8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 1/23

PRELEGERILE VII & VIII

PARADIGME DE CERCETARE A LIMBAJULUI NATURAL (II)PARADIGMA FUNCŢIONALĂ

Cele două tradiţii de cercetare pe care le-am înf ăţişat în prelegerileanterioare nu iau în considerare funcţia de comunicare a limbii – aspectfundamental, recunoscut de către toţi lingviştii.

În ultimele decenii ale secolului trecut a început să se impună o altă

perspectivă, o altă „paradigmă de cercetare”, care are ca premisă de bază tocmai faptul că limbajul natural – în totalitatea sa – există în virtuteautilizării pentru anumite scopuri comunicaţionale. Această perspectivă estecunoscută sub numele de „paradigma funcţională”. În cadrul ei au fost propuse alte modele ale limbajului,şi anume „gramaticile funcţionale” (♠).

Precizare : De fapt, abordarea „funcţionalistă” a limbii are o lungă tradiţieeuropeană reprezentată prin Şcoala de la Praga,Şcoala de la Copenhaga,Şcoala de la Londra.De asemenea, funcţionalismul se regăseşte în tradiţia cercetăriiantropologice americane1, precum şi în lucr ările de orientare etnografică datorate lui Dell Hymes2 - care, de altfel a introdus conceptul fundamentalde „competenţă comunicaţională”.

De consultat Maria Manoliu Manea, Structuralismul lingvistic , Bucure şti, Editura Didactică şi Pedagogică , 1973, pp. 26-29 ( Ş coala de la Praga ); pp. 29-31 ( Ş coala func ţ ional ă ) pp. 35-42; ( Ş coala de la Copenhaga ); pp. 43-45 ( Ş coala londonez ă ).

1 Edward Sapir,Language; an introduction to the study of speech, New York, Harcourt,Brace, 1921.2 Dell Hymes,On communicative competence in J.B. Pride and J. Holmes (eds.).Sociolinguistics: 269 - 293, Harmondsworth, Penguin, 1972.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 2/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

41

În lingvistica descriptivă funcţională există două direcţii: orientareaeuropeană (reprezentată prin M.A.K. Halliday(♣), E. Coşeriu(♥), Simon C.Dik(♦)) şi orientarea americană (Talmy Givon(■)).

În ultimii ani, au apărut abordări funcţionale care integrează semanticacognitivă şi s-a dezvoltat lingvistica funcţională cognitivă.

Deşi nu este perfect unitar ă, gramatica funcţională în actualul ei stadiude dezvoltare prezintă anumite caracteristici care îi confer ă o identitate proprie3.

În ipostaza demod de prezentare a organiz ă rii limbii (model allimbajului), gramatica funcţională este un model în sensul strict altermenului, caşi gramatica formală; ea reprezintă un construct alcătuit pe baza presupoziţiilor privitoare la organizareaşi funcţionarea limbajuluiuman (vezi pentru detaliiPrelegerile IX & X).

Ob ie c t u l l i ng vi s t ic i i este, caşi în tradiţia de cercetarestructurală, numai limba - aspectul constant al limbajului natural,organizarea internă sistematică, specifică, inerentă a lui.

Mater ia lul propus pentru invest igare , r iguros s tabi l i t ,este expresia lingvistică , concepută ca produs concret al sistemului (i.e. allimbii).

O p e r aţ i i l e n e c e s a r e d e s c r i e r i i ş i e x p l i că r i imaterialului supus cercetării (i.e. determinarea, delimitareaşi identificareaexpresiilor lingvistice) sunt precizateşi aplicate cu ajutorul unor concepteoperaţionale în parte comune cu celelalte modele, definite însă într-un mod propriu.

Metoda de cercetare este consecventă cu presupoziţiilereferitoare la organizarea limbii: după cum vom vedea, demersul modeluluifuncţional nu este analitic (ca în cazul modelului tradiţional şi a celuistructural clasic), ci holistic (de acelaşi fel cu cel din modelul formalgenerativ).

3 Diversele orientări se constituie, de regulă, ca replică la modelul generativ chomskyan. Deexemplu, Talmy Givon arată că baza conceptuală a gramaticii funcţionale poate fi înf ăţişată în paralel cea a gramaticii formale, luând în considerare problemele fundamentale alelimbajului : (1) structur ă şi funcţie ; (2) limbajşi cunoaştere ; (3) formalizarea ; (4)empirismul bazei de date ; (5) dezvoltare, schimbareşi evoluţie în limbaj ; (6) contextulsocialşi cultural (cf. Givon, 1984, pp. 7-9).

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 3/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

42

Spre deosebire de gramatica formală, gramatica funcţională prezintă însă un caracter preponderent eclectic.

Eclectismul c o n s t ă în faptul că modelul funcţional al limbiicombină, prelucrează şi integrează anumite concepte operaţionale şi principii de organizare preluate din diverse surse: gramatica tradiţională,gramatica formală, teoria cazurilor, teoria prototipului, semantica psihologică, semantica cognitivă, teoria comunicaţiei, pragmatică.

Eclectismul modelului p r o v i n e din modul în care esteconceptualizată limba, aşadar dinteoria asupra organizării şi func ţ ionăriilimbajului uman: perspectiva funcţională ia în considerare atât toate cele treirelaţii recunoscute de modelul tradiţional (i.e. relaţia dintre expresialingvistică şi referent, relaţia dintre expresia lingvistică şi reprezentareamentală structurată (conceptul)şi relaţia dintre referentşi concept), câtşi premisa de bază a modelului formal,şi anume aceea că limba este unansamblu sistematic de semne.

Totuşi, este important să observăm că perspectiva funcţională seraportează diferit la perspectiva tradiţională asupra limbajului natural, precumşi la perspectiva formală. Atât cele trei relaţii care constituie bazagramaticii tradiţionale, câtşi modalitatea de organizare sistematică a limbii,

susţinută de gramatica formală, sunt reconsiderate.Aşadar, se cuvine să ne referim în primul rând la gramatica

funcţională, înţeleasă ca mod de organizare a limbii . La modelul func ţ ional (i.e. gramatica2 = modul de prezentare a organizării limbii) nevom referi în prelegerile următoare (veziPrelegerile IX & X).

