã fie finanþate în mod voluntar. (Martin Wolf, „Thin-king Through the Unthinkable”, Financial Times, 9noiembrie 2011)

La rândul sãu, Martin Feldstein („The Failure of theEuro”, Foreign Affairs, ianuarie/februarie, 2012) remarcape bunã dreptate cã surplusul comercial al Germanieipe relaþia cu UE – de 200 miliarde euro – înseamnã un


162 / Paul Dobrescu

deficit comercial de aceeaºi mãrime pentru celelalte þãri.Prin urmare, în timp ce Germania poate investi aceastãsumã, Grecia, de pildã, trebuie sã se împrumute cu ovaloare echivalentã cu deficitul de 13 procente dinpropriul GDP, dacã doreºte sã-ºi menþinã nivelulimporturilor. Suma investitã de cãtre germani, evidentva putea contribui la creºterea ºi mai accentuatã aproductivitãþii, ceea ce va adânci decalajul de compe-titivitate. Se declanºeazã un proces de spiralare a creºteriideficitului comercial. Prin urmare, deficitele ºi „risipa” aparmai curând drept consecinþe ale diferenþelor decompetitivitate, o formulã de supravieþuire în condiþiileexistenþei monedei unice ºi al absenþei unei strategiieconomice la nivelul UE. Problema pe care dorim sã osemnalãm este cã Europa nu-ºi îndreaptã hotãrât faþacãtre propria economie, cã rãmâne prea mult þintitã laetajul financiaro-bancar, fãrã a insista asupra legãturiifundamentale între performanþele economice ºiproblemele financiar-bancare.

Deci problema de fond a evoluþiei UE în toatãaceastã perioadã este politica de convergenþã, puþinsubstanþialã ºi cu rezultate modeste. Când ai o monedãunicã, o ratã de schimb fixã, þãrile mai puþin dezvoltatenu pot apela la un instrument tradiþional: devaloriza-rea monedei pentru a creºte competitivitatea propriilorproduse. Aceste state sunt prinse într-o adevãratãcapcanã: ele nu pot recurge nici la instrumentul clasicde care am amintit, dar nici nu pot þine pasul cu þãriledezvoltate din aceeaºi arie economicã. De aceea, politicade convergenþã este vitalã pentru apropierea nivelurilorde dezvoltare sau mãcar pentru prevenirea apariþiei



unor decalaje ºi mai mari. În lipsa acestei politici, exis-tenþa monedei unice nu numai cã nu asigurã estom-parea diferenþelor, ci produce asemenea diferenþieri,genereazã decalaje. Apar, astfel, douã tendinþe diver-gente: cei puternici devin ºi mai puternici, iar cei slabiºi mai slabi. Aici este marea problemã a Europei, carese încearcã a fi rezolvatã cu mãsuri pe termen scurt. Depildã, se acordã împrumuturi. Astfel, o þarã este scoasãdintr-un necaz pe termen scurt. Dar tendinþa obiectivãdespre care am vorbit lucreazã. ªi, peste un timp,situaþia va reveni într-o formã asemãnãtoare, dacã numai gravã.

De aceea, Europa are nevoie de un nou TratatMaastricht, care sã regândeascã politica de convergenþãla nivelul Europei ºi sã identifice soluþii pentrurãdãcina comunã a divizãrii economice a Europei:decalajele de competitivitate. În poziþiile diferiþilorspecialiºti apare ciclic propunerea de ieºire a Grecieidin zona euro. Acest lucru nu ar rezolva problema.Mâine vor apãrea alte „Grecii”, cum au ºi apãrut.

Noua politicã de convergenþã ar trebui sã seconcretizeze, în primul rând, în creºterea bugetuluiUniunii. Bugetul existent al UE de 1,2 procente dinGDP este de câteva ori mai mic decât bugetul federalamerican, de pildã, iar intenþiile de a-l spori sunt dince în ce mai impopulare în mai toate statele europene.Uniunea a devenit un „monstru birocratic” ºi un „piticbugetar”. ªi dacã ar avea o viziune întemeiatã privindpolitica de convergenþã sau de transferuri financiare,Uniunea nu are la dispoziþie resurse suficiente.

Dincolo de resurse, ar trebui semnalat deficitul deviziune ºi chiar de preocupãri în aceastã privinþã.


164 / Paul Dobrescu

Principala prioritate a anilor ce vin ar trebui sã fie con-vergenþa. Convergenþa între sud ºi nord. Convergenþaîntre strategiile diverselor þãri. Când vorbim de con-vergenþã nu avem în vedere doar banii alocaþi pentruevoluþia mai acceleratã a unor state. Ci, deopotrivã,de un tip de armonizare a strategiilor de dezvoltare,care sã ilustreze faptul cã Uniunea este un tot ºi areanumite prioritãþi la nivelul ansamblului. Este extremde important acest lucru. Bun, Grecia nu a avut per-formanþã, dar a „tras-o cineva de urechi” în aceastãperioadã de dupã înfiinþarea monedei unice. Nu,lucrurile au evoluat ca ºi când nimic nu s-ar fiîntâmplat. Mai mult, creditorii externi, tot europeni,au furnizat împrumuturi. Dar Uniunea? Uniunea cea fãcut? Uniunea a avut grijã sã se dezvolte sub formaunui monstru birocratic. Ce a fãcut Uniunea pentruconvergenþã, pentru cã Uniunea are în „fiºa postului”aºa ceva. Ea trebuia sã avertizeze, sã intervinã Deaceea, atribuþiile forurilor europene cel puþin în do-meniul economic se cer regândite. Altminteri, acesteforuri vor continua sã degaje un sentiment de nepu-tinþã ºi lipsã de utilitate realã.

Strategia de convergenþã îºi aflã o formã esenþialãde materializare ºi la nivelul fiecãrui stat. Germania afãcut cu mulþi ani în urmã o opþiune istoricã. Cumpreciza ºi Axel Weber, fost preºedinte al Bundesbank„Germania a îmbrãþiºat activitatea industrialã, lãsândcelelalte state sã fie puternice în servicii.” (DavidMarsh, The EURO, The Battle for the New Global Currency,Yale University Press, New Haven and London, 2011,p. 270). Când a fãcut o asemenea opþiune, Germania



a fãcut un lucru bun pentru sine. Dar în aceastã deciziea lipsit atitudinea de lider. Ea a elaborat o strategiepentru ea – ºi acest lucru trebuie relevat cu toatã consi-deraþia, dar nu a iniþiat un proces de dezbatere la niveleuropean privind opþiunile altor þãri ºi ale Europei înansamblu. Opþiunea de care am amintit a fost urmatãde eforturi remarcabile pentru a creºte competiti-vitatea. Între altele, Germania a menþinut nivelul sala-riilor la un nivel modest, aºa cum cheltuielile socialeau fost sever controlate. Acum drumul acesta urmatde germani se doreºte a fi recomandat Europei înansamblu. Numai cã statele europene sunt izbite,dintr-o datã, de mai multe valuri de crizã ºi nu au mij-loacele de a face faþã acestor eforturi. Nici Germanianu a cãutat sã extindã opþiunea ei, nici celelalte þãrinu au descifrat ºi nu au studiat ceea ce era de studiatîn opþiunea germanã. Fiecare are câte ceva de învãþatdin acest moment. Totul este ca acest proces de aco-modare sã nu fie înþeles astfel: ne-am chinuit noi,acum e rândul vostru.

Cert este cã Europa trebuie sã urmeze o substanþialãpoliticã de convergenþã în cadrul unei strategii econo-mice comune. Altfel, criza va reveni. Deci viziune federa-tivã ºi filosofie financiarã preponderent germanã. Aceasta vafi Europa de mâine, dacã vrea sã mai fie unitã.

Ce a reprezentat atunci euro? Dupã opinia noastrã,el a fost un tip de vaccin special care urma sã producãmari efecte pozitive dar într-un corp pregãtit sã facãfaþã efectelor adverse ºi sã le valorifice pe cele pozitive.Deci nu vaccinul trebuie judecat. Ca orice vaccin, elare pãrþi bune ºi efecte adverse. Vaccinul capãtã


166 / Paul Dobrescu

înþeles în raport cu corpul care îl primeºte ºi cupregãtirea acestuia pentru a-l primi. Nu atât asupravaccinului trebuie sã ne focalizãm atenþia, ci asupracorpului social care urmeazã sã-l primeascã. În cele dinurmã aici este o simbiozã. Se cer definite condiþiile defuncþionare corectã. Acestea nu au fost foarte aplicatcercetate. Nefiind acompaniatã de mãsurile pe care leimpune introducerea unei monede unice, euro ajucat rolul unui adevãrat virus. Vaccinul s-a transformatîn virus. În loc de a consolida bazele Uniunii, el le-aerodat. În loc de a micºora decalajele dintre state, ela contribuit la amplificarea lor. În loc de a prilejuiconsolidarea solidaritãþii, el le-a ºubrezit, mai mult aalimentat un gen de atitudine: fiecare pentru sine.Astfel, psihologic vorbind, Uniunea nu numai cã nua adãugat, ci a început sã consume din acumulãrilepsihologice pe care orice Uniune le presupune: încre-dere, dorinþa de a rezolva în comun probleme de a trãiîmpreunã. Criza a declanºat o tendinþã centrifugalã demare intensitate. Deocamdatã, ea nu este perceputã laîntreaga dimensiune. Dar existã. Cã aceastã tendinþãse retrage în graniþe naþionale ar putea fi un adevãr.Cã ea ar putea poposi în perimetrul unui grup mairestrâns de þãri, vom vedea. Important este cã humusulpsihologic al Uniunii – încrederea în propriaconstrucþie – scade.

