Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

375

description

Cartea reflecta rezultatele cercetarii stilistice a textelor lirice nerituale din Maramures.

Transcript of Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Page 1: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures
Page 2: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

GEORGETA CORNIȚÃ

PARADIGME ALE EXPRESIVITÃȚIIÎN LIRICA POPULARÃ NERITUALÃ

DIN MARAMUREȘ

Editura Umbria,Baia Mare 1997

Page 3: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

© Editura Umbria

ISBN 973 96426 5-9

Page 4: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

INTRODUCERE

Maramureşul a dezvoltat şi a conservat într-un spaţiurelativ închis o cultură spirituală cu particularităţi ce o integreazăşi o individualizează concomitent în ansamblul culturii româneşti.

Expresia culturală este marcată de potenţialul creator almaramureşenilor, oameni de o simplitate firească, integraţi într-unspaţiu natural de excepţie, ale cărui reflexe se regăsesc înspontaneitatea comportamentului social şi în întreaga lorspiritualitate.

Muntele, alternanţa deal-vale, izvoarele repezi, pădurileîntinse, frumuseţea de neexprimat a spaţiului în care trăiesc sunttransfigurate nu numai în cuvânt, dar şi în costumul lor, înarhitectura caselor şi a bisericilor, în porţile mari, ca de cetate,care, paradoxal, reprezintă o prelungire a spaţiului deschis şinicidecum închiderea lui, izolarea.

Într-un asemenea spaţiu simplitatea este necesarã, iarspontaneitatea este o stare de spirit. Îngemãnate, ele devin sursã aunei culturi profunde în esenţa sa.

Limba vorbitã în acest spaţiu aparţine graiuluimaramureşean1 care corespunde amintitei stãri de spirit, aşa cum

1 Intuit de Gustav Weigand şi reluat ca sugestie de Emil Petrovici, graiulmaramureşean este considerat ca fiind al cincilea grai al dialectului dacoromân deSever Pop, cu o individualitate afirmatã şi argumentatã de Romulus Todoran, carespune cã graiul maramureşean constituie o arie independentã în cadrul dacoromânei,pentru cã ”cele mai caracteristice particularitãţi ale graiurilor crişean şi moldovean nuse regãsesc în graiul din Maramureş”. Graiul maramureşean prezintã urmãtoareleparticularitãţi: a) sub influenţa consoanelor s, z, ţ, ş, j, vocalele e şi i devin ã şirespectiv î (ca în toate graiurile, cu excepţia celor munteneşti); b) sub influenţaconsoanelor s, z, ţ, ş, j, diftongul ea>a; c) i nesilabic, la finala cuvintelor, când esteprecedat de consoanele ”dure”ţ, dz, ş, j, dispare; d) prezenţa africatelor prepalatale”dure” c, g, dupã care nu pot apãrea vocalele prepalatalele e, i, alterate în ã, respectiv,î; e) palatalizare intermediarã a labialelor, cu pãstrarea elementului labial: p>pt,pkt, b>bd, bgd, m>mn, f>s (h), v>z; f) palatalizarea dentalelor t, d, l, n, r,

Page 5: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

6

se întâmplã şi cu creaţia folcloricã. Spontanã, concentratã, mereuactualã şi dinamicã, reflectând generos sentimentele umanefundamentale, aceasta este, în esenţã, liricã. Basmul, balada, suntspecii pe care maramureşeanul le simplificã, le transformã în liricsau le evitã. Probabil pentru cã prezentul, trãirea momentului suntmult mai importante în concepţia creatorului popular, caredeschide spre liric nu numai aceste specii, dar şi pe cele de tipritualic cum sunt: colindele, bocetele, cântecele de nuntã sau celede leagãn.

Întoarcerea spre Maramureş înseamnã mai mult decât osimplã revenire la matca spiritualitãţii româneşti. Înseamnã oprofundã şi adevãratã recunoaştere a capacitãţii acestui etnospaţiude a reflecta perenitatea socioculturalã a grupului ce-şi gãseştesprijin în primul rând în spontaneitatea trãirilor şi în realitãţilenaturale ce-l înconjoarã, dar şi într-o înţelepciune şi un bun simţce derivã din respectul faţã de tradiţie şi trecutul sãu voievodal.

Maramureşul istoric, ca parte a judeţului Maramureş deazi2, se întinde pe un spaţiu depresionar delimitat la est de MunţiiMaramureşului, la sud-est de Munţii Rodnei, la sud de MunţiiŢibleşului, iar la sud-vest de Munţii Gutâiului. Dealuri înalte seîntind spre vest şi-l despart de Ţara Oaşului, iar la nord, Tisa şi o

atunci când sunt urmate de e, i, iot: t>t, tk, k, d>d,dg. g, l>l, n>n, r>r; g)pãstrarea ca fonetism arhaic a lui dz, ca stadiu intermediar între latinescul d, urmat dee, i, i, i flexionar, şi z din grai şi din româna literarã; h) pãstrarea africatei g,provenitã din lat. iot consoanã în poziţie iniţialã; i) ca accidente fonetice prezintãapocopa şi haplologia; j) elementele lexicale ce individualizeazã graiul: cãtilin”încet”, coc ”cocoaşã”, cocon ”copil” etc.(cf. Matilda Caragiu Marioţeanu,Compendiu de dialectologie românã, (nord şi sud-dunãreanã), 1975, pp. 146-184.2 Între aceste limite este considerat şi de Tache Papahagi. Pentru noi limita esteimpusã de aria din care provin textele cercetate, o extindere a acesteia fiind posibilãnumai prin extinderea scopului cercetãrii.

Page 6: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

7

parte din Munţii Rodnei constituie graniţã cu Ucraina şi cu parteaînstrãinatã a vechiului Maramureş. Relativa izolare naturalã aacestui spaţiu, simţitã mult mai puternic înainte de dezvoltareaunor cãi de acces moderne, s-a repercutat, cum era de aşteptat, înîntreaga existenţã a locuitorilor sãi, care au creat o culturãmaterialã şi spiritualã cu multe accente originale. Satele întinsede-a lungul vãilor Marei, Izei, Cosãului, Vişeului şi a micilor lorafluenţi au conservat o culturã strãveche, lemnul fiind materialulîn care a prins viaţã arhitectura caselor şi bisericilor, a porţilormonumentale, dar şi obiectele casnice ce se întâlnesc şi acum înlocuinţele maramureşenilor. Arta ceramicei era cunoscutã dinvremea dacilor, iar curţile voievodale, din care se mai pãstreazãurme şi în prezent, atestã o stãpânire strãveche a prelucrãriipietrei, utilizatã în construcţii. Portul popular aminteşte deveşmintele dacilor: ”iţarii, sumanul şi guba de lânã; cãmaşadeschisã la piept, cureaua peste mijloc, opincile, cojocul, pãrullung purtat în bucle şi acoperit cu cãciulã; catrinţele, broderiile depe cãmãşile femeilor, salbele de mãrgele sau de monede”3

Ocupaţiile strãvechi se mai pãstreazã încã, deşi la alţi parametri:pãstoritul, prelucrarea lemnului, prelucrarea lânii. Altãdatã ele auconstituit singurele surse de existenţã pentru locuitoriiMaramureşului, care au fost nevoiţi sã caute şi alte posibilitãţi decâştig în afara acestui spaţiu.

Gheorghe Pop4 aratã cã Maramureşul este amintit pentruprima oarã, ca nume, în 1199. În 1219 se pomeneşte de TerraBogdana, în 1222 se menţioneazã Terra vlachorum, iar alte ştirivin din 1232. Dupã I. Bunea, numele ar proveni de la Marmore, unMarus din neamul lui Maurus, iar dupã A.D. Xenopol, acesta ar fiun compus din Maris, pentru Tisa, şi din Mara, numele râului carestrãbate sud-vestul Maramureşului. I. Mihaly îl considerã derivat

3 Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, 1940, p.164 Gheorghe Pop, Elemente neologice în graiul maramureşean, 1971, pp. 7-9

Page 7: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

8

din marmurã, cuvânt ce acoperea o realitate economicã, în Sãcel,Borşa, Repedea gãsindu-se marmurã de calitate inferioarã.Gheorghe Pop se asociazã pãrerii lui Nicolae Drãganu, careconsiderã Maramureşul ca o denumire compusã, având în primaparte Mara=”Maria”, numele posesoarei, dupã care s-a numit apaMara; al doilea cuvânt poate primi douã interpretãri: fie ca derivatcu sufixul -eş al radicalului slav mor, însemnând probabil râuri curevãrsãri frecvente în urma cãrora s-au format lacuri, fie ca numede persoanã5.

Leagãn al descãlecãtorilor de ţarã, dar şi al primelorscrieri româneşti6, Maramureşul istoric a conservat o limbã”curatã” şi a creat un folclor literar ce impresioneazã prinsinceritate şi prin expresia liricã particularã.

Condiţii istorice neprielnice au fãcut ca folclorulmaramureşean sã fie cuprins destul de târziu în colecţiilereprezentative pentru folclorul tuturor românilor, iar colecţiiproprii sã aparã abia în primul deceniu al acestui secol. Întârziereaa fost însã în favoarea înregistrãrii fidele a textelor populare, care,chiar dacã nu riguros ştiinţificã, în sensul transcrierii fonetice aparticularitãţilor de pronunţie, depãşea totuşi categoria”coreselor”, realizate dupã metoda lui Alecsandri,

Maramureşul oferã în acelaşi timp şi unele din cele maivechi atestãri pentru folclorul românesc. Încã în secolul al XVII-lea, cronicari unguri7 vorbesc de melodia despre fata de româncare şi-a pierdut oile sau caprele şi le cautã plângând prin munţi,variante fiind regãsite mai târziu la Tache Papahagi sau la IonMuşlea.

5 Gheorghe Pop, Elemente..., p.96 v. Psaltirea scheianã, Psaltirea voroneţeanã, Psaltirea Hurmuzachi şi Codicelevoroneţean, Codicele de la Ieud, Codicele de la Petrova7 Mihai Pop, Vechi atestãri istorice, Genuri şi specii, în cap. Folclorul literarromânesc din Istoria literaturii române, 1964, p.47

Page 8: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

9

În secolul al XIX-lea sunt înregistrate în scris numeroasetexte. Unul din manuscrise aparţine unui anonim, probabilcântãreţul bisericii din Corneşti, amintit de Ion Bârlea în lucrareasa Însemnãri din bisericile româneşti din Maramureş8. De altfel separe cã diecii şi cantorii bisericeşti şi mânãstireşti sunt cei careculeg aceste producţii populare, în primul rând cu scopul de autiliza în practica bisericeascã pe cele potrivite înmormântãrilor,cununiilor, botezului sau praznicelor de peste an.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea încep sã fie publicateîn reviste poezii populare din Maramureş9, iar G. Alexici insereazãcâteva texte în culegerea sa10 apãrutã la Budapesta în 1899. În1889 apare doar pentru un an primul ziar din Maramureş, Gutinul,care, pe lângã alte preocupãri, o include şi pe aceea pentrufolclorul local11. Printre colaboratori se vor numãra Ion PopReteganul şi Petre Dulfu.

La începutul secolului al XX-lea apar primele colecţii învolume: în 1906 cea a lui Al. Ţiplea12, iar în 1908, colecţia lui TitBud13, ambele sub egida Academiei Române. În 1910, tot cusprijinul Academiei, Tiberiu Brediceanu realizeazã culegerea sa,de interes în primul rând muzical, publicatã cu 50 de ani maitârziu14, unde sunt aduse o serie de clarificãri privind definireadoinei, argumentelor filologice, literare sau istorice adãugându-li-se cele muzicale. Pe de altã parte colecţia demonstreazã, ca şiculegerile lui Bela Bartok, cã în Maramureş nu se foloseşte

8 Ion Bârlea, Însemnãri din bisericile româneşti din Maramureş, 1909, p.769 În Convorbiri literare, IV, 1870, pp.29-32; 267-26810 G. Alexici, Texte din literatura poporanã românã, tom.I, Poesia tradiţionalã,Budapesta, 1899; vol.II, Bucureşti, 196611 Dumitru Pop, Început de activitate folcloristicã în nordul Transilvaniei: ziarulGutinul de la Baia Mare, REF, III, 1958, nr.312 Poezii populare din Maramureş, adunate de..., 190613 Poezii populare din Maramureş, 190814 170 melodii populare româneşti din Maramureş, 1957

Page 9: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

10

termenul de doinã, ci de hore. Tiberiu Brediceanu, utilizândargumentele muzicale, defineşte horea lungã maramureşeanã cafiind caracterizatã prin forma prelungitã a textelor şi a melodiilor,ultimele în aşa-zisul tempo rubato, sau prin juxtapunerea maimultor motive în acelaşi text poetic şi muzical. Celelalte hore,cele mai numeroase, sunt, de fapt, doinele propriu-zise ”cu unritm regulat, zis de obicei ritm în tempo giusto”15, ritm care seregãseşte, dupã aprecierea aceluiaşi autor, şi în colinde, bocete saucântece de nuntã.

În aceeaşi perioadã, Ion Bârlea îl ajutã pe TiberiuBrediceanu în desãvârşirea colecţiei, dar lucreazã şi la propriacolecţie16 pe care o publicã în 1924, la Casa Școalelor.

Tot în 1924 îşi culege Tache Papahagi materialul pentruerudita sa lucrare17 ce va fi publicatã în 1925, lucrare în care, pelângã o bogatã culegere de texte, notate cu rigoarea lingvistului,se aduc numeroase date etnografice, sociologice şi dialectologice.

Maramureşul a continuat sã reprezinte o zonã de interespentru folclorişti şi dupã aceastã datã. Cercetãtori de la Institutulde Cercetãri Etnologice şi Dialectologice sau de la FilialaAcademiei din Cluj-Napoca înregistreazã în cadrul unor programespeciale fenomenul folcloric maramureşean.

Oameni ai locului, nu neapãrat specialişti în domeniu,adunã în colecţii particulare texte poetice sau în prozã pe care lepun la dispoziţia specialiştilor. Aşa ia naştere o Antologie afolclorului din judeţul Maramureş18, redactatã de Ion Chiş-Șter şiprefaţatã de renumitul folclorist Mihai Pop, în care se regãsesctexte alese din colecţiile menţionate, dar şi din cele ale lui

15 Tiberiu Brediceanu, 170 melodii..., p.516 Literatura popularã din Maramureş, vol.I,II,1924, reeditatã în 196817 Graiul şi folklorul Maramureşului, 192518 Antologie de folclor din judeţul Maramureş, 1980

Page 10: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

11

Gheorghe Dãncuş şi Mihai Dãncuş, Dumitru Iuga sau PamfilBilţiu.

Toate aceste surse atestã, cantitativ şi calitativ, bogãţia,varietatea şi frumuseţea particularã a folclorului din Maramureş,trãsãturi obţinute, în primul rând prin utilizarea spontanã şi plinãde imaginaţie a unui fond lingvistic ”curat” cum spuneaEminescu19, fond capabil sã ofere numeroase mijloace de realizarea expresivitãţii.

Esenţã spiritualã a unui popor, literatura popularã aconstituit domeniul spre care, alãturi de folclorişti, etnologi,antropologi, critici literari şi istorici, s-a îndreptat constantlingvistul preocupat de studierea în sincronie sau diacronie a unoreşantioane de limbã din cele mai relevante structuri pe care le-ar fiputut avea la îndemânã.

Poezia popularã reprezintã o asemenea structurã carepune în valoare potenţele funcţionale ale limbii, prin modul încare este obligatã sã le valorifice în intenţia de a realiza impresiaesteticã.

Din aceastã cauzã a suportat cele mai variate cercetãri,analize şi interpretãri. S-a emis chiar ipoteza epuizãriiposibilitãţilor de interpretare şi a inutilei reveniri asupra unuimaterial lingvistic cu o structurã bazatã pe modelul preelaborat, peclişee, pe stereotipii verbale şi poetice, care, o datã relevate pentruun numãr oarecare de situaţii, nu mai oferã nici o surprizã.

19 Interesat de poezia popularã, Mihai Eminescu va aprecia limba curatã a locuitorilorMaramureşului şi va aminti: ”Încã în suta a şaptesprezecea Miron Costin scrie regeluiPoloniei cã cel mai frumos şi mai corect dialect românesc, cel mai aproape de graiulitalic se vorbeşte în Satmar, unde cu toatã emigrarea lui Dragoş, românii rãmaşi acolosub fratele lui, voievodul Balc, sunt atât de numeroşi ca şi când n-ar fi ieşit nimeneadin ţarã.” în Mihai Eminescu, Opera politicã, vol.II, 1941, pp.503-506 (AutonomiaArdealului, Timpul, 4XI 1882)

Page 11: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

12

Desigur cã la prima vedere acesta este un adevãr, numaicã, în realitate, studiul nu a fost niciodatã epuizat prin elaborareasau editarea unei monografii lingvistice şi stilistice a folcloruluiliterar românesc.

Studiile realizate de cercetãtori au corespuns, cum era deaşteptat, diverselor zone de interes şi au reflectat unghiuri diferitede abordare, cu deosebire dinspre zona folcloristicii,etnolingvisticii şi dialectologiei şi mai puţin dinspre poeticã,stilisticã sau lingvistica propriu-zisã.

Zona Maramureşului a fost oarecum privilegiatã, însensul cã au existat mai multe preocupãri concrete pentrucercetarea lingvisticã a textului folcloric, dar nu se poate spune cãs-a ajuns la o privire cuprinzãtoare asupra unitãţii de expresielingvisticã şi poeticã a textului folcloric maramureşean, aşa cum afost el pus în valoare în cele mai cunoscute colecţii.

Lucrarea noastrã îşi propune sã ofere un posibil modelpentru o prezentare paradigmaticã a elementelor fundamentale denaturã lingvistico-expresivã din textul folcloric liric neritual dinMaramureş, într-o intenţie de deschidere a unor serii de studiiulterioare care sã realizeze o monografie lingvisticã şi esteticã afolclorului literar românesc. Modelul ca paradigmã aexpresivitãţii, în accepţiunea de raport de tip disjunctiv şi/saucopulativ între fenomenele lingvistice expresive, este vãzut ca oparadigmã a expresivitãţii textului, inclusã în paradigma specieişi, concomitent, disociat pe nivelele limbii. Vizând limba utilizatãde creatorul popular pentru exprimarea unor sentimentefundamentale, studiul nostru priveşte poezia popularã ca pe ceamai elocventã demonstraţie a potenţelor expresive ale limbiicomune20, în cazul acesta ale graiului maramureşean ca subcod al

20 Termenul este utilizat în accepţiunea sa de limbã folositã în mod ”obişnuit” devorbitorii unui idiom, în cazul nostru de vorbitorii de limbã românã din zonaMaramureşului. Conceptul de limbã comunã implicã existenţa enunţului generalizat,

Page 12: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

13

limbii naţionale, valorificate în limbajul artistic. Desigur cãproblema nu poate fi epuizatã într-un singur studiu, realitãţiletextuale fiind mult mai complexe. De aceea ne-am şi oprit la textulliric neritual21, opus funcţional colindelor, bocetelor, cântecelor denuntã şi chiar cântecelor de leagãn.

Pe de altã parte, deşi observaţiile au fost realizate pe unnumãr mult mai mare de texte, pentru exemplificare am ales 70(vezi Anexa 1, p.261), folosindu-ne de aprecierile folcloriştilorsau de intuiţie. Colecţiile cercetate sunt cele amintite ca relevantepentru înregistrarea faptului folcloric: colecţiile lui Al. Ţiplea, TitBud, Ion Bârlea, Tache Papahagi, Antologie de folclor literar dinMaramureş, colecţia Valericãi Șteţco.

Alegerea colecţiilor menţionate se susţine, considerãmnoi, prin caracterul de document în sincronie şi diacronie pe careîl au, lucru ce nu l-am fi putut realiza printr-o înregistrarepersonalã a textelor în Maramureşul de azi.

Problema dificilã a fidelitãţii în înregistrarea performãriiprin transcriere, a fost parţial depãşitã, datoritã particularitãţii

ca invariantã, opus ”mesajului” actualizat, enunţ ce conţine potenţe expresive carevor fi puse în valoare într-un mod diferenţiat în oricare tip de mesaj actualizat: artisticsau nonartistic. (Ion Coteanu, Stilistica..., p.51, 73 şi D. Irimia, Structura stilisticã alimbii române, 1986, p.22) Limba comunã corespunde, de asemenea, în cazul defaţã, limbajului obişnuit ca bazã de raportare pentru limbajul poetic nefigurat saufigurat, aşa cum îl considerã Gheorghe Ivãnescu(Studii de istoria limbii româneliterare, pp.153-168), adãugând cã ne referim la limbajul poetic al poeziei populare,în speţã, maramureşene.. Paradigma expresivitãţii la nivelul limbajului poezieipopulare maramureşene va folosi spre raportare paradigma limbajului obişnuit saulimbii comune, aici delimitatã regional sau dialectal prin particularitãţi lingvistice cese regãsesc actualizate în mesajul poetic, şi concomitent, va folosi paradigma limbiinaţionale, ca limbã comunã, schemã integratoare pentru aspectul ei regional. (IonCoteanu, Reflecţii asupra stilisticii funcţionale, în Studii de limbã literarã şifilologie, vol.II, 1972, pp.125-144).21 Conceptul de text liric neritual corespunde horelor, în sensul dat cuvântului deTiberiu Brediceanu.

Page 13: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

14

obiectivului propus, care vizeazã fenomenul lingvistic expresiv capermanenţã, ca invariantã detectabilã într-un corpus de texteperformate şi nu în individualitatea performãrii. Aceastã alegere apermis pãstrarea exactã a înregistrãrii scrise a textelor, aşa cumapare în colecţia publicatã, (23 - Papahagi, 11 - Bârlea, 6 - Șteţco,1 - Ţiplea, 1 - Bud, 28 - Antologia, cuprinzând texte din 11colecţii: Ţiplea, Bud, Papahagi, Bârlea, Brediceanu, Dãncuş,Lenghel-Izeanu, Șteţco, Iuga, Bilţiu, Timiş), considerând cã oriceintervenţie din partea noastrã nu ar fi fãcut decât sã complicelucrurile. În unele cazuri lipsa unitãţii în transcrierea foneticã ne-aobligat la o serie de compromisuri pe care le-am acceptat doarpentru cã nu a existat o altã soluţie. Considerãm însã cã ele nualtereazã fondul ştiinţific al prezentei lucrãri şi pot fi cu uşurinţãcorectate în momentul în care existã aceastã posibilitate.

Crearea modelului paradigmatic expresiv solicitãexistenţa textului ca prezenţã ce dezvãluie varianta cât maiaproape de performanţa originalã. Transcrierea textelor studiaterespectã acest lucru şi, preluând întocmai textul în literaritatea lui,nu am fãcut altceva decât sã ne apropiem de aceastã variantã,adãugând ca suport pentru interpretarea la nivel fonematic,particularitãţile de grai cu cea mai mare frecvenţã, chiar dacã nuerau semnalate în transcrierea textelor. Este vorba, în speţã, depalatalizarea dentalelor şi a labialelor, de caracterul dur alsemioclusivelor è, g, ş, j, ţ când sunt urmate de i asilabic, i, e, ea,de arhaismele fonetice dz şi g.

Alte particularitãţi de tipul v>z, f>s>h, le-am luat înconsiderare numai acolo unde au fost marcate, considerând cãprezenţa sau absenţa lor a fost corect înregistratã. De altfel, lãsândla o parte colecţia lui Al. Ţiplea şi, mai ales, pe cea a lui TachePapahagi, unde transcrierea textelor, chiar dacã nu întotdeaunacorectã, este declarat cât mai aproape de performanţa oralã, pentrucelelalte colecţii citãm, ca suport al afirmaţiilor anterioare, din

Page 14: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

15

prezentãrile fãcute de redactori sau de colecţionari: ”Deşi lucrareaunui nespecialist în transcrierea riguroasã a textelor, a realitãţiigraiului, colecţia lui Ion Bârlea nu e deficitarã sub acest aspect. Ela reuşit sã transcrie adesea particularitãţile fonetice şi lexicale aletextului maramureşean. Am pãstrat particularitãţile fonetice aleunor cuvinte..., au fost pãstrate toate cazurile de epentezã,metatezã, disimilaţie, postpunerea formei de pronume verbului, uîn hiat..., am respectat toate cazurile unde a fost notatãapocopa...sau prelungirea unor forme verbale cu şte..., am pãstratforma de plural în ã..., au fost pãstrate consoanele protetice...,substantivele şi verbele cu finalul în re..., verbele au fost pãstratecu particularitãţile lor.”22 ”ne-am hotãrât sã retranscriem dupãnormele ortografice actuale textele preluate... Dar...am pãstratanumite particularitãţi, chiar şi forme palatalizate acolo unde suntcu totul specifice... am pãstrat apocopa din necesitãţi categorice deritm, am marcat a sub accent... Tot din necesitãţi prozodice atrebuit sã fie marcatã vocala deschisã e..., am pãstrat din motivede eufonie pe ge, gi în loc de je, ji, dz, în loc de z..., fenomenefonetice arhaice care individualizeazã graiul Maramureşului; ampãstrat, de asemenea, palatalizarea labialelor f şi v la s, respectivla z...; n-am putut nota însã caracterul dur al consoanei ci, însituaţia în care dupã ea urmeazã i, ea, e...; am pãstrat vocala u înpoziţie finalã: am luatu..., nu am adãugat acolo unde nu a fostnecesar articolul hotãrât masculin l”23; ”am încercat o redarefoneticã cât mai conformã cu realitatea dialectalã a zonei...”24

Pentru paradigma graiului, considerat limbã comunã,limbã de comunicare curentã în zona Maramureşului istoric, am

22Cf. Iordan Datcu, în Prefaţã la Ion Bârlea, Literaturã popularã din Maramureş,1968, pp.LXXIII-LXXIV23 Antologie de folclor din judeţul Maramureş, 1980, pp.50-5124 Valerica Șteţco, Poezii populare din Ţara Maramureşului, 1990, pp. XXIII-XXIV

Page 15: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

16

utilizat studiile lui Tache Papahagi25, Ion Coteanu26, DumitruIrimia27, Gheorghe Pop28, Victor Iancu29, Nicolae Felecan30,Gheorghe Radu31, şi alţii32, Noul atlas lingvistic român pe regiuni.Maramureş33.

Metodele de cercetare utilizate s-au subordonatobiectivului lucrãrii, fiind de tip structural convergent, aplicate înetape distincte sau într-o viziune de ansamblu asupra materialuluide studiu.

Conţinutul lucrãrii a fost structurat în cinci secţiuni,precedate de introducere şi urmate de concluzii.

Prima secţiune, Structuri lingvistice cu implicaţiistilistice în lirica popularã neritualã din Maramureş. Paradigmeale expresivitãţii. Delimitarea conceptelor, urmãreşte sã

25 Graiul şi folklorul Maramureşului, 192526 Stilistica funcţionalã a limbii române, vol.I, Limbajul popular, 197327 Structura stilisticã a limbii române contemporane, 198628 Elemente neologice în graiul maramureşean, 197129 Palatalizarea dentalelor în limba românã, 1975; Poziţia graiuluimaramureşean în cadrul dacoromânei, StA, I, 197030 Elemente arhaice latine în graiurile din nordul ţãrii, în Buletin ştiinţific, seriaA, vol. IX, Fascicula Filologie, Baia Mare, 1994, pp.37-4331 Cu privire la raportul fonologie-morfologie în cadrul sistemului de opoziţiidin flexiunea verbalã a graiului maramureşean, în Buletin ştiinţific, seria A,vol.VI, Baia Mare, 1983, pp.15-20; Rolul analogiei în dinamica sistemuluimorfologic al subdialectului maramureşean, în Buletin ştiinţific, seria A,Filologie, vol.VIII, Baia Mare, 1992, pp.24-35; Structura etimologicã avocabularului subdialectului maramureşean, în Buletin ştiinţific, seria A, vol.IX,Fascicula Filologie, Baia Mare, 1994, pp.27-36; Un aspect al derivãrii cu sufixe îngraiul din Maramureş, în Buletin ştiinţific, seria A, vol.X, Fascicula Filologie,Baia Mare, 1996, pp.85-9132 Magdalena Vulpe, Apocopa în graiul maramureşean, în MCD, II, 1983, pp.419-432; Draga Radu, Despre unele construcţii cu infinitivul în limba românã. Cureferire la graiul din Maramureş, în Buletin ştiinţific, seria A, Filologie, vol. VI,Baia Mare 1983, pp.30-3433 Vol.I, 1969, vol.II, 1971, vol.III, 1973

Page 16: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

17

expliciteze conceptele de bazã cu care se opereazã şi sã oferecâteva repere metodologice. Urmãtoarele trei secţiuni: Paradigmaexpresivitãţii la nivel fonematic în lirica popularã neritualã dinMaramureş, Paradigma expresivitãţii la nivel lexico-semantic înlirica popularã neritualã din Maramureş şi Paradigmaexpresivitãţii la nivel gramatical în lirica popularã neritualã dinMaramureş, reprezintã conţinutul propriu zis al lucrãrii şi oferãdescrieri ale surselor expresivitãţii pentru fiecare nivel al limbii,corelaţii ale fenomenelor şi modele paradigmatice pentru limbajulpoetic nefigurat şi figurat al textelor34, componentele fiindelementele expresive cu caracter de permanenţã, considerate lanivel de corpus de texte, şi puse în relaţie, conform datelorexistente, cu paradigma limbii poeziei populare româneşti, cuparadigma graiului şi cu cea a limbii naţionale. Astfel, pentrunivelul fonematic au fost considerate ca posibile surse aleexpresivitãţii: silaba, cuvântul ca simbol natural, prozodia,figurile eufonice; pentru nivelul lexico-semantic: structuralexicalã a vocabularului utilizat, structurile derivate, relaţiile desens şi structura tropologicã; pentru nivelul gramatical şi,implicit, compoziţional, ca prelungire a funcţiei sintactice sprefuncţia textualã: principiile compoziţionale ca ordonatoare ale

34 Limbaj poetic cu sensul acordat de majoritatea lingviştilor şi stilisticienilor, sensregãsit într-o formulare concentratã în definiţia datã de Tudor Vianu în vol. Postume,p.152, ca fiind limbajul în care simbolul lingvistic devine simbol artistic, caz în care”solidaritatea semnului artistic cu semnificaţia lui este atât de strânsã, încât nu putemaltera pe unul fãrã sã n-o alterãm şi pe cealaltã”, sau în cea datã de Ion Coteanu(Stilistica...,vol.I, p.50), ca fiind limbajul în care semnul lingvistic devine simbolprin valorificarea conotaţiilor. Limbaj poetic figurat şi nefigurat cu sensul acordatde Gheorghe Ivãnescu, primul ca limbajul ce cuprinde figurile de stil, cel de-al doileacare cuprinde elementele limbii folosite în antitezã cu elemente din limbajul obişnuit(Istoria limbii române, 1985, p. 168), ambele aparţinând limbajului poetic ca zonãstilisticã a limbii naţionale, utilizând schema pe care aceasta o propune şi depãşind-oca realizare concretã, ca variantã.

Page 17: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

18

enunţului sintactic, tipurile şi structura enunţurilor sintactice,structurile morfosintactice, figurile de construcţie.

Modelul elaborat nu înseamnã epuizarea problemei, ci seconstituie ca o modestã încercare de a îmbogãţi datele lingvisticeobţinute din cercetarea textelor folclorice şi concomitent ca unpunct de vedere privind o modalitate de studiu cât maicuprinzãtoare a fenomenului lingvistic în textul poetic.

Secţiunea a cincea, Sentiment şi imagine în liricapopularã neritualã din Maramureş, a fost introdusã ca suportextralingvistic pentru realitatea lingvisticã şi poeticã a textelor.

Anexele cuprind textele selectate, invariantele vocalicestabilite ca vocale sub accent poetic şi un scurt dicţionar alregionalismelor din textele cercetate. Bibliografia generalãpropune 233 de titluri, unele ca surse directe pentru lucrarea defaţã, altele ca surse indirecte sau ca posibile surse pentru ocontinuare a studiului.

Întoarcerea spre Maramureş poate sã însemne astfel nunumai o emoţionalã încercare de valorificare a unei pãrţi dinpotenţialul sãu cultural, ci şi un punct de plecare pentru origuroasã şi exactã introspecţie lingvisticã a textelor folclorice,privite ca dovezile cele mai elocvente ale potenţelor expresive alelimbii comune ca parte a limbii naţionale, potenţe ce se regãsescînnobilate în limbajul poetic.

Page 18: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

19

I. PARADIGME ALE EXPRESIVITÃŢII ÎNLIRICA POPULARĂ NERITUALĂ DIN

MARAMUREȘ.DELIMITAREA CONCEPTELOR

Premisa cercetãrii de faţã o constituie adevãrul, relevat dealtfel şi de Mihail Bahtin, cã cercetãtorul interesat de ”limbajullingvistic” se va întoarce inevitabil cãtre poezie, deoarece ea estecea care ”are nevoie de limbã în întregimea ei, multilateral şi întoate momentele ei. Numai în poezie limba îşi dezvãluie toateposibilitãţile, întrucât aici cerinţele faţã de limbã sunt maxime.Toate aspectele limbii sunt solicitate la maximum, atingândmanifestãri extreme. Poezia, dacã se poate spune aşa, stoarce lamaximum limba şi în acest domeniu limba se întrece pe sine.”35

Cercetarea poeziei populare prin materialul prin care se defineşteînseamnã cuprinderea acelei potenţialitãţi a limbii populare, altfelniciodatã posibil de surprins.

Într-un context social şi istoric particular, Maramureşul adezvoltat o poezie oralã bazatã pe un sistem determinat de valorişi norme, care fundamenteazã matricea sa spiritualã36. FolcloristulMihai Pop remarca în legãturã cu aceasta: ”Maramureşeniivorbesc în versuri şi au creat în cântecele, strigãturile, oraţiile şi

35 Mihail Bahtin, în Poeticã, Esteticã, Sociologie, (Studii de teoria literaturii şiartei), trad., 1979, pp.84-8536 Aici ca arhetip, ca imagine cu caracter prezumtiv, arhaic, specificã inconştientuluicolectiv, sintezã a experienţei originare a umanitãţii.

Page 19: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

20

incantaţiile lor o lume, lumea poeziei, cu referenţi în conceptelefundamentale şi în sistemul de valori, nu în realitatea imediatã.”37

Liricã prin excelenţã, chiar în combinaţie cu narativul,poezia popularã maramureşeanã este dominatã, dupã cum remarcaOvid Densusianu, de un ”lirism energetic, pornit dintr-o viziunedinamicã”38 asupra lumii, îmbrãcând imagini spontane însimplitatea fireascã şi necãutatã a graiului popular39.

*În 1924, Tache Papahagi sesiza valoarea unei cercetãri în

zona folcloricã şi dialectalã a Maramureşului şi realiza cunoscutulsãu studiu Graiul şi folclorul Maramureşului. Accentuatdialectologic şi etnofolcloric, acesta continuã sã rãmânã camaterial de referinţã pentru cercetarea lingvisticã şi folcloricã azonei Maramureş, dar lasã deschise, în acelaşi timp, numeroaseposibilitãţi de continuare, de reluare sau de descoperire a unor noicãi de cunoştere ştiinţificã a graiului şi folclorului maramureşean.

Introspecţii lingvistice şi stilistice fragmentare, prinutilizarea textelor din Maramureş ca exemple pentru fenomenelingvistice, stilistice sau folclorice caracteristice poeziei populare,se regãsesc aproape la toţi cercetãtorii poeziei populare româneşti,indiferent din ce unghi sunt ele abordate (Ov. Densusianu40, D.Caracostea41, Tache Papahagi42, Ov. Bârlea43, Adrian Fochi44,Mihai Pop şi Pavel Ruxãndoiu45, Gheorghe Vrabie46ş. a.).

37 Cf. Mihai Pop, în Cuvânt înainte la Antologie de folclor din judeţulMaramureş, 1980, p.738 Viaţa pãstoreascã..., p.31939 Tache Papahagi, Graiul şi folklorul..., p.XXXIII40 Flori alese din cântecele poporului. Viaţa pãstoreascã în poezia noastrãpopularã, 1966, Aliteraţiunea...,în Opere, vol I, 196841 Expresivitatea limbii române, 1942, Poezia tradiţionalã românã. Baladapoporanã şi doina, 1969.42 Graiul şi folklorul...; Poezia liricã popularã, 196743 Poeticã folcloricã,1976

Page 20: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

21

Folosind deschiderile create de aceste studii şiconsiderând cã textul folcloric rãmâne o veritabilã sursã decunoaştere a posibilitãţilor de expresie ale limbii, ne-am propus oreluare a cercetãrilor în direcţia studierii surselor de naturãlingvisticã ale expresivitãţii în lirica neritualã din Maramureş.

Interesaţi îndeosebi de expresivitatea limbii ca o potenţã aei, relevatã cel mai bine în poezie, am considerat textul poetic însensul pe care i-l acordã Louis Hjelmslev, ca text pentru lingvist47,cu toate cã, inevitabil, specificul literar al acestuia ne-a solicitat şiun alt unghi de abordare - dinspre textul - operã literarã finitã, locde întâlnire a douã tipuri de limbaje poetice: limbajul poeticfigurat şi limbajul poetic nefigurat48, supuse unor reguli deorganizare sintagmaticã şi paradigmaticã nuanţatã.

Ipoteza de la care porneşte lucrarea de faţã este aceea cãstructurile lingvistice ale textului poetic maramureşean, indiferentde nivelul la care ne raportãm (textual, fonetic, lexical saugramatical) conţin explicit sau implicit, mãrci ale expresivitãţii,care, descoperite, pot fi clasificate matriceal49 şi puse în valoare înraport cu alte sisteme de referinţã: limbajul poetic al liriciipopulare româneşti, în mãsura în care existã date suficiente,limba-cod şi graiul ca subcod.

Pe baza textelor cercetate s-a realizat o descriere astructurilor expresive, descriere ce a devenit, sub presiuneametodelor utilizate, cu deosebire sub presiunea analizei

44 Estetica oralitãţii, 198045 Folclor literar românesc, 197846 Din estetica poeziei populare române, 199047 Louis Hjelmslev , Preliminarii la o teorie a limbii, 195748 Vezi Gheorghe Ivãnescu, Studii de istoria limbii române literare, p. 15349 Aici ca un tabel reprezentând valoarea de adevãr a fenomenului pe baza valorii deadevãr a elementelor componente.

Page 21: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

22

structurale, o teorie a fenomenului cercetat, ”adicã un sistemgeneral al caracterelor lui specifice, al corelaţiilor lui”.50

Operând asupra textului liric, cercetarea noastrã s-a situatla punctul de convergenţã a mai multor domenii înrudite:lingvistica generalã, etnolingvistica, psiholingvistica,sociolingvistica, stilistica, folcloristica, poetica şi estetica.

Fiind vorba de un sistem de elemente corelate sincretic,în care cuvântul se îmbinã cu muzica, cu gestul, cu mima, în careapare un plan arhitectonic al organizãrii preelaborate a mijloacelorexpresive şi categorii funcţionale cu structuri compoziţionaleproprii, deci o sferã a formalizãrii foarte cuprinzãtoare, metodastructuralã, ca metodã fundamentalã, a fost susţinutã, convergent,de un complex de metode auxiliare, dintre care amintim: metodaintuiţiei, metoda statisticã, metoda comparativã, şi, parţial, metodatextualitãţii.

Demersul operaţional a cuprins ca etape: cunoaştereadistribuţiei textului liric neritual în culegerile menţionate;selectarea textelor care urmau sã fie supuse studiului aprofundat;studiul complet al textelor selectate, cu înregistrarea faptelor delimbã marcate stilistic explicit sau implicit; interpretarea şiîncadrarea lor în clase de conotaţii lingvistice şi extralingvistice;formularea concluziilor sub forma modelului paradigmatic,pornind de la permanenţele expresive ale textului liricmaramureşean şi de la compararea paradigmei obţinute cuparadigma poeziei populare, a graiului şi a limbii-cod considerateca date.

Pentru a pãstra unitatea metalimbajului şi a principiilor deanalizã, au fost utilizate surse bibliografice convergente. Am

50 Klaus Baumgartner, Formale Erklarung poetischer Texte, Mathematik undDichtung, Munchen, 1965, p.67, în Mihai Pop şi Pavel Ruxãndoiu,Folclor literar...,p.83

Page 22: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

23

adoptat în acest sens concepte propuse de F. de Saussure51, L.Hjelmslev52, Charles Bally53, R. Jakobson54, A.J. Greimas55,considerate în ceea ce au comun, punându-le în relaţie cu concepteşi principii propuse de Dumitru Caracostea56, Iorgu Iordan57,Tudor Vianu58, Ion Coteanu59, Ştefan Munteanu60, GheorgheIvãnescu61. Concomitent, am luat în considerare şi elementeaparţinând celorlalte discipline cu care se intersecteazã cercetareade faţã, în principal, folclorului literar, elemente regãsite la Ov.Densusianu62, Dumitru Caracostea63, Tache Papahagi64, Mihai Popşi Pavel Ruxãndoiu65, Dumitru Pop66, sau Alexandru I.Amzulescu67.

Pentru conceptele fundamentale cu care opereazã lucrareade faţã: structurã lingvisticã, text liric neritual, expresivitate,paradigmele expresivitãţii, date fiind interpretãrile diferite pe care

51 Cours de linguistique generale, 1916, copie xerox52 Preliminarii la o teorie a limbii, 195753 Traite de stilistique francaise, 190954 Essais de linguistique generale, 196355 Despre sens. Eseuri semiotice, 197556 Expresivitatea limbii române, 194257 Stilistica limbii române, 1975; cu Vladimir Robu, Limba românãcontemporanã, 197858 Postume, 1966, Studii de stilisticã, 196859 Stilistica funcţionalã a limbii române, vol.I, 1973, vol.II, 1985; (coord) Limbaromânã contemporanã, vol. I, vol. II, 198560 Stil şi expresivitate poeticã, 1972, Limba românã artisticã, 1983, Introducereîn stilistica operei literare, 199561 Limba poeticã româneascã, în Studii de istoria limbii române literare,1989,p.153; Istoria limbii române,1980,62 lucrãrile citate63 Poezia tradiţionalã...64 lucrãrile citate65 Folclor literar...66 Folcloristica Maramureşului, 197067 Repere şi popasuri în cercetarea poeziei populare, 1989

Page 23: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

24

le pot primi, propunem succinte prezentãri care sã surprindãsensul cu care sunt utilizate în cuprinsul cercetãrii.

1. Structura lingvisticãOrice limbã se prezintã ca un sistem. Sistemul limbii este

un ansamblu virtual de elemente coerente şi integrate, realizateîntr-o substanţã, legate interdependent, fiecare având valoarefuncţionalã în raport cu celelalte. Structura reprezintã schemarelaţiilor reciproce dintre elementele sistemului care esteautostructurant68. Conceptul de structurã lingvisticã este utilizatcu sensul pe care îl impune ideea cã limba este un sistem de niveleierarhice integrate, caracterizate prin unitãţi minimale integrate,fiecare nivel al limbii, ca structurã fonematicã, structurã lexico-semanticã sau gramaticalã, implicând de fiecare datã relaţiile peaxa sintagmaticã între componentele sistemului considerateparadigmatic. În acelaşi timp, structura lingvisticã este consideratãca integratã sau integratoare, în funcţie de nivelul pe care-lreprezintã, şi, în mod particular, marcatã sau nemarcatã expresiv.Analiza urmãreşte sã depisteze modul în care elementelesistemului intrã în raporturi de corelaţie sau de relaţie în cadrulstructurii lingvistice, astfel încât sã-şi poatã îndeplini funcţiaexpresivã, unele în raport cu altele.

2. Textul liric popular neritualCircumscris liricii populare, textul liric neritual îşi

delimiteazã tematic, iar uneori şi motivic, aria, prin desprindereaopoziţionalã pe care o realizeazã de lirica de ritual şi ceremonial,de tipul bocetului, cântecelor de nuntã, descântecelor, colindelor,cântecelor de leagãn etc.

Poezia liricã neritualã, prim obiect al cercetãrii noastre,bine reprezentatã în toate culegerile consultate, exprimatã printexte de sine stãtãtoare, se regãseşte ca secvenţe lirice şi încelelalte categorii definite pe criterii funcţionale: în poezia

68 Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba românã contemporanã, p. 37, 38

Page 24: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

25

obiceiurilor, în cântecele de nuntã, în colinde sau în cântecele deînmormântare.

Acest gen de poezie neritualã, şi, în special, doina şicântecul, cu un pronunţat caracter individual, permite o dezvoltarefoarte variatã a temelor, motivelor, subiectelor, în funcţie decapacitatea creatorului anonim de a surprinde trãirile sufleteşti şide a le exprima. În relaţie cu evoluţia temelor, motivelor,imaginilor, tonul poate fi constatativ, de atitudine, sau deapreciere contemplativã a vieţii69.

Pentru lirica oralã neritualã din Maramureş,reprezentativã rãmâne horea, termen sinonim parţial cu doina şicu cântecul liric, poezie constituitã ca un monolog, fãrã însã a finumai reflectare ci şi act reflexiv trãit ca atare de cei dincomunitãţile tradiţionale70.

Cu un conţinut tematic variat, vorbind despre soartaomului, rostul horelor, tinereţe, bãtrâneţe, dragoste, relaţii umane,poezia liricã neritualã din Maramureş este în general o poezieconcentratã, nestroficã, rareori depãşind treizeci de versuri, şiaceasta numai atunci când se îmbinã cu narativul.

Dincolo de planul versului, limbajul poetic tradiţional acreat structuri compoziţionale proprii fiecãrei categorii71.Structurile compoziţionale sunt determinate de funcţia categorieifolclorice în care se realizeazã şi, în cadrul ei, de tematicã. Încazul poeziei lirice, schema compoziţionalã model, privitã cainvariantã, se constituie, de regulã, dintr-un nucleu tematicgenerator de expresivitate şi din structuri paralele cu rol depotenţare a expresivitãţii, concretizate ca structuri motiviceaglutinate şi/sau aglutinante.

69 Mihai Pop şi Pavel Ruxãndoiu, Folclor literar..., p.35570 Cf. Mihai Pop, în Cuvânt înainte la Antologie de folclor din judeţulMaramureş, 1980, p.771Mihai Pop şi Pavel Ruxãndoiu, op. cit, p.88

Page 25: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

26

Structura motivicã şi deci structura aglutinatã, ca otrãsãturã proprie întregii creaţii lirice, operând prin combinarea demici unitãţi motivice, se dovedeşte a fi proprie şi textului liricmaramureşean, dar cu o dezvoltare mai redusã faţã de poezia liricãdin alte zone folclorice.

În mare parte femininã72, poezia liricã neritualã are ca”erou liric” fie pe fata care-şi exprimã dorul faţã de iubitul absent,plecat sau necredincios, admiraţia sau iubirea faţã de cel mereuaşteptat, fie pe nevasta care deplânge despãrţirea de soţul”înstrãinat”, sau propria înstrãinare, fie pe mama ce-şi plângefeciorul plecat la oaste sau la rãzboi. Dragostea neîmplinitã,înstrãinarea femeii mãritate, revolta împotriva celor ceobstrucţioneazã împlinirea dragostei sunt tot atâtea teme lirice defacturã femininã.

Remarcând caracterul preponderent feminin al liriciimaramureşene, prefigurãm particularitãţile de expresie ce derivãde aici. În primul rând puterea modelatoare a sufletului feminincare se întrevede în calitatea expresivã ridicatã a imaginii şi alimbajului. “Spiritul de mãsurã feminin, de formã, de ordine, desimetrie, vãdit în producţiile materiale şi culturale, aparţinândfemeilor se vede şi în poezie“ afirmã D. Caracostea73, care adaugãcã “circulaţia expresivã a limbii materne privitã folcloric“74 esteasiguratã de femeie - şi acest lucru se vede în speciile liriciipopulare de o mare vibraţie liricã, aşa cum este bocetul, sau înmodul mult mai nuanţat şi mai puternic în care este exprimat dorulde cãtre femeie în comparaţie cu lirica masculinã. Cântecele decãtãnie, parţial cele de înstrãinare şi rareori cele de dragoste suntmasculine, diferenţiindu-se de cele feminine nu numai tematic, cişi ca tonalitate, monocordã, lipsitã de nuanţe, sau ca selectare a

72 Cca. 70% din textele din culegerea lui Tache Papahagi, de exemplu.73 Poezia tradiţionalã..., p.49074 Ibidem, p.489

Page 26: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

27

materialului lingvistic75. De altfel, Caracostea susţine cã şipoeziile cu caracter bãrbãtesc îşi asigurã expresivitatea prin vãditereflexe ale formelor feminine76.