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 4/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

43

Paradigma de cercetare funcţională

1. Presupoziţiile asupra organizării şi funcţionării limbii

Ceea ce diferenţiază fundamental paradigma de cercetare funcţională de celelalte tradiţii de cercetare este evidenţierea funcţiei de comunicare alimbajului uman:limba nu există în sineşi pentru sine, ea este f o l o s i tă îninteracţiunea socială dintre fiinţele umane.

De reţinut !

Trebuie subliniat că, în stadiul actual de dezvoltare aştiinţelor, accepţiuneaconceptului operaţional de „comunicare” nu se restrânge la transmiterea / primirea de informaţii factuale. Comunicarea interumană prin limbaj naturaleste privită ca un tipar dinamic de activităţi prin care vorbitorii producanumite modificări în setul de cunoaşteri, credinţe, (pre)concepţii,sentimente etc. care constituie „conţinutul de gândire” al fiecărui individ.Acest „repertoriu” pe care o fiinţă umană îl posedă într-un anumit momental existenţei sale, este numit în mod curentinforma ţ ie pragmatică .

În acest context, setul de ipoteze privitoare la mecanismul limbii caredescriu paradigma de cercetare funcţională pot fi prezentate după cumurmează:

(a 3 ) O r g a n i z a r e a limbii este dependentă de utilizarea ei.

Limba este structurată pe baza regulilor, principiilorşi strategiilor care

guvernează folosirea ei „naturală” de către fiinţa umană.(b3 ) Corelatul psihologic al limbajului natural estecompeten ţ a

comunica ţ ional ă , i.e. abilitatea de a desf ăşura interacţiune socială prinintermediul limbajului (în accepţia folosită de Hymes (1972)).

Vorbitorul posedă nu numai capacitatea de a forma reprezentări mentalestructurate („competenţă conceptuală”) şi abilitatea de a construişi de a

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 5/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

44

interpreta expresiile lingvistice („competenţă lingvistică”), ci şi capacitateade a folosi aceste expresii în mod adecvatşi eficient în raport cu convenţiileinteracţiunii verbale ale unei anumite comunităţi.

(c3 ) A c h i z iţ ionarea l imbii materne se produce prininteracţiune comunicaţională.

Deoarece în tradiţia de cercetare funcţională, limba nu este separată decontextul său de folosire, „învăţarea limbajului natural” poate fi explicată prin acţiunea mutuală dintre copilul în creştere şi cadrul său de dezvoltare.În paradigma funcţională nu se exclude intervenţia factorilor genetici. Seconsider ă însă că factorii genetici sunt r ăspunzători doar de acele principiide funcţionare a proceselor mentale care nu pot fi explicate prininteracţiunea comunicaţională.

(d 3 ) Ca şi celelalte tradiţii de cercetare, perspectiva funcţională recunoaşteexistenţa u n i v e r s a l i i l o r l i n g v i s t i c e .

În paradigma funcţională însă se pune accentul peîn ţ elegerea propriet ăţ ilorcomune ale limbilor naturale în termenii factorilor externi care determină

natura lor şi pe stabilirea tipologiei limbilor .Această concepţie – potrivit căreia limba nu este considerată un

intermediar pentru înţelegerea şi descrierea Realităţii (ca în modelultradiţional)şi nici un sistem autonom (ca în cel formal), ci un instrument deinteracţiune socială – impune anumite diferenţe faţă de modelele anterioare.

Cu alte cuvinte, descrierea limbii ca instrument utilizat pentru realizareaacţiunii mutuale dintre indivizii unei colectivităţi presupune cu necesitateluarea în considerare a unor aspecte ignorate programat de celelalte modele.• Primul aspect adus în prim-plan este legat de factorul uman, înipostaza sa de „utilizator de limbaj”. În contextulştiinţific actual, o descriere

riguroasă a mecanismului limbii nu poate da seama de factorul uman decât prin realizarea unuimodel al acestuia în calitatea sa deutilizator de limbaj (veziinfra, 2.1).• Al doilea aspect priveşte relaţia de utilizare (folosire) a limbajuluinatural de către fiinţa umană (veziinfra, 2.2).• Modelarea utilizatorului de limbaj implică evaluarea rolului(funcţiei) limbii, fapt care are drept consecinţă reconsiderarea dihotomiilorfundamentale instituite de modelul formalşi preluate de cel funcţional: a

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 6/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

45

dihotomieicompeten ţă vs. performan ţă (vezi infra, 3.1) şi a dihotomieilimbă vs.vorbire (veziinfra, 3.2).• Pe de altă parte, recunoaşterea relaţiei de utilizare impunereintegrarea limbii în triada clasică (Limbă – Gândire – Realitate), dar presupune, în acelaşi timp, reconsiderarea modului de manifestareşi aimportanţei în modelarea limbajului a relaţiilor stipulate de modelultradiţional (relaţia de adevăr, relaţia de exprimare, relaţia de desemnare(veziinfra, 4).• Relaţia de exprimare – considerată mai importantă decât cea de

desemnare –, este concepută şi descrisă într-un cadru teoretic diferit – alrealismului experien ţ ialist (veziPrelegerile XI & XII).• Reevaluarea acestor relaţii are consecinţe profunde atât în planteoretic, câtşi metodologic: ea antrenează modificări în modalitatea dedefinire a conceptelor operaţionale (categoriişi funcţii), în prezentareamodului de organizare a limbii,şi ca urmare firească, şi în demersuldescriptivşi explicativ al cercetării (veziPrelegerile IX & X).

