Parintele Porfirie despre CREDINTA ADEVARATA, PAPALITATEA ERETICA, teoria “toate religiile sunt adevarate” si MINUNILE MINCINOASE ALE DIAVOLULUI

Despre cei de alta confesiune, despre celelalte religii, invataturi eretice si diavol 

Despre papalitate

„O  profesoara  americana  i-a  transmis  unui preot ortodox dorinta papei de a-i invita pe parintele Paisie si parintele Porfirie la Vatican.  Raspunsul amandurora a fost urmatorul:

Nu, nu putem merge, fiindca Biserica Catolica si papa nu sunt pregatiti. Sunt stapaniti de mult egoism. Nu numai ca vor sa ne supuna, ci nu cred ca noi detinem adevarul. Nu e nevoie sa mergem. Mai bine sa ajutam la rezolvarea acestei probleme prin rugaciunile noastre“.[1]

Din cele de mai sus vedem limpede pozitia celor doi parinti:

1) Parintele Porfirie si parintele Paisie spun limpede ca papa este eretic. Şi-a pierdut dreapta credinta datorita egoismului. Viata instrainata de Dumnezeu, care stapaneste in Apus, datorita inrobirii Ortodoxiei Apusene de catre eretici, barbari, franci, a condus la erezie.

Prin urmare se intampla astfel: viata in afara duhului ortodox, morala schimbata, iubirea de putere si egoismul au condus la schimbarea dogmei, adica la erezie. Atunci cand traim o viata potrivnica vietii lui Hristos, construim si dogmele schimbate corespunzatoare,  care „adapostesc” aceasta  viata schimbata.

2) Din raspunsul de mai sus al parintilor se vede de asemenea limpede pozitia prin care nu dialogul cu papa este de folos, ci rugaciunea; fiindca papa nu este pregatit.

- De ce oare nu este pregatit papa?

- Intrucat n-a desfiintat adaugirile eretice din dogma: Filioque, primatul, infailibilitatea papala si multe altele.

Aici cuviosii parinti sunt de acord cu Sfantul Grigorie Palama. Cel calomniat pana astazi de catre papistasi, Sfantul arhiepiscop al Tesalonicului, Grigorie Palama, ne invata ca pentru a se realiza un dialog cu latinii (papistasii), trebuie mai intai ca acestia sa desfiinteze „adaugirea” pe care au facut-o in Simbolul de credinta, adica Filioque.[2]

Asadar cei dori mari parinti contemporani nu indeamna la dialog, fiindca papa nu este inca pregatit.

3) Papa, in opinia celor doi cuviosi parinti, nu crede ca ortodocsii detin adevarul. Şi intr-adevar, de curand aceasta opinie a celor doi s-a adeverit, fiindca papa [Benedict, predecesorul actualului Papa n.n.] a sustinut ca ei, papistasii, sunt adevarata Biserica, iar noi, ortodocsii, avem „lipsuri bisericesti”! Mai pe scurt a spus ca noi avem lipsuri in ceea ce priveste dogmele si va trebui sa ne intoarcem la adevarul deplin, pe care-l detine papalitatea!

In realitate trebuie sa se intample invers, adica papa sa declare dogmele lui eretice si sa se intoarca la ortodoxie.

Parintele Porfirie cunostea foarte bine planurile papalitatii.

„Nu va temeti, spunea, intentia papei a fost inca de la inceput sa supuna Biserica Ortodoxa si sa astepte ziua cand dialogul se va zadarnici. N-o sa se intample nimic bun. De altfel uniatii, acest cal troian, e limpede ca lumina zilei ca sunt interesati ca ortodocsii sa-l recunoasca ca si cap pe papa si nimic mai mult”.

Credinta adevarata este doar cea ortodoxa

Nu exista noi adevaruri

Parintele Porfirie nu accepta teoria ca toate religiile sunt doar „carari” diferite (dupa terminologia New Age ) , care merg spre acelasi Dumnezeu.

„Noi aici, spunea el, avem o religie, suntem crestini [...] insa si dintre noi, crestinii ortodocsi, au trecut unii la ateism [...] Doar religia lui Hristos uneste si toti trebuie sa ne rugam ca ceilalti sa vina la aceasta religie si atunci se va face unirea. Nu prin a crede ca toti suntem la fel, ca toate religiile sunt la fel. Nu sunt la fel. Iubirea adevarata este iubirea lui Hristos”.[3]

Unde sunt oare toti acei instructori ai New Age, care afirma ca toti credem in acelasi Dumnezeu? In opinia parintelui, religia adevarata este doar credinta crestina ortodoxa, iar duhul ortodox este cel adevarat. Celelalte duhuri sunt duhuri ale ratacirii iar invatatorii lor sunt confuzi, caci nu cunosc maretia Dumnezeului Treimic si harazirea noastra, de a deveni „dupa asemanarea” Lui.

Parintele nu accepta celelalte religii ca adevarate. Spunea iarasi cu simplitate:

„Imi dau telefon din toata lumea, sa ma intrebe daca am si eu un duh liber si daca accept celelalte religii. Nu le accept! Oricine mi-ar spune, chiar si un inger daca ar veni sa-mi spuna [...] Nu, ii voi zice, minti, nu esti duh bun, esti duh viclean de vii sa-mi spui acestea. Asa i-as spune eu ingerului. Şi nu l-as crede. Luati-va toate masurile“.[4]

Adevarul ne-a fost revelat. Nu exista noi adevaruri.