ªi, totuºi, criza euro nu joacã niciun rol pozitiv? Da,ea ne someazã sã ne amintim ceea ce Helmut Kohl ºiFrançois Mitterand subliniau, anume cã adoptareamonedei unice trebuie continuatã cu o construcþiepoliticã în mãsurã sã asigure stabilitate financiarã. În



alþi termeni, uniunea monetarã, pe cale de a se crea,trebuia întregitã cu o uniune financiarã ºi cu oconstrucþie politicã de facturã federativã, care sãpermitã decizii prompte, politici comune ºi sã previnãinflaþia ºi dezordinea financiarã. Adicã tocmai ceea cetrãim astãzi.

Septembrie 2012


BOMBA CARE TICÃIE ÎN INIMAEUROPEI

Ne-am obiºnuit sã asociem criza europeanã cuceea ce specialiºtii numesc criza „periferiei europene”,mai bine zis criza „periferiei financiare” a Uniunii.Deci cu problemele economico-financiare din Grecia,Irlanda, Portugalia, Spania ºi, mai de curând, Italia.Este, într-adevãr, criza durabilã a Europei, care, pealocuri, s-a mai diminuat (de pildã, Irlanda pare cã ainaugurat un real proces de refacere, la fel ºi Italia),dar care va ocupa agenda europeanã în urmãtorii ani.Problema momentului este cã simptomele crizei aparîn core-ul european, ceea ce demonstreazã cã boala estecumva structuralã, cã Europa începe sã piardã vitezãla indicatori esenþiali ai dezvoltãrii, comparativ cuputerile mari ale lumii de azi.

Chiar în aceste zile, capul de afiº al crizei europeneeste ocupat de Franþa. La începutul acestui an, Franþaa fost degradatã de la clasa Aaa de cãtre AgenþiaStandard & Poor’s iar, în ultimele sãptãmâni, Agenþia



Moody’s a recurs la aceeaºi degradare, acordând þãriicalificativul Aa1. Evident, reacþia francezã a fost acidã.Noua încadrare a þãrii a fost apreciatã drept „absurdã”chiar de la nivel guvernamental. Pe mãsurã ce zileleau trecut, s-a mai aºezat ºi reacþia, devenind prevalentevocile care au analizat situaþia cu echilibru ºi ausugerat cã mãsurile nu pot întârzia. Numitorul comuna fost: „nu putem sfida economia pentru mult timp”.Este adevãrat cã aceastã nouã încadrare a urmat unuival de relatãri ºi analize de presã critice cu privire lasituaþia economiei franceze. Într-un articol recent(„French Competitiveness, Shock Treatement”, TheEconomist, 3 noiembrie 2012), este analizat raportulunui tehnocrat de prestigiu al Franþei, Louis Gallois,care trage un semnal de alarmã cu privare la instalareaunui adevãrat gap între competitivitatea economieifranceze ºi cea a principalului partener european, ceagermanã. Iar un alt numãr al aceleiaºi reviste, TheEconomist, titreazã pe prima paginã: „Bomba care ticãieîn inima Europei” („The Time-bomb at the Heart ofEurope, Why France Could Become the Biggest Dangerto Europe’s Single Currency”, The Economist, 17 noiem-brie 2012). Deci, întrebãrile – ºi îngrijorãrile – cuprivire la sãnãtatea economiei franceze se înmulþiserãîn ultima vreme. Pe acest fundal, mesajul transmis deAgenþia Moody’s nu a fãcut decât sã accentuezeîngrijorãrile.

Sã privim mai întâi la harta Europei economice aºacum este ea vãzutã de cãtre Moody’s.


Har

ta E

urop

ei v

ãzut

ã de

cãt

re M

oody

’s.



Pentru a uºura înþelegerea cititorului, sã precizãmaºa cum face publicaþia francezã Le Figaro (21 noiem-brie 2012), din care am preluat ºi harta respectivã,semnificaþia notelor acordate. Aaa cu care sunt notateGermania, Regatul Unit, Suedia, Olanda, Danemarca,Austria ºi Finlanda semnificã o situaþie economicãdintre cele mai bune care prezintã un risc minim pen-tru investitori; Franþa se situeazã cu o linie sub acestgrup compact de þãri, cele mai competitive din Euro-pa. Pe noi ne intereseazã ºi grupa B, cu subdiviziunilesale, întrucât aici se aflã plasatã ºi þara noastrã. Româ-nia este notatã cu Baa3, în aceeaºi clasã cu Spania ºiîn urma Bulgariei Baa2, Sloveniei Baa2, Italiei Baa2,Ungaria Ba1. Ceea ce înseamnã cã economia þãriinoastre este apreciatã ca având caracteristici specu-lative ºi un risc de credit important.

Întrebarea este: de ce a fost degradatã Franþa?Totuºi, avem de-a face cu a cincea economie a lumii, alºaselea exportator al planetei ºi, ca sã adãugãm un lucrucu o semnificaþie aparte, þara care s-a situat, în primaparte a acestui an, pe locul al patrulea ca recipient alinvestiþiilor strãine la nivel mondial. Atuurile þãrii sunt,neîndoielnic, mult mai numeroase. Franþa dispune deo reþea de sãnãtate apreciatã pe multe meridiane alelumii, de universitãþi de elitã, de o infrastructurãenergeticã ºi rutierã modernã, primeºte, anual, cel maimare numãr de turiºti din lume etc. Mai presus de toate,Franþa are creºtere demograficã, este adevãrat o creºteresituatã cu puþin peste rata de înlocuire naturalã, dar,totuºi creºtere. În condiþiile în care Germania, Spania,Italia au rate de creºtere negativã mult sub limita de


172 / Paul Dobrescu

reproducere naturalã a populaþiei, situaþia Franþeimeritã toatã admiraþia. De unde vin atunci problemeleeconomiei franceze?

Începe un câmp de dezbatere realã. Dacã ne-amhotãrât sã insistãm asupra acestei problematici estepentru cã mai toatã lumea are ceva de învãþat dintr-oasemenea experienþã. „Punctele tari” ale unei persoa-ne, comunitãþi sau chiar economii naþionale nu lecompenseazã pe cele slabe. Acestea din urmã nu sunt„anulate la reducere”, cum învãþam la matematicã, decãtre cele tari. Mai apare o întrebare legitimã: cât timpte poþi baza pe un succes, pe un atu, câtã vreme pot elesã asigure un tip de confort? Evoluþiile în zilele noastresunt atât de rapide, încât pregãtindu-ne temeinicpentru ziua de astãzi, privirea se cere aþintitã la cea demâine, astfel încât pregãtirea de care aminteam sã sefacã în lumina cerinþelor care vor deveni preponderenteîn curând. Aceasta este, dupã opinia noastrã, prima„lecþie” pe care o degajã experienþa Franþei. Þara nueste într-o situaþie criticã. Din toate analizele fãcute decãtre specialiºti prestigioºi, inclusiv francezi, se pare cãreacþia Franþei a fost mult mai lentã, comparativ cu ceaa Germaniei, de pildã, sau a unor þãri nordice, cã Parisulnu a pregãtit din vreme rãspunsuri care acum sã poatãfi aplicate ºi sã asigure traversarea acestei perioadedificile fãrã prea mari costuri. Tot amânând reformenecesare, apelând în exces la mijloace clasice de stimu-lare a creºterii economice, astãzi Franþa se aflã mai întâide toate într-o crizã de timp: ea va trebui sã rezolve într-operioadã de aproximativ doi ani de zile problemecomplexe legate de modernizare, de competitivitate, decreºtere a exportului etc.



Din toate relatãrile ºi analizele consacrate zileleacestea Franþei reiese limpede cã economia acestei þãrise confruntã cu o problemã de scãdere a competitivitãþii,mai ales în raport cu Germania. În ierarhia stabilitãde „Doing Business” de pe lângã Banca Mondialã,Franþa a ajuns pe locul 29, iar un studiu cu privire lacompetitivitate elaborat de Forumul Economic Mon-dial o plaseazã pe locul 21, în timp ce Germania ocupãlocul 6, iar Marea Britanie locul 8.

Franþa a ezitat ºi a amânat reforme profunde îndomeniul pieþei muncii, reforme care au fost fãcute înOlanda, Norvegia ºi Suedia în anii ’90, iar în Germaniaîn 2000. Potrivit FMI, ea riscã sã rãmânã, în acest do-meniu, chiar în urma Italiei, Spaniei sau Greciei, undereforme importante se aflã în curs de desfãºurare.Urmarea cea mai directã a acestei situaþii este cã în 1999,când moneda unicã a luat fiinþã, costul forþei de muncãfranceze era sub cel al Germaniei, iar Franþa avea unsurplus de cont curent. Astãzi, cum subliniazã ºi revistaThe Economist, costurile forþei de muncã franceze suntmult peste cele germane iar þara este confruntatã cu undeficit de cont curent, aflat în creºtere.

