N. IORGA

PARTEA ROMINILORDIN

ARDEAL $1 UNGARIAIN

CULTURA ROMANEASCA

Influente si Conflicte.

VALEN11-1)E-MUNTE

TIPOGRAFIA (NEI\ N1151, ROMAN ESC))

.I9T I

®:

N. IORGA

PARTEA ROMINILORDIN

ARDEAL $1 UNGARIAIN

CULTURA ROMANEASCA

Influente Conflicte.

VALENIJ-DE-MUNTE

TIPOGRAFIA cNEAMUI ROMINESC;

1911

.. .

'

INN }

.*--

Cultura romineasca e una singura. Tre-buie sa alba acelea§I forme exterioare, ace-1a§ stil, daca nu acela§I vocabular §i ace-leapt intorsaturi sintactice. Dar poporul ro-manesc, care se poate mindri cu aceiagase§te in graiul deosebitelor provincii atitabogatie de .cuvinte,.de o nepretuita valoarein poesie, §i atit de originale figuri in lo-cutiile ce se pastreaza in :fiecare colt dinRominitte, nu traie§te pretutindenl in ace-lea§1 conditiuni politice §i sociale. Scadereamare ce resulta din aceasta se compenseazainsa literar, cultural §i moral prin varieta-tea de inspiratie, pe care putine ,popoareo pot avea in acela§i grad.

0 cercetare a partii pe fiecare provincieo are in cultura comuna e totdeauna folo-sitoare. Istoricul §i istoricul literar care einnainte de toate un istoric obiectiv §i drept,neinriurit de capricii subjective e datorsa o faca. Intre altele §i pentru a fixa le-gaturi, pentru a statornici valori §i a in-dreptati tendinte care, luate impreuna, potforma in anume momente o opera de drep-tate §i pot da o satisfactie legitima.

0 fricerc astazi, in linii generale, cu pri-vire la Ardeleni, intelegind prin cuvintulacesta pe Rominii, din Ungaria..

,r

'

_ ca.

.

-

La inceput se poate zice ea Ardelenii aufost aproape numai dascali, §i Inca nu das--calf la el acasa, unde imprejurarile nu in-

marea dascalie raspinditoare deideal §i indemnatoare la fapte nationale, cinumai saraca dascalie de sat, dascalia deSeminariu supt ochiul Vladicai, de cele maimulte off timid, or! gi o biata dascalie deBrasov intre negustori banuielnici cari ce-reail maT ales ca odraslele for sa «invetecarte,. Fusesera dec! Ardelenii dascall lanot : intaid dascali la boier!, mai sus de slug!si mai jos de personalul strain al guVernan-telor §i guvernorilor. Astfel Lazar pe lingacopiii Barcaneascai, in conditil pe care nule §tim, dar nu le putem banui ,prea ono--rabile de un astfel de profesor n'a vorbitniciunul din acesti tined, ajunsi in frunteaboierimil muntene , si tot astfel apoi Ghe-rasim Vida Maramureseanul pe linga copii!lu! Ilie Kogalniceanu §i al Vorniculu! VasileAlexandri, cari-§I bateau joc de dinsul stri-cindu-i somnul §i mizgilindu.-r in atipealamustatile. Matematici format! in bune scolide stiinta exacte, ei eraii cautati une or! Sica ingineri. Detinatori de sisteme pedago-gice noun, nemte§tb, li se incredinta citeun loc de invatator la §colile incepatoare,ca acela pe care-1 avu un necunoscut laZorleni! din Tutova, a! lu! Alecu Calimah,or! Florian Aaron la mosia lul Dinicu Go-lescu.

Opera lui Lazar nu e un profesorat, ci unapostolat, cu toata caldura, maretia, avintulgeneros, lipsa de plan si de discipline care

4

gaduiaii

-

-

se gAsesc intrunite fatal intr'o asemenea mi-siune. Cine s'ar fi putut gindi la un pro-gram de studil, si chiar la examene ca ace-lea pe care in Iasi inaintea boierimii le fa-ceali cu strAlucit succes elevii celullalt ma-tematic format in Apus, ai ainginerului ce-luilalt, Asachi ? Nu mai e un dascal, ci unainvatAtor ; cu el nu vine o inteligentA, uncapital de cunostinte, o metoda, ci insusisufletul swig ardelene de innaltare a sufle-tului national prin admiterea °riving glo-rioase. El nu apartine unui curent,desi por-neste din el ; ca toate personalitatile excep-tionale e o intrupare orneneascA superioarla necesitAtii bune a lucrurilor. El se pastela Avrig, invatA pretutindeni, predict inBucuresti si moare in satul lui, dar nu sesalasluieste in niciunul din aceste locuri, cilocuieste permanent in idealul acestui neam.

Urmasul lui in aceastA misiune, al doileamisionar deci al culturii unice romAnesti,constiente si militante in veacul desteptAriipopoarelor, nici nu e un Ardelean, ci unulde dincoace, Eliad. Iar, peste omul excep-tional, desvoltarea linistia a dascalief ar-delene, cu tineri harnici , avind scoala bunA,simt de ordine si disciplina, grija de gos-podArie, urmeaza. Cind scoala primary siinvatamintul casnic nu fury singurele mij-loace de instructie, ci scoala secundara pu-blicA a Regulamentului organic fu inte-meiata, tot 'asupra Ardelenilor cAzu sarcinade a fi profesorii eel impreuna cuprea putine elemente formate in tarA. Limbalatina, filosofia, istoria veche erail neaparat

5

-

--,-

d'intAiti,

_ ..T

6

si ramasera multi vreme domeniul for ex-clusiv. Daca mi-e ingaduit sa adaug o amin-tire personals, nu void uita niciodata peprofesorul de limba latina de la Liceul dinBotosanI, Marcian, care infatisa insu§i tipulprofesorulur de dincolo», in ce avea marnobil §i mai educativ : stapin pe sine tot-deauna, de o meticuloasa dreptate, ponti-ficind de pe catedra prin atitudinea, gestulsi fiecare din cuvintele sale, blind ca unadevarat pedagog si totusi autoritar ca uncomandant de oaste, rasplatind prin vorbasa, in acela§T timp, talent, munca si purtarebuns el a lasat nesterse amintiri acelorcari fost elevi, Si in maiestatea romansa figurir altui Ardelean, Aron Densusianu,in stricta observare de legs si regulamertte,in jertfirea de sine cu care-si facea lectiile,fie in casa lur de convalescent dupa ogrea boala, prefacind una din odds in saidde cursuri universitare, in aceasta mai bung.parte a vietii sale, a calif activitate s'a ri-sipit cu mai putin folos in sprijinul unorcause pierdute pe alte terenuri, se dadeatineretului de acum doua trer decenii o ne-pretuita lectie de demnitate si datorie. Dealmirterea nu trebuie cautate exemplelemai departe : §i in gospodaria-model

zilnic aceastaa Aca-

demies noastre vedem sordinetransilvana, care da o bass reala sigurasilintilor noastre stiintifice.