„Nu poate oricine sa spuna, afirma parintele Porfirie, ca este trimis al lui Dumnezeu si ca aduce noi adevaruri, care se potrivesc cu lumea de astazi. Adevarurile lui Dumnezeu, asa cum le-a spus de la inceput, acestea sunt, nu exista altele noi…, noi pentru ca lumea a progresat si stiinta si oamenii au ajuns la stele… Daca merge cineva in stele si spune, ca acolo sus exista oameni, si ii vedem, asta nu-mi va schimba mie gandurile [...] voi zice, si acolo sus este Hristos, si acolo este Dumnezeu”.

Credinta care vindeca sufletul omenesc este doar cea ortodoxa

Sufletul omenesc are nevoie de toate cele pe care le ofera Hristos: dumnezeiescul har, entuziasmul, nebunia dumnezeiasca, iubirea dumnezeiasca, iubirea dezinteresata.

Are nevoie de ele dupa cum trupul omenesc are nevoie de hrana materialnica pentru a creste si a se intretine.

Daca omul nu-L urmeaza pe Hristos, moare sufleteste. Din contra, daca-L traieste pe El, sufletul sau prinde viata, intreaga lui fiinta isi implineste harazirea ei: omul devine Dumnezeu dupa har si-i iubeste pe toti, devenind una cu toti. Ortodoxia si doar ea ii face pe toti oamenii una, implinind cererea rugaciunii arhieresti a Domnului.

Despre diavol, care exista si face minuni mincinoase

Diavolul, dupa invatatura parintelui Porfirie, dar si a Bisericii Ortodoxe, exista.

„Religia noastra, spunea cu simplitate parintele, a facut din diavol dogma (de vreme ce Hristos a venit ca sa nimiceasca lucrarile diavolului). Daca zici ca diavolul nu exista, toata dogma noastra se duce de rapa”.[5]

Diavolul nu izbaveste, ci face minuni mincinoase.

„Exista multe lumini, invata parintele Porfirie, pe care le vede omul si ramane uimit, dar una este Lumina adevarata. Celelalte lumini nu fac nimic bun (se refera la luminile celorlalte religii). Acelea se fac prin scamatorie si altele asemenea, pe cand in religia noastra le avem pe toate. Pe toate le gasim la Sfintii nostri. Sunt minuni rele si minuni bune. Unul poate sa faca rugaciune pentru saracii care sufera pentru ca nu au untdelemn, si-si deschide mainile si acestea se umplu cu untdelemn. Un guru poate face altceva, o alta minune, dar nu este de la duhul bun. Fiindca precum am spus, exista si rau. Şi raul are puterea de a-i da omului care crede ceva rau. De aceea si exista diferiti magi, gurusi, fachiri… sunt de la duhul rau“.[6]

Despre Sfanta Cruce si diavolul cel neputincios

Parintele afirma ca cea mai buna arma impotriva diavolului este Sfanta Cruce, iar a doua arma este nesocotirea lui.

„Lasa-l pe acesta, ii spunea unui fiu duhovnicesc (referindu-se la diavol). Nu-i da importanta! Cu cat ii dai mai multa importanta, cu atat se apropie mai mult de tine. Daca vrei sa-l izgonesti, sa-l indepartezi de tine, inceteaza sa-i mai dai importanta. Nesocoteste-l! Doar atata merita. Din clipa cand vei incepe sa-l nesocotesti, va incepe sa dea inapoi, pana cand in cele din urma o va lua la fuga. Nesocotirea este a doua arma impotriva lui, dupa Sfanta Cruce. Pe aceasta n-o poate suferi. Caci este infumurat si crapa de rautate. Dealtfel, aceasta infumurare este pricina pentru care a cazut si a devenit ceea ce este. Da-i ceea ce merita!”[7]

Prin Sfanta Cruce si Sfintele Taine, prin participarea la slujbele Bisericii, lucrarile diavolului lunt zadarnicite. Diavolul este foarte neputincios.

[1] Sot. Lisikatos, „Invataturi duhovnicesti ale Parintelui Porfirie”, Ed. Palimpsiston, Salonic, 2004.

[2] Erezia care invata ca Sfantul Duh purcede „si de la Fiul”.

[3] Porfirie Kavsokalivitul, „Duhul ortodox este cel adevarat”.

[4] Ibidem

[5] Expresie a parintelui pe care o gasim in Ieromonahul Porfirie, „Discutie despre depresie”, Editura sihastriei de maici „Schimbarea la fata a Mantuitorului”, Milesi, 2003.

[6] Porfirie Kavsokalivitul, „Duhul ortodox este cel adevarat”.

[7] An.   Kalliatsos,   „Parintele  Porfirie,   Stravazatorul,  Inaintevazatorul, Tamaduitorul”.

 

(din: Ieromonah Sava Aghioritul,   Vindecarea sufletului in invatatura parintelui Porfirie , Editura Egumenita, 2012)