PARTEA 3. INGINERIE SI INGINERI 3.4. Electrificarea i n R om a nia (1882-1992)

PARTEA 3. INGINERIE SI INGINERI3.4. Electrificarea in Romania (1882-1992)

Comunicare profesionalaComunicare profesionala, 2012, ET I, E. Helerea

3.4. Electrificarea in Romania (1882-1992)

3.4.1. Context socio-economic

3.4.2. Periodizari si caracteristici

3.4.3. Folosirea resurselor de energie primara in Romania

3.4.4. Transportul si distributia energiei electrice

3.4.5. Retele electrice existente in Romania in anul 1950

3.4.6. Organizarea activitatii energetice in zona Prahovei

3.4.7. Electrificarea Tarii Barsei

3.4.8. Muzeul Energeticii din Sinaia

CUPRINS




Romania este una din tarile care au beneficiat de binefacerile aplicarii electricitatii:

- Realizarea liniilor telegrafice intre anii 1852-1853 pentru legarea oraselor Timisoara si Sibiu de Viena,

- Centrala electrica pusa in functiune in Bucuresti in 1882,

- Linia telefonica construita in 1886 in Bucuresti,

- Sistemul de iluminat public electric stradal extins, realizat in 1884 in Timisoara.

Contextul economic, tehnic si social a fost favorabil, nevoia de energie este in crestere.

Electrificarea a fost una dintre realizarile tehnice principale ale Romaniei, care a contribuit in mare masura la dezvoltarea economica, sociala si culturala a tarii.




Electrificarea Romaniei a fost realizata prin:- studierea, proiectarea si executarea unui mare numar de instalatii de producere, transport si distributie, care asigura alimentarea cu energie electrica a consumatorilor de pe un intins teritoriu al tarii.

Principalele obiective avute in vedere: -crearea posibilitatilor ca pe intreg teritoriul tarii sa se dispuna de energie electrica; - livrarea energiei sa se faca cu continuitate la parametrii prestabiliti si la un pret care sa asigure dezvoltarea economica.

Vasta actiune de electrificare inceputa in 1882, nu se va limita la ceea ce s-a realizat pana in prezent, ci va trebui sa continue spre a satisface necesitatile viitoare ale unei Romanii incadrate in Uniunea Europeana.



3.4.2. Periodizari Si Caracteristici

Intervalul de peste 100 de ani de electrificare a Romaniei, cuprins intre anii 1882 si 1989, poate fi impartit in trei perioade, fiecare avand caracteristici specifice: 1882-1920, 1921-1950 si 1951-1989.

Prima perioada a electrificarii Romaniei, cuprinsa intre 1882 si 1920: - este caracterizata printr-o evolutie in conditii de economie libera, - nu exista orientari energetice stabilite prin lege, cu initiative provenind in

principal de la administratiile comunale, - aplicatii in iluminat electric stradal si casnic, ceea ce a insemnat un progres

tehnic fata de iluminatul cu petrol.

Solutia cea mai frecventa de alimentare: o singura centrala electrica pentru o localitate, distributia fiind facuta la joasa tensiune. Ca resurse principale de energie primara se foloseau petrolul si carbunii, iar echipamentele energetice erau procurate prin import.




Prima perioada a electrificarii Romaniei, cuprinsa intre 1882 si 1920:

- Este caracterizata printr-o evolutie in conditii de economie libera, nu exista orientari energetice stabilite prin lege, initiativele proven de la administratiile comunale,

- Aplicatiile sunt in iluminat electric stradal si casnic, ceea ce a insemnat un progres tehnic fata de iluminatul cu petrol.

- Solutia de alimentare: o singura centrala electrica pentru o localitate, distributia fiind facuta la joasa tensiune. Ca resurse principale de energie primara se foloseau petrolul si carbunii, iar echipamentele energetice erau procurate prin import.

- Cei dintai ingineri electricieni - formati in scoli superioare din tarile vestice, apoi ca absolventi ai Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti – au avut un rol important in propulsarea electrificarii tarii.

- La nivelul anului 1920, aproape toate orasele importante ale tarii dispuneau de energie electrica, iar utilizarile incepeau sa se inmulteasca, nu numai pentru iluminat ci si pentru forta motrice si pentru tractiune urbana.