Daca ar fi ramas numar in acest domeniual profesorulur care raspinde§te si nu ino-veazd, care orinduieste §1 nu adauge, care

.

,

.

.

i-an

merge sigur pe drumul deschis prin altii,cu greil i-ar fi putut atinge o critica inte-meiata. Dar et trebuiail sa se simta indem-nati tot mai mult a se afirma si in domeniulstiintet, al literaturit, si aid el* aduceau ten-dinte pornite din cea mai calduroasa iubirede neam, dar, macar in ultima for formadogmatica, in entusiasta for afirmare ex-clusivista, neadmisibile, si pentru eel farapregatire ce trebuia spre a-I intelege si urma,si pentru aceia pe cari o crestere ingrijita inApus iI inzestrase cu spiritul critic trebuitor.

Pe tema limbic stricate, apasarestia, ajargonuluil., pe tema romanisarii cu de-asila a unui neam care nu poate indeplinimisiunea mare a Romanilor si, revendicindmostenirea for politica intreaga, se puteaface ridicul, pe tema retoricei nationalesterpe, exploatata de Alexandri in Galus-cus, dascalul la sat, cam betiv si destul destricat, care impuiaza mintile teranilor cuvorbe sect pe care nici el nu le intelege,se putea duce o lupta. multimea de oa-ment o dusera pentru satisface invidiisi uri personale, patimi de partid si alte ce-rinte sufletesti de o ordine inferioara.

Trebuie sa recunoastem insa ca intaiaprigonire fu provocata de acerba critica aunto Ardelean de aid, a unui profesor alscolilor muntene. Dar nu a unui increzutcare-sI inchipuie ca a venit intre barbari,nici a unui intrigant care inteapa in stingasi periaza in dreapta, ci a unui oni de oinalta valoare morala si intelectuala, carenu putea suferi in jurul sail nici moravurilerele, nici superficialitatea.

7

(

$i

,

C -

2

a -it

II.

Cel d'intaiii conflict intre profesorii ar-&lent si colegil for din tarn, sprijinitiaparati de autoritatea scolara, e cel din1838, provocat de asprele critice ale lurJoan Maiorescu.

Feciorul de terani din Maieri nu se gasiamar bine decit tovarasul snu depribegie siapostolat, Florian Aaron, in societatea bo-iereasca olteana, stapirtita, cu exceptir rare,de modele straine, de setea banului, de va-nitatea risipiril lur fard socoteala. Aaronscrisese acasa despre cclasa uritn a, ccasta,caristocratieI5> crescuta greceste si frantu-zeste si <povatuita de un egoism atit deinghesuit', de un (individualism, cu super-ficialitatea francesa si fAra adevarate mora-vuri ; el prevedea, si o spunea cu o asprimede Jacobin, deprins a ceti operele de pro-paganda tilosofica ale veaculul al XVIII-lea,ca aceasta lume naravita va decadea, (tra-gind in prapastie natia intreagA, care esteosindita sa plateasca pacatele era, pAnd lateranul din bordeie, descult, hranit cumalign de

Niel literatura noun, ziaristica ultimelortimpurf public si scriitor laolalta ,

inspira incredere. Entusiasmul citorva se vapierde in zadar. i doar in Moldovenii cuinnaintarea stare si sigura), in ctinarultrin, Kogalniceanu isi punea incredereaacest Ardelean misantrop, care vedea binesi prevedea fara grey I.

Isloria literaturii romine in seeolta at X1X-lea.I, pp. 291 ; Tribuna pe 1903, n-le 11, 18-19, 38, 56.

81.

-

, i

si

ma-meal,. .

nu-i

13A-:

--

loan Maiorescu e indignat de aceleasilipsa de idealism, lipsa de gust

de masura, lipsa de originalitate nationalspe care, iarasi, nu le constata si la Moldo-veni. «O masca fara creierb, iata aceastacivilisatie romaneasca de dincoace de Car-pati. A cautat sa indrepte dupa putintaaceste cusururi, dar n'a fost ascultat. E privitdoar ca un strain care null' poate ingaduisa dea in vileag aceste pareri : «Ungureanulla ei nu e Romin : el vorbeste si scrie in-tr'o limba stricata.:> _

Aceasta judecata nemiloasa, cuprinsa siinteo scrisoare din Februar 1838, fu datain tipar de prietenul lui Maiorescu, Baridin Brasov In .Foaia pentru minte. Nemto-manult fu luat indata in primire, si Eliadinsusi lua condeiul ca sa declare solemn,intre batjocuri personale, ca Rominii de aicinu sint a mai red., mai miser, mai ticalosidecit Ardelenii», dintre sari s'a ridicat pentrua indeplini rol de bocitoare acest domn ca-ruia-I lipseste, «ii prisoseste, o doaga.»

Se ceru formal isgonirea din invatamint,din a Sorbona romaneasca» a ocaritorului.Alti Ardeleni furs siliti a iscali cererea prin'care se arata ce adinca jignire nemeritatase pricinuise intregului corp profesoral. Ma-iorescu fu in adevar in primejdie sa-si piardalocul, dupa o indelungata si stralucitoaremunca. Trebui sa faca, in ciuda convinge-rilor sale, amends onorabila, declarind caa vorbit prea usor despre o tara pe caren'o cunoaste indeajuns. Invatatura i-a slujitpe toata viata : a lasat de-acum innainte ca

-

si

9

lipsurl :-

10

fiecare sa fie asa cum crede cs e dator fatsde sine insusi.

In aparenta o clips de minie, o publi-care neoportuna, legitima suparare a unoroameni tratati fara crutare de un coleg,greaua lupta interioara a celui care trebuiesa aleaga intre ce crede si intre ce i se im-pune sa creada .pentru ca sa aiba o pinecopiii lui, si biruinta slabiciunii omenesti asu-pra pornirii eroice catre marturisirea deadevar. De fapt insa era ceva mai mutt :unul din aspectele antagonismului fatal intreo societate romaneasca basata pe' moste-nirea de nume si avere si pe parvenitismulstrins in jurul ei si cealalta societate roma-

'neasca, alcatuita din terani ducind, trupestesi sufleteste, viata de obste ; ceatinzind catre asimilarea cit mai deptina informe sociale i culturale internationalecu alte aristocratic mai bogate si chiar mailegitime, cealalta desfacind de la sine o ci-vilisatie originals, ce cuprinde intr'insa co-moara datinelor unui popor nobl si istet ;cea de aid cautind mai presus de toate stralu-cirea i placerea cea de dincolo pretuind maiales buna gospodarie i bunele moravuri.Franta asa cum apare strainila era idealulunora, al celorlalti Germania asa cum epentru at sac. . -

III.

In anul 185o Ardelenii luaSera in stapi-nire invatamintul public. ET erad clascAlifcei vecht, incepatorii, si cei cari intrad inrindurile de profesori not erati ucenicr

d'intai5

-

-

. .