Incluse de Tit Bud şi Tache Papahagi în capitolul Doine,de Al. Ţiplea în Hore şi dãrlaiuri, de Ion Bârlea în Cântece dedragoste, de jale..., iar de ceilalţi culegãtori în serii ale cântecelorde dragoste şi dor, omul şi soarta lui sau horea horelor, textelelirice nerituale din Maramureş oferã un material expresiv relevantpentru spiritualitatea şi sensibilitatea eului creator anonim.Descoperirea acestora se poate realiza doar aşa cum afirmaDumitru Caracostea: ”Privind de aproape expresia verbalã, trãind-o şi lãmurind-o totodatã.”77

3. ExpresivitateaExpresivitatea este un concept cu care opereazã stilistica,

primind diferite accepţiuni, de la identificare cu marca stilisticãpânã la identificare cu ideea de stil sau cu aceea de marcã aesteticului78.

75 op. cit, p.48876 Ibidem, p.48277 Arta cuvântului la Eminescu, 1980, p.3878 În concepţia lui Ștefan Munteanu expresivitatea asigurã limbajului poetic condiţiade a se opune arbitrarului şi reprezintã un fenomen specific şi complex bazat pe unraport de dublã dependenţã: ”pe de o parte o relaţie între douã forme ale elementelorsemnului lingvistic (expresie şi conţinut), pe de altã parte - şi concomitent - o relaţieîntre aceastã unitate constituitã şi realitatea desemnatã prin ea”(Stil şiexpresivitate..., p.122) Expresivitatea, ca raport necesar între formã şi substanţã,dupã acelaşi autor, îşi gãseşte realizarea lui deplinã în exprimarea poeticã, ca semnrevelatoriu al ideii poetice.(Ibidem) Expresia (semnificantul) preia practic în acestcaz ”o parte din funcţia de comunicare a limbii, colaborând cu semnificatul larealizarea funcţiei stilistice (poetice), care este o funcţie particularã de evocare şisugestie; şi prin aceasta o funcţie de potenţare intuitiv-emoţionalã acunoaşterii.”(Introducere..., p.51) Pentru stilistica lingvisticã, expresivitateaaparţine limbajului afectiv spontan, în timp ce stilistica literarã o considerã cafrumuseţe latentã a unui idiom, pentru a cãrui scoatere în evidenţã se cere însã oprelucrare, o filtrare sau transformare artisticã, estetico-imanentã, concepţie regãsitã

Page 27: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

28

Lucrarea de faţã utilizeazã conceptul de expresivitate într-un sens care pune de acord notele comune ale diferiteloraccepţiuni ale fenomenului, asigurându-i un caracter funcţionalspecific în momentul cercetãrii limbii textului poetic folcloric.

Necesitatea de a accepta un sens mai larg al conceptuluiderivã din specificul cercetãrii care vizeazã faptele de limbã cuconotaţiile lor la nivelul unui material poetic ce interfereazã celpuţin trei realitãţi lingvistice funcţionale: limbajul creatoruluianonim, ca limbaj individual; limbajul de grup, ca limbaj popularoral în variantã regionalã, în cazul nostru corespunzând graiuluimaramureşean şi suprapunându-se conceptului de limbã comunãsau limbaj obişnuit, şi limba naţionalã ca limbã-cod, cãreia i sesubsumeazã toate celelalte. Pe de altã parte, o taxonomie aunitãţilor expresive de la nivelul textelor folclorice presupune nunumai delimitarea reperelor afectiv-expresive, datã fiindapartenenţa lor la limbajul popular79, ci şi a unor repere estetice,prin încadrarea lor în creaţia artisticã, deci supuse acţiunii funcţieiestetice.

Conceptul de expresivitate s-a conturat astfel într-un senscare sã corespundã obiectivului cercetãrii textului folcloric,punând de acord accepţiunea lingvisticã cu accepţiunea esteticã:dacã un nivel de studiu îl constituie limbajul popular cuparticularitãţile sale expresive, noţiunea de expresivitate se va

la D. Caracostea, T. Vianu, Gheorghe Ivãnescu. Ion Coteanu, comentând distincţiarealizatã de Jakobson între expresivitate şi esteticã, prima ca funcţie emotivã (privindemiţãtorul) şi a doua ca funcţie poeticã (privind mesajul), aratã cã dacã uneori sepoate vorbi de expresivitate spontanã, iar alteori de expresivitate contemplativã,”expresivitatea spontanã este manifestarea verbalã a emoţiei corespunzãtoare, în timpce expresivitatea deliberatã este manifestarea verbalã a emoţieicontemplative.”(Stilistica..., vol.I, p.75)

79 Cf. Charles Bally, Traite de stylistique francaise şi Iorgu Iordan,Stilistica limbiiromâne.

Page 28: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

29

raporta la unitãţile marcate emoţional, în timp ce realitateatextualã poeticã va solicita o considerare a limbajului dinperspectiva valorificãrii estetice a potenţialului de expresivitate alimbii naţionale - limba-cod, a graiului maramureşean, în ipostazasa de subcod, dar şi a calitãţii experienţei lingvistice şi poetice acreatorului popular.

Raportând faptele expresive la fiecare nivel al limbii şiobservându-le în sensul în care ”reproduc dezvoltarea problemelorlimbii, de la simplu la complex, de la sunet la context”80, studiul iaîn considerare un sistem de valori expresive, realizate efectiv lanivelul limbii textelor cercetate şi sesizate ca nişte clase deconotaţii lingvistice marcate explicit sau implicit.

Fie cã se serveşte sau nu de mijloacele figurate şi decelelalte procedee ale artei poetice esenţialul stã însã încapacitatea intrinsecã a expresivitãţii de a fi ”o modalitate decunoaştere şi trãire, prin reducerea pânã la identificare a distanţeidintre concept şi complexul sonor, fuzionate ambele în mijloacede reprezentare semanticã şi emoţionalã, cu semnificaţiile gânditeşi simţite astfel de autor şi receptate ca atare de destinatar.”81

Se recreeazã astfel o ”matrice stilisticã”82 bazatã peexpresivitatea semnului lingvistic ce poate folosi nu numaicriticului, dar şi folcloristului interesat de textul liricmaramureşean.

4. Paradigma expresivitãţiiCunoscutã la nivelul gramaticilor tradiţionale ca

”totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt”83, paradigma şi-a

80 Tudor Vianu, Studii de stilisticã, p.5081 Ștefan Munteanu, Stil şi expresivitate..., pp.120 - 12182 Aici cu sensul acordat de Blaga: ca stil determinat de factori inconştienţi, abisali,cu funcţie formativã, primordialã şi fundamentalã, care-şi pun pecetea asupra creaţieiunui popor, îi imprimã o trainicã şi autenticã identitate.( Dicţionar filozofic,1978, p.77)83 Gh. Constantinescu-Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvisticã, 1980

Page 29: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

30

extins considerabil aria conceptualã o datã cu apariţia şidezvoltarea structuralismului care impune ideea celor douã axefundamentale de organizare a sistemului limbii: axa paradigmaticãşi axa sintagmaticã.

Sesizatã de Saussure ca un sistem de raporturi întretermeni ”in absentia”, paradigma cuprinde, în concepţia sa, unitãţilingvistice unite printr-o simplã asociaţie de idei.84 LouisHjelmslev, influenţat de limbajul matematic, propune pentruraportul paradigmatic formula ”raport de tip VEL”, cu o extinderea sensului matematic de la disjuncţia ”sau” la disjuncţia textualãce poate implica şi conjuncţia textualã: ”sau/şi una sau/şi alta”.85

Roman Jakobson considerã raportul paradigmatic un raport desimilaritate între componente.86

În esenţã toate aceste interpretãri ca şi alte delimitãriaplicate paradigmaticului (ca şi sintagmaticului, de altfel)pãstreazã ideea de raport al unor unitãţi, raport bazat pe notecomune, realizat ”in absentia” sau ”in praesentia”, fapt ce a permisextinderea modelelor şi semimodelelor paradigmatice şisintagmatice de la nivelele fonematic şi morfematic la celelaltenivele şi compartimente ale limbii: sintaxã,87 semanticã88, sau laalte domenii de cercetare: literatura89, etnologia90 etc.

În lucrarea noastrã, conceptul de paradigmã va reflectaaceastã interpretare exhaustivã, suficient de flexibilã, care vapãstra esenţa de raport disjunctiv şi conjunctiv totodatã înierarhizarea trãsãturilor de permanenţã ale unitãţilor, dar care va

84 Cours de liguistique generale, 1916.85 Preliminarii....,p.6886 Essais..,p.8687 Sorin Stati, Teorie şi metodã în sintaxã, 1967, p.3688 Conceptul de semanticã paradigmaticã în A. J. Greimas, Semantiquestructurale, Recherche de methode, 196689 V. I. Propp, Morfologia basmului,197090 Claude Levi-Strauss, Gândirea sãlbaticã, 1970

Page 30: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

31

viza, pe lângã nivelele consacrate în mod explicit, şi pe cel alexpresivitãţii. Paradigma se va constitui din modele de practicãlingvisticã şi poeticã prezente în textele cercetate şi concomitentîn lucrãrile fundamentale dedicate fenomenului lingvistic şi poeticcercetat91.

Paradigma expresivitãţii textului se va contura nu numaica un simplu sistem de modele şi raportãri între unitatealingvisticã cercetatã şi variantele de expresie existente în interiorulariei de investigare, ci şi ca un sistem deschis de raporturi cumodelele paradigmatice oferite de cod şi subcod, pentru toatenivelele limbii.

În legãturã cu analiza pe nivelele limbii, Roman Jakobsonafirma cã: ”folclorul este cel care oferã formele de poezie cel maiclar detaşate şi stereotipe, forme ce se preteazã în mod particularla analiza structuralã”92 şi continuã: ”Tradiţiile orale care uzeazãde paralelismul gramatical pentru a lega versurile consecutive...pot fi fructuos analizate pe toate planurile lingvistice: fonologic,morfologic, sintactic şi lexical; învãţãm sã vedem care elementesunt considerate ca echivalente şi cum asemãnãrile de pe uneleplanuri sunt temperate de diferenţe marcate pe alte planuri.”93

Dublate poetic, în expresie şi conţinut, unitãţilelingvistice s-au supus recunoaşterii pe baza redundanţeisintagmatice sau paradigmatice (permiţând sã se suprapunã maimulte texte comparabile), dar şi prin depãşirea acesteia,considerându-le într-un context transfrastic, ca mari secvenţediscursive.

În planul expresiei, structurile fonematice au fostconsiderate drept elemente fundamentale pentru împlinirea

91 Cf. Fred Mahler, dupã Thomas S. Kuhn, Structura revoluţiilor ştiinţifice, 1976,în Dicţionar filozofic92 Essais..., p.23693 Roman Jakobson, op.cit., p.237

Page 31: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

32

funcţionalã a simbolului lingvistic ca simbol natural, bazã pentrusimbolul artistic, urmãrindu-se comparativ trãsãturile distinctive şiefectul lor psiho-estetic. La nivelul articulãrii conţinutului, printr-o dublã lecturã, textul poetic a fost abordat ca sistem închis, alecãrui articulaţii parţiale se integreazã într-o structurãparadigmaticã, şi ca sistem deschis, manifestând continuitate, ca otransformare diacronicã, în mãsurã sã constituie un ”înainte” şi un”dupã” semantic.

În esenţã, analiza textului liric neritual din Maramureş aurmãrit sã punã în evidenţã existenţa unei matrice stilistice ”acãrei omologare nu are decât un sens şi nu poate avea ca rezultatdecât descrierea discursului poetic sub forma unei structuriierarhice, articularea lui formalã fiind previzibilã, substanţalingvisticã investitã constituind unicitatea lui.”94

5. Alte repere metodologiceCele 70 de texte selectate, ce acoperã în diacronie

majoritatea temelor fundamentale ale liricii neritualemaramureşene au fost supuse unei duble examinãri. Într-o primãfazã, poeziile au fost considerate ca pãrţi ale unui întreg unitarprin spaţiul de circulaţie şi, mai ales, unitar prin ceea ce derivã deaici: concepţie de viaţã, culturã materialã şi spiritualã, şi,îndeosebi, o limbã unitarã. Într-o a doua parte, textul folcloric afost considerat în particularitatea sa individualã, ca produs alfanteziei/imaginaţiei unuia sau a mai multor creatori. Desigur cãîn acest ultim caz ar fi fost imposibil sã epuizãm posibilitãţile,astfel cã am procedat la selectarea intuitivã a textelor din fiecarearie tematicã.

Rezultatele cercetãrii acestor texte au avut rolul de aconfirma sau de a infirma relevanţa datelor obţinute în prima fazãa cercetãrii şi au completat cu observaţiile analizei stilisticeintegratoare paradigma expresivitãţii la toate nivelele, urmãrind

94 A.J.Greimas, Despre sens...,p.294

Page 32: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

33

astfel îndeaproape demersul propus de Amaso Alonso: “studiindforţa de sugestie şi forţa de contagiere, în rolul lor de energii înfuncţiune; [...] realitatea exprimatã în poem, dat fiindcã este orealitate anume pregãtitã spre a servi ca expresie fonduluiintuitivo-sentimental; [...] modul în care este manevratã fanteziaşi cum sunt utilizate posibilitãţile limbii, intenţiile expresive cucare sunt folosite cuvintele şi semnificaţiile lor.”95

Analiza textului a urmãrit sã restituie cititorului/auditorului imaginea unui semnificat modificat şi îmbogãţit prinintervenţia şi colaborarea semanticã a semnificantului.96 În acestcaz semnificaţia a fost privitã ca o semnificaţie metaforicã sausimbolicã receptatã (perceputã) de cititor ca funcţie stilisticã şiinterpretatã de el drept valoare simbolicã a limbajului şi prinaceasta a operei ca atare. Semnificaţia simbolicã nãscutã dinexploatarea virtualitãţilor stilistice ale limbajului, extrase din zonade adâncime a expresiei verbale, a fost cercetatã din perspectivadimensiunii paradigmatice sau verticale a textului; pe de altãparte, depãşind analiza lingvisticã, s-a urmãrit textul înextensiunea lui, adicã pe dimensiunea sintagmaticã, orizontalã,contextualã, în ultimã instanţã. Adâncimea lexico-semanticã şiextensiunea morfo-sintacticã, aplicate de la sintagmã la discursulliterar privite ca unitãţi contextuale s-au complinit în cadrulanalizei97. Într-o primã etapã, aceasta a însemnat coborârea pânã laforma internã a semnelor verbale convertite în semne poetice, încare relaţia dintre semnificat şi semnificant nu mai era arbitrarã -ca în limbajul comun98 - ci motivatã de funcţia esteticã alimbajului.99Valorile expresive au fost detectate pe douã cãi: a

95 Materie şi formã în poezie, 1982, p.10096 Damaso Alonso, Poezie spaniolã..., 1977, p.1397Cf. Ștefan Munteanu, Limba românã artisticã, 1981, p.1198 Cf.Ferdinand de Saussure, op. cit.99 Ștefan Munteanu, op.cit., p.12

Page 33: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

34

formei, deci a semnificanţilor (literaritatea) şi a sensurilor, asemnificaţilor, unde marca stilisticã nu este manifestã. Valoarea afost identificatã şi degajatã din rândul altora cu care ea apare cavirtualitate în interiorul aceleiaşi sfere semantice.100 Prin ultimaoperaţie materialul verbal a fost considerat ca trecând din planulcomunicãrii uzuale în cel al comunicãrii artistice.101 Poezia a fostprivitã astfel ca o reinvenţie a limbajului, dar şi ca o meditaţieasupra acestuia, devenit mijloc şi nu scop.102

*Continuum lingvistic pentru un continuum psihoestetic,

poezia se dezvãluie la o primã lecturã ca expresie a unei trãiri, aunei viziuni particulare sau colective asupra lumii. Semnificaţiageneralã, deşi construitã o datã cu semnul, în dubla sa ipostazã desemnificant şi semnificat, se desprinde oarecum firesc, tocmaidatoritã modalitãţii integratoare în care se realizeazã lecturaartisticã.103

Poezia popularã, aparent uşor de decodificat, datoritãsimplitãţii compoziţionale şi ideatice, devine problematicã înmomentul în care textul poetic este pus în relaţie cu cel puţin treiatribute ale creaţiei populare, atribute care o marcheazã nu numaila nivelul conţinutului, dar, mai ales, la nivelul expresiei:caracterul oral, caracterul sincretic şi caracterul anonim saucolectiv.

Teoria oralitãţii104, cel puţin prin unele aspecte ale sale,oferã o fundamentare teoreticã posibil de relaţionat cu aspectele

100Ibidem, p.17101 Ibidem, p.18102 Ibidem, p.15103 Tudor Vianu, Simbolul artistic în Postume, p. 153104 Adrian Fochi,Estetica oralitãţii.

Page 34: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

35

practice ale cercetãrii noastre, acceptând cã atât caracterulsincretic cât şi cel colectiv sunt indisolubil legate de oralitate.

Receptarea cântecului liric popular are loc la nivel de“variantã“, dacã avem în vedere cã procesul de producere şireceptare a acestuia este dinamic şi nu oferã posibilitatea stabiliriicu adevãrat a textului final. “Varianta“ presupune existenţa unuisubiect individualizat, dintr-un catalog de subiecte, şi prezenţatalentului şi a personalitãţii cântãreţului din momentul concret alperformãrii.

Subiectul este, pânã la un punct, constant. Cântãreţul,dependent de un stil supraindividual, dar şi de talentul şi mãiestriasa, are o situaţie ambiguã faţã de subiect, “în timp ce momentulperformanţei este totdeauna unic şi irepetabil.“105

Dacã folcloristul este interesat sã distingã ştiinţific ceaparţine subiectului, cântãreţului sau performanţei concrete,pentru a stabili repere precise pentru arta folcloricã, interesulnostru, fãrã a face abstracţie de necesitatea acestui demers, seîndreaptã spre raportul dintre variabile şi constante, raportfundamental pentru creaţia folcloricã şi ca expresie a raportuluitradiţie-inovaţie, tradiţie-spontaneitate, “care dicteazã ritmul şicalea transmisiei unui bun folcloric anume în cuprinsul uneiculturi.“106

Modul de transmitere trimite în primul rând lasemnificanţi, care modeleazã semnificatul, întrucât semnificanţiinu sunt simpli purtãtori şi transmiţãtori de “concepte“, ci “delicatecomplexe funcţionale“, dupã afirmaţia lui D. Alonso107.

De altfel, Dumitru Caracostea, recunoscând în formã “celmai potrivit mijloc de adâncire a substanţei“, cerea cercetãtorilor

105 Adrian Fochi, op. cit., p.357106Adrian Fochi, Estetica..., p.42107 Poezie spaniolã..., p.12

Page 35: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

36

sã întocmeascã “adecvate caracterizãri ale expresiei“108, iar teoriaoralitãţii poate orienta descoperirea unor asemenea “caracterizãriale expresiei“. În primul rând prin relevarea câtorva aspecte decare trebuie sã ţinem seama, şi anume: modul în care se rezolvãraportul individual-tradiţional în performare, rolul melodiei,unitatea folclorului românesc, caracterul popular/colectiv alacestuia.

Uşor de sesizat chiar de la prima lecturã sau audiere,realitatea psihoindividualã sau socialã reprezentatã poetic îşicomplicã prezenţa în momentul în care, pentru a-i interpretaevoluţia în plan poetic trebuie sã o relaţionezi cu creatorul ei.Aceasta, deoarece poemul, act individual la origine, în ipostaza safolcloricã, poate şi nu poate fi atribuit performerului, a cãruioriginalitate nu trebuie neapãrat legatã de crearea unor noimodalitãţi de expresie, ci mai cu seamã de felul cum utilizeazãdiferitele elemente ale stilului tradiţional, de felul cum şi cu cemijloace îşi realizeazã sau obiectiveazã intenţionalitatea creatoare.Preexistând în conştiinţa esteticã a colectivitãţii, integral sauparţial, variantele devin poezie, îndeplinindu-şi funcţiapsihoesteticã, în momentul în care performerul le “trezeşte“ prininterpretare şi intervenţie creatoare. El devine în acest momentinspiratul, cel ce acordã poemului iluminarea necesarã pentru aexprima “altfel“ o viziune colectivã asupra lumii. În acest sens,Ovidiu Bârlea spunea cã “insul din popor are cânteceleînmagazinate dinainte în memorie, de unde el reproduce pe ceapotrivitã cu momentul, cu starea sa sufleteascã.“109

Nu criteriul individualitãţii psihologice prevaleazã,factorul unificator fiind stilul supraindividual.110 Se întâmplã aicio suprapunere specificã a viziunii personale asupra lumii,

108 Poezia tradiţionalã...,p.484109 Poeticã...,p.248110 Adrian Fochi, Estetica oralitãţii, p.359

Page 36: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

37

aparţinând performerului, peste viziunea tradiţional-colectivã, odatã cu particularizarea interpretativã a experienţei poetice acolectivitãţii. Pe de altã parte, caracterul colectiv şi popular alcreaţiei folclorice este cel care prin utilizarea codului propriu,acelaşi cu al performerului, asigurã consonanţa aspiraţiilor, aviziunii asupra lumii, a trãirilor. În acelaşi sens, lirica popularãromâneascã este consideratã de Ion Coteanu ca un fenomenlingvistic şi literar general şi omogen. General, pentru cã motivelecirculã în toate ariile dialectale şi omogen, fiindcã termenii dinnucleul lingvistic al motivelor sunt înţeleşi şi folosiţi peste tot înacelaşi fel.111

Experienţa poeticã relevatã atât prin realitateareprezentatã sau prin modul în care creatorul popular manevreazãfantezia în construirea poemului, cât şi prin modul în careutilizeazã mijloacele lingvistice pentru a exprima sentimentele şiviziunea sa asupra lumii, intereseazã, în primul rând, ca experienţãcreatoare, care datoritã inspiraţiei, desprinde obişnuitul din altobişnuit şi-l ilumineazã, face ca sentimentul şi viziunea banalã,vulgarã chiar, sã devinã poezie sub acţiunea funcţiei estetice, faceca “semnificantul sã îşi lase urma în conştiinţa receptorului subforma unui semnificat nou“.112

Artã, în primul rând, prin partea sa materialã, prinsonoritate şi ritm, poezia popularã se organizeazã sincretic,melodia fiind cea care modeleazã semnificantul, iar acesta, firesc,modeleazã semnificatul şi semnificaţia. “Ea (melodia - n.n.) nueste un suport inert al textului, ci contribuie efectiv, viu şiplãsmuitor la valorificarea esteticã a acestuia“, afirmã AdrianFochi113. De cele mai multe ori susţine o formulã tipicã pe care oindividualizeazã în cuprinsul cântecului, memoria colectivã

111 Stilistica..., p.160112 Damaso Alonso,Poezia spaniolã..., , p.22113 Estetica oralitãţii..., 359

Page 37: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

38

reţinând o datã cu textul şi melodia, fãrã însã a oferi clar dateprivind ordinea în care au fost create.

Realizatã oral, chiar dacã de multe ori apare consemnatãîn scris, în caietele de versuri ale unor informatori, poeziapopularã maramureşeanã este cântatã sau strigatã în cea mai mareparte. Legãtura dintre text şi melodie este însã destul de flexibilã,în sensul cã acelaşi text poate fi cunoscut pe ”glasuri” diferite, şi,îndeobşte, cântecele sunt cunoscute dupã versurile lor şi nuneapãrat dupã melodie114.

Demersul nostru este dinspre text, iar melodia rãmâne încazul de faţã un conţinut şi o formã de care se ţine seama doar înprincipiu, în aşteptarea unei tratãri integratoare.

Un alt aspect luat în considerare din cadrul teorieioralitãţii este fenomenul numit “flexibilitatea“ formulelor, cucorolarul sãu, “caracterul generativ“ al sistemului formular,“flexibilitatea“ formulelor fiind înţeleasã ca însuşirea pe care o auacestea de a se adapta contextului de inserţie, iar “caracterulgenerativ“, ca posibilitatea de reînnoire a expresiei prin alãturareaspontanã a cuvintelor, fãcând din formule elemente vii “care seintroduc în corpul tot atât de viu al cântecului, cu scopul de arealiza în planul semnificantului un anumit efect artisticpremeditat“115.

La fel de importantã pentru relevarea paradigmeiexpresivitãţii liricii populare maramureşene este şi problemaunitãţii folclorului românesc, al cãrei factor determinant estetocmai sistemul formular al stilului tradiţional, unitar asemeneasistemului limbii. Sistemul formular defineşte însãşi limba poeticã

114 Cf. Mihai Pop, în Cuvânt înainte la Antologie de folclor din judeţulMaramureş, 1980, p.7115 Adrian Fochi, Estetica oralitãţii, p.360

Page 38: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

39

a folclorului şi relevã posibilitãţile ei expresive, afirmã AdrianFochi116, aspect de care vom ţine seama în ansamblul cercetãrii.

Necesitatea memorãrii textelor pentru a fi pãstrate şitransmise, şi, de foarte multe ori, necesitatea de a rãspundecomenzii colectivitãţii, creeazã situaţii în care textul poeticpopular sã nu mai fie perceput ca un text elaborat sub impulsulunui moment de inspiraţie sincer şi puternic, ci ca un textocazional, comandat de grup. La apariţia aceastei impresiiconcurã atât modul în care funcţioneazã modelul, în speţã sistemulformular, cât şi caracterul de universalitate al realitãţiireprezentate.

Fenomenul se repercuteazã firesc în planul expresiei şi alconţinutului, care, ambele, se simplificã şi se ordoneazã în seriiritmice, melodice şi tematice restrânse.

Dar tocmai aceastã presiune a fenomenelor ce ţin decaracterul oral poate fi interpretat şi ca declanşatoare a unui tipspecial, în sensul pãstrãrii spontaneitãţii, de cizelare artisticã aexpresiei. Fãrã grija pentru invenţia ideaticã, performerul va fi maiatent la expresie, pe care o adapteazã nu numai viziunii poeticepersonale şi experienţei sale lingvistice, dar va încerca sã o punãmereu de acord cu experienţa întregii colectivitãţi cãreia îiaparţine.

Cercetarea variantelor în sincronie şi diacronieevidenţiazã tocmai aspecte ale acestei intervenţii şi oferã datedespre modul în care este selectatã expresia şi dupã ce criterii seordoneazã ea în text.

Oralitatea pare astfel sã explice modul de creaţie, deexistenţã şi de transmitere a folclorului, teoriile emise asigurândcercetãrii de faţã suportul folcloristic şi estetic pentru abordarealingvisticã a limbajului poetic. Se realizeazã în acest modintegrarea în context, într-un “complex expresiv“, “complex în

116 Adrian Fochi, op.cit., p.362

Page 39: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

40

care toate pãrţile contribuie la impresia globalã, în care fiecareparte rãspunde altei pãrţi corespondente, fiecare element îl cheamãpe cel care i se raporteazã... şi toate stau într-o interdependenţã,într-o inter-relaţie obligatorie... Totul contribuie la dãinuireacântecului: şi subiectul, şi melodia, şi sistemul metrico-ritmic şiînsuşi geniul limbii“117. Formula are rolul de a fixa în expresie toţifactorii enunţaţi mai sus, afirmã acelaşi A. Fochi, şi prin calitateade a fi “flexibilã“ şi “generativã“, ea devine elementul principal aldãinuirii şi supravieţuirii acestui fel de creaţie.118

Raportul dintre tradiţie şi inovaţie, caracterul colectiv,oralitatea imprimã poeziei populare (ca şi prozei populare, dealtfel) modele structurale şi forme concrete de exprimare ce-iaparţin. Oralitatea determinã existenţa unei forme virtuale la carese raporteazã ”actualizarea” prin interpretare a performeruluicare creeazã noi variante.119 În cazul nostru, textele cercetate suntconsiderate în acelaşi timp forme virtuale şi ”actualizãri” sauvariante, pentru cã ele, într-un sens, se oferã ca repertoriu detehnici şi mijloace preelaborate, care-i imprimã un puterniccaracter formalizat, urmând a fi relevate într-o schemãparadigmaticã, iar într-un alt sens, pentru cã ele conţin intenţia decomunicare a performerului, conferindu-i o orientare funcţionalãspre ocazia concretã, marcând realul concret în structura variantei.

117 Adrian Fochi, op. cit., pp. 364-365118 Ibidem, p.365119 Mihai Pop şi Pavel Ruxãndoiu, Folclor literar..., p. 82.

Page 40: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

41

II. SENTIMENT ŞI IMAGINE ÎN LIRICAPOPULARÃ NERITUALÃ DIN MARAMUREŞ

Poezie cel puţin prin “acea fãrâmã de umanitate” cuprinsãîn ea, lirica popularã se apropie poate cel mai clar de sensul pecare-l acordã Benedetto Croce procesului de creaţie poeticã, încare sentiment şi poezie par a se construi în acelaşi timp, “poeziaoferind o datã cu problema şi soluţia”. Fiindcã dacã sentimentul,experienţa fundamentalã trãitã, reprezintã conţinutul, deciproblema, imaginea şi cuvântul par sã aducã soluţia în expresiapoeticã120.

Pentru cazul nostru, cea mai strãlucitã exemplificare oreprezintã dorul, care, ca sentiment fundamental specific, seregãseşte, în toatã complexitatea sa, numai în expresia poeticã şiîn expresia muzicalã.

Revenind la sentiment în general, el se impune ca o staretrãitã, al cãrei tumult,prin cuvânt, se sublimeazã în imagine.Pentru a ajunge la cuvânt, trebuie sã “vezi” imaginea şi sãredescoperi sentimentul; este vorba, în majoritatea cazurilor, de“sentimentul-cheie, generator al respectivei creaţii artistice”, prinintermediul cãruia ajungi la sesizarea corectã a stãrii sufleteştifundamentale a poetului121.

Organizatã ca structurã artisticã pentru aceastã experienţãfundamentalã, poezia reprezintã un întreg care se proiecteazã înafarã dupã legi proprii, greu de determinat. Totalitatea artisticã,

120 Benedetto Croce, Poezia, 1972, p.30121 Ibidem,p.16

Page 41: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

42

într-o primã fazã, poate fi abordatã din perspectiva textuluiconsiderat ca operã literarã finitã, relevând o experienţã umanãfundamentalã, individual-universalã: iubirea, viaţa, moartea,natura, munca, raportul cu societatea. Constituitã ca expresie aunei vieţi interioare în diversitatea ei şi o datã cu ea, conţinut şiformã în acelaşi timp122, poezia îşi dezvãluie valoarea nu numaiprin calitatea poeticã a limbajului, ci şi prin impresia artisticã pecare o produce imaginea artisticã, reprezentarea poeticã exprimatãprin limbaj şi dincolo de acesta123.

Pentru interpretarea modului în care limbajul îşiîndeplineşte funcţia sa esteticã şi pentru a determina cum sestructureazã factorii de expresivitate în poezia privitã ca totalitate,o primã abordare a acesteia s-a realizat din perspectiva experienţeifundamentale exprimate şi dinspre imaginea sau imaginile care serelevã o datã cu lectura textului poetic.

Şi aceasta, pentru cã experienţa nu este numai un factorcreator, ci şi un factor de deschidere spre receptarea unorexperienţe noi, care declanşeazã stãri noi şi, deci, posibilitãţi deexpresie deosebite. De altfel, Dumitru Caracostea afirma cã “înpoezia popularã este exprimat un numãr de asociaţii, de reflexe, detendinţe şi sentimente, de idei care revin şi formeazã un complexcare determinã tonalitãţi fundamentale; cã nu este deci numaiplânsul unei inimi, ci o experienţã acumulatã care cere expresiicorespunzãtoare“124.

Sursã de necontestat a expresivitãţii în plan ideatic,realitatea reprezentatã îndeobşte sub impulsul unui sentimentfundamental deosebit de puternic pune în mişcare fanteziacreatorului sau capacitatea de selecţie a performerului, astfel încât

122 Benedetto Croce, Poezia..., p. 28123 Jean Burgos, Pentru o poeticã a imaginarului, 1988, p.29124 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã românã, ...p.507

Page 42: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

43

ceea ce rezultã sã-şi îndeplineascã funcţia expresiv-esteticã şi sãdeclanşeze plãcerea esteticã.

Ca în întreaga poezie popularã, sentimentele de iubire,urã, dragoste de viaţã, sentimentul morţii, al încrederii în soartã şial lipsei de încredere, sentimentul revoltei şi al supunerii, alînstrãinãrii şi al integrãrii în spaţiul şi în grupul familiar,corespund celor douã game de sentimente fundamentale amintiteşi de Gheorghe Ivãnescu: iubire/urã, simpatie/antipatie,admiraţie/dispreţ, entuziasm/ scârbã, sentimente provocate deaspectele antitetice ale lumii şi care creeazã cele douã stãriafective fundamentale ale omului: confort sau disconfortsufletesc125.

Urmãrind modul în care sentimentul-materie poeticã puneîn mişcare fantezia şi în care imaginea poeticã dezvãluie o viziunespecificã asupra lumii în poezia maramureşeanã, am ajuns laconstatãrile obişnuite, care atestã cã starea de confort, decisentimentele frumoase pun în mişcare fantezia pozitivã, imaginilefiind plãcute, aparţinând frumosului estetic, inclusiv în planulexpresiei care se adapteazã fondului, dupã cum starea dedisconfort declanşeazã fantezia negativã, creatoare de imaginicorespunzãtoare, ce aparţin urâtului estetic, cu repercusiuniimediate în adecvarea expresiei.

Şi deoarece am pus în discuţie modul în care estemanevratã fantezia, nu este lipsit de importanţã sã clarificãm, atâtcât este posibil, aportul fanteziei şi al imaginaţiei în construireaimaginilor artistice din lirica maramureşeanã neritualã. Acceptândcã fantezia este imaginaţie creatoare de un tip special, identicãnumai cu construcţii imagistice ce dispun de un grad maxim delibertate şi se îndepãrteazã mult de real şi chiar de posibil, şicã imaginaţia rezidã, dupã Ribot, în “trebuinţa invincibilã a

125 Gheorghe Ivãnescu, Studii de istoria limbii române literare, p.162

Page 43: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

44

omului de a reflecta şi reproduce propria naturã în lume“126 saumai simplu: imaginaţia reprezintã un proces psihic secundar carepresupune crearea de imagini sub impulsul dorinţei, speranţei,fricii, grijii, dragostei, urii etc., destul de uşor se poate constata cão poezie cum este cea în care brazii trãiesc sentimentul uman almorţii se aflã, ca expresie poeticã, înaintea blestemului, care, deşiimpresioneazã, rãmâne un rezultat al imaginaţiei reproductive. Înblestem se constituie imagini secundare constând dintr-un simbolfigurativ şi intuitiv ce desemneazã un real sau un simbol care faceparte dintr-un proiect determinat nemijlocit de pulsiunilesubiective, în timp ce în textul având ca temã soarta omului, saltulîn imposibil se realizeazã prin intermediul unei imagini cu uncaracter mare de generalizare.

Şi fantezia şi imaginaţia se folosesc de imaginar ca modde a ieşi din sine. Aceasta pentru cã insatisfacţia de lume ce incitãla imaginar este dublatã de insatisfacţia de imaginar care nu-şieste sieşi suficient, ceea ce incitã la expresie şi realizare. Maipuţin vis sau reverie, poezia popularã conţine asociaţii imaginativespontane, ca fenomene locale sau nodale, rezultate din activareasistemului imaginar al creatorului, ca sistem deschis. Expresia vafi corespunzãtoare: încifratã în cazul acţiunii fanteziei şi deschisãîn cazul asociaţiilor imagistice spontane.

Din aceste puncte de vedere, poezia liricã maramureşeanãnu face şi nici nu are cum sã facã excepţie de la modelul liriciipopulare, fiind vorba de reprezentarea unui univers general uman.Ceea ce intrã însã în atenţia noastrã ca posibil de izolat prinparticularitatea sa este modul în care este folositã fantezia şiimaginaţia în construirea imaginilor poetice şi în ce mod estealeasã expresia lingvisticã potrivitã. În acest punct, evident cãfacem abstracţie de obstacolele pe care le ridicã sondareaparticularitãţilor creaţiei populare: caracterul anonim, colectiv sau

126 Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie, 1978, p.327

Page 44: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

45

popular şi mai puţin caracterul oral şi sincretic, pe care, dinconsiderente metodologice nu le vom numi, dar de care vom ţineseama, mai ales în momentul discutãrii surselor expresivitãţii penivelele limbii.

Din aceleaşi considerente metodologice am izolat tematicpoeziile cercetate şi am creat serii tematice care au la bazã unsentiment asemãnãtor şi o realitate apropiatã, punându-le imediatîn opoziţie cu reversul acestora. În acest fel, poeziile care au catemã generalã iubirea intrã, în momentul cercetãrii imaginilor, înrelaţie antinomicã cu cele care exprimã ura, dispreţul,amãrãciunea, adevãrate sau simulate.

Poeziile ce reflectã trãiri sufleteşti de altã naturã, cumsunt integrarea în spaţiul familiar, dragostea de viaţã, mulţumirea,încrederea în destin sunt relaţionate opoziţional cu cele care au catemã înstrãinarea, sentimentul trecerii timpului, bãtrâneţii şimorţii, revolta, suspiciunea şi deznãdejdea.

Se respectã astfel o particularitate recunoscutã a expresieipoetice populare bazatã pe antinomia pozitiv/negativ, bine/rãu,frumos/urât, pe care o pãstreazã pânã la nivelul formei.127 Întreaceste extreme poezia exprimã însã o gamã mult mai largã denuanţe, dupã cum se întâmplã, de exemplu, în cazul dorului, unde,între idilã şi blestem existã suspinul, oftatul, nostalgia, duioşia,îndurerarea, toate cu scopul realizãrii catarsisului care restabileşteliniştea şi echilibrul vieţii.128

Pentru a ajunge la acel nucleu energetic primar, “primummovens“ cum îl numeşte Caracostea129, care declanşeazã şiîntreţine starea poeticã, implicit funcţiile catarticã şi esteticã,demersul nostru a admis ca punct de pornire tipologia orientativ-generalã a temelor, morfologia motivelor şi, implicit, a imaginilor,

127 Ov. Bârlea, Poeticã...,p.136128 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p.523129 Ibidem, p.536

Page 45: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

46

care, într-o prezentare succintã sã ne permitã accesul corect lainterpretarea resurselor expresive ale limbii.

Dragostea, ca temã foarte cuprinzãtoare, legatã în tradiţiapopularã de complexul familial, dar şi de cel comunitar, deexistenţa umanã în sensul ei totalizant, are ca sentimentdominator, nuanţat şi ca sursã a unei bogãţii inepuizabile deimagini poetice, dorul, despre care D. Caracostea afirma cãprezintã acea distanţare şi perspectivã prielnicã expresiei artisticece face din el un factor catartic şi estetic şi pe care Ion Coteanu îlconsidera ca nucleu semantic, cuvânt-temã sau cuvânt-cheie, ca şipe sinonimele sale: dragoste, noroc, bine, urât, jale.130

Referindu-se la dor în relaţie cu lirica pãstoreascã,Densuşianu afirma cã aceasta “culmineazã spre o poezie denelinişti şi suferinţe stãpânite, de melancolie învãluitoare, denostalgii care leagãnã gândurile, de presimţiri care când întunecãsufletul, când îi vestesc mângâieri, înviorãri“, relevând deci “ceeace poezia graiului nostru a numit dorul“131.

Constantin Noica, numind cuvântul dor printre cuvintelefundamentale ale limbii, spunea: ” Prin formaţia sa, ”dor” are în elceva de prototip: este alcãtuire nealcãtuitã, un întreg fãrã pãrţi, camulte alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific.Reprezintã o contopire, şi nu o compunere. S-a contopit în eldurerea, de unde şi vine cuvântul, cu plãcerea, crescutã din durerenu pricepi bine cum.”132

Durere şi plãcere, pãreri de rãu, amintiri întunecate saufericite, singurãtate, înstrãinare sunt tot atâtea semnificaţii alecuvântului dor, surse ale unor imagini de o mare diversitate şiputere sugestivã.

130 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.159131 Ov. Densuşianu, Viaţa pãstoreascã..., p.293132 Constantin Noica, Cuvânt împreunã despre rostirea româneascã, 1987, p. 206

Page 46: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

47

Nici poezia maramureşeanã nu se abate de la acestadevãr, numai cã, deşi în esenţã dorul îşi pãstreazã semnificaţiile,în expresie el se nuanţeazã diferenţiator.

Pentru a ajunge la decelarea acestor nuanţe s-a apelat înprimul rând la imagine ca rezultat al fanteziei creatoare şi ca partede prim rang a paradigmei expresivitãţii extralingvistice apoemului.

Dumitru Caracostea susţinea, de altfel, cã poezia popularãoferã suficiente dovezi de un dezvoltat simţ artistic atât înstructura pãrţilor, în lexic, morfologie şi sintaxã, în topicã sauritmicã, “dar mai ales în expresivitatea imaginilor“, şi adaugã: “înpoezie fiecare motiv îşi creeazã corpul sãu de imagini“133, un fonddeosebit de variat şi de o mare expresivitate.

Motivul dorului reprezintã probabil cel mai productivnucleu energetic din poezia liricã, cu reflexe în bocet, în colind, înbaladã, cu o capacitate inepuizabilã de a declanşa imaginea prinactivizarea elementelor expresive ale limbii.

Urmãrind distribuţia motivului în textele poetice studiate,am procedat la interceptarea nuanţelor pe care le capãtãsentimentul în dinamica vieţii afective a poeziei şi nu de puţine oriam acceptat discutarea sa în cadrul contaminãrilor de diferitetipuri134, selectând imaginea pentru o ierarhizare ulterioarã înfuncţie de gradul de expresivitate.

În cea mai mare parte femininã, lirica maramureşeanãpãstreazã amprenta modelatoare a sufletului feminin şi la nivelulimaginii. Raportul mândru-mândra, aflat la baza majoritãţiitemelor lirice, atrage îndeosebi imagini corespunzãtoare motivuluidorului, într-o mare varietate psihoesteticã.

i. Perceputã sincer sau disimulat ca acţionând în sensnegativ şi mai rar pozitiv, puterea dorului este relevatã în imagini

133 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p.566134 Ibidem, p538

Page 47: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

48

ce surprind personificator (de unde, de altfel, şi acceptarea roluluidinamizator al acestuia în lirica de dragoste) un dor mesagertrimis la mândru sau la mândra (1,2), un dor malefic, cauzã ainsomniilor (4), cauzã a îmbãtrânirii (8), a rãtãcirilor, a dorinţei dea pleca în lume (9,10), cauzã a neliniştii, dar şi a durerii sau amorţii (3,5). El se suprapune ritmului vieţii şi poate fi tânãr,neînvãţat, şi, deci, posibil de pierdut (7). Poate sã aparã uşor, adusde vânt şi tot aşa de uşor sã disparã (7), sau poate sã aparã “înval“, stricând ordinea fireascã a lucrurilor (6).

ii. Dorul ca “presimţire care vesteşte mângâieri,înviorãri“135, deci ca subsidiar al stãrii de iubire împãrtãşitã, plinãde speranţã, se relevã în texte în care, deşi nu este numit, seinsinueazã ca element ordonator al contaminãrii motivelor. El estecel care pare a chema imaginea pãsãrii mesager (11), caredeclanşeazã visul erotic (14), care impune imaginea idealã afrumuseţii iubitului (16,17,18) sau sugereazã “fuga“ ca depãşire apiedicilor şi gãsirea unui spaţiu generos pentru împlinirea iubirii(12,20). Dorul nenumit poate provoca declaraţii naive de dãruiretotalã (13) sau poate întoarce cuplul spre natura ocrotitoare (15).Şi tot dorul declanşeazã şi cea mai sugestivã şi realizatã imagine afertilitãţii, a dragostei împlinite (19).

iii. Determinând imaginea dramaticã, pânã la cea violentãdin blesteme, dorul obstrucţionat, înşelat, trãdat, neîmplinitatinge nu numai raportul mândru-mândra, dar ajunge sã ordonezeşi imagini dintr-un alt raport: norã-soacrã sau pãrinţi-copii, într-odesfãşurare variabilã de contaminãri.

Dacã sentimentul iubirii obstrucţionate induce, de regulã,imagini în centrul cãrora se aflã mama iubitului, viitoarea soacrãsau soacra (21,22,23,24,25,26), cãreia i se sugereazã sãdepãşeascã încercãri imposibile, de la îngrãditul grãdinii cu lin şicu pelin sau cu busuioc şi bãrbânoc (21,26), pânã la numãrarea

135 Ov. Densuşianu, Viaţa pãstoreascã..., p. 294

Page 48: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

49

şirurilor de pe “tiarã“, a ierbii de pe hotarã, a frunzelor dintr-unnuc, a penelor de pe cuc, sau pânã la terifianta şi în acelaşi timpbatjocoritoarea imagine a semãnatului unui strat de mac în vârf deac (22,25), trãdarea iubirii este aspru sancţionatã de fata înşelatãsau pãrãsitã, care preferã blestemul pentru a da glas sentimentuluide frustrare, durere, mânie sau urã, obiectul invectivelor sale fiindiubitul trãdãtor, dar şi cei care au facilitat despãrţirea. Despreblestem, D. Caracostea afirma cã este “arma care taie spre matcadoinelor şi este mult mai puternic în nord“136, aspect demonstratsuficient de lirica maramureşeanã.

Imaginile întunecate, dominate de boalã, însingurare,înstrãinare, moarte, se ordoneazã în blestem pe baza contaminãriimotivelor şi temelor dinamice negative (28,31,32,33,34,35,36).Alteori, pe baza aceluiaşi principiu, blestemul vizeazã trãdarea,infidelitatea, ca experienţe de viaţã cu caracter general,exprimând în acest caz o atitudine a colectivitãţii şi nu neapãrat oatitudine individualã (33). În câteva cazuri, iubita uitatã saupãrãsitã gãseşte imagini deosebit de sensibile pentru a-şi exprimadurerea: fie ca iubitul trãdãtor sã fie bãtut de “cearcãnu de p`ângãlunã“ sau “de p`ângã soare“ dar şi de spiritul ei de dreptate (30),fie sã se usuce şi el de soare şi de vânt, aşa cum se usucã mândrade dor (29).

iv. Aparent fãrã legãturã cu sentimentul dorului,sentimentul înstrãinãrii este, de fapt, un derivat al acestuia, foarteputernic marcat în poezia maramureşeanã şi în poezia Ardealului,în general. Dacã explicaţiile pot fi şi de naturã psihosocialã şiistoricã, ele pot fi însã susţinute şi de afirmaţiile lui DumitruCaracostea care remarca: “meridionalul, fiind mai sociabil şitrãind în regiuni mai populate simte mai puţin apãsarea înstrãinãriica omul nordic“137. Ori maramureşeanul, pe lângã cã aparţine

136 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p. 482137 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p.482

Page 49: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

50

arealului românesc, considerat de nord, se aflã chiar în nordulacestuia, iar trãsãturile i se pot aplica. O altã afirmaţie a lui D.Caracostea, aceea cã înstrãinarea derivã din complexul familialpãrinţi-copii şi este legatã de motivul rãu-mãritatei, al înstrãinateifãrã voie, rãmâne valabilã pentru foarte multe din poeziilecercetate, dar pe lângã acesta, existã în lirica maramureşeanã desorginte masculinã şi alte motive care susţin sentimentulînsingurãrii şi utilizeazã imagini particulare. Ne referim, mai ales,la pribeagul nevoit sã-şi pãrãseascã locurile natale, fie datoritãunor obligaţii impuse de stãpânire: cãtãnie, rãzboi (39, 41, 48, 50,51), fie datoritã obligaţiilor familiale sau profesionale: lucrul înţarã, în pãdure, sau pãstoritul.

Nu de puţine ori, însã, înstrãinatul este un fugar care seascunde de frica întemniţãrii, motivele fiind, de regulã,neexprimate. De altfel, expresia masculinã a înstrãinãrii, foartefrecventã în lirica maramureşeanã cu o asemenea tematicã, estesusţinutã şi de realitatea cã din cele şaisprezece texte având catemã înstrãinarea, şapte sunt masculine, douã, feminine şi alteşapte cu caracter general.

Spinii (37), cucul (43, 47, 52), focul, hainele aprinse (38,42) sunt tot atâtea imagini-simbol pentru a susţine o experienţãafectivã, imagini ce se regãsesc, de altfel, în întreaga liricãpopularã româneascã.138 Ceea ce pare caracteristic pentru poeziamaramureşeanã este însã dinamismul imaginilor şi al expresiei.

Un blestem greu pe capul omului este în concepţiamaramureşeanului însingurarea şi înstrãinarea (46, 47), unremediu pentru acestea fiind considerat codrul (vezi legãtura culirica pãstoreascã şi de haiducie) (45, 49) şi munţii (40).

Secvenţe formulare din poezia ceremonialului de nuntãse regãsesc în multe din textele având ca temã înstrãinarea139.

138 Ibidem139 Ov. Bârlea, Poeticã..., p.267

Page 50: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

51

Reţinem îndeosebi momentul de rãmas bun şi pe cel de urare saublestem adresat florilor (41,48).

Din motive lesne de înţeles, cãtãnia, rãzboiul suntexperienţe de viaţã acceptate greu de maramureşean. Imagineafeciorilor rãniţi, întorşi de la rãzboi şi imaginea celor trimişi forţatla oaste apar dominate de durerea pãrinţilor care sunt şicompãtimiţi, dar şi blestemaţi (50,51).

Înstrãinarea se regãseşte în imagini caracteristice şi înlirica femininã unde foarte frecvent apare motivul pãrãsitei saurãu-mãritatei. Cauzele pot fi cele relevate de D. Caracostea:cãsãtoria în depãrtãri, datoritã satelor risipite, datoritã dorinţeipãrinţilor de a nu împãrţi averea sau datoritã dorinţei tinerilor de ascãpa de sub tutela pãrinteascã.140 Raptul şi cumpãrarea nu suntfenomene exprimate clar în lirica maramureşeanã cercetatã, deşiuneori invectivele adresate pãrinţilor sau soţului pot sugera oasemenea situaţie. Despãrţirea înlãcrimatã, motiv împrumutat dinceremonialul de nuntã, dezrãdãcinarea cu imaginea-simbol a floriivestejite, nora ca slugã sau discutatul raport norã-soacrã susţin înplan imagistic o realitate perceputã şi în spaţiul maramureşeanprin intermediul temelor lirice ale textelor cercetate.

v. Sentimentele complexe legate de viaţã şi moarte, desoartã, de ocupaţii, de complexul familial, actualizeazã în formediverse un sentiment al naturii de un tip special, prin intermediulcãruia sunt declanşate imagini variate şi, de cele mai multe ori, cuo mare putere de sugestie. În aceste cazuri fantezia este extinsã sãacţioneze într-un spaţiu larg, uneori mai puţin familiar, darcunoscut şi acceptat.

Dacã în poezia cultã sentimentul naturii implicã otranspunere afectivã şi o trãire esteticã a contemplãrii naturii,pentru poetul popular natura face parte din însãşi viaţa lui şireprezintã o sursã permanentã de simboluri. El nu contemplã

140 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p.502

Page 51: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

52

natura, el o trãieşte şi o transpune în poezie o datã cu întreaga saviziune asupra vieţii. “Nu idealismul poetic îl face pe creatorulpopular sã cânte natura, ci preocupãrile de viaţã, în legãturã cuceea ce era prielnic îndeletnicirii la care era dedat, deci în fondceva prozaic, ceva de ordin practic“, afirmã Densusianu141, care,referindu-se la pãstor, cu posibilitatea de extindere şi la celelaltecategorii de creatori, adaugã: ”Gândindu-ne... cã pãstorul trãieşteîn zilnicã atingere cu natura, şi cã pentru el stelele, norii,izvoarele, cutreierãrile vântului, zborul pãsãrilor sunt privelişti aşade obişnuite şi, ca atare, potrivite sã fie asociate de viaţa lui,putem înţelege cã strãmoşii noştri, fiind pãstori, au putut ajunge lao viziune poeticã în felul celei pe care am constatat-o. Dindesfãşurarea de energie pe care o cerea îndeletnicirea lor, cum şidin impresiile vii de fiecare zi, era firesc ca în sufletul lor sã seaccentueze anumite predispoziţii care, trecute în poezie, au dus laceea ce am numit dinamismul liricii noastre populare.“142

Paralelismul între viaţa omului, soarta sa şi existenţanaturii, a elementelor ei, este principiul ordonator şi la nivelulimaginilor artistice, aşa cum este şi la cel al expresiei.

Supãrãrile, grijile, dorul, sentimentul trecerii inevitabile atimpului, al îmbãtrânirii, sentimentul dureros al morţii înainte devreme, al despãrţirii definitive de toţi cei dragi sunt dramaticpercepute şi exprimate prin imaginile sugestive ale plopului (53),brazilor (56), cruciţei de cetinã (58), ale codrului bãtut de vânt(57,59,63,68,69), prin imaginile simbol ale frunzei legãnate,îngãlbenite sau cãzute (68,57,64).

Una dintre cele mai sugestive imagini-simbol pentru aexprima sentimentul de durere în faţa morţii înainte de vreme parea fi cea a brazilor (a pomului sau a codrului) înfioraţi deameninţarea morţii reprezentatã de tãietorii de lemne. Ea

141 Ov. Densusianu, Viaţa pãstoreascã..., p.263142 Ibidem, p.328

Page 52: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

53

impresioneazã atât prin simplitate cât şi prin identitatea trãirilor încele douã planuri, repercutate pânã la nivelul expresiei lingvisticeîn care predominã simbolul natural.143

vi. Un motiv despre care existã cele mai vechi mãrturiiscrise, ne referim la motivul “jelui-m-aş“144, aparţine aspectuluicontemplativ, static, al liricii populare şi este caracteristic doineide dor, dar doina de dor în sens foarte cuprinzãtor. Motivulsurprinde, dupã pãrerea lui Caracostea existenţa a trei straturi deexperienţã: a) unul primar, exprimând durerea şi jalea; b) un tiparstilistic, “jelui-m-aş“, ca expresie a singurãtãţii, şi c) un ultimstrat, al experienţei proprii, de regulã: înstrãinarea, dorul de iubit,de pãrinţi, de locurile natale, grijile vieţii în general sau grijapentru cei dragi, în special, etc. (60,61,62,65,66,67).

În esenţã, poezia maramureşeanã, în ipostaza sa de doinãsau “hore“, pãstreazã, indiscutabil, ca dominantã afectivã, dorul,dar nu numai aşa cum îl vedea Densusianu, ca expresie a unuisuflet însingurat, înclinat spre contemplarea vieţii, lipsit deviolenţã şi încrâncenare, ci ca un sentiment nãvalnic, complex,dinamizator al expresiei lirice şi al imaginii artistice.

În toate cazurile analizate, emoţia esteticã este declanşatãşi întreţinutã tocmai de vigoarea imaginilor artistice care mediazãcomunicarea şi de caracterul profund al sentimentelor, ideilor,concepţiilor, al viziunii particulare sau generale asupra lumii.

Imaginea dorului-mesager, a dorului-spirit malefic, dorit,acceptat, chemat sau nechemat, a dorului-boalã, durere dulce,creeazã şi susţine impresia unei lumi dominate de dor, o lume caresuferã din dragoste, dar care nu concepe sã fie lipsitã de aceastãsuferinţã.

143 Tudor Vianu, Postume..., p.136144 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã...,p.530

Page 53: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

54

Imaginea se creeazã prin personificare sau prin cumul deatribute, într-o progresie capricioasã, la prima vedere. Expresiaeste, de regulã, abruptã, cu îndulciri sonore când intervineautocompãtimirea, pentru cã autorul/autoarea se considerã victimafãrã scãpare a dorului.

Deşi se distribuie în sistemul opoziţiei benefic-malefic,imaginea dorului în poezia maramureşeanã înclinã mai degrabã,aşa cum afirmam, spre cea de-a doua ipostazã, sugerând trãiriintense, pasionale. Pentru dragostea împãrtãşitã, pentru iubireaîmplinitã, în opoziţie cu necredinţa, cu trãdarea în dragoste, poetulpopular manevreazã fantezia pe o arie mai restrânsã, în sensul cãimaginile se construiesc doar în jurul câtorva idei şi simboluri:imaginea pãsãrii-mesager care apropie spaţiile, a firului desecarã, de orz sau de grâu, crescute împreunã la fel ca dragostea,imaginea unui alt spaţiu, mai generos pentru iubiţii fugiţi, avisului, ca o continuare a fericirii provocate de vederea iubitului,ca şi imaginea idealã pe care o proiecteazã fata atunci cândvorbeşte despre iubitul ei. Declaraţia naivã, admiraţia pentru celîndrãgit, senzaţia de bucurie pe care o trãieşte autoarea deschideexpresia şi îi asigurã o armonioasã curgere.

De altfel, impresia este cu atât mai puternicã cu cât textulpoetic este pus într-o relaţie metodologicã şi de lecturã cu cel careexprimã sentimente contrarii. Pentru cã, trãdarea iubirii,necredinţa, inconsecvenţa, obstrucţionarea dragostei sunt, de celemai multe ori, surse pentru imaginile terifiante din aşa-ziseleblesteme din dragoste. De la imaginea iubitului uscat de soare,cum se usucã mândra de dor, pânã la imaginea celui vinovat dedespãrţirea tinerilor, cãruia i se doreşte sã i se desprindã carneade pe oase, blestemul cunoaşte o suitã impresionantã de imaginipoetice “negative“, în care vinovatului i se proiecteazãîmbolnãvirea fãrã leac, sãrãcirea, nefericirea în cãsnicie,închiderea în temniţã, înstrãinarea de casã şi de pãrinţi, toate

Page 54: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

55

imaginate în cele mai sumbre culori şi situaţii. Prezentarea gradatãa blestemului se foloseşte de expresia lingvisticã aparţinândesteticii urâtului. Expresia sonorã este închisã, durã, cu scurtesclipiri ironice, de falsã compãtimire sau de autocompãtimire.

Aparţinând unei perioade în care Maramureşul era elînsuşi înstrãinat, o mare parte a textelor lirice maramureşeneavând ca temã înstrãinarea a fost creatã sub impulsul unuisentiment pe care-l trãia întreaga colectivitate, dar mai alesfeciorii luaţi la oaste sau bãrbaţii trimişi în rãzboi. Acesta este unaspect al temei, pentru cã existã şi cealaltã situaţie în care ceaînstrãinatã este fata mãritatã, probabil fãrã voia ei, în alt sat. Înambele cazuri imaginile se construiesc pe baza opoziţiei locstrãin-loc familiar, ultimul fiind de foarte multe ori asimilat nucasei sau satului, ci codrului, spaţiu mult mai sigur şi maiocrotitor. Acestea sunt, de altfel, şi poeziile în care sentimentulnaturii este mai clar reprezentat, de aceea imaginile sunt, în ceamai mare parte, create prin jocuri de lumini şi umbre.

Satul, casa, pãrinţii, iubita, prietenii, animalele de muncãşi chiar uneltele reprezintã spaţiul familiar ce rãmâne în urmã,înecat în ceaţa pãrerii de rãu. Oastea, rãzboiul, locul strãin suntnecunoscutul, ameninţarea, neliniştea şi pribegia. Tonul estesumbru; spinii, rãnile, identificarea cu cucul sau cu puiul cucului,blestemul greu pe care-l profereazã cucul susţin partea de umbrã aimaginii poetice.

Maramureşeanul nu este însã un pesimist. În momentelegrele el se întoarce spre naturã, unde codrul devine o imaginefoarte clarã, de cele mai multe ori ocrotitoare şi sigurã, amintindde celebrele cuvinte eminesciene: codru-i frate cu românul.

Aceeaşi raportare la naturã se petrece şi în poeziile careau ca temã soarta omului, viaţa şi moartea, norocul sau nenorocul,tinereţea sau bãtrâneţea, bucuria de a trãi sau durerea în faţatrecerii timpului şi a morţii. Bradul, codrul, fagii, elemente

Page 55: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

56

familiare, devin martori, interlocutori-cheie pentru descifrareapropriului destin.

Dramatismul trãirilor se repercuteazã natural îndramatismul expresiei, un dramatism al înţelepciunii, fãrã revoltãvanã, fãrã contorsionãri inutile, dar tot atât de profund şi dureros.

“Poezia liricã este o exclamaţie“145 afirmã Caracostea, cese împlineşte în imagine, o imagine primarã ce tinde cãtreîmpliniri mai largi, în grupe cu funcţiuni expresive menite sãalcãtuiascã tot atâtea planuri de rezonanţã pentru vibraţiaconcentratã în exclamaţia iniţialã, în ritm şi în gradaţia lor. Textulse constituie ca punte obiectivã între emiţãtor şi receptor. Dinspreemiţãtor el este un produs al afectului şi al imaginaţiei, în timp cela receptor textul devine declanşator al imaginaţiei care inducesentimentul şi experienţa cuprinsã în imagine.

“Poetul dã formã sentimentului sãu, îl construieşte şi-lstructureazã, îl plãsmuieşte şi-l cristalizeazã, dupã cum îşistructureazã şi-şi plãsmuieşte viziunea asupra lumii. Darsentimentul nu este privit ca document autobiografic, nu caatitudine în contrast cu morala, ci ca o creaţie de tip estetico-poetic ce nu se exprimã direct, ci prin intermediul unor procedeesugestiv-contagioase, pe care cercetarea are rolul de a le studia casistem expresiv.”146

Este importantã aceastã subliniere, deoarece din punctulnostru de vedere, textul reprezintã o finalitate prin recreere, şi osursã de imagini şi trãiri a emoţiei estetice prin receptare. Laintersecţia dintre cele douã direcţii se aflã expresia, aceeaşi şiunica, în timp ce imaginea şi sentimentele pot suporta deformãri,interpretãri şi alterãri de la un pol la altul. De aceea, probabil,pentru multe din interpretãrile oferite la nivelul sentimentelor,experienţei şi imaginilor vor exista şi alte catalogãri, alte sugestii

145 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p.536146 Amado Alonso, Materie şi formã..., p.100

Page 56: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

57

pe care, acceptându-le, le putem asimila fãrã sã se schimbe cunimic datele expresiei.

Importantã rãmâne tonalitatea, acea “dualitate accent-intonaţie, care unificã elementele unei metafore“, oferind izvorulde viaţã al poeziei, cum afirmã D. Caracostea care continuã:“Viaţa formelor atârnã în mare parte de natura contaminãrilor,care adesea duc la pluralitãţi de aspecte şi repetãri variate, lasimetrii paralele. Apar chipuri şi feluri de contaminãri. Unelereprezintã simple înseilãri, asociaţii fluctuante, provenite dinîntâmplãtoarele dispoziţii ale cântãreţilor. Alteori sunt variaţiuniminore pe aceeaşi temã.“147 Ele sunt, de fapt, rezultat al cãutãrilorcreatoare, dar şi organizatoare vii ale unor imagini pentru a adâncivibraţia iniţialã şi a-i acorda duratã.

Unele cântece înfãţişeazã o imagine, altele, un şir deimagini, perechi de imagini (întrebare-rãspuns), în diagonale,paralele, simetrii, sau trec dintr-un grup de motive la altul.148 Secreeazã astfel tipare stilistice care modeleazã diferite categorii decântece poporane.

Imaginile pivot cu corespondentul lor lingvistic, careconcentreazã vibraţia liricã şi dau tonalitatea poeziei au fostdecelate ca particulare numai dupã ce s-a depãşit nivelul tematiclarg, acelaşi pentru întreaga liricã popularã neritualã, nivel cuurmãtoarea structurã şi tipuri de nuclee energetice afective,declanşatoare de imagini poetice:

iubirea cu variantele : iubire împãrtãşitã/iubireînşelatã/iubire obstrucţionatã, având ca nucleu energetic afectivdorul erotic;

soarta omului cu ipostazele norocului/nenorocului/cuplãcerea de a trãi /cu sentimentul trecerii timpului/cu sentimentul

147 Dumitru Caracostea, Poezia tradiţionalã..., p. 538148 Ibidem, p. 539

Page 57: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

58

morţii, având ca nucleu energetic afectiv dorul de viaţã, defericire, credinţa în destin şi tristeţea în faţa morţii;

complexul familial cu ipostazele: rãu-mãritatei, aînstrãinatului /înstrãinatei, cu conflictul norã-soacrã/pãrinţi-copii/frate-sorã, având ca nucleu afectiv dorulînstrãinatei/înstrãinatului;

munca cu cel puţin trei ipostaze: tãietori de lemne,pãstori, plugari, uneori plecaţi departe de casã; nucleul afectiv îlconstituie dorul însinguratului/al pribeagului;

rãzboiul/cãtãnia cu cele douã situaţii extreme:plecarea şi reîntoarcerea, în cele mai fericite cazuri, cu nucleeleenergetice afective: dorul dezrãdãcinatului/ dorul pãrinţilor/ aliubitelor/durerea în faţa morţii inutile şi înainte de vreme etc.

Imaginile-pivot, deşi de o mare diversitate, pot fi izolateîn câteva serii, în strânsã relaţie cu tematica expusã şi curepercusiuni evidente în tonalitate şi expresie: a) feciorul frumos,imaginea din vis, firul de secarã, de ovãz şi de grâu, crescuteîmpreunã, imaginea unui alt spaţiu protector, brâul mândruluiş.a.; b) grãdina îngrãditã, încercãrile imposibile, floarea-soarelui; c) puiul de cuc, floarea între spini, florile blestemate,hainele arzând, satul arzând, însinguratul/ pribeagul, bolnavulfãrã leac, nefericitul în cãsnicie, în familie, în viaţã, întemniţatul,omul chinuit fizic şi moral, omul lipsit de dragoste, muntele,codrul protector; d) codrul legãnat, plopul, bradul, cruciţa decetinã legãnatã; codrul, pomul, frunza îngãlbenite; brazii, fagii,codrul, ameninţaţi de tãişul fierãstraielor; cucul sau corbulîngrijindu-şi puii, codrul bãtut de vânt, codrul rezoneur, floareaînfloritã şi uscatã, omul fericit care cântã horile.

În general, poezia popularã se opreşte rareori la o singurãimagine pivot. De regulã, prin contaminare, ea se dezvoltã într-un

Page 58: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

59

şir de imagini care impune o organizare asemãnãtoare înlingvistica textului.

Poezia liricã maramureşeanã cunoaşte, din acest punct devedere, douã variante. Horea este o poezie scurtã, care rareori seextinde dincolo de una-douã imagini, în timp ce doina/“horealungã“ şi blestemul din dragoste sunt îndeobşte structurate pe osuitã de imagini şi motive bazate pe procedeul contaminãrii,ajungând la desfãşurãri largi, deschise mereu altor contaminãri.

Sentiment şi imagine, ca realitãţi extralingvistice aletextului, devin elemente declanşatoare ale actului creator care esteperformarea horelor şi solicitã nuanţat valorificarea complexã aresurselor limbii.

Page 59: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

60

III. PARADIGMA EXPRESIVITĂŢII LA NIVELFONEMATIC ÎN LIRICA POPULARĂ

NERITUALĂ DIN MARAMUREŞ

Considerând lirica maramureşeană ca un tot care sesubordonează unor legi de creaţie comune, “în care nexurileverticale şi orizontale cuprind în ultimă instanţă misterulimpenetrabil al formei poetice”149, acceptăm o dată cu DamasoAlonso că cercetarea relaţiilor dintre semnificant şi semnificattrebuie să se realizeze prin cercetarea relaţiilor mutuale dintreelementele semnificante şi elementele semnificate, prin izolareaacestora şi interpretarea lor expresivă în funcţie de reacţia, demodificarea sensibilităţii noastre care rămâne înregistrată însemnificat.150

Studiul expresiei, deci a semnificantului, deschidecercetarea textului liric maramureşean, datorită implicaţiilor denatură metodologică, lingvistică, prozodică şi estetică, pe care lepresupune, oferind posibilitatea pătrunderii în esenţa fenomenuluilingvistic prin ceea ce este perceput direct, din exterior, caaparţinând expresivităţii.

Izolarea semnificantului şi analiza lui ţin de aceleaşicondiţionări metodologice, dar acest artificiu este relativ, fiindcă,percepând solidaritatea dintre semnificant şi semnificat ca fiind

149 Damaso Alonso, Poezie spaniolã, p. 333150 Ibidem, p.334

Page 60: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

61

inerentă poeziei, studiul semnificantului va trimite mereu spresemnificat şi spre semnificaţie.

Supus restricţiilor codului mai mult decât celelalte niveleale limbii, nivelul fonematic al textelor cercetate a suportatintrospecţii dinspre particularitatea sa în relaţie cu textul poetic, caexpresie sonoră pentru o expresie afectivă şi un imaginar proprii,spre aspectele generale pe care le incumbă ca parte a structuriilimbajului poetic al liricii populare româneşti şi a limbii comune.

Limba comună la care ne raportăm este limba vorbită înmod obişnuit de locuitorii Maramureşului istoric, limbă care, caparte a limbii naţionale, se individualizează nu în ceea ce priveştestructurile de bază, privite drept competenţe lingvistice, ci în ceeace priveşte inovaţiile lingvistice, considerate ca performanţe alegrupului şi devenite la rândul lor competenţe151 ale acestuia.

Creatorul popular va utiliza acest material pe care limbaobişnuită, ca parte a limbii naţionale, i-l pune la îndemână, dar îlva transfera, prin acţiunea funcţiei stilistice, într-o altă zonă alimbii, şi anume în zona stilistică a limbajului poetic popular152.

Nivelul fonematic al limbii comune cuprinde aceleaşifoneme ca şi limba-cod, cu deosebirea că performanţa de grup aimpus anumitor foneme, sub presiunea marginalelor, o serie deinovaţii dialectale la nivelul trăsăturilor distinctive, transformândinvariantele în variante fonetice, sau a păstrat, ca variante, într-oformă intermediară, fonetisme arhaice.

Acestea devin relevante în momentul în care susţin, înopoziţie sau în concordanţă cu invarianta, expresivitatea

151 Competențã lingvisticã= sistemul de semne și de reguli stãpânite de vorbitori, princare ei sunt în stare sã emitã și sã înțeleagã orice enunț în limba datã; performanțãlingvisticã= manifestare a competenței vorbitorului în acte de vorbire concrete;reprezintã un caz particular al competenței lingvistice. (Iorgu Iordan, Vladimir Robu,Limba românã contemporanã, p.37, 38 și urm.)152 Vezi și G. Ivãnescu, Istoria limbii române, 1980, p.18

Page 61: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

62

semnificantului. O succintă prezentare a inovaţiilor foneticedialectale şi a fonetismelor arhaice susţine nu numai discuţiaprivind aspectele expresive ale fenomenului, dar oferă şiposibilitatea de depăşire a dificultăţilor cauzate de înregistrareafonetică incompletă sau incorectă.

În cazul vocalelor accentuate am înregistrat153

următoarele particularităţi dialectale: vocala e> ę, (męle, spęle,şępte), e>ă după b, m, r, s, z, ş, ţ, dz, ž,(mărg, răle, săc, ţăs, dzăce,grižăsc); î>ă în păraie; o nazalizat sau o deschis, u nazalizat sautrecut la o nazalizat; i>î, ea>a după consoanele s, z, ş, ţ, dz, ž(găsî, ruşâne, ţân, dzâuă, sacă, zamă , dar şi margă, bat etc).Vocalele neaccentuate suportă alterări diverse: ă>o (sopon), ă>u(nimurui), î>u (pună), i>e (nemnica), e>ă după b, č , d, r, s, ş, t,ţ, dz, ž (galbăn, trăbui, žăli); i>e (niče), i>î după ş, ţ, dz, ž (şî.ţâpa, dzâča); i final dispare după ţ, dz (munţ, vedz); u>o(bosâioc);u>î în mănânţel; u se menţine sporadic final; au>o în cota, eu>io,iu>i în ibgit. Se păstrează vocala u în hiat (si-u-a, da-u-ar), iar caaccidente fonetice se înregistrează asimilaţia lui o în poromb,proteza lui a în aiasta, epenteza, contaminarea. Palatalizarealabialelor şi dentalelor prezintă pentru Maramureş particularitateacă, în general, păstrează caracterul labial sau dental al fonemelor-bază: urmate de vocalele prepalatale e, i şi de iot, p>pt(pk), pkt, b>bd(bg), bgd, m>mn (foarte rar apare palatalizarea lui p>ksau t, a lui b>g, a lui m>n); t>t, tk, (k), d>d, dg, (g), n>n(mn) sau dispare în ani (ai); l>l, foarte rar, r>r. F>s şi mai rarla h(sie, sirisău, herăle),v>g, v>z sau v>iot/dispare se regăsescîntr-o distribuţie zonală în Maramureşul istoric (gisuc, zin, zină,yiţăl, [v] in). Alte fenomene vizează aspectul dur al africatelorprepalatale č, g, după care nu pot apărea vocalele prepalatale e, i,

153 Matilda Caragiu Marioțeanu, Compendiu..., pp.152-172, G. Ivãnescu, Istorialimbii române, 1980; Tratat de dialectologie româneascã, 1984, pp.320-354

Page 62: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

63

alterate în ă, respectiv în î. La fel se întâmplă şi în cazul serieiconsonantice s, z, ţ, dz, ş, ž, percepută ca ”dură”.

Acestor ”inovaţii” dialectale li se adaugă câtevafonetisme arhaice: păstrarea lui dz ca fază intermediară între d+e,i, i, i flexionar din latină şi z din dacoromâna literară, a africatei g,provenită din iot iniţial sau a lui n>r în nimurui, fărină.

Expresivitatea lor la nivelul semnificantului derivă nudintr-o conştientizare a particularităţii sonore în raport cuinvarianta din limba naţională-cod, dat fiind că fenomenelefonetice dialectale sunt percepute de creatori şi performeri caobişnuite, ci din funcţia care li se acordă în structura eufonică apoeziei. Se constată, la fel ca în limba-cod, tendinţa de echilibrufonic, realizat aici prin participarea a două fenomene relativopuse: palatalizarea labialelor şi dentalelor şi ”durizarea” serieiconsonantice s, z, ţ, dz, ş, ž şi a africatelor č, g. Dintre accidentelefonetice caracteristice graiului, cu rol funcţional în construireatextelor poetice se remarcă: apocopa şi haplologia, dar suntprezente şi: sincopa, proteza, afereza, epenteza, metateza,asimilaţia şi disimilaţia. În toate cazurile acestea au rol prozodic,contribuind la reglarea structurii rimice şi ritmice a poeziei.

Prin caracterul său sincronic de necontestat, textulfolcloric este, înainte de toate, un produs unic şi irepetabil caperformare, deci se constituie ca o variantă perpetuă.

Tache Papahagi afirma, referitor la surprinderea fidelă acântecului popular: ”A reconstitui faza de circulaţie în secolul Xsau într-o altă epocă, a unui actual, dar vechi cuvânt din limbă, arfi o operaţie pozitivă, lipsită de risc; a încerca să reconstitui fazade acum zece secole a unui cântec poetic sau muzical - chiar dacăai şti că acel cântec circula pe atunci - , ar fi să se încerceprinderea argintului viu cu degetele atunci când ar fi vorba să i seprecizeze forma în care circula.”154

154 Poezia liricã ..., p.518

Page 63: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

64

Varianta poate fi surprinsă cu fidelitate doar dacă suntutilizate concomitent mai multe mijloace de înregistrare a actuluiperformării, dar şi acestea în condiţii de competenţă maximă. Ori,în cazul nostru, majoritatea surselor, dacă asigură reproducereacorectă a performării la nivelul semnificatului şi a semnificaţiei, lanivelul semnificantului prezintă o pendulare capricioasă întreexpresia existentă în grai şi corespondentul din limba literară.

Chiar dacă aceste elemente disfuncţionale nu ne permit săînregistrăm şi să interpretăm cu gradul de precizie cerut de oasemenea cercetare fenomenul lingvistic la nivelul expresiei, amconsiderat că există câteva posibilităţi de izolare a unor fenomenecu caracter de invariantă, care, analizate, nu prezintă riscuri înemiterea unor opinii, iar, pe de altă parte, pot fi luate înconsiderare ca fapte de limbă în construirea paradigmeiexpresivităţii la nivel fonematic.

Pentru vocale ne-am oprit la analiza celor care constituienucleul silabic aflat sub accent poetic, considerând că sunt celemai stabile în raport cu particularităţile de grai prezentate (veziinfra p. 39, 40). Pentru consoane am acceptat prezenţa lor conformrealităţii textului, aplicând, atunci când a fost cazul, normadialectologică.

La nivelul întregului material poetic cercetat, statistica nudezvăluie deosebiri fundamentale faţă de datele oferite de studiulAlexandrei Roceric-Alexandrescu sau al lui Dimitrie Macrea.155

Particularizarea intervine la nivel de text poetic, unde serealizează o distribuţie specifică a vocalelor şi a consoanelor.

155 Alexandra Roceric-Alexandrescu, Fonostatistica limbii române, 1968, pp. 27-36; Dimitrie Macrea, Aspecte ale structurii sonore a limbii române în luminacercetãrilor statistice, în CL, anul XIII,, 1968, nr.1, pp13-17; B. P. Hasdeu,Etimologicum Magnum Romanie, I, 1972

Page 64: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

65

Într-o primă fază, aplicând metoda statistică asupravocalelor nucleu silabic, aflate sub accent poetic, am determinattrei grupe de texte având o dominantă vocalică bine reliefată. O apatra grupă, în care dominanta era destul de îndeaproapesecondată de vocale diverse, a fost tratată ca grupă mixtă, lipsităde elocvenţă în cazul de faţă:

texte cu preponderenţa vocalei a (~30% din totalulvocalelor) : 5, 6, 7, 11, 38, 43, 69, vocală urmată, de regulă, de: u,e; i, u; e, o; i, e; u, e; e, u; u, e;

texte cu preponderenţa vocalelor medii e,o,ă (~24%din totalul vocalelor): 1, 8, 10, 18, vocale urmate, de regulă, de a,î, u;

texte cu preponderenţa vocalelor închise î, u, i,(foarte rar, ~4%), vocale urmate, de cele mai multe ori de a, e, ă,o;

texte mixte.În toate cazurile s-a stabilit fără efort o legătură spontană

între tipul de expresie sonoră, tonalitatea poeziei şi mesajulacesteia.

La nivel consonantic a fost remarcată pondereaexplozivelor velare şi dentale c, t, d.156 Palatalizarea dentalelor157

”îndulceşte” prin particularitatea de grai o expresie altfel dură,tăioasă, dar nu atât de evident cum se întâmplă în graiulmoldovenesc158. Expresia rămâne în general energică şi aspră, caîn întreaga Transilvanie159. Urmează, cantitativ, siflanta s, dură saunu, şi oclusiva bilabială p, palatalizată atunci când e urmată de e

156 30% din totalul consoanelor, fiecare cu o prezențã aproximativ egalã.157 Matilda Caragiu-Marioțeanu, Compendiu de dialectologie românã, 1975, VictorIancu, Palatalizarea dentalelor...,1975158 Sextil Pușcariu, Limba românã, I, Prezentare generalã, 1976, p.83159 Ibidem

Page 65: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

66

sau i, (12%), celelalte consoane aflându-se la o mare distanţăprocentuală de cele prezentate.

Analiza statistică a sonantelor relevă o particularitate atextului poetic maramureşean, şi anume dinamismul expresiei,susţinut de frecvenţa vibrantei r (11% din totalul consoanelor160),aflată imediat după oclusiva c. Aceeaşi impresie de dinamism, deprimitivism sugestiv al textului, este susţinută şi de prezenţagrupurilor consonantice: zdr, scr, tr, dr, gr, cr, într-o distribuţievariabilă, în funcţie de conţinutul mesajului poetic.

În urma analizei după modelul situaţiilor funcţionalevocalice şi consonantice se reliefează caracterul preponderentdeschis al vocalismului şi consonantismului poetic popularmaramureşean (a, r, velarele, dentalele palatatalizate).

Dacă raportăm observaţiile generale la faptul că peste80 % din cuvintele textelor cercetate fac parte din fondul principallexical, şi deci se pretează oricând a fi purtătoare, prin vechimea şistabilitatea lor în limbă, de sensuri şi simboluri fonetice, ajungemla concluzia că unui vocalism de tip deschis-mijlociu, cupreponderenţa vocalelor a, e, o, ă îi corespunde un consonantismechilibrat, închis/deschis, surd/sonor.

Particularizând la text, sistemul opozant deschis şi mediu(a, ă) impune restricţia consonantismului surd, nepalatalizat (c, t,s) în timp ce sistemul vocalic mediu şi închis impune unconsonantism deschis reprezentat cu precădere de sonante sau devariantele palatalizate sau sonore ale consoanelor menţionate.

160 În studiul Alexandrei Roceric Alexandrescu, Fonostatistica..., pp. 27-36, r este pelocul doi cu o frecvențã de 3,7, dupã m, cu o frecvențã de 5,3. Dimitrie Macreastabilește frecvența de 7,41 % pentru r, fiind pe primul loc între consoane.(În SextilPușcariu, op. cit., p. 84). Diferența dintre cele douã procente se poate datora surselorutilizate pentru studiul statistic. În ambele studii sonantele se situeazã procentualînaintea celorlalte consoane din limbã, r ocupând o poziție privilegiatã, fapt cesusține încadrarea nuanțatã a enunțului poetic maramureșean, ca structurã sonorã, înparadigma limbii naționale-cod; vezi și B.P. Hasdeu, op. cit, p. 39.

Page 66: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

67

Evident că nu se pune problema unei alegeri conştiente amaterialului fonic, ci aceea a reducţiei stilistice la matricealingvistică161 şi spirituală a locuitorilor acestui spaţiu.

Urmărind în continuare modul în care se realizeazămodelul în exemplul de poezie cercetat, au fost puse în valoare, pebaza studiului efectuat la nivel fonematic, o serie de trăsături care,pe de o parte, îi permit să acceadă la sistemul limbajului poetic alliricii populare, iar pe de altă parte îi conferă o individualitate nutotdeauna spectaculoasă, dar suficientă şi relativ uşor de sesizat.

În acest sens, la nivelul fonematic, cercetarea a parcurscâteva etape, a căror prezentare poate ajuta la înţelegerea selecţieirealizate pentru construirea paradigmei.

i.Nucleu de bază în construirea poeziei, silaba a constituitunul din principalele fenomene lingvistice supuse analizei,determinându-se: tipul de silabă după structura fonematică,frecvenţa şi efectul expresiv al tipurilor de silabe existente, relaţiadintre silabele aflate sub accent metric şi cele aflate sub accent decuvânt (tonic), tipuri de silabă în finală de vers, relaţia rimă -silabă finală de vers; raportul vers - cuvinte monosilabice,bisilabice, trisilabice etc.

Componentă fundamentală a versului, silaba a fost privităca structură sintagmatică în paradigma silabică, în paradigmacuvântului şi a versului, şi interpretată ca element de bază înorganizarea poetică a materialului sonor, metrul şi rima, ca figurifonice fundamentale ale poeziei, dezvăluindu-se prin intermediulei162.

În paradigma silabică, structura silabelor din versul liriciimaramureşene nerituale se suprapune modelului general

161 Aici ca model reprezentând valoarea de adevãr a realitãții limbii, pe baza valoriide adevãr a elementelor componente.162 Roman Jakobson, Essais..., p. 222

Page 67: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

68

aparţinând codului, în sensul că nucleul silabic format din vocalesau din vocale şi semivocale poate funcţiona singur sau poateatrage ca marginale consoane sau grupuri consonantice de diferitetipuri structurale, cu care intră în opoziţie funcţională.

O scurtă privire asupra structurii fonematice a silabelordin textul liric maramureşean oferă date ce pot ajuta la înţelegereamodului de ordonare metrică a versului.

Din cercetarea textelor selectate a reieşit că structurasilabică de bază este de tipul CV163, urmată de tipul V, de structuraCVC şi foarte rar de tipurile: CCV, CCVC, CVCC, VC sau VCC,fenomen lingvistic ce susţine ideea că prezenţa silabei deschiseeste o realitate fonematică inerentă construcţiei poetice populare,ca silabă de tip primitiv, în care consoana se completează sonorcu o vocală silabică.

Je-lu-i-m-aş, je-lu-i,CV-CV-V-CVC CV-CV-VJe-lu-i-m-aş şi n-am cui,CV-CV-V-CVC CV CVC CVsVJe-lu-i-m-aş co-dru-lui.CV-CV-V-CVC CV-CCV-CVsVCo-dru-i ta-re în-frun-zit,CV-CCVsV CV-CV CV-CCVC-CVCNu cre-de la om scâr-bit.CV CCV-CV CV CV CCVC-CVCM-oi lă-sa pâ-nă la va-ră,CVsV CV-CV CV-CV CV CV-CVC-oi ie-şi la câmp a-fa-ră,CVsV sVV-CV CV CVCC V-CV-CVŞi or creş-te clo-po-ţăi,

163 C=consoanã; V=vocalã; sV=semivocalã

Page 68: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

69

CV CV CCVC-CV CCV-CV-CVsVŞi m-oi je-lu-i la ei,CV CVsV CV-CV-V CV VsVCa la fră-ţi-o-rii mei;CV CV CCV-CV-V-CV CVsVŞi or creş-te vi-o-re-le,CV CV CCVC-CV CV-V-CV-CVŞi m-oi je-lu-i la e-le,

CV CVsV CV-CV-V CV V-CVCa la su-ro-ri-le me-le.CV CV CV-CV-CV-CV CV-CV (62)După structura fonematică şi după frecvenţa în text,

silabele se distribuie astfel: CV - 68 (70,83%); V - 12 (12,5%);CVC - 6 (6,25%); CCV - 5 (5,2%); CCVC - 5(5,2%), din totalulde 96 silabe.

Co-dru-le cu frun-za la-tă,CV-CCV-CV CV CCVC-CV CV-CVPi-ce bru-ma, nu te ba-tă,CV-CV CCV-CV CV CV CV-CVCă mi-ai fost ta-re bun ta-tă,CV CsVVsV CVCC CV-CV CVC CV-CVCând m-a u-rât lu-mea toa-tă.CVCC CV V-CVC CV-CsVV CsVV-CVCo-dru-le cu frun-za lun-gă,CV-CCV-CV CV CCVC-CV CVC-CVPi-ce bru-ma, nu te-a-jun-gă,CV-CV CCV-CV CV CsVV-CVC-CVCă mi-ai fost bu-nă mă-mu-că,CV CsVVsV CVCC CV-CV CV-CV-CVCând am fu-git de lu-mu-că.CVCC CV CV-CVC CV CV-CV-CV

Page 69: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

70

Co-druţ cu frun-ză dom-neas-că,CV-CCVC CV CCVC-CV CVC-CsVVC-CVGe-rul nu te pră-pă-deas-că,CV-CVC CV CV CCV-CV-CsVVC-CVCă eşti ca-să ro-mâ-neas-că,CV VCC CV-CV CV-CV-CsVVC-CVVoi-ni-cii să se scu-teas-căCVsV-CV-CV CV CV CCV-CsVVC-CVDe dom-nari şi de jen-dariCV CVC-CVC-CV-CV-CVC-CVCŞi de alţi că-păi mai mari.CV CV VCC CV-CVsV CVsV CVCNu ceri de la noi por-ţi-eCV CVC CV CV CVsV CVC-CV-VCa şi de la-m-pă-ră-ţi-e;CV CV CV CVC-CV-CV-CV-VŞi tu nu ceri sa-zo-lic,CV CV CV CVC CV-CV-CVCDa-că moa-re vrun voi-nic;CV-CV CsVV-CV CCVC CVsV-CVCŞi tu p-a ta-le că-ta-neCV CV CV CV-CV CV-CV-CVLe hră-neşti nu-mai cu car-ne,CV CCV-CVCC CV-CVsV CV CVC-CVNu-i scoţi la i-bung a-fa-ră,CVsV CCVC CV V-CVCC V-CV-CVCând e căl-du-ra de va-ră,CVCC V CVC-CV-CV CV CV-CVSă-i fu-gă-reşti ca să moa-ră.CVsV CV-CV-CVCC CV CV CsVV-CV (49)

Page 70: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

71

În cel de-al doilea text, distribuţia este următoarea: CV -128 (71%); CVC - 23 (12,77%); CVCC-8 (4,44%); V - 6 (3,33%);CCV - 6 (3,33%); CCVC - 6 (3,33%); VCC - 2 (1,1%); VC - 1(0,5%), din totalul de 180 de silabe.

Textele, selectate aleator, confirmă observaţiile anterioareîn privinţa repartizării ierarhice a tipurilor de silabă după structurafonematică. 70,83% în primul text şi 71% în cel de-al doilea suntsilabe cu structura CV, deci silabe deschise, cu o singurămarginală, anterioară vocalei silabice, restul de cca 30%repartizându-se aproape egal între celelalte tipuri. Dar nu numaiponderea poate fi considerată importantă în economia poeziei, cişi repartiţia unui anumit tip de silabă în structura versului, maiales dacă luăm în considerare relaţia ”creste” - ”văi”164.

S-a constatat că versul de 7 silabe se termină cel maifrecvent în silaba de tipul CVC, V sau CVsV. Din necesitatea dea-şi acorda un plus de stabilitate, dat fiind metrul incomplet,versul se încheie fie prin vocala silabică accentuată, uniccomponent silabic, fie prin închiderea silabei cu ajutorul uneiconsoane marginale sau a unei semivocale, de cele mai multe oriiot. Versul de 8 silabe, în schimb, este categoric încheiat cu silabade tipul CV, rareori CCV, în care şi vocala silabică separticularizează ca preponderent de tipul mediană: ă, e, o, rareoriposterioara închisă u, sau centrala deschisă a şi foarte rar i.

Începutul fiecărui vers se realizează, cel mai adesea, cuacelaşi tip de silabă deschisă, CV, de regulă într-un monosilabic.De data aceasta însă, vocalele silabice aparţin neuniformîntregului spectru vocalic. Se creează astfel o relaţie interesantă, odată între începutul şi finalul de vers, complet metric, şi apoi întresilaba de început de vers şi ritmul trohaic. Se constată, în primarelaţie, un echilibru, sau o tendinţă de echilibru fonic, prinutilizarea aceluiaşi tip de silabă, iar în cea de-a doua, susţinerea

164 Roman Jakobson, Essais..., p.122

Page 71: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

72

troheului, prin ascendenţa vocalică a silabei accentuate. Aşa sepoate explica şi caracterul trohaic al liricii, care urmeazăîndeaproape modelul pe care îl oferă limba.165

”Figura fonică” reiterativă, în care Hopkins vedeaprincipiul constitutiv al versului, foloseşte întotdeauna, mai multsau mai puţin, contrastul binar între relieful relativ înalt şi relativscăzut al diferitelor secţiuni ale secvenţei fonematice, fie acesteapărţi ale silabei, fie silabe ca părţi ale structurii ritmice apoeziei.166

Urmărind distribuţia silabelor ca părţi ale structuriiritmice, se constată că, în general, curba accentuală poetică sesuprapune peste curba accentului tonic, cu observaţia că uneoricuvintele monosilabice neaccentuate primesc accent tonic subimpresia accentului poetic, realizând neforţat ascendeţaaccentuală.

Textele cercetate au relevat prezenţa tuturor tipurilor decuvinte după structura silabică: cuvinte monosilabice, bisilabice,trisilabice, plurisilabice, şi oxitone, paroxitone sau proparoxitone,în ceea ce priveşte locul accentului tonic. Importantă în economiacercetării este însă ponderea pe care o au unele în raport cu altele,aşa cum la fel de important este modul în care se acordă sau intrăîn dezacord accentul metric cu accentul tonic şi care suntrepercusiunile în plan expresiv.

În poezia cercetată domină net monosilabicul, în generalneaccentuat tonic (53%). Cu nivelul de frecvenţă următor aparebisilabicul, accentuat trohaic, cu accentul tonic pe prima silabă(32,94%). Într-o distribuţie variabilă, urmează celelalte tipuri decuvinte după structura silabică: trisilabice (11,66%) sau de patrusilabe (2,92%). Repartizarea în măsura versului determinăfrecvent schimbarea locului accentului tonic în favoarea

165 Dumitru Caracostea, Poezia tradiționalã..., p. 462166 Roman Jakobson, op.cit., p.222

Page 72: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

73

accentului metric. Acest aspect a suportat mai multe interpretări.În primul rând o interpretare a frecvenţei abaterii, care să aratecât de mare este respectul faţă de norma accentuării, sau mai binezis, cât de importantă este forma în raport cu sensul unui cuvântpentru a fi păstrat în ciuda nepotrivirii accentuale. În al doilearând, interpretarea localizării, adică stabilirea emistihului deturnatde la norma accentuării tonice în favoarea accentuării metrice şi cerepercusiuni are în construirea rimei (interioară sau finală). Deasemenea, s-a urmărit ce alte cerinţe ale prozodiei face posibilădeplasarea accentului tonic.

Exemplificăm cu textele:

Frunză verde-a mărului,2 2 1 3Poruncit-am mândrului:3 1 3Mai bine m-oi omorî1 2 1 3Da cu el nu m-oi ibdi,1 1 1 1 1 2Că dragostea lui cu mine1 3 1 1 2O-nflorit pân-o fost bine;3 2 1 2O-nflorit noaptea la lună,3 2 1 2O făcut floare galbână.1 2 2 3Cănd o fost colea pă rece1 1 1 2 1 2Dragostea, ca vântu, trece;3 1 2 2

Page 73: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

74

Când o fost colea toamna1 1 1 2 2Dat-o mâna cu alta.2 2 1 2Deie-ţ, mândruţ, Dumnedzău2 2 3Şase boi în grajdu tău,2 1 1 2 1Nevastă cum oi vrea eu:3 1 1 1 1Când ţ-a pune de mâncat1 1 2 1 2În bliduţu nespălat,1 3 3Cu lingura de sub pat.1 3 1 1 1

Şi din ceia şasă boi1 1 2 2 1Pă cei doi să îi bem noi;1 1 1 1 1 1 1Alţii doi să-i dai în gloabă,2 1 1 1 1 2Cu doi să duci morţi în groapă.1 1 1 1 1 1 2Deie-ţi ţie Dumnedzău2 2 3Un căruţ cu patru cai,1 2 1 2 1Să te poarte la şpitai.1 1 2 1 2Când o fi pă primăvară

Page 74: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

75

1 1 1 1 4Să fii ca turta de ceară,1 1 1 2 1 2Patru să te scoată-afară.2 1 1 2 3Fi-ţi-ar moartea pomenită,1 1 2 4Cum m-ai lăsat bănuită1 1 2 4Şi cu inimioara friptă. (34)1 1 4 2

Câte flori-s pă pământ,2 2 1 2Tăte zin la giurământ;2 1 1 3Numai floarea soarelui2 2 3Şade-n poarta raiului2 2 3Şî giudecă florile,1 3 3Ca soacra nurorile.1 2 4De i-ai duce câtă zestre,1 1 2 2 2Tăt te face de poveste;1 1 2 1 3Şî de i-ai duce cât bine1 1 1 2 1 2Tăt te-ar face de ruşîne;1 1 2 1 3

Page 75: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

76

De i-ai duce cu patru boi,1 1 2 1 2 1Tăt ţ-ar da drumu napoi;1 1 1 2 2De i-ai duce cu caru,1 1 2 1 2Tăt ţ-ar arăta drumu. (23)1 1 3 2

În cel vârvuţ de opcină1 1 2 1 3Este-o cruce de cetină,2 2 1 3Suflă vânt şi să leagână.2 1 1 1 3Tu, cruciţă de cetină,1 3 1 3Ce te legeni, ce te clatini?1 1 2 1 1 2Da cum nu m-oi legăna1 1 1 1 3

Şi cum nu m-oi clătina,1 1 1 1 3Că la mine stau gătaţi1 1 2 1 2Trei maistări din trei Vişauă,1 2 1 1 3Cu săcuri, cu herăstrauă,1 2 1 4Să mă taie lemn-întregi.1 1 2 1 2

Page 76: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

77

Să mă puie pă tilegi,1 1 2 1 2Să mă ducă-n gios la ţară,1 1 2 1 1 2Să mă facă temnicioară,1 1 2 4Să robia` fată fecioară1 2 2 3Şi feciori fără musteaţă1 2 2 3Care-nvaţ-a strânge-n braţă. (58)2 2 2 2

Ce te lini, ce te clătini,1 1 1 1 1 2Din vârv până-n rădăcini?1 1 2 3Da cum nu m-oi clătina,1 1 1 1 3Vine-mi vremea, ca ş-a ta,2 2 1 1 1Vin meşteri dintre Vişauă,1 2 2 3Cu securi, cu serăstrauă1 2 1 4Şi m-or tăia drept în două,1 1 2 1 1 2Şi m-or duce-n orăşele,1 1 2 4Şi m-or face scăunele,1 1 2 4Să şadă domnii pă ele.

Page 77: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

78

1 2 2 1 2Mândru-i locu pă la noi,2 2 1 1 1Duce-m-oi şi lăsa-l-oi;2 1 1 2 1Mândru-i locu p-aicea,1 2 3Duce-m-oi şi l-oi lăsa. (63)2 1 1 1 2Din analiza textelor înregistrate anterior s-a constatat că: abaterea de la accentul tonic înregistrează o

frecvenţă de 12,24%; nu există o regulă fixă pentru distribuirea abaterilor,

deşi apar texte care pot fi interpretate ca supunându-se regulii dedistribuire în primul emistih (7,14%) - este vorba de poeziile defactură lirico-narativă -, sau regulii de distribuire în al doilea167(36,9%) - este cazul poeziei lirice propriu-zise, cu măsura de7/8 silabe -, sau la limita dintre acestea două (52,37%).

Prezenţa accentului pe finalul de vers, tonic şi metric saunumai metric, prin deplasare accentuală, poate fi explicată şi printendinţa remarcată în enunţul exclamativ din grai, în care accentulse deplasează pe final de cuvânt,168 tendinţă ce este susţinută întextul poetic de caracterul exclamativ-retoric al mesajului.Rezultatul este, în general, rima masculină, într-un şir dehectasilabici.

Pentru abaterile de la mijlocul versurilor şi din al doileaemistih, explicaţia se poate baza şi pe faptul că aici se distribuie,de regulă, cuvintele trisilabice sau de patru silabe, care sunt

167 În studiul sãu asupra rimei, Nicolae Constantinescu aprecia, pe baza textelorcercetate, cã lirica popularã admite cu dificultate neconcordanța accentualã pe finalulde vers. Din acest punct de vedere, lirica maramureșeanã este mult mai laxã.168 Cf. Tratat de dialectologie româneascã, p.323

Page 78: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

79

obligate să se încadreze în structura metrică şi ritmică, indiferentde locul accentului tonic.

Pe de altă parte, abaterile accentuale atestă că melodia saumodul de ”zicere” reprezintă un mijloc de atenuare a acestordiferenţe şi de realizare a acordului între forma poetică, ceamelodică şi conţinut.

ii. Calitatea de simbol artistic169 a textului poetic a fostpusă în relaţie directă cu semnul lingvistic privit ca simbolnatural170, fapt ce a permis o mai clară circumscriere amaterialului lingvistic utilizat în paradigma expresivităţii.

Suprapunerea enunţului poetic peste enunţul uzual este unfapt relativ uşor de demonstrat pentru lirica populară, dacă luăm înconsiderare echivalenţele structurale şi funcţionale fundamentalela toate nivelele limbii171. În momentul integrării sale în poem,funcţia estetică acordă însă enunţului uzual posibilităţi de expresienoi. O primă repercusiune este aceea că enunţul uzual primeşte,prin funcţia pe care o îndeplineşte, trăsăturile unui simbolnatural172, bază pentru simbolul artistic care este poezia.

Impresia estetică va fi susţinută de concordanţa dintreexpresia şi conţinutul textului privit ca o unitate lingvistică şiartistică în acelaşi timp. El va fi perceput însă şi ca un rezultat alreceptării semnelor lingvistice ca unităţi distincte, care, aflate înrelaţii sintagmatice, susţin continuitatea şi unitatea textului..

Corespondenţa deplină dintre expresie şi conţinut, dintresemnificant şi semnificat, caracteristică poeziei, se relevă în textulpoetic maramureşean printr-o primă impresie estetică pe care oinduce aspectul sonor al acestuia. Din acest punct de vedere,

169 Tudor Vianu, Postume, p. 148170 Ibidem171 Ion Coteanu, Stilistica...,vol.I, p. 78172 Tudor Vianu, op.cit.,, p.148

Page 79: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

80

fiecare text pare să se impună el însuşi ca simbol natural, care redăsonor o stare sufletească sau o atitudine.

Paralelismul conţinutului şi formei solicită rezolvăriingenioase în planul structurii lingvistice, începând de lamaterialul sonor până la unităţile sintactice şi compoziţionale, fărăînsă a se îndepărta prea mult de sursele obişnuite ale limbajuluipoetic, între care se află, în primul rând, limba comună,deţinătoare ea însăşi de simboluri artistice173.

Analiza componentelor din punctul de vedere al formei şial relaţiei cu sensul şi semnificaţia ne-a condus spre două realităţilingvistice:

în structura sintagmatică a enunţului există un numărvariabil de cuvinte cu valoare de simbol natural în enunţul poeticşi în afara lui, deci expresive tocmai datorită ”efectului de sens” 174

pe care îl realizează, indiferent de context; în aceeaşi structură sunt folosite cuvinte îndeobşte

neutre din punct de vedere al expresivităţii sonore, dar care încontext au un rost bine precizat: fie susţin expresivitatea sonoră acuvintelor care prezintă simbolism fonetic, fie că obţin, printransfer de sens, calităţi expresive la nivel semantic sau obţincalităţi expresive datorită legăturilor pe care le contractează înplan sintagmatic.

Considerând trei din textele analizate, susţinem cuexemple ambele realităţi:

Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi să nu te ştiu.Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fără pe pământul ud.

173 Tudor Vianu, Postume..., p.152174 A.J.Greimas,Despre sens....p.292.

Page 80: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

81

Nici nu m-am culcat pe ţol,Fără pe pământul gol.Bată-te, mândruţ, mâna,Nu te văd cu săptămâna,Şi eşti negru ca şi tina.Bată-mi-te, mândruţ, bată,Ciarcănu de p-îngă lună,Şi dreptatea mea cea bună.Ciarcănu de p-îngă soare,Şi dreptatea mea cea mare,Mâna mea, perina mea,Care-ai durmit tu pe ea,Şi-amu zici că nu-i aşa.Nu te bată alte rele,Fără lacrimile mele.(30)Măi, cine ne-o despărţit,N-aivă loc nici în pământ,Nice cuiţe prin cruce,Nici la groapă cine-l duce;N-aivă loc în temeteu,Cărare pe drumu său.Nice cuie prin sălaş,Nice pânză pe obraz;Nici locuţ în temeteu,Pe cum n-am avut nici euHaznă de drăguţu meu.De ni-o despărţât o fată,Moară ea necununată,Cunună în cap nu-şi vadă;De ni-o despărţât femeie,Sângele-n dânsa nu steie;De ni-o despărţât bărbat,

Page 81: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

82

Putrezia` osu în pat,Să rămâie ciontu gol,Cum am rămas eu cu dor;Să rămâie ciont-uscatCum am rămas cu bănat.Trăi, mândrule, cu urât,Dacă nu m-ai ogodit;Trăi, mândrule, cu bănat,Dacă nu m-ai aşteptat,Pân-am fost de măritat.Da-ţi-ar bunu Dumnezău,Patru sute bani în pungă,La doctor să nu-ţ ajungă;Patru boi ca păunii,Să-i petreci cu doctorii;Patru boi albi pe la coarne,La capăt să piei de foame. (31)Tragână, mândră, tragână,La frunza de plop galbână.Că şî eu mi-am trăgânat,La frunza de plop uscat.Leagână-să frunza-n codru,Supărată-s fără modru.Leagână-să frunza-n plop,Rău mi-ai cântat de noroc. (53)

Pentru primul text cuvintele expresive, deci simbolurinaturale, par să fie cele din seria bată: bată, bată-mi-te, bată-te,nu numai prin ele însele ci, mai ales, prin reiterare, susţinândsonor ideea de blestem, dar un blestem disimulat, cu expresiadeschisă, lipsită de încrâncenare. În plan contextual impresiaestetică este susţinută însă şi de vecinătatea cu o serie de cuvinte

Page 82: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

83

neutre ca: mâna, săptămâna, tina, dreptatea, cea mare, perina şichiar de cuvinte cu rol gramatical altfel, cum sunt: care, mea, ea,aşa, care, toate, devin componente de drept ale limbajului poetic,tocmai prin valoarea lor eufonică contextuală, datorată prezenţeivocalelor deschise şi medii.

Un alt exemplu îl oferă textul 53, unde simbolurilenaturale: tragână, trăgânat, leagână (reiterate) sunt susţinute înintenţia poetică de a crea o semnificaţie aparte de cuvintele:galbână, uscat, codru, modru, supărată-s, cuvinte care-şipăstrează sensul lor propriu în context, dar care sunt simţite caimplicate nu numai semantic, ci şi sonor, în construireasemnificaţiei.

Textul 31 este un blestem greu la adresa celor care-idespart pe iubiţi. Cuvintele expresive sonor sunt: despărţât(reiterat), putrezia`, ciontu gol, şi nici acestea suficient derelevante, dacă alături de ele nu s-ar găsi altele ca: pământ,cruce, groapă, temeteu, sălaş, locuţ, să moară, necununată,sânge, uscat, ”neutre” sonor, dar expresive semantic, contribuindla realizarea ”efectului de sens” al poemului şi susţinândimaginea întunecată pentru sentimentul de adâncă durere şisupărare care stă la baza poeziei.

În general, simbolurile naturale nu sunt folosite fărămăsură. Ele impun mai mult prin reiterare şi prin tonul pe care-ldau. Restul semnelor lingvistice sunt cele care completeazăimpresia estetică şi întăresc valoarea de simbol artistic al poezieica întreg. Semnele lingvistice utilizate aparţin limbajului obişnuit,având sau nu, şi la acest nivel, valoare afectiv-estetică explicităsau implicită.

Această capacitate a textului poetic popular de a admite înlimbajul poetic majoritatea termenilor din limba comună,înnobilaţi sub acţiunea funcţiei estetice, poate fi demonstrată

Page 83: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

84

printr-o simplă prezentare schematică a paradigmei gramaticale atermenilor utilizaţi:subst adj. pron. verb adv. prep conj. interj.loc necununată cine o

despărţâtnici în pe

cummăi

pământ gol ne n-aivă nice pe decuiţe uscat cine duce nici la decruce de măritat l- n-aivă nice în degroapă bunul său n-am

avuthaznă

nice pe dacă

loc albi lu odespărţât

nici prin dacă

temeteu meu moară nici pecărare ni nu vadă cum îndrumul ea o

despărţâtcum de

cuie şi- nu steie cuurât

în

sălaş ni odespărţât

cubănat

-n

pânză dânsa putrezia` lacapăt

în

obraz ni să rămâie culocuţ ne am rămas cutemeteu ne să rămâie pânădrăguţu ţi am rămas îno fată ţi trăi lacunună i- m-ai

ogoditca

cap trăi cufemeie nu ai

aşteptatpela

sângele am fost debărbat da-arosu să nu

ajungă

Page 84: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

85

pat să petreciciontu să pieidorciontubănatmândrulemândruleDumnezăubanipungădoctorboipăuniidoctoriiboicoarnefoame

Limbajul poetic figurat este foarte slab reprezentat întextul ales, comparaţia ca păunii şi epitetele gol, uscat, bunul şialbi pe la coarne fiind singurele figuri de stil utilizate, bineînţelesdacă nu luăm în considerare valoarea simbolică la nivel de sens,pe care o obţine majoritatea cuvintelor din clasa numelui. Casimboluri, cuvintele îşi păstrează încă o parte din sensul lorfundamental, astfel încât sursa din care provin este uşor dedetectat.

Fiecare semn lingvistic care a intrat în structurasintagmatică a textului a suportat iniţial o probă spontană deîncadrare în schema poetică funcţională din cel puţin două punctede vedere: ca expresie sonoră şi ca sens pentru creareasemnificaţiei minimale, dar şi a semnificaţiei globale a textului.

S-a constatat, că sub acţiunea funcţiei estetice, semnelelingvistice din limbajul comun sunt preluate, în primul rând, casimboluri naturale, datorită concordanţei pe care o prezintă între

Page 85: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

86

expresie şi conţinut. Altele sunt acceptate datorită apropierii desimbolul natural sau datorită rolului de subliniere a valoriiacestuia, pe care îl pot obţine în structura sonoră şi gramaticală atextului. Tendinţa spontană, rezultat al talentului creator, dar şi alunei particularităţi recunoscute a limbajului popular oral, estetocmai aceea de a utiliza semnele lingvistice cu o valoare cât maiapropiată de simbolul natural, şi, implicit, de simbolul artistic,deci să se afle cât mai aproape de ”strigătul originar”, dupăafirmaţia lui Greimas.

Să urmărim, în acest sens, alte câteva texte:Aşa-mi vine câteodatăSă mă sui pe munţi de piatră,Să-mi fac ochişorii roată,Să-mi caut mamă şi tată;Aşa-mi vine uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să beau otravă să mor.Ş-acolo dacă sosesc,Stau în loc şi mă gândesc,De ce să mă otrăvescCând am zile să trăiesc?Vinu-mi ori, într-une oriSă mă sui pe munţi cu flori,Să am tufele surori,Brazii lungi,Să-i am fraţi dulci,Să nu şed între streiniCa şi floarea printre spini.De-ar mai şti tătucu meuTraiul care-l trăiesc eu,Face-şi-ar ochii pârăuCum mi-i fac, plângând, şi eu.

Page 86: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

87

Să fi bătut Dumnezău,Lemnu din leagănu meu.În ce m-am legănat eu,Să nu se legene nimeSă-l bată câte pe mine.Prunc tânăr de vârsta mea,Să petreacă d-atâtea rele;Aşa-n lume nu să facăSă nu-i fie lumea dragă. (40)

Jălui-m-aş şî n-am cuiDe câte-mi mai petrecui;Jălui-m-aş codrului,Codru-i jelnic ca şi mine,Vara trece, toamna zinePică frunza, nu rămâne,Ca şi inimioara-n mine;M-aş jălui cucului;Cucu are de cântat,Nu crede la supărat,Cucu are de horit,Nu crede la om scârdit.Si-u-a cucu supărat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bănat;Si-u-a şi cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât. (61)

Jelui-m-aş, jelui,Jelui-m-aş şi n-am cui,Jelui-m-aş codrului.

Page 87: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

88

Codru-i tare înfrunzit,Nu crede la om scârbit.M-oi lăsa până la vară,C-oi ieşi la câmp afară,Şi or creşte clopoţăi,Şi m-oi jelui la ei,Ca la frăţiorii mei;Şi or creşte viorele,Şi m-oi jelui la ele,Ca la surorile mele. (62)

Care-şi lasă satul luiArdă-l para focului,Da nu-l ardă tare rău,Că mi l-am lăsat şi eu.Ardă-mă între hotară,Să mă facă scrum şi pară,Cu spini şi cu păducei,Că mi-am lăsat fraţii meiŞi m-am despărţit de ei. (42)

Primul text aparţine poeziilor care au ca temă soartaomului, construite în jurul motivului muntelui ocrotitor. Semantic,textul este o alternanţă de sensuri grupate în jurul verbului trăiesc(viaţa) şi al verbului mor (moartea), iar ca expresie este o alternarede tonalităţi deschise, dinamice şi tonalităţi întunecate,ameninţătoare sau pline de jale. Şi într-un caz şi-n celălalt seconstată în primul rând rolul vocalelor, mai ales reiterate, şi apoial consoanelor sau al grupurilor de consoane care susţin sonorvocala silabică predominantă: a în prima parte, u în cea de-a doua,cu vocala de trecere o. Desigur că şi în acest caz contaminarea

Page 88: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

89

motivelor, apropiate sau diferite, se relevă şi prin mai mult saumai puţin vizibilele schimbări de tonalitate:

Aşa-mi vine câteodatăSă mă sui pe munţi de piatră,Să-mi fac ochişorii roată,Să-mi caut mamă şi tată;...Aşa-mi vine uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să beau otravă să mor...De-ar mai şti tătucu meuTraiul care-l trăiesc eu,Face-şi-ar ochii pârăuCum mi-i fac, plângând, şi eu...

Cuvintele - simboluri naturale sunt puţine (vezisublinierile) dar practic sunt susţinute de expresia tuturorcelorlalte cuvinte ale textului, cu precădere de: să mă sui, fraţidulci, spini, să fi bătut, leagănu, prunc, rele etc, de toate celelaltemijloace de expresivitate sonoră: rima interioară, ritmul,monorima.

Cele două texte care urmează reprezintă variante alemotivului jelui-m-aş, cu întreaga încărcătură semantică pe care opresupune şi cu o expresie adecvată imaginilor întunecate şisentimentului de jale. Dacă fricativele j şi ş susţin consonantic pe ldin jelui-m-aş, în secvenţa:

Şi or creşte clopoţăi,Şi m-oi jelui la ei,Ca la frăţiorii mei;Şi or creşte viorele,Şi m-oi jelui la ele,Ca la surorile mele.

Page 89: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

90

vocalele sunt cele care realizează sonor împlinireaestetică în planul expresiei: în special este vorba de vocalele mediie şi o susţinute consonantic de lichida l sau de C+l. Cuvinteleexpresive: jelui-m-aş, jelnic, pică, scârbit, uscat, ciungit, urât,clopoţăi, frăţiorii, viorele, surorile se nuanţează eufonic datoritătuturor celorlalte cuvinte din structura sintagmatică a textelor date.La inducerea impresiei de mare durere, de jale, concură şi grupulde trei versuri din final, cu măsura de 8 silabe, ultimul metru fiindformat din vocala silabică accentuată poetic a şi din silabaneaccentuată le, ultima, prin lichida l şi mediana anterioară e,prelungind parcă jeluirea.

Ultimul text, având ca temă înstrăinarea, se organizeazăca blestem atenuat, utilizând expresia închisă, aspră, susţinută depreponderenţa vibrantei r, singură marginală silabică, sau îngrupuri consonantice intervocalice ca: rd, scr, fr, alături decentrala mediană ă, de vocala deschisă, aici rece, neutră, a, şi mairar de posterioara închisă u. Cuvintelor sugestive ardă-l, para,scrum, spini, li se adaugă, în prima parte a poemului, grupul deversuri cu al doilea emistih dominat de vocala u şi de lichida l,anunţând parcă o durere profundă, dar şi ideea de blestem, grupechilibrat în final de o terţină dominată de i vocalic sau iot,sugerând durerea ascuţită, susţinută semantic de deschidereagrupului prin cuvântul expresiv spini.

Revenind la impresia estetică produsă de texte înîntregimea lor se poate aprecia că primul text reprezintă oalternare de tonuri deschise şi întunecate, susţinute îndeaproape deschimbările perceptibile ale expresiei sonore; al doilea şi al treilea,întunecate ca imagine, prezintă o expresie când gravă, cândtragică, prin sublinierea sonoră a impresiei de jeluire, iar ultimulîşi susţine imaginea terifiantă a blestemului prin expresia aspră,stridentă, pătrunzătoare.

Page 90: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

91

Oricât de subiective ar fi interpretările de la nivelulexpresiei, ele rămân ca o posibilitate de argumentare în favoareaexistenţei unei relaţii profunde, de concordanţă deplină întreexpresia şi conţinutul întregului poem, privit ca întreg. Ele atestătotodată capacitatea resurselor lingvistice ale codului sausubcodului de a-şi amplifica valoarea expresivă sub acţiuneafuncţiei estetice.

iii. Prozodia. Interferând influenţe diverse dinspre toatenivelele limbii, structura prozodică se defineşte în primul rândprin particularităţile fonematice pe care le stăpâneşte şi care i sesupun conform schemei sale de funcţionare. Studiul prozodieipune în evidenţă majoritatea posibilităţilor expresive ale limbii lanivel de semnificant, prin implicarea acestuia în realizareastructurii ritmice, a rimei, a versurilor sau grupurilor de versuri, apoeziei în totalitatea sa.

Prozodic, poezia lirică populară nerituală din Maramureşrespectă tiparul liricii populare româneşti, cu versul de 7/8 silabe,ritmul trohaic, cu o structură aparent astrofică, cu alternanţe demonorimă, rimă încrucişată sau rimă îmbrăţişată, de cele maimulte ori, asonanţă, uneori fără valoare estetică175, darcorespunzând inepuizabilei tendinţe de exteriorizare poetică aromânului, în general, şi a maramureşeanului în particular.

Cu o întindere ce variază, în medie, între 4 şi 16 versuri(blestemul din dragoste şi doina sau horea lungă având, de regulă,peste 30 de versuri), poezia maramureşeană cercetată este aparentastrofică, dacă privim organizarea pe strofe după modelul poezieiculte. La o privire mai atentă însă, majoritatea poate fi reaşezatăstrofic, chiar dacă strofele nu sunt egale în ceea ce priveştenumărul de versuri. Posibilităţile de limitare a unor grupuri deversuri ca strofe, în funcţie de ideea care le uneşte, este un adevăr

175 Tache Papahagi, Poezia liricã..., p. 41

Page 91: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

92

susţinut şi de faptul că multe din acestea sunt de fapt ”versuricălătoare” sau ”strofe călătoare”176. Să urmărim două poezii alesede la cele două extreme ale întinderii textelor.

Frunză verde de mohor,Du-te dor pă cel izvorŞi despică cetina,Nu-mi despica inima.Du-te, dor, unde te mâi,La mândra la căpătâi;Du-te, dor, şi nu mai sta,Până-i afla pă mândra. (2)

Sub cetină este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şî ţî-l ciuntă,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uită de dragostea mea.Măi bădiţă, bădişor,Lasă-ţ doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu după tineŞî sara şî dimineaţa,După tine-mi pierd viaţa,C-al tău dor e prea turbat,Mă poartă noaptea prin sat.Câte doruri sunt pă lumeC-al tău nu sunt de nebune;Câte doruri m-au mâncat,Ca al tău nu m-au uscat.Doru tău unde m-ajunge,

176 Adrian Fochi, Estetica..., p.238

Page 92: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

93

Stau în loc şi-ncep a plânge,Prin picioare jos mă junghe,La inimă mă străpunge!Mă, bădiţă, păr tăiat,Nu crede că te-am uitat.Câte doruri m-au mâncatEu pe toate le-am uitat,Înfocatu tău de dorNu-l pot uita până mor;Bădiţă, dragostea ta,Până mor n-o pot uita!Pare-m rău şi-m bănuiescCă nu pot să te-ntâlnesc;Pare-m rău şi mi-e bănatPentru că te-am sărutatDe n-am stare-n al meu sat.Bade, dragostele taleMi-o ciuntat zilele mele.Bădiţă, năravul tău,Mi-o stricat sufletul meu.Eu mă jor, nu mi-e păcat,Că eu mor de-al tău bănat;Eu mă jor şi nu mi-e greuCă eu mor de dorul tău,Cum n-a murit neam de-al meu.Nu ştiu, bade, ce-i asta,De nu te mai pot uitaNici ziua, nicii noaptea,Tot la tine-m stă mintea.

De când, bade, te iubesc,Nici nu cin, nici nu prânzesc,

Page 93: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

94

Numai tot cu dor trăiesc.Pentru tine, dragă bade,Cămaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;Arde-n spate şi pe pieptEu de doru tău mă-nec,Nu mai pot să mai trăiesc. (5)

Modelul de vers177 în poezia lirică românească şi,implicit, în cea maramureşeană, reprezintă o invariantă care seconcretizează în exemplul de vers, ca variantă, şi, în cazul nostru,în exemplul de execuţie, acolo unde aceasta se abate perceptibil dela model. Modelul propune măsura de 7/8 silabe, uneori cusecvenţe de 3/4 silabe, ultimele derivate din aplicarea cezurii dupăsilaba 3/4. În câteva situaţii, devierile de la model ar puteareprezenta probe pentru determinarea corectă a raportului vers-melodie, în favoarea primordialităţii ultimei, care, fie că permite,fie că cere structura derivată. Posibil recuperabile în planmuzical, în plan poetic însă, versurile mai lungi de 8 silabereprezintă abateri care rup fluenţa şi armonia textului:

10 silabe: În-cea-tă-mi, Doam-ne, gân-du-ri-le,Să-mi pot scri-e rân-du-ri-le.(39)

9 silabe: Că fur-ni-ca-i în-că-i fur-ni-căŞî umblă pă su` pământ,Şî să ţîne de cuvânt; (28)

În exemplele care urmează modelul, grupurile de versurihectasilabice alternează, de regulă, cu grupurile de versurioctosilabice. Există însă şi numeroase texte în care toate versurile

177 Roman Jakobson, Essais..., p.231

Page 94: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

95

sunt fie de 7, fie de 8 silabe. Încercând să determinăm efectul înplanul expresivităţii sonore am constatat, cum era şi firesc,diferenţa de tonalitate dintre cele două tipuri de texte. Scurt, cufinalul în silabă accentuată, hectasilabul impune o tonalitatespecifică, corespunzând unui conţinut dinamic, delimitat, parcă, lanivelul fiecărui vers. Versurile de 8 silabe, în schimb, mai alesprin medianele ă şi e creează senzaţia de echilibru, de deschideresupravegheată, stăpânită.

Frun-ză/ ver-de/ de mo/-hor,Du-te/ dor pă/ cel iz/-vorŞi des/-pi-că/ ce-ti/-na,Nu-mi des/-pi-ca/ i-ni/-ma.Du-te/, dor, un/-de te/ mâi,La mân/-dra la/ că-pă/-tâi;Du-te/, dor, şi/ nu mai/ sta,Pâ-nă-i/ a-fla/ pă mân/-dra.(2)

Cu-cu/-le, pa/-să-re/ sfân-tă/,Su-ie/ pă cra/-că şi/ cân-tă/.Pă ci/-ne ai/ tu mâ/-ni-e/Nu-i do/-ri alt/ rău să-i/ si-e/Nu-ma/ sin-gur/ să ră/-mâ-ie/;Să nu-l/ ar-dă/ al-tă/ pa-ră/Ca stră/-i-nă/-ta-tea-n/ ţa-ră/;Să nu-l/ fri-gă/ alt tă/-ciu-ne/Ca sin/-gu-ră/-ta-tea-n/ lu-me/.(46)

Pentru a evita efectul celei de-a opta silabe, a rimeifeminine, uneori în textul maramureşean intervine apocopa:

Spune, mândră, şi ghice`Codru de ce gălbine`Omu de ce bătrâne`?

Page 95: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

96

Codru gălbine` de vânt,Omu tânăr de urât;Codru gălbine` de soare,Omu tânăr de dor mare.(8)Fă-mă, Doamne, ce mi fa`,Pasăre să pot zburaPeste codru cu frundza,De-aici până la badea,Să văd sara ce-a cinaŞi-n care pat s-a culca;Dimineaţa ce-a prândzîŞi de mine ce-a gândi,Peste zi cum a trăi.(11)

Alteori, sunt folosite mijloace de completare silabicăpentru măsura de 8 silabe, fiind adăugată forţat o silabă la final decuvânt: -re, -le, ca forme gramaticale arhaice178, dar şi doar dinconsiderente melodice sau ritmice179:

- De trude, maică, trude,Pân-om face pene bune,Să zburăm cu toţi în lume.Dacă n-am putea zbura-re,Largă-i lumuţa şi mare;Apoi şi de ni-i lăsa-reŞi noi om trăi-n dânsa-re.(65)- Codrule cu frundza rară,Lasă-mă de mas p-astarăPă mine cu pă badea-le,

178 Vezi Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini pânã în secolul al XVII-lea, 1968; G.Ivãnescu, Istoria limbii române, 1980179 N. Constantinescu, Rima în poezia popularã româneascã, 1973, p.73

Page 96: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

97

Că nimnic nu ţ-om strâca-le.(15)Nici atunci nu ne-om lăsa,Până nu ş-a număraIa, iarba de pă hotarăŞî frundza dint-un stezar-ă.(22)

Intercalate între versurile de 7 sau 8 silabe, versurilescurte de 3/4 silabe, pe lângă efectul ritmic pe care îl au, ar puteasă se constituie şi ca posibile mărturii ale vechimii textului180, darmai ales ca probe ale existenţei rimelor interioare care împartversul în două emistihuri şi care permit schimbări în distribuireaemistihurilor ca versuri.

Hai, mândrule, să fugimPrin pădurea de mălin;Ziua-i mică,Frunza-i picăŞi mă-ta n-a şti nimică;Noaptea-i marePică tareŞi acolo nu ne-afla-re. (12)...Vinu-mi ori, într-uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să am tufele surori,Brazii lungi,Să-i am fraţi dulci,Să nu şed între streiniCa şi floarea printre spini... (40)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,

180 Al. I. Amzulescu, Repere..., p. 152

Page 97: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

98

Cu crăngile la pământ,Fără ploaie, fără vânt?...(59)

Desigur că modelul de vers şi, implicit, exemplul de vers,se relevă la acest nivel ca o problemă ce ţine de forma fonică, decise va relaţiona, în primul rând, cu accentul şi cu ritmul.

”Cadenţa în muzică şi dans este o necesitate şi omanifestare organică a omului de pretutindeni”, spunea TachePapahagi, vorbind despre ritmul caracteristic liricii populare.181 Încazul nostru ritmul trohaic susţine evident caracterul exclamativ,retoric, al poemului, prin accentuarea primei silabe a versului:

Ce te lini, ce te clătini,Din vârv până-n rădăcini?(63)Bine-i, codrule, de tineCă nu-mbătrâneşti ca mine;Că tu toamna-mbătrâneşti,Primăvara înverzeşti...(64)Cucule, de ce nu cânţi,Până ce-s fragii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,Până ce-i frunza pe fragi,Şi iarba pe sub copaci...(47)

Alternanţa de timpi marcaţi şi timpi nemarcaţi corespundeîn mare parte alternanţei de silabe accentuate tonic şi silabeneaccentuate la nivel de cuvânt, dar modelul însuşi fiind lax,exemplul de vers admite alunecări dinspre silaba accentuată tonicspre cea neaccentuată care preia accentul metric. Dat fiindcaracterul persistent al fenomenului, această deplasare nu maipoate fi considerată o deviere, ci mai degrabă o normă aplicată

181 Tache Papahagi, Poezia liricã..., p. 40

Page 98: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

99

inegal. Suprapunerea formei metrice pe forma uzuală a unui enunţ,aşa cum pare să se întâmple frecvent în lirica populară, dă senzaţiaunei configuraţii duble, ambigue, oricărui receptor familiarizat culimba şi cu structura metrică. Convergenţa sau divergenţa dintrecele două forme, aşteptările împlinite ca şi aşteptările frustrante,sunt cele care provoacă această senzaţie, potenţând impresiaestetică, fără ca acest lucru să fie un scop precis pentru creatorulpopular. De altfel, observaţiile pe care le facem asupra versuluipoetic pot deveni inutile atunci când ne raportăm şi la versulmelodic, care atenuează până la ştergere lipsa de concordanţă aaccentului tonic şi a accentului poetic, (vezi execuţia), mai ales căgraiul nu acceptă destul de uşor deplasarea acestuia în cadrulcuvântului182.

Privită din punct de vedere fonematic, dar şi gramatical,rima reprezintă un principal factor de coeziune sonoră şi deorganizare textuală a grupurilor de versuri, studiul ei punând înevidenţă nu numai talentul poetic al creatorului, dar şi resurselegenerale şi particulare ale limbii pe care le utilizează în modspecific.

Cu deosebire studiul silabei a deschis posibilităţi variatede prezentare şi interpretare a rimei în lirica nerituală dinMaramureş, determinând prin aceasta nu numai relevarea tipurilorde rimă, ci şi a modului în care funcţionează la nivel de vers şigrupuri de versuri şi ce resurse lingvistice şi estetice ale limbiipune în valoare.

Rima se diferenţiază în funcţie de tipul de vers, hecta- sauoctosilabic, în rimă masculină sau rimă feminină, iar ca distribuţieîntr-un şir de versuri, este, de regulă, monorimă. Împărţireatextului în aşa numitele pseudostrofe183 atestă faptul că poezia estede fapt o combinaţie miraculoasă de formule, versuri şi strofe

182 Cf. Tratat de dialectologie româneascã, p. 323183 C. Brãiloiu, Versul popular românesc cântat, în Opere, vol. I, 1967, pp.17-19

Page 99: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

100

călătoare şi relevă concomitent funcţia textuală a rimei, care, dinmonorimă devine fie rimă îmbrăţişată, fie rimă împerecheată, şimai rar rimă încrucişată, asigurând, alături de alţi factorilingvistici şi poetici, coerenţa poetică şi logică a enunţului.

Noi cu mândru lua-ne-am,Dar suntem o leac` de neam

Batâr cât de neam om si,Tătă vara ne-om ibdi,Nime nu ne-a despărţî,Nici la casa OarmegiUnde fac de legi Domni -Noi mai tare ne-om ibdiNime nu ne-a despărţî.Măi mândrule, om frumos,Ţâpă coasa, blemi, şedz gios,Şî eu mni-oi ţâpa greblaŞ-oi mere la duma-ta.Blemi, mândruţ, să ne-ntrebămCare din cine suntemŞî care ce zestre-avem.Tu eşti siruţ de săcară,Eu de grâu de primăvară;Tu eşti siruţ de ovăz,Eu de grâu de cel p-ales. (19)

Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crăngile la pământ,Fără ploaie, fără vânt?

Page 100: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

101

Cum eu nu m-oi legâna,Cum eu nu m-oi trăgâna,Numa eu am d-audzâtC-or scula domnii iobagiiŞ-or tăia ciungii şi fagii,Şi s-or despărţi toţi dragii.Numai eu mi-am d-audzâtCă la mine s-o gătatMaistării de pă Vişauă,Cu săcuri şi sirisauăCa pă mine să mă tauă,Să mă tauă colteşele,Să mă pună-n cărurele,Să mă ducă-n gios, la ţară,Să mă facă temnicioară,Să roba` fată fecioarăŞ-on drăguţ c-o drăgucioară.Numai eu mi-am d-audzâtVin la mine să mă tauă,Cu săcuri, cu sirisauă,Să mă curme, să mă tauă,Să mă tauă drept în două,Să facă cofiţă nouă.Şi cofiţă şi doniţăS-adăp caii lui Gheorghiţă,Că Gheorghiţă da să gată,Tot în ţara munteneascăDup-o coită de nevastă. (59)

Mult mă mir, codruţ, de tine,Ce ţi-s frunzăle galbine?Că n-ai supărări ca mine.

Page 101: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

102

Codrule, tu ai cărări,Eu am multe supărări.Codrule, tu ai cărare,Eu am multă supărare.De-aş si şî eu ca codru,Nu mi-ar cărunţî capu.De-aş si şî eu ca frunza,Nu mi-ar bătrâni faţa.Pă tine te bate vântu,Pă mine mă bate gându.Pă tine vântu te bate,Pă mine doru mă arde. (68)

Aşa m-o cuprins doru,Cum m-aş strânge cu brâu.Da` de brâu mă pot descinge,Cu doru nu pot învinge;Din brâu m-aş desgădui,Cu doru nu ştiu ce-a fi,De el poate c-oi muri.Bădişor, de doruţ greuMi se fac ochii părău,Părăuaş de lăcrămeleŞî gura dzâce de jăle.Cine trăce pă cărareStă ş-ascultă cu mirare,Stă ş-ascultă gura mea,Şti că doru mă păzea.Doru-aista-i mare câneCă vine sara la mineŞî mă ia de pă subsoriŞî mă duce-n şezători

Page 102: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

103

Unde-s fete şi feciori. (3)

Există în textul maramureşean numeroase abateri de laschemă prin apariţia unui prim vers al secvenţei, care nu rimează,aşa-numitul vers de rimă zero184, corespunzând unei schimbărimelodice care îl ajută să se integreze ca semnal în ansamblulpoeziei cântate. Versul cu rima zero are un caracter structurator şiaceeaşi funcţie de conector textual într-un ansamblu construit princontaminare motivică.

- Hei, tu, mămulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarăŞi le fă focuţ şi pară.(38)Măi mândrut, mândrutule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi să mă duc în lume.(9)Hăi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta să te duci,Nouă ai, nouă temniţ,Nouădzăci de heră răci.Tu atâta să le port,Herăle să-ţ rugânească,Pkicioarele-ţ putregească,..Sî de-acolo de-i esî,Să t-e-nsoriDe nouă ori,(32)

Caracterul asonantic al rimei în poezia populară,indiferent de tipul ei, a fost pus în evidenţă de numeroase

184184 Nicolae Constantinescu, Rima în poezia popularã..., p. 104

Page 103: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

104

studii.185 Fenomenul este prezent şi în lirica popularămaramureşeană, cu variaţii mai mici sau mai mari spre rimasuficientă sau rima perfectă. Persistenţa fenomenului, în ciudaevoluţiei evidente a liricii populare într-o anumită perioadă, sedatorează tocmai caracterului cântat al acesteia, deci faptului că,melodic, importantă este vocala aflată sub accent poetic şimuzical, care în exemplul de execuţie poate ea însăşi să fie”reglată”, adică apropiată prin modul şi locul de emitere devocala-bază.

Rima perfectă este destul de rară şi atunci este vorba şi derimă bogată:

Frunză verde-a mărului,Poruncit-am mândrului:Cănd o fost colea pă rece

Dragostea, ca vântu, trece;(34)

Deie-ţi Dumnedzău ce-i cere,Drăguţă p-a ta plăcere,(35)

Tăt să fac-o coconiţă,Să-ţi ducă apă-n temniţă;Cu cojiţa cea uscată

Ce-i pă poliţ-aruncată;Până nu te-oi întreba:

Că dragă ţ-am fost o ba?(35)

Asonanţa permite însă utilizarea unei mai largi paradigmegramaticale, morfologică şi sintactică, pentru desemnareacuvântului care să asigure funcţionarea rimică în cadrul versului.

185 Ne referim la studiile citate ale lui Dumitru Caracostea, Ovid Densușianu,Gheorghe Vrabie, Nicolae Constantinescu

Page 104: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

105

Morfologic şi sintactic, de cele mai multe ori rima este bogată, însensul că în grupul de versuri cuvintele care asigură rima aparţinunor clase gramaticale diferite, cu funcţii sintactice diferite. Chiarîn exemplele oferite anterior se poate constata acest lucru, caderivând din caracterul concentrat al discursului poetic.

Aşa-mi vine uneori -adv/cctSă mă sui pe munţi cu flori, - subst./a s prepSă beau otravă să mor. -verb/ p(40)

Mult mă mir, codruţ, de tine,-pron/ciCe ţi-s frunzăle galbine? -adj./npCă n-ai supărări ca mine. -pron./ccm(68)

Tu atâta să te duci, -verb/pPân-ei găsî plug de cuci, -subst./a s prepCorbgii la moară ducând,-verb/a vbCioarăle pkită făcând; -verb/a vb(32)

Codru-i jelnic ca şi mine,-pron/ccmVara trece, toamna zine -verb/pPică frunza, nu rămâne, -verb/pCa şi inimioara-n mine; -pron/cc l (61)

Să-ţ rămâe ciont-uscat -adj./npSă vedz cât mni-i de bănat- loc.adv./npMnie fără de bărbat. -subst/ccm (32)

Bădişor, de doruţ greu -adj./a adjMi se fac ochii părău, subst./np (3)

Măi mândrule, om frumos,-adj./a adjŢâpă coasa, blemi, şedz gios,-adv./ccl

Page 105: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

106

Şî eu mni-oi ţâpa grebla -subst./cdŞ-oi mere la duma-ta. -pron./ccl (19)

În poezia maramureşeană, indiferent de măsura versului,rima interioară este întâmplătoare, inclusă în strofe călătoare, care,introduse în structura poeziei, determină vizibile schimbări aletempoului:

Nu ştiu, bade, ce-i asta,De nu te mai pot uitaNici ziua, nicii noaptea,Tot la tine-m stă mintea.(5)Aşa-mi zină câteodată,Să las mamă, să las tată,Să mă duc pă munţ de piatră;Aşa-m zină câte-un dor,Să las fraţ, să las surori,Să mă duc pă munţ de flori.(10)Tu n-ai tată, eu n-am mamă,Amândoi suntem de-o samă;Tu n-ai fraţ, eu n-am surori,Amândoi, ca două flori.(20)Spune, mândro, mâni-taSă-ş îngrăde grădinaTăt cu linŞî cu pelin,Ca noi să nu ne tâlnim,(21)Nici atunci nu ne-om lăsa,Până ea că nu ş-a fa`Strat de mac`Nt-un vârf de ac,Şî de-acolo om mânca.Poate-atunci că ne-om lăsa.(22)

Page 106: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

107

Nice nu te-oi blăstăma,Fără să-ncungiuri lumeaNoauă aiCu noauă cai,Şohănit noroc să n-ai.Noi dacă ne-om despărţîLasă, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pă cine-ţ poronci,Fă` pă steleDor şî zele,Fă` pă lunăVoe bună.(28)Mâna mea, perina mea,Care-ai durmit tu pe ea,(30)Nice-s fată, nici nevastă,Nice-s floare de pă coastă,(32)Vinu-mi ori, într-uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să am tufele surori,

Brazii lungi,Să-i am fraţi dulci,(40)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crăngile la pământ,Fără ploaie, fără vânt?(59)Codru-i jelnic ca şi mine,Vara trece, toamna zinePică frunza, nu rămâne,(61)

Page 107: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

108

Sinteză între vers poetic şi melodie, poezia popularăapelează constant la inovaţia sonoră, aparţinând de regulă graiului,sau la figurile fonologice. Acestea ajută la crearea acelei armoniiunice şi inimitabile care este muzicalitatea textului liric popular.Studiul urmăreşte să pună în valoare nu numai aspectele ceconstituie excepţia ci, mai ales, să determine modul în care figuraeufonică îşi găseşte împlinirea în textul liric din Maramureş.

Realitatea fonetică folclorică se constituie pe baza uneischeme ordonatoare care generează concentric contextele şisubtextele, fiecare purtătoare de semnificaţii iradiante şifuncţionale.

Fonetismul folcloric se subsumează restricţiilorversificaţiei şi, mai precis, principiilor fundamentale decompunere a folclorului: paralelismul şi contaminarea, fie lanivelul limbii, fie al muzicii. Altfel spus, poezia populară se aflăoricând într-o structură continuă de paralelism şi contaminare latoate nivelele expresiei sale.

Urmărind cele două restricţii ordonatoare186: restricţia deconţinut şi restricţia de formă, se constată că deplina concordanţădintre simbolul fonetic fundamental şi dimensiunile spiritualesincronice e chemat s-o releve limbajul poetic prin excelenţăevocator, transformator, magic, conducându-ne prin intermediulfuncţiilor sale la sensul fundamental. Astfel, poezia populară,operând cu termenii de bază, transmite permanent sensurilefonetice fundamentale. În ceea ce priveşte restricţia de formă, neraportăm la nivelul concentric al contextelor şi subtextelor poeticepopulare, pentru orice nivel al limbii, în speţă pentru nivelulfonematic, unde aceasta se impune în compunerea folclorului pebaza paralelismului şi contaminării.

186 Al. I. Amzulescu, Cântecul nostru bãtrânesc, 1986 și V.I.Propp, Morfologiabasmului, 1970

Page 108: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

109

După regula celor două restricţii, la orice nivel, implicit şila cel fonematic, se constituie un sistem poetic, ale cărui elementese bazează, în genere, pe reliefarea contextuală sau subtextuală atrăsăturilor relevante, marcând, prin periodicitate, stilul poeticoral.

În acelaşi timp însă este marcată şi condiţia muzicală apoeziei populare, îndeosebi prin figurile fonologice cauzate deversificaţie sau de sistemul dialectal, de tipul apocopărilor,sincopărilor, aferezelor, epentezelor sau protezelor care pun înevidenţă o nouă opoziţie de genul concizie - redundanţă. Conciziaeste privită aici ca purtătoare de expresivitate poetică, afirmândprin generalizare un principiu de viaţă aspru şi riguros. Conciziaînchide circuitul sonor, redundanţa îl eliberează de canoaneleformei şi deschide circuitul semnificaţiilor de natură lingvistică,poetică, stilistică etc. Dar formele redundante nu sunt simpleinvenţii poetice, ele sunt o realitate lingvistică încorporată delimbajul dialectal187, incluzând rezultatul în timp al uneiexperienţe îndelungate de utilizare a posibilităţilor expresive alelimbii, incluse într-o sinteză unică de viguroasă valoare poetică.

Oricare din exemplele de apocopă susţine, printr-otendinţă de economie lingvistică existentă în grai, o realitatefonetică bazată pe redundanţa termenilor, ce rezolvă poetic oproblemă de metrică. Apocopa, prin structura sonoră rămasă,exprimă, practic, întreaga realitate semantică, restul fonemelorfiind doar o complinire de natură morfologică. De cele mai multeori, şi cel puţin în textele cercetate, apocopa acţionează la nivelulverbului, unde structura rămasă este considerată suficientă pentrutransmiterea sensului lexical şi gramatical, datorită contribuţieicelorlalte elemente lingvistice care completează informaţia lexico-gramaticală. Pe de altă parte, fonematic, verbul supus apocopei

187 Magdalena Vulpe, Apocopa în graiul maramureșean, în MCD, II, 1983, pp.419-432; cf. Tratat de dialectologie româneascã, p. 330

Page 109: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

110

rezolvă mai uşor problema metrică, datorită finalului în vocalăaccentuată şi se integrează funcţional în sistemul cuvintelor bi-sau trisilabice care constituie media de frecvenţă în poezie. Înacest fel, apocopa primeşte o funcţie poetică, devenind, pe lângăun fenomen lingvistic dialectal şi un fenomen poetic aparţinândspaţiului folcloric. (ghice, gălbine, bătrâne etc.) Ca şi înlimbajul obişnuit, apocopa realizează un mod specific de ritmare aenunţului, în care tendinţa de economie se îmbină cu o tendinţă detratare aparent superficială şi ”mucalită” a comunicării.

Spune, mândră, şi ghice`Codru de ce gălbine`Omu de ce bătrâne`? (8)Frundza gălbine` de vânt,Omu bătrâne` de gând;Frundza gălbine`-n vânturi,Omu bătrâne`-n gânduri.(57)

În combinaţie cu afereza, apocopa acţionează mai ales lanivelul prepoziţiilor compuse pe care le simplifică:

Măderan crescut în iarbă,Măi mândruluţ dingă apă,(13)

Sincopa este, de asemenea, un fenomen lingvistic destulde des întâlnit în grai, datorită aceleiaşi tendinţe de economielingvistică, dar posibil şi de rezolvare a ritmului propriu enunţuluidin limba comună. Devine figură fonică în momentul în carerezolvă, prin omisiune, măsura versului.

Nu-i trebe mai mare fune,Ca străinătatea-n lume;

Nu-i trebe mai mare pară,Ca străinătatea-n ţară.(36)

Page 110: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

111

Afereza şi proteza, cu o frecvenţă mai mică, acţioneazăconform aceloraşi norme ale graiului, dar, prin omisiune sauadăugare, obţin rol prozodic în realizarea măsurii de 7 sau 8silabe:

Spune, mândro, mâni-taSă-ş îngrăde grădinaTăt cu linŞî cu pelin,Ca noi să nu ne tâlnim,(21)Spune, mândră, şi ghice`Codru de ce gălbine`Omu de ce bătrâne`? (8)Da de mni-ar si norocuSă mă tâlnesc cu cucu,Tăt să-mi arăte drumu,Să mă tâlnesc cu mândru.D-apoi de mni-ar si parteaSă mă tâlnesc cu mnerla,Tăt să-mi arăte calea,Să mă tâlnesc cu badea,Trei dzâle să-mi povestea;(9)

Aceeaşi rezolvare specifică a măsurii, de data aceasta prinfolosirea unor forme arhaice de infinitiv lung care, prin analogie,transferă şi altor clase gramaticale particula finală -re, creând demulte ori situaţii artificiale de construire a rimei, se relevă şi înexemplele următoare:

Noaptea-i marePică tareŞi acolo nu ne-afla-re.(12)Dacă n-am putea zbura-re,

Page 111: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

112

Largă-i lumuţa şi mare;Apoi şi de ni-i lăsa-reŞi noi om trăi-n dânsa-re.(65)

Uneori rezolvarea formală a metrului îl conduce pecreatorul popular spre adăugiri sau omisiuni de sunete, fără altăfundamentare gramaticală:

Nici atunci nu ne-om lăsa,Până nu ş-a număraIa, iarba de pă hotarăŞî frundza dint-un stezar-ă.Nici atunci nu ne-om lăsaPână nu ţî număraPenele de pă d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc. (22)- Codrule cu frundza rară,Lasă-mă de mas p-astarăPă mine cu pă badea-le,Că nimnic nu ţ-om strâca-le.(15)

Apariţia vocalelor de legătură sau a consoanelor proteticesau epentetice ţine de o trebuinţă formală, datorată împliniriiunităţii ritmice trohaice, dar, de regulă, ele conservă formearhaice, păstrate în vorbirea dialectală, ceea ce confirmăpermanenţa structurii folclorice sau regenerarea sa după principiulartei bizantine, care presupune evoluţia lentă, prin repetarea lanesfârşit a formelor de bază.

Cu fămeia cea dintâieSă faci datorii o mnie;(28)Dar dacă-s la străinei,Scolu-mă când strâgă ei;Şi dacă-s la străinele,

Page 112: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

113

Scolu-mă când strâgă ele...Durmi-u-aş pe prisp-afară,Dar mă scol dacă mă scoală.(44)Si-u-a cucu supărat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bănat;Si-u-a şi cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.(61)Numai eu mi-am d-audzâtCă la mine s-o gătatMaistării de pă Vişauă,Cu săcuri şi sirisauăCa pă mine să mă tauă,...(59)Doru-aista-i mare câneCă vine sara la mineŞî mă ia de pă subsoriŞî mă duce-n şezătoriUnde-s fete şi feciori.(3)Pă plăcerea guriţâiŞî pă voia mămukii.(13)O dzî-ntreagă te-oi cotaiŞî abgia eu te aflai (16)

Vrei să te ascunzi de soareŞi spinii te-mpung mai tare,Nice cât n-ai alinare.(37)La fel se întâmplă cu ”m” în rumpe şi cu ”r” în fărina,

nimurui, conservate ca fenomene descărcate de semnificaţiegramaticală sau semantică, dar care, în text, rezistă ca purtătoarede semnificaţii sonore, în sens ritmic şi rimic.

Page 113: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

114

Cine-a rumpe peceteaRumpă-i-să inima,Cum s-o rupt a mea ş-a taCând am prins a ne lăsa;C-o fo musai de lăsatŞi-n cătane de plecat.(48)Că noi atunci ni-om lăsa,Când mă-ta s-a măcina,În moară cu fărina,Nici atunci, bădiţă, ba,(25)

Epenteza poate crea interesante situaţii de rezolvare prinaliteraţie a cerinţelor de muzicalitate:

Frundză verde-a codrului,Zălcui-m-aş şî n-am cui,Că supărat ca mine nu-i.M-aş zălcui codrului;Codru are frundza luiŞî nu crede nimurui.(60)Codru dipce gălbeneşte,Omu dipce bătrâneşteNime-n lume nu gâceşte.Nu sie nime cu dor,C-amu io de tătu mor;(57)

Iotacizarea verbelor ţine de o tendinţă dialectală delimitare a sferei consonantismului, în virtutea echilibrării foneticedupă principiul axelor formale guvernate de paralelism şi rimă:

Du-te, dor, unde te mâi,La mândra la căpătâi;(2)Pănt-o fată ş-un feciorSă rămâe codru gol;(15)

Page 114: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

115

Ţînând murgu tău de frâu,Uitându-te cătă râu,Să mă vezi că doară ziu (16)

Palatalizarea şi apoi eliminarea lui n din contextele dateeste un fenomen întâlnit în grai, care aici rezolvă cerinţele de ritmşi rimă ale versurilor.

Diminutivarea, frecventă în poezia populară, estecondiţionată şi de realitatea fonetică, realitate care cumuleazăefecte la toate nivelele semnificante. Atenuarea, prin diminuare, aexpresiei implică un transfer afectiv cerut însăşi de contradicţiadintre gândirea poetică şi realitatea sonoră opozantă, actuldiminutival constând în punerea de acord a forţelor reprezentăriipoetice cu complexul sonor. Unitatea dintre reprezentarea poeticăcerută de transferul afectiv ca şi în cazul metaforei - deci unitateadintre reprezentarea poetică şi realitatea lingvistică la toatenivelele sale - este o trăsătură definitorie a poeziei noastrepopulare. Frecvenţa vocalelor medii şi închise este completată detransferul afectiv care, în ultimă instanţă, e o suplinire formală anumărului relativ scăzut de metafore în poezia populară:

Să mă tauă colteşele,Să mă pună-n cărurele,Să mă ducă-n gios, la ţară,Să mă facă temnicioară,Să roba` fată fecioarăŞ-on drăguţ c-o drăgucioară.(59)Părăuaş de lăcrămeleŞî gura dzâce de jăle.(3)Păste munţ, păste dealuriAdună vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;(7)

Page 115: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

116

Okii tăi, muruţă negre,Crescute din mugur verde,(16)Tu eşti siruţ de săcară,Eu de grâu de primăvară;Tu eşti siruţ de ovăz,Eu de grâu de cel p-ales.(19)Nici atunci nu ne-om lăsaPână nu ţî număraPenele de pă d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.(22)Cu noruţa cea dintâieDa să-ţ faci o coconiţăDe dus apă la temniţă.(32)Să vadă şi-a lui mândruţăCă-i blăstăm de la drăguţă.(33)Când ţ-a pune de mâncatÎn bliduţu nespălat,Cu lingura de sub pat.(34)Codrule, frundzucă lată,Pkice bruma, nu te bată,(45)Din cătane m-o luat,Mândre flori mi-am sămănatPă o verde ţălinioară,La cornu Gutâiului,Lâng-o rece fântânioară.(48)Codrule cu frunza lungă,Pice bruma, nu te-ajungă,Că mi-ai fost bună mămucă,Când am fugit de lumucă.(49)Supărat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasă mama lui,

Page 116: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

117

În funduţu codrului.Mâţâţăl fără de-o pană,Nu şti cine i-o fost mamă.(52)Frunza când i gălbioarăVântu-adie şi ie zboară,(64)

Numeroasele cuvinte expresive din textul folcloricmaramureşean a căror rezonanţă este dată de recurenţa uneivocale sau a unei consoane în silabe apropiate vin să intăreascărolul aliteraţiei şi al armoniilor imitative în construirea formeipoetice, deşi, de cele mai multe ori acestea nu sunt procedeecăutate de performer, ci se constituie ca soluţii spontane, uşor degăsit în limba comună, sursă a expresivităţii poetice.

Cele câteva exemple alese susţin realitatea expresivămenţionată:

Bate vântul, vâjăieşte,Dorul lui mă veştejeşte.(6)Păste munţ, păste dealuriAdună vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;(7)Frunză verde de măr acru,După negru, margă dracu.(18)El atâta să robea`Apa-n Tisă să stărtea`,Pietrile să putrezească,Părinţî să nu-l cunoască.(33)

Cucule, de ce nu cânţi,Până ce-s fragii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,

Page 117: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

118

Până ce-i frunza pe fragi,Şi iarba pe sub copaci.Cântă puiul cucului,În mijlocul codrului.(47)-”Cum noi nu ne-om legăna?Numa nouă ni să gatăTrii maistări din trii Geşauă,Cu săcuri, cu sirisauă,(56)Să ne facă drănicioareSă drăniţa` temnicioare,(56)Supărat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasă mama lui,În funduţu codrului.Mâţâţăl fără de-o pană,Nu şti cine i-o fost mamă.(52)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crăngile la pământ,...(59)Să mă tauă drept în două,Să facă cofiţă nouă.Şi cofiţă şi doniţă(59)Frundză verde-a codrului,Zălcui-m-aş şî n-am cui,Că supărat ca mine nu-i.(60)

Paralelismul, celelalte mijloace lingvistice şi poetice,acţionând dinspre toate nivelele limbii, creează condiţiile formaleşi de conţinut pentru desfăşurarea largă a posibilităţilor expresiveprin reluarea apropiată sau la distanţă a unor sunete sau grupuride sunete, a unor cuvinte sau structuri sintactice întregi, care

Page 118: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

119

realizează nu numai efectul armonic aşteptat, dar susţin ritmic orealitate melodică, constituindu-se în adevărate repere pentru actulperformării.

***Reluând, putem afirma că la nivelul semnificantului,

privit în concordanţa sa deplină cu semnificatul, în textul liricmaramureşean se regăsesc concretizate o bună parte dinposibilităţile de expresie ale limbii comune, care, sub acţiuneafuncţiei estetice, obţine valoare artistică şi se constituie într-unlimbaj poetic ale cărui permanenţe şi particularităţi permitcercetătorului să construiască o paradigmă a expresivităţii, modelşi exemplu, în acelaşi timp, pentru o realitate folclorică dinamică,bine delimitată în ansamblul creaţiei lirice populare româneşti şiintegrată concomitent acesteia.

Un prim beneficiar al potenţelor expresive ale limbii esteprozodia, care îşi impune modelul şi care permite varianta caexemplu prozodic pentru modelul dat188.

Prozodic, textul liric maramureşean se încadrează întiparul liricii populare româneşti, cu distribuţia aparent astrofică aversurilor, cu versul având măsura de 7/8 silabe, şi, accidental, cumăsura de 3/4 silabe. Ritmul trohaic, urmează, de regulă,alternanţa silabă accentuată tonic/silabă neaccentuată, acceptândînsă abaterea de la norma accentuală, atunci când structura metricăo cere. Acest tip de ritm corespunde intenţiei retorice a poeziei şiderivă din caracterul ritmic trohaic al limbii române. Rima estepreponderent asonantică, de tip monorimă, cu vizibile îndepărtăride rima facilă prin variaţia valorilor morfologice şi sintactice alecuvintelor care o formează. Apariţie accidentală, rima perfectăeste, în cea mai mare parte a cazurilor, rimă bogată şi apare întexte cu valoare artistică recunoscută. Rimele rare sunt cele în care

188 Roman Jakobson.Essais...,p. 231

Page 119: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

120

vocala accentuată este urmată de un diftong silabic neaccentuat detipul ii sau uă (iobagii/fagii; Vişauă/sirisauă). Rima interioarăeste întâmplătoare, având ca repercusiune apariţia versurilor de3/4 silabe intercalate printre versurile de 7/8 silabe.

Silaba, ca bază a sistemului prozodic şi poetic, a fostrelaţionată cu tipul de cuvinte după structura silabică, cu accentulde cuvânt şi cu accentul metric, şi a fost analizată ca structurăfonematică, urmărind repercusiunile pe care le are în creareaarmoniei sonore a textului poetic. S-a constatat că textul liricmaramureşean este dominat de cuvintele monosilabice, după careurmează bisilabicele şi trisilabicele, situaţie ce corespunderealităţii lingvistice din limbă189. Din punct de vedere ritmic,monosilabicele sunt cel mai uşor de manevrat în economiaversului, accentuarea sau neaccentuarea lor metrică neimplicânddeturnări accentuale vizibile. Bisilabicele trohaice, la început devers, sprijină deschiderea trohaică a versului, iar acolo undeaccentul tonic nu concordă cu accentul metric, (de regulă la mijlocde cuvânt, uneori în primul, alteori în al doilea emistih),deplasarea de accent tonic se face cu destulă uşurinţă.Trisilabicele sunt cele mai supuse schimbărilor de accent, nuneapărat prin deplasare accentuală, ci, cel mai adesea, prin apariţiaunui al doilea accent, care poate deveni mai puternic decâtaccentul tonic, datorită poziţiei sale în economia versului.

Paradigma silabică impune categoric prezenţa silabeideschise, de tip primitiv, CV, care, mai ales în finala versului de 8silabe obţine valori expresive, prin prezenţa vocalelor silabicemedii: e, ă, şi foarte rar a vocalelor silabice a sau u. Cu funcţieexpresivă apare şi silaba închisă de tipul CVC la finalul versuluide 7 silabe, vers cu ultimul picior metric incomplet, terminat însilabă accentuată şi cu rimă masculină. Acelaşi rol îl au şi silabele

189 Alexandra Roceric-Alexandrescu, Fonostatistica..., pp. 27-37, 150-153

Page 120: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

121

finale vocalice de tipul V, sau silabele închise prin iot saudigamma.

Textul liric maramureşean se dezvăluie ca un întregîn care concordanţa dintre expresie şi conţinut în construireasemnificaţiei poetice îi acordă valoare simbolică şi evidenţiazăpotenţialul expresiv al limbii comune. Exprimarea impulsuluiafectiv şi nevoia de concretizare, prin semnul lingvistic, a imaginiiartistice, conduce către utilizarea expresiei sonore adecvate, care,în cazul textelor analizate, s-a dezvăluit prin funcţiile expresive pecare le obţine nu numai poezia în ansamblu, ci şi semnelelingvistice minimale. ”Cuvintele expresive”190 sunt cele din limbacomună, dar care se împlinesc contextual prin ”sprijinul” pe careîl primesc dinspre celelalte semne şi spre care iradiază o parte dinpropria expresivitate, realizând, în ultimă instanţă coerenţaexpresivă cerută de impulsul afectiv şi de imaginarul poeziei.Nivelul fonematic susţine specific această intenţie, realizând”efectul de sens”191 caracteristic poeziei, în general.

Fără a interveni spectaculos în compoziţia poemuluiprin folosirea unor mijloace poetice singulare, creatorul popularnu face altceva decât să utilizeze în mod specific resursele limbiişi ale graiului. Aliteraţia, armoniile imitative, cuvintele expresiveobţin valoare artistică datorită contextului şi funcţiei estetice aacestuia. La fel se întâmplă cu o serie de fenomene fonicespecifice graiului, care, supuse funcţiei expresiv-estetice devinparticularităţi poetice ale textului: apocopa, sincopa, afereza,proteza, epenteza, infixul, iotacizarea verbelor.

Întreaga paradigmă a expresivităţii la nivel fonematiceste guvernată de cele două principii fundamentale ale poezieipopulare: paralelismul şi contaminarea, primul asigurându-icoeziunea, cel de-al doilea solicitând creatorului popular efortul

190 M. Grammont, Traite de phonetique, 1922191 A.J.Greimas, Despre sens..., p.292.

Page 121: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

122

de a realiza coerenţa textuală. Structura semnificantă devine, întextele cercetate, o continuă sursă de coerenţă textuală, alăturide mijloace poetice oferite de celelelate nivele ale limbii,demonstrând talentul şi inventivitatea poetică a creatoruluipopular, o dată cu valoarea intrinsecă a textului liric popularneritual din Maramureş.

Page 122: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

123

IV. PARADIGMA EXPRESIVITÃŢII LA NIVELLEXICO-SEMANTIC

ÎN LIRICA POPULARÃ NERITUALÃ DINMARAMUREŞ

Pornind de la premisa cã textele cercetate au utilizat înmod firesc paradigma lexicalã a graiului, cãreia i-au acordat ofuncţionalitate specificã, am realizat o scurtã introspecţie înliteratura de specialitate pentru a stabili câteva din trãsãturilefundamentale ale vocabularului limbii comune, trãsãturi ce pot fiutilizate ca punct de plecare în studiul nivelului lexico-semantic alliricii populare nerituale din Maramureş.

Etimologic, lexicul din grai, privit în sincronie şidiacronie, este dominat de cuvintele de origine latinã, urmate decele din limba slavã veche, slavã modernã, şi, moderat, de celemaghiare, germane, turceşti şi din neogreacã.192 Condiţiile istorice,sociale şi economice deosebite au permis conservarea arhaismuluilexical de origine latinã193, fapt ce pare sã-l fi influenţat şi pe

192 Cf. D. Macrea, Fizionomia lexicalã a limbii române, Dacoromania, X, 2,pp.213-237, Compoziţia istoricã şi tendinţele actuale de dezvoltare avocabularului românesc, în CL, V, 1960, 1-2, pp.39-55; Gheorghe Pop, Elementeneologice în graiul maramureşean, pp.39-44; Gheorghe Radu, Structuraetimologicã a vocabularului subdialectului maramureşean, în Buletin Ştiinţific,seria A, vol. IX, Baia Mare, 1994, pp. 27-36193 Nicolae Felecan, Elemente arhaice latine în graiurile din nordul ţãrii, înBuletin Ştiinţific, seria A, vol. IX, Baia Mare, 1994, pp. 37-43

Page 123: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

124

Eminescu atunci când susţinea cã graiul maramureşean este”curat”194.

Privind lexicul în sincronie şi diacronie, Gheorghe Pop195

delimiteazã trei straturi de termeni referitori la om şi la nevoilesale: un strat al cuvintelor din fondul tradiţional, în care este binereprezentat elementul latin, urmat de cel slav, de formaţiile peteren românesc din elemente latine şi vechi slave, şi deîmprumuturile din maghiarã, greacã, turcã, germanã şi ucraineanã,cunoscute pe întreg teritoriul dacoromânei. Un al doilea stratcuprinde o pluralitate de tipuri de nume, reprezentând diversesurse, epoci, arii de circulaţie şi frecvenţã: denumiri ocazionale,întâmplãtoare, denumiri la origine metaforice sau analogice,termeni vechi regionali, cu o circulaţie limitatã la aria graiului saucu o distribuţie discontinuã în regiunile limitrofe, regionalisme deprovenienţã maghiarã, ucraineanã şi germanã, cu arii de rãspândirediscontinue pe teritoriul ţãrii. Majoritatea termenilor din aceststrat sunt de importanţã secundarã, de aceea permit într-o mãsurãmult mai mare sinonimia. Ultimul strat terminologic esteconsiderat cel al neologismelor, prezentat în douã secţiunisincronice diferite: perioada trecutului şi perioada ultimelor douãdecenii196. Studiul atestã integrarea limbii vorbite din acest spaţiu,prin structura sa lexicalã fundamentalã, în limba naţionalã-cod, şirelevã concomitent aspectele care îi conferã particularitate cavariantã teritorialã şi socialã a limbii.

În studiul sãu privind limbajul popular, Ion Coteanu197

constata cã vocabularul fundamental al unui grai este în generalpolisemic, suplinind în acest fel volumul redus al lexicului. Chiar

194 Opera politicã,vol. II, 1941, pp. 503-506195 Elemente neologice..., pp.40-44196 Perioada 1950-1970; mai precis, pe baza anchetelor realizate de autor în anul1966.197 Stilistica..., vol.I, pp.91-187

Page 124: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

125

dacã, privitã din perspectiva tuturor graiurilor, sinonimia esteperceputã ca deosebit de bogatã, autorul aratã cã ”şi aceastãbogãţie - câtã existã - se anuleazã din punct de vedere funcţional,cãci sinonimele nu intrã toate, nici efectiv, nici ca disponibilitate,în enunţurile unui grup dialectal de vorbitori şi cu atât mai puţin înexprimarea unuia singur, care se foloseşte în genere de cuvinteledin mediul sãu lingvistic...”198

Printre elementele de naturã lexico-semanticã ce asigurãgraiului maramureşean o anume originalitate se aflãdiminutivul199, ale cãrui structurã şi funcţii au fost relevate îndiverse studii200. Sufixele diminutivale reprezentative sunt -uţ(ã)201

şi -uc(ã)202, iar cele mai productive sunt considerate, pe bazacercetãrii unui bogat material folcloric şi dialectal,203 sufixele: -uţ(ã), -el/-ea, -ior/-ioarã, -uc(ã), -ic(ã), şi mai rar, -aş, -ice, -uicã,-uşã. Cele mai multe diminutive au funcţie hipocoristicã, dar Iorgu

198 Ion Coteanu, op.cit.,p.91199 În Tratat de dialectologie româneascã se spune: ”Diminutivarea constituietrãsãtura cea mai caracteristicã (în domeniul derivãrii cu sufixe- n.n.), prin formã,funcţie şi mai ales prin frecvenţã” precizându-se în continuare cã cele maireprezentative sunt sufixele -uc(ã) şi -uţ(ã), aflate uneori chiar în raport decomutare.(Magdalena Vulpe, Subdialectul maramureşean, în Tratat dedialectologie româneascã, 1984, p. 345)200 Sextil Puşcariu, Despre diminutivele româneşti, în Cercetãri şi studii, 1974 şiLimba românã, I, Privire generalã, 1976; Iorgu Iordan, Stilistica ...; Iorgu Iordan,Vladimir Robu, Limba românã contemporanã, 1978; Ion Coteanu, Limba românãcontemporanã, vol. II, 1985; G. Pascu, Sufixele româneşti, 1916; Claudia Tudose,Derivarea cu sufixe în româna popularã, Bucureşti, CMUB, 1978, şi altele.201 Eugenia Contraş, Sufixul -uţ(ã), în Studii şi materiale privitoare la formareacuvintelor în limba românã, IV, 1967, pp.143-163202 Lucreţia Mareş, Repartiţia geograficã a sufixului -uc(ã), în Studii şi materialeprivitoare la formarea cuvintelor în limba românã, VI, 1972, pp.89-97; IonFaiciuc, Derivate cu sufixul diminutival -uc în Maramureş, în CL, XVII, 1972, I,p.99203 Gheorghe Radu, Un aspect al derivãrii cu sufixe în graiul din Maramureş:pseudodiminutive, în Buletin Ştiinţific, seria A, vol. X, Baia Mare, 1996, p.86

Page 125: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

126

Iordan afirmã cã, pe lângã aceastã funcţie, cu cât inventarul desufixe diminutivale este mai mare - la nivelul limbii ori înstructura variantelor dialectale -, cu atât valorile semantice şi, cudeosebire, valenţele şi nuanţele expresive sunt mai diverse şi maicomplexe204.

Textul poetic ca loc de întâlnire a experienţei lingvisticeşi poetice a grupului cu experienţa lingvisticã şi poeticã aperformerului, a unei viziuni generale cu una particularã asupralumii, reprezintã o elocventã dovadã a unui anumit grad de culturãşi civilizaţie, şi, implicit, o oglindã a sensibilitãţii creatoare şi,mai ales, a capacitãţii de a o exprima.

Structura lexico-semanticã se constituie ca un stratlingvistic perceput drept principal izvor al expresivitãţii textuale.

Pentru a-i releva expresivitatea, am luat în considerare, caposibile surse: câmpurile şi categoriile lexicale, structurile lexico-gramaticale, structurile derivate, structurile de relaţii semantice şistructurile tropologice, privite în relaţie cu întregul pe care îlconstituie lirica popularã neritualã din Maramureş şi cu întregul pecare-l constituie textul poetic.

i. Structura lexicului aparţinând textelor selectate areprezentat, în aceastã etapã, o primã realitate supusã analizei şiinterpretãrii, fiind consideratã ca relevantã pentru modul degândire, pentru raportul afectiv al creatorului anonim cu tot ce-lînconjoarã, pentru sistemul de norme şi valori pe care acesta lerespectã. Prin determinarea “sectoarelor lexicale”205 s-a urmãritsã se alcãtuiascã o ierarhie a opţiunilor lingvistice sub presiuneamodelului, cu ajutorul cãrora sã se releve capacitatea deperformare a creatorului anonim, dar şi resursele lingvistico-expresive pe care le poate oferi limba-cod, în speţã graiul.

204 Stilistica..., p.158205 Cf. Tudor Vianu, Studii de stilisticã, ,p.65

Page 126: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

127

O primã lecturã a textelor a dezvãluit relaţionareanaturalã a temei cu un lexic adecvat, fiecare poezie constituindu-se dintr-un fond lexical fundamental şi un altul complementar.Încercând sã privim lucrurile în acelaşi mod şi la nivelintertextual, am considerat textele selectate ca pãrţi ale unuiîntreg pe care-l formeazã lirica popularã neritualã din Maramureş,unitatea lor fiind asiguratã de modul specific de elaborare apoeziei lirice în general, de structura motivicã dinamicã, deinsinuarea dorului, ca sentiment fundamental, în toate poeziilecercetate, şi, nu în ultimã instanţã, de limba comunã vehiculatãprin intermediul textelor şi de experienţa de viaţã derivând dinexistenţa în acelaşi spaţiu. În continuare am procedat ladeterminarea fondului lingvistic fundamental, care, datoritãacţiunii funcţiei stilistice, a fost perceput ca fond poeticfundamental.

Ca deschidere spre realitatea semanticã a textelor, amrealizat o ierarhie de frecvenţe a unitãţilor lingvistice nominale.

Considerând relevantã o frecvenţã mai mare de 0,3% aunei unitãţi lingvistice nominale, la nivelul tuturor textelorcercetate, unitãţi luate ca primare şi/sau derivate, am supusanalizei un numãr de 75 (18%) de asemenea unitãţi nominale din444 determinate, care au prezentat cel puţin frecvenţa minimã de0,4%.

Am obţinut urmãtoarea distribuţie, în care fiecare cuvântdesemnat, cu toate formele sale prezente în texte (primare,derivate, flexionate, aparţinând limbii literare sau graiului), estesusţinut de procentul care deschide grupul:

0,4% - hore, lunã, murg, noapte, prunc, pat, parã(de foc),pãrinţi, pui, treabã, umbrã, voinic, drum, doctor, picioare, mac,brâu, boi, dragoste, ciont (os) - total: 8%;

0,44% - sânge, vârf, moarte, surori, domni, gurã - total:2,64%;

Page 127: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

128

0,5% - loc, piatrã, sat, searã, tatã, varã, masã, mânã, foc,bãnat - total: 4,5%;

0,57% - drag, iarbã, cãrare-cale - total: 1,71%;0,63% - pasãre, panã, pãmânt, temniţã, zi, fraţi, Doamne-

Dumnezeu - total: 4,31%;0,7% - gând, jale - total: 1,4%;0,76% - râu, izvor - fântânã (Iza, Tisa) - total: 1,52%;0,82% - inimã, munte, soare, ţarã - total: 3,28%;0,95% - apã;1,07% - mândrã, ochi - total: 2,14%;1,2% - strãin;1,26% - cuc, fatã - total: 2,52%;1,33% - lume;1,45% - casã, floare - total: 2,9%;1,52% - bade;1,65% - vânt;1,71% - fecior;2.60% - om;2,66% - codru;2,79% - frunzã;3,43% - mamã;3,99% - dor;4,88% - mândru.Interpretând lingvistic frecvenţele şi încercând o punere

de acord cu teoria limbii în circulaţie a lui Haşdeu206, am sesizatexistenţa unui fond lexical detaşat prin valoarea circulatorie (celpuţin: vânt, bade, fecior, om, codru, frunzã, mamã, dor şimândru), care, în mod aparent paradoxal, este şi cel mai marcatexpresiv, primind valori simbolice evidente. În cadrul acestuifond, considerat etimologic, cu excepţia unitãţilor mândru, slav, şi

206 Etymologicum Magnum Romaniae, vol. I, pp. 35-38

Page 128: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

129

bade, popular207, restul cuvintelor sunt de origine latinã certã,proporţia menţinându-se şi la nivelul celorlalte cuvinte pentrucare s-a stabilit frecvenţa. În cazul acestora din urmã, cu excepţiacuvintelor jale, drag, dragoste, mac, temniţã, de origine slavã,drum, de origine bulgarã, a cuvintelor gând, bãnat, de originemaghiarã, şi a nedeterminatelor ciont şi brâu, restul cuvintelorsunt de origine latinã, majoritatea aparţinând fondului principallexical al limbii române. O altã situaţie paradoxalã, din punctul devedere al teoriei lui Haşdeu care susţine cã fondul cu cea mai marecirculaţie este cel latin, pare a fi creatã de frecvenţa ridicatã a unuislav: mândru (mândra). Şi totuşi, dacã luãm în considerareutilitatea lingvisticã propriu-zisã a cuvântului, foarte micã,datoritã valorii pur retorice pe care o capãtã acesta în text, teorialui Haşdeu rãmâne valabilã. Poetic însã, cuvântul îşi pãstreazãprioritatea şi susţine organizarea textului liric maramureşean defacturã eroticã, demonstrându-i specificitatea.

Pentru componentele din aşa-numitul fond complementardiscuţia rãmâne deschisã, deoarece numeroasele cuvinte cufrecvenţe foarte mici relevã o mare diversitate etimologicã, la carese adaugã resursele lexicale ale graiului sau ale limbii populare,în general.

În esenţã, poetul popular foloseşte un fond lexical debazã, ce se suprapune peste fondul principal al limbii, pe care îlruleazã într-un mod specific, punând în valoare, sub presiuneafuncţiei stilistice, potenţele sale expresive în cadrul fiecãrui textfolcloric.

Unitãţile lingvistice menţionate relevã câteva adevãrurifundamentale privind aria afectivã şi imagisticã pe care o susţin,printr-o variatã modalitate de punere de acord a semnelorlingvistice cu semnificaţia lor:

207 Cf. DLRM, 1958

Page 129: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

130

a) Femininã şi eroticã în cea mai mare parte208, poezialiricã maramureşeanã are ca nucleu lexico-semantic unitatealingvisticã mândru consideratã cu toate formele sale derivateşi/sau flexionate: mândru, mândrului, mândrulior, mândrulioru,mândruluţ, mândruluţu, mândruluţule, mândruţule, mândruţ,mândrule, completatã în alte texte cu sinonimul lexical bade cuderivatele sale: bade, badii, badea, bãdiţã, bãdiţî, bãdişor.

Acoperind total sau parţial formulele retorice iniţiale şi,uneori, mediane, cuvintele din seria mândru îndeplinesc funcţiiretorice bine precizate. Valoarea de apelativ pe care o primeştecuvântul în graiul maramureşean se repercuteazã în organizarearetoricã a enunţului poetic, care se grupeazã textual sau secvenţial,conform gradului de expresivitate afectivã pe care o capãtãcuvântul în context şi conform funcţiei intratextuale, atunci cândintervine contaminarea motivelor.

Cu cea mai bogatã serie derivativã diminutivalã,apelativul mândru cunoaşte şase variante în culegerile cercetate:mândruţ, mândruc, mândruluţ, mândruluc, mândrulior, mândrior,la care se poate adãuga şi augmentativul cu valoare de diminutivmândrulean. Interesante din punct de vedere lingvistic, datoritãprezenţei unor sufixe care aparţin, prin frecvenţã şi prin modulspecific de funcţionare, graiului maramureşean sau Ardealului, îngeneral209, cuvintele din seria mândru îşi pãstreazã caracteruldeosebit şi la nivel expresiv, când par sã se adapteze impulsuluiafectiv, imaginii şi semnificaţiei, printr-o varietate de mijloacefonetice. Aşa se întâmplã într-o evoluţie de la mândruţ la

208 Inclusiv selecţia procentualã a textelor din fiecare arie tematicã propusã deculegerile menţionate susţine aceastã afirmaţie.209 Vezi doruţ, drãguţ, focuţ, siruţ, târguţ, murguţ, pruncuţ, poduţ, vântuţ, vârvuţ,bliduţ, codruţ, locuţ, boiţ, tãtuc, visuc, drãguşor, drãgucior, bãdişor, dupã cum şifemininele: lumuţã, muruţã, ierbuţã, puşcuţã, frunzuţã, noruţã, inimuţã, cruciţã,drãnicioare, temnicioare, frunzucã, mãmucã, mândrucã.

Page 130: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

131

mândruluţ sau de la mândruc la mândruluc, dar şi de la mândru lamândrulior sau mândrulean, unde, în primul caz, alintareaeufonicã se produce prin isovocalism, iar în cel de-al doilea prinpalatalizarea lichidei l.

Referindu-se la diminutivul bãdişor şi la diminutivare, îngeneral, Constantin Noica spunea: ”Ce face diminutivul dinarborele acesta falnic (bade - n.n.), atât de falnic încât limbanoastrã n-a avut parcã îndrãznirea sã-l pãstreze în grãdina ei? Faceun mândruţ, un bãdişor - şi-l restituie astfel vieţii. Cãci un om preaîmplinit nu e pe mãsura vieţii noastre şi nu mai e o fãpturã aievea.Creaţia trebuie sã aducã delimitãri în universul de gând şifrumuseţe al lumii, pentru ca lumea sã fie. Lumea însãşi s-a creatatunci când din universul undelor s-a ales, ca un diminutiv alspectrului, luminiţa. În orizontul ei miniatural, fata care cântãcreeazã şi ea diminutivând. Dar ce creeazã? Poate destine umane.În orice caz un cântec.”210

De cele mai multe ori componentã a unui sistem formularce trimite la vechile incantanţii sau apelativ într-o structurãpoeticã aflatã sub imperiul funcţiei conative, unitatea lingvisticãmândru, contextual, primeşte conotaţii variate, ordonând, practic,prin acestea, restul materialului lingvistic al poeziei.

Sub cetinã este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şî ţî-l ciuntã,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uitã de dragostea mea...Mãi bãdiţã, bãdişor,Lasã-ţ doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu dupã tineŞî sara şî dimineaţa,

210 Constantin Noica, Cuvânt împreunã despre rostirea româneascã, 1978, p.211

Page 131: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

132

Dupã tine-mi pierd viaţa,C-al tãu dor e prea turbat,Mã poartã noaptea prin sat.(5)Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume.(9)Hai, mândrule, sã fugimPrin pãdurea de mãlin;Ziua-i micã,Frunza-i picãŞi mã-ta n-a şti nimicã;(12)Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,Guriţa ta mult mni-i dragãCã vorbeşti vorbe de treabã;(13)Mândruluţ cu okii verdz,Tãtã noaptea te gisedz,Mã trezãsc nu te gãsãsc,Cu perina mã sfãdesc.(14)

Hei tu al mneu mândrulior,Ce mamã tu ţ-ai avutDe pã tine te-o fãcutCu oki negri de okit,Sprâncene de nebunit,De m-ai nebunit pã mine,Mni-am pus capu dupã tine?(16)Hai, mândrule, sã fugimCã noi bine ne vãzimŞî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;(20)

Page 132: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

133

Hei, tu, mândruluţu mieu,Ş-asear-am trecut pe coastã,Pe din sus de casa voastrã.Mã-ta-n casã se sfãdia`,Şi de mine rãu grãia.(25)Mândruluţ cu cuşmã neagrã,Du-mã-n lume de ţî-s dragã,De ţî-s urâtã mã lasã.(27)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Nice nu te-oi blãstãma,Fãrã sã-ncungiuri lumeaNoauã aiCu noauã cai,Şohãnit noroc sã n-ai.Hei tu, mândruluţule,De-ar da, mândruţ, DumnedzãuMã-ta de friguri sã moarãŞî tatî-tãu de vãrsat,Sã nu te vadã-nsurat,...Hei tu, mândruluţule,Noi dacã ne-om despãrţîLasã, mândruţ, dor ţ-a si...,(28)Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;(29)Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.(30)Hãi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta sã te duci,Pân-ei gãsî plug de cuci,Corbgii la moarã ducând,Cioarãle pkitã fãcând;(32)

Page 133: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

134

Dacã în unele cazuri semnificaţia propriu-zisã adiminutivului se regãseşte parţial în semnificaţia contextualã,sugerând alintare, sentimente gingaşe, un erotism evident (9, 13,14, 16, 27, 29, 30), în altele, tocmai contradicţia dintre prima şiconotaţia obţinutã în text îi conferã valoare stilisticã (25, 28, 32,35). În alte câteva din exemplele oferite, versurile care conţincuvintele din seria mândru susţin paralelismul şi contaminarea,constituindu-se în factori de coerenţã textualã (28, 35 şi 5 prinseria bade), reamintind de conotaţia iniţialã.

În poeziile de facturã masculinã, apelativul mândrãîndeplineşte aceleaşi funcţii lingvistice şi poetice în economiatextului, cu deosebirea cã nuanţarea conotaţiilor este mult maislabã:

Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?(8)Spune, mândro, mâni-taSã-ş îngrãde grãdinaTãt cu linŞî cu pelin,Ca noi sã nu ne tâlnim,(21)

Alteori, invocaţia este numai de facturã poeticã,provenitã, prin contaminare, din strofele cãlãtoare:

Tragânã, mândrã, tragânã,La frunza de plop galbânã.Cã şî eu mi-am trãgãnat,La frunza de plop uscat.Leagânã-sã frunza-n codru,

Page 134: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

135

Supãratã-s fãrã modru.Leagânã-sã frunza-n plop,Rãu mi-ai cântat de noroc.(53)

Funcţii asemãnãtoare primesc şi cuvintele-simbol dinseriile cucu, codru, frunzã, maicã, murg, atunci când intrã înformulele iniţiale sau mediane ale poeziei, singure sau dublate deepitetul metaforic.

Murguleţ, marhã rotatã,Scoate-mã în deal odatã,Sã mã uit pe lumea toatã;(41)Mamã, inimã de piatrã,Vin-acasã câteodatã,Vezi strãinii cum mã poartã:(44)Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Cã-ţ durniam la umbrã-odatã.(45)Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.(46)Codrule cu frunza latã,Pice bruma, nu te batã,Cã mi-ai fost tare bun tatã,Când m-a urât lumea toatã.(49)Frundzã verdee de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-arã mai hi frundzã verdi,La om cu amar aş credi.(54)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?(59)

Page 135: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

136

b) Sentiment fundamental şi deci componentã principalãa fondului afectiv al textului liric, dorul, imediat dupã seriamândru, dominã şi ca realitate lingvisticã (cu formele: dor, doru,dorului, doruţ, doruţu, doruri, dorurele), dar şi ca insinuare asensurilor sale în realitatea semanticã a altor cuvinte, structurisintactice sau textuale, care sunt percepute ca nişte construcţiisinonimice.

Originea cuvântului, sensurile şi prezenţa sa în poezialiricã româneascã, în cele douã ipostaze, au fost comentate denumeroşi lingvişti sau folclorişti211, iar de noi au fost discutate înultimul capitol al prezentei lucrãri.

Intereseazã aici cel puţin douã din sinonimele derivativeale cuvântului dor şi anume diminutivele doruţ şi dorurele, care,formal şi semnificativ, atestã capacitatea de invenţie expresivã alimbajului popular, o datã cu o capacitate asemãnãtoare îndispunerea lor în contexte de mare valoare esteticã.

Frunzã verde de mohor,Du-te dor pã cel izvorŞi despicã cetina,Nu-mi despica inima.Du-te, dor, unde te mâi,La mândra la cãpãtâi;Du-te, dor, şi nu mai sta,Pânã-i afla pã mândra.(2)...Bãdişor, de doruţ greuMi se fac ochii pãrãu,Pãrãuaş de lãcrãmeleŞî gura dzâce de jãle.(3)Mãi codruţ, frunzã galbânã,

211 Ovid Densuşianu, Tache Papahagi, Dumitru Caracostea, Ion Coteanu, Mihai Pop,Al. Amzulescu, Constantin Noica ş.a.

Page 136: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

137

Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,Cã mi-i doru la inimã,Numa doru mândruluiDi pã vremea fânuluiŞî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii.(4)Pãste munţ, pãste dealuriAdunã vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;Ş-a mneu doruţ o plecat,Tânãr o fo`, ne-nvãţat,Şî-nt-on izvor o pkicat.(7)

În foarte multe situaţii, aceeaşi semnificaţie se desprinde,global, dintr-o sintagmã sau dintr-un enunţ sinonimic:

...Mãi bãdiţã, bãdişor,Lasã-ţ doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu dupã tineŞî sara şî dimineaţa,Dupã tine-mi pierd viaţa,(5)Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?Codru gãlbine` de vânt,Omu tânãr de urât;Codru gãlbine` de soare,Omu tânãr de dor mare.(8)Aşa-mi zinã câteodatã,Sã las mamã, sã las tatã,

Page 137: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

138

Sã mã duc pã munţ de piatrã;(10)Mândruluţ cu okii verdz,Tãtã noaptea te gisedz,Mã trezãsc nu te gãsãsc,Cu perina mã sfãdesc.(14)Luna mere cãtilin,Nu şti cã noi ne dorim.Şî stelele-s mãnunţele,Nu ţ-or spune cã mni-i zeleDupã dragostile mele.(28)Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;Vrut-aş fi, vremea-i târzie,Nu dau vina numai mie.Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mã usc eu pã picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mã usc pã drum umblând.(29)Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fãrã pe pãmântul ud.(30)Creşteţi flori cât gardurile,Ş-astupaţi prilazurile,Sã vã sufle vânturile.Sã sãcaţi din rãdãcinã,Cum sãc eu de la inimã.Şi sãcaţi de la un loc,Cum sãc eu de la mijloc.(41)Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.

Page 138: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

139

Pã cine ai tu mânieNu-i dori alt rãu sã-i sieNuma singur sã rãmâie;Sã nu-l ardã altã parãCa strãinãtatea-n ţarã;Sã nu-l frigã alt tãciuneCa singurãtatea-n lume.(46)

Din construcţiile menţionate se desprinde o semnificaţiemult mai puternicã a cuvântului dor care ajunge sã fie identificatcu focul care arde, cu focul atoatedistrugãtor - cu para focului, cusoarele care usucã, cu urâtul, cu jalea, cu lipsa somnului, cuvisul neîmplinit sau cu pornirea nedesluşitã de a pleca, toatedevenite metafore dinamice. Pe de altã parte, semnificaţiacuvântului dor se insinueazã contextual şi în câmpul semantic alcuvintelor singurãtate, strãin, strãinãtate, gând, inimã,cuprinzând diferenţiat şi unitar în acelaşi timp întregul universsemantic al textelor.

c) Femeia, în speţã mama, ca purtãtoare şi transmiţãtoarea unui fond folcloric bogat şi plin de semnificaţii, va fi urmãtoareaprezenţã în textul liric, cumulând, prin lexem, pe lângã funcţiaretoricã o multitudine de valori simbolice: simbolul dragosteiabsolute, al durerii, al dorului, al unitãţii familiei, creaţiei212 etc.

- Hei, tu, mãmulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarãŞi le fã focuţ şi parã...(38)Mamã, inimã de piatrã,Vin-acasã câteodatã,

212 Cu formele: mamã, mama, mãmucã, mãmuca, mãmulica, mãmuchii, maicã,mamei, mamii, mamele, dar şi mã-ta, mâne-ta, mî-ta, mã-sa sau sinonimele parţialefemeie, nevastã, fatã, norã, soacrã, mândrã şi seriile lor lexicale şi/sau gramaticale.

Page 139: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

140

Vezi strãinii cum mã poartã:Desculţã şi neschimbatã,Şi toitã câteodatãŞ-aşe n-am fost învãţatã,C-am fost tare dezmierdatã.Mamã, de dor de la tineArde cãmeşa pe mine,Nu o poate stinge nime.(44)Codrule cu frunza lungã,Pice bruma, nu te-ajungã,Cã mi-ai fost bunã mãmucã,Când am fugit de lumucã.(49)N-ai fi, mãmucã, iertatã,De ce nu m-ai fãcut fatã.M-ai fãcut, mamã, fecior,Ţãrile sã le-nconjor.(50)Supãrat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasã mama lui,În funduţu codrului.Mâţâţãl fãrã de-o panã,Nu şti cine i-o fost mamã.(52)- De trude, maicã, trude,Pân-om face pene bune,Sã zburãm cu toţi în lume.Dacã n-am putea zbura-re,Largã-i lumuţa şi mare;

Apoi şi de ni-i lãsa-reŞi noi om trãi-n dânsa-re.(65)Frunzã verde calupãr,Maicã, doi feciori mã cer:Unu negru şi-altu bãl.

Page 140: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

141

Frunzã verde de mãr dulce,Dupã bãl, mamã, m-aş duce;Frunzã verde de mãr acru,Dupã negru, margã dracu.Cã trebe Murãşu-oprit,Şi femei la soponit.Şi sopon de cinci de argintŞi tot nu-l mai vãd albit.Da zãu, mamã, pe cel bãl,Cu puţinã apã-l spãl.(18)

Relaţia norã - soacrã, iubitã - mama iubitului şi, rareori,fecior - mama fetei, este sugeratã expresiv prin utilizarea formelormã-ta, mã-sa, mâne-ta, forme marcate fonetic, cu efect înplanul semantico-expresiv, în sensul durizãrii expresiei şi alinsinuãrii mâniei, dispreţului, supãrãrii, nedumeririi, susţinutepoetic printr-un oximoron amplu:

Spune, mândro, mâni-taSã-ş îngrãde grãdinaTãt cu linŞî cu pelin,Ca noi sã nu ne tâlnim,(21)Audzât-am, mândruţ, euCã te ţâne mî-ta rãuPãntru ce te iubesc eu.Spune, mândruţ, mâne-ta,Noi atunci cã ne-om lãsaCându ea ş-a numãraTãt sirile dint-o kiarãŞî dzâlele dint-o varã.(22)Hei, tu, mândruluţu mieu,Ş-asear-am trecut pe coastã,

Page 141: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

142

Pe din sus de casa voastrã.Mã-ta-n casã se sfãdia`,Şi de mine rãu grãia.Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Cu tine nu sã sfãdia`,De mine rãu nu grãia.Cã noi atunci ni-om lãsa,Când mã-ta s-a mãcina,În moarã cu fãrina,Nici atunci, bãdiţã, ba,Pânã mã-ta a numãraCâte stele sunt pe ceri,Iarba de la trei hotãri.Nici atunci nu ni-om lãsa,Pânã mã-ta a numãraPenele de pe doi cuci,Frunza verde pe doi nuci.Nici atunci, bãdiţã, ba,Pânã mã-ta a sãmânaStrat de mac în vârf de ac.De-i vede cã macul creştePoate tra` mã-ta nãdejde.De-i vede cã macu sacã,Spune-i mâne-ta sã tacã.(25)

d) Prezenţa naturii apare ca un alt factor de unitate,componentele sale exprimate lingvistic fiind de regulã utilizate şiconsiderate drept simboluri ale unei existenţe libere, circumscrisecosmic. Codrul, cu sinonimul pãdure, frunza şi vântul suntelementele cu cea mai mare frecvenţã, dupã care urmeazã apa, cuhiponimele râu, pârâu, tãu, izvor, fântânã, şi apoi muntele,soarele, pãmântul. Spaţiul maramureşeanului este astfel destul de

Page 142: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

143

clar delimitat şi deschis în acelaşi timp. Simbolurile sunt simple,dar profunde: codrul, pe lângã calitatea de interlocutor înstructura invocaţiei, deci, pe lângã valoarea retoricã pe care oobţine prin personificare, este utilizat cu funcţii simbolice variate.El devine simbol al leagãnului pãrintesc, al ideii de stabilitate, aldestinelor paralele, dar şi al intersectãrii acestora, al spaţiuluiocrotitor şi sigur.

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,(4)Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?Codru gãlbine` de vânt,Omu tânãr de urât;Codru gãlbine` de soare,Omu tânãr de dor mare.(8)Bine-i, codrule, de tineCã nu-mbãtrâneşti ca mine;(64)Jelui-m-aş, jelui,Jelui-m-aş şi n-am cui,Jelui-m-aş codrului.Codru-i tare înfrunzit,Nu crede la om scârbit.(62)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?Cum eu nu m-oi legâna,Cum eu nu m-oi trãgâna,Numa eu am d-audzât

Page 143: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

144

C-or scula domnii iobagiiŞ-or tãia ciungii şi fagii,Şi s-or despãrţi toţi dragii.Numai eu mi-am d-audzâtCã la mine s-o gãtatMaistãrii de pã Vişauã,Cu sãcuri şi sirisauãCa pã mine sã mã tauã,Sã mã tauã colteşele,Sã mã punã-n cãrurele,Sã mã ducã-n gios, la ţarã,Sã mã facã temnicioarã,Sã roba` fatã fecioarãŞ-on drãguţ c-o drãgucioarã.Numai eu mi-am d-audzâtVin la mine sã mã tauã,Cu sãcuri, cu sirisauã,Sã mã curme, sã mã tauã,Sã mã tauã drept în douã,Sã facã cofiţã nouã.(59)Codru dipce gãlbeneşte,Omu dipce bãtrâneşteNime-n lume nu gâceşte.Frundza gãlbine` de vânt,Omu bãtrâne` de gând;Frundza gãlbine`-n vânturi,Omu bãtrâne`-n gânduri.(57)Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Cã-ţ durniam la umbrã-odatã.Codrule, frundzã rãtundã,Pkice bruma, nu te-agiungã,

Page 144: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

145

Cã-ţ durniam la a ta umbrã.(45)

Dacã apa, codrul reprezintã staticul, stabilul, simboluri înesenţã feminine, vântul reprezintã elementul dinamic pentru oexistenţã în care mişcarea se petrece din leagãn pânã la moarte, iardorul, inevitabil, va fi însoţitorul permanent al acestei curgeri adestinului. Cucul va marca existenţa singuraticã prin forţalucrurilor sau ca proiecţie a unui destin acceptat. Componente alespaţiului extrauman, codrul, vântul, cucul sunt apropiate de omprin exploatarea unor valori simbolice intrinseci: codrul - spaţiuocrotitor, dar şi înspãimântãtor prin imensitate, vântul - mesager,simbol al împlinirii speranţelor, dar şi al distrugerii lor, simbol,asemenea cucului, al înstrãinãrii, al lipsei unui adãpost sigur;cucul, simbol al singurãtãţii, al înstrãinãrii, dar şi mesager pentruomul însingurat sau doborât de dor.

Suflã vântu, dor adunã,Daina mândrã şi dainaŞi iarã mândrã dainaSuflã vântu de pe dealŞi-mi aduce dorul val;Bate vântul, vâjãieşte,Dorul lui mã veştejeşte!Bate vântul iarba-nspicã,Dorul mândrului mã stricã.Bate vântul, iarba culcã,Dorul mândrului mã uscã.Cine m-a dat dorului,Aibã casa cucului,Şi odihna vântului;Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;Nici cucul n-are hodinã,

Page 145: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

146

Nici-i vântul ţarã linã.(6)Pãste munţ, pãste dealuriAdunã vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;(7)Supãrat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasã mama lui,În funduţu codrului.Mâţâţãl fãrã de-o panã,Nu şti cine i-o fost mamã.(52)Cucule, de ce nu cânţi,Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,Pânã ce-i frunza pe fagi,Şi iarba pe sub copaci.Cucule, pasãre mândrã,Du-te-n pãdure şi cântã.Pe cine-i avea mânie,Blastãmã-l strãin sã fie.(47)Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.Pã cine ai tu mânieNu-i dori alt rãu sã-i sieNuma singur sã rãmâie;(46)

e) Generalizarea experienţei fundamentale, ca ocaracteristicã a liricii populare, este susţinutã la nivelul textelorstudiate şi de prezenţa cuvintelor din seria lexico-semanticã om,care, cu o frecvenţã de 2,6% şi cu conotaţiile variate pe care leobţine în context, deschide practic universul poetic al creatorului

Page 146: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

147

popular, raportarea sentimentelor individuale fãcându-sepermanent la cele generale ale umanitãţii. Acelaşi aspect estesusţinut şi de apelative, care nu particularizeazã niciodatãpersoana cãreia i se adreseazã mesajul. În cazul seriei om însãgeneralizarea este evident mai mare. În sprijinul acestor afirmaţiivine şi frecvenţa lexemului lume (1,33%), care, în majoritateacontextelor, obţine semnificaţii mai largi decât ”oamenii dinspaţiul apropiat”.

Codru dipce gãlbeneşte,Omu dipce bãtrâneşteNime-n lume nu gâceşte.Frundza gãlbine` de vânt,Omu bãtrâne` de gând;Frundza gãlbine`-n vânturi,Omu bãtrâne`-n gânduri.(57)Frundzã verde de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-ar mai si frundzucã verdeLa om cu amar aş crede.(55)Codrule cu frunza latã,Pice bruma, nu te batã,Cã mi-ai fost tare bun tatã,Când m-a urât lumea toatã.(49)Vai de lin şi de pelin,Şi de omul cel strein.Hodina dintre streiniE ca umbra cea de spini:Vrei sã te ascunzi de soareŞi spinii te-mpung mai tare,Nice cât n-ai alinare.(37)

Page 147: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

148

Restul cuvintelor cu valoare nominalã, situate în afaracelor 75 de unitãţi menţionate ce depãşesc frecvenţa de 0,3%reprezintã, dupã pãrerea noastrã, fondul complementar, fond ceasigurã specificitatea lexico-semanticã a fiecãrui text în parte şiobţine o diversitate de funcţii expresive.

Într-o distribuţie diferitã la nivelul fiecãrui text, grupelelexicale cu o frecvenţã mai micã de 0,3%, pentru cele 70 de textesupuse studiului, s-au ierarhizat astfel213: Cuvinte ce exprimã realitãţi casnice şi gospodãreşti: cruce 5,

ferãstrãu 5, sãcuri 5, pitã 5, hâlbe 4, groapã 4, târg 4, cojiţã 4,car 4, carne 4, grãdinã 3, clop 3, gard 3, moarã 3, perinã 3,leacuri 3, ac 3, struţ 3, oraş 2, şezãtoare 2, aşternut 2, tiarã 2,temeteu 2, scrum 2, sopon 2, siruţ 2, poartã 2, vin 2,prilazuri 2, blid 2, cofiţã 2, cantã2, cuţât2, cuie2, fune2,fum2, zestre2, mãlai 2, frâu 2, dãraburi 2, cãmaşã2, pungã2,vâltori 1, vaci 1, vas1, zadie1, ulcior1, marhã1, macãu 1,lingurã 1, leagãn 1, lãdiţã 1, halube 1, greblã 1, grâu 1, gheb1, grajd 1, funduţu 1, faşã 1, fãrinã 1, drãnicioare 1, cãpãtâi 1,coasã 1, cuşmã 1, cal 1, cununã 1, coşcioarã 1, chetoare 1,cheiţã 1, cearã 1, bucãţele 1, bumbi 1, argint 1, turtã 1, tãciune1, tileagã 1, troacã 1, ţol 1, ţãlinioarã 1, sfoarã 1, sazolic 1,scãunele 1, stâlpare 1, sãlaş 1, şpitai 1, sirile 1, sãcere 1, fâşii1, şãlatã 1, scarã 1, sfeşnic 1, pânzã 1, poliţã 1, prispã 1,poduţ 1, plug 1, pãhãrel 1, porc 1, par 1, rachiu 1, otravã 1,nuntã 1, (102), (176 din 312- 20% din 1576).

Cuvinte ce exprimã realitãţi din naturã şi din mediul apropiat:vreme 5, cer 5, cetinã 5, pârâu 5, pãdure 5, strat 5, spini 5,brumã 5, câmp 5, vâlcea 4, plop 4, stele 4, nor 3, poromb 3,

213 Considerate într-una din formele lexico-gramaticale din text; explicaţiile dinparantezã: nr. cuvinte-titlu, nr. cuvinte-text din totalul cuvintelor-text ale grupeicare cuprinde şi lexemele cu o frecvenţã mai mare de 3%; procentul tuturorcuvintelor-text ale grupei din totalul cuvintelor nominale-text.

Page 148: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

149

stejar 3, corbi 3, creangã 3, mure 3, lemn 3, Iza 2, ciarcãn 2,coastã 2, fragi 2, cânepã 2, corn 2, val 2, cuib 2, câne 2, rât 2,violã 2, furnicã 2, deal 2, rãdãcinã 2, pelin 2, uliţã 2, mãr 2,Tisa 2, vâsc 1, viorele 1, molizi 1, margini 1, mãlin 1,mãderan 1, mugur 1, Mureş 1, mohor 1, mierlã 1, lup 1, lut 1,iepuraşi 1, hulpi 1, ger 1, fagi 1, fân 1, coarba 1, clopoţãi 1,ciungii 1, copaci 1, cãlini 1, cioarã 1, tinã 1, tãu 1, tãmâiţã 1,tufe 1, tãtãişã 1, sansiu 1, sãcarã 1, pãducei 1, priboi 1, ploaie1, pãun 1, nuc 1, nuiele 1, ovãz 1, rozmalin 1, razã 1, rãcoare1,(77 ) (155 din 294 - 19% din 1576).

Cuvinte ce denumesc pãrţi ale corpului omenesc: cap 5, faţã3, sprâncene 3, spate 3, mustaţã 2, lacrimi 2, frunte 2, sãu 2,pãr 2, piept 2, os 2, obraz 2, piele 1, buzã 1, subsuori 1, (15),(33 din 89 - 5,64% din 1576).

Cuvinte ce exprimã relaţii socio-afective: femeie 5, nevastã 5,soacrã 5, maistãri 4, norã 4, coconiţã 3, neam 3, mãtuşã 2,ibgit 2, lele 1, coconaş 1, curvã 1, cãpãi 1, socru 1, pribag 1,(15), (39 din389 - 25% din 1576).

Cuvinte ce exprimã abstracţiuni: plãcere 5, noroc 5, ani 4,nãcaz 4, suflet 4, vorbã 4, voie 4, primãvarã 4, odihnã 3, viaţã3, minte 3, luminã 3, toamnã 3, scârbã 3, supãrare 3, SfântaMaria 2, nãdejde 2, rai 2, trai 2, tignealã 2, sãptãmânã 2, fricã2, friguri 2, jurãmânt 2, dreptate 2, vineri 1, vãrsat 1, vinã 1,vis 1, marţi 1, miercuri 1, mirare 1, luni 1, joi 1, joc 1, iad 1,ispitã 1, grai 1, grijã 1, foame 1, dracu 1, duminicã 1, datorie1, durori 1, cãldurã 1, cuvinte 1, ceas 1, somn 1, sâmbãtã 1,plâns 1, pedeapsã 1, precista 1, pãcat 1, nãrav 1, (54 cuvinte-titlu), (103 cuvinte text din 241 - 15% din 1576)

Cuvinte ce exprimã realitãţi social-istorice şi administrativ-cãrturãreşti: hotar 5, puşcuţã 4, rob 4, cãtane 3, tun 2, rânduri(de scrisoare) 2, lege 1, ”limbile” 1, jãndari 1, iobagi 1, ibung1, hârtie 1, cãlugãr 1, cãnţãlãrie 1, cãtunie 1, carte 1, bãtãlie 1,

Page 149: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

150

borneu 1, taler 1, sabie 1, simbrie 1, potica 1, (22 cuvinte-titlu), (36 cuvinte- text din 72 - 4,57% din 1576)

Cuvinte ce exprimã însuşiri: mândru (Ion), (doruţ) greu,(frunzã) galbânã, (dor) turbat, nebune, înfocatu (dor), (ţarã)aleasã, (ţarã) linã, (cu minte) slabã, (pruncuţu) mic,(dorurele) tinerele, (dor) tânãr, ne-nvãţat, (apã) linã, (apã)creaţã, (omu) tânãr 2, (dor) mare, (ziua) micã, (noaptea)mare, (vorbe) de treabã, drag (ibdit), (okii) verdz, (frundza)rarã, (frundza) uscatã, (oki) negri, (sprâncene) de nebunit,(muruţã) negre, (mugur) verde, albeneţ, (pãru) negru şi creţ,(frunzã) verde 6, negru, bãl, (mãr) dulce, (mãr) acru, (om)frumos, (besezi) rele, (cuşmã) neagrã, dragã, urâtã, (brâu)greu, sfântu (soare), sfânta (lunã), bolnavã, (canta)ţâgãneascã, (nuntã) de groazã, (stelele) mãnunţele, (ochi)mierâi, (vremea) târzie, (pãmântul) ud, (pãmântul) gol, negru,(dreptatea) cea bunã, (dreptatea) cea mare, (ciontu) gol 2,(ciont-) uscat 2, bunul (Dumnezãu), (boi) albi, ibditã, urâtã,(floare) galbânã, ca turta de cearã, (inimioara) friptã, (cojiţa)cea uscatã, dragã, (trupul) hodinit, (sufletul) ispãşit, (pasere)blândã, mare (fune), mare (parã), (omul) cel strein, mândrã(horea) legânatã, (fata) cea scuturatã, mândru (dorul)legãnat, (feciorul) supãrat, înstrãinat, (bade) sãrace, (un cal)poromb, mândruca (de nevastã), hâdã, frumoasã, greu(gisuc), (puşcuţa) cea nouã, ruptã, (pana) cea zugrãgitã,ruginitã, mai mândre, mai frumoasã, ruginoasã, (brazii)lungi, (fraţi) dulci, (prunc) tânãr, (lumea) dragã, (boiţii)njuguraţi, (pãrinţii) supãraţi, (vacile-) njugurate, (surorile)supãrate, desculţã, neschimbatã, toitã, tare dezmierdatã,(moartea) blãstãmatã, (casã) nouã, (focul) cel mai mare,(pruncã) tinerea, (mamã) dulce, (mamele) dulci, (mamele)rele, (inima) arsã, (frundzucã) latã, (frundzã) rãtundã,(temniţa) mai mare, nãcãzât, (om) tânãr, (lumea) mai

Page 150: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

151

mândrã, (pasãre) sfântã, singur, (fragii)-nfrunziţi, (pasãre)mândrã, strãin,mândre (flori), verde (ţãlinioarã), rece(fântânioarã), (mãicuţa) cea dragã, (frundzucã) verde 3,(pãrinţî) cei dragi, tare bun (tatã), (frunza) lungã, bunã(mãmucã), (frunzã) domneascã, (casã) româneascã, (cãpãi)mai mari, sãracii (feciorii), mâţâţãl, (plop) uscat, supãratã,(bradz) încetinaţ, (fete) fecioarã 3, scârgit, (prunc) deomenie, grea (pedeapsã), (om) supãrat, bgiatã (pãsãrea),(om) scârdit 2, (cucu) supãrat 2, (cucu) scârdit, cu bãnat,(codru) ciungit, mândru-i (locu) 2, (frunza) tinere, (frunza)gãlbioarã, supãrat 3, (puiu) cel mai mare, (pene) bune, largã-i (lumuţa) şi mare 2, tânãrã (fatã), sfântu (soare), (codru)jelnic, (horile) stâmpãrãtoare. (163 cuvinte-titlu -180cuvinte-text).

Cuvinte ce exprimã acţiuni, procese: 1337 cuvinte-text, dincare 96 (7,18%) sunt nuclee ale unor construcţii nominale.Împreunã cu semnele lingvistice cu rol de instrumentegramaticale, cuvintele care exprimã acţiuni, procese, stãri aufost considerate ca pãrţi ale structurii lexicale rãmase dupãselectarea cuvintelor din celelalte arii lexicale, un inventarnominal al lor fiind considerat inutil pentru cercetarea defaţã.

Comparând datele oferite de cele douã grupe mari ceacoperã clasa numelui (1576 cuvinte-text) şi clasa verbului (1337cuvinte-text), am constatat cã denominativul şi procesualul seîntâlnesc într-un relativ echilibru la nivelul textului liricmaramureşean cercetat, ponderea diferitã a grupurilor lexicale şistructura lor semanticã fiind cele care stabilesc gradul dedistanţare faţã de texte cu tematicã asemãnãtoare din alte zonefolclorice ale ţãrii214.

214 Al. I. Amzulescu, Repere..., p.178,188,216

Page 151: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

152

Pentru grupa cuvintelor care denumesc realitãţi casniceşi/sau gospodãreşti se concretizeazã un câmp lexico-semanticdominat de lexemele casã, sat, drum, murg, boi, târg, pitã (pâine),cruce, secure, ferãstrãu, cuvinte sugestive pentru a circumscrieviaţa casnicã, gospodãria şi profesia de bazã a maramureşeanului.În toate cazurile, aşa cum se întâmplã, de altfel, cu cuvintele dintextul poetic, acestea nu mai pãstreazã decât parţial semnificaţiileobişnuite, contextul înnobilând prin valorile simbolice sensul lorfundamental.

Jelui-m-aş, jelui,Jelui-m-aş şi n-am cui,Jelui-m-aş codrului.Codru-i tare înfrunzit,Nu crede la om scârbit.M-oi lãsa pânã la varã,C-oi ieşi la câmp afarã,(62)Cine m-a dat dorului,Aibã casa cucului,Şi odihna vântului;Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;(6)Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume.Duce-m-oi, drumu nu-l ştiu,Lunã nu-i pânã târdzâu,Şî de mândru-aş vrea sã ştiu.Da de mni-ar si norocuSã mã tâlnesc cu cucu,Tãt sã-mi arãte drumu,...(9)...La mijlocu gardului,Puie crucea bradului.

Page 152: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

153

Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)Mãi, cine ne-o despãrţât,N-aivã loc nici în pãmânt,Nice cuiţe prin cruce,Nici la groapã cine-l duce;...Da-ţi-ar bunul Dumnezãu,Patru sute bani în pungã,La doctor sã nu-ţ ajungã;Patru boi ca pãunii,Sã-i petreci cu doctorii;Patru boi albi pe la coarne,La capãt sã piei de foame.... (31)Murguleţ, marhã rotatã,Scoate-mã în deal odatã,Sã mã uit pe lumea toatã;Sã mã uit la satul meu,De unde m-am nãscut eu.Cãnd de-acasã mi-am plecat,Numai eu cã mi-am lãsatTot coşcioara în chetoare,Ş-o mândrucã ca ş-o floare.Şi boiţii-njuguraţi,Şi pãrinţii supãraţi, ...(41)

-”Voi, doi bradz încetinaţ,Ce focu vã legãnaţ?”-”Cum noi nu ne-om legãna?Numa nouã ni sã gatãTrii maistãri din trii Geşauã,Cu sãcuri, cu sirisauã,

Page 153: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

154

Sã ne tae drept în douã,Sã ne facã drãnicioareSã drãniţa` temnicioare,Sã şadã fete fecioarã,Şî feciori fãrã mustaţã,Care-nvaţã-a strânge-n braţãŞ-a sãruta cu dulceaţã.(56)

Chiar dacã, de exemplu, textul pãstreazã sensul de bazã alunor cuvinte ca securi şi fierãstraie, contextual, printr-oparticipaţie foneticã aparţinând graiului, ele devin simbolurinaturale de o mare expresivitate, îndeosebi prin aliteraţia securi şisirisauã, unde sunetul s creeazã o puternicã sugestie sonorã.

Satul şi casa sunt nuclee de viaţã pe care maramureşeanulle poartã cu sine ca simboluri ale stabilitãţii, despãrţirea de eleînsemnând de fapt înstrãinarea, şi pentru susţinerea acestui adevãreste suficient sã reluãm versurile:

Care-şi lasã satul luiArdã-l para focului,...

Grupul realitãţilor din naturã, aşa cum am specificat215,este dominat de unitãţile lingvistice codru, frunzã, vânt, cuc, apã,munte, soare, pãmânt, pasãre şi iarbã. Opoziţia terestru-cosmiceste susţinutã de unitãţile pãmânt, codru, apã, iarbã, pe de oparte, şi soare, vânt, pe de alta, frunza, cucul, muntele şi pasãreafiind, într-o interpretare mai generalã, elemente de legãturã întrecele douã extreme. Componente ale unui sistem formular ceaparţine liricii populare în general, lexemele codru şi frunzã seregãsesc într-un mod specific în lirica maramureşeanã, cel puţinprin douã modalitãţi de individualizare poeticã: prin

215 Vezi supra, pp. 105-106

Page 154: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

155

diminutivare216 şi prin structurile blocate, altele decât cele de tipulfrunzã verde sau codrule, codruţule.217

În cea mai mare parte sãlbatice: mãgheran, sansiu,rozmarin, busuioc, viorele, mãlin, florile, alãturi de alte plante cabãrbânocul, pelinul, cãlãpãrul, mohorul, intrã în sistemulformular de bazã al liricii maramureşene sau sunt conotate specificîn interiorul textelor:

Violã, violice,Înflore pã sama me,Pân-oi trãi ti-oi purta.Dac-oi muri ti-oi lãsa,Mândrului sã te jelia`.(66)Aşa-mi vine uneoriSã mã sui pe munţi cu flori,Sã beau otravã sã mor...Vinu-mi ori, într-uneoriSã mã sui pe munţi cu flori,Sã am tufele surori,Brazii lungi,Sã-i am fraţi dulci,Sã nu şed între streiniCa şi floarea printre spini.(40)Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.(30)Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Sã-şi îngrãdea` grãdina,Tot cu pari şi cu nuiele,Nu cu-atâtea besezi rele;Cu parii de bosuioc,

216 Vezi codruţ, frunzucã.217 Vezi frunzã galbânã, frunzã gãlbioarã, frunzã domneascã, frunzucã latã saucodrule, cetinule, codruţ cu frunzã domneascã.

Page 155: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

156

Nuiele de bãrbânoc.(26)Spune, mândro, mâni-taSã-ş îngrãde grãdinaTãt cu linŞî cu pelin,Ca noi sã nu ne tâlnim,(21)Frunzã verde calupãr,Maicã, doi feciori mã cer:Unu negru şi-altu bãl.(18)Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,Guriţa ta mult mni-i dragãCã vorbeşti vorbe de treabã;(13)Hai, mândrule, sã fugimPrin pãdurea de mãlin;Ziua-i micã,Frunza-i picãŞi mã-ta n-a şti nimicã;(12)Frunzã verde de mohor,Du-te dor pã cel izvorŞi despicã cetina,Nu-mi despica inima.(2)

Câteva flori de grãdinã: ruja albã, tãmâiţa, tãtãişa saufloarea, în general, sunt folosite fie în formulele de început, cuvechi reminiscenţe incantatorii, fie în interiorul textului cuvaloare de simbol.218 În cazul florii este evidentã contaminarea cumotivul corespunzãtor din cântecul de nuntã sau din bocet.

218 Vezi tãtãişa, simbol al izolãrii, al desconsiderãrii; ruja, simbol al frumuseţii,floarea ca simbol al tinereţii, bucuriei, libertãţii lãsate în urmã de fata înstrãinatã saude feciorul plecat la oaste.

Page 156: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

157

Nice-s fatã, nici nevastã,Nice-s floare de pã coastã,Numa tãtãizã-n rât,La tãt neamu de urât.(32)Floricicã floricea,Di-nflorea` pã sama mea,Io de-oi trãi te-oi purta,De-oi muri tu te-i usca.(67)Câte flori îs pe pãmânt,Toate merg la jurãmânt,Numai floarea-soareluiŞede-n poarta raiului,Şi judecã florile,Ca soacra nurorile.(24)Din cãtane m-o luat,Mândre flori mi-am sãmãnatPã o verde ţãlinioarã,La cornu Gutâiului,Lâng-o rece fântânioarã.Numa, ia, când am plecatFlorile le-am blestemat:- Creşteţi, flori, şi nu-nfloriţiCã mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi pã cât gardurileŞ-astupaţ prilazurile,Sã vã sufle vânturile,Sã vã ciunte vârvurile,Cã eu nu v-oi mai purta,Cã mã duc în cãtunieŞi lozeşte-o bãtãlie.(48)

Când de-acasã am plecat,

Page 157: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

158

Bunã ziua mi-am luat:De la fraţi, de la surori,De la grãdina cu flori,De la strat de tãmâiţã,De la fete din uliţã,De la struţ de busuioc,De la fecioraşi din joc.Când din sat cã mi-am plecat,Num-aşa mi-am cuvântat:Creşteţi flori şi înfloriţi,Cã mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi flori cât gardurile,Ş-astupaţi prilazurile,Sã vã sufle vânturile.Sã sãcaţi din rãdãcinã,Cum sãc eu de la inimã.Şi sãcaţi de la un loc,Cum sãc eu de la mijloc.(41)

La limita dintre metaforã şi simbol, la fel ca înîntreaga liricã popularã româneascã, corbii şi ciorile devinsimboluri ale morţii, ale descompunerii, murgul, simbol alvenirilor şi plecãrilor, martor al dragostei dintre protagonişti, iarcucul şi mierla, uneori identificându-se funcţional, sunt percepute,primul ca simbol al însingurãrii şi al înstrãinãrii, iar mierla casimbol al încrederii, speranţei, capacitãţii de a comunica cuceilalţi.

Într-un asemenea spaţiu reprezentat simbolic, însuşirilesunt dominate de culoare, creându-se o interesantã ţesãturã careaminteşte de zadia maramureşeanã pe fondul optimist al verdeluinaturii, nu întotdeauna culoare de circumstanţã: verde (6,70% din180 lexeme), negru (3,35%), galben (1,67%). Cu o redundanţã

Page 158: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

159

specificã apare lexemul tânãr (5,02%) alãturi de cuvinte careconţin semul respectiv: prunc, pruncã, fatã.

O notã gravã, tragicã uneori, este datã de calificative ca:supãrat,(5,02%), uscatã,(2,79%), scârbit,(2,23%), greu, (2,23%),rãu, strãin, sãrac,(1,11%), necãjit, singur, înstrãinat, blestemat,bolnavã, de groazã, arsã, friptã,(0,55%) în timp ce notaluminoasã este susţinutã de seriile: frumos-mândru,(6,7%),drag,(3,91%),bun,(2,79%), sfânt, (2,23%), dulce,(2,23%),linã,(1,11%), alb-bãl,(1,67%), de omenie, de treabã, blândã,dezmierdatã, largã, stâmpãrãtoare,(0,55%).

Urmãrind modul în care se distribuie cuvintele cu rol decalificare în textele cercetate, se constatã tendinţa relevatã decercetãtori219 de a se crea o structurã de tip antonimic. Într-adevãr,paralelismul opoziţional include, de regulã, calificativeantinomice: mare - mic, mândru (frumos) - urât, bun - rãu, dulce -acru, negru - bãl (alb), verde - uscatã, legãnat - scuturat ş.a.

În acelaşi plan trebuie însã relevate şi alte câtevamodalitãţi specifice de utilizare a resurselor graiului pentru a davaloare expresivã însuşirii. Prima este derivarea, diminutivalã saunu : mâţâţãl (foarte mic), gãlbioarã, tinerea, tinerele, mãnunţele,mândruca, albeneţ, mierâi, hodinit, ispãşit, legãnatã, scuturatã,înstrãinat, înjuguraţi, încetinaţi, (fatã) fecioarã, scârbit, ciungit,stâmpãrãtoare. O alta este utilizarea unitãţilor frazeologicelocuţionare de tipul: de omenie, de treabã, cu bãnat, de groazã, caturta de cearã, de nebunit, iar o a treia ar putea fi modalitatea deconstruire semanticã a complexului aparent opoziţional sautautologic, determinat - determinant, ca de exemplu: largã-ilumuţa, frunza gãlbioarã, frunzucã latã, boiţii-njuguraţi, greuvisuc, inimioara friptã, nuntã de groazã, apã creaţã, dor turbat,ţarã linã, doruţ greu, şi prunc de omenie, fatã fecioarã, braziîncetinaţi, rece fântânioarã, verde ţãlinioarã, când unitatea

219 Ovidiu Bârlea, Poeticã..., p. 136

Page 159: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

160

semanticã a sintagmei se bazeazã pe punerea în acord a unorcuvinte care, prin derivare, fie cã se îndepãrteazã, fie cã se apropiesemantic. În toate cazurile unitãţile lingvistice nou create prezintãun ridicat grad de expresivitate, chiar în afara contextului, princoncordanţa dintre formã şi conţinut, impunându-se ca veritabilecuvinte expresive. Valorile lor estetice sunt cu atât mai mari cu câttextul folcloric, în general, şi cel maramureşean, în special,utilizeazã parcimonios epitetul, în speţã adjectivul calificativ,preferând sintagmele, de cele mai multe ori blocate, de tiplocuţionar-metaforic, pentru a marca o însuşire sau o calitate.

În afara structurilor sintactice de tip nominal, încare copulativul a fi este preferat, urmat la distanţã de a pãrea şi arãmâne, acţiunea sau starea sunt susţinute în plan semantic fie deformele verbale primare, fie de unitãţile frazeologice, locuţionaresau nu. Din punct de vedere expresiv, se detaşeazã net formeleanalitice, care, pe lângã o capacitate semanticã mai mare obţinutãdin interferenţa sensurilor componentelor, rezolvã, de cele maimulte ori cerinţele de ordin prozodic ale textului:

Aşa m-o cuprins doru,Cum m-aş strânge cu brâu...Bãdişor, de doruţ greuMi se fac ochii pãrãu,Pãrãuaş de lãcrãmeleŞî gura dzâce de jãle.(3)Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,...(4)Mãi bãdiţã, bãdişor,Lasã-ţ doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu dupã tineŞî sara şî dimineaţa,

Page 160: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

161

Dupã tine-mi pierd viaţa,Pare-m rãu şi mi-e bãnatPentru cã te-am sãrutatDe n-am stare-n al meu sat.(5)Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume...Da de mni-ar si norocuSã mã tâlnesc cu cucu,...(9)Nici atunci nu te uit bine,Pân-or pune lut pã mine;Nici atunci nu te-oi uita,Pânã-n groapã m-or bãgaŞî cu lut m-or astupa...(13)Strâng în braţã perina,Pare-mi cã eşti duma-ta -Nu ştiu, ştii de-acea ori ba?Strâng în braţã-aşternutu,Pare-mi, mândruţ, cã eşti tu -Nu ştiu, ştii de-acea ori nu? (14)Aşa-mi vine câteodatãSã mã sui pe munţi de piatrã,Sã-mi fac ochişorii roatã,Sã-mi caut mamã şi tatã;...Stau în loc şi mã gândesc,De ce sã mã otrãvescCând am zile sã trãiesc?...De-ar mai şti tãtucu meuTraiul care-l trãiesc eu,Face-şi-ar ochii pârãuCum mi-i fac, plângând, şi eu. (40)

Page 161: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

162

ii. Preponderent femininã, fãrã a fi complexã din punct devedere compoziţional, lirica popularã neritualã din Maramureşutilizeazã cu o uşurinţã specificã cuvântul, interferând spontan şiselectiv în acelaşi timp universul lexico-semantic al graiului cu celal limbii literare.

Remarcat de însuşi Tache Papahagi în momentul culegeriitextelor şi susţinut de textele-martor din culegerile Al. Ţiplea, TitBud şi Ion Bârlea, fenomenul de echilibru în folosirearegionalismului lexical este demonstrat şi de cercetarea noastrã.

Utilizând ca material de referinţã textele selectate iniţial,completate cu observaţiile efectuate pe secvenţe din toateculegerile menţionate, s-a realizat o clasificare a regionalismuluipe baza a douã criterii: criteriul frecvenţei şi criteriul funcţional.

În ceea ce priveşte frecvenţa, regionalismul se prezintã,de regulã, ca apariţie singularã în cadrul fiecãrui text analizat,relevând grija performerului pentru claritatea mesajului.

Majoritatea regionalismelor lexicale, considerate însincronie şi diacronie, aparţine zonelor de influenţã maghiarã,slavã, prin intermediul ucrainean, şi, parţial, germanei, iar acesteaîşi pun adesea amprenta semanticã şi foneticã asupra textuluipoetic (vezi Anexa 3). În unele cazuri, regionalismul lexical nueste dublat de circulaţia sinonimului din limba literarã, sau celpuţin, în textele cercetate, fapt ce ne îndreptãţeşte sã apreciemvaloarea lor artisticã asemenea celorlalte cuvinte provenite dinlimba obişnuitã. Ele se vor supune aceloraşi legi estetice şiprozodice în structura poeticã. Aşa sunt tãu, rât, draniţã, bugãtetc. În alte cazuri însã, existenţa sinonimului literar, în sincronie,extinde posibilitãţile de nuanţare: vezi alb/bãl, încet/cãtilin,urâtã/hâdã, ciont/os, a se sfãdi/ a se certa, besezi/vorbe, apotoli/a stinge, tignealã/hodinã, toitã/certatã. Distribuţia lor serealizeazã oarecum diferenţiat, blestemul din dragoste, lirica decãtãnie şi vechiul motiv jelui-m-aş cumulând cele mai multe (cca

Page 162: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

163

80%) şi variate regionalisme ca, de altfel, şi arhaisme lexicale saugramaticale. Acest fapt pare sã dezvãluie atât vechimea textelorcât şi tendinţa conservatoare a temei şi a structurii motivice.

Frunzã verde calupãr,Maicã, doi feciori mã cer:Unu negru şi-altu bãl.Frunzã verde de mãr dulce,Dupã bãl, mamã, m-aş duce;Frunzã verde de mãr acru,Dupã negru, margã dracu.Cã trebe Murãşu-oprit,Şi femei la soponit.Şi sopon de cinci de argintŞi tot nu-l mai vãd albit.Da zãu, mamã, pe cel bãl,Cu puţinã apã-l spãl.(18)Noi cu mândru lua-ne-am,Dar suntem o leac` de neamBatâr cât de neam om si,Tãtã vara ne-om ibdi,Nime nu ne-a despãrţî,Nici la casa OarmegiUnde fac de legi domni -Noi mai tare ne-om ibdiNime nu ne-a despãrţî.Mãi mândrule, om frumos,Ţâpã coasa, blemi, şedz gios,(19)Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Sã-şi îngrãdea` grãdina,Tot cu pari şi cu nuiele,Nu cu-atâtea besezi rele;Cu parii de bosuioc,

Page 163: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

164

Nuiele de bãrbânoc.La mijlocu gardului,Puie crucea bradului.Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Nice nu te-oi blãstãma,Fãrã sã-ncungiuri lumeaNoauã aiCu noauã cai,Şohãnit noroc sã n-ai...Tãt sã ai şeapte fecioriA optãle-o coconiţãSã-ţ poarte apã-n temniţã,Tãt apã de pã Iza,Punã Iza ce-a sãcaŞî pkietrîle s-or muli,De tine nimnic n-a si.Mândruluţ, la casa voastãSã sie nuntã de groazã,Casa voastã sã s-aprindã,Tãtã lumea sã sã strângãSã sã strângã s-o potoalã,Din cuţît sã sã omoarã.C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -Batã-l ceriu şî dreptatea.Hei tu, mândruluţule,Noi dacã ne-om despãrţî

Page 164: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

165

Lasã, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pã cine-ţ poronci,Fã` pã steleDor şî zele,Fã` pã lunãVoe bunã.Luna mere cãtilin,Nu şti cã noi ne dorim.Şî stelele-s mãnunţele,Nu ţ-or spune cã mni-i zeleDupã dragostile mele.(28)Mãi, cine ne-o despãrţât,N-aivã loc nici în pãmânt,Nice cuiţe prin cruce,Nici la groapã cine-l duce;N-aivã loc în temeteu,Cãrare pe drumu sãu.Nice cuie prin sãlaş,Nice pânzã pe obraz;Nici locuţ în temeteu,Pe cum n-am avut nici euHaznã de drãguţu meu...De ni-o despãrţât bãrbat,Putrezia` osu în pat,Sã rãmâie ciontu gol,Cum am rãmas eu cu dor;Sã rãmâie ciont-uscatCum am rãmas cu bãnat.Trãi, mândrule, cu urât,Dacã nu m-ai ogodit;Trãi, mândrule, cu bãnat,Dacã nu m-ai aşteptat,

Page 165: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

166

Pân-am fost de mãritat.(31)

Privit în sincronie şi diacronie, arhaismul lexical este slabreprezentat, dacã se are în vedere cã în cadrul celor 70 de texteam detectat doar trei unitãţi lexicale arhaice: blemi, formã cuaferezã pentru îmblãm<lat. ambalemus = vino, sã mergem; asomna, derivat de la somn; nime<lat. nemo/neminis, toatemotivate prozodic220.

Mãi mândrule, om frumos,Ţâpã coasa, blemi, şedz gios,...(19)- Hei, tu mândruluţu mneu,Da-astã noapte mni-am somnat,Greu gisuc cã mni-am gisat: (39)Fostu-mi-o şi rãu şi bine,Fost-a vai şi-amar de mine,Cã-ntre limbile streineNu mã mai cunoaşte nime. (43)

În sincronie, textul liric este deschis neologismului221,atunci când surprinde o realitate social-istoricã mai nouã sau cândperformerul este influenţat de limba literarã. Fie cã apare catermen nou, uneori insuficient asimilat, fie cã dubleazãregionalismul, neologismul implicã valori afective uşor deperceput, dar modeste ca expresivitate: libertate, robie, hârtie,cancelarie (cãnţãlãrie), legi, bere, doctor, spital (şpitai), poticã,dar şi rãzboi, taburi, rãgute, sãrgent, gloanţe, în alte texte.

Nime nu ne-a despãrţî,

220 Cf. şi Nicolae Felecan, loc. cit.221 Gheorghe Pop, Elemente neologice în graiul maramureşean, p.32 şi urm.

Page 166: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

167

Nici la casa OarmegiUnde fac de legi Domni -(19)Care drãguţa şi-o lasãDã-i, Doamne, potica-n casã,Leacurile-n rând pã masã,Doftorii sã-l lecuiascã;(33)Deie-ţi ţie DumnedzãuUn cãruţ cu patru cai,Sã te poarte la şpitai.(34)Şî abgia eu te aflaiÎn mnizlocul târgului,Pã spatele murgului,Ţînând murgu tãu de frâu,Uitându-te cãtã râu,Sã mã vezi cã doarã ziuSã bem bere şî rakiu;Sã bem bere din ulcior,Sã ne mai grãim de dor;Sã bem in din pãhãrele,Sã ne mai grãim de zãle.(16)

Marcatã de realitatea social-istoricã ce se infiltreazã înintimitatea creaţiei ca reper temporal, spaţial sau relaţional, poezialiricã maramureşeanã primeşte frecvent o dominantã lexico-semanticã ce aparţine domeniului administrativ-cãrturãresc, faptce a condus la interpretãri variate privind autenticitatea oralitãţiitextelor culese222. Este vorba, mai ales, de texte din lirica decãtãnie sau din lirica patrioticã. De facturã neologicã în sincronie,

222 Mihai Pop în Cuvânt înainte la Antologie..., p.11 şi Mihai Pop, PavelRuxãndoiu, Folclor literar românesc, p. 77, 79

Page 167: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

168

acestea susţin de obicei intenţia narativã sau de localizare, fãrã odeosebitã valoare expresivã.

Cãlugãrii nu mã lasãSã-i pui taleru pã masã,Ci mã bagã-n cãnţãlãrieŞi-mi dau panã şî hârtie.Înceatã-mi, Doamne, gândurile,Sã-mi pot scrie rândurile.(39)Codruţ cu frunzã domneascã,Gerul nu te prãpãdeascã,Cã eşti casã româneascã,Voinicii sã se scuteascãDe domnari şi de jendariŞi de alţi cãpãi mai mari.Nu ceri de la noi porţieCa şi de la-mpãrãţie;Şi tu nu ceri sazolic,Dacã moare vrun voinic;Şi tu p-a tale cãtaneLe hrãneşti numai cu carne,Nu-i scoţi la ibung afarã,Când e cãldura de varã,Sã-i fugãreşti ca sã moarã.(49)Fetele-s în satu sãu,Eu port puşcã şi borneu.(50)

iii. Structurã derivatã la nivelul expresiei şi conţinutului,diminutivul reprezintã ca frecvenţã o particularitate a limbiiromâne223, a limbajului popular224, în general, şi a poezieipopulare, în special225.

223 Sextil Puşcariu, Limba românã, I, Privire generalã, 1976, p. 55; GheorgheIvãnescu, Istoria limbii române, 1980, p.738

Page 168: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

169

Textul liric maramureşean nu constituie o excepţie226,diminutivul fiind prezent într-o distribuţie de 1 pânã la 9, în 50(71%) din cele 70 de texte studiate. Ceea ce este însã specific ţinede opţiunea creatorului popular pentru anumite sufixediminutivale şi de capacitatea acestuia de a inova expresialingvisticã prin utilizarea diminutivului.

Cele mai multe derivate diminutivale aparţin claseinumelui, sufixe deosebit de productive227 dovedindu-se -uţ, -uţã(mândruţ, codruţ, drãguţ, siruţ, târguţ, murguţ; ierbuţã, puşcuţã,noruţã, muruţã), urmate de -uc, -ucã, -iţã, -icã, -uşor (mãmucã,visuc, mândrucã, guriţã, coconiţã, cojiţã, floricicã, drãguşor).Printre ele se relevã diminutivele marcate stilistic: ierbuţã,noruţã, muruţã, lumuţã, visuc, dar şi cuiburele, dorurele, mâţâţãl,frunzucã, temnicioare, cruciţã, cãrurele, drãgucioarã, drãgucior,robuţ, inimuţã, mãnunţele, coşcioara, boiţii, strãinei, streinele,ţãlinioarã, fântânioarã.

Expresive în paradigma limbii naţionale şi a graiului,diminutivele primesc conotaţii mult mai variate la nivelulcontextului. Dacã în majoritatea cazurilor un diminutiv precummândrulior sugereazã dragoste, tandreţe, dor, în unele situaţiitermenul dezvoltã alte valori afective: ironie, neîncredere, reproş,dispreţ.

Interesantã apare modalitatea de a marca disimularea unorsentimente reale şi de a atenua din duritatea reproşului sau ablestemului din dragoste, prin utilizarea diminutivului. Într-un textca 39, de exemplu, diminutivele târguţ, mândruca, murguţu,

224 Iorgu Iordan, Stilistica... p.158225 Iorgu Iordan, Stilistica ...p.18; Ion Coteanu, Stilistica... vol. I, pp.91-185226 Magdalena Vulpe, Subdialectul maramureşean, în Tratat de dialectologieromâneascã, 1984, p.345227 vezi Gheorghe Radu, Un aspect al derivãrii cu sufixe în graiul din Maramureş:pseudodiminutive, în seria A, Filologie, vol.X, 1996, pp.85-91

Page 169: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

170

ierbuţa, mândruluţu, visuc, puşcuţã se realizeazã semantic îninteriorul unui fals dialog în care predominã reproşul,desconsiderarea. Dacã în intervenţia nevestei termenii par a aveaacoperire afectivã, în cea a “mândruluţului” diminutivele suntutilizate nuanţat: mândruca cu nuanţã de dispreţ, târguţ, cu funcţieprozodicã, dar atenuând practic dispreţul exprimat anterior;murguţu şi ierbuţa sugerând un transfer afectiv pentru a întãriastfel sentimentul de supãrare provocat de nevasta leneşã şilacomã. Un lucru asemãnãtor se petrece şi în textul 32, în carediminutivul mândrulior se dovedeşte a avea o deosebitãîncãrcaturã afectivã: iubire, tandreţe, dor, necaz, dispreţ, reproş. Înacelaşi plan, alãturi de diminutivele drãguşor şi mândruţ acestaare şi un alt rol: de a atenua vizibil greutatea blestemului şi de amarca disimularea.

Apropierea omului de universul greu de cuprins al naturiise realizeazã în multe situaţii cu ajutorul diminutivului, cândopoziţia implicitã dintre semnificaţia necuprinsã a elementelornaturii şi orizontul uman limitat se rezolvã în interiorulsemnificaţiei diminutivale de naturã simbolicã:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,...(4)La mijlocu gardului,Puie crucea bradului.Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)- Hei, tu, mãmulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarãŞi le fã focuţ şi parã.(38)În cel vârvuţ de opcinãEste-o cruce de cetinã,

Page 170: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

171

Suflã vânt şi sã leagânã.Tu, cruciţã de cetinã,Ce te legeni, ce te clatini? (58)Mult mã mir, codruţ, de tine,Ce ţi-s frunzãle galbine?Cã n-ai supãrãri ca mine.(68)Cu murguţu ei de frâu,Pân ierbuţã pânã-n brâu.(39)

În afara diminutivãrii, derivarea este slab reprezentatã înclasa numelui, fiind preferate formele primare. Fenomenul esteuşor de sesizat dacã comparãm cele trei grupe de derivate, în carenumele trece pe ultimul loc (19%)228, iar verbele derivate cusufixe lexico-gramaticale ocupã primul loc(44%). În toatecazurile, cuvintele derivate se regãsesc în limba uzualã, încontexte cu diferite funcţii stilistice.

a descinge, a desgãdui, a legãna, a strãpunge, a ciunta, avâjâi, a veşteji, a prânzi, a-nspica, a omorî, ne-nvãţat, apovesti, a numãra, a îngrãdi, a milui, a rugini, a putrezi, a robi,a zguţãi, a tremura, a înflori, a nebuni, a ochi, a visa, a rugini, apotcovi, a otrãvi, a adormi, a îngropa, a înfrunzi, a pribegi, aîntineri, a gãlbeni, a bãtrâni, a somna(44%)

ruginoasã, desculţã, neschimbatã, înfocat, albeneţ, albit,ţâgãneascã, botezat, mierâi, necununatã, pomenitã, nespãlat,blãstãmatã, nãcãjit, amãrât, domneascã, româneascã, rãnit,înstruţat, împuşcat, înfricat, încetinat, munteneascã, jelnic,stâmpãrãtoare, şohãnit(37%)

228 Numai dacã eliminãm din aceastã discuţie diminutivele, cele mai multe, aşa cumam remarcat deja, aparţinând clasei numelui şi adjectivului.

Page 171: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

172

cãpãtâi, mirare, şezãtoare, omenie, aşternut, strãinãtatealinare, tignealã. fetie, singurãtate, bãtãlie, domnar, împãrãţie,dulceaţã, horit(19%)

Se poate constata, numai şi dintr-un simplu inventar alcuvintelor derivate, conţinutul lor expresiv: în cazul unora,expresivitate semanticã: a ciunta, a veşteji, a-nspica, a rugini, arobi, a pribegi, cãpãtâi, strãinãtate, singurãtate, fetie, domnar,desculţã, albeneţ, blãstãmatã, nãcãjit, amãrât, încetinat etc, încazul altora, expresivitate în calitatea lor de simboluri naturale:jelnic, înfocat, ruginoasã, alinare, dulceaţã, a strãpunge, alegãna, a vâjâi, a milui, a putrezi, a zguţãi.

În acelaşi plan al formãrii cuvintelor se integreazãparadigmatic o serie de expresii şi locuţiuni, derivate printr-unproces metaforic, percepute şi funcţionând ca structuri sintacticeblocate, de cele mai multe ori cu un caracter redundant, formândnuclee semantice cu valoare expresivã.

Cã mi-i doru la inimã(4), De-m pun capu dupã tine(5),mi-e bãnat; n-am stare; nu mi-e pãcat; nu mi-e greu; Pentru tine,dragã bade,/ Cãmaşa pe spate-m arde,/ Inimuţa-n mine scade;(5),-i cu minte slabã; nu-i de trabã.(6), mni-i greaţã(7), doru mni-i;zine-mi sã mã duc în lume; mni-ar si norocu; mni-ar sipartea(9), am rând (10), fã-mã, Doamne, ce mi fa`(11), am rãmasde ispitã(12), pân-or pune lut pã mine; nu mni-ai fo` drag; eştipã plãcere,/ Pã voie, pã mângâiere(13), strâng în braţã(14),dreptu-i, ori nu-i drept(17), suntem de-o samã(20), te face depoveste; te-ar face de ruşîne(23), tra` nãdejde(25), ţî-s urâtã; ţ-opãrea cu ruşine(27), saie-mi otii; nimnic n-a si; sã ţîne decuvânt; eşti un botãdzat; de cuvânt te-ai lãsat; şî nu ţ-ai ţînutvorba ;Sã nu-mi poarte griza; focu batã; mni-i zele (28), n-amavut haznã (29), sã hii de ispitã; ţ-am cãdzut urâtã(32), sã-lmânânce temniţa; sã-i dai în gloabã; fi-ţi-ar moarteapomenitã(34), i avea mânie(36), face-l-ar Dumnezãu scrum (38),

Page 172: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

173

sã-mi fac ochişorii roatã; face-şi-ar ochii pârãu(40), şi luiDumnezãu i-i greu; eu li-s sfeşnic şi luminã; prind a mã scula;prind a mã trezi; -ar da pace (44), şti-mã focu şi biata(48), n-arescârbã-n casã(57), mi-i musai (65).

iv. Neutre sau nu în afara contextului, unitãţile lexicaleobţin valori expresive în context datoritã relaţiilor de sens pe carele contracteazã, relaţii care determinã schimbãri în raportuldenotaţie-conotaţie229.

Acţiunea funcţiei poetice nu eliminã complet denotaţia, cio face ambiguã. Nu numai mesajul în sine devine ambiguu, ci şiemiterea şi receptarea includ ambiguitatea, aceasta fiind uncorolar cerut de poezie. Se creeazã permanent o ecuaţie în caresuprapunerea similaritãţii asupra contiguitãţii conferã poezieiesenţa sa de parte în partea simbolicã, complexã, polisemicã230.

Polisemia rãmâne principala sursã a expresivitãţii. Subinfluenţa sincretismului funcţional, cuvinte nemotivate sau parţialmotivate semantic, considerate în relaţie cu componenteleenunţului, obţin semnificaţii diferite, într-un evident proces demetaforizare.

Oricare dintre textele analizate susţine afirmaţia, darluând ca exemplu textul 64, observãm cã toate cele 49 de unitãţicu conţinut semantic determinat sunt percepute ca semnelingvistice polisemantice. Corelând cu structura motivicã atextului se constatã tendinţa de dezvoltare a sensurilor şisemnificaţiilor de la cuvintele sau structurile care introducmotivul codrului spre toate celelalte componente lingvistice aletextului: ”Bine-i, codrule, de tine/Cã nu-mbãtrâneşti ca mine... Cãtu toamna-mbãtrâneşti,/Primãvara înverzeşti. /Cã viaţa omului/Îi

229 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 35230 Roman Jakobson, Essais...,p.238

Page 173: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

174

ca frunza codrului./Pânã frunza-i tinere/Bate vântu şi n-oie;/Frunza când i gãlbioarã/Vântu-adie şi ie zboarã;”.

Bazatã pe paralelismul sintactic, structura compoziţionalãa poeziei orale implicã în acelaşi timp un paralelism semantic,prin crearea seriilor sinonimice totale sau parţiale. Mai rare lanivelul aceluiaşi text, sinonimele totale par a fi folosite îndeosebidin considerente prozodice, continuate aproape întotdeauna princonstrucţii tautologice.

Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fãrã pe pãmântul ud.Nici nu m-am culcat pe ţol,Fãrã pe pãmântul gol.(30)Tu, cruciţã de cetinã,Ce te legeni, ce te clatini?Da cum nu m-oi legãnaŞi cum nu m-oi clãtina,Cã la mine stau gãtaţiTrei maistãri din trei Vişauã,...(58)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?Cum eu nu m-oi legâna,Cum eu nu m-oi trãgâna,Numa eu am d-audzâtC-or scula domnii iobagiiŞ-or tãia ciungii şi fagii,Şi s-or despãrţi toţi dragii.(59)

Page 174: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

175

Aşa m-o cuprins doru,Cum m-aş strânge cu brâu.Da` de brâu mã pot descinge,Cu doru nu pot învinge;Din brâu m-aş desgãdui,Cu doru nu ştiu ce-a fi,De el poate c-oi muri.(3)Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,Guriţa ta mult mni-i dragãCã vorbeşti vorbe de treabã;Şî vorbeşti de omenie,Cum îm place mândruţ, mnie.Cã de-aş avea cât drãguţA tãu dor nu pot sã-l uiţ.Nici atunci nu te uit bine,Pân-or pune lut pã mine;Nici atunci nu te-oi uita,Pânã-n groapã m-or bãgaŞî cu lut m-or astupa.Cã ş-atunci mni-oi gândi euDe un drag ibdit a mneu.Nici atunci n-oi cutedza,Mândruluţ, a mã giuraCã nu mni-ai fo` drag cânva.Da, mândruţ, eşti pã plãcere,Pã voie, pã mângâiere;Pã plãcerea okilor,Pã voia pãrinţâlor;Pã plãcerea guriţâiŞî pã voia mãmukii.(13)

Page 175: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

176

De i-ai duce câtã zestre,Tãt te face de poveste;Şî de i-ai duce cât bineTãt te-ar face de ruşîne;De i-ai duce cu patru boi,Tãt ţ-ar da drumu napoi;De i-ai duce cu caru,Tãt ţ-ar arãta drumu.(23)

În cea mai mare parte aproximative, cuvintele sauconstrucţiile sinonimice susţin un paralelism de gradaţie, în sensuldezvoltãrii expresivitãţii dinspre nucleele primare spre celemarginale. Generatorul seriei sinonimice este, de regulã, un cuvântputernic polisemantic, de formã primarã, ce permite dezvoltareanuanţelor semantice pe care le conţine.

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,Cã mi-i doru la inimã,Numa doru mândruluiDi pã vremea fânuluiŞî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii.(4)Sub cetinã este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şî ţî-l ciuntã,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uitã de dragostea mea.Mãi bãdiţã, bãdişor,Lasã-ţ doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu dupã tine

Page 176: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

177

Şî sara şî dimineaţa,Dupã tine-mi pierd viaţa,C-al tãu dor e prea turbat,Mã poartã noaptea prin sat.Câte doruri sunt pã lumeC-al tãu nu sunt de nebune;Câte doruri m-au mâncat,Ca al tãu nu m-au uscat.Doru tãu unde m-ajunge,Stau în loc şi-ncep a plânge,Prin picioare jos mã junghe,La inimã mã strãpunge!Mã, bãdiţã, pãr tãiat,Nu crede cã te-am uitat.Câte doruri m-au mâncatEu pe toate le-am uitat,Înfocatu tãu de dorNu-l pot uita pânã mor;Bãdiţã, dragostea ta,Pânã mor n-o pot uita!Pare-m rãu şi-m bãnuiescCã nu pot sã te-ntâlnesc;Pare-m rãu şi mi-e bãnatPentru cã te-am sãrutatDe n-am stare-n al meu sat.Bade, dragostele taleMi-o ciuntat zilele mele.Bãdiţã, nãravul tãu,Mi-o stricat sufletul meu.Eu mã jor, nu mi-e pãcat,Cã eu mor de-al tãu bãnat;Eu mã jor şi nu mi-e greu

Page 177: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

178

Cã eu mor de dorul tãu,Cum n-a murit neam de-al meu.Pentru tine, dragã bade,Cãmaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;Arde-n spate şi pe pieptEu de doru tãu mã-nec,Nu mai pot sã mai trãiesc.(5)Bate vântul, vâjãieşte,Dorul lui mã veştejeşte!Bate vântul iarba-nspicã,Dorul mândrului mã stricã.Bate vântul, iarba culcã,Dorul mândrului mã uscã.De cine dorul se leagãD-acela-i cu minte slabã,Pânã-i lume nu-i de trabã.(6)De-aş si şî eu ca codru,Nu mi-ar cãrunţî capu.De-aş si şî eu ca frunza,Nu mi-ar bãtrâni faţa.Pã tine te bate vântu,Pã mine mã bate gându.Pã tine vântu te bate,Pã mine doru mã arde.(68)

Un text selectat aleator din cele cercetate confirmã ideea.Secvenţa Ce mamã tu ţ-ai avut/De pã tine te-o fãcut/Cu ochi negride ochit/Sprâncene de nebunit/De m-ai nebunit pã mine/Mi-ampus capu dupã tine (16) cunoaşte dezvoltãri redundante evidente,sinonimia parţialã constituindu-se ca parte dintr-un procesmetaforic de diferite grade.

Page 178: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

179

O altã secvenţã din acelaşi text prezintã trei dezvoltãrisinonimice, de data aceasta mai degrabã ca un joc al motivãrii,într-un paralelism tautologic231: Uitându-te cãtã râu/Sã mã vezi cãdoarã ziu,/Sã bem bere şi rachiu,/Sã bem bere din ulcior,/Sã nemai grãim de dor,/Sã bem in din pãhãrele,/Sã ne mai grãim dejãle. (16)

Perechile sinonimice formate dintr-un regionalism sauarhaism lexical şi un neologism sau un cuvânt din limba literarã,deşi rare în acelaşi text, apar ca o consecinţã fireascã a interferãriicelor douã tendinţe: de pãstrare a structurii prestabilite şi deintervenţie creatoare pe text, de adaptare a acestuia la destinatar(vezi blemi - hai - vino; hâdã - urâtã; rujã - trandafir; şohan -niciodatã; ciontu - osu, bãl - alb), chiar dacã se poate sugera şiadaptarea prozodicã, modelul de vers fiind cel care impunealegerea.

Suport semantic al paralelismului adversativ sau deopoziţie232, cuvintele şi construcţiile antonimice se realizeazã fiela nivelul claselor numelui şi adjectivului, fie la nivelul claselorverbului şi adverbului, exprimând o opoziţie totalã sau parţialã şisusţinând în plan stilistic antiteza sau contrastul:

Hai, mândrule, sã fugimPrin pãdurea de mãlin;Ziua-i micã,Frunza-i picãŞi mã-ta n-a şti nimicã;

Noaptea-i marePicã tareŞi acolo nu ne-afla-re.

231 Al.I.Amzulescu, Repere...,p.162232 Ibidem, p. 165

Page 179: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

180

Noi acolo sã şidem,Dacã aicea nu putemŞi de lume nu-ncãpem.(12)Frunzã verde calupãr,Maicã, doi feciori mã cer:Unu negru şi-altu bãl.Frunzã verde de mãr dulce,Dupã bãl, mamã, m-aş duce;Frunzã verde de mãr acru,Dupã negru, margã dracu.Cã trebe Murãşu-oprit,Şi femei la soponit.Şi sopon de cinci de argintŞi tot nu-l mai vãd albit.Da zãu, mamã, pe cel bãl,Cu puţinã apã-l spãl.(18)Hai, mândrule, sã fugimCã noi bine ne vãzimŞî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;Şî la oki şî la uitat,Ca doi porumbgi la zburat.Tu n-ai tatã, eu n-am mamã,Amândoi suntem de-o samã;Tu n-ai fraţ, eu n-am surori,Amândoi, ca douã flori.(20)Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu ce-i cere,Drãguţã p-a ta plãcere,Când i râde ea sã zdere.(35)

Page 180: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

181

v. Relativ unitare tematic, poeziile supuse studiului suntinfluenţate în planul limbii de varietatea şi dinamica motivelor.Pentru evidenţierea nuanţelor expresive şi a mijloacelor derealizare a acestora s-a constituit într-o primã etapã schemastructurilor semantico-stilistice ale textelor, pornind de la unitãţilesemantice-nucleu. Analiza şi interpretarea datelor oferite deacestea au evidenţiat existenţa unei scheme compoziţionale bazatepe paralelism ca principiu de construcţie sintacticã, bogatã însimboluri şi semnificaţii.

Întocmite ca structuri concentrice în jurul nucleuluisemantic de bazã, matricele233 textelor au dezvãluit diferite gradede complexitate, în funcţie de capacitatea de iradiere semanticã şimotivicã a nucleelor.

Au fost percepute ca nuclee de gradul zero (0)234 unitãţilesemantice expresive implicit, generatoare de câmpuri semantico-expresive noi, susţinând în totalitate motivul de bazã al textului,dupã care structura motivicã se dezvoltã în continuare în jurulnucleelor de gradul 1, 2 si 3.

Nucleele de gradul 1, generate direct de nucleul 0, caurmare a dezvoltãrii concentrice a structurii poetice, s-au doveditmai puternic marcate expresiv, atât la nivelul expresiei cât şi lanivelul conţinutului. Exemplificãm cu textul 32, în care nucleul 0Tu atâta sã te duci genereazã semantic şi poetic nucleele de gradul1: a) Pân-ei gãsî plug de cuci/Corbii la moarã ducând,/Cioarãlepitã fãcând, b)Noroc, şohan, sã nu-ţ ai, c) Nouã ai, nouã temniţ,d) Nouãzãci de hierã rãci, toate conotate negativ, ca simboluri alemorţii, descompunerii, înstrãinãrii, lipsei norocului, închiderii,încãtuşãrii, chinului. Accentuarea expresivitãţii dinspre nucleul degradul 0 spre nucleele marginale se confirmã prin existenţa

233 Aici cu sensul de tabele ale valorilor de adevãr date de valoarea elementelorcomponente.234 Vezi şi Roland Barthes, Le degre zero de l’écriture, 1966

Page 181: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

182

paralelismului progresiv care dezvoltã nucleul 1 corbii laconstrucţii hiperbolice: Mânca-ţ-ar corbii sãu... , Bee-ţ corbiisângele, şi nucleul 1 hierãle la structurile atâta sã le porţ şi sã-ţrugineascã, cu efect în nivelul urmãtor: Picioarele-ţ putrezascã/Sã-ţ rãmâe ciontu gol.../Sã-ţ rãmâe ciont-uscat, pânã la nivelul demotivare a blestemului: Sã vezi cât mi-i de uşor/Mie fãrãdrãguşor,/ Sã vezi cât mi-i de bãnat/Mie fãrã de bãrbat.

Un text în care contaminarea motivelor creeazã treistructuri motivice diferite este 39, din culegerea Tache Papahagi,regãsit într-o variantã foarte apropiatã şi la Al. Ţiplea. Tema estecea a nevestei leneşe şi lacome, pedepsitã de soţ prin plecare, temãpãstratã la nivelul a douã motive. Apare în plus motivul visului, curol de potenţare dramaticã. Nucleele de gradul 0 corespunzãtoarecelor trei motive se regãsesc în structurile poetice: a) mândruca denevastã, cu echivalentul Mândra prinsã şi descinsã, b) Greu visuccã mi-am visat şi c) Mi-oi trece-n altã ţarã. Ele îşi pãstreazãvaloarea de nucleu primar numai în cadrul motivului pe care îlreprezintã, fiindcã în economia textului fiecare se încadreazãierarhic diferit, în funcţie de modul în care discursul poeticdezvoltã legãtura dintre ele.

Dacã nucleul semantic nevastã cu echivalentele şideterminãrile mândrucã, hâdã, mândra prinsã şi descinsã estesesizat ca nucleu de gradul 0 pentru întregul text, am visat cudeterminarea greu visuc şi Mi-oi trece-n altã ţarã devin nucleede gradul 1, respectiv 2, susţinând aceeaşi idee a dezvoltãriiexpresivitãţii dinspre nucleul primar spre structurile marginale.Imprecaţia curvã de câne, ameninţarea De ce te temi nu-i scãpa,alternativa şi insulta: Trii şi patru oi cuprinde/Mai mândre şi maifrumoasã/Nu ca tine-o ruginoasã, depãşesc în mod evident,afectiv şi estetic, semantica primelor douã motive.

Şi schemele celorlalte texte analizate demonstreazã înaceeaşi mãsurã valoarea de principiu a dezvoltãrii concentrice a

Page 182: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

183

expresivitãţii semantice, prezentându-se în structuri articulate decuvinte şi expresii marcate de o progresie expresivã evidentã.

2 Cucule, de ce nu cânţi,Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,Pânã ce-i frunza pe fagi,Şi iarba pe sub copaci.

0 Cucule, pasãre mândrã,Du-te-n pãdure şi cântã.Pe cine-i avea mânie,Blastãmã-l strãin sã fie.

1 Nu treabã mai mare fune,Ca strãinãtatea-n lume.Nu treabã mai mare sfoarã,Ca strãinãtatea-n ţiarã.

3 Cântã puiul cucului,În mijlocul codrului.D-aşa cântã de uşor,Leagãnã frunza de dor.D-aşa cântã de-amãrât,Leagãnã frunza pe rât.(47)

vi. Creaţie poeticã în care realul concret obţine valoriexpresive nebãnuite, prin integrare în structuri marcate îndeosebiimplicit la nivel stilistic, textul cercetat se dezvãluie ca rezultat alunui proces de metaforizare internã susţinut şi de resursele poeticedisimulate în structura morfologicã şi sintacticã a limbajului.

Structura tropologicã235 a textului se bazeazã în primulrând pe capacitatea polisemanticã a termenilor utilizaţi.

235 A.J. Greimas, Despre sens..., p.295

Page 183: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

184

Epitetul-trop, adjectival, este rar, adjectivul însuşi fiindpuţin reprezentat în textele cercetate.

doruţ greu (3); Lasã-ţ doru mai domol/... C-al tãu dor eprea turbat,... Câte doruri sunt pã lume/C-al tãu nu sunt denebune; Înfocatu tãu de dor (5); Nici-i vântul ţarã-aleasã; Nici-ivântul ţarã linã (6); Dorurele tinerele(7); Mândruluţ, la casavoastã/Sã sie nuntã de groazã,.../Luna mere cãtilin.../Şî stelele-smãnunţele(28); Mândruluţ cu ochi mierâi (29);

Expresivitatea adjectivului constã, de regulã, în cumululde trãsãturi formale şi semantice pe care le primeşte efectiv încontext, aşa cum se întâmplã, de altfel, şi cu substantivuldeterminant sau cu locuţiunile adjectivale, devenind ceea ceîndeobşte se numesc epitete eficiente, cu rol nu numai deornament stilistic, ci îndeplinind funcţii lingvistice, semantice saugramaticale, iar alteori, prozodice.

Cã vorbeşti vorbe de treabã; Şî vorbeşti de omenie; Da,mândruţ, eşti pã plãcere,/Pã voie, pã mângâiere;/Pã plãcereaokilor,/Pã voia pãrinţâlor;/Pã plãcerea guriţâi/Şî pã voiamãmukii.(13); Mândruluţ cu okii verdz,/Tãtã noaptea tegisedz,(12); Codrule cu frundza rarã(15); La obraz îialbeneţ,/Pãru i-i negru şi creţ(17); Frunzã verde de mãrdulce,/Dupã bãl, mamã, m-aş duce;/Frunzã verde de mãracru...,(18); Mãi mândrule, om frumos,(19); Mândruluţ cu cuşmãneagrã,/Du-mã-n lume de ţî-s dragã(27); Cine, bade, ni-o-ntâlnit,Fie-i trupul hodinit/Şi sufletul ispãşit.../ (36) Mândrã-ihorea legânatã,/La fata cea scuturatã./Mândru-i dorul legãnat,/Lafeciorul supãrat,Care-i tare-nstrãinat(38); La mândruca denevastã./Ea de-i hâdã, de-i frumoasã.../Mã uitai la Sfântu-soare,/(39).

Datoritã calitãţii regentului, epitetul este, de cele maimulte ori parte a unei personificãri sau a unei metafore/simbol:

Page 184: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

185

Ş-a mneu doruţ o plecat,/Tânãr o fo`, ne-nvãţat; N-opkicat în apã linã.../C-o pkicat în apã creaţã(7); Brazii lungi,/Sã-i am fraţi dulci (40); D-aşa cântã de uşor,/Leagãnã frunza dedor./D-aşa cântã de-amãrât,/Leagãnã frunza pe rât.(47); Codruţ cufrunzã domneascã /Gerul nu te prãpãdeascã,Cã eşti casãromâneascã(49); Supãrat ca mine nu-i/Numa puiu cucului,/Cân îllasã mama lui,/În funduţu codrului./Mâţâţãl fãrã de-o panã,/Nu şticine i-o fost mamã(52); Cucu are de horit,/Nu crede la omscârdit./Si-u-a cucu supãrat,/Când a si codru uscat, /Ca şi mine cubãnat;/Si-u-a şi cucu scârdit/Când a si codru ciungit,/Ca şi minecu urât.(61); Codru-i tare înfrunzit,/Nu crede la om scârbit.(62);Pânã frunza-i tinere/Bate vântu şi n-o ie;/Frunza când igãlbioarã/Vântu-adie şi ie zboarã,(64);Dacã n-am putea zbura-re,/Largã-i lumuţa şi mare;/Apoi şi de ni-i lãsa-re/Şi noi om trãi-n dânsa-re.(65); Mult mã mir, codruţ, de tine,/Ce ţi-s frunzãlegalbine? (68);

Atunci când enunţul poetic este construit pe baza uneihiperbole sau dezvãluie o trãire afectivã profundã este utilizatepitetul encomiastic, Cucule, pasãre sfântã,(46); Cine-o iscathorile,/Aibã ochi ca florile.../Şî faţa ca sfântu soare,/Horile-sstâmpãrãtoare.(70); Cu oki negri de okit,/Sprâncene denebunit,.../Okii tãi, muruţã negre,Crescute din mugurverde(16); Şohãnit noroc sã n-ai.../ Sã o iei ca sfântu soare/Sã oiei ca sfânta lunã...(28), în timp ce atitudinea negativã estesusţinutã de epitetul depreciativ, mai ales în blesteme: Sã rãmâieciontu gol,.../ Sã rãmâie ciont-uscat(31); Fi-ţi-ar moarteapomenitã,/Cum m-ai lãsat bãnuitã/Şi cu inimioara friptã(34); ;Pice-i carnea de pe spate,Dãrãburi şi sfãşii late../.Cine ni-odespãrţit, lele,/Pice-i carnea de pe piele,/Dãrãburi şi bucãţele(36);Mã uitai şî pãste Tisã,/Vãzui pã mândra prinsã,/Mândra prinsã şîdescinsã,.../Trii şî patru oi cuprinde,/Mai mândre şî maifrumoasã,Nu ca tine-o ruginoasã.(39). Foarte rar epitetul este

Page 185: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

186

singular. În acest caz, cel mai expresiv pare a fi epitetul exprimatprin adjective în vocativ sau epitetul metaforic. Altfel, intrã înconstrucţii bazate pe cumulul de epitete, adjectivale, substantivalesau verbale, susţinând paralelismul tautologic:

Murguleţ, marhã rotatã,/...Şi boiţii-njuguraţi,/Şi pãrinţiisupãraţi, /Şi vacile-njugurate,/ Surorile supãrate.(41) Mult îimoartea blãstãmatã,.../Hei, tu, pruncã tinerea,.../ Mamã dulce sãle spui(42); Ai sãracii feciorii,/Cum sã duc ca şi norii./ Când sãduc, sã duc cu flori/ Şi-napoi zin cu durori;/Când sã duc mãrgînfloriţ/Şi napoi zin tãţ rãniţ/Şî de tunuri îngroziţ,.../ Când sã ducmãrg înstruţaţ/Şî napoi zin împuşcaţ/Şî de tunuri înfricaţ (51);Frundzã verde de stezar,/N-am credzut la om cu-amar;/De-ar maisi frundzucã verde/ La om cu amar aş crede(55); -”Voi, doi bradzîncetinaţ,/Ce focu vã legãnaţ?”(56); Nu sie nime cu dor,/C-amuio de tãtu mor;/Nu sie nime scârgit...(57); Sã robia` fatãfecioarã/Şi feciori fãrã musteaţã/Care-nvaţ-a strânge-nbraţã.(58);

Modelul de vers cu mãsura de 7/8 silabe a impus restricţiişi în plan semantico-stilistic, un prim efect fiind tendinţa detransformare a comparaţiei într-o metaforã coalescentã, prinsuprimarea corelativelor:

Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;Nici cucul n-are hodinã,Nici-i vântul ţarã linã.(5)

Okii tãi, muruţã negre,Crescute din mugur verde,(16)

Tu eşti siruţ de sãcarãEu de grâu de primãvarãTu eşti siruţ de ovãz

Page 186: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

187

Eu de grâu de cel p-ales.(19)

Intensitatea sentimentelor este de cele mai multe orisugeratã prin construcţii aflate la limita dintre metaforã/metonimieşi simbol. Simple, de o tulburãtoare sinceritate, ele dezvãluie oarie restrânsã a imaginilor artistice, dar de fiecare datã, cu o nouãîncãrcãturã esteticã:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,Cã mi-i doru la inimã,Numa doru mândruluiDi pã vremea fânuluiŞî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii.(4)Bine-i, codrule, de tineCã nu-mbãtrâneşti ca mine;Cã tu toamna-mbãtrâneşti,Primãvara înverzeşti.Eu dac-oi îmbãtrâniAltu n-oi întineri,Cã viaţa omuluiÎi ca frunza codrului...Ş-aşa-i viaţa omuluiCa şi frunza codrului.(64)-”Voi, doi bradz încetinaţ,Ce focu vã legãnaţ?”-”Cum noi nu ne-om legãna?Numa nouã ni sã gatãTrii maistãri din trii Geşauã,Cu sãcuri, cu sirisauã,Sã ne tae drept în douã,

Page 187: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

188

Sã ne facã drãnicioareSã drãniţa` temnicioare,Sã şadã fete fecioarã,Şî feciori fãrã mustaţã,Care-nvaţã-a strânge-n braţãŞ-a sãruta cu dulceaţã.(56)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?Cum eu nu m-oi legâna,Cum eu nu m-oi trãgâna,Numa eu am d-audzâtC-or scula domnii iobagiiŞ-or tãia ciungii şi fagii,Şi s-or despãrţi toţi dragii.Numai eu mi-am d-audzâtCã la mine s-o gãtatMaistãrii de pã Vişauã,Cu sãcuri şi sirisauãCa pã mine sã mã tauã,Sã mã tauã colteşele,Sã mã punã-n cãrurele,Sã mã ducã-n gios, la ţarã,Sã mã facã temnicioarã,Sã roba` fatã fecioarãŞ-on drãguţ c-o drãgucioarã.(59)Frundzã verde-a codrului,Zãlcui-m-aş şî n-am cui,Cã supãrat ca mine nu-i.M-aş zãlcui codrului;

Page 188: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

189

Codru are frundza luiŞî nu crede nimurui.Pânã-i frundza pã dânsuNu vrea crede la altu;Dacã frundza i-o pkica,Nu ştiu, crede-m-o o ba.(60)Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.Pã cine ai tu mânieNu-i dori alt rãu sã-i sieNuma singur sã rãmâie;Sã nu-l ardã altã parãCa strãinãtatea-n ţarã;Sã nu-l frigã alt tãciuneCa singurãtatea-n lume.(46)Da de mni-ar si norocuSã mã tâlnesc cu cucu,Tãt sã-mi arãte drumu,Sã mã tâlnesc cu mândru.D-apoi de mni-ar si parteaSã mã tâlnesc cu mnerla,Tãt sã-mi arãte calea,Sã mã tâlnesc cu badea,...(9)Hai, mândrule, sã fujimUnde-om videa lupi arândŞi hulpile sãcerând,Iepuraşii snopi legând.(12)

Puterea dorului este de cele mai multe ori sugeratã princonstrucţii semantico-stilistice complexe, epitetul adjectival,substantival sau adverbial, ori, nu de puţine ori, propoziţional,

Page 189: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

190

fiind continuat fie de comparaţie, fie de metaforã sau simbol, fieşi de una şi de alta:

Ochii i-s ca douã mure,Care-s mai coapte-n pãdure;Care-s coapte la rãcoare,Nu-s ajunse nici de soare.Care-s coapte la pãmânt,Nu-s ajunse nici de vânt.(17)

Hai, mândrule, sã fugimCã noi bine ne vãzimŞî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;Şî la oki şî la uitat,Ca doi porumbgi la zburat.(20)Mândruluţ cu cuşmã neagrã,Du-mã-n lume de ţî-s dragã,De ţî-s urâtã mã lasã.De ţ-o pãrea cu ruşine,Fã-mã brâu pã lângã tine;De ţ-a pãre brâu greuFã-mã luminã de sãuŞî mã pune-n ghebu tãu,Cã ţ-a tre` de doru meu.(27)De cine dorul se leagãD-acela-i cu minte slabã,Pânã-i lume nu-i de trabã.(6)Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Sã-şi îngrãdea` grãdina,Tot cu pari şi cu nuiele,Nu cu-atâtea besezi rele;Cu parii de bosuioc,

Page 190: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

191

Nuiele de bãrbânoc.La mijlocu gardului,Puie crucea bradului.Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)Hei tu, mândruluţule,Noi dacã ne-om despãrţîLasã, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pã cine-ţ poronci,Fã` pã steleDor şî zele,Fã` pã lunãVoe bunã.Luna mere cãtilin,Nu şti cã noi ne dorim.Şî stelele-s mãnunţele,Nu ţ-or spune cã mni-i zeleDupã dragostile mele.(28)

De o expresivitate particularã se dovedesc blestemele dindragoste, în care întreaga structurã semanticã, construitã pe ideeade disimulare, imprimã pânã la nivelul cuvântului valori afectiveşi estetice deosebite. Polisemia termenilor, dezvoltarea seriilorsinonimice, structurile blocate, simbolurile, epitetul, metafora,metonimia, hiperbola, oximoronul, toate mijloacele de realizare alimbajului poetic la nivel semantic sunt astfel exploatate, încâtefectul artistic este definitoriu pentru calitatea de poezie pe care oincumbã textul.

Fãrã a se deosebi practic în privinţa structurii tropologicede celelalte poezii lirice, blestemele din dragoste aduc un suflupoetic caracteristic prin impresia de revãrsare spontanã a

Page 191: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

192

sentimentelor şi prin neaşteptate dezvoltãri ale imaginilornegative:

Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;Vrut-aş fi, vremea-i târzie,Nu dau vina numai mie.Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mã usc eu pã picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mã usc pã drum umblând.(29)Hãi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta sã te duci,Pân-ei gãsî plug de cuci,Corbgii la moarã ducând,Cioarãle pkitã fãcând;Sã mãnânci din ceea pkitã,Sã hii, mândruţ, de ispitã,Pãcum ţ-am fo` de ibditãŞ-amu ţ-am cãdzut urâtã.Hãi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta sã te duci,Nouã aiPã nouã cai,Noroc şohan sã nu-ţ ai;Mânca-ţ-ar corbgii sãu,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;Nice-s fatã, nici nevastã,Nice-s floare de pã coastã,Numa tãtãizã-n rât,La tãt neamu de urât.(32)

Page 192: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

193

Cã dragostea lui cu mineO-nflorit pân-o fost bine;O-nflorit noaptea la lunã,O fãcut floare galbânã.(34)Şi cine ni-o despãrţit,Fie-i moartea de cuţit.Fie-i trupul cât on brad,Sufletul sã-i meargã-n iad.Pe cine-i avea mânie,Blastãmã-l singur sã fie.Nu-i trebe mai mare fune,Ca strãinãtatea-n lume;Nu-i trebe mai mare parã,Ca strãinãtatea-n ţarã.(36)

La fel de intens subliniate sunt şi imaginile care susţindorul înstrãinatului sau înstrãinatei. Simbolul cucului, al puiuluide cuc, al florii printre spini sau al spinilor este continuat desimbolul florilor sãlbãticite şi suflate de vânturi, sau, într-un altplan, de catacrezã: Mamã, inimã de piatrã, sau de exclamaţiametonimicã Face-şi-ar ochii pârãu:

Brazii lungi,Sã-i am fraţi dulci,Sã nu şed între streiniCa şi floarea printre spini.De-ar mai şti tãtucu meuTraiul care-l trãiesc eu,Face-şi-ar ochii pârãuCum mi-i fac, plângând, şi eu.(40)Creşteţi flori cât gardurile,Ş-astupaţi prilazurile,Sã vã sufle vânturile.

Page 193: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

194

Sã sãcaţi din rãdãcinã,Cum sãc eu de la inimã.Şi sãcaţi de la un loc,Cum sãc eu de la mijloc.(41)Am umblat din ţarã-n ţarãCa şi cucu dupã varã,(43)Mamã, inimã de piatrã,Vin-acasã câteodatã,Vezi strãinii cum mã poartã:Desculţã şi neschimbatã,Şi toitã câteodatãŞ-aşe n-am fost învãţatã,C-am fost tare dezmierdatã.Mamã, de dor de la tineArde cãmeşa pe mine,Nu o poate stinge nime.Vara plouã, iarna ninge,Nime nu o poate stinge,Doru mamei rãu mã-nvinge.Mãmucã, de doru tãuMã topesc ca inu-n tãu;Mãmucã, de jelea taMã topesc ca cânepa.Mamã, de zilele meleŞi lui Dumnezãu i-i jele,Pietrile plâng pe vãlcele,Pãsãrile-n cuiburele.Mãmucã, de traiu mieuŞi lui Dumnezãu i-i greu,Pietrile plâng pe pârãu,Pãsãrile-n cuibu sãu,Cã nu poci de doru tãu.(44)

Page 194: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

195

Pe poduţu Dunãrii,Merg feciorii ca norii,Blãstãmându-şi pãrintii.(50)

Trãirea puternicã a sentimentului este exprimatã alteori cuajutorul metonimiei sau al hiperbolei verbale:

De m-ai nebunit pã mineMi-am pus capu dupã tine,...Cân pã tine te-oi pierdeaO zî-ntreagã te-oi cota,(16)Nici atunci nu te uit binePân-or pune lut pã mineNici atunci nu te-oi uitaPânã-n groapã m-or bãgaŞî cu lut m-or astupa(13)Doru mi-i de nu-ţ pot spuneZine-mi sã mã duc în lume(9)Cine-o iscat horile,Aibã ochi ca florile...Şî faţa ca sfântu soare,Horile-s stâmpãrãtoare.Cã şî eu când mã mai supãr,Cu horile mã mai stâmpãr.De cânt o hore de dor,Mi se pare mai uşor.(70)Bãdişor, de doruţ greuMi se fac ochii pãrãu,Pãrãuaş de lãcrãmeleŞî gura dzâce de jãle...Doru-aista-i mare câneCã vine sara la mine(3)Pentru tine, dragã bade,

Page 195: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

196

Cãmaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;(5)

cu al oximoronului, de cele mai multe ori în dezvoltãriample:

Noi atunci cã ne-om lãsaCându ea ş-a numãraTãt sirile dint-o kiarãŞî dzâlele dint-o varã.Nici atunci nu ne-om lãsa,Pânã nu ş-a numãraIa, iarba de pã hotarãŞî frundza dint-un stezar-ã.Nici atunci nu ne-om lãsaPânã nu ţî numãraPenele de pã d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.Nici atunci nu ne-om lãsa,Pânã ea cã nu ş-a fa`Strat de mac`Nt-un vârf de ac,Şî de-acolo om mânca.Poate-atunci cã ne-om lãsa.(22sau cu ajutorul hiperbolei construite cu un numeral

repetat:Tu atâta sã te duciNouã ai,Pã nouã cai,...Tu atâta sã te duciNouã ai, nouã temnitNouãzãci de hierã rãci,...Sã te-nsori de nouã ori...(32)

Page 196: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

197

ultimul şi cu valoare incantatorie ori simbolicã.Rar întâlnitã în poezia de dragoste, imprecaţia este

prezentã totuşi în blestemele din dragoste, în poezia de jale, derevoltã, de cãtãnie sau de rãzboi, sub forma unor eufemisme, încare rolul de justiţiari invocaţi îl au eroii biblici sau elementelecosmice:

Şî nu ţ-ai ţînut vorba -Vai, batã-te Precista.Cã, focu batã, mult mni-i bine,C-amu nu gândesc de nime,C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -Batã-l ceriu şî dreptatea.(28)Fi-ţi-ar moartea pomenitã,Cum m-ai lãsat bãnuitãŞi cu inimioara friptã.(34)- Nu minţî, curvã de câne,Cã nu mni-e ruptã puşcuţa,Da mni-o ruginit pana,(39)

***Construite sub forma unor monologuri retorice, rareori

sub forma unui fals dialog, textele cercetate pãstreazã aspectulunei incantaţii sau al unei invocaţii, primul vers, în general ruptprozodic de restul textului, având o funcţie magicã, faticã şiconativã totodatã. Sub imperiul recunoscut al celor douã principiifundamentale ale poeziei populare, contaminarea şi paralelismul,materialul lexico-semantic se organizeazã dupã schemafuncţionalã a enunţului uzual, pe care îl particularizeazã sub

Page 197: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

198

acţiunea funcţiei estetice, evidenţiindu-i imensele capacitãţiexpresive. Se creeazã astfel o realitate lingvisticã şi poeticã înacelaşi timp bazatã pe cuvântul obişnuit scos din sfera obişnuituluitocmai pe baza trãsãturii sale semantice fundamentale: polisemia. Esenţã spiritualã a unei colectivitãţi umane, poezia popularã

reflectã un întreg univers sensibilizat prin acţiunea combinatãa afectului, a imaginaţiei/fanteziei şi a talentului sau priceperiicreatorului ei de a mânui cuvântul. O realitate apropiatã, cuefect în sensibilitatea creatorului, se regãseşte în combinaţiaintimã a formei şi conţinutului semnului lingvistic utilizat.

Pentru lirica maramureşeanã universul afectiv este susţinut deun univers lexico-semantic dominat de cuvântul aparţinândunui fond uzual fundamental, care, sub acţiunea funcţieistilistice, dezvoltã semnificaţii simbolice sau metaforice.

Lexical, lirica maramureşeanã se circumscrie spaţial şispiritual muntelui, codrului, satului, casei şi dorului, ultimuldezvoltând o impresionantã serie sinonimicã: dor, jale, necaz,înstrãinare, însingurare, pribegie etc.

Calificarea se desfãşoarã pe baza contrastului, formuleleantinomice alternând culorile sau trãsãturile morale: alb-negru, verde - galben sau verde-uscat, frumos-urât, tânãr-bãtrân, bun-rãu, iubit-urât, dorit-blestemat.

Aflat într-un relativ echilibru din punct de vedere al raportuluidintre procesual şi descriptiv, textul cercetat relevã tendinţade utilizare a unitãţilor frazeologice verbale de tip locuţionar-metaforic, cu funcţie dinamicã prin valorile predicative pecare le realizeazã.

Text deschis prin funcţia esteticã şi folcloricã, poezia liricãmaramureşeanã foloseşte cu parcimonie regionalismul lexicalsau arhaismul, cãruia îi acordã valori asemãnãtoare tuturorlexemelor utilizate, înnobilate sub acţiunea funcţiei estetice.

Page 198: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

199

De o expresivitate particularã se dovedeşte diminutivul”maramureşean”, care, de cele mai multe ori se supune unuiproces de metaforizare prin formã şi prin distribuţiacontextualã.

Expresivitatea semanticã a textului maramureşean seconstruieşte pe baza principiului paralelismului simbolic şi alcontaminãrii, într-o structurã în care nucleele deexpresivitate se completeazã progresiv dinspre nucleul 0,considerat ca susţinând lexico-semantic motivul, expresivimplicit, spre nucleele urmãtoare, cu un grad de expresivitatemai mare, în general explicitã. În aceastã structurã seregãseşte simbolul, metafora-simbol, metafora infirmatã,oximoronul, metonimia, hiperbola, personificarea, antitezasau formulele de contrast, paralelismul sinonimic sausimbolic, epitetul. Cu fiecare prezenţã, cuvântul din limbacomunã se recreeazã ca o nouã realitate semnificantã şisemnificatã în cadrul textului care devine el însuşi un simbolartistic.

Page 199: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

200

V. PARADIGMA EXPRESIVITÃŢII LA NIVELGRAMATICAL ÎN LIRICA POPULARÃ

NERITUALÃ DIN MARAMUREŞ

Nivelul gramatical al textului liric neritual din Maramureşse coreleazã în evoluţia cercetãrii cu cel compoziţional,reprezentând în acelaşi timp o treaptã cu funcţie integratoarepentru nivelul fonematic şi nivelul lexico-semantic.

Examinarea atentã a structurii compoziţionale şigramaticale a permis sã se constate cã enunţul poetic urmeazãmodelul limbii, model simplu, care se îmbogãţeşte printr-un jocingenios al sunetelor şi sensurilor, al cuvintelor, într-o continuã şivie pulsaţie lingvisticã şi poeticã, peste care stãpâneşte,modelatoare, muzica.

Spontaneitatea creaţiei, unde modelul preelaboratreprezintã o schiţã în creion a portretului final care este poemul,implicã pe lângã simpla transmitere, permanenta şi pozitivainvenţie poeticã. Schimbãrile de topicã, adãugarea sau eliminarea,sub presiunea modelului de vers, a unor semne lingvistice cu saufãrã conţinut semantic, folosirea cuvintelor sau a sintagmelor cuvaloare intonaţionalã deosebitã (vocative, imperative), repetiţiile,opţiunea pentru un anumit mod de combinare şi recombinare afigurilor retorice în contaminãri simple sau succesive, încercareade a pãstra modelul şi de a-l depãşi în acelaşi timp, dar fãrã a

Page 200: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

201

îngreuna receptarea236, toate acestea atestã concomitent respectulfaţã de modelul lingvistic al limbii-cod şi disponibilitateacreatoare pentru un model poetic tradiţional, suficient de flexibil.

i. Formã de expresie verbalã caracterizatã prin coeziune şicoerenţã, discursul poetic utilizeazã paralelismul ca formã şiformulã compoziţionalã, respectiv mecanism de producere atextului şi element care garanteazã coeziunea şi coerenţa acestuia.

Pentru poezia popularã el este un element definitoriu,cuprinzând toate nivelele limbii237.

Încã din etapa de studiere a textului la nivel fonematic,paralelismul a fost sesizat ca factor de organizare eufonicã, regãsitapoi în organizarea lexico-semanticã a enunţului poetic, caparalelism sinonimic sau tautologic şi ca paralelism adversativ sauantonimic, şi perceput ca principiu de organizare sintacticã şitextualã în aceastã ultimã etapã a cercetãrii.

Paralelismul sintactic este o figurã de construcţie,constând, în varianta sa canonicã perfectã, în reluarea succesivã aunor secvenţe cu structurã gramaticalã identicã, fiind plasat înseria procedeelor retorice stereotipe, sursã a stereotipiilor textuale.Studiile Lilianei Ionescu238 şi ale lui Al. I. Amzulescu239 suntedificatoare în ceea ce priveşte tipologia acestuia, diversitatea saformalã şi funcţionalã, exemplele din lirica maramureşeanã venindsã întãreascã ideea de unitate compoziţionalã a liricii populareromâneşti.

236 Având în vedere cã se considerã cã destinatarul este pregãtit pentru receptareaunui anume tip de mesaj.237 Roman Jakobson, Essais...,p.236238 Paralelismul în lirica popularã, în Studii de poeticã şi stilisticã, 1966, pp.48-68239 Repere...,p.160

Page 201: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

202

Aspectele particulare apar abia în momentul în careanaliza ajunge la nivelul gramatical propriu-zis al textului, nivelsusţinut de o semanticã şi o formã fonicã individualizatã.

Deşi impresia este cã paralelismul simplificã informaţia,de fapt este un procedeu complex, care ”închide” discursul şi-i dãprofunzime.240 Aceasta, deoarece textul, ca rezultat al unui procesartistic, este, în afarã de informaţie, şi emoţie artisticã.

Studiul paralelismului a urmãrit nu numai figura decompoziţie ce include o anumitã informaţie semanticã şi o emoţieartisticã, ci şi modelul verbalizat constituit în contextul mai largal cântecului a cãrui organizare structuralã o slujeşte.

Ca model verbalizat, el devine cadru al altor figuriretorice de naturã fonologicã, semanticã sau sintacticã, dar şi alrealizãrii efective a unui model lingvistic aflat sub imperiulfuncţiei stilistice241.

Redundanţa semanticã şi iteraţia lexicalã specificeprocedeului trec neobservate în cazul textului poetic, nu numaidatoritã existenţei unei semnificaţii artistice ce depãşeşte sumasensurilor proprii ale cuvintelor, dar şi datoritã rostului lor înorganizarea metricã, ce le impune ca necesare şi productive.

Paralelismul, ca principiu de organizare textualã, includeîndeosebi paralelismul sintactic, dar, având în vedere cã şicelelalte tipuri remarcate la nivel lexical presupun un mod specialde distribuire a termenilor pe axa sintagmaticã, mod coordonat decriterii lexico-gramaticale, includem studiul tuturor formelor deparalelism în capitolul de faţã.

Paralelismul tautologic sau de sinonimie reprezintã ostructurã simetricã, în care cele douã sau mai multe membre aleparalelismului repetã în cadrul aceleiaşi fraze poetice aceeaşi idee,

240 A. Gh. Olteanu,Structuri retorice..., p. 76241 Ibidem

Page 202: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

203

folosind în alcãtuirea sintagmelor paralele termeni sinonimici242.Paralelismul devine cadrul de valorizare concretã a conotaţiilorobţinute de cuvinte ca elemente ce aparţin unui anumit câmpsemantic (în cadrul textului poetic) şi rezolvã organizarea ritmicãşi rimicã a versurilor.

Lirica maramureşeanã foloseşte constant paralelismulsinonimic, chiar dacã de cele mai multe ori la limita cu cel degradaţie, sau în combinaţie cu cel enumerativ:

C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -Batã-l ceriu şî dreptatea.(28)Trãi, mândrule, cu urât,Dacã nu m-ai ogodit;Trãi, mândrule, cu bãnat,Dacã nu m-ai aşteptat,Pân-am fost de mãritat.(31)Mânca-ţ-ar corbgii sãu,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;(32)Fie-i trupul hodinitŞi sufletul ispãşit.Fie-i trupul ca on pai,Sufletul sã-i meargã-n rai...(36)Mãmucã, de doru tãuMã topesc ca inu-n tãu;Mãmucã, de jelea taMã topesc ca cânepa.Mamã, de zilele mele

242 Al. I. Amzulescu, Repere..., p. 162

Page 203: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

204

Şi lui Dumnezãu i-i jele,Pietrile plâng pe vãlcele,Pãsãrile-n cuiburele.Mãmucã, de traiu mieuŞi lui Dumnezãu i-i greu,Pietrile plâng pe pârãu,Pãsãrile-n cuibu sãu,Cã nu poci de doru tãu.Ies afarã, vãd un nor,Şi nu pot de-a mamei dor,Ies afarã şi vãd stele,Şi nu pot de-a mamei jele.(44)Cum sã nu hiu supãrat?Om iu sã hiu ca-ngropat,În temniţã rob legat?Cum sã nu hiu nãcãzâtOm tânãr de prãpãdit?(45)

Cucu are de cântat,Nu crede la supãrat,Cucu are de horit,Nu crede la om scârdit.Si-u-a cucu supãrat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bãnat;Si-u-a şi cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.(61)Ş-apoi dacã picã josNu mai suie unde-a fost;Ş-apoi dacã picã-n vale

Page 204: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

205

Nu mai urcã pe stâlpare(64)

În relaţie cu întreaga structurã compoziţionalã,paralelismul sinonimic sau tautologic, cel puţin în exemplele date,se combinã cu o singurã formã de repetiţie şi anume anafora,încrucişatã sau amânatã:

Sã nu-l ardã altã parãCa strãinãtatea-n ţarã;Sã nu-l frigã alt tãciuneCa singurãtatea-n lume.(46)Strâng în braţã perina,Pare-mi cã eşti duma-ta -Nu ştiu, ştii de-acea ori ba?Strâng în braţã-aşternutu,Pare-mi, mândruţ, cã eşti tu -Nu ştiu, ştii de-acea ori nu?(14)

Paralelismul progresiv sau de gradaţie se insinueazãde foarte multe ori şi în celelalte variante, fiind construit dinsintagme ce conţin o creştere a ideii faţã de elementulprecedent243:

Cine ni-o despãrţit, bade,Pice-i carnea de pe spate,Dãrãburi şi sfãşii late.Cine ni-o despãrţit, lele,Pice-i carnea de pe piele,Dãrãburi şi bucãţele.(36)Du-te, dor, unde te mâi,La mândra la cãpãtâi;Du-te, dor, şi nu mai sta,

243 Al.I. Amzulescu, Repere..., p. 164

Page 205: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

206

Pânã-i afla pã mândra.(2)Câte doruri sunt pã lumeC-al tãu nu sunt de nebune;

Câte doruri m-au mâncat,Ca al tãu nu m-au uscat.(5)Bade, dragostele taleMi-o ciuntat zilele mele.Bãdiţã, nãravul tãu,Mi-o stricat sufletul meu.(5)Sã bem bere din ulcior,Sã ne mai grãim de dor;Sã bem in din pãhãrele,Sã ne mai grãim de zãle.(16)Şî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;Şî la oki şî la uitat,Ca doi porumbgi la zburat.(20)Fãrã lunia mergân la târg,Marţ în bolduri târguind,Mnercuri înapoi zinind,Zoi sara în şezãtoare,Vinerea mergân la moarã,Sâmbãta numai o datã,Duminica zâua toatã.(21)Cu fãmeia cea dintâieSã faci datorii o mnie;Cu ceea de-a doua oarãSã o iei ca sfântu soareŞî bolnavã de pkicioare;Şî cu cea de-a treia oarã

Page 206: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

207

Sã o iei ca sfânta lunãŞî bolnavã de o mânã.(28)Când sã duc, sã duc cu floriŞi-napoi zin cu durori;Când sã duc mãrg înfloriţŞi napoi zin tãţ rãniţŞî de tunuri îngroziţ,De cotare la pãrinţ.Când sã duc mãrg înstruţaţŞî napoi zin împuşcaţŞî de tunuri înfricaţ,Şî la pãrinţ de cotaţ.(51)

În general, paralelismul de gradaţie este imperfect, încombinaţie cu paralelismul sinonimic, cu cel cumulativ sau deopoziţie. Gradaţia se realizeazã în cadrul aceluiaşi câmp semanticsau în câmpuri semantice apropiate, iar sensul ei poate fi, aparent,ascendent:

Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.(38)La Sânta-Maria mareGãlbeneşte frundza tare;La Sântã-Mãria mnicã,Gãlbenea` frundza şî pkicã.(45)

sau descendent:

Sã sãcaţi din rãdãcinã,Cum sãc eu de la inimã.Şi sãcaţi de la un loc,

Page 207: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

208

Cum sãc eu de la mijloc. (41)Codrule cu frunza latã,Pice bruma, nu te batã,Cã mi-ai fost tare bun tatã,Când m-a urât lumea toatã.Codrule cu frunza lungã,Pice bruma, nu te-ajungã,Cã mi-ai fost bunã mãmucã,Când am fugit de lumucã.(49)

Paralelismul adversativ, contrastant sau de opoziţieeste mai rar utilizat ca procedeu singular. El se combinã cel maides cu cel cumulativ şi cu cel de gradaţie şi constã dintr-osuccesiune de elemente aflate în opoziţie semanticã: verbe laforma afirmativã cu verbe la forma negativã (însoţite de adverbulde negaţie nu sau de nici/nice), antonime sau un şir de antonime încadrul paralelismului, forme pronominale opuse (eu - tu; ţie - mie;ţi - mi etc.), raport de coordonare adversativ.

Câte doruri m-au mâncatEu pe toate le-am uitat,Înfocatu tãu de dorNu-l pot uita pânã mor;(5)Ziua-i micã,Frunza-i picãŞi mã-ta n-a şti nimicã;Noaptea-i marePicã tareŞi acolo nu ne-afla-re.(12)Frunzã verde de mãr dulce,Dupã bãl, mamã, m-aş duce;Frunzã verde de mãr acru,

Page 208: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

209

Dupã negru, margã dracu.(18)Tu eşti siruţ de sãcarã,Eu de grâu de primãvarã;Tu eşti siruţ de ovãz,Eu de grâu de cel p-ales.(19)Tu n-ai tatã, eu n-am mamã,Amândoi suntem de-o samã;Tu n-ai fraţ, eu n-am surori,Amândoi, ca douã flori.(20)Hei tu, mândruluţule,Noi dacã ne-om despãrţîLasã, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pã cine-ţ poronci,Fã` pã steleDor şî zele,Fã` pã lunãVoe bunã.(28)De-i vede cã macul creştePoate tra` mã-ta nãdejde.De-i vede cã macu sacã,Spune-i mâne-ta sã tacã.(25)Cine, bade, ni-o-ntâlnit,Fie-i trupul hodinitŞi sufletul ispãşit.Fie-i trupul ca on pai,Sufletul sã-i meargã-n rai.Şi cine ni-o despãrţit,Fie-i moartea de cuţit.Fie-i trupul cât on brad,Sufletul sã-i meargã-n iad.(36)Ea de-i hâdã, de-i frumoasã,Sã-i pui taleru pã masã.(39)

Page 209: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

210

Fetele poartã zadie,Eu port puşcã si sabie.Fetele-s în satu sãu,Eu port puşcã şi borneu.(50)Codrule, tu ai cãrãri,Eu am multe supãrãri.Codrule, tu ai cãrare,Eu am multã supãrare.(68)Frundzã verdee de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-arã mai hi frundzã verdi,La om cu amar aş credi.(54)Bine-i, codrule, de tineCã nu-mbãtrâneşti ca mine;Cã tu toamna-mbãtrâneşti,Primãvara înverzeşti.(64)Floricicã floricea,Di-nflorea` pã sama mea,Io de-oi trãi te-oi purta,De-oi muri tu te-i usca.(67)

Efectul este de intensificare prin asociere contrastivã,oferind un tablou mai exact, dar mai puţin nuanţat al imaginiipoetice. Al. I. Amzulescu244 atrage atenţia şi asuprafuncţiei de gradaţie pe care o îndeplineşte deseori paralelismulcontrastant, aspect regãsit în majoritatea exemplelor utilizate. Înlucrarea sa, Poeticã folcloricã, Ovidiu Bârlea include în formelede contrast singularizarea (toate/numai), metafora negatã,hiperbola folcloricã, generatã de resortul contrastului, variantelefolclorice ale oximoronului şi, bineînţeles, imaginea binarã

244 Repere..., p.165

Page 210: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

211

contrastantã. Toate acestea se regãsesc în paralelismul antonimic,de regulã imperfect, ultima reprezentând o formulã comodã pentruplasticizarea realitãţii în totalitatea ei. Dar spune Ovidiu Bârlea:”simplificarea se îngemãneazã cu profunzimea şi ea reprezintãunul din marile secrete ale poeziei folclorice de a evitasuperficialul şi de a câştiga soliditate”245 şi adaugã: ”Opoziţiileapar ca rod al viziunii populare arhaice despre lume, un mod maisintetic de a percepe realitatea şi de a o fixa poeticeşte prin ataricoordonate contrastante, mai incisive în sondarea realitãţii şi maiplastice pentru a o sugera în notele ei definitorii”246.

Paralelismul cumulativ sau de enumeraţie esteformat pe baza unor serii de termeni care deschid simetricdiferitele membre ale seriei, serii ce prezintã analitic elementeletabloului247. În poezia liricã maramureşeanã este tipul deparalelism cu cea mai mare frecvenţã, combinându-se cu toatecelelalte în structuri, de regulã, imperfecte:

Doru-aista-i mare câneCã vine sara la mineŞî mã ia de pã subsoriŞî mã duce-n şezãtoriUnde-s fete şi feciori.(3)

Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;Nici cucul n-are hodinã,Nici-i vântul ţarã linã...S-o legat de o nevastãŞi şi-o lãsat tiara-n casãŞi pruncuţu mic în faşã;

245 Poeticã..., p. 154246 Ibidem, p.184247 Al. I. Amzulescu, Repere..., p.166

Page 211: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

212

S-o legat de un voinicŞi şi-o lãsat plugu-n câmp;Şi de mine s-o legat,Fost-am voinic ş-am scãpat;Şi de mine s-o legat,De doi ani în primãvarãŞi-acum stã sã mã omoarã!(6)Aşa-mi zinã câteodatã,Sã las mamã, sã las tatã,Sã mã duc pã munţ de piatrã;Aşa-m zinã câte-un dor,Sã las fraţ, sã las surori,Sã mã duc pã munţ de flori.(10)Da, mândruţ, eşti pã plãcere,Pã voie, pã mângâiere;Pã plãcerea okilor,Pã voia pãrinţâlor;Pã plãcerea guriţâiŞî pã voia mãmukii.(13)Sã mã vezi cã doarã ziuSã bem bere şî rakiu;Sã bem bere din ulcior,Sã ne mai grãim de dor;Sã bem in din pãhãrele,Sã ne mai grãim de zãle.(16)Ochii i-s ca douã mure,Care-s mai coapte-n pãdure;Care-s coapte la rãcoare,Nu-s ajunse nici de soare.Care-s coapte la pãmânt,Nu-s ajunse nici de vânt.(17)Mândruluţ cu cuşmã neagrã,

Page 212: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

213

Du-mã-n lume de ţî-s dragã,De ţî-s urâtã mã lasã.De ţ-o pãrea cu ruşine,Fã-mã brâu pã lângã tine;De ţ-a pãre brâu greuFã-mã luminã de sãuŞî mã pune-n ghebu tãu,Cã ţ-a tre` de doru meu.(27)Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu ce-i cere,Drãguţã p-a ta plãcere,Când i râde ea sã zdere.

Când i trece peste-on tãuS-o treci, mândruţ, de-on macãu;Când i trece peste tinãSã o treci, mândruţ, de mânã...Mândruluţ, femeia taTãt sã fac-o coconiţã,Sã-ţi ducã apã-n temniţã;Tãt sã-ţi fac-on coconaşSã te poarte la oraş (35)Pã tine te bate vântu,Pã mine mã bate gându.Pã tine vântu te bate,Pã mine doru mã arde.(68)

Soluţii interesante de producere a textului relevãblestemele din dragoste, unde paralelismul şi contaminarea sesusţin pentru a asigura desfãşurarea coerentã a discursului poetic,dar pe baza unor tipare mai puţin ”lucrate”, de o mai marespontaneitate. Oximoronul, deschis printr-o metaforã infirmatã se

Page 213: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

214

continuã prin repetarea simetricã a versului introductiv, afirmativiniţial, negativ ulterior - conector textual - urmat de enumeraţie şigradaţie, şi închis printr-un vers sau mai multe cu rol de rezolvarecategoricã sau posibilã a celor spuse. Anafora, înţeleasã într-unsens mai larg, ca repetare a unui cuvânt, dar şi a mai multor unitãţilexicale sau chiar a unui vers, se combinã în aceste cazuri şi cualte tipuri de repetiţie: epanalepsa, ca reluare a unui lexem saugrup de lexeme în diferite poziţii ale enunţului poetic; anadiplozasau concatenaţia, ca repetare în Z a uneia sau a mai multor unitãţilexicale; epanadiploza, ca repetare a lexemelor la începutul şisfârşitul unitãţii metrice (vers sau grup de versuri, dar şi emistih).

Spune, mândruţ, mâne-ta,Noi atunci cã ne-om lãsaCându ea ş-a numãraTãt sirile dint-o kiarãŞî dzâlele dint-o varã.Nici atunci nu ne-om lãsa,Pânã nu ş-a numãraIa, iarba de pã hotarãŞî frundza dint-un stezar-ã.Nici atunci nu ne-om lãsaPânã nu ţî numãraPenele de pã d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.Nici atunci nu ne-om lãsa,Pânã ea cã nu ş-a fa`Strat de mac`Nt-un vârf de ac,Şî de-acolo om mânca.Poate-atunci cã ne-om lãsa.(22)Mândruluţ, la casa voastã

Page 214: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

215

Sã sie nuntã de groazã,Casa voastã sã s-aprindã,Tãtã lumea sã sã strângãSã sã strângã s-o potoalã,Din cuţît sã sã omoarã.Hei tu, mândruluţule,De-ar da, mândruţ, DumnedzãuMã-ta de friguri sã moarãŞî tatî-tãu de vãrsat,Sã nu te vadã-nsurat,Soru-ta pã pat sã zacã,Sângele din ea sã margã;Numa sã margã pãrâu,Stee cân l-oi opri eu;Numai sã-i margã vâlcea,Sã nu-mi poarte griza mea.Cã, focu batã, mult mni-i bine,C-amu nu gândesc de nime,C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -Batã-l ceriu şî dreptatea.(28)Tragânã, mândrã, tragânã,La frunza de plop galbânã.(53)

Câteva din textele cercetate sunt construite pe bazaunui paralelism de o facturã specialã în care simetria se realizeazãla nivel de simbol. Este vorba de poeziile care au ca temã soartaomului şi în care structura simbolicã se bazeazã pe o paralelãîntre viaţa omului şi viaţa elementelor din naturã cu valoare

Page 215: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

216

simbolicã. De la nivel semantic paralela se extinde şi în plansintagmatic, unde structura lingvisticã se aranjeazã simetric,morfologic şi sintactic, aşa cum se întâmplã şi la nivel fonematic,realizând o armonioasã curgere eufonicã şi semnificantã:

Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?Codru gãlbine` de vânt,Omu tânãr de urât;Codru gãlbine` de soare,Omu tânãr de dor mare.(8)Codru dipce gãlbeneşte,Omu dipce bãtrâneşteNime-n lume nu gâceşte.Frundza gãlbine` de vânt,Omu bãtrâne` de gând;Frundza gãlbine`-n vânturi,Omu bãtrâne`-n gânduri.(57)Jãlui-m-aş şî n-am cuiDe câte-mi mai petrecui;Jãlui-m-aş codrului,Codru-i jelnic ca şi mine,Vara trece, toamna zinePicã frunza, nu rãmâne,Ca şi inimioara-n mine;M-aş jãlui cucului;Cucu are de cântat,Nu crede la supãrat,Cucu are de horit,Nu crede la om scârdit.Si-u-a cucu supãrat,Când a si codru uscat,

Page 216: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

217

Ca şi mine cu bãnat;Si-u-a şi cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.(61)Bine-i, codrule, de tineCã nu-mbãtrâneşti ca mine;Cã tu toamna-mbãtrâneşti,Primãvara înverzeşti.Eu dac-oi îmbãtrâniAltu n-oi întineri,Cã viaţa omuluiÎi ca frunza codrului.Pânã frunza-i tinereBate vântu şi n-o ie;Frunza când i gãlbioarãVântu-adie şi ie zboarã,Ş-apoi dacã picã josNu mai suie unde-a fost;Ş-apoi dacã picã-n valeNu mai urcã pe stâlpare

Ci stã jos şi putrezeşteŞi altu nu înverzeşte.Ş-aşa-i viaţa omuluiCa şi frunza codrului.(64)Mult mã mir, codruţ, de tine,Ce ţi-s frunzãle galbine?Cã n-ai supãrãri ca mine.Codrule, tu ai cãrãri,Eu am multe supãrãri.Codrule, tu ai cãrare,Eu am multã supãrare.

Page 217: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

218

De-aş si şî eu ca codru,Nu mi-ar cãrunţî capu.De-aş si şî eu ca frunza,Nu mi-ar bãtrâni faţa.Pã tine te bate vântu,Pã mine mã bate gându.Pã tine vântu te bate,Pã mine doru mã arde.(68)

În lirica maramureşeanã, combinaţia diferitelor tipuri deparalelism este desfãşuratã pe spaţii mai restrânse, datoritãeconomiei textuale. Pe de altã parte, diversitatea lor într-un spaţiutextual mai restrâns atestã nu numai un real talent poetic alcreatorului popular, dar şi o potenţã a graiului exploatatã în modfiresc la nivel sintagmatic.

ii. Pentru a susţine discuţia privind structuracompoziţionalã şi gramaticalã a textului poetic popular dinMaramureş am ales spre exemplificare poezia nr 47, având catemã înstrãinarea şi o structurã motivicã trimembrã : motivulcucului - vestitor al primãverii, motivul blestemului şi motivulpuiului de cuc pierdut în mijlocul codrului.

Compoziţional, textul se organizeazã pe bazaparalelismului care îmbinã repetiţia sinonimicã cu repetiţiaprogresivã şi cu cea enumerativã, în trei secvenţe : întrebarea,îndemnul şi constatarea.

Urmãrind semantica celor doi termeni ai paralelismuluidin prima secvenţã corespunzãtoare motivului cucului-vestitor alprimãverii, se constatã cã sinonimia este parţialã, datoritã nuanţeiexpresive pe care o deţine sintagma de ce nu tragi faţã desintagma de ce nu cânţi, aşa dupã cum progresia temporalã şi

Page 218: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

219

calitativã din versurile 2 este susţinutã de o sinonimie sintacticã248,nuanţatã semantic. Versurile 3 ale ambilor termeni, identicesintactic, primesc şi ele o nuanţare semanticã prin trecerea de laparticular la general pe care o realizeazã tandemul molizi/copaci.

1 Cucule, de ce nu cânţi,2 Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,3 Şi iarba pe sub molizi.1 Cucule, de ce nu tragi,2 Pânã ce-i frunza pe fagi,3 Şi iarba pe sub copaci.

Catrenul de legãturã între primele douã secvenţeconstruite pe baza paralelismului este o combinaţie între oinvocaţie şi un îndemn:

Cucule, pasãre mândrã,Du-te-n pãdure şi cântã.Pe cine-i avea mânie,Blastãmã-l strãin sã fie.1 Nu treabã mai mare fune,2 Ca strãinãtatea-n lume.1 Nu treabã mai mare sfoarã,2 Ca strãinãtatea-n ţiarã.

Paralelismul este în acelaşi timp sinonimic, dar şi degradaţie. Din punct de vedere al sensului cuvintelor, o gradaţiedescendentã: lume şi fune fiind un fel de gen proxim pentru sfoarãşi ţarã. Din punctul de vedere al semnificaţiei artistice, o gradaţieascendentã: înstrãinarea este mai profundã când este simţitã înpropria ţarã (loc, spaţiu familiar), iar sfoara, ca simbol, sepotriveşte mai bine cu durerea ascuţitã a celui strãin în ţara sa.

248 G.I. Tohãneanu, Dincolo de cuvânt, 1976, p.35

Page 219: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

220

Un echilibru semantic şi stilistic invers pare sã se creezeîntre cele douã secvenţe bazate pe paralelism: particular - general,în primul: molizi-copaci; general - particular, în cel de-al doilea:lume-ţarã. Se creeazã o legãturã textualã care, chiar dacã spontanãşi, probabil în acest sens, mai degrabã de naturã prozodicã şieufonicã, contribuie la menţinerea coeziunii şi coerenţei textului.

Ultima secvenţã, corespunzãtoare motivului puiului decuc, pusã în relaţie cu cea de-a doua, debuteazã printr-ominimalizare semanticã:

Cucule, pasãre mândrã, / Cântã puiul cucului,în favoarea creşterii expresive, simbolul fiind mai

puternic pus în valoare prin relaţia ce o stabileşte, o datã cugreutatea blestemului înstrãinãrii şi apoi cu imensitatea codrului,simbol al necunoscutului. Epanalepsa cântã pregãteşte instalareaparalelismului:

Cântã puiul cucului,În mijlocul codrului.1 D-aşa cântã de uşor,2 Leagãnã frunza de dor.1 D-aşa cântã de-amãrât,2 Leagãnã frunza pe rât.

Ultimele douã distihuri sunt termeni ai unui paralelismimperfect, în care uşor şi amãrât nu par sã intre în relaţii de sens,iar dor şi rât au funcţii sintactice diferite: de dor - complementcircumstanţial de cauzã, iar pe rât - complement circumstanţial deloc. Şi totuşi armonia semanticã şi sintacticã este realizatã,datoritã extensiei semantice a cuvântului dor, care apropiesemnificaţiile cuvintelor uşor şi amãrât şi se constituie ca puntesemnificantã între termenii paralelismului. În acest caz cuvântulrât are mai degrabã o funcţie prozodicã.

Page 220: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

221

În textul ales, paralelismul este susţinut de repetiţie, înspeţã de anaforã, amânatã (din trei în trei versuri) şi încrucişatã(din douã în douã versuri)249:

1 Cucule, de ce nu cânţi,2 Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,3 Şi iarba pe sub molizi.1 Cucule, de ce nu tragi,2 Pânã ce-i frunza pe fagi,3 Şi iarba pe sub copaci.1 Nu treabã mai mare fune,2 Ca strãinãtatea-n lume.1 Nu treabã mai mare sfoarã,2 Ca strãinãtatea-n ţiarã.Eufonic, rezultatul este pozitiv, creându-se un efect

stilistic deosebit, o datã prin rima realizatã prin variaţie lexicalã şiapoi prin anaforã realizatã prin iteraţie lexicalã. Se delimiteazãastfel pseudostrofele, rima şi paralelismul constituindu-se cafactori de organizare poeticã.

Cântã puiul cucului,În mijlocul codrului.1 D-aşa cântã de uşor,2 Leagãnã frunza de dor.1 D-aşa cântã de-amãrât,2 Leagãnã frunza pe rât.

Paralelismul şi repetiţia se realizeazã sintactic în structuriidentice sau aproximative, reluate. Schema relaţionalã a frazeiindicã existenţa a douã trepte: una a propoziţiilor principale şi altaa subordonatelor de rangul I.

În prima secvenţã, principala este o interogativã retoricã,negativã, deschisã printr-un vocativ, Cucule, şi susţinutã

249 A.Gh. Olteanu, Structuri retorice...,p.80

Page 221: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

222

circumstanţial de un complement circumstanţial de cauzã careinduce şi interogaţia: de ce. Verbele - predicat, sinonime lexicale,sunt la prezentul indicativ, forma negativã: nu cânţi/nu tragi.

Cele douã subordonate, din care ultima este elipticã depredicat şi prezintã o structurã sintacticã identicã cu cea dintermenul al doilea, sunt temporale. În propoziţiile 2 intervine odiferenţiere insesizabilã prin restructurarea tautologicã apredicatului nominal s-nfrunziţi în predicatul verbal i cu subiectulfrunza şi complementul circumstanţial pe fagi, acesta subiect înprimul termen:

2 Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,...2 Pânã ce-i frunza pe fagi,...

Efectul expresiv a fost discutat deja, relevându-seprogresia semanticã şi ritmicã de la fagii înfrunziţi la frunza pefagi. Se petrece o redistribuire a funcţiilor eufonice, lexico-semantice şi gramaticale, atestând posibilitãţile limbii şiinventivitatea poeticã a creatorului popular, care, dispunând de unmaterial lingvistic limitat în cadrul modelului preelaborat, gãseştemodalitatea de a-l face mai expresiv.

Motivul blestemului este realizat sintactic printr-ostructurã mai complexã: cele 5 propoziţii se împart în treiprincipale şi douã secundare dispuse pe douã trepte. Principalãpropriu-zisã pare sã fie numai Cucule, pasãre mândrã/Du-te-npãdure, deoarece propoziţiile cântã şi Blastãmã-l , deşi formalsunt principale, semantic, indicã ideea de scop. Rezolvareasintacticã şi poeticã prin coordonarea imperativelor este însã multmai potrivitã unei intenţii de gradare dinamicã a conţinutuluiîndemnului: du-te, cântã, blastãmã.

Vocativul Cucule, urmat de apoziţia dezvoltatã cu valoarede epitet, pasãre mândrã, susţine împlinirea simbolului. Prinreiterare, în debutul celor douã motive, acelaşi vocativ asigurã

Page 222: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

223

coeziunea şi coerenţa în cadrul contaminãrii motivelor, în punctulde întâlnire a acestora.

Subordonatele sunt: prima, introdusã printr-o inversiune,o completivã directã, iar cea de-a doua o circumstanţialã de mod,care, semantic, conţine sensul blestemului: Pe cine-i aveamânie/Blastãmã-l strãin sã fie.

Tonul imperativ se schimbã în partea a doua a motivuluiîn ton constatativ, prin schimbarea imperativului în forma foneticãregionalã a indicativului prezent: nu treabã. Paralelismul perfectcuprinde douã principale în care elementul de expresivitatesintacticã îl constituie complementul circumstanţial de excepţieCa strãinãtatea care, formal, creeazã impresia unei comparaţiiîntre simbolul funiei şi strãinãtatea-n lume şi între simbolul sforiişi singurãtatea-n ţarã, comparaţii care reliefeazã, prin excepţie,semantemul singurãtatea.

Cele douã distihuri, prin tonul constatativ, au asigurattrecerea spre tonalitatea ultimei secvenţe, în care cele douãprincipale cu verbele la indicativ şi cu subordonatele consecutiveconstruite prin asindet, prezintã câteva inovaţii retorice.Inversiunea reordoneazã componentele enunţului, cu accent peacţiune şi pe circumstanţa de mod:

Cântã puiul cucului,În mijlocul codrului.1 D-aşa cântã de uşor,2 Leagãnã frunza de dor.1 D-aşa cântã de-amãrât,2 Leagãnã frunza pe rât.

Pe de altã parte se petrece o contaminare sintacticã lanivelul versurilor intermediare ale paralelismului, în sensul cãsintagma de dor, complement circumstanţial de cauzã, solicitã ocontinuare în plan sintactic, ce se realizeazã prin complementul

Page 223: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

224

circumstanţial de cauzã de amãrât. Variaţia sintacticã se datoreazãraportului încrucişat, complement circumstanţial de mod, de uşor,şi complement circumstanţial de loc, pe rât.

Cauzalitatea complexã din ultima secvenţã încheieinspirat poezia, în sensul cã deşi motivul puiului de cuc susţinetema înstrãinãrii prin cauzalul de amãrât, sintagma de dor extindearia semanticã a înstrãinãrii şi rezolvã expresiv întregul mesaj:venirea primãverii în spaţiile familiare, blestemul înstrãinãrii şisingurãtatea, toate aflate sub semnul dorului ca motivsupraordonat, expresie pentru un sentiment fundamental; şi, subsemnul simbolic al cucului pentru toate aceste nuanţe ale doruluicuprinse în temele celor trei motive.

Textul analizat, ales aleator din textele cercetate, relevãcã simplitatea compoziţionalã este relativã şi este astfel perceputãdatoritã existenţei ideii de model preelaborat.

Modelul nu înseamnã însã întotdeauna o aplicaremecanicã a schemei şi nu înseamnã nici o simplificare alimbajului poetic în defavoarea expresivitãţii. Ba dimpotrivã, sepoate remarca modul în care schema oferã condiţii pentru invenţiapoeticã, prin spaţiul pe care-l creeazã pentru exploatareaingenioasã a resurselor limbii.

În momentul în care paralelismul şi contaminarea suntrelaţionate cu elementele gramaticale şi retorice care le susţin, sepoate determina un întreg complex de surse de expresivitate,inclusiv la nivel gramatical, determinare ce se poate extindeasupra întregului material cercetat.

iii.Topica parţial liberã din modelul de limbã, ajunge întextul liric neritual din Maramureş pânã la inspirate rezolvãripoetice ale structurii sintagmatice a mesajului. Presiunea cea maimare o exercitã modelul de vers, care reordoneazã unitãţilelingvistice în funcţie de metru, ritm şi rimã, cu devierile acceptate,

Page 224: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

225

semnalate de noi în celelalte capitole ale prezentei lucrãri. Înacelaşi timp însã intervine în topicã şi intenţia afectivã aperformerului care pune de acord cerinţele modelului de vers cucerinţele de subliniere a imaginii şi a impulsului afectiv, într-unmod foarte apropiat de acordul din enunţul uzual, în care raportulsubiect-predicat şi complement-verb sunt frecvent supuseschimbãrilor de topicã250.

Structurile cele mai simple în care intervin schimbãrilede topicã sunt cele bazate pe epanalepsã, pe paralelismulcontrastant şi/sau enumerativ:

Pã tine te bate vântu,Pã mine mã bate gându.Pã tine vântu te bate,Pã mine doru mã arde.(68)Du-te, dor,Pã cel izvor,C-acolo-i mândru IonŞî-l trezeşte de pã somn,Sã nu doarmã, cã nu-i domn;Cã şî domnişor de-ar si,De-a mneu doru s-a trezi;Şî de-ar si şî domnişor,Tãt s-ar trezi de-a mneu dor. (1)Frundzã verdee de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-arã mai hi frundzã verdi,La om cu amar aş credi.(54)

250 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 97, 98; Gheorghe Bulgãr, Limba românã.Sintaxãşi stilisticã, 1968, pp. 137-140; Gramatica limbii române, vol.II, 1966(GA)

Page 225: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

226

Inversiuni apar de cele mai multe ori în relaţia subiect-predicat, când, de regulã, verbul-predicat deschide versul sauemistihul şi subiectul îi urmeazã. Expresivitatea este cu atât maimare, cu cât verbul-predicat este la conjunctiv cu valoareimperativã şi conjuncţia sã este elidatã:

Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Cã-ţ durniam la umbrã-odatã.Codrule, frundzã rãtundã,Pkice bruma, nu te-agiungã,Cã-ţ durniam la a ta umbrã.(45)Da tu eşti un botãdzatŞî de cuvânt te-ai lãsat,Şî nu ţ-ai ţînut vorba -Vai, batã-te Precista.C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -Batã-l ceriu şî dreptatea.(28)Batã-te, mândruţ, mâna,Nu te vãd cu sãptãmâna,Şi eşti negru ca şi tina.

Batã-mi-te, mândruţ, batã,Ciarcãnu de p-îngã lunã,Şi dreptatea mea cea bunã.Ciarcãnu de p-îngã soare,Şi dreptatea mea cea mare,(30)De ni-o despãrţât o fatã,Moarã ea necununatã,Cununã în cap nu-şi vadã;

Page 226: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

227

Da-ţi-ar bunul Dumnezãu,Patru sute bani în pungã,La doctor sã nu-ţ ajungã;(31)Mânca-ţ-ar corbgii sãu,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;(32)Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu ce-i cere,Drãguţã p-a ta plãcere,Când i râde ea sã zdere.(35)

Alteori în combinaţie cu anacolutul, inversiunea creeazãsecvenţe poetice, în care primul termen este scos în evidenţãtocmai prin ruperea legãturilor sintactice obişnuite:

Cine, bade, ni-o-ntâlnit,Fie-i trupul hodinitŞi sufletul ispãşit.Fie-i trupul ca on pai,Sufletul sã-i meargã-n rai.Şi cine ni-o despãrţit,Fie-i moartea de cuţit.Fie-i trupul cât on brad,Sufletul sã-i meargã-n iad.Cine ni-o despãrţit, bade,Pice-i carnea de pe spate,Dãrãburi şi sfãşii late.Cine ni-o despãrţit, lele,Pice-i carnea de pe piele,Dãrãburi şi bucãţele.(36)Care fatã-şi lasã satul,Bat-o jelea şi bãnatul;...

Page 227: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

228

Am cãtat altul mai bun,Face-l-ar Dumnezãu scrum.(38)Care-şi lasã satul luiArdã-l para focului, (42)

Frecvenţa mare a schimbãrii topicii subiectului, predicatulfiind constant pus în valoare în debutul versului, dezvoltãdinamismul construcţiei şi ajutã la echilibrarea procesualului cudescriptivul, aspect constatat deja la nivel lexico-semantic. Pe dealtã parte, verbul-predicat, deschizând abrupt unitatea metricã saumetrul, susţine retorismul mesajului sau îl deschide spre narativ.

Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;Vrut-aş fi, vremea-i târzie,Nu dau vina numai mie.(29)Suflã vântu, dor adunã,Daina mândrã şi dainaŞi iarã mândrã dainaSuflã vântu de pe dealŞi-mi aduce dorul val;Bate vântul, vâjãieşte,Dorul lui mã veştejeşte!Bate vântul iarba-nspicã,Dorul mândrului mã stricã.Bate vântul, iarba culcã,Dorul mândrului mã uscã.Cine m-a dat dorului,Aibã casa cucului,Şi odihna vântului;Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;Nici cucul n-are hodinã,

Page 228: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

229

Nici-i vântul ţarã linã.(6)Pãste munţ, pãste dealuriAdunã vântu doruri,(7)Audzât-am, mândruţ, euCã te ţâne mî-ta rãuPãntru ce te iubesc eu.(22)Leagânã-sã frunza-n codru,Supãratã-s fãrã modru.Leagânã-sã frunza-n plop,Rãu mi-ai cântat de noroc.(53)Da cum nu m-oi clãtina,Vine-mi vremea, ca ş-a ta,Vin meşteri dintre Vişauã,Cu securi, cu serãstrauã (63)

Cu efecte asemãnãtoare se produce inversiunea formelorverbale analitice sau reconvertirea în forme antepuse a formelorpronominale neaccentuate postpuse şi invers, faţã de verb. Efectulexpresiv este deosebit, în primul rând datoritã schimbãrii denaturã sonorã pe care o realizeazã prin înlocuirea unor finaluri desintagmã de tip oclusiv, surd, cu finaluri consonantice sonore sauvocalice: aş fi vrut/vrut-aş fi; am poruncit/poruncit-am; amaudzât/audzât-am; am osâmbrit/osâmbritu-am; mã scol/ scolu-mã,ciuntã-ţi-l/ţi/l ciuntã; prin schimbarea de accent dinspre pronumespre verb, cu prelungirea expresiei: îmi vine/vine-mi; îmipare/pare-mi; sã-mi saie/saie-mi; ori cu aducerea din nou în primplan a verbului-bazã, concomitent cu deschiderea expresiei prinpost-punerea auxiliarului: m-oi duce/duce-m-oi; i-aş da/da-i-aş; ţ-ar mânca/mânca-ţ-ar etc.

Du-te, du-te şî ţî-l ciuntã,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uitã de dragostea mea.(5)

Page 229: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

230

Strâng în braţã perina,Pare-mi cã eşti duma-ta -Nu ştiu, ştii de-acea ori ba?(14)De-aş şti cine mi-ar fi soacrã,Da-i-aş da hâlbe din troacã.(24)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;(28)Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;Vrut-aş fi, vremea-i târzie,Nu dau vina numai mie.Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mã usc eu pã picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mã usc pã drum umblând.(29)Am cãtat altul mai bun,Face-l-ar Dumnezãu scrum.- Hei, tu, mãmulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarãŞi le fã focuţ şi parã.Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.- Face-ti-i, mândrucã, bine,Cã mai sunt voinici ca mine.(38)Vinu-mi ori, într-uneoriSã mã sui pe munţi cu flori,...De-ar mai şti tãtucu meuTraiul care-l trãiesc eu,Face-şi-ar ochii pârãu

Page 230: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

231

Cum mi-i fac, plângând, şi eu.(40)

Fostu-mi-o şi rãu şi bine,Fost-a vai şi-amar de mine,Cã-ntre limbile streineNu mã mai cunoaşte nime.(43)Dar dacã-s la strãinei,Scolu-mã când strâgã ei;Şi dacã-s la strãinele,Scolu-mã când strâgã ele...Durmi-u-aş pe prisp-afarã,Dar mã scol dacã mã scoalã.(44)Cine-a rumpe peceteaRumpã-i-sã inima,Cum s-o rupt a mea ş-a taCând am prins a ne lãsa;(48)Frundzã verde-a codrului,Zãlcui-m-aş şî n-am cui,Cã supãrat ca mine nu-i...Prindã-mi okii-a lãcrãma -Grea pedeapsã-i aiasta.Osâmbritî-u-am o ba?De n-am putut bine-a-i face,

Dusî-m-am şî i-am dat pace.(60)Si-u-a cucu supãrat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bãnat;Si-u-a si cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.Mândru-i locu pã la noi,

Page 231: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

232

Duce-m-oi şi lãsa-l-oi;Mândru-i locu p-aicea,Duce-m-oi şi l-oi lãsa.(63)

Alte schimbãri de topicã vizeazã numele predicativ,complementul şi, mai rar, atributul. De o mare mobilitate sedovedesc circumstanţialele, dat fiind şi faptul cã ele sunt,îndeobşte, exprimate prin adverbe, cuvinte mono- sau bisilabice,uşor de repartizat în structura versului, iar din punct de vedereexpresiv, reliefeazã circumstanţa, urmând modelul limbajuluipopular oral.

Câte doruri sunt pã lumeC-al tãu nu sunt de nebune;Câte doruri m-au mâncat,Ca al tãu nu m-au uscat.De când, bade, te iubesc,Nici nu cin, nici nu prânzesc,Numai tot cu dor trãiesc.

Pentru tine, dragã bade,Cãmaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;Arde-n spate şi pe pieptEu de doru tãu mã-nec,Nu mai pot sã mai trãiesc.(5)Pãste munţ, pãste dealuriAdunã vântu doruri,(7)Aşa-mi zinã câteodatã,Sã las mamã, sã las tatã,Sã mã duc pã munţ de piatrã;Şî iarã mã socotesc,

Page 232: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

233

De ce sã mã prãpãdesc,Cân am rând sã mai trãiesc.(10)Sã vãd sara ce-a cinaŞi-n care pat s-a culca;Dimineaţa ce-a prândzîŞi de mine ce-a gândi,Peste zi cum a trãi.(11)Noi acolo sã şidem,Dacã aicea nu putemŞi de lume nu-ncãpem.(12)Nici atunci nu te uit bine,Pân-or pune lut pã mine;Nici atunci nu te-oi uita,Pânã-n groapã m-or bãgaŞî cu lut m-or astupa.Cã ş-atunci mni-oi gândi euDe un drag ibdit a mneu.Nici atunci n-oi cutedza,Mândruluţ, a mã giuraCã nu mni-ai fo` drag cânva.(13)Batâr cât de neam om si,Tãtã vara ne-om ibdi,Nime nu ne-a despãrţî,(19)Cã noi atunci ni-om lãsa,Când mã-ta s-a mãcina,În moarã cu fãrina,Nici atunci, bãdiţã, ba,Pânã mã-ta a numãraCâte stele sunt pe ceri,Iarba de la trei hotãri.Nici atunci nu ni-om lãsa,Pânã mã-ta a numãra

Page 233: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

234

Penele de pe doi cuci,Frunza verde pe doi nuci.Nici atunci, bãdiţã, ba,Pânã mã-ta a sãmânaStrat de mac în vârf de ac.(25)

iv. Elipsa rezolvã economia discursului poetic, susţineritmul dinamic al versurilor şi intervine cu funcţie prozodicã.Asindetul a fost deja remarcat în cazurile de conjunctiv cu valoareimperativã, când apare tendinţa de elidare a conjuncţiei sã. Cu ofrecvenţã relativ mare sunt prezente în texte propoziţiile elipticede predicat sau situaţiile în care elipsa vizeazã numai verbulcopulativ dintr-un predicat nominal:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,Cã mi-i doru la inimã,Numa doru mândruluiDi pã vremea fânuluiŞî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii.(4)Okii tãi, muruţã negre,Crescute din mugur verde,Mult mã gândesc cã te-oi pkierde.(16)Tu eşti siruţ de sãcarã,Eu de grâu de primãvarã;Tu eşti siruţ de ovãz,Eu de grâu de cel p-ales.(19)Fãrã lunia mergân la târg,Marţ în bolduri târguind,Mnercuri înapoi zinind,Zoi sara în şezãtoare,

Page 234: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

235

Vinerea mergân la moarã,Sâmbãta numai o datã,Duminica zâua toatã.(21)Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Sã-şi îngrãdea` grãdina,Tot cu pari şi cu nuiele,Nu cu-atâtea besezi rele;(26)Nice-s fatã, nici nevastã,Nice-s floare de pã coastã,Numa tãtãizã-n rât,La tãt neamu de urât.(32)Cucule, de ce nu cânţi,Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,Pânã ce-i frunza pe fagi,Şi iarba pe sub copaci.(47)Codru gãlbine` de vânt,Omu tânãr de urât;Codru gãlbine` de soare,Omu tânãr de dor mare.(8)

Figurã de construcţie în limbajul popular oral, elipsa areun efect asemãnãtor şi în textul poetic: mãreşte concizia frazei,dinamizeazã expresia verbalã şi rezolvã metrica versului251.

v. În combinaţie cu elipsa:Care drãguţa şi-o lasãDã-i, Doamne, potica-n casã,

251 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 95; Gheorghe Bulgãr, Limba românã. Sintaxãşi stilisticã, 1968, pp. 142-144; GA, vol.II/1966

Page 235: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

236

Leacurile-n rând pã masã,Doftorii sã-l lecuiascã;Care-şi lasã drãguţa,Sã-l mânânce temniţa.(33)

sau în alte structuri, anacolutul252 ca figurã de stil deordinul ambiguitãţii se produce fie la nivel sintagmatic, fie la nivelfrastic şi este purtãtor de semnificaţie semanticã, iar în cazultextului poetic, expresivã. Textele cercetate au relevat construcţiianacolute în care subiectul sau subiectiva sunt de fapt fãrã funcţiesintacticã253, datoritã dislocãrii lor de cãtre un alt tip de atracţie pecare o impune verbul-predicat sau verbul regent. Aducerea în primplan a sintagmei sau propoziţiei, indiferent dacã funcţia sintacticãse altereazã, derivã dintr-o particularitate a limbii vorbite, undeexpunerea o datã începutã trebuie continuatã254:

Cu ceea de-a doua oarãSã o iei ca sfântu soareŞî bolnavã de pkicioare;Şî cu cea de-a treia oarãSã o iei ca sfânta lunãŞî bolnavã de o mânã. (28)Cine, bade, ni-o-ntâlnit,Fie-i trupul hodinitŞi sufletul ispãşit.Fie-i trupul ca on pai,Sufletul sã-i meargã-n rai.

Şi cine ni-o despãrţit,

252 Ibidem253 Ion Diaconescu, Câteva observaţii asupra funcţiilor sintactice, în LL, vol.III-IV/1993, pp.5-14254 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 94

Page 236: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

237

Fie-i moartea de cuţit.Fie-i trupul cât on brad,Sufletul sã-i meargã-n iad.Cine ni-o despãrţit, bade,Pice-i carnea de pe spate,Dãrãburi şi sfãşii late.Cine ni-o despãrţit, lele,Pice-i carnea de pe piele,Dãrãburi şi bucãţele.(36)Care fatã-şi lasã satul,Bat-o jelea şi bãnatul;(38)Care-şi lasã satul luiArdã-l para focului,(42)Doru tãu unde m-ajunge,Stau în loc şi-ncep a plânge,Prin picioare jos mã junghe,(5)Pã cine ai tu mânieNu-i dori alt rãu sã-i sieNuma singur sã rãmâie;(46)

vi. Dialogismul, ca figurã retoricã de gradul II, susţinedramatismul conţinutului, dar, în general, ca simplã tehnicã dedramatizare. Aceasta se petrece printr-o reflecţie, o întrebare sauinvectivã paralelã cu restul enunţului, prin interjecţii, vocative,întrebãri retorice, blesteme, imprecaţii. Blestemul sau imprecaţianu reprezintã interdicţii lexicale. Ele nu creeazã rupturi stilistice,fiind folosite ca şablon verbal cu funcţie expresivã255.

- Hei, tu, mãmulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarãŞi le fã focuţ şi parã.

255 Ion Coteanu, Stilistica..., vol I, p.114

Page 237: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

238

Tu te duci, bade sãrace,Da cu al tãu dor ce-oi face?- Face-ti-i, mândrucã, bine,Cã mai sunt voinici ca mine.- Hei, tu, mândruluţule,Fie voinici câtã-i frunzã,Dacã nu-s de-a mele buzã.(38)- Nu minţî, curvã de câne,Cã nu mni-e ruptã puşcuţa,Da mni-o ruginit pana,Da te temi cã te-oi lãsa;De ce te temi ni-i scãpa.(39)-”Voi, doi bradz încetinaţ,Ce focu vã legãnaţ?”-”Cum noi nu ne-om legãna?(56)Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?(59)

vii. Structura sintacticã relativ simplã a enunţului poeticse desfãşoarã, în cea mai mare parte, pe una, pe douã şi, mai rar,pe trei sau mai multe trepte. Primele tipuri de structurã rezolvãdistihul şi, mai rar, terţina, tendinţa fiind de acoperire aemistihului sau a versului, cu enunţul propoziţional:

Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,Guriţa ta mult mni-i dragã/1

Cã vorbeşti vorbe de treabã;/2

Şî vorbeşti de omenie,/3

Page 238: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

239

Cum îm place mândruţ, mnie./4(13)

1=PP; 2=CZ3=PP; 4=CM

Da zãu, mamã, pe cel bãl,Cu puţinã apã-l spãl/1.(18)

1=PP

Noi cu mândru lua-ne-am,/1

Dar suntem o leac` de neam/2

Batâr cât de neam om si,/3

Tãtã vara ne-om ibdi,/4

Nime nu ne-a despãrţî,Nici la casa Oarmegi/5

Unde fac de legi domni /6-(19)

1=PP2=PP4=PP; 3=CV5=PP; 6=AT

Caracterul concentrat al textului liric maramureşeanimpune de multe ori desfãşurarea întregului discurs poetic în douãsau chiar într-o frazã organizatã pe mai mult de douã nivele, aşanumita frazã periodicã sau perioadã256:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc/1, tu mã leagânã,/2

256 Gheorghe Vrabie, Din estetica..., p. 63

Page 239: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

240

Cã n-am somn de-o sãptãmânã,/3

Cã mi-i doru la inimã,/4

Numa doru mândruluiDi pã vremea fânului/5

Şî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii./6(4)

1=PP2=PP; 3=CZ; 4=CZ5=PP6=PP

Aşa-mi zinã câteodatã/1,Sã las mamã/2, sã las tatã/3,Sã mã duc pã munţ de piatrã;/4

Aşa-m zinã câte-un dor,/5

Sã las fraţ/6, sã las surori,/7

Sã mã duc pã munţ de flori./8

Şî iarã mã socotesc,/9

De ce sã mã prãpãdesc,/10

Cân am rând/11 sã mai trãiesc./12(10)

1=PP; 2=ATap;3=ATap; 4=F

5=PP; 6=AT7=AT; 8=F

9=PP; 10=CD; 11=CT; 12=AT

Fã-mã, Doamne,/1 ce mi fa`,/2

Pasãre/1 sã pot zburaPeste codru cu frundza,De-aici pânã la badea,/3

Page 240: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

241

Sã vãd/4 sara ce-a cina/5

Şi-n care pat s-a culca;/6

Dimineaţa ce-a prândzî/7

Şi de mine ce-a gândi,/8

Peste zi cum a trãi./9(11)

1=PP; 2=CD3=AT; 4=F; 5=CD

6=CD7=CD8=CD9=CD

Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã /1şi cântã./2

Pã cine ai tu mânie/3

Nu-i dori /4alt rãu sã-i sie/5

Numa singur sã rãmâie;/6

Sã nu-l ardã altã parãCa strãinãtatea-n ţarã;/7

Sã nu-l frigã alt tãciuneCa singurãtatea-n lume./8(46)

1=PP2=PP4=PP; 3= anacolut; 5=CD

6=EXC7=PP8=PP

Frundzã verde de stezar,/1

N-am credzut la om cu-amar;/2

Page 241: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

242

De-ar mai si frundzucã verde/3

La om cu amar aş crede./4(55)

1=PP2=PP4=PP; 3=CDŢ

Modelul dezvãluie caracterul direct al mesajului, mesajbazat pe o structurã frazalã simplã, uşor de memorat.Subordonatele257 sunt de naturã condiţionalã, cauzalã, finalã, deexcepţie, temporalã, de mod sau de loc, concesivã sauconsecutivã, în ordinea aproximativã a frecvenţei, şi relevãnevoia creatorului popular de circumscriere şi înţelegere afenomenelor din lumea fizicã şi spiritualã, de sesizare a uneifinalitãţi pentru acţiunea posibilã sau realã în care se simteimplicat, şi de raportare temporalã sau spaţialã258.

Sublinierea unui fenomen, obiect sau acţiuni prinacordarea calitãţii de excepţie este foarte des utilizatã în poezialiricã din Maramureş ca tendinţã de singularizare,259 adverbulnumai, prepoziţia fãrã, locuţiunea conjuncţionalã fãrã sã, sauadverbul cu valoare prepoziţionalã sau conjuncţionalã ca (decât),cu sens restrictiv, deschizând, de regulã, versul:

Supãrat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasã mama lui,

257 Ion Coteanu, Stilistica..., vol. I, p.93, 97258 Gheorghe Vrabie vorbește de o dominantã a subiectivelorşi condiţionalelor: Dinestetica...,p.183; în cazul nostru, multe din subiective intrã în construcţiile anacolute,pierzându-și astfel adevãrata funcţie: Care-și lasã satul lui/Ardã-l para focului,Caredrãguţaşi-o lasã/Dã-i, Doamne, potica-n casã.

259 Ovidiu Bârlea, Poeticã..., p.137

Page 242: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

243

În funduţu codrului.(52)Cum eu nu m-oi legâna,Cum eu nu m-oi trãgâna,Numa eu am d-audzâtC-or scula domnii iobagiiŞ-or tãia ciungii şi fagii,(59)Numa frundza şî codruCare-i pã tãt pãmântu;Numai frundza şî iarbaCare-i pã tãtã lumea;(60)Supãrat ca mine nu-i,Numai coarba cu-a ei pui,Trecând vârfu muntelui.(65)Spune, mândro, mâni-taSã-ş îngrãde grãdinaTãt cu linŞî cu pelin,Ca noi sã nu ne tâlnim,Fãrã lunia mergân la târg,Marţ în bolduri târguind,(21)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Nice nu te-oi blãstãma,Fãrã sã-ncungiuri lumeaLasã, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pã cine-ţ poronci,Fã` pã steleDor şî zele,Fã` pã lunãVoe bunã.(28)Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,

Page 243: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

244

Fãrã pe pãmântul ud.Nici nu m-am culcat pe ţol,Fãrã pe pãmântul gol.(30)Nu-i trebe mai mare fune,Ca strãinãtatea-n lume;Nu-i trebe mai mare parã,Ca strãinãtatea-n ţarã.(36)

Frecvente în structura enunţului, complementele direct şiindirect şi subordonatele corespunzãtoare susţin lirismul retoric alpoeziei maramureşene.

Complementul intern ca funcţie sintacticã pentru o speciede repetiţie bazatã pe variaţia lexicalã a aceluiaşi radical260

subliniazã afectiv sensul cuvântului-bazã, cuvânt determinat.Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,Guriţa ta mult mni-i dragãCã vorbeşti vorbe de treabã;(13)Spune, mândro, mâni-taSã-ş îngrãde grãdinaTãt cu linŞî cu pelin,Ca noi sã nu ne tâlnim,(21)- Hei, tu mândruluţu mneu,Da-astã noapte mni-am somnat,Greu gisuc cã mni-am gisat:(39)

260 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 28; Gheorghe Bulgãr, Limba românã.Sintaxãşi stilisticã, p.63; GA, vol.II/1966

Page 244: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

245

Completivele directe şi, mai rar, indirecte, urmeazãregenta în emistihul urmãtor, în versuri bipropoziţionale, careaccentueazã caracterul dinamic al discursului poetic:

Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu ce-i cere,(35)- Nu minţî, curvã de câne,Cã nu mni-e ruptã puşcuţa,Da mni-o ruginit pana,Da te temi cã te-oi lãsa;De ce te temi ni-i scãpa.(39)Stã ş-ascultã gura mea,Şti cã doru mã pãzea.(3)- Eu cu drag mni v-aş lãsa,Mã tem cã v-aţ sãrutaŞi frundza mni s-a usca: -(15)

Valoarea semanticã şi gramaticalã a unor verbe şilocuţiuni verbale creeazã condiţii pentru subiective, fiind înacelaşi timp sursã pentru formularea ambiguã sau cu un mare gradde generalizare a enunţului:

Cine trãce pã cãrareStã ş-ascultã cu mirare,(3)Cine m-a dat dorului,Aibã casa cucului,Şi odihna vântului;(6)Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume.(9)Strâng în braţã perina,Pare-mi cã eşti duma-ta -Nu ştiu, ştii de-acea ori ba?Strâng în braţã-aşternutu,

Page 245: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

246

Pare-mi, mândruţ, cã eşti tu -Nu ştiu, ştii de-acea ori nu?(14)Mãi, cine ne-o despãrţât,N-aivã loc nici în pãmânt,Nice cuiţe prin cruce,Nici la groapã cine-l duce;(31)Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.(38)

Prezenţa redundantã a subiectului sau a complementelordirecte şi indirecte, regãsitã în redundanţa metaforicã a apoziţiilorsimple sau dezvoltate pe lângã vocativele retorice, interogativ-exclamative sau exclamative, imprimã poeziei nu numai un ton deinsistenţã, dar realizeazã în cadrul versului un ritm lexico-semantic şi sintactic specific, prin structura nominalã cu funcţieesteticã:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,(4)

- Codrule cu frundza rarã,Lasã-mã de mas p-astarã(15)

Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.(30)

Murguleţ, marhã rotatã,Scoate-mã în deal odatã,(41)

Mamã, inimã de piatrã,Vin-acasã câteodatã,

Page 246: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

247

Vezi strãinii cum mã poartã:(44)

Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Cã-ţ durniam la umbrã-odatã.(45)

Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.(46)

Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?(59)

viii. Ţesãtura eufonicã şi legãturile de sens realizate înenunţul poetic al liricii maramureşene susţin o structurã frazalã ceoscileazã între tipul enunţiativ propriu-zis şi exclamativ sauinterogativ.

Concizia poeziei este susţinutã de fraza asindeticã şi decea paratacticã. Acestea se combinã însã cu fraze polisindetice,formate prin cumul de conective, dând naştere la frazele periodice,ca expresie echilibratã a unui discurs lirico-narativ cu amplitudinevariabilã.

Asindetul la început de vers se completeazã uneori cu celmedian, realizând o structurã ritmicã dinamicã:

Mult îi moartea blãstãmatã,Despãrţe mamã cu fatã.(44)Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Cã-ţ durniam la umbrã-odatã.

Page 247: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

248

Codrule, frundzã rãtundã,Pkice bruma, nu te-agiungã,Cã-ţ durniam la a ta umbrã.(45)Codrule, cu frunza latã,Batã bruma, nu te batã,C-am şãzut în tine-odatã,Pân-am fost tânãrã fatã.(69)Bate vântul, vâjãieşte,Dorul lui mã veştejeşte!Bate vântul iarba-nspicã,Dorul mândrului mã stricã.Bate vântul, iarba culcã,Dorul mândrului mã uscã.(6)Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi sã nu te ştiu;

Vrut-aş fi, vremea-i târzie,Nu dau vina numai mie.(29)

Polisindetul dominã însã perioada din liricamaramureşeanã şi susţine avântul retoric al recitativului. Cumululvizeazã mai rar conective identice, fapt ce creeazã o variaţieritmicã particularã în cadrul gradaţiei sau enumeraţiei regresivesau progresive pe care o realizeazã:

Nu ştiu, bade, ce-i asta,De nu te mai pot uitaNici ziua, nicii noaptea,Tot la tine-m stã mintea.De când, bade, te iubesc,Nici nu cin, nici nu prânzesc,Numai tot cu dor trãiesc.Pentru tine, dragã bade,

Page 248: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

249

Cãmaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;Arde-n spate şi pe pieptEu de doru tãu mã-nec,Nu mai pot sã mai trãiesc.(5)Cine m-a dat dorului,Aibã casa cucului,Şi odihna vântului;Cã nici cucul n-are casã,Nici-i vântul ţarã-aleasã;Nici cucul n-are hodinã,Nici-i vântul ţarã linã.De cine dorul se leagãD-acela-i cu minte slabã,Pânã-i lume nu-i de trabã.S-o legat de o nevastãŞi şi-o lãsat tiara-n casãŞi pruncuţu mic în faşã;S-o legat de un voinicŞi şi-o lãsat plugu-n câmp;Şi de mine s-o legat,Fost-am voinic ş-am scãpat;Şi de mine s-o legat,De doi ani în primãvarãŞi-acum stã sã mã omoarã!(6)Pãste munţ, pãste dealuriAdunã vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;Ş-a mneu doruţ o plecat,Tânãr o fo`, ne-nvãţat,Şî-nt-on izvor o pkicat.(7)

Page 249: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

250

Mândruluţ cu cuşmã neagrã,Du-mã-n lume de ţî-s dragã,De ţî-s urâtã mã lasã.De ţ-o pãrea cu ruşine,Fã-mã brâu pã lângã tine;De ţ-a pãre brâu greuFã-mã luminã de sãuŞî mã pune-n ghebu tãu,Cã ţ-a tre` de doru meu.(27)Când din sat cã mi-am plecat,Num-aşa mi-am cuvântat:Creşteţi flori şi înfloriţi,Cã mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi flori cât gardurile,Ş-astