SITUAŢII DE CRIZĂ – PERSPECTIVE ŞI PARADIGME

Ştefaneţ Diana,

specialist principal, psiholog al DGETS

11.10.2012

CRIZA Criza reprezintă un eveniment perturbator,

care zdruncină o stare de echilibru (G. Caplan). Criză – o stare extremă (abaterea de la cursul

normal al vieții, în toate planurile) pe timpul declanșării, consumării sau în perioada imediat următoare unuia sau mai multor evenimente de tipul: războaielor, atentatelor teroriste, actelor criminale, calamităților naturale, accidentelor de mari proporții etc.

Accepțiunea psihologică a termenului de criză vizează complexul trăirilor unor asemenea evenimente negative care atentează la integritatea fizică și psihică a persoanei.

SITUAȚII DE CRIZĂ Situația de criză este definită ca fiind

acea situație în care o persoană se confruntă cu un obstacol major ce îi blochează obiectivele de viață și care nu poate fi depășit cu ajutorul metodelor obișnuite de rezolvare de probleme (Caplan, 1961).

Situații de criză sunt acele evenimente care ameninţă în mod grav “valorile şi buna funcţionare a unui organism, fiind considerate crize în adevăratul sens al cuvântului”.

TIPURI DE CRIZE1. După tipul de soluţii şi modul de rezolvare, identificăm: a) crize de dezvoltare; b) crize de legimitate; c) crize de onestitate; d) crize de competenţă.

2. După tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.3.După domeniul în care apare criza:b) crize politice; b) crize economice; c) crize ideologice; d) crize culturale; e) crize de comunicare; f) crize de imagine.4. După urgenţa rezolvării: c) crize imediate; b) crize urgente; c) crize susţinute.5. După nivelul la care apare criza:d) crize locale; b) crize naţionale; c) crize zonale; d) crize continentale; f) crize mondiale.

TIPURI DE CRIZE DUPĂ JAMES ȘI GILLILAND (1995)

1) crize de dezvoltare (situații quasi-normale ale cursului vieții, de exemplu nașterea unui copil);

2) crize situaționale (care apar brusc consecutive unui eveniment pe care subiectul nu-l poate controla sau anticipa, de exemplu crize dupa atacuri teroriste, răpiri de persoane, accidente de circulație, viol, jaf, etc.);

3) crize existențiale care includ conflictele interne și anxietățile ce acompaniază motivele și scopurile existenței umane precum responsabilitate, autonomie, libertate sau angajament.

4) crizele ambientale care se petrec datorita cauzelor naturale precum furtuni, tornade, inundații, cutremure, etc. sau umane și politice precum incendii, foamete, revoluții, războaie, epurări etnice, etc.

FAZELE CRIZEII. Faza de şoc (1h – 1 săpt). După terminarea ei individul conştientizează

proporţia evenimentului. Această fază se caracterizează prin: sensibilitate aparentă, negare, alterarea perceperii timpului.

II. Faza de acţiune, intervine la ceva timp de la eveniment şi durează până la două săptămâni, individul manifestându-se prin: mânie, îndoială faţă de sine, depresie, sentimente de neputinţă, imposibilitatea de a vedea partea pozitivă a lucrurilor, tulburări de somn, iritabilitate, hipervigilenţă, flash-back-uri frecvente din situaţia traumatică.

III. Faza de descărcare se manifestă prin persistenţa unor comportamente din faza de acţiune şi necesită intervenţia. În această fază trebuiesc evitate alcoolul şi drogurile. Dacă angoasa, teama la locul de muncă, depresiile sau tulburările de somn persistă după consumarea fazei de acţiune, este necesară apelarea la ajutor profesionist.

IV. Faza de recuperare. Începe aproximativ din a 12-a zi după catastrofă și se manifestă în reacții comportamentale prin activizarea comunicării verbale, prin normalizarea expresivității emoționale a vorbirii și reacțiilor mimice, pentru prima dată după catastrofă pot fi marcate glume care găsesc răspuns emoțional la cei din jur, se restabilește somnul.