' _

, -

11

de ai lor, crescuti cu cartile lor de scoala,supt inriurirea cuvintelor lor, in atmosferascolara creata,de din ii. Laurian tovarAsiilui se puteafi gindi acuma sa dea un in-dreptariu deplin §i neschimbator educatieinationale. pasata pe latinismul limbic, pelatinismul rase!, ea trebuia sa serveasca nu-mai tendintelor in legatura cu traditia latina,asa.Ncum acesti invietori al Rome! roma-nesti puteail s'o inteleaga.

Prin aceasta fruntasii veniti de dincoloparasiaii sanatoasa, necesara i atit de fo-lositoarea traditie proprie nationalet. Jertfiauzeilor parintesti toate amintirile §i nevoilenoastre, tot ce ispraviseram si tot ce puteamnadAjdui. Cei mai departati stramosi se pu-teail bucura in depArtatele lor mormintepag,ine ; aceia insa cari se coborisera in pa-mintul acestei teri dupl ce ni pastraseracrescusera mostenirea fara care n'ar fi aicicine sa se gindeasca la cetatea vesnicA,aceia pierdeau astfel dreptul lor la o recu-nostinta fAra capat, la o necontenita urmarea povetelor i indemnurilor lor. Roma numai era astfel o bunica vrednica de acestnume de bunatate, ci o mareata si temutaAhrtfrati, care apare din cind in cind pentrua turbura pe cei de astazi, pentru a-I impie-deca de a duce in munca spornica i mo-desta multamire viata pe care inga-duit-o imprejurarile.

0 reactiune era de nevoie. i cine aveamai mult autoritate spre a o incepe decitKogalniceanu, acela care cunostea, intelegea

iubia mai mult traditia nationalci?0 porni insa, fara Bind de lupta, un spirit

§i

;

L

61.

limn

ii

12

vioia §i glumet, de o spirituals indraznealA,de o spontaneitate agresiva, un diletant instare sa gaseasca prin bunul sad simt lu-crur1 care scApail din vedere oamenilor destiintA, Al. Rusu (Russo). Crescut in strai-natate, in patriarhalismul si religiositateaElvetienilor,- el vazu, la intoarcerea in tarn,viata care disparea, nu cu ochiI celor carisint deprinsi cu dinsa, ci cu ochil until' artist,unul sentimental, unul romantic. Tot ce fu-sese §i purta pe caracterul sail de origina-litate venerabila patima -istorica, it interesa,it misca, it indemna spre recunoastere §iaparare. Din acestpunct de vedere, artistic,traditionalist, incepu el lupta impotriva ino-vatorilor in limba, a tabricantilor de «neo-loghisme», a adaptatorilor si adoptatorilor de«lexicoane strainer, a noilor 'scriitorl fran-tuzo-rominIz , «italiano-rominI». Ca falsifl-catorI, ca siluitori de suflete, ca pedant! itura combAtea, dar §i numele lul Lau-rian §i Pumnul nu le dadea la inceputdecit prin crutatoare initiale. Numai intre<autorii « ardelo-romino - moldovenix. erailcombatuti aceia dintre Rominil din Ungariacari, scriind, scriaii asa, dupa aceste norme.De acolo nu-i plateau doar csistemele ling-vistice2, navalitoare §i «ametitoare de ca-pete)., Iar, cit priveste limba adevarata, aArdelenilor din popor, viata for adevaratA,cum o putuse cunoaste in ratacirile sale din1848, el avea pentru ele cuvenita pretuire§i simpatie, mirindu-se numal cum acea «fa-mine patriarhala), fora clase, s'a putut lasescucerita de autorii tcomediei lingvistice»,

-

.,

si-T

;

3

pe care in Cimpul Libertatii, la un ceasmare, si el o putuse auzi. «Limba din Ardealla care raspund toate glasurile) «Erni:a ob-steasca, a lui Clain, a lui $incal, a tradu-catorilor bisericesti», pe aceia o iubea siel, urind pedantismul, ca anti-ron-fin». Elvedea acolo tfeciori zdraveni cell' pot damina cu not impotriva pedantismului». $i,aratincL rolul carturarilor tata de aceastalimb vie, el scria : 'Are Franta Academiepentru ca Franta in vreme a inlaturat pe-dantii, pentru ca gramatica s'a margenit ada numai regule organisatoare a graiuluiunei limbs ce se vorbia si se vorbeste, iarnu codul unei limbi inchipuite» 1.

linii dascali ardeleni vedeati in acestiluptgtori pentru o causa dreapta, ce nu-iputea jigni in nici-un chip, o barbara hordg.«ruso-slavong.», care cauta prin viciarealimbii sa injoseasca neamul. Cipariu insusipredica., desi aparator al stilului general ro-manesc din cartile bisericesti, impotriva jar-gormlui conrupt, lasat de cpopii cei sirbesti,logofetii eel grecesti, solgabiraele cele un-guresti» 2. Din partea lui, Barit raspundea,in Martie 18553, prin spiritualul apolog alaRazboiului limbilor», dintre litere si slove,pornit de partenitorii acestor din urrna,

proorocii pamintulur Iasilor».aPAharul amaraciunilor noastre a fost in-

strait mai mare §i mai amar decit al vostru,

1 Editia Academiel Romine (P. V. 1-lane§), pp. 80-1.2 Ibid., p. 343.3 Ibid.. p. 328 si ur:::.

,

-1 I 7:_.

14

-tiara voi intru deplina instrainare-va de<dire not,. nu ati cunoscut aceasta. Cind not«plingem si ne tinguiam pe limba noastra,«pe care nu eram suferiti nici a vorbi nici«a o scrie, pe atunci voi rideati i vA bu-curatf in bratele strainilor si nu va pasa

«intru nimic nici de (sieve), nici de di-«tere», nici de «Slovatura», nici de cLite-«ratura>>. Pe cind not ni intindeam mina«cu productele ostenelilor noastre literare,«voi le aflati red cugetale ; iara, din contra,«voi nu ne intindeti noun nici reel, nici«calde, ci intru mindria voastra greceaSca«ati uitat de toata rudirea §i fratinatatea.Din contra, cind voi ati cuvintat si ati zis

-snoug:: Vino, Romintane, vino, Vasilie, i tu,,%Fabiane, i tu, LazAre, pentru ca sa facem(invierea impreuna, not parasim caminulcnostru §i ne smulseram din bratele celecduioase ale parintilor fratinilor nostri, samergem pentru ca sa serbam ziva Invierii

«impreuna cu dinii. *i am minecat din faptulazilei si am purees si am ajuns in pamintultnostru §i la vetrele noastre ; iar atunci voisati zis noul : Pamintul acesta este pamintcal stir irii si al rapirii, si nu este voua loc4inteinsul si aid nu se mai serbeaza In-gvierea Domnului, caci idolii neamurilor au«cuprins domnesc peste tarinele noastre(si aid nu este iertat vouA a lucra in Via«Domnului, caci iata singele omenesc se«varsa in §iroaie peste cimpiile §i vaile«noastre, si aid nu mai este loc de min-« tuinta.

