foto - www. Google.com/ panoramio

Cei 85 de km de șosea, care despart reședința raională Odessa de localitatea Cetatea Albă, șerpuiesc printre sate modeste și cîmpuri aurite de culturi de floarea soarelui și vii, impecabil îngrijite. Cea mai importantă localitate din traseu este Zatoka, o statiune estivala, viu colorată în moda tradițiilor locale și animată de turiștii veniți la plaja mirifică de la Marea Neagra. Aici, dupa 1944, s-a construit un pod peste gura limanului Nistrului, pentru linia de cale ferată ce leagă Zatoka de Odessa. Porțiunea de cale ferată dintre Zatoka și Cetatea Albă, în lungime de 19 km, este singura electrificată din Basarabia.

Particularitatea constructivă a spectaculosului pod de cale ferata, este aceea că treimea din mijloc se poate ridica și coborî, funcție de înalțimea navelor care tranzitează strîmtoarea, fie spre porturile de la Marea Neagra, fie spre cel din interiorul limanului Nistrului.

Cetatea Albă, este un oraș în regiunea istorică Bugeac, azi Odessa, din Ucraina. Prima așezare atestată arheologic din anul 600 î.Hr, a fost întemeiată de greci din Milet sub denumirea “Tyras”, după numele antic al fluviului Nistru.

Cetatea Albă- fortăreața, este o citadelă medievală care,conform documentelor istorice, era amplasată într-un loc de maximă importanţă strategică, pe insula formată de cele doua brațe ale deltei rîului Nistru. De-alungul timpului, urmare a micșorării debitului rîului, brațele deltei s-au colmatat, transformîndu-se într-un liman prin care, și astăzi, Nistrul se varsă în Marea Neagră.

Urgia istoriei a schimbat rînd pe rînd stăpînirea și regulile cetății, după neamul celor care au cucerit-o: greci,daci,tătari,mongoli,romani-genovezi, moldoveni, turci, ruși, români, ucrainieni, fiind distrusă, refăcută, mărită sau întărită, după interesul vremelnicilor ei stăpîni.

Cetatea a aparținut Țarii Moldovei între 1392-1484, sub domnitorii Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, care au întărit-o cu ziduri suplimentare de apărare, au dotat-o cu tunuri, stabilind aici si curte domneasca.

“Cetatea Alba era considerata, alături de Cetatea Chilia (situată la gurile Dunării),“poarta creștinătății" şi "cheia a toată Țara Moldovei, a Ungariei şi Țării de pe Dunăre" sau "plămînii Moldovei". Rolul lor strategic în stoparea expansiunii otomane era recunoscut de sultanul Mehmed al II-ea încă din 1462: "atâta timp cît Chilia şi Cetatea Albă sunt ale valahilor şi Belgradul sârbesc e al ungurilor, noi nu vom putea învinge cu totul pe ghiauri" (Nicolae Iorga).”

In anul 1484, Cetatea Albă a fost asediată atît de pe mare cît şi de pe uscat, de o puternică oaste condusă de sultanul turc Bayazid al II-lea, formata din 300 de mii de turci și 50 mii de tatari. Garnizoana cetății a rezistat eroic 16 zile, în final fiind învinsă. Cea mai mare parte a orăşenilor a fost vîndută în robie sau deportată în Asia Mică. Cetatea Albă a preluat denumirea turcească de ”Akerman”, avînd același înteles. Dominația imperiului otoman a durat 328 de ani, pîna în 1812, cînd după războiului ruso-turc, va fi cucerită de imperiului rus.

Intre anii 1918 - 1940 orașul a aparținut României, numindu-se Cetatea Albă. In 1940 oraşul a fost ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene. In 1941 oraşul a fost eliberat de trupele române, ca urmare a intrării României în al Doilea Război Mondial. In 1944 oraşul trece din nou în componenţa Uniunii Sovietice iar din 1991 - ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice- oraşul devine parte a Ucrainei independente.

Bibliografie (surse): 1. http://www.iatp.md 2. http://ro.wikipedia.org

Cetatea AlbăPlanul fortăreței

de la 1386 – pînă în prezent

Fortăreața dispunea de 3 porti de acces, o incintă foarte generoasă, protejată detrei rînduri de ziduri, 26 de turnuri de pază,

putînd adăposti la vreme de restriște pînă

la 2000 de suflete.

VeronicaRuinele Cetății Albe, în arșița verii.

VeronicaFostă curte domnească, sub Ștefan cel Mare.

Veronica

Cetatea este încercuită de 2 km de ziduri foarte groase și înlate și de șanțuri de apă de 25 m adîncime.

Veronica

ridicată de domnitorul Țării Moldove, Ștefan cel Mare , în 1476, are două etaje, doua rînduri de porți de acces și dispunea de pod mobil peste șanțul de apă.

POARTA MARE

Veronica

Locașurile pentru tunuri

Veronica

In bătaia tunurilor, limanul Nistrului

GarnizoanaVeronica

Turn de observație

Veronica

Bastionul, încă semeț, îsi poartă cu mîndrie-n ziduri ,veșnicia…

Veronica

Veronica

Veronica In umbră zidurilor, urmasii răzeșilor de altă dată

VeronicaRămășițele unui minaret, construit în timpul stăpînirii turcești.

Bastionul

VeronicaPoarta de acces spre limanul Nistrului

VeronicaExpoziție de mijloace de luptă

Veronica

In curtea rămasă mult prea mare și goală, se mai joacă tinerii de-a turnirul, costumați în straie din vremuri de mult apuse…

„Oh! Padure tînără!...Unde sunt moșii voștri? Presărați la… Chilia,(…), Războieni, Cetatea Albă…C-am cercat să unesc Apusul într-un gînd, că zic că sînt creștini, (…) și Doamne, Tu singur știi ce-a fost pe inima mea, că-n Tine am crezut, ca nici o deșertăciune nu s-a lipit de sufletul meu, că am stat zid în fața păgînilor… Dar toți m-au părăsit…

Doamne, osîndește-mă după păcatele mele, ci nu mă osîndi de pacea cu turcii spre mîntuirea sărmanului meu popor !!!

Ține-ți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci batrîneți …că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și

nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor !!! „

( Barbu Ștefănescu Delavrancea - „Ștefan cel Mare- Apus de soare”)

Realizator : Veronica IonescuMuzica:Enya- Now we are free “Gladiator”