2. Utilizatorul de limbajşi relaţia utilizare

Aşa cum am menţionat, introducerea factorului umanşi noua

modalitate de abordare a relaţiei de exprimare constituie două diferenţefundamentale faţă de celelalte modele, deoarece ele impun o serie demodificări majore în modul de descriereşi de explicare a fenomenelorlingvistice.

2.1. Modelul utilizatorului de limbaj. Spre deosebire degramatica tradiţională şi de cea formală, modelul funcţional are în vedere

fiin ţ a uman ă .Evitarea introducerii acestui aspect al limbajului natural în gramatica

tradiţională şi în cea formală este legată de multitudinea factorilor pe care îiimplică natura fizică, socială şi psihologică a fiinţei umane, factori care nu pot fi delimitaţi unitarşi riguros nici în contextul paradigmei tradiţionale (încare fenomenele lingvistice sunt doar căi de rezolvare a problemelorontologieişi eventual ale gnoseologiei)şi nici în cel al tradiţiei de cercetareformală (în care lingvistica este autonomă, delimitată de toate celelalteştiinţe).

Impasul modelelor anterioare este depăşit de perspectiva funcţională prin integrarea rezultatelor cercetărilor efectuate în diferite domenii(biologie, filozofie, antropologieşi psihologie) cercetări bazate pe teorii

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 7/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

46

ştiinţifice moderne, teorii prin care se descriuşi se explică (din perspectivespecifice fiecărui domeniu în parte) “abilităţile “ fiinţei umane, naturalimbajuluişi rolul său4 .

N.B. În acest mod, lingvistica nu mai este oştiinţă complet izolată, închisă în sine şi perfect delimitată (ca în perspectiva formală), ci este integrată într-un cadru larg, alştiinţelor care cercetează - în scopuri diferite -limbajul uman, precum biologia, antropologia, filozofia, sociologiaşi psihologia.

Caracterul deştiinţă de sine stătătoare rezidă numai din faptul că, pentrulingvistică, limbajul nu este un obiect de studiu colateral. În perspectivafuncţională, lingvistica esteştiinţa structurii şi funcţionării limbajuluiuman ca fenomen socio-cultural, ca expresieşi instrument.

Corelând cercetările din diferite domenii, lingvistica trebuie să ţină seama de natura fizică, socială şi psihică a fiinţei umane.

Natura fizică a fiinţelor umane este legată de statutul de organismevii care există şi acţionează în împrejur ări naturale extrem de complexe, faţă

de care trebuie să se adapteze. Acest aspect al naturii fiinţei umane esteobiectul biologiei moderne, unde funcţiile organismului sunt descrise castrategii sau sub-strategii prin care oamenii se adaptează la imperativeleîmprejur ărilorşi astfel, îşi asigur ă supravieţuirea.

În biologia modernă limbajul uman reprezint ă una dintre sub- strategiile de adaptare a organismelor umane la condi ţ iile de existen ţă.

În acelaşi timp, existenţa fiinţelor omeneşti se desf ăşoar ă nu izolat, ciîn colectivităţi aflate la confluenţa unor factori diver şi, care alcătuiesc aşanumitul „context socio-cultural”. Natura socială a fiinţei umane impunecercetarea problemelor privitoare la colectivitatea umană şi luarea înconsiderare a existenţei unei „matrice” a structurii socialeşi ale perspectiveiasupra lumii, matrice specifică unei anumite colectivităţi determinate. Acestaspect este cercetat de antropologia contemporană.

4 Talmy Givon remarcă interesul acordat limbajului într-o serie deştiinţe contemporaneşisubliniază, în acelaşi timp, convergenţa dintre concepţia funcţională asupra limbajuluişidirecţia cercetării din alte domenii (cf Givon, I, 1984, pp. 1-3).

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 8/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

47

În cadrul antropologiei, limbajul uman se subsumează matricei sociale, eviden ţ iând anumite constante sau variabile ale grupurilor umane.

Al treilea aspect al naturii fiinţei umane, cel psihologic, este, defapt, relaţionat cu celelalte două, alcătuind împreună un întregmultidimensional şi multifuncţional, numit în ştiinţa contemporană comportamentul uman individual , obiectul de cercetare al psihologieicontemporane. Comportamentul uman presupune în primul rândinten ţ ionalitate5, adică facultatea de a reprezenta lumea într-un anume fel .Importanţa primordială a intenţionalităţii confer ă dimensiunii psihologicerolul central în cadrul comportamentului uman.

În psihologieşi în semantica dezvoltată în ultimii ani, la confluenţadintre semantica psihologică, semantica logico-lingvistică şi semanticacomputaţională, se consider ă că funcţionarea cognitivă constă în a acţiona pe baza reprezentărilor mentale care au o caracteristică specială: suntsimboluri, ceea ce înseamnă că sunt susceptibile de interpretare.

Obiectivul psihologiei cognitive este acela de a construi modelelereprezentărilor mentale ale indivizilor, modele capabile să dea seama deintenţionalitateşi de alte comportamente careţin de inteligenţă.

Bazându-se pe teoria conform căreia percepţiile şi conceptele,

împrejur ările şi organismul, cu alte cuvinte, Lumea (Realitatea)şi Gândireaau o natur ă interactivă, dependentă mutual, psihologia şi ştiin ţ ele cognitiveconsider ă că limbajul uman este o cale de acces pentru în ţ elegereadescrierea şi explicarea modelelor reprezent ărilor mentale.

Această înlesnire oferită de limbajul natural în procesul de cercetarespecific domeniului psihologiei este posibilă în virtutea rezultatelor obţinute prin modelarea sa din perspectiva formală, modelare în urma căreia s-ademonstrat că limba operează cu un sistem simbolic în mod particular bogat, şi furnizează date observabile care pot fi ulterior analizate într-omanier ă controlată şi printr-o metodologie coerentă şi, eventual,experimentală.

Datele furnizate de diferiteştiinţe contemporane permit stabilirea înmod explicitşi riguros a „profilului” simplificat al utilizatorului de limbajcu alte cuvinte, fac posibilă „modelarea lui”.