dara, cind au vazut si au cunoscut Ar-

.i

_

si

15

cdelenii relele acestea in pamintul vostru, aucplins §i s'ati tinguit mai mult, pentru ca ei«nu mai aveati loc nici cit o viezuina de

intru care call scape al for cap ne-«fericit. Tara, cind s'ail reintors in pamintul«lor, li s'a zis for ava : sa nu mat cutezati

lucra in via Domnului nici cu <acre',nici cu cslove» in veacul veacului, cad

tneam de robi este neamul vostru §i pe-«trecerea lui in pamintul acesta e numal o«suferinta pana la bunavointa stapinilor lui.

tin acela§r minut hot4ritor iata se avinta«pe de-asupra armatelor o fiinta femeiascacde o statura innalta, cu fata atit de seri-coasa, incit unor limb! li se paru ca ar fi in-multi .mania cereasca intrupata. Acea fiinta,«armata din cre§tet pang in talpi, purtind«coif antic pe cap, zea de fier in loc detpieptar, scut intr'o mina, sulita in alta, se«lasa intre luptatori cu zgomot cumplit.«Limbile proorocilor cari eras de fata ladupta, indata-§I cunoscura in aceia§i. pe«zina careia Elinil IT zisera Atina sail Pallas,tiara RimleniT Minerva, iara Rominii nu o

numi decit Mintea».1Dupa o tacere de o clips, se auzi un

«glas atit de zguduitor, precum ar fi glasul«contemporan al unei adunari de popor intnumar de patruzeci de ori patruzeci de mil:

«Pace noua ! poporul vostru vrea paceac§i o va §ti stoarce de la voi cu armele la

Eil, Mintea, ii void arata lui cailepacii T.»

I Ibid., pp. 333-4.

-

to

.

,

,

« tiu

.

«tiara,

«briii.

f

16

De-ar fi fost ascultat omul cu minte §iblind care rostea aceste cuvinte intre o pro-vocare nedreapta in multe privinte §i intreo legitima susceptibilitatei adinc jignita ! Darin asemenea lucruri ce" ce striga mai tare,indraznetii cu gestul mai violent atrag aten-tia, si se gasesc destuf can sa strige i sagesticuleze dupa dinsii. Ba chiar cite un omde seama poate fi prins si el de aceastamolipsire a patimei i exagerg.rii.

Asa paiti insult Kogalniceanu. Numai unuisimplu gazetar 11 era ingaduit sa atace, in

SteduaDun(7). ii" pe Laurian pentru con-cedii prea lungi §i studii prea ,speciale,declarind cu perfidie ca face cobservatii cutotul objective, i nici de cum subiective»,ceia ce atragea calificatia de t muscaturi pefurip din partea Gazetei» lui Barit, careadaugia aceasta caracterisare a felului cuma fost rasplatita papa atunci munca de cre-

-dincio§i fanatic' a dascalilor de peste munti :«Goana insa in contra a do!, trel das-

calasi romini din Ardeal nu ni-o putem ex-plica.

cCe boggtii au strins, la ce posturi marls'ati avintat .Rominii ardelenf, citi au trecut,chemati sail nechemati, in Moldova si Valahia ?

(Rominii ardeleni veniti in Prineipate nuau strins nicio avere, cad ei nu s'aii facutarendasl, posesori de mosif, ca in do", treian" din bragagii sa devina capitalisti,-, nu,ei au venit saraci, saraci au ramas i saraciau parasit aceste tent. Dascalia n'a fostnu va fi nicrodata calea pe care ajunge ci-

ur

--

--

17

neva la avere, si ei aceasta profesie Brea siing,rata au imbratisat-o tots pana la unul '».

In stil de foiletonist Kogalniceanu iea insaasupra-si invinuirile aruncate lui Laurian defoaia sa. cMeschinatate, exageratie», «ma-chiavelic);,, (nedemnv, «cote si mopsi canlatra la luna si, prin urmare, si la stea, sintagrementele acestei critice. Urma de laBrasov raspunsul cu «clica moldoveanax,,< doua, trei parechi de oameni», etc. DarBarit nu uita, mult mai cuminte, sa scoatadin causa, cu totul, pe Moldoveni, can nupot curl pe oamenii din Ardeah, pe acesMoldoveni, cunoscuti lui de peste doispre-zece ani, can stie el ca au <soliditate decaracter, patriotism y si o ospitalitate careimbratiseaza si pe cei mai pretentiosi si ne-asimilabili strains, in stirsit, pe Moldoveni[aceia can au stat, in timpuri de napastasi fuga), ca si in cele de pace si negot, defratie culturala calugareasca, de ajutor re-ciproc la intemeierea si tinerea de scoli, incele mai strinse legaturi cu Ardealul ro-m anesc.

Si cu mindrie el raspingea cuvintele demild ale criticilor din Moldova. <, sa nucreaza ca d-lor ar fice Ardelenilor nu stillce innalta gratie data i-ar primi in posturide cdascali, ca sa roaza si ei o pine, pre-cum zic boierii d-lor. Nu, d-lor, nu, decitfranzele albe de Bucurestt si Iasi, intrigatesi pizmuite, poate si udate cu lacrami, de

1 Ibid., p. 354.2

.,

7

18

o mie de on mai bine malaid si ceapa inArdeal, niincate in deplina odihna a sufle-tultii Si a cugetului» 1. Si, ca o ultima inva-tatura, el scria aceste rinduri contra tcoco-nasilor scosi din cutiile de modA», pe can,ca teran prost, si-T inchipuia ca-i are innainte.

«Cea mai mare nebunie a fost si va ra-minea in veci daca oamenii invatati se dus-manesc din pricina disputelor si a criticelorfilologice, cind tocmai acestea trebuie sadecurga mai fail patima si fara iuteala,prieteneste, cu singe rece, cu buns intele-gere, si mai virtos ferindu-se de vanitateacare pe oamenii invatati ii face de ris mai -

curind decit pe coconasii scosi din cutiilede moda 2.

Kogalniceanu n'ar fi fost el 'insusi, dacan'ar fi stint sa se opreasca. Inchinindu -seinnaintea lui Barit tin lupta cu d. Barit,chiar de vom fi biruiti, ne vom afla ono-nazis 3 -, el trecea cuvintul lui Russo, care,din parte-i, se certa numal cu corespon-dentul din Zirnesti si cu Laurian, «dascd-lasul functionary, venit aici poate pentruca nu mai afla pine dincolo.

Astfel se ispravi cel razboiii cuArdelenii : pornit de Moldoveni de la ve-deri drepte, el se inraise prin acele apuca-turf de despret boieresc fata de «dascalasul

1 Ibid., p. 359.2 Ibid., p. 360.3 Ibid., p. 361.

.

:-

.

-

_ ,

-4

.

.

-,

.

d'intaiu

19

plait», rata de teranul de singe inferior,apucaturi cari constituie o pata in toata cul-tura noastra mai veche, dincoace de munti.

IV.

