ASPECTE VIRUSOLOGICESI CLINICO-EPIDEMIOLOGICEALE HEPATITELOR VIRALE B si C

Dr.Marcela OniciDr. Ana Tarc

I. Importanta hepatitelor virale pentru sntatea public Hepatitele virale sunt boli infecto-contagioase care se manifest sporadic, epidemic sau endemic si care survin n toate ariile geografice. La populatia din numeroase tri, hepatitele virale detin primul sau unul dintre primele locuri ale morbidittii prin boli infectioase. n plus, implicarea n anumite populatii a virusului hepatitei de tip B n aparitia cancerului primitiv hepatic constituie o amenintare serioas, care face ca starea de portaj cronic s poat constitui un posibil factor de risc oncologic (Bensley, 1982). n scopul organizrii unei profilaxii eficiente, Organizatia Mondial a Snttii recomand inserarea problematicii hepatitei virale ntre obiectivele prioritare din programele sanitare ale diverselor guverne. Deoarece lipseste un tratament specific al hepatitelor virale, combaterea lor este directionat spre profilaxie, n mod special prin vaccinare. II. Plurietiologia hepatitelor virale n acceptiunea actual (CDC, 1985) sub denumirea de hepatit viral sunt desemnate patru tipuri distincte etiologic si clinico-epidemiologic: hepatita viral de tip A, hepatita viral de tip B, hepatita cu virus delta si hepatitele non-A, non-B, considerate ca hepatite primare, deoarece mbolnvirea implic obligatoriu instalarea unor modificri ale tesutului hepatic. Aceste forme etiologice nu pot fi diferentiate pe baza unor criterii clinice, epidemiologice sau a unor constante biochimice. Diferentierea lor este posibil prin utilizarea unor criterii virusologice, reprezentate de existenta unor indicatori specifici pentru hepatita de tip A, B si D si sunt cunoscuti sub denumirea de "markeri" ai infectiilor virale respective. n prezent, autorittile sanitare recomand delimitarea etiologic diferentiat a tipurilor de hepatit viral si raportarea lor separat, pentru o supraveghere mai concret si instituirii msurilor de combatere adecvate. Hepatita viral D, entitate etiologic mai recent evidentiat, prezint multe similitudini clinico-epidemiologice cu cea produs de virusul hepatitei B: infectii manifeste si inaparente, acute si mai ales cronice. Agentul hepatitei D este un virus defectiv legat indisolubil de prezenta virusului hepatitei B.

Contaminarea cu virusul D are loc concomitent cu cea a virusului hepatitei B, fie ca suprainfectie a subiectilor la care preexist virusul hepatitei B.Hepatita viral de tip D este semnalat n numeroase areale, dar pare a fi endemic n trile mediteraneene, n special n Italia de Sud.Afectarea ficatului poate fi ntlnit si n alte afectiuni provocate de diferite virusuri, altele dect cele hepatitice propriu-zise, ca de exemplu: virusul Epstein-Barr virusul citomegalic virusul herpetic adenovirusuri paramixovirusuri virusul rujeolos virusul varicelos virusul rubeolic unele virusuri exotice (Babes, 1983) n infectiile produse de asemenea agenti patogeni, coafectarea hepatic este posibil, dar secundar si reprezint o complicatie ocazional are nu trebuie ns ignorat. Unele caracteristici epidemiologice ale hepatitelor acute

Spectrul etiologic al hepatitelor virale cute in diferite zone geografice Tipuri de hepatite virale % Tara A B C Danemarca 39 55 6 Italia 52 30 18 Suedia 62 25 13 Grecia 70 14 16 Marea Britanie 59 28 13 III. Necesitatea diagnosticului etiologic si epidemic al hepatitei virale n urma descoperirii markerilor serologici ai virusurilor hepatitei de tip A si de tip B, diagnosticul etiologic a devenit realizabil si practicarea n dinamic se impune ca o necesitate att pentru cazurile individuale de mbolnvire ct si pentru diagnosticul sero-epidemiologic. Diagnosticul virusologic individual se aplic n primul rnd bolnavilor de hepatit viral acut si permite aprecierea existentei unei infectii virale, precizarea diagnosticului etiologic, conturarea unor repere prognostice precum si a controlului vindecrii. De asemenea, diagnosticul individual se poate extinde si asupra unor subiecti aparent sntosi (contacti familiali, grupe de risc etc.) la care cercetarea markerilor asociati infectiilor cu virusuri hepatitice poate evidentia existenta unei infectii virale asimptomatice, acute sau persistente. n cadrul diagnosticului sero-epidemiologic precizarea etiologiei este indispensabil att pentru supraveghere ct si pentru instituirea msurilor de prevenire. Supravegherea epidemiologic se refer n primul rnd la dispensarizarea fostilor bolnavi de hepatit viral la care cercetarea markerilor asociati infectiilor cu virusurile hepatitice relev evolutia vindecrii si gradul de infectiozitate. La populatia general si n mod special la grupele de risc de infectie cu virusurile hepatitice, diagnosticul sero-epidemiologic evidentiaz incidenta portajului cronic si gradul de imunitate. Diagnosticul sero-epidemiologic mai este necesar si pentru adoptarea msurilor de profilaxie. n populatia adult si n colectivitti, cercetarea markerilor asociati infectiei cu virusurile hepatitice poate depista existenta unor infectii virale asimptomatice, fiind indispensabil pentru triajul donatorilor de snge.Diagnosticul sero-epidemiologic permite si aprecierea mrimii esantioanelor de grupe de candidati pentru vaccinarea antihepatitic. Diagnosticul epide-miologic se dovedeste a fi de maxim utilitate att n stabilirea posibilittilor de profilaxie specific si nespecific n populatia general si diferite colec-tivitti, ct si n diagnos-ticarea si neutralizarea rapid a focarului nou aprut, prin izolarea si supravegherea bolnavilor si suspectilor prin ntreruperea transmiterii si protejarea ct mai eficient a populatiei expuse. Pentru diagnosticul cazurilor individuale, ct si pentru supravegherea epidemiologic se impune diferentierea etiologic a hepatitelor virale. Necesitatea doagnosticului sero-epidemiologic(cercetarea markerilor) in hepatite acute