5 cf. John Searle,,Speech acts: An essay in the philosophy of language, Cambridge,Cambridge University Press, 1969.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 9/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

48

În construireamodelului utilizatorului de limbaj se iau în consideraţiedouă aspecte: modul în care se succed „vorbirea”şi „adresarea” în procesulde comunicare şi posibilitatea înţelegerii şi a influenţării informa ţ iei pragmatice a partenerilor la comunicare prin intermediul expresiilorlingvistice.

În relaţia dintre Limbă şi utilizator sunt antrenate o serie de proprietăţi – atribute tipic umane – care interacţionează, fiecaredintre ele producând unoutput care poate fi esenţial pentruinput -ul celorlalte6 (cf. Dik, 1989 : 1-2) :1. capacitate epistemic ă: utilizatorul de limbaj este capabil să construiască, să menţină şi să exploateze o bază organizată de cunoştinţe; el poate să extragă cunoştinţe din expresii lingvistice, să le stocheze în formeadecvateşi să le reutilizeze în interpretarea expresiilor lingvistice;2. capacitate logic ă: bazându-se pe anumite informaţii (cunoştinţe),utilizatorul de limbaj este capabil să infereze alte informaţii (cunoştinţe) prinintermediul regulilor de raţionare care au la bază atât logica deductivă, cât şicea probabilistică (veziPrelegerile XI & XII);3. capacitate lingvistic ă: utilizatorul de limbaj este capabil să producă şi să interpreteze corect expresii lingvistice complexeşi variate, într-unmare număr de situaţii comunicaţionale;4. capacitate perceptual ă: utilizatorul de limbaj este capabil să

perceapă contextul în care se află, să inducă din percepţiile sale cunoştinţenoi şi să folosească cunoaşterea achiziţionată pe cale perceptuală atât în producerea, câtşi în interpretarea expresiilor lingvistice;5. capacitate social ă: utilizatorul de limbajştie să selecţioneze şi să folosească expresiile lingvistice, pentru a-şi atinge anumite scopuricomunicaţionale proprii în raport cu un potenţial partener de comunicare.

2.2. Relaţia de utilizare. Conceperea limbii ca instrumentimplică ideea folosirii limbajului natural de către fiinţa umană. Astfel,modelul funcţional trebuie să dea seama de o relaţie ignorată nu numai demodelul formal, darşi de cel tradiţional, şi anume relaţia care priveşte

raportul dintre limbă şi utilizatorul său, adică relaţia de utilizare (folosire).Uzajul presupune în mod natural scop, astfel că o primă consecinţă aintroducerii relaţiei menţionate este (re)considerarearolului limbajuluinatural în existenţa omului:

6 Dik, Simon C.,The Theory of Functional Grammar. Part I: The Structure of theClause, Floris Publications, Dordreht, - Holland / Providence RI –USA, 1989, pp.1-2.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 10/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

49

• raportarea la contextul naturalşi social;• posibilitatea înţelegeriişi a achiziţionării cunoştinţelor ;• crearea unui „repertoriu de informaţii” (altfel spus, totalitateacunoştinţelor, credinţelor, (pre)judecăţilor şi sentimentelor unui individ)şicapacitatea modificării acestui stoc de cunoştinţe.

De reţinut !

Celelalte modele recunosc în mod explicit sau implicit că principalulrol al limbii este cel de a asigura comunicarea interumană. În tradiţia decercetare funcţională, în care asumpţia fundamentală este că fiinţa umană înzestrată cu gândireşi mobilitate fizică există şi acţionează într-o lume (uncontext fizic, socialşi cultural) faţă de care „ia act” într-un anume fel,comunicarea prin limbaj natural este o modalitate de acţiune mutuală alocutorilor, o interacţiune verbală.

Scopul acestei interacţiuni este acela de a produce anumitemodificări în modul de percepereşi reprezentare a lumii, în sistemul derelaţii inter-umaneşi în capacitatea fiinţelor omeneşti de a produce sau arecepta „texte”.

Definirea comunicării lingvistice interumane ca interacţiune verbală implică reconsiderarea rolului primordial al limbajului natural: principala func ţ ie a limbii este func ţ ia de stabilire a interac ţ iunii verbale.

Observaţie: Din acest punct de vedere, gramatica funcţională poate fiîncorporată în teoria interacţiunii verbale integrându-se direcţiei deevoluţie a lingvisticii din ultimele decenii în care se observă o deplasare ainteresului de la abordarea formală a limbii către concepţiile pragmatice.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 11/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

50

3. Reconsiderarea dihotomiilor fundamentale ale modeluluiformal

3.1. Competenţă vs. performanţă. Conceperea unui modeladecvatşi operaţional al utilizatorului de limbaj este o problemă extrem decomplexă care presupune remodelarea continuă a unor componente alelimbii naturaleşi realizarea unor relaţii între ele, precumşi stabilirea unorstrategii pentru aproximarea performan ţ ei utilizatorului de limbaj.

Introducerea „modelului utilizatorului de limbaj”şi a relaţiei deutilizare modifică, în consecinţă, modul de abordare a dihotomieicompeten ţă vs. performan ţă.

Din perspectivă funcţională se afirmă că una dintre coordonatelemodelului „utilizatorului limbii naturale”şi anume, capacitatea salingvistică, nu conţine doar abilitatea de a construişi a i n t e rp re t aexpresiile lingvistice („competenţa gramaticală”, definită de NoamChomsky), cişi abilitatea de a f o l o s i expresiile lingvistice într-un mod propriuşi eficient în raport cu condiţiile interacţiunii verbale care predomină într-o comunitate lingvistică, adică abilitatea de a transporta interacţiuneasocială prin intermediul limbii. Această abilitate de utilizare a expresiilor bine formate din punct de vedere gramatical cu bune rezultatecomunicaţionale reprezintă competen ţ a comunica ţ ional ă şi cuprinde, după cum se poate observa,competen ţ a gramatical ă .

Gramatica funcţională operează o distincţie clar ă între ceea ce fac participanţii la comunicare ( performan ţă) şi cunoştinţele şi abilităţile învirtutea cărora ei sunt capabili să acţioneze într-un anume fel (competen ţă).

Se vorbeşte astfel de două concepte perfect corelateşi care nu pot fistudiate separat:competen ţ a, dată de cunoştinţele primite într-o anumită activitateşi performan ţ a, care reprezintă manifestarea acestor cunoştinţe înactivitate.

O astfel de perspectivă nu este interesată de competen ţă atâta timp cât

ea spune prea puţin, sau nu spune nimic în legătur ă cu performan ţ a.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 12/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

51

3.2. Limbă vs. vorbire. Noul aspect luat în considerare de perspectiva funcţională afectează şi dihotomialimbă vs.vorbire.

Ca şi formalismul, funcţionalismul asumă că limba se caracterizează prin organizare internă, inerentă, specifică. În tradiţia de cercetarefuncţională se consider ă însă că această organizare nu este autonomă: eaeste dependentă pe de o parte, de structurarea sistemului conceptual al participanţilor la interacţiunea verbală, iar pe de altă parte, de condiţiile deutilizare oferite de contextul natural.

Definită ca o funcţie de stabilireşi realizare a interacţiunii verbale„funcţia de comunicare” este de fapt, un ansamblu de func ţ iiinterrela ţ ionate care vizează modificarea informa ţ iei pragmatice a partenerilor la comunicare7.

Acest ansamblu este alcătuit din trei componentedenumite de cătr e Halliday: func ţ ia idea ţ ional ă , func ţ ia interpersonal ă şi func ţ ia textual ă 8.

Altfel spus, postularea unei relaţii între limbajul naturalşi un utilizatorînzestrat cu anumite proprietăţi ca cele definite în secţiunea 2.1. impunerecunoaşterea anumitor funcţii ale limbii care pot fi corelate cu prpprietăţile(capacităţile) specifice fiinţei umane: func ţ ia idea ţ ional ă corespundecapacităţilor epistemice şi logice, func ţ ia interpersonal ă corespunde

capacităţii perceptuale şi celei sociale, iar func ţ ia textual ă – capacităţiilingvistice. (vezi supra, 2.1.)a) Func ţ ia idea ţ ional ă serveşte la structurarea experienţei şi determină

modul în care vorbitorii îşi „reprezintă” lumea. Prin funcţia ideaţională se reflectă experienţa vorbitorului asupra lumii reale, experienţă careincludeşi „datele înnăscute”şi „conştiinţa” utilizatorului limbajului.

b) Func ţ ia interpersonal ă asigur ă menţinerea relaţiilor sociale. Prinintermediul ei se exprimă „rolurile sociale” în care se includşi rolurilede comunicare (emiţător / receptor al unei aser ţiuni, al unei al uneiîntrebări sau al unui r ăspuns).

c) Legătura dintre tr ăsăturile specifice limbiişi circumstanţele situaţionale

în care ea este folosită este asigurată de func ţ ia textual ă. Această funcţieeste r ăspunzătoare pe de o parte, de capacitatea vorbitorului de aconstrui texte sau por ţiuni de discurs relevante din punct de vedere

7 Ceea ce înseamnă întregul „conţinut de gândire” al unui individ într-un anumit moment:cunoştinţe, credinţe, (pre)concepţii, sentimente etc.8 MAK Halliday, Language structure and language function, in Lyons, John, (ed.),1972,New Horizons in Linguistics, Middlessex, England, p. 143

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 13/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

52

situaţional, iar pe de altă parte, de abilitatea receptorului de a distinge untext dintr-un ansamblu întâmplător de enunţuri.

În raport cu aceste trei componente ale funcţiei ei principale, limba este concepută ca:a) un mijloc de reprezentare a tiparelor (configuraţiilor) experienţei; b) un eveniment interactiv, o formă de schimb de tipul „oferteşi

servicii”, sau, purşi simplu, de schimb de informaţii;c) un mijloc de constituire a mesajelor în raport de scopulcomunicaţional.

În concluzie în gramatica funcţională limba este un instrument judecat în termenii c o n d iţ iilor în care este utilizatşi a i scopur i lor pentru care este folosit.

Relaţionată cu utilizatorul de limbajşi cu lumea înconjur ătoare(contextul de folosire), limba (concepută în acelaşi mod ca în gramaticaformală, ca un ansamblu de sisteme relaţionate unele cu altele) esteipostaziată ca o parte a unui întreg.

În calitatea sa de parte, limba îndeplineşte anumite „roluri” înmecanismul care permite funcţionarea întregului (adică a limbajului natural

în totalitatea sa).Pentru acest tip de gramatică esenţa limbii constă în funcţionarea ei proprieşi eficientă în interacţiunea verbală.

Astfel se poate spune că abordarea funcţională nu este interesată delimbă (fr. langue) decât în măsura în care limba poate explicavorbirea (fr. parole).

4. Reintegrarea limbii în triada tradiţională

O modalitate de abordare a relaţiei de folosireşi a funcţiilor limbiicare decurg din ea, ca aceea prezentată mai sus, presupune întâi de toate, o

reintegrare a obiectului lingvisticii în triada Limbă – Gândire – Realitate,şica urmare, o recunoaştere a relaţiilor de desemnare, de exprimareşi deadevăr.

În acelaşi timp însă, integrarea fiinţei umane în calitatea sa deutilizator al limbajului în prezentarea mecanismului limbii impune oreconsiderare a raporturilor stabilite în triada tradiţională, în contextulşi subincidenţa naturii complexe a factorului uman.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 14/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

53

Relaţiile corespunzătoare raporturilor dintre Limbă, Gândire şiRealitate prezintă în modelul funcţional aceleaşi caracteristici caşi în celtradiţional: întreconcept şi referent există o relaţie directă, convenţională şinecesar ă; între expresia lingvistică şi concept relaţia este directă şiconvenţională; întreexpresia lingvistică şi referent există o relaţie indirectă (veziPrelegerile I & II).