De la 1859 innainte, in Romania unita,cu forme de Stat. libere, Ardelenii ince-pura a juca un rol politic. Un Papiu Ilarianlua loc de frunte in lupta dintre partide,si fu cel Romin de dincolo caruiai se incredinta un mandat de deputatun portofoliu de ministru. Crescuti in sco-lile de drept din Italia, un om ca dinsul,ca Iosif Hodos, ajunsera jurisconsulti ca-

si, impreuna cu Papiu, Inca maide mult Bojinca urmase strainului Flech-temacher in postul de stiinta, onoare si ras-pundere de jurisconsult al Moldovei. Ad-ministratia scolara gasi in acesti- oameniformat! in traditiile severe, harnice si ve-ghetoare ale biurocratiel austriace funtio-nari superior! deosebit de pretiosi.

Dusmania care si innainte de Unire in-cepuse a se indrepta, _mai ales in Moldovalui Grigore-Voda Ghica, impotriva acestorintrusi in dregatoriile cele mar! cu lefibune, se Inteti tot .mai mult. In Bucurestipresa se ridica furioasa, la iridemnul lu!Eliad, neimpacat in retragerea lui silita,dupa mar! servicii Culturale si greseli po-litice sociale aproape tot asa de mar!,impotriva railor Romini cari ajuta pe Aus-

-

I .

.

si

'

-

S

pabilf,

d'intaia

20

triad si ser-vesc propaganda catolica, im-potriva agentilor lacomi al strainatgtii aple-cate spre cucerirea noastra religioasa

Lui Gheorghe Sion si foil sale Re-vista Carps care pAstrase totdeaunalegaturi peste munti, i-a revenit atunci mi-siunea onorabila de a sta impotriva invraj-bitilor pe cari motive personale meschineii impiedecati de a vedea marile intereseale neamului

Intr'o societate de boieri, de boieriti side oameni cari ar fi vrut SA fie boieridadeati toate silintele pentru a fi ca dinsirin imbracgminte, locuinte i petreceri, in-tr'o lume in care presa liberals ascundealipsa sentimentului liberal si egalitar, Ar-delenii represintaii o varietate politics de-terminate. In culture erail inovatori, radi-call, revolutionari, asa cum sint totdeaunarationalistir, ideologic, filosofii cari nu pri-vesc lucrurile ce sint decit supt unghiulcritic a ceia ce trebuie sa fie. Credeati case poate crea o limbs; cum s'ar fi pututei oare indoi ca se poate fabrics, dupesanume norme logice care li pareau cutotul sigure, o societate ? Se formasera totisupt inriurirea ideilor epocei lui Iosif alII-lea, ImpAratul cugetator, arhitectul deconstructif scolare, sociale si politice,aceasta note sufleteasca au pAstrat-o tot-deauna.

Ca fir de terani, simtind Inca in el du-V. Maria literaturii romine in veacul al XIX-

lea, III, p. 288 §i urm.

. ,

,

si po-.. litica.

.

.

.

.,

.

_ .§i

,

,

21

rerea si. indignarea generatiilorde

de iobagi,de Serbs a! paminttilui, robi a! «dom-nulusa de Ungur, a! «jupinului sass, a! tis-

si cdiregatorilor) de toata treaptasi de toata mina. Ardelenii eraii in politicade sigur, daca, nu sprijinitoriteranulul, adus aid la cea din urma treaptade saracie, de ignoranta si injosire mate-

morala, cel putin dusman! neim-pleat! as acestui regim care cu libertateaformelor de Stat ascundea sclavia relatiiloreconomice, sociale si politice. Florian Aaronsi Ion Maiorescu ail spus-o in scrisorile forintime care prietenii rathasi acasa. Si deaceia deci acestt ucenici ai imparatuluianti-clerical si anti-aristocratic, at nivelato-rului incoronat, au urit boierimea. 0 maitinea5 de rail pentru risipa ca buns.

pastratori si adaugitori ce sint, si,ca bun! sots si parinti de familie, o des-pretuiati pentru facerea si desfacerea ra-pede a legaturilor familiare, pentru gloriaaventurilor, pentru cresterea copiilor pemini de robi si simbriasr. Frasa liberalaveni acum la timp pentru a desavirsi cu-cerirea.

Aceasta aduse insa combaterea Ardele-nilor ca. liberal! de ceilalti. Uitati-va laGaluscus al lu! Alecsandri. Nu mai e inrindul intaiu, cum pare, stricatorul de limbalatinistul ridicol si inofensiv, frasorul so-lemn fara raspundere si fara importanta.E revolutionarul, turburatorul, care se in-dreapta spre- terani spre a-I momi si agita.Si de aceia elat potrivit

_turilor,

inimos! a!

riala

so-cotitori

_

trebut.74,;flp

::f041'"nrt 111,itY-:

nv71

;

si

di,

22

cu slabiciunile lui, de aceia trebuie sa fiehuiduit §i izgonit, pentru ca ordinea delucruri sa fie rasbunata impotriva unelti-rilor lui 1.

V.

Abia tacuse ultimul ecou al acestor certeurite, in care nu mai era vorba decit de-locurile §i onorurile pe care §i ii disputaiilocalnicii cu Ardelenii emigrati, §i culturaardeleand fu atacata din now. Data aceastade un fid de Ardelean, crescut in Bra-sov, apol in Berlin, §i de curind profesor§i indrumator la la§r, d. Titu Maiorescu.

D. Maiorescu pleca de la teoriile salecunoscute, cu privire la chemarea scrisului,care trebuia sa fie pe intelesul oricul, formasimpla transparenta, stilistica i ortogra-flea, pentru ideie. (Asia la Ardeleni orto-grafia lui Cipariu, vocabularul lui Laurian,gramatica viciata de influente ungure§tisi germane. Adeca la Ardelenii cari faceatiliteratura §i presa. D. Maiorescu credea cudreptate ca nicio provincie romaneasca n'aredreptul de a se isola, prin traditii locale,de mersul general al culturii romane§tr.Si astfel, a doua zi, dupd ce enuntasereri asupra ortografiei, deosebite de celecipariene, dominatoare §i in cercurile fi-lologice ale Academies de curind interne-iate, d-sa incepu Inca la 1868, cu metoda

p. 321 qi urm.

pa-

Ibid.,

_

.

23

d-sale obi§nuitg. de a-§t alege exemple 131-tatoare la ochi §i de a le expune ridicu-lului, tragind apoi implacabile conclusii,lupta impotriva alimbil romine in jurna-lele din Austria», on a stilulul jurnali§tilorrominT din 'Transilvania, Bucovina §i Ba-nab .

Lupta era dusa in numele cspirituluI pro-priu national), pentru a se porni o mi§-care de reactiune). Se tinea seams de re-cuno§tinta ce se datore§te acestor To! pentruserviciile aduse causer politice a Romini-lor austriacT), socotind ins ca aceste ser-vicir stall in cumpang, aproape, cu pagu-bele aduse prin stilul viciat culturii co-mune. Se excepta Cipariu §i climba aura-ta a publicatiei sale de istorie §i-filologie,Archivul». Cit prive§te insa teoriile ace-

luia§T frunta§ ardelean, incercarile de ada, fie §i pe baza cuno§tintiT vechil litera-turf, a vechilor texte, o alta _ limbA, curat1,o ortografie amintititoare de fase intrecutein viata cuvintelor, nu se facea deosebireaintre aceasta tcuriositate literard fora va-loare pratica) §i aceia, cu alta forma, a luiLaurian, dominatorul filologic de dincoacede munti.