Un alt domeniu care greveazã performanþa econo-miei franceze îl reprezintã mãrimea cheltuielilor publice.Din nou, apare un decalaj între evoluþia Franþei ºi ceaa Germaniei. Cu 15 ani în urmã cheltuielile publice, capondere în GDP, erau egale în cele douã þãri ºi multmai mari decât cele din Suedia. Astãzi, cheltuielile pu-blice franceze se ridicã la 57% din GDP, cu 5 procentemai mult decât cele suedeze ºi cu zece procente maimult decât cele germane. Franþa are 90 de funcþionari


174 / Paul Dobrescu

publici la mia de locuitori, comparativ cu 50 în Ger-mania. Cum remarca ºi revista The Economist, singuraþarã care rivaliza cu Franþa în ceea ce priveºte mãrimeacheltuielilor publice era Marea Britanie. În aceastãultimã þarã s-au adoptat mãsuri drastice de reducere aacestui tip de cheltuialã, ceea ce a degrevat bugetul.

Fireºte cã aici discuþia este mai nuanþatã. Avem de-aface ºi cu o tradiþie – iar tradiþia francezã a rezervatmereu o pondere crescutã statului, inclusiv în organi-zarea vieþii economice (astãzi, statul deþine 56% din eco-nomie) – precum ºi cu o viziune accentuat francezãprivind creºterea economicã prin stimularea consu-mului. Ceea ce a putut funcþiona un timp, pentru cã,în anumite limite, creºterea consumului este un motoral creºterii economice. Problema este cã în cazul Fran-þei, cheltuiala publicã a ajuns sã erodeze performanþaeconomicã de ansamblu ºi din stimulent al creºterii adevenit o frânã realã.

În sfârºit, am dori sã amintim ºi de o orientareeconomicã francezã care, acum, a ajuns la un anumittip de scadenþã. Este vorba despre descreºterea activi-tãþii industriale (manufacturing). Recent, McKinseyGlobal Institute a publicat un Raport intitulat Manu-facturing the Future: the Next Era of Global Growth andInnovation în care analizeazã ºi ponderea activitãþilorde producþie în GDP-ul primelor 15 þãri industrializateale lumii. Primele 5 locuri sunt ocupate de cãtre China(33%), Coreea de Sud (28%), Indonezia (25%), Japo-nia (20%) ºi Germania (19%). Pe ultimele 5 locuri seaflã Spania (12%), SUA (12%), Canada (11%), Franþa(10%) ºi Marea Britanie (10%). Se poate ridica



întrebarea: este acest indicator semnificativ, nu cumvael este pe cale de a fi depãºit? Capacitatea industrialãa unei þãri, cum precizeazã ºi Raportul respectiv, areun rol esenþial în dinamizarea exportului, în stimu-larea atitudinii inovative, în asigurarea unei balanþecomerciale active. Priviþi la ocupantele primelor 5poziþii ºi veþi observa cã þãrile respective au un exportdinamic ºi un considerabil surplus comercial. Cum ammenþionat mai sus, exportul francez a scãzut vizibil.Volumul exporturilor franceze în zona non euro ascãzut ºi au fost întrecute de cele olandeze, chiar dacãOlanda are o populaþie de câteva ori mai micã decâtFranþa. Potrivit Comisiei Europene între 2005 ºi 2010,ponderea Franþei în exportul mondial a scãzut cu 20de procente, un declin depãºit, în zona euro, doar deeconomia greceascã. Sã mai adãugãm cã datoriapublicã a crescut continuu, ajungând în momentul defaþã la 90% din GDP faþã de 22% în 1981. Este de men-þionat cã din 1981 Franþa nu a mai reuºit sã-ºi echili-breze bugetul.

Specialiºtii menþioneazã ca un punct separat al capa-citãþii industriale a þãrii faptul cã în Franþa companiilede mãrime medie, cele care asigurã dinamism ºi flexi-bilitate economicã, au o pondere scãzutã. În GermaniaMittelstand firms reprezintã adevãrata coloanã vertebralãa economiei. Potrivit statisticilor, Franþa nu dispunedecât de 4.000 de asemenea companii de mãrimemedie, cam jumãtate din numãrul existent în Germaniaºi Marea Britanie. În plus, mãrimea medie a acestor com-panii în Franþa – 14 salariaþi – se situeazã mult sub mãri-mea medie a firmelor germane – 41 de salariaþi.


176 / Paul Dobrescu

În general, este admis faptul cã guvernele de stângaîn Franþa sunt mai reformiste decât cele de dreapta. Caexemplu clasic în aceastã privinþã este datã perioadaîn care preºedinte al Franþei a fost François Mitterand.Perioadã în care au fost promovate diverse reformestructurale. Problema fundamentalã astãzi este timpulredus aflat la dispoziþie. În primul buget al actualeiputeri douã treimi din ajustarea financiarã suntplanificate a fi realizate din mãrirea taxelor. A stârnito mare disputã mãrirea accentuatã a taxelor, mai alespentru oamenii bogaþi ºi foarte bogaþi. Mulþi dintre eiau declarat cã vor emigra. Prim-ministrul Marii Britaniia declarat cã le întinde „covorul roºu” dincolo de Ca-nalul Mânecii. De precizat cã numai o treime dinajustarea financiarã atât de necesarã provine din tãiereacheltuielilor publice. Sunt ºi evaluãri care ne spun cãîn curând cele douã surse de ajustare vor avea o pon-dere egalã: 50%. Existã ºi o revenire parþialã la vârstade pensionare (care fusese micºoratã de la 62 la 60 deani). Este de presupus cã în perioada urmãtoare, Franþava cunoaºte reforme puternice. Sunt ºi motive interne,sunt ºi motive europene care transformã acestedeziderate în adevãrate comandamente. Astfel încâtFranþa se devinã acelaºi vector al Europei ºi sã nu setransforme în acea bombã care ticãie în mijloculEuropei, cum preciza revista The Economist.

Decembrie 2012


„PAX GERMANICA” AMÂNATÃ (I)

Prinºi de dezbaterea în jurul deficitelor, datoriilor(desigur „suverane”), „periferiei financiare” etc., nescapã anumite tendinþe care s-au instalat de ceva vremeîn viaþa continentului. De aceea, precizarea pe care oface Simon May ni s-a pãrut cã are valoare orientativã.„Cãderea Zidului Berlinului, renaºterea Germaniei ºicontinua slãbire a Franþei au schimbat totul.” („Thepassionate European’s case for leaving the union”,Financial Times, 17 ianuarie 2013.) Chiar dacã autorul,cândva un proeuropean ºi membru al Comisiei Euro-pene, subliniazã iminenþa „direcþiei federale” pentru aarãta cã Regatul Unit nu-ºi mai gãseºte locul în actualaevoluþie europeanã, fenomenele semnalate reprezintãadevãrate constante ale analizelor consacrate evoluþieiUniunii Europene. Cu deosebire ridicarea Germaniei,consolidarea poziþiei sale de primã putere a Europeipreocupã, uneori chiar dã fiori.

Într-unul din ultimele numere ale anului trecut,revista The Economist publica un material instructivreferitor la eventuale similitudini între modul cum s-a


178 / Paul Dobrescu

fragmentat ºi, apoi, a dispãrut Sfântul Imperiu Romanºi problemele cu care se confruntã Uniunea astãzi.Orice analogie trebuie privitã cu circumspecþie accen-tuatã. O remarcã atrage, totuºi, atenþia:

problema a fost cã Prusia a devenit atât de puternicã,încât imperiul n-a mai putut sã o disciplineze. Cât timpea a cooperat cu Austria, aºa cum Germania ºi Franþafac astãzi în UE, tandemul a menþinut ordinea. Dar deîndatã ce Prusia a început sã punã propriul interesdeasupra celui al imperiului, chiar sã lupte împotrivaAustriei, un observator detaºat ar fi constatat cã esteînceputul sfârºitului. („European disunion done right”,The Economist, 22 decembrie 2012)

Deci puterea Germaniei ar sta la baza situaþiei pecare o traverseazã Uniunea, a tendinþelor centrifuge,a neînþelegerilor dintre nord ºi sud, a situaþiei în care„Sudul nu mai poate plãti, iar Nordul nu mai vrea sãplãteascã“. Este un punct de vedere care nu poate finesocotit. Republica Federalã a Germaniei era deja ceamai puternicã economie a Europei. Prin reunificare(cãderea zidului de care vorbeºte May), ea a devenitputerea economicã detaºatã a continentului.Principalul contributor la bugetul Uniunii. Toateacestea sunt indiscutabile. Totuºi, nu ar trebui sãuitãm cã, ani de-a rândul, dupã reunificare, Germaniaa fost confruntatã cu dificultãþi, cu o ratã ridicatã aºomajului, ajungând sã fie numitã chiar „bolnavulEuropei”. Atunci cum s-a ajuns ca Germania sã deþinãpoziþia dominantã în Europa, de nimeni contestatã?

Într-un articol recent, Gideon Rachman atrãgeaatenþia cã, în fapt, capitala realã a Uniunii este Berlinul



(Gideon Rachman, „Welcome to Berlin, the new capitalof Europe”, Financial Times, 23 octombrie 2012).