În condiţiile stipulării relaţiei de folosire, cele trei relaţii careconstituie baza modelului aristotelic sunt reevaluate din mai multe perspective: din punctul de vedere al importanţei lor, din acela al unităţilor prin care se realizează, din punctul de vedere al focalizării unor caracteristiciale lor etc.

Relaţia de adevăr. Relaţia dintre conceptşi referent constituiesuportul celorlalte relaţii recunoscute de gramatica funcţională (inclusiv arelaţiei de folosire), în acelaşi mod caşi în celelalte modele.

Mai precis, asumpţiile filozofice privitoare la Realitateşi cunoaştereaei sunt comune tuturor tipurilor de gramatică: lumea reală există, omul posedă o cunoaştere stabilă a ei, există o noţiune validă de adevăr bazată pecoerenţă internă.

Totuşi între cele trei modele există o diferenţă fundamentală. Primeledouă (i.e. modelul tradiţional şi modelul formal) asumă că existenţa este

independentă de credinţe, cunoaşteri, moduri de înţelegere,şi de orice altaspect al capacităţii cognitive umane: nici un fapt adevărat nu depinde decredinţa omului asupra lui, de cunoaşterea lui, de conceptualizarea lui sau dealt as pect cognitiv (aşa-numita „asumpţie a independenţei” cf. Lakoff:1987)9.

Baza celui de-al treilea model (i.e. funcţional) este teoria epistemică potrivit căreia lumea şi gândirea au o natur ă interactivă, se află într-odependenţă mutuală. Adevărul depinde deîn ţ elegere, care presupune o bază de experien ţ e ce se constituie pe mai multe căi:

prin acţiunea mutuală a fiinţelor umane (activităţi de diverse feluriîntre careşi comunicarea interpersonală)

prin conştiinţa propriei identităţi individuale prin contactul natural cu mediul cultural în care omul tr ăieşte (i.e.ritualuri, mituri, religie, experienţă estetică, context politic).

9 “Existence and fact are independent of belief, knowledge, perception, modes ofunderstanding, and every other aspect on human cognitive capacities. No true fact candepend upon people’s believing it, on their knowledge of it, on their conceptualisation of it,or on any other aspect of cognition.” (George Lakoff,Women, Fire and DangerousThings, Chicago, University of Chicago Press, 1987, p.164).

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 15/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

54

Setul de experienţe se configurează, de asemenea,şi prin interacţiuneaomului cu împrejur ările fizice din lumea „reală”. Aşadar, putem afirma că şiîn ţ elegerea depinde de adevăr . După cum vom vedea, la rândul eiîn ţ elegerea stă la baza constituirii reprezentărilor mentale structurate, adică,în termenii realismului experienţialist, a semnifica ţ iei10 (vezi PrelegerileXI & XII).

Relaţia de exprimare. Relaţia dintre expresia lingvistică şi concepteste de altfelşi cea mai importantă în modelul funcţional; ea subordonează relaţia de desemnare care trece pe plan secund.

Aşa cum am ar ătat, natura şi modul de organizareale limbii suntrelaţionate cu necesităţile socialeşi personale ale vorbitorilor: limba este uninstrument de interacţiune umană, şi în acest sens este privită în raport cucondiţiile în care este folosită şi cu scopurile pentru care este utilizată.

De reţinut !

Din perspectivă funcţională, preocupările referitoare la fenomenelelingvistice se circumscriu, în fapt, în domeniulsemioticii – „ştiinţagenerală a semnelor”.

De asemenea, gramatica funcţional - cognitivă se integrează şi îndomeniulştiin ţ elor cognitive : natura şi modul de organizare a limbiisuntdependente de capacităţile utilizatorului de limbaj, i.e. structurile lingvisticesunt considerate universale în virtutea naturii lor dereflexe ale realităţiimentale.

Acest aspect apropie modelul funcţional de cel formal. Diferenţaconstă însă în faptul că în tradiţia de cercetare funcţională structurilelingvistice suntşi explicate prin proceseleşi operaţiile cognitive.

Să ne amintim !Roman Jakobson(◙) a propus o schemă a factorilor esenţiali ai comunicării pe baza cărora se pot stabili funcţiilor limbii.

10 Din acest punct de vedere se poate spune că strategia realismului experienţalist constă în acaracterizaîn ţ elegerea în termenii semnificaţiei, adevărul în termenii înţelegerii,cunoa şterea în termenii adevărului şi înţelegeriişi obiectivitatea în termenii modului în care înţelegem(cf. Lakoff.,op. cit ., p. 267).

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 16/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

55

De consultat Roman Jakobson,Func ţ iile limbii , în Crestoma ţ ie de lingvistic ă general ă , edi ţ ieîngrijit ă de acad. Ion Coteanu, Bucure şti, Editura Funda ţ iei „România de mâine”,1998, pp. 50-57.

(♠) Wikipedia, the free encyclopedia Functional grammar is the name given to any of a range offunctionally- based approaches to the scientific study of language, such as thegrammar model developed bySimon Dik or Michael Halliday's Systemic functionalgrammar ; another important figure in recent linguistic functionalism isThomas Givón.

Dik characterises functional grammar as follows:

In the functional paradigm a language is in the first place conceptualized asan instrument of social interaction among human beings, used with theintention of establishing communicative relationships. Within this paradigmone attempts to reveal the instrumentality of language with respect to what people do and achieve with it in social interaction. A natural language, inother words, is seen as an integrated part of thecommunicative competence of the natural language user.

Because of its emphasis on usage,communicative function, and the socialcontext of language, functional grammar differs significantly from otherlinguistic theories which stress purelyformal approaches to grammar, forinstance Chomskyangenerative grammar . Functional grammar is stronglyassociated with the school oflinguistic typology that takes its lead from thework ofJoseph Greenberg.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 17/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

56

(♣ ) From Wikipedia, the free encyclopedia

(Redirected fromM.A.K. Halliday)Michael Alexander Kirkwood Halliday (born 1925) is a linguist whodeveloped an internationally influential grammar model, the systemic functional grammar (which also goes by the name of systemic functionallinguistics [SFL]). In addition to English, the model has been applied toother languages, bothIndo-European and non-Indo-European.

Halliday was born and grew up inEngland. He took a BA Honours degreein Modern Chinese Language and Literature (Mandarin) at theUniversity ofLondon, then studied for three years inChina (Peking University andLingnan University), returning to take a PhD in Chinese Linguistics atCambridge. Having taughtChinese for a number of years, he changed hisfield of specialisation tolinguistics, and developed systemic functionalgrammar, elaborating on the foundations laid by his British teacherJ. R.Firth and a group of influential European linguists of the early 20th century,the Prague School. His seminal paper on this model was published in1961.He became the Professor of Linguistics at theUniversity of London in 1965.In 1976 he moved toAustralia as Foundation Professor of Linguistics at theUniversity of Sydney, where he remained until he retired. He has worked invarious regions oflanguage study, both theoretical and applied, and has been especially concerned with applying the understanding of the basic principles of language to the theory and practices of education. He receivedthe status of emeritus professor of theUniversity of Sydney and MacquarieUniversity, Sydney, in 1987, and is currently Distinguished VisitingProfessor in the Faculty of Education,University of Hong Kong. With hisseminal lecture "New Ways of Meaning: the Challenge to AppliedLinguistics" held at the AILA conference in Saloniki (1990), he became one

of the pioneers of eco-critical discourse analysis (a discipline ofecolinguistics).

Halliday (1975) identifies seven functions that language has for children intheir early years. Children are motivated to acquire language because itserves certain purposes or functions for them. The first four functions helpthe child to satisfy physical, emotional and social needs. Halliday calls theminstrumental, regulatory, interactional, and personal functions.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 18/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

57

• Instrumental: This is when the child uses language to express theirneeds (e.g.'Want juice')

• Regulatory: This is where language is used to tell others what to do(e.g. 'Go away')

• Interactional: Here language is used to make contact with others andform relationships (e.g 'Love you, mummy')

• Personal: This is the use of language to express feelings, opinionsand individual indentity (e.g 'Me good girl')

The next three functions are heuristic, imaginative, and representational, allhelping the child to come to terms with his or her environment.

• Heuristic: This is when language is used to gain knowledge aboutthe environment (e.g. 'What the tractor doing?')

• Imaginative: Here language is used to tell stories and jokes, and tocreate an imaginary environment.

• Representational: The use of language to convey facts andinformation.

Retrieved from "http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Halliday"

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 19/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

58

(♥ ) Wikipedia, der freien Enzyklopädie

Eugenio Coseriu (* 27. Juli 1921 in Mihăileni, Rumänien; † 7. September 2002 in Tübingen; eigentlichrumänisch Eugen Co şeriu war Romanist undAllgemeiner Sprachwissenschaftler an der Universität Tübingen. Er zähltezu den bedeutendsten Geisteswissenschaftlern des 20. Jahrhunderts, undvertrat die Meinung, dass die Sprache nichts Starres ist, das man in Lexikaund Grammatikbüchern festhalten kann. Er erforschte denSprachwandel,dieSemantik und die Ursachen sozial begründeterSprachvarianten.

Er hat sich beispielsweise mit der Gliederung der Sprache und Betrachtungihrer Funktionen alsStufen der Kompetenz beschäftigt.

Grundlegend für Coserius Sprachtheorie waren unter anderemWilhelm vonHumboldt, Aristoteles undFerdinand de Saussure.

Pentru alte aspecte ale activităţii lui E. Coseriu se pot consulta :http://de.wikipedia.org/wiki/Eugenio_Coseriu ;http://www.uni-tuebingen.de/kabatek/coseriu/hauptseitefr.html

Eugenio Coseriu (1921-2002)

Eugenio Coseriu est né en 1921 à Mihaileni, en Roumanie, petit villageappartenant aujourd'hui à la république de Moldavie. Après des études enRoumanie et en Italie, il devient, en 1951, professeur de linguistiquegénérale et indo-européenne à l'université de Montevideo (Uruguay). Dansles années 50, il développe les principes fondamentaux de sa théorielinguistique, approfondissant tout d'abord le domaine de la linguistiquestructurale. S'appuyant sur les théories de Wilhelm von Humboldt, d'Hegel

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 20/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

59

et d'Aristote, les principaux écrits de cette période traitent l' uvre deFerdinand de Saussure d'un point de vue critique, complétant ou modifiantune conception linguistique qui n'accepte que la perspective structurale. Ence sens, l'article Determinación y entorno (1955-56) (Détermination etentours) de 1955-56 offre par exemple une première esquisse d'unelinguistique du texte. En 1961, Coseriu s'établit en Allemagne, d'abord àBonn, puis, à partir de 1963, à Tübingen où il est nommé professeur delinguistique romane et générale. Dans les années 70, l'école coserienne deTübingen devient l'une des plus prestigieuses en linguistique romane,exer ant une énorme influence au delà de son " territoire ", surtout sur ledomaine de la linguistique générale et de la philosophie du langage, maisaussi sur d'autres philologies. Eugenio Coseriu est mort le 7 septembre 2002à Tübingen.

vezi: http://www.text-semiotics.org/Coseriu.html

(♦) Simon C. Dik From Wikipedia, the free encyclopedia

Simon C. Dik (1940 – 1995) was a Dutch linguist, most famous fordeveloping the theory offunctional grammar . He occupied the chair ofGeneral Linguistics atUniversity of Amsterdam between1969 and 1994.During these 25 years he developed the theory of functional grammar, thefoundations for which had been laid in his 1968 dissertation oncoordination.

As much as his illness allowed, he worked on developing his theory until hisdeath. The second part of his work,The Theory of Functional Grammar ,was published posthumously in 1997.

Pentru alte aspecte ale activităţii lui Simon C. Dik se poate consultahttp://en.wikipedia.org/wiki/Simon_C._Dik

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 21/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

60

(■) Talmy (Thomas) Givón From Wikipedia, the free encyclopedia (Redirected fromTalmy Givon)

Talmy "Tom" Givón

Born June 22, 1936Afula, Palestine

Occupation Linguist

Talmy "Tom" Givón (born 1936) is is alinguist and educator and one ofthe founders offunctionalism in linguistics. He also founded thelinguistics department at theUniversity of Oregon based on hisfunctionalist approachto the subject.

He is currently DistinguishedProfessor Emeritus of Linguistics andCognitive Science at theUniversity of Oregon.

Givón is also notable forcoining the aphorism that "Today's morphology is

yesterday's syntax".Givón earned his bachelor of science cum laude from the HebrewUniversity of Jerusalem in 1959. AttendingUCLA, he received amaster ofscience degree inhorticulture in 1962, aC.Phil in PlantBiochemistry in1963. He also received twolinguistics degrees fromUCLA: a master of arts in 1966, and aPhD in 1969. Givón also received aTESL certificate in 1965fromUCLA.

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 22/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

61

Pentru alte aspecte ale activităţii lui Talmy Givon se poate consultahttp://en.wikipedia.org/wiki/Talmy Givon

(◙) Roman Jakobson Wikipédia, l'encyclopédie li bre

Roman Ossipovich Jakobson (11 octobre 1896 - 18 juillet 1982) fut un penseurrusse qui devint l'un deslinguistes les plus influents duXXe siècle en posant les premières pierres du développement del'analyse structurelle du langage, de la poésie et de l'art.Jakobson naît dans une famille russe aisée, où, très jeune, il est pris d'unefascination pour le langage. Etudiant, il est un membre éminent duCercleLinguistique Moscovite et participe à la vie de l'avant-garde moscovite del'art et de la poésie. La linguistique de l'époque est essentiellement celle desnéogrammariens et affirme que la seule manière scientifique d'étudier lelangage est d'étudier l'histoire et le développement desmots au cours dutemps. De son côté, Jakobson, qui a eu connaissance des travaux deFerdinand de Saussure, développe une approche qui se concentre sur lamanière par laquelle la structure du langage elle-même permet decommuniquer.1920 est une année de bouleversements politiques en Russie, et Jakobson part à Prague pour continuer son doctorat. Avec Nikolai Trubetzkoi etquelques autres, il fonde "l'Ecole de Prague" de la théorie linguistique. Sesnombreux travaux sur la phonétique l'aident là-bas à poursuivre sesdéveloppements sur la structure et la fonction du langage.Jakobson quitte Prague au début de laSeconde Guerre mondiale pour les pays scandinaves. La guerre avançant à l'ouest, il fuit à New York ets'intègre à la communauté déjà large des intellectuels ayant fuit l'Europe enguerre. A l'Ecole Libre des Hautes Etudes, une sorte "d'universitéfrancophone des exilés", il rencontre et travaille avecClaude Lévi-Strauss qui deviendra un soutien important austructuralisme. Il fait aussi laconnaissance de plusieurs linguistes etanthropologues américains commeLeonard Bloomfield.En 1949, Jakobson s'installe à l'université d'Harvard où il enseigne jusqu'à lafin de sa vie. Au début des années 60, Jakobson élargit ses travaux en une

8/17/2019 Paradigme de Cercetare a Limbajului Natural

http://slidepdf.com/reader/full/paradigme-de-cercetare-a-limbajului-natural 23/23

Prelegerile VII & VIII Paradigme de cercetare a limbajului natural (II)

Paradigma func ţ ional ă

62

vue plus générale du langage et commence à publier sur l'ensemble dessciences de lacommunication. Il élabort unmodèle linguistique divisé ensix fonctions.

Articles connexes• Schéma de Jakobson

Pentru alte aspecte ale activităţii lui Roman Jakobson se poate consultahttp://fr.wikipedia.org/wiki/Roman_Jakobson

BIBLIOGRAFIE

COŞERIU, Eugenio,Principes de syntaxe fonctionnelle, Travaux de Linguistiqueet de Philologie, XXVII, 1989.

DIK , Simon C.,Functional Grammar, Dordrecht : Floris, 1978.DIK , Simon C., Some Principles of Functional Grammar, in Rene Dirven,

Gunter Radden (eds.), 1987: 37-53.DIK , Simon C.,The Theory of Functional Grammar. Part I: The Structure of

the Clause, Floris Publications, Dordreht, - Holland / Providence RI –USA,1989.

GIVON, Talmy, Syntax. A Functional - Typological Introduction, I, Amsterdam

- Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, 1984.GIVON, Talmy,Syntax. A Functional - Typological Introduction, II, Amsterdam- Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, 1990.

HALLIDAY, M A K,An Introduction to Functional Grammar, Edward Arnold(Publishers) Ltd., USA, 1985.

HALLIDAY, M A K,Explorations in the functions of language, London, EdwardArnold, 1973.

HALLIDAY, M A K,Language structure and language function, in Lyons, John,(ed.), 1972,New Horizons in Linguistics, Middlessex, England.

HYMES, Dell,On communicative competence in J.B. Pride and J. Holmes (eds.).Sociolinguistics: 269 - 293, Harmondsworth, Penguin, 1972.

LAKOFF, George,Women, Fire and Dangerous Things, Chicago, University ofChicago Press, 1987.

SAPIR , Edward,Language; an introduction to the study of speech, New York,Harcourt, Brace, 1921.

SEARLE, John,Speech acts: An essay in the philosophy of language, Cambridge,Cambridge University Press, 1969.