Alaturi de aceasta critica, un alt studiual d -luT Maiorescu, despre -§coala ie§eanda lui Barnut, cuprindea, nu numai criticafilosofica, juridic §i istorica a uneia dinOperele marelui profesor, publicata de &evilsal, ce-I pastraii cu pietate amintirea, dar§i o judecata asupra mobilelor, cara.cte-rului §i tendintelor acestei venerabile per-

-

-

_

.

.

.:

..'

lui

-.

- .

:

I .

I,

.

24

sonalitatt politice si culturale. Cuvinte asprese :rostiaii despre acela care toata viatasa tusese un model de iubire de neam, demoralitate, de idealism. Ele puteati jignimai puternic in Iasi, unde tribunul de la1848 predicase crezul sail de exclusiv na-tionalism roman §i pagin, dar aiurea, deunde venise Barnut cu aceste ides, careraspundeati unor grozave nevoi de acolo,jignirea trebuia sa fie mat adinca. i, dacg.Barnut nu putea raspunde, raspunse, pentrusine, Cipariu, dind expresie unui sentimentde o durere tot asa de legitima §i de co-municativa ca si acela pe care-1 exprimaseBarnut in clipa de lupta cind in fata luistatea Kogalniceanu. Era deci aceiast situ-tie, si in ce priveste motivele subsidiare,personale. 0 teorie dreapta, o protestarein numele iubiril fire§ti a bunulul simt, aadevaratel culturi nationale unitare. dinlumea noastra vioaie, spirituals, diploma-tica, rafinata, intorsaturi de frase care dor§i cuvinte iuti care se infig si fac sagere de durere. Iar, de dincolo, acela§1 stri-gat de durere. Nu raspundea o ideie altealter ides, ci fiinta moralg intreagO a unutpopor prigonit §i fara noroc protesta pentruprea multa judecatO si prea patina iubire.

D. Maiorescu a fost inainte de toate uninvatator, un mare invatator de logics side masura, de realitate. Vremea dascalilorardeleni incetase atunci cind dasealit deaid luau asuprO-si, in vederile lor, care numai eras ale lul Laurian §i BArnut, in-structia ca sl educatia

stn-

publics.

JI

$i

25

Se poate zice chiar ca trecuse vremeaArdelenilor emigratr aici. Acolo la dinsirera tot mar multa nevoie toate puterileintelectuale. Noua ni trebuiaii .numai pu-terile for economice: in negot si industrie,in baria si intreprinderi, in agriculture sicrescatorie. $i in aceasta privinta Ardelenir

facut datoria. $i de sigur si-ar fi fa-cut-o si mai bine, dace acesti oameni bo-gati prin munca si economia for ar fi pas-trat ceva din spiritul idealist al fanaticilorce ni veniati odinioara de peste munt!. Erar fi atuncea, ceia ce atit de rar se vede,in cele d'intaid rinduri ale sprijinitorilorculturii national, intre eels ctitorrai bisericilor si scolilor de acasa intre cermai largI donator! ai institutiilor de iubireaaproapelui si de lumina in aceasta

VI.

Pena acum Ardelenir, can avusera astralucita epoca de stiinta si cugetare cutendinte menite a desmorti si innalta onatie intreaga, i can puteaii reclama ince-puturile romanesti, elementare si su-perioare, in toate Tinuturile, insemnaserdprea putin pentru literatura propriu zisa.(Talent literary avea doar smeritul calu-gAras Clain ; $incai cel aspru si logicianullinistit Maior, prea putin. Din generatia ur-matoare, Lazar, care a scris acele adincimaxime si acele scurte si cuprinzatoareschite asupra anotimpurilor, ar fi putut da

.

de

si-au

d'intgid

tara.

.

,scold

26

opere literare trainice. Dar la aceasta-i sta.-tea gindul ? Avea de mi§cat, de zguduitminat innainte neamul lui tot, §i nu defermecat pe cei putini infati§indu-li in ragazo carte pentru frumuseta ce se ascundeintr'insa ! Ce bune povestiri am fi avut §ide la seninul Barit, tot a§a de vioiu, decuminte, de sagalnic une on kite ori deduios, ca §i Eliad insult!, decit care aveamai mult virtutile provinciei sale : morali-tate neprihanita, simt pentru interesul pu-blic, sentiment religios, tendinta catre obiec-tivitatea dreapta cu tot!! Dar nici acestuianu-i ardea de pove§ti, cind rasarise dinlumea satelor straine de once alts luminaa mintii decit vorbele, cetite §i intelese maibine ori mai rail, ale Scripturii. Odihna ba-trinetelor o a§tepta pentru opere de istoriecare spun cu demnitate §i rasunet desprelucrurile Cele adevarate.

Chid literatura noun inflori la noi, totsRominii fura cuceriti de dinsa. coala luiKogalniceanu si lui 'Alecsandri aducea in-spiratie populara, critica libera a impreju-rarilor zilei, lupta pentru o noun viata na-tionala, sinceritate in simtire, masura inideie, ingrijire §i transparenta desavir§itain forma. A imita bine aceste modele ye-nite din Moldova insemna o emulatie, iarnu 6 repetare, prelungirea tot mai strinsain ecoii a cuvintelor °data rostite. Pentruaceasta ar fi trebuit insa ca Rominii depeste hotarele Principatelor sa se poatadesbara de' un servilism intelectual cu

si

si

,

,

-

1.

27

care i deprinsese scoala strains pe care ourmaserd, precum pang, la o anume virstgon -ce, scoala strains creste suflete servile,care nu se vor ridica niciodata spre nea-tirnare si mindrie. E insa foarte greti caun popor in depgrtat de el insusi, in cu-getare si simtire, sa se intoarcg innapoi laizvorul vesnic al apelor vii. Deci de laMuresianu pang la loan Lapadatu litera-tura romaneasca de dincolo n'a avut nick)valoare de originalitate, inatisind numai,in represintantii ei vrednici de lauda d-lurMaiorescu insusi, oameni stimabili, cari pus-

iinpotriva ratacirilor, unitatea cultu-raid a natiel.

Fata de acesti scriitori atitudinea cercu-rilor noastre literare era prea putin plinade recunoastere. Cine gresea prin germa-nisme on si ungurisme, prin constructiastilistica greoaie a unor oameni cari n'atio vials publica proprie, in care zilnic sase elaboreze, prin grain si scris, formulelescurte necesare pentru enuntgrile abstracteobisnuite, cine, in fierbinteala unei grelelupte impotriva unei continue exagerari dinpartea dusmanilor, cef mai impelitati so-vinisti din lume, aluneca si el la o notmai tare, era tras la raspundere in nu-mele bunului stil si al bunului simt, lu-cruel care n'ail fost nicIodata capabile deo definitie, si Inca mai putin de o retetaaplicabila. Une ori osinda o pronunta sicite unul care, ca Gheorghe Sion, era cin-tgrit apol si el in cumpana unor zei Incamai nemilostivi. Dar bietii ucenici de din-

_

s

.

