C1 18. 10. 2011

Paradigme = modele, idei, teorii

Practica traducerii = intuiție, talent, cunoștințe

Traducerea este una dintre cele mai vechi meserii din lume. A apărut atunci când a fost/s-a simțit nevoia de

comunicare.

Prima care a apărut a fost traducerea orală. O teorie a traducerii a apărut abia în sec. XX

M.A.Vega – traductolog spaniol

“Cum ar fi fost dacă lumea n-ar fi putut traduce...” → traducerea e peste tot: Europa s-a născut în și prin

traducere (spiritualitatea); Biblia; Europa e un continent al traducerii; are o cultură pluriculturală, traducerea e

continuă

În Evul Mediu – Aristotel “se întoarce” în Europa prin traducere.

Școlile de traducători de la Toledo au contribuit decisiv

1440 – invenția tipografiei

- vechi mărturi, texte sacre

- Chiril inventează alfabetul chirilic

1547 – se cunoaște lituana → apare prima carte scrisă și imprimată în această limbă

842 – “Le serments de Strausbourg” → primul text în franceză

- scrierea hieroglifică: “Piatra de la rozeta” (196 î.Hr) greacă-egipteană

UE a optat pentru multilingvism (23 de limbi oficiale)

Nu există o corespodență exactă; traducerea e imposibilă, dar se practică

1551 – Tetraevanghelul slavo-român – prima traducere în România

1561 – Tetraevanghelul lui Coresi

Cartea cea mai tradusă din lume: BIBLIA

A doua cea mai tradusă carte din lume: Cervantes – Don Q uijote de la Mancha

Periodizare a traducerii

Santoyo: I perioadă: traducere orală (nu avem date)

II perioadă: traducerea scrisă

III perioadă: reflecție asupra traducerii: începe cu Cicero → până în secolul XX

IV perioadă: traductologia/teoretizarea → până azi

Kelly: (istoria teoriei traducerii)

I – teoria prelingvistică (dezbatere între traducerea literală-traducerea liberă)

II – perioada lingvisticii (interesa limba)

III – perioada hermeneutică (reflecții filosofice)

IV – teoria traducerii: a) reflecții empirice fără teoretizare

b) perioadă de teoretizare (după 1960)

Nu există o istorie mondială a traducerilor!

Traducerea orală

- a existat nevoia de a comunica (interpretarea)

- în Kenya sunt 75 de limbi; în Nigeria 200

- primele mărturii arată că prezența interpretului e necesară

- interpretariatul = cea mai veche profesie cu continuitate (neîntreruptă)

- Mesopotamia → mitul Turnului Babel

- Herodot : Cartea Independentă a Dragomanilor

Traducerea scrisă

- acum 5000 de ani

- traduceri din sumeriană

- vocabulare bilingve sec. 23, 24 î.Hr (dicționare)

- scribii – traduceau la curte

- Septuaginta : a) traducerea Bibliei în limba greacă

b) 72 de înțelepți evrei, aleși câte 6 din fiecare trib

c) s-a realizat la Alexandria, sec. III î.Hr

Reflecții asupra traducerii

- începe cu Cicero și se continuă până în sec. XX

- nu va suprima traducerea scrisă și orală

- se introduce însă un element nou: “analiza” Ex: Dante, Luther, Goethe → se referă la dificultatea și

complexitatea traducerii

2

- reguli teoretice-practice; clișee care compară traducerile cu “țesături pe dos”, “corpuri fără suflet”, “imagini în

oglindă”, “librete fără muzică”.

- Artă sau profesie? Libertate ori sclavie?

- se vorbește despre imposibilitatea versiunii poetice

- se dezbate traducerea liberă și traducerea literală

- rolul traducerii asupra literaturii

- reflecțiile apar în prefețe ; scrisori

- în timpul acestei perioade lungi au existat mai multe “perioade” → Antichitatea, Renașterea, Romantismul,

sec. XX.

- traducerea literală = mot à mot (cuvânt cu cuvânt)

Cicero : (46 î.Hr) – Oratorul perfect:

“(...) nu am tradus ca un interpret, ci ca un orator, prezentând întocmai ideile și figurile, chiar dacă am

adaptat cuvintele la obiceiurile noastre. Drept care nu a fost necesar să traduc cuvânt cu cuvânt, ci am păstrat

felul întreg al cuvintelor și tăria lor. Nu am considerat de cuviință să le dau cititorului în numărul lor, ci în

greutatea lor.”

- hermenein (gr.) = a interpreta → hermeneutică

- latinii îi interpretau pe greci

- translatare → a traduce

Sfântul Ieronim și scrisoare lui

Horațiu – face o deosebire între traducerea literală și cea a sensului.

3