Semnificativ este ºi titlul anunþat pe prima paginãa ziarului: Uitaþi de Bruxelles, Berlinul are acum puterearealã. Ca orice articol-semnal, ºi materialul lui Rachmanare anumite supraacente. Dar el relevã o tendinþã realã:pregãtirea deciziilor mari ale Europei are loc, din ceîn ce mai mult, la Berlin. Adoptarea lor efectivã se faceîn diferite instituþii europene, dar substanþa economicãºi juridicã vine din capitala Germaniei. Acordarea debail-out-uri, iniþierea altor acþiuni care sã vinã în sprijinulþãrilor datoare presupun, mai întâi, acordul Berlinului.Germania era puternicã ºi acum zece ani. ªi atunci, caºi acum, era prima contributoare la bugetul european.Atunci ce s-a întâmplat între timp? De unde vineputerea ei specialã, poziþia cu totul aparte pe care odeþine la nivelul Uniunii?

Rãspunsul pare simplu: criza. Criza a consacratGermania ca putere detaºatã a Europei. Mai mult, i-acreat un gen de aurã specialã. Sunt douã lucruri întrecare trebuie sã distingem, dacã vrem sã înþelegem ces-a întâmplat cu Germania ºi care este momentulcrucial al câºtigãrii poziþiei sale actuale. Deci, în ce felcriza a propulsat Germania nu numai ca putere deta-ºatã a Europei, ci ºi ca un adevãrat model pe care poþisã-l urmezi sau mãcar de care trebuie, neapãrat, sã þiiseama? În cel puþin douã direcþii care au avantajatdirect Germania.

În timpul crizei, Germania s-a trezit fãrã competitorireali la nivel european. Aºa încât nu ºtim exact dacãsituaþia de la nivelul Europei se datoreazã puterii


180 / Paul Dobrescu

Germaniei sau slãbiciunii celorlalte þãri. Spania esteconfruntatã cu dificultãþi, la fel ºi Italia. Marea Britanienu face parte din zona euro ºi nu poate avea un cuvântgreu de spus. A mai rãmas Franþa. Tradiþional, Europaera condusã de cãtre parteneriatul franco-german.„Merkozy” simboliza acest dominant duo. Declaraþiaunui diplomat ne atrage atenþia asupra situaþiei realede astãzi: „Franþa are nevoie de Germania pentru aascunde cât este de slabã, iar Germania are nevoie deFranþa pentru a disimula cât este de puternicã“.Devine din ce în ce mai evident cã Germania nu arecontrapondere la nivel european.

Sã mai insistãm puþin asupra relaþiei cu Franþa,fundamentalã, cel puþin pânã acum, pentru funcþio-narea ºi conducerea Uniunii. Zilele acestea, cu prilejulîmplinirii a 50 de ani de la semnarea de cãtre Charlesde Gaulle ºi Konrad Adenauer a Tratatului de laElysee, au apãrut câteva remarci instructive cu privirela relaþiile din cadrul „tandemului”. De pildã, JacquesDelors, fost preºedinte al Comisiei Europene ºi pãrintespiritual al euro, remarca:

Este izbitor faptul cã din punct de vedere economicGermania dominã, iar Franþa suferã mult din cauzadatoriei ºi competitivitãþii reduse – ºi, astfel, relaþia numai este echilibratã… Criza euro a evoluat în pas cudeciziile – or lipsa de decizii – ale doamnei Merkel. Nueste plãcut sã spui asta, dar aºa a fost. (Quentin Peel andHugh Carnegy, „An uneven entente”, Financial Times, 21ianuarie 2013)

François Heisbourg (expertul care a fost implicattimp de 30 de ani în dialogul franco german) mai



relevã ceva, ceva ce în opinia noastrã este chiar maiimportant decât debalansul instaurat pe relaþiaeconomicã. Când cei doi lideri au semnat Tratatul dela Elisée aveau „divergenþe adânci” cu privire la viziuneaasupra Europei (partea germanã vedea Europa ca oentitate federalã, iar cea francezã ca o colecþie denaþiuni). Dar cele douã þãri ºi cei doi lideri erau uniþide ceva mult mai important, de încrederea în proiect,de convingerea cã pun bazele nu doar ale unei strategiieconomice, ci chiar ale unui destin comun. Acum, dupãatâþia ani, mãrturiseºte François Heisbourg „sunt de-adreptul uimit de rãceala instalatã pe aceastã relaþie“(loss of intimacy), de faptul cã „dorinþa Berlinului ºiParisului de a depãºi diferenþele – imperativul care sus-þinea Tratatul – s-a risipit“ (François Heisburg, „Fiftyyears on, the union at Europe’s heart is frayed”, Finan-cial Times, 21 ianuarie 2013).

Cãderea Zidului, reunificarea sunt adevãrate borneale devenirii Germaniei din zilele noastre. Am fi de-parte de a înþelege lucrurile, dacã nu am face trimitereºi la o altã problemã, care a valorificat contextul favo-rabil creat de evenimentele de mai sus ºi a dat chiaro anumitã strãlucire Germaniei. Cum sã înþelegem – ºisã explicãm – faptul cã în urmã cu 15 ani cheltuielilepublice, ca pondere în GDP, erau egale în Germaniaºi Franþa iar acum cheltuielile publice franceze suntcu zece procente mai mari decât cele germane. Saufaptul cã Franþa are 90 de funcþionari publici la miade locuitori, în timp ce Germania are numai 50 („Thetime-bomb at the heart of Europe, Why France could


become the biggest danger to Europe’s single currency”,The Economist, 17 noiembrie 2012).

Sau cã, astãzi, Germania a devenit al doilea exportatoral lumii (dupã China), iar exporturile sale au contribuitîn proporþie de douã treimi la dezvoltarea þãrii dinultima decadã. Mai mult, datoritã exporturilor masiveºi competitive, Produsul Intern Brut pe cap de locuitoral Germaniei a crescut într-un ritm superior oricãrei þãridezvoltate. Este cunoscut prestigiul unor ramuri aleeconomiei germane, cum ar fi cea a construcþiei deautomobile, dar decalajul dintre aceasta ºi cea francezãa crescut; industria de automobile germane aduce þãriiun câºtig de ºase ori mai mare decât industria similarãfrancezã (Jacques Attali, Understand Germany. Disponibilla: http://blogs.lexpress.fr/attali/2010/12/12).

Poziþia Germaniei este hrãnitã nu numai de putereaei economicã ºi financiarã, ci ºi de faptul cã, în acestmoment, ea reprezintã un tip de model de dezvoltarerecunoscut ca atare. Revista Foreign Affairs publicã unarticol intitulat „The Secrets of Germany’s Success” cuun subtitlu sugestiv, „What Europe’s ManufacturingPowerhouse Can Teach America” („Ce poate putereaindustrialã a Europei învãþa America”) (Steven Rattner,Foreign Affairs, iulie/august 2011). Ceea ce înseamnãrecunoaºterea deschisã dacã nu a unui model, celpuþin a unor orientãri economice confirmate de evolu-þia lumii contemporane.

Momentul acesta special care a imprimat caracteristicide model evoluþiei din ultimii ani ai Germaniei a avutloc în 2003. Puþinã lume ºtie cã în 2003 fostul cancelargerman Gerhard Schroeder a lansat Agenda 2010.

182 / Paul Dobrescu


Documentul propunea un „program masiv de reformã”,iar o reforma adevãratã are întotdeauna costuri. PeSchroeder acest program l-a costat pierderea alegerilor.Programul însã a fost promovat ºi de cãtre guvernelecare au urmat (lucru mai rar în lumea politicã). Cea maibunã caracterizare a programului o face fostul cancelarînsuºi într-un articol din 2012: am adaptat sistemele debunãstare socialã pentru a le face viabile („Agenda 2010– The Key to Germany’s Economic Success”, SocialEurope Journal, http://www.social-europe.eu/2012/04/-agenda-2010-the-key-to-germanys-economic-success/).Cum? Fãcându-le mai competitive.

Deci ne aflam în 2003, când nici nu se pomenea decrizã. Realismul în politicã ar putea fi numit ºi astfel: sãpunem rãul în faþã. Semnificativ este faptul cã Agendaa fost elaboratã pornind de la premisa subînþeleasã cãoricând poate veni o perioadã de crizã. Luând în calculºi o asemenea eventualitate, Germania a iniþiat unproces de modernizare realã: a menþinut salariile la unnivel modest pentru a asigura competitivitatea proprieiproducþii ºi a putea spori exportul; a consolidatorientarea cãtre manufacturing spre a putea asiguracreºterea productivitãþii ºi conservarea locurilor demuncã; a diminuat sever cheltuielile sociale. Cândcriza a sosit, Germania era pregãtitã. Reforma aplicatãdin vreme a ajutat-o sã treacã mai uºor peste crizã, sãse refacã rapid ºi sã-ºi continue dezvoltarea. Aici estesecretul consacrãrii Germaniei ca model.

Mai este un lucru foarte important în aceastã opþiunea Germaniei: lectura adâncã pe care fostul cancelar afãcut-o societãþii timpului. O societate dominatã deforþele pieþei, cu deosebire a pieþelor financiare. Ne



putem opune lor? Nicidecum, pentru cã sunt maiputernice decât statele. ªi deþin nervul lucrurilor, banul.Ce putem, atunci, face? Sã ne modernizãm noi, înaintede a ne moderniza ele. Pentru cã ele au logica lor,valorile lor. Dacã vom aºtepta sã ne modernizeze ele,atunci adio sisteme de bunãstare socialã, adio, înanumite limite, chiar tradiþiei europene, care a consacratrãspunderea statului pentru asemenea gen de probleme.„Fie ne modernizãm noi înºine, ºi prin aceasta înþelegeconomia socialã de piaþã, fie ne vor moderniza alþii, ºiprin aceasta înþeleg forþele necontrolate ale pieþei carepur ºi simplu vor da deoparte elementele sociale.”(Gerhard Scroeder, art. cit.)

Arareori am întâlnit o caracterizare aºa de pãtrun-zãtoare a impactului devastator pe care îl pot aveaforþele de piaþã asupra vieþii popoarelor care nu suntpregãtite. Aºa cum arareori am întâlnit un rãspunscare sã exprime atâta respect de sine ºi ataºament lavalori care au însoþit dezvoltarea unei comunitãþinaþionale ºi/sau regionale. Realitatea este cã Europanu a procedat aºa. Relaxarea a înlocuit încordarea.Germania s-a modernizat cu adevãrat începând cu2003, deci tocmai când Sudul Europei se relaxa ºicontracta datorii. Europa s-a lãsat prea mult legãnatãde succes. ªi nu de puþine ori, chiar de reverie. Ilus-trativ ni se pare în acest sens obiectivul fixat de cãtrestrategia Lisabona, care prevedea ca, pânã în 2010,Uniunea sã devinã „cea mai competitivã economie dinlume”. Cum o fi privind lumea emergentã acum laacest obiectiv european?

Nenorocirea este cã celelalte state europene, cudeosebire sudice s-au lãsat surprinse de forþele pieþei,

184 / Paul Dobrescu



de forþele financiare (este adevãrat cã din aceste forþefac parte ºi bãnci germane). De fapt, criza europeanãse explicã ºi prin tempoul istoric pierdut de cãtre sudulEuropei în reacþia pe care trebuia sã o aibã în faþaascensiunii forþelor financiare mondiale. Un tempo careacum le costã foarte mult. Pe ele ºi Uniunea Europeanã.

Ianuarie 2013


PAX GERMANICA (II)

Succesul are ºi el capcanele lui. Un tip de viclenieaparte. Faptul cã Germania a identificat mai devremeriscul ca pieþele financiare sã-i modeleze propriaevoluþie i-a permis sã se pregãteascã în avans. Printr-ungen de alchimie complicatã, poate ºi datoritã efortului– ºi trebuie spus chiar a sacrificiilor fãcute de cãtrepopulaþia germanã pentru a se moderniza, pentru ase pregãti în spiritul vremurilor care veneau – a în-cordãrii de a descifra mai bine logica acestor pieþe,Germania a sfârºit prin a ºi-o însuºi. În orice caz, atuncicând datoriile suverane au ieºit la suprafaþã, poziþiaGermaniei a coincis în mod ciudat cu poziþia pieþelorfinanciare. Elementul cel mai frapant a fost faptul cãpe prim-plan a fost pusã plata datoriei. Or acest lucrunu putea duce decât la o sãrãcire de masã ºi, în final,la ºubrezirea alarmantã a bazelor Uniunii. Niciuncuvânt despre dezvoltare, despre sprijin ºi eforturipentru a pune în miºcare motorul economic al acestorstate. Plata datoriilor a pãrut ca un comandament denediscutat, picat din ceruri, deºi datoriile þãrilor sudice


erau fãcute ºi pe relaþia cu bãncile germane. Aºa seface cã Germania a apãrut în ochii þãrilor datoaredrept interfaþa propriilor bãnci.

Nu gãsim explicaþie la o asemenea poziþie decât unade naturã psihologicã: „noi ne-am chinuit, acumchinuiþi-vã ºi voi”; „noi am suferit, acum suferiþi ºi voi”.Altminteri, orice analizã lucidã ar fi trebuit sã relevefaptul cã þãrile acestea erau luate cu asalt de prea multeprobleme. Germania ºi-a restructurat cheltuielile so-ciale, activitatea economico-socialã înainte de crizã.Atitudinea faþã de þãrile confruntate cu dificultãþi a fostprimul mare examen european pe care l-a avut desusþinut Germania. Fiind cea mai puternicã economiea Europei, punctul sãu de vedere era decisiv în contu-rarea unei rãspuns la nivelul Europei.

Chiar ºi pentru un economist modest explicaþia cãdatoria Greciei provine din „supraconsumul” acesteiþãri este greu de acceptat (supraconsumul Greciei este,în anumite limite, real, dar nu reprezintã principalacauzã a datoriei publice a acestei þãri). Paul Krugmanchiar numeºte aceastã formulã explicativã distortingnarratives, deci o poveste care îndepãrteazã mai multdecât apropie cititorul de adevãr. Am putea traduceformula „o distorsiune convenabilã” (Paul Krugman,End this Deppression Now, W.W. Norton & Company,New York, London, 2012, p. 177).

De ce, totuºi, s-a insistat atât de mult asupra „risipei”ºi „supraconsumului”, ca surse ale datoriei, când, defapt, principala problemã era competitivitatea inegalãa economiilor din zona euro? Dupã opinia noastrã,Grecia a fost un gen de poligon de încercare pentru



testarea strategiilor de prezentare a „datoriilor suverane”ºi a cauzelor acestora. Deci nu de tratare a crizei, cide explicare a ei în faþa opiniei publice. Demers, eadevãrat, cam scump. Dacã s-ar fi intervenit de laînceput cu fermitate, criza greceascã ar fi costat câtevazeci de miliarde euro. Acum costul se ridicã deja lacâteva sute de miliarde (Idem, p. 179).

Distorsiunea convenabilã nu s-a oprit aici. Ea a avuto continuare: anume „helenizarea” discursului euro-pean referitor la crizã. Deci prezentarea crizei dinGrecia a devenit un gen de pattern explicativ pentrucriza la nivelul Uniunii, deºi situaþiile din Irlanda sauSpania erau cu totul diferite. În felul acesta, soluþia aapãrut ca de la sine înþeleasã ºi a îmbrãcat o coloraturãmoralã, surprinsã foarte bine de autorul american:„naþiunile sunt confruntate cu probleme pentru cã aupãcãtuit ºi trebuie sã se spele de pãcate prin suferinþã“,adicã prin reducerea cheltuielilor publice. Astfel, s-aupierdut ani buni de intervenþie, timp în care criza s-aaccentuat. George Soros are în aceastã privinþã opoziþie foarte severã:

Criza euro îºi are originile în decizia doamnei AngelaMerkel, luatã dupã prãbuºirea bãncii Lehman Brothers’,în septembrie 2008, anume cã garanþiile pentru alte prã-buºiri trebuie sã vinã nu din partea Uniunii Europene,ci din partea fiecãrei þãri… Ceea ce a agravat criza gre-ceascã ºi a declanºat contagiunea care a transformataceastã crizã într-o criza existenþialã a Europei. (GeorgeSoros, „Germany Must Defend the Euro”, in GeorgeSoros, Public Financial Turmoil in Europe and the UnitedStates Affairs, New York, 2012, p. 118)

188 / Paul Dobrescu


Nu dorim sã insistãm asupra adevãrului celormenþionate mai sus. Relevãm doar un lucru elementar:cei aproape patru ani care au trecut de la declaraþiacancelarului german pânã la adoptarea mãsurilor lanivel european de cãtre Banca Centralã Europeanãreprezintã un îndelung ºi costisitor ocol istoric. De-abiaîn ultimele luni, Germania ºi-a dat acordul ca BancaEuropeanã Centralã sã cumpere acþiuni ale guvernelorconfruntate cu dificultãþi, ceea ce apãrea de la începutca o mãsurã obligatorie din punct de vedere econo-mic. Acord dat fãrã consimþãmântul Bundesbank, acãrei opþiune este prezentã în mai toate deciziile deordin strategic ale Germaniei. De ce atât de târziu?Foarte complicat ºi riscant de rãspuns. Am fi tentaþisã considerãm amânarea drept un element al uneinegocieri strategice. Pânã la urmã, sprijinul va fi acordat,dar dupã ce se vor percepe limpede condiþiile: sprijinfinanciar contra disciplinã germanã; în ultimã instanþã,sprijinul depinde de disponibilitatea germanã. Sã fieoare costurile pe care le presupune ridicarea noii pu-teri germane? În orice caz, cu patru ani în urmã, Ger-mania nu era perceputã ca deþinând atâta putere lanivelul Europei. Astãzi, aceastã putere este din ce înce mai limpede reprezentatã chiar la nivelul cetãþea-nului obiºnuit, care îºi dã seama cã, de fapt, oricedecizie importantã la nivel european este, mai întâi,avizatã de cãtre Berlin.

Orice activitate economicã intenþioneazã sã obþinão valoare adãugatã. Sursa valorii adãugate este munca(de aceea, nivelul ºomajului, deci a gradului de utilizarea forþei de muncã, reprezintã cea mai vie ilustrare a



190 / Paul Dobrescu

inteligenþei unei strategii de dezvoltare). Valoareaadãugatã înseamnã, în primul rând, forþã de muncã ºiproducþie (locul unde se genereazã, prioritar, valoareaadãugatã). Germania a optat pentru manufacturing ºi areun foarte redus nivel al ºomajului. Deci, strategicvorbind, aceastã þarã a asigurat condiþiile pentru a creaºi amplifica o valoare adãugatã cât mai mare, pentruproducerea bogãþiei. O opþiune pentru care Germaniatrebuie felicitatã. Întrebarea este: a fost, cumva,preocupatã ºi de producerea bogãþiei la nivel european?

Germania ultimilor ani a fost absorbitã de problemeleevoluþiei sale interne ºi mult mai puþin de evoluþiaUniunii. Dacã a apãrut o mare fracturã economicã întreNord ºi Sud, între þãrile care au optat pentru manu-facturing ºi cele care au îmbrãþiºat serviciile, aceasta sedatoreazã absenþei leadership-ului european ºi pasivitãþiiþãrilor reprezentative la nivel european cu privire laevoluþia Uniunii. Fractura care împarte Europa întrenordul afluent ºi sudul îndatorat este înainte de toateexpresia unui decalaj de prioritãþi: în prim-plan s-au situatproblemele interne ale fiecãrei þãri, iar cele aleansamblului au fost, în mod vinovat, subestimate. Ceeace trãim astãzi reprezintã scadenþa acestui tip de trata-ment. Examenul european al Germaniei include cuobligativitate ºi acest punct esenþial.

Jacques Attali avea dreptate sã sublinieze: „Europatrebuie sã facã rost de resurse bugetare ºi sã dezvolteo politicã industrialã“ (Jacques Attali, Understand Ger-many, p://blogs.lexpress.fr/attali/2010/12/12). Dacãacest lucru nu se realizeazã cât mai curând, apare lim-pede cã Europa se va confrunta cu divizãri din ce în



ce mai frapante. Iar pentru o Uniune, divizarea, dife-renþele de performanþã economicã ºi decalajele carele însoþesc reprezintã o suferinþã extrem de greu detratat. O boalã practic incurabilã care poate rãpuneconstrucþia europeanã.

Elaborarea unei strategii industriale apare ca fiindstrict necesarã ºi din altã perspectivã. Crearea Uniuniia avut mereu în fundal, ca obiectiv strategic, ideearevenirii Europei la o putere care sã-i permitã sã joaceun rol pe scena politicã a lumii. Prin modelul de dez-voltare inaugurat în perioada postbelicã, prin integrareaa noi spaþii naþionale ºi prin performanþã economicã,Uniunea a devenit, dupã patru decenii de eforturi, oputere de anvergurã globalã. Ea nu ar fi putut ajungela noua sa poziþie în afara modelului pe care l-a îmbrãþiºat.Acum, ea este confruntatã nu doar „cu criza”, precumStatele Unite de pildã, ci ºi cu o crizã a modelului dedezvoltare inaugurat cu peste 60 de ani în urmã. Aicisunt implicate douã probleme, la fel de importante. Ceaa modelului asupra cãruia nu insistãm. Ne vom limitasã subliniem ceea ce remarca Paul Krugman:

De circa 60 de ani Europa este angajatã într-un nobilexperiment, o încercare de a reconstrui un continentsfâºiat de rãzboi prin integrare economicã, aºezându-lpe fãgaºul pãcii ºi democraþiei. Lumea întreagã are omizã în succesul acestui experiment ºi va suferi dacã elva eºua. (Paul Krugman, op. cit., p. 167)

Se sesizeazã mai puþin faptul cã acest model a fãcutca Europa sã devinã un pol de putere globalã. Dacãmodelul eºueazã, atunci ºi polul de putere european


192 / Paul Dobrescu

se va prãbuºi. Dovada? De îndatã ce modelul cunoaºtedificultãþi, Uniunea este într-un vizibil declin, deputere ºi de prestigiu în acelaºi timp. Lucrurile capãtão cu totul semnificaþie dacã avem în vedere ridicareaputerilor asiatice, China ºi India, care la mijloculacestui secol vor ocupa locul întâi ºi, respectiv, trei înlume. Strategia industrialã despre care vorbea Attalinu este doar un rãspuns dat acestei prefaceri spec-taculoase în ierarhia economicã a lumii, ci, la limitãvorbind, o problemã chiar de supravieþuire a Europei,ca actor global.

Gerard Errera sugereazã cã Germania, conºtientãde puterile sale, se va simþi tentatã sã priveascã spre„lumea mai largã”, spre Rusia, China ºi alte pieþeemergente. Da, Germania va privi mai des ºi mai intenscãtre lumea largã. Pentru cã are export competitiv,pentru cã are potenþial economic ºi tehnologic. Ar fiînsã o eroare strategicã sã considere cã va putea fi egalaacestor puteri.

Examenul european al Germaniei presupune multedimensiuni ºi componente. Mai presus de orice, dupãopinia noastrã, implicã sfârºitul unui balans prelungitcare vizeazã probleme esenþiale. Fireºte, sunt de înþelesmulte constrângeri pe care le au liderii germani, sensi-bilitatea în creºtere a opiniei publice din aceastã þarãfaþã de contribuþia financiarã a Germaniei la rezolvareamultor probleme europene. Existã o presiune politicãinternã, mai ales în preajma alegerilor. De pildãJean-Claude Junker, preºedintele Eurogroup, preciza înmod semnificativ: „Cu toþii ºtim ce este de fãcut, darchiar nu mai ºtim cum vom fi realeºi dupã ce vom face



ce este de fãcut“ (Massimo Bordignon, Thies Buetner andFriedrick van der Ploeg: Europe at a crossroad in ThiesBuettner, Wolfgang Ochel (edts), The continuing evolutionof Europe, The MIT Press, Cambridge Massachusetts,London 2012, p. 128).

Balansul pe probleme de fond este însã mult mairiscant. Am dori sã insistãm asupra unei situaþii. Cucâteva zile înaintea marcãrii a 50 de ani de la semnareaTratatului de la Elysée de prietenie franco-germana,cancelarul german Angela Merkel a vorbit despre „ofoarte mare apropiere” dintre Germania ºi Franþa. Osimplã declaraþie de politeþe? Datã fiind importanþafuncþionãrii tandemului franco-german (chiar deze-chilibrat, cum este) pentru funcþionarea Uniunii nucredem cã politeþea a primat. Peste alte câteva zile, s-avotat în Consiliul European, bugetul pe urmãtorii 7ani (2014–2020). Acum se ºtie cã acest buget a fostdiminuat cu 3% faþã de perioada 2007–2013, cã eldeþine doar 1% din GDP-ul Uniunii ºi a cincizeceaparte din cheltuielile publice la nivel european (ceeace proiecteazã o perspectivã deloc optimistã asupraintenþiilor reale privind o evoluþie de tip federal aregiunii). Se ºtie cã decizia a fost o victorie a lui DavidCameron, prim-ministrul Marii Britanii, care în 2017va organiza un referendum care sã decidã dacã þarasa va continua sã fie membru al UE. Este un paradoxcã bugetul unei Uniuni (deci materializarea filosofieisale de dezvoltare) este decis de prim-ministrul uneiþari care nu se ºtie dacã va mai rãmâne în Uniune.Apare limpede cã victoria lui Cameron nu s-ar fi pututrealiza dacã nu beneficia de sprijinul unor þãri cu


194 / Paul Dobrescu

putere în Uniune, ºi în primul rând al Germaniei („Noto Eusterity”, The Economist, 16 februarie 2013).

În realitate, bugetul a fost dictat de cãtre Angela Merkel.Cancelarul german s-a aliat cu Mr. Cameron împotrivapreºedintelui Franþei, François Hollande… Bugetul s-aoprit unde a dorit doamna Merkel, la 1%. (Ibidem)

Coaliþiile sunt dictate, întotdeauna, de interese. Aiciera vorba despre viitorul federal al Uniunii. Spreinformarea cititorului, menþionãm cã bugetul SUAreprezintã 23% din GDP-ul acestei þãri. Cel al Elveþiei,12 %. Cel al Uniunii este… 1%. În exerciþiul bugetartrecut, era cu un pic mai mare. Toatã dezbaterea aurmãrit cum sã fie scãzut cu câteva zecimi de procent.Întrebarea fireascã ar fi: unde mai este Europa? Pentrunoi, cel puþin pentru moment, mai important estealtceva: dacã Germania a intenþionat acest lucru, dece a trebuit sã se ascundã dupã poziþia Marii Britanii?Dacã ceva va pune în pericol construcþia europeanãnu este criza, ci discursul uneori imprecis, alteoridublu, obiceiul tot mai extins de a nu spune lucrurilorpe nume. Uniunea începe sã semene din ce în ce maimult cu o confuzie în miºcare…

Martie 2013


LUMEA CU DOUÃ VITEZE

Doriþi sã ºtiþi cum va arãta ierarhia economicã alumii de mâine? Cercetaþi atent ritmurile de dezvoltarede astãzi. Freamãtul adevãrat al evoluþiei economiceîl aflãm în domeniul ritmurilor de dezvoltare, întrucâtele ne oferã cheia pentru înþelegerea a ceea ce se vaîntâmpla nu peste mult timp. De când se ºtie lumeaaceasta, s-ar putea spune, pe scara timpului unele þãriurcã, altele coboarã. Aceasta este legea firii! Într-a-devãr, puternicii lumii nu au durat o veºnicie. Oprimã schimbare existã: viteza s-a accelerat sau, dacãvreþi, durata de viaþã a puterilor vremii, a imperiilor,s-a micºorat. Imperiul chinez a durat milenii, celroman secole, cel englez mai puþin de douã secole, iarcel american, judecând dupã anumite evoluþii, separe chiar mai puþin. Mai este ºi altceva. Dacã ar fivorba doar despre o þarã, sã spunem despre SUA,problema nu ar avea importanþa pe care o are înprezent. Aici intervine a doua particularitate. Într-ade-vãr, pânã acum o þarã se ridica ºi alta cobora. De dataacesta, se ridicã o lume ºi alta coboarã. Shift-ul de la


196 / Paul Dobrescu

Vest la Est asta vrea sã spunã: se schimbã centrul degreutate al lumii…

Martin Wolf vorbeºte despre „lumea cu douãviteze”. Lumea dezvoltatã înregistreazã o vitezã deînaintare modestã (atunci când nu regreseazã dinpunct de vedere al puterii economice), cea în curs dedezvoltare evolueazã într-un ritm de douã, trei ori maimare. Potrivit evaluãrii FMI, în 2013, de pildã, eco-nomia SUA va creºte cu douã procente, cea a Japonieiºi Marii Britanii cu un procent, iar cea a UE cu 0,2procente. Situaþia este diferitã pentru þãrile în curs dedezvoltare (emergente sau în curs de dezvoltare). Elevor creºte cu 5,5 procente1. Deci mai mult decât dublu.Cu alte cuvinte, putem vorbi chiar despre un adevãratdecalaj în vitezele de evoluþie ale celor douã grupe destate. Mulþi autori vorbesc despre o diferenþã de 4procente între ritmurile de înaintare ale stateloremergente ºi ale celor dezvoltate. Nu este prea mult,s-ar putea spune. Este suficient sã precizãm cã 4 pro-cente de creºtere anualã înseamnã dublarea PIB-uluiunei comunitãþi într-o perioadã de 18 ani.

Christine Lagarde subliniazã ideea unei „lumi cutrei viteze”: prima grupã de state cuprinde þãrileemergente, a doua grupã – SUA, Suedia ºi Elveþia, iara treia zona euro ºi Japonia. Prioritarã pentru stateledin zona euro este – în opinia directorului FMI –„curãþarea sistemului bancar prin recapitalizare,restructurare ºi – acolo unde este necesar – chiar prinînchiderea bãncilor”2. Oficialul FMI introduce odistincþie care vrea sã accentueze faptul cã nu toatestatele dezvoltate formeazã un bloc din punctul de



vedere al dinamicii dezvoltãrii. Cã SUA s-au refãcutmai repede, în timp ce Europa bate pasul pe loc ºi maiare multe probleme de rezolvat pânã sã cunoascã oadevãratã relansare. Preferãm sã operãm cu ideea de„lume cu douã viteze”, pentru cã redã mai exacttendinþele dominante ale momentului.

Încã o precizare la care þinem. Când se discutãdespre evoluþiile economice contemporane, lucrurilesunt personalizate: cursa dintre SUA ºi China. Feno-men economic real, recunoscut ºi asumat de puterileaflate în competiþie. Dar nu se poate face abstracþie defaptul cã aceste þãri reprezintã simbolurile a douã lumi.SUA simbolizeazã lumea dezvoltatã, iar China lumeaîn curs de dezvoltare, sau, dacã se preferã, lumeaemergentã. De aceea, cele douã planuri se cer bineavute în vedere: avem de-a face cu o cursã între douãstate, dar ºi cu una între douã lumi. Iar când vorbimdespre o lume, gândul te duce la modelul ei de dezvoltare.

Statistica ne ajutã sã judecãm aceastã evoluþie înperspectiva termenului lung. Între 1900–1960 niciunadintre þãrile în curs de dezvoltare nu a avansat într-unritm superior statelor dezvoltate. În perioada 1960–2000s-a produs shift-ul: aproximativ o treime din þãrile încurs de dezvoltare au cunoscut un ritm de creºteresuperior statelor dezvoltate. În perioada 2002–2008tendinþa se consolideazã ºi, astfel, 85% dintre þãrile încurs de dezvoltare cunosc ritmuri de creºtere econo-micã superioare þãrilor dezvoltate. Ca urmare, þãrileîn curs de dezvoltare capãtã o importanþã din ce în cemai mare, iar evaluarea perioadei de peste o sutã deani prilejuieºte constatarea unei prefaceri dramatice;


198 / Paul Dobrescu

a unei prefaceri de lungã duratã care remodeleazãpeisajul global ºi care grãbeºte shift-ul geopoliticdinspre Vest spre Est. Este suficient sã menþionãm cã,în 2030, trei din cele patru puteri economice mondialevor fi asiatice.

Un exemplu ºi un simbol al acestei prefaceri, alrolului jucat de ritmurile de dezvoltare este oferit deexperienþa chinezã. În 1970, China avea o putereeconomicã neglijabilã. De atunci s-a dezvoltat cu unritm anual de aproximativ 10 procente. În anii care vin,acest ritm va scãdea ºi va atinge „doar” 7-8 procente.Dacã acest ritm va putea fi menþinut, atunci, potrivitevaluãrii OECD, „se prevede ca economia (chinezã) são depãºeascã pe cea a SUA, devenind, nu mai târziude 2016, cea mai puternicã economie a lumii”3. Deci,peste trei ani vom avea o schimbare de locuri la vârfulierarhiei economice mondiale. ªtafeta economicã va fipreluatã de cãtre China. Apoi, treptat, treptat, diferenþadintre forþa economicã a celor douã state se va majora.Pentru cã ritmul de creºtere al Chinei, chiar dacã seva mai diminua, va fi superior celui al SUA.

Ne aflãm în faþa unei situaþii cu totul inedite. Pecare istoria, dupã cunoºtinþa noastrã, nu a maicunoscut-o. Puterea economicã va fi de partea Chinei,dar celelalte componente ale puterii – puterea mili-tarã, puterea tehnologicã (legatã foarte mult de capa-citatea de inovaþie) ºi puterea culturalã vor fi departea Americii. Cum vor evolua lucrurile? Va fi un gende „coabitare globalã” între cele douã superputeri? Unfel de „specializare” a puterilor în care fiecare din celedouã þãri va excela? Ce consecinþe poate avea oasemenea situaþie nemaiîntâlnitã pânã acum?



Sã ne oprim puþin asupra puterii militare, consideratãa fi ipostaza cea mai puternicã a „puterii hard”. ªtiþi ceimpresioneazã aici? Cã SUA, chiar ºi peste un deceniu,vor aloca puterii militare, în termeni absoluþi, o sumãmai mare decât China. Ceea ce ne vorbeºte despre oopþiune. Dar ºi despre o posibilã capcanã. În momentulde faþã cheltuielile militare globale se împart, aproxi-mativ, în douã: ceva mai puþin de jumãtate din acestecheltuieli sunt fãcute de cãtre puterea americanã ºicealaltã jumãtate, ceva peste o jumãtate, de cãtre restullumii. Supremaþia militarã americanã este atât de netãîncât, considerã specialiºtii, în urmãtorul deceniu nu sepune problema unui competitor real pentru SUA.Problema esenþialã aici este cã puterea militarã „muºcã”din cea economicã. Potrivit lui Paul Kennedy, aceastaeste ºi formula prin care marile puteri încep sã decadã,alocând prea mult cheltuielilor militare, dincolo depragul pe care îl poate susþine puterea economicã a uneiþãri. Paradoxul este cã atunci când o superputere simtecã nu mai poate susþine efortul presupus de cheltuielilemilitare, ea se va încorda ºi mai mult, pentru a-ºi acoperislãbiciunea, uitând cã, în felul acesta, grãbeºte declinul.Nu ºtim dacã puterea militarã va contribui la declinulAmericii. ªtim sigur cã preeminenþa militarã americanãeste indiscutabilã în urmãtorul deceniu. Alt lucru foarteinteresant. În 2008–2012 China cut the volume of itsweapons imports in half compared. Deci a importat ºi aînceput sã modernizeze, sã sporeascã competitivitatea ºi,implicit, sã creascã exportul.

China a fãcut ºi ea adevãrate salturi în aceastãprivinþã. Dupã ce în perioada 2003–2007 a fost cel maimare importator de arme convenþionale, s-a declanºat


200 / Paul Dobrescu

o muncã asiduã de perfecþionare a dotãrii existente,pentru a putea fi exportatã. Iar în perioada 2008–2012exportul chinez de armament a crescut cu 162%,plasând aceastã þarã pe poziþia cinci în ierarhia mon-dialã a exportatorilor de armament4. Probabilitatea caacest tip de export al Chinei sã creascã este mare,deoarece cheltuielile Chinei în domeniul apãrãriisunt cele mai mari din lume, dupã cele americane.Bun, se va putea spune, dar diferenþele ce o separã deSUA sunt enorme. Adevãrat! Dar dacã, în anul 2000,am fi întrebat pe cineva cu privire la posibilitatea ca,în 2016, China sã depãºeascã America din punct devedere al puterii economice nu am fi obþinut o mirarecare ar fi pus sub semnul îndoielii capacitatea cât decât echilibratã de evaluare? Am putea chiar spune cãîn domeniul militar evoluþiile ºi apropierea dintre celedouã puteri s-ar putea face chiar mai repede.Specialiºtii apreciazã cã sumele alocate de cãtre Chinadomeniului apãrãrii le vor egala pe cele americane de-abia în 20255. Deci cursa realã în domeniul apãrãriiva avea loc în deceniul trei al acestui secol. În evoluþiaChinei impresioneazã nu atât spectaculosul reali-zãrilor, cât ritmul calculat de înaintare. Încât dupã orealizare, instinctiv o aºtepþi pe a doua. ªi, apoi, pe atreia. Ca ºi când totul a fost planificat atent, fãrã a sescãpa din vedere niciun amãnunt. Ceea ce creeazã im-presia unei evoluþii implacabile. Impresie de necon-ceput fãrã prezenþa statului. O prezenþã carearmonizeazã miºcãrile de ansamblu ale unei maºinãriieconomice din ce în ce mai complicate.

O evoluþie cu totul instructivã va cunoaºte compe-tiþia dintre puterea economicã chinezã ºi cea culturalã



americanã. Puterea culturalã simbolizeazã putereasoft a unei þãri, capacitatea de a convinge fãrã a re-curge la forþã, de a influenþa, de a cultiva cu grijã ºidin vreme atitudini, formule de viaþã resimþite ca „mo-derne”, „demne de urmat”, „dorite”. Pentru o societatede masã, America a creat o culturã de masã, o culturãadaptatã condiþiei de existenþã a celor mai mulþioameni. Rezultatul? O fantasticã producþie de film ºiteleviziune, o producþie muzicalã greu de cuprins, oputere mediaticã omniprezentã. Prin aceste instru-mente soft, societatea americanã a lansat modele, aimpus înþelesuri, a promovat interpretãri, a consacratstiluri, a conturat un mod de viaþã. Puterea americanãeste pur ºi simplu de neconceput în afara acestei putericulturale, care reprezintã partea ei cea mai specta-culoasã, cea cu care trãim în viaþa de zi cu zi. Putereamilitarã? Este folositã rar ºi în situaþii limitã! Ea inspirãtemere, aceasta este natura ºi menirea acestei ipostazea puterii. Legãtura cu cetãþeanul obiºnuit, cu preocu-pãrile lui de zi cu zi, este însã fãcutã de puterea cultu-ralã. De aceea, în timp ce puterea militarã reprezintãun gen de mãsurã a puterii, puterea culturalã esteadevãrata ei încoronare. Nu poþi fi cu adevãratsuperputere în afara magnetismului ºi atractivitãþiiconferite de puterea culturalã. Marea performanþã aAmericii este cã foarte mulþi oameni din întreaga lumevor sã trãiascã precum americanii, vor sã beneficiezede drepturile ºi libertãþile americane, doresc sã se poar-te precum americanii.

Problema este cum se vor distribui atitudinile lanivelul globului în anii care urmeazã lui 2016? Nu esteniciun fel de îndoialã cã vom continua sã cumpãrãm


202 / Paul Dobrescu

produse chinezeºti, dar vom asculta hituri americane.Vom continua sã admirãm performanþele economicechineze, dar vom prefera sã urmãm o universitate ame-ricanã. Se va constitui un gen de „diviziune” a prefe-rinþelor chiar în interiorul aceleiaºi persoane: cândeste vorba despre performanþa economicã, de orga-nizare, de eºalonare în timp a prioritãþilor, persoaneleîºi vor îndrepta privirea din ce în ce mai mult – ºiprobabil admirativ – spre China, când în discuþie revinproblemele culturale opþiunea pentru America va fiindiscutabilã. Nu este vorba doar de obiºnuinþã. Ci deperformanþã ºi de magnetism. Dacã vreþi ºi de punctelede sprijin indiscutabile de care dispune culturaamericanã: limba englezã, devenitã practic globalã, ºi„limba calculatoarelor”, mai accesibilã chiar decâtlimba englezã.

Prin urmare, preeminenþa culturalã americanã înurmãtorii ani – noi am spune chiar decenii – apare caindiscutabilã. Filmul, muzica, producþiile mediaticeamericane vor continua sã domine pentru multãvreme. Cel puþin câteva lucruri ar trebui sã atragã aten-þia. În primul rând, interesul pentru limba chinezã. Înaproape toate þãrile dezvoltate sunt programe oficialede învãþare a limbii chineze. Rãspund foarte bine laasemenea oferte tinerii, care au un simþ special al viito-rului. Ei simt cã puterea chinezã se ridicã, realizeazãcã, în curând, va ocupa prima poziþie economicã aplanetei ºi îºi procurã abilitãþi pentru a face faþãexigenþelor lumii de mâine.

Prima putere economicã a lumii va fi, prin forþalucrurilor, „locomotiva” economiei mondiale. Statelesunt interesate în menþinerea unui ritm susþinut din



partea „locomotivei”, pentru cã, astfel, se menþin ºanselede refacere, respectiv propãºire la nivelul ansamblului.În momentul de faþã, de pildã, prima interesatã înmenþinerea ritmului de dezvoltare a Chinei este Ger-mania, pentru cã exportul acestei þãri în cea mai po-pulatã þarã a lumii este masiv. Contactul economic ºilegãturile de aceastã naturã vor prilejui mai mult decâtne putem da seama extinderea limbii chineze, a culturiiacestei þãri. Ce parametri va cunoaºte aceastã extindereeste greu de spus. Dar cã vom avea de-a face cu unproces în ascensiune, nimeni nu se îndoieºte.

O altã problemã ar trebui sã preocupe atunci cândeste vorba de seducþia puterii culturale ºi de influenþasa pe termen lung: prestigiul modelului social pe careaceasta se grefeazã. Arareori ne dãm seama de puterealegãturii dintre prestigiul modelului social ºi influenþaputerii culturale. Fireºte cã un film are o valoare intrin-secã ºi exercitã un impact care nu poate fi desprins deaceastã valoare. La fel, orice producþie culturalã. Situ-aþia se prezintã diferit când plasãm discuþia la nivelulputerii culturale ca atare. Prestigiul ei are o legãturãcu prestigiul modelului social. De curând, Le MondeDiplomatique a publicat o foarte interesantã analizã,intitulatã „Tyrany of the one per cent”6. Polarizarea totmai accentuatã a societãþii dezvoltate tinde sã îmbraceo formã patologicã ºi, fireºte, diminueazã atracþiamodelului social respectiv. „Cu 30 de ani în urmã, fa-milia Walton, care deþine corporaþia giganticãWalmart, avea o avere de 61,992 de ori mai mare decâtvenitul mediu existent în SUA. Astãzi, aceastã avereeste de 1,157,827 ori mai mare. Familia Walton a reuºit


204 / Paul Dobrescu

sã adune tot atât de mulþi bani ca ºi 48.800.000 defamilii sãrace. Anul trecut, Banca Italiei a comunicatcã «cele mai bogate 10 persoane au tot atât de mulþibani ca ºi cei mai sãraci trei milioane de italieni».”7

Avem, astfel, o imagine a evoluþiei procesului depolarizare socialã inaugurat cu câþiva ani în urmã în SUAºi, apoi, extins în diferite þãri ale lumii. Ceea ce duce nudoar la diminuarea vizibilã a clasei de mijloc – segmentsocial esenþial în organizarea iniþialã a societãþii capi-taliste – la amplificarea pãturilor sãrace, la restrângereabogaþilor lumii la dimensiunile unui singur procent caredominã viaþa economicã (ºi chiar cea statalã), ci latransformarea modelului social propriu-zis. În aceastãformã schimbatã, modelul parcã nu mai are respiraþiesocialã, nu mai degajã un sentiment de echitate,fundamental pentru coeziunea socialã.

Dacã puterea culturalã a Americii va fi influenþatã deceva durabil, atunci acest rol va fi exercitat de prestigiulmodelului social care tinde sã se instaleze în America ºi,în general, în lumea dezvoltatã. Prestigiul Americii a fostdeja afectat de faptul cã actuala crizã a izbucnit pe teri-toriul sãu. Cã dupã cinci, ºase ani de eforturi financiare,refacerea economicã nu este certã. Dacã procesul depolarizare socialã va continua, atunci puterea culturalãamericanã va fi, prin forþa lucrurilor, afectatã. Putereaculturalã ca atare comunicã prin mii de fire cu acestmodel social. Ea modeleazã valori, atitudini, reacþii,comportamente, inspirate de acest model. Influenþa eieste sprijinitã ºi de audienþa modelului ca atare.Rãdãcina socialã a puterii culturale este foarte robustã.Iar prin vasele ei capilare pot circula seve care nu pot fi



asemuite cu nici o influenþã externã, oricât de puternicãar fi ea. Prin urmare, dacã în cadrul puterii culturaleamericane se vor ivi probleme, acestea vor veni dinpulsaþiile trimise de cãtre propriul model social ºi nu depeste ocean sau de oriunde altundeva.

Note

1. Martin Wolf, „The perilous journey to full recovery”,Financial Times, Wednesday, January 30, 2013.

2. „Lagarde warns of new crisis”, Financial Times, Thursday,April 11, 2013.

3. „Brics summit face big challenges on growth”, FinancialTimes, Tuesday, March 26, 2013.

4. Jamil Anderlini, Victor Mallet, „China joins top five armsexporters”, Financial Times, Tuesday, March 19, 2013.

5. Idem.6. Serge Halimi, „Tyranny of the one per cent”, Le Monde

Diplomatique, English Edition, May 2013, http://monde-diplo.com/2013/05/01tyranny.

7. Idem.

Mai 2013


Paul Dobrescu Lumea cu douã...

Documents

Transcript of Paul Dobrescu Lumea cu douã...