..

Il

trail,

28

cold ai literaturii noastre de aici urmallsi mai departe, dupg un neinvins si fericitinstinct, fara cumpArAtori, fArA critics, farapublic, fail incurajare.

Ce puteam dori mai mutt, era o litera-turd adeleana proprie, in forma general ro-meineasca si cu inspiratie pronunpt locale.Asa se imboggtesc si cistiga un necontenitinteres literaturile cele marl' in care, oricitde departe ar fi mers perfectia formala amanufacturii dibace, nimic nu e salutat cuun mai .sincer entusiasm decit o noun re-velatie de sinceritate, de la un orn isolat,de la un Tinut rAzlet.

Pe cind d. Maiorescu critics si era cri-ticat, Alexandru Odobescu calatoria in Ar-deal si se intorcea de acolo cu o adincaadmiratie pentru solidaritatea, onestitatea,pentru maretia linistita in lupta ce se du-cea zi de zi, cu orice jertfa, pentru pas--trarea mai departe a unui neam nenorocit :gramaticile, si tratatele de logics nu seieati bucuros in calatorie, si astfel sufletulimpresionabil al acestui ales artist putuprimi liber nestearsa intiparire a scenelorde activitate culturall idealistA, fard lefuri,diurne onoruri, la care-I fu dat sa, ieaparte. In acelasi limp, in ace! ultimi anide absolutism austriac in Ardeal, in aces

an! de inriurire culturall germangla no!, Viena studioasa ajunse un centrupentru tot! Rominii, si astfel, daca un Emi-nescu, Moldovean trecut prin Cernguti si

-. -

r.

i

'intAiti

29

Blaj, aduse in tars o parte din vocabulariul§i sintaxa Ardelenilor Si Bucovinenilor, inschimb Ardeleni ca I. Slavici, Bucovinenrca d. coleg Stefanelli capataii pentru toataviata, cetind cu placere «Convorbirile, ne-iertatoare pentru slAbiciuni, simtul feluluibun cum trebuie sa se scrie limba tuturor.

VII.

ll-lui I. Slavici ii va raminea marelemerit de a fi fost eel d intaiu scriitor spe-cific ardelean. A fost a§a in alegerea su-biectelor sale, de acolo dintre Ungureni,avind ca vecini Unguri §i Svabi, in simpatiasa exclusiva pentru sateni, pops §i meter!,in psihologia aceia a oamenilor cu sufletulinchis §i l'ata aspra, cu gindul incet §i vo-inta de fier, stinci ,tars din care insa anu-mite lovituri fae sa ti§neasca minunate iz-voare, de care nu e in stare pamintul eelmai plin de brazde verzi §i mai inflorit culion felurite, §i chiar in sintaxa absolut po-pulara, fgra vre o urma de canoane latinesi de zorzoane francese moderne, in voca-bularul acela care da cuvinte noun : unelepe jumatate intelese aici, celelalte cu totulneobi§nuite, dar avind §i ele dreptul de atrai ca §i ideia ce o infati§eaza, ca §i nu-anta noun, cuprinsa in ele, -a unei ides fa-miliare.

Astfel de nuvele nu puteati fi primitefara impotrivire intr'o lume care era de-

cu durerile eroinelor elegante pier-

. ..

; 1.. -1,

.

f!

, prinsA

ti

dute in visari sublime, cu betia amorurilornelegiuite cu libertatea, mai presus de orice.morala publica, de orice conceptie sanatoasaa vietii, a patimilor deslantuite, cu afirmareaunui estetism care piere de langoarea luiNarcis oglindindu-si frumuseta in tristeleape moarte ale codrului pustia. Pe criticiibucuresteni if stringea de git aceasta vul-garitate, care n'avea macar, ca in- povesti-rile veneratului nostru coleg d. Gane, bro-boada trandafirie a idealismului unui Alec-sandri. (Literature de rindasb era gata sastrige cenacului literar nobil al scolii luiMihail Zamfirescu, care satirisa in versurii proza (Musa de la Borta-Rece». Si sa

'fereasca Dumnezeti pe oricine de exceseleelegantei care se revolta impotriva trivia-litatil !

Feste citiva ant era sa inceapa in Ardealo grea lupta politica, in care mult time aufost prinse toate energiile. Nu era prin anii188o ceasul poetilor. i tocmai atunci Ti-nuturile bistritene, asa de straine totdeaunade orice influenta culturala a neamurilorconlocuitoare, dadeati pe Gheorghe Cosbuc.Era un cetitor plin de rabdare si intelegereal literaturii clasice germane si al altor li-teraturi cu caracter clasic. 0 astfel de pre-gatire nu putea sa dea un cintaret naiv.repetind refrenuri culese la tare.. Mester alversului, virtuos al rime!, imitator al pagi-nilor care -1 placusera mai mult, el ni-a datatitea bucati care -i vor trai cit §i limbanoastra. Le cetim si le recetirn, admirind

,

..

.

30

31

soliditatea facturii si vioiciunea sprintenda versului serpuitor.

Dar tine va scrie istoria literara a acestorani- nu se va opri atita asupra acestei partidin opera lui Cosbuc. El va vorbi insa cudeosebitA atentie de acea Nuntei a Zanz-firei" care izbutia in chip fericit sal ames-tece motivele vietif romanesti de astazi cuicoanele inviate ale stravechilor basme. VacAuta si mai departe in acea intretesarede curente, venite din multe parti si lasatesa se piarela in voie,_ curentul de brigina-litate ardeleana.

Ii va prea rau ca a rAmas totdeaunaprea suptire si ca s'a pierdut prea rApede.Dar, cind va fi sal caute motivul, el nu vaface vinovat pe pbetul insusi, fire sensibildsi supusA influentelor mediului, ci insasiaceasta societate de aid, in care, pentrulinistea ,sa, a fost silit a se refugia si care,nevoindu-1 cum era, i-a cerut sa fie ca sinot si prin aceasta 1-a innabusit supt gre-oaiele coroane funebre ale insarcinarilor ofi-ciale, pe cind el avea nevoie, pentru a trdicum it lasase firea, de aierul liber, blind,cald, luminos al simpatiei unei societatr in-tregi, a unei societati de Romini solidari,si nu de bocrati, de intelectuali instrdinati side terani fara simt pentru astfel de lucruri.

Trebui sa treaca opal multa vreme, trebuica imprejurarile politice din Ardeal sa seschimbe, pentru ca o noua generatie arde-leana sa readuca in literatura noastra notaspecific ardeleana, si, aceasta in momentul

_

32

cind covirsirea oricgrii originalitati de imi-tatia, fares critics i adaptare, a former celeimai recente Si sensationale a literaturii pa-risiene facea mai necesara aceasta innoire.