A doua perioada a electrificarii Romaniei, intre anii 1921 si 1950 : - Este caracterizata printr-o evolutie in conditii de economie liberala, Ministerul

Industriei coordoneaza activitatea dar statul nu participa insa la investitii energetice, decat la programe de minore de electrificari rurale.

- Se continua electrificarea prin centrale electrice izolate intre ele, dar se realizeaza si electrificari regionale, cu centrale interconectate prin linii de transport cu tensiuni de 60 si 110 kV.

- Echipamentele energetice sunt procurate prin import, dar se produc si in tara unele echipamente electrotehnice. Resursele de energie primara folosite pentru producerea energiei electrice sunt: petrolul, gazele naturale, carbunii si in mica masura potentialul hidroenergetic.

- Inginerii electricieni, formati in cele trei Institute Politehnice infiintate la Bucuresti, Timisoara si Iasi au contributii importante in dezvoltarea energeticii.

- Se infiinteaza doua organizatii cu scopul de a promova activitatea energetica si anume: Institutul Roman de Energie (IRE), constituit cu scopul de a studia problemele energetice ale tarii si de a formula orientari de politica energetica I Asociatia Generala a Producatorilor si Distribuitorilor de Energie Electrica (desfiintate in 1950).




A treia perioada a dezvoltarii energeticii, cuprinsa intre anii 1951 si 1989:

- Corespunde regimului socialist instaurat in Romania, cu o economie centralizat planificata, fara orientari stabilite prin legi ale energiei, dar cu dezvoltari stabilite prin planuri cincinale.

- Se pune accent pe industrializare, indeosebi pe dezvoltarea industriei grele. Aceasta a determinat intensificarea electrificarii prin extinderea rapida a sistemului electroenergetic si introducerea termoficarii pentru asigurarea necesitatilor tehnologice de caldura si pentru incalzire urbana.

- Echipamentele energetice sunt importate initial din tarile Europei de Est, ulterior sunt produse in tara agregate cu puteri pana la nivelul cel mai inalt, dupa licente din unele tari occidentale.

- Resursele primare principale folosite au fost: gazele naturale, petrolul, lignitul si potentialul hidroenergetic.

- Inginerii care au participat la electrificare in aceasta perioada s-au format in institute care functionau dupa reforma invatamantului din 1948.





In anul 1989, la sfarsitul perioadei a treia, parametrii energetici principali ai Sistemului energetic national erau urmatorii:

• Puterea totala instalata - de 22.904 MW, din care in centrale termoelectrice si de termoficare 17.320 MW (8708 MW - cu carbuni si 8612 MW - cu hidrocarburi), si in centrale hidroelectrice 5.584 MW;

• Productia totala de energie electrica - de 75.851 GWh, din care in centrale termoelectrice si de termoficare 63.223 GWh (28.860 GWh din gaze naturale, 24.402 GWh din carbuni, 8.506 GWh din pacura si motorina, 1.455 GWh din alti combustibili) si in centrale hidroelectrice 12.628 GWh.





• In perioada 1950-1970, ritmul de crestere a consumului de energie electrica este superior ritmurilor de evolutie macroeconomica; Dupa anul 1970, ritmurile cresterii consumului de energie electrica au devenit treptat inferioare celor ale evolutiei economiei nationale pe ansamblu. Sunt luate masuri coercitive de limitare a consumului de energie electrica (stabilirea cotelor de consum in industrie, reducerea iluminatului stradal, limitarea consumului in mediul rural).

Dupa 1989 a inceput o perioada tranzitorie, care se va concretiza printr-un program de eficientizare a utilizarii energiei si de economisire a resurselor naturale.



3.4.3. Folosirea Resurselor de Energie Primara in Romania

•Romania este o tara cu resurse clasice de energie primara variate, dar cantitativ modeste:

• carbuni (in principal lignit), • petrol, • gaze naturale, • potential hidroenergetic • potential nuclear (uraniu) • resurse neconventionale regenerabile de energie solara, eoliana,

geotermica

Dupa 1950, odata cu efortul de industrializare accentuata, este data prioritate combustibililor conventionali, deoarece nu existau conditii pentru amenajari hidroenergetice rapide.

Evenimentele internationale de dupa 1970, care au declansat o criza a energiei, au determinat o crestere substantiala a aportului carbunilor, in particular a lignitului, in productia de energie electrica, in locul pacurii si gazelor naturale. S-a preconizat sa se foloseasca si rezervele de sisturi bituminoase, dar esecul primei centrale cu acest combustibil a determinat stoparea initiativei respective.



3.4.4. Transportul Si Distributia Energiei Electrice

Activitatea de electrificare generala a Romaniei, inceputa prin alimentari zonale izolate, a evoluat pe etape, realizandu-se treptat un sistem interconectat unic pe intreg teritoriul tarii.

- In anii 1960 - Sistemul energetic national cu retele de 110 kV. S-a continuat cu etapa de construire a retelelor electrice de transport la 220 si 400 kV. Strategia viitoare de dezvoltare a sistemului energetic national are in vedere utilizarea eficienta a tensiunii de 400 kV pentru reteaua de transport.

- In anii 1980 - Sistemul energetic romanesc se integreaza in Sistemul Energetic Interconectat (SEI) cu tarile vecine, realizandu-se interconexiuni la 110 kV, 220 kV, 400 kV si 750 kV, in perspectiva interconectarii cu sistemele energetice ale tarilor vest-europene membre ale Uniunii pentru Coordonarea Productiei si Transportului Energiei Electrice (U.C.P.T.E.E.).



3.4.4. Transportul Si Distributia Energiei Electrice

In anii 1980Centralele termoelectrice cu lignit avand grupuri de 330 MW si unele unitati

de puteri mai mici, fabricate in tara pe baza de licenta, nu functioneaza la puterile nominale.

Ca urmare, desi puterea totala instalata in centralele termoelectrice este de peste 15000 MW, puterea disponibila este de numai cca. 10.000 MW.

Carenta de putere disponibila a condus la importul de energie electrica si la necesitatea functionarii inainte de anul 1990 cu frecvente sub valoarea nominala

de 50 Hz. De aceea, in acea perioada nu s-au putut functiona interconectat cu sistemele energetice ale tarilor vecine ceea ce a redus eficienta functionala a Sistemului energetic national, care nu mai putea fi ajutat in momente critice,

inregistrandu-se importante pagube in sectoarele productive.



3.4.5. Retele Electrice Existente In Romania In Anul 1950

Retele de transport al energiei electrice

In 1950 liniile electrice care functionau in sistem trifazat, cu frecventa de 50 Hz, la tensiuni de 110 kV - 15 kV aveau o lungime totala de cca. 2500 km.

Ele au fost realizate in principal in perioada interbelica si in mai mica masura in anii 1946-1950. Unele dintre aceste linii mai functioneaza si in prezent. Tensiunile

lor principale au fost de 110 kV, 60 kV, 30 kV, 25 kV, 15 kV.




Retele de transport al energiei electrice

La tensiunea de 110 kV existau doua linii, una cu stalpi metalici si alta cu stalpi de lemn.

• Prima linie de 110 kV a fost pusa in functiune in 1930, pe traseul CHE Dobresti-Targoviste-Bucuresti si a avut rolul principal de a asigura alimentarea cu energie electrica a orasului Bucuresti, functionand si in prezent. Linia, in lungime de 122 km, cu dublu circuit, cu stalpi metalici, a fost echipata cu conductoare de aluminiu-otel, pentru prima data folosite in Romania.

• A doua linie de 110 kV a fost pusa in functiune in anul 1950 pe traseul Cluj-Campia Turzii, in lungime de 34,2 km, cu stalpi de lemn si conductoare Al/Ol, simplu circuit. Pana in 1958 linia a functionat la tensiunea de 60 kV.




La tensiunea de 60 kV • O prima linie a fost pusa in functiune in 1924 pe traseul CTE Floresti-Ploiesti (apartinand societatii “Electrica”) si Ploiesti-Bucuresti (apartinand Uzinelor chimice Bucuresti). Linia in lungime de 81,3 km, pentru dublu circuit (numai unul echipat), cu stalpi metalici cu fundatii pe traverse de lemn a fost construita de firma elvetiana Brown-Boveri.• In mini-sistemul societatii “Electrica”, cuprinzand zece centrale electrice (pentru alimentarea in principal a industriei petroliere din judetele Dambovita, Prahova si Buzau) s-au mai executat o serie de linii electrice de 60 kV, dintre care unele au functionat initial la 25 kV.• in mini-sistemul energetic SETA din centrul Transilvaniei, bazat pe CTE Tarnaveni si CTE Gura Barza, s-au executat urmatoarele linii de 60 kV:• Linia CTE Tarnaveni - Prostea Mare (Medias) - Sibiu (in 1931) cu statii de 60/15 kV in ultimele doua localitati;• Linia CTE Gura Barza - Hanes - Zlatna (in 1936);• Linia Zlatna - Sebes (in 1949);• Linia Sibiu - Marsa (in 1949), prelungita in 1951 si 1952 pana la Victoria si Fagaras.



3.4.6. Organizarea Activitatii Energetice In Zona Prahovei

1883-1884 => Se realizeaza instalatia de iluminat electric a Castelului regal Peles de la Sinaia: in luna august 1884 se pune in functiune prima Centrala

hidroelectrica din Romania pe riul Pelisor; uzina electrica cuprindea 2 turbine Pelton de putere P = 600 CP, cu turatia de 600 rot/min, care actionau 2

generatoare de curent continuu de 100 kW, care produceau energia electrica necesara iluminarii castelului, parcului si a soselei de acces.

1886 => Se definitiveaza instalatia de iluminat electric pentru drumul de acces de la gara Sinaia la castelul Peles, practic “al intregului sistem palatial”.




1897 => Se consemneaza o premiera mondiala, si anume prima forare cu sonde petrolifere actionate cu energie electrica, la sondele din apropierea garii Campina ale Societatii Olandeze Amsterdam: Operatiile de forare au fost conduse de inginerul Ion Savulescu, sursa de energie fiind asigurata printr-un baraj ridicat pe raul Prahove, cu aductiunea apei pe jgheab de lemn la o turbina de 300 CP, care antrena un generator de 200 kW, 500 V; Instalatia de foraj era actionata cu motoare asincrone trifazate, cu inele si rezistente de pornire cu lichid.

1889 => Firma Lahmeyer construieste Centrala termoelectrica de la Doftana: Centrala a fost echipata initial cu o semistabila cu abur Lanz de P = 350 CP si un generator de P = 235 kW la U = 500 V, frecventa de 50 Hz, care asigura alimentarea cu energie electrica a sondelor de petrol din regiune;




1898 =>„Societatea Romana pentru intreprinderi electrice si industriale” realizeaza Centrala hidroelectrica de la Sinaia pe raul Prahova, pusa in functiune in 1899. Dotata initial cu 3 grupuri electrogene de putere P = 250 kW, apoi, prin montarea, in anul 1901, a celui de al 4-lea grup, aceasta unitate energetica a devenit cea mai mare din Romania. Era echipata cu turbine Francis orizontale, fabricate de firma Voith, cu P = 360 CP (printre primele turbine perfectionate de tip Francis din Europa), cu generatoare Lahnmeyer, avand puterea P = 250 kW, tensiunea U = 3000 V, de curent alternativ trifazat cu frecventa = 50 Hz, productia de energie electrica fiind de W 5 GWh/an. Lucrarile hidraulice si constructiile s-au facut dupa proiectul inginerului Elie Radu.

1889 => Incepe constructia primei linii electrice de interconexiune intre doua centrale electrice din Regatul Romaniei: linia de 1/10 kV intre Centrala hidroelectrica de la Sinaia si Centrala termoelectrica Doftana.




Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui actual, zona Brasovului se afla in plina dezvoltare economica in diverse domenii: textile, chimie, metalurgie, constructii de masini, exploatarea si prelucrarea lemnului, ciment si celuloza, pielarie si bineinteles, agricultura si zootehnie.

Industria existenta la sfarsitul secolului trecut folosea la actionarea masinilor fie forta aburului, fie potentialul hidraulic al cursurilor de apa, in Brasov acesta fiind asigurat de canalul Timis, paraul Graft, paraul Tern, valea Racadau. Pe aceste cursuri de apa s-au instalat numeroase mori (in anul 1910 erau inregistrate 16 firme de morarit) existenta lor conducand la unele toponime: Valea Morilor, strada Morii, Dealul Morii.




Primele aplicatii tehnice ale electricitatii au aparut, ca peste tot in lume, de necesitati economice.

Prin iluminarea atelierelor si sectiilor industriale, precum si prin actionarea cu motoare electrice, crestea productivitatea si calitatea produselor realizate. Se

imbunatateau, de asemenea, conditiile de munca, ceea ce avea implicatii asupra productivitatii.

O alta etapa este cea legata de producerea si distributia energiei electrice, generatoarele electrice realizate fiind antrenate de masini cu abur sau de turbine

hidraulice.

Introducerea electricitatii in zona Brasov a avut impact nu numai asupra produselor industriale realizate ci asupra intregului complex de conditii socio-

culturale ale populatiei din zona. Ziarul Gazeta de Transilvania din 1903 comenteaza aceste evenimente.




a) Utilizarea electricitatii in industrie

In analele Kronstadter Adressen Kalender editate din 1920 de “Asociatia Generala a Producatorilor si Distribuitorilor de Energie Elecrica” din Romania este consemnat faptul ca

- in Brasov, in anul 1896, a fost pusa in functiune o centrala electrica, si anume, Centrala de la Fabrica de acid sulfuric si ingrasaminte Zladna – filiala Brasov, situata pe strada Garii nr.70. Era echipata cu doua generatoare de curent continuu de 110 V, avand puterea de 50 kW, respectiv 24 kW, actionate cu o masina de aburi de 100 CP.




a) Utilizarea electricitatii in industrie

Grupurile electrogene s-au montat apoi pe langa alte unitati industriale:1903 – la Fabrica de ciocolata, bomboane si zaharicale “Fratii Stolwerk”;1908 – la Fabrica de postav “Wilhelm Tellman & Co” si la Fabrica de malt din

Darste “Friederich Czeil si fiii”;1914 – la Fabrica de postav si tesaturi la moda “Wilhelm Scherg & Cie SA”;1923 – la Fabrica romana de laminat si tras metale “Farola” si la Fabrica de

pielarie “Fratii Scherg”;1924 - la Intreprinderile Metalurgice “D.Voina SAR”;1927 – la Fabrica de avioane “IAR”;1933 – la Fabrica romana de vagoane si motoare “Astra”;1936 – la Fabrica de parchete si lemnarie “A. Kocsis si fiii SSA’;1938 – la Fabrica metalurgica romana “Metrom”.



3.4.8. Muzeul energeticii din Sinaia

In judetul Prahova in anul 1898 Societatea romana pentru intreprinderi electrice si industriale sustine construirea Centralei Hidroelectrice de la Sinaia, aflata si

astazi in functiune la parametri nominali.

Centrala a fost pusa in functiune in 1899, cu 3 grupuri electrogene de P = 250 kW. In anul 1901 s-a montat cel de al 4-lea grup, fiind la acea vreme, cea mai

mare unitate energetica din Romania. Lucrarile hidraulice si constructiile s-au facut dupa proiectul inginerului Elie Radu (1853-1931).

Odata cu sarbatorirea centenarului Societatii Electrica si a hidrocentralei CHE Sinaia, centrala a fost restaurata. Au participat la restaurare si firmele care au

contribuit si la construirea centralei cu aparatura si instalatii: J.M. VOITH A.G., LAHMEYER A.G., AEG, SIEMENS A.G., SACHSENWERK, ABB Energco LTD.



3.4.8. Muzeul energeticii din Sinaia

In salile hidrocentralei s-a organizat un Muzeu al energeticii din zona Prahovei, compus din trei sectiuni:

• Centrala propriu-zisa, cu echipamente de epoca aflate in functiune,

• Cladirea - monument al arhitecturii industriale,proiectata de inginerul roman Elie Radu,

• O platforma exterioara unde sunt expuse echipamente energetice si aparatura utilizata in perioada 1900 – 2000,

Muzeul prezinta echipamente, documente si fotografii din anii de pionierat si contemporane. Ca un omagiu adus omului si traditiei, in prima sala a muzeului au fost asezate portretele in granit negru ale unor personalitati ale energeticii romanesti care au contribuit la ridicarea si dezvoltarea sectorului energetic al Prahovei: Elie Radu, Cristea Mateescu, Constantin Budeanu, Constantin Dinculescu.

PARTEA 3. INGINERIE SI INGINERI 3.4. Electrificarea i n R om a nia (1882-1992)

Documents

Transcript of PARTEA 3. INGINERIE SI INGINERI 3.4. Electrificarea i n R om a nia (1882-1992)