Faza de recuperare trebuie să fie susţinută prin odihnă, relaxare şi, mai ales, prin îndepărtarea de mediul traumatic.

Clasificarea situațiilor de criză

După sfera apariției Exemple

Tehnologică

Naturală

Ecologică

Socială Teroare, Violență, Jaf, Foame

Fenomene meteorologice ș.a., cutremure, furtuni …

Accidente, pojar (construcții, Transport, Industrie)

Fenomene provocate de oameni

CLASIFICAREA SITUAŢIILOR DE TRAUMĂ1) În funcţie de gradul de severitate al factorilor traumatogeni distingem:

Situaţii traumă cu grad uşor de severitate. Ex: pentru copii – schimbarea şcolii, în cazul adulţilor – gradul de aglomerare urbană, certuri familiale moderate.

Situaţii traumă cu grad mediu de severitate. Ex: la copii – exmatricularea, naşterea unui frate, boală cronică a unui părinte, la adulţi – pensionarea.

Situaţii de traumă severă. Ex: la copii – despărţirea părinţilor, la adolescenţi – graviditate nedorită, arestul sau divorţul, moartea unuia dintre părinţi (la ambele categorii).

Situaţii de traumă extrem de severă. Ex: abuz sexual, maltratare corporală sau moartea soţului sau a soţiei.

Situaţii de traumă catastrofală – moartea copilului, sinuciderea unuia dintre soţi, dezastre naturale.

CLASIFICAREA SITUAŢIILOR DE TRAUMĂ2) În funcţie de acumularea evenimentelor traumatizante distingem:

Monotraumatizarea, ex: o întâmplare violentă, ieşită din comun prin care trece individul.

Politraumatizarea, apare atunci când există circumstanţe traumatizante multiple care durează mai mult timp.

3) În funcţie de gradul de determinare distingem: Afectare directă, atunci când cel traumatizat este chiar victima. Afectare secundară (traumă indirectă), atunci când afectaţi sunt

cei din anturajul victimei. Afectare terţiară, atunci când sunt afectate generaţiile viitoare. Afectarea vicariantă îi traumatizează pe cei care îi ajută pe cei

afectaţi (pompieri, poliţişti etc.).

CLASIFICAREA SITUAŢIILOR DE TRAUMĂ

4) În funcţie de criteriul relaţiei făptaş – victimă: Situaţii traumatice simple (necunoaşterea victimei

de către făptaş). Situaţii traumatice complexe (făptaşul este

persoană apropiată victimei).

5) În funcţie de criteriul clinic: Intimitate negativă (victimei i se violează

intimitatea fizică şi psihică. Ex: luări de ostatici, violuri, tortura fizică şi psihică).

Victimizarea. Angoasa (fobia).

TREBUINȚA DE SECURITATE

Consecinţa inevitabilă a evenimentelor traumante este distrugerea trebuinţei bazale umane – a trebuinţei de securitate. Ca urmare apare necesitatea creării şi întreprinderii unor acţiuni urgente anticriză, acţiuni care solicită şi implicarea psihologului.

Asigurarea securității în mediul școlar include 3 tipuri de măsuri importante: 1) pregătirea și profilaxia, 2) acțiuni nemijlocite în situațiile de criză, 3) măsuri post criză.

INTERVENȚIA ÎN CRIZĂ Numeroși specialiști consideră că printr-o

intervenție minimală în timpul perioadei de criză se pot obține efecte maxime. Este nevoie de o intervenție rapidă în situația de criză, chiar dacă după aceea se decide și acordarea pe termen lung a altor servicii.

Poland evidențiază 3 niveluri ale intervenției în situații de criză:

1. măsuri întreprinse pentru prevenirea crizei, 2. minimalizarea consecințelor nemijlocite ale

crizei, 3. programe de lungă durată pentru cei mai

afectați de criză.