Doi scriitori ardeleni stall astazi in fruntealiteraturii tinere de acolo : d-nii OctavianGoga si Ion Agirbiceanu. Amindoi au adusdela inceput o notes noun, sincere i simpa-tica. Multe elemente din operele for sintcomune, i, istoricul ca §i criticul drept re-cunoaste cu placere respectul tats de tra-ditia nationals i religioasa, simtirea pentruscopurile cele marl ale fiintei neamululnostru si mai ales ceia ce va face tot-deauna cinstea amindorora, cind, pentru cee autentic si bun in scrisul lor, se va rostijudecata definitive, o adinca iubire pentrucei midi Arad, pentru cei muncitorinerasplatiti, pentru aceia prin cari se tinelumea de sus, unde trebuie sa fie totdeaunai ginduri de recunostinta fats de dinsii.In acest sens s'a desfasurat 'Dana la un

punct poesia unuia pans astazi talentulde povestitor al celuilalt. Nota nationalg,socials, teraneasca, patriarhala a unuiaa celuilalt se afla si la innaintasul for d.Slavici, cu un caracter de retinere discreteimpus de mediul literar in care a trait.Ea corespunde cu toate conditiile de viatadin acel mare Tinut romanesc in carelege, natie sint tot una cu cel mai credin-cios sprijinitor i aparator al tuturora,afara de teranT neaflindu-se decit fii bunTde teranr, cari pastreaza sufletul de acasa,

,

.

si

si

si

§i tit rai de terani, cari alimenteaza rangu-rile despretuite ale renegatilor si snobilorde avere, de situatie, de inteligenta si talent.

In simplicitatea aparenta a d-lui Gogae mai multa arta de cit in cele mai porn-poase tirade; ant de zile a fost strins ma-terialul poetic, prelucrat rabdator si datla lumina in acea forma definitive. Spiritulcare a produs cintecele de la tail din vo-lumul ce s'a raspindit asa de rapede intot cuprinsul rOmanesc, nu e al unui bliatde tail care nu stie decit ce a lasat inurma ; dar cetiri indelungate si feluritenu-1 putusera incredinta ca trebuie sa a-runce bulzul de our carat pe care-1 aduceade acasa pentru cel mai modern juvaierde calitate inferioara si de gust dubios.Mscalita de sat, bietul lautar tigan caruiai se dd porecla, Si alte infatisari ale celeimai smerite, dar si ale celei mai raspin-dite si adevarate vieti a Rominilor ar-deleni nu pot jigni nici cel mai ales gust,clot ceia ce e trivial in literatura nu eniciodata calitatea sociala, ocupatia, rangul,numele eroilor, ci numai situatia in carese infatiseaza si felul cum e redata aceastasituatie.

Napoleon insusi poate fi astfel mai tri-vial la cel mai sonor si gait panegiristal lui decit leprosul din Aosta in paginilede mild ale lui Xavier de Maistre.

Altfel literatura ruseasca moderna, princare s'a innoit, se poate zice, simtirealumii, literatura serbiior lui Turgheniev, aosinditilor lui Tolstoi si Dostoievschi, a

3

33

sufletelor simple din operele din urma alemarelui cugetator. Cretin innaintea caruiase inchina Rusia intreaga tocmai cind elarata nobleta i bunatatea, iertarea pu-terea de jertfa ce se ascund in cel dinurma dintre cei mai de rind pentru a sevadi apoi in anume clipe de luming, n'aravea nicio ratiune de a fi, §i un popor deatitea zeci de milioane ar trebui sa ardaoperele care-i fac mai mare cinste decittoate razboaiele, biruitoare i pierdute, la-olaltg, pentru a da cresterea i mingiierealui in seama unei cete de traducatori, a-daptatori i imitators.

Cit priveste pe d. Agirbiceanu, acestae de sigur un scriitor fara artificii. Darartificiile nu sunt arta. Etc se cauta §i nuse ggsesc totdeauna de intgia calitate, earesult din actiunea fireasca, uneori faraconstiinta chiar, a sufletelor care cuprindin ele acest rar i minunat dar, alcatuitin mare parte din adevar i bunatate. Lapreotul de sat din Ardeal, al earn' nume,laudat in Academia noastra astazi intaiaoars, a mai fost auzit aid, nu e nicio ex-presie, nici o formul 1 smuls.1 de dorintade a face efect, nu e nicio frasa in caresi se simta multamirea de sine a omuluicare socoate ca a cistigat o placere mai'mult pentru omenire. Scriitorul dispare cu.totul : nu pentru ca n'ar putea sa fie vazut,ci pentru cg, sfios ca un teran i smeritun crestin, el se retrage, el nu crede cae de nevoie i i-ar parea rau sa fie chemat.Si atunci ca de la sine yin inaintea noastrA.

34

si

,

ca

..;

35

batrinit cari se iubesc in vechea case a fe-riciril for indelungate, vaduvele care piingpe urma vacit pierite ca pe urma until pri-eten, si pane si cersitorit cari cad la uncolt de drum, vagabonzil cari, primitt suptun acoperemint, aduc cu et binecuvintareasi lase un gol mar mare in cercul for decitun stapinitor care se duce. Acestea ni lespune parintele, din cite be stie ; nu ni lespune ca sa arate ca a fAcut lucru mare sinici ca sä ne indemne la o lacrima pentruaceasta modesta, dar suferinta,daca plingem, nu e viva Sfintiei Sale.

E aceasta literatura cpoporanista» ? Acesttermin apartine politicel si ni vine din Ru-sia, insemnind grill de tpoporub de oncenatie, de cnorodub umil si sarac, din punc-tul de vedere crestin, din cel umanitarsocialist. Teranul de aid de la not, care s'aoglindit asa de bine in opera unlit I Cio-cirlan si C. Sandu-Aldea §i intr'o atit desuperioara lumina poetic in opera mart ve-che a lut Delavrancea, are azi cainatori sibocitort poporanisti cari scormonesc, intretin§i atita spiritul uric. A se aplica acest ter-min literaturil tinere din Ardeal e nedrept :viata for politica e alta, si dacd, in ultima-ifast, d. Goga a trecut la pretentia revolu-tionara si socialista, parasind genul in carea fost fericit si, cu maned si sinceritate,poate fi mare, <cpoporanismub de aid 1-afacut astfel, in paguba poesiel. 5Poporana >insa va Minima literatura Ardelenilor citevreme se va pastra, fie si in ciuda noastra,

§i,

§i:-

- , .

aiinct

36

bunul for simt, care e una din cele maimarl insu§iri ale acelei teranimi rornanestide peste munte ca terAnimii noastrein de obste.

i not trebuie sa. ne bucuram de aceasta,pentru valoarea scrisului romAnesc. Iar Aca-demia, laudind incurajind mai presus detoate once manifestare de talent ce se ivestein celelalte provincii romaines,ti, ar face Incaprea putin pentru cit jertfesc oamenil aceiatiind impotriva orient, cu eroica indaratnicie,un steag cultural care e al nostru.

a.

§i

§i

,

§i

Pretzel: 30 de bani.