Paradigme Explicative În Psihologief

4
Paradigme explicative în psihologie Psihanaliza Bazele psihanalizei au fost puse de medicul vienez Sigmund Freud (1856-1939).Teoria psihanalitică nu a apărut ca o reacţie împotriva structuralismului , ci ca urmare a cercetărilor din neurologie şi medicină . Scopul său era de a înţelege şi trata comportamentele anormale . Conceptul crentral al psihanalizei a fost înconştientul . În opinia lui Freud controlul primar al comportamentului nu se face prin raţiune şi procese conştiente, ci prin impulsurile şi tendinţele ascunse în inconştient. Pentru Freud viaţa noastră nu este dominată de conştiinţă ci de forţele care operează în inconştient. Cum ar fi de exemplu impulsurile sexuale inconştiente. Prin teoria psihanalitică Freud a încercat să explice cele mai multe dintre comportamentele umane. El a elaborat un model în care mintea umană este văzută ca un “iceberg”, având cea mai mare parte ascunsă sub suprafaţa apei. Există o parte a minţii de care suntem conştienţi, numită conştient. Dar există şi anumite informaţii car sunt temporar uitate, dar care pot fi aduse uşor în conştiinţă atunci când este necesar: preconştientul. Sub acestea se află stratul profund al inconştientului. În această zonă sunt ascunse conflictele şi traumele acumulate în prima parte a vieţii. Inconştientul este cel care influenţează comportamentul şi emoţiile ,cauzând deseori tulburări severe. Influenţat de activitatea ştiinţifică desfăşurată în laborator, Freud a fost preocupat de înţelegerea şi explicarea fenomenelor. Perioada în care el a elaborat teoria psihanalitică a fost marcată de explicaţiile deterministe, astfel încât demersul său constă în extinderea determinismului la viaţa psihică sub forma cauzalităţii absolute. Bazându-se pe analiza a nenumărate cazuri patologice şi normale Freud afirmă, pentru prima oară în mod categoric, că în viaţa psihică nu există nimic arbitrar, nimic întâmplător şi nedeterminat, astfel încât cele mai nesemnificative gesturi, cuvinte, emoţii au fie o cauză conştientă, fie de cele mai multe ori o cauză inconştientă.

description

Psihologie

Transcript of Paradigme Explicative În Psihologief

Paradigme explicative n psihologie

Psihanaliza Bazele psihanalizei au fost puse de medicul vienez Sigmund Freud (1856-1939).Teoria psihanalitic nu a aprut ca o reacie mpotriva structuralismului , ci ca urmare a cercetrilor din neurologie i medicin . Scopul su era de a nelege i trata comportamentele anormale . Conceptul crentral al psihanalizei a fost ncontientul . n opinia lui Freud controlul primar al comportamentului nu se face prin raiune i procese contiente, ci prin impulsurile i tendinele ascunse n incontient. Pentru Freud viaa noastr nu este dominat de contiin ci de forele care opereaz n incontient. Cum ar fi de exemplu impulsurile sexuale incontiente. Prin teoria psihanalitic Freud a ncercat s explice cele mai multe dintre comportamentele umane. El a elaborat un model n care mintea uman este vzut ca un iceberg, avnd cea mai mare parte ascuns sub suprafaa apei. Exist o parte a minii de care suntem contieni, numit contient. Dar exist i anumite informaii car sunt temporar uitate, dar care pot fi aduse uor n contiin atunci cnd este necesar: precontientul. Sub acestea se afl stratul profund al incontientului. n aceast zon sunt ascunse conflictele i traumele acumulate n prima parte a vieii. Incontientul este cel care influeneaz comportamentul i emoiile ,cauznd deseori tulburri severe. Influenat de activitatea tiinific desfurat n laborator, Freud a fost preocupat de nelegerea i explicarea fenomenelor. Perioada n care el a elaborat teoria psihanalitic a fost marcat de explicaiile deterministe, astfel nct demersul su const n extinderea determinismului la viaa psihic sub forma cauzalitii absolute. Bazndu-se pe analiza a nenumrate cazuri patologice i normale Freud afirm, pentru prima oar n mod categoric, c n viaa psihic nu exist nimic arbitrar, nimic ntmpltor i nedeterminat, astfel nct cele mai nesemnificative gesturi, cuvinte, emoii au fie o cauz contient, fie de cele mai multe ori o cauz incontient. Freud consider personalitatea ca fiind alctuit din trei pri: sinele, eul i supraeul. Sinele conine toate imboldurile luntrice, pulsiunile i instinctele. Sinele este n ntregime egoist, funcionnd pe baza principiului plcerii, de satisfacere imediat a oricrei dorine. Sinele poate reaciona extrem, de exemplu, frustrarea poate degenera n agresivitate. Pe msur ce individul se desprinde de prima perioad a copilriei un astfel de comportament nu mai poate fi acceptat din punct de vedere social, aprnd primele elemente realiste ale sinelui. Acestea funcioneaz pe baza principiului realitii, de satisfacere a solicitrilor sinelui ntr-o manier care s se potriveasc i cu realitatea. Aceast parte a personalitii poart denumirea de eu.

Pe parcursul maturizrii se dezvolt i o a treia parte a personalitii, supraeul. Aceasta indic subiectului ce ar trebui sau nu ar trebui s fac, coninnd toate ideile, datoriile i responsabilitile sociale ale individului. n anumite privine aceast parte a personalitii este la fel de nerealist ca i sinele, deoarece unele exigene sociale sunt foarte greu de realizat. Eul este cel care menine echilibrul ntre realitate i solicitrile supraeului. Au existat mai multe critici ale teoriei psihanalitice. Astfel, teoria poate fi utilizat pentru a explica aproape orice dup consumarea evenimentului, dar este dificil de folosit pentru a prezice ceea ce se va ntmpla. O alt critic se refer la ideea de adevr psihologic n concepia lui Freud, i anume dac unei persoane i se pare adevrat ceva, atunci nu mai conteaz dac acel fapt este veridic. Efectul psihologic asupra individului este acelai. O alt serie de critici au fcut referire la eantionul omogen de subieci utilizat de autor i la faptul c Freud utiliza tehnicile psihanalitice numai la subiecii care erau deja familiarizai cu teoria sa. Din punct de vedere al validitii conceptuale se pune problema testrii tiinifice a ipotezelor derivate din teoria psihanalitic. Problema verificrii obiective i sistematice a conceptelor centrale a fost neglijat mult timp. Freud nsui nu a fost preocupat de intense, terapia de lung durat pentru verificarea ipotezelor psihanalitice. Nu se consider necesar validarea experimental independent. Analitii consider c experienele relatate de pacieni sunt relevante i confirm teoria. L. Silverman (1976, p. 622) face o prezentare a reinerilor n acceptarea datelor clinice ca bazpentru suportul empiric al teoriei psihanalitice: raportrile psihanalitice, de obicei, nu furnizeaz materialului clinic n maniera expus de pacient ci interpretrile fcute de analist; materialul nu este supus unei structuri replicabile, necesare pentru evaluarea procedurii; n colectarea i evaluarea datelor, se minimalizeaz efectul tendinei, al predispoziiei .

II . Psihanaliza Introducere n Psihologie Mielu ZlateSigmund Freud este cel care, fr a descoperi incontientul, l propune ca obiect de cercetare al psihologiei . El introduce conceptul de aparat psihic,elaboreaz o viziune dinamic asupra componentelor acestuia , pune la punct o tehnic de sondare a incontientului, schimb nsi finalitatea psihologiei . Nu dorim doar s descriem i s clasificm fenomele, ci intenionm s le concepem ca pe nite indicii ale unui joc de fore care se desfoar n via psihic , ca manifestri ale unor tendine cu scop i care acioneaz fie n aceeai direcie , fie n direcii opuse . ncercm s eliberm o concepie dimanic cu privire la fenomenele psihice . (Freud, 1990,p.99 ) .

Cteva pagini mai ncolo, Freud susinea : Scopul nostru este acela al tiinei n general :vrem s nelegem fenomenele , s le raportm unele la altele i, n ultim instan , s amplificm pe ct posibil puterea noastr fa de ele . (ibidem , p. 122) nainte de 1920 , aparatul psihic era imaginat de Freud ca dispunnd de trei niveluri supraetajate :incontrientul, precontientul i contientul , rolul esenial revenindu-i incontientului. Topografic, aceste din urm este o anticamer spaioas , pe cnd contiint reprezint o ncpere mai strmt,plasat n fundul ei .Sub raport funcional , incontientul conine pulsiuni ce se comport ca fiinele vii, pe cnd contiina este doar spectatoare , ea observ i permite sau nu satisfacerea pulsiunilor incontientului. Funcia ei se nscrie pe linie negativ , nicidecum pe cea pozitiv . Ea nu are rol n socializarea individului sau n adaptarea lui actual la solicitrile mediului de via , ci doar de a suprima, de a refula,adica de a trimite napoi n incontient acele pulsiuni care ncearc s scoat capul la vedere . Ct privete precontientul, acesta att topografic , ct i funcional este total insignifiant .El este un fel de staie de tranzit, unde tendinele incontientului i ale contiinei vin i poposesc temporar nainte de a trece n structurile opuse fiecreia dintre ele .Incontientul este sediul instinctelor sexuale nscrise chiar n structura biologic ,somatic a organismului . Ele sunt cele care fierb,care clocotesc, ele sunt cele a cror singur raiune de a exista este descrcarea i consumarea lor adecvat , reducerea tensiunii, procurarea plcerii . Cum ns aceast descrcare nu se face oricnd i oricum, ci n conformitate cu anumite reguli si norme de convieuire , de comportare