Primul ajutor psihologic este conceptualizat ca un sistem de susţinere şi non-intervenţie.

Nu reprezintă o terapie sau un tratament. Primul ajutor psihologic are drept scop,

pe termen scurt, reducerea tulburărilor iniţiale cauzate de traumă şi, pe termen lung, să stimuleze funcţionarea adaptivă a individului.

SIGURANŢA FUNCŢIONAREA ACŢIUNEA

Principii ale primului ajutor psihologic COMPONENTE

Restabilireasiguranţei

fizice, confort, protecţie şi diminuarea

stresului fiziologic

Facilitareafuncţionării psihologice

şi redobândirea

sentimentului

de siguranţăşi control.

Iniţiereaacţiunilor de

ştergere a urmărilor

evenimentului şi de revenire

la o viaţă normală

MODELUL LUI ROBERTS ȘI OTTENS:7 PAȘI A INTERVENȚIEI ÎN CRIZĂ (2005)1. Identificarea precoce a persoanelor în criză (evaluarea

letalității, periculozitatea față de sine și față de alții, evaluarea nevoilor psihologice imediate) .

2. Stabilirea contactului cu persoana în criză.3. Examinarea dimensiunilor problemei și definirea ei: se stabiliște natura problemei, factorii precipitanți, existența unor situații asemănătoare în trecut, modalitățile anterioare de coping și gradul lor de succes, existența resurselor personale.

4. Explorarea și managementul sentimentelor și emoțiilor persoanei în criză.

5. Explorarea capacității de coping: Evaluarea repertoriului de strategii și tehnici utilizate în trecut în situații similare sau apropiate de cea prezentă; generarea de alternative de depășire a crizei.

6. Restaurarea schemelor cognitive prin formularea și implementarea unui plan de acțiune: formularea unei imagini realiste a ceea ce s-a petrecut. Planul trebuie să înglobeze resursele clientului, în viziune proprie, suportul rețelei proximale, resursele comunitare.

7. Continuitatea suportului: La sfârșitul întâlnirii, lucratorul de criză asigură subiectul de continua disponibilitate de furnizarea suportului.

RECOMANDĂRI PENTRU PSIHOLOGI Într-o criză, victima este întotdeauna într-o stare de excitare. Acest lucru este

normal. Optim este nivelul mediu de excitare. Spuneți pacientului, ce Dvs. așteptați de la terapie și cât timp va dura rezolvarea problemei.

Nu începeți să acționați imediat. Analizați situația și decideți ce ajutor este necesar și cine în primul rând are nevoie de el.

Spuneți exact cine sunteți și ce funcție aveți. Stabiliți contactul fizic cu victima. Ocupați o poziție la același nivel cu cel al

victimei. Nu întoarceți spatele victimei. Niciodată nu dați vina pe victimă. Povestiți ce acțiuni sunt necesare pentru cazul

lui. Competența profesională liniștește. Povestiți despre calificările și experiența

proprie. Permiteți victimei să creadă în propria competență. Dați-i o însărcinare cu care el

se va isprăvi. Utilizați aceasta pentru a convinge persoana în propriile capacități, în scopul dezvoltării sentimentului de autocontrol.

Ascultați-l în mod activ. Fiți atent la sentimentele și gândurile lui. Povestiți lucruri pozitive.

Implicați oamenii din cercul interior pentru a ajuta victima.  Evitați orice cuvinte care ar putea provoca pe cineva să se simtă vinovat.

Încercați să protejați victima de prea multa atenție și întrebări.  Stresul poate avea un impact negativ asupra psihologului. Folosiți exerciții de

relaxare și supervizare profesională.

A avea curaj este deosebit de important, poți pierde banii – e rău, poți pierde un prieten – e și mai rău,

dar dacă ți-ai pierdut curajul, ai pierdut aproape totul.

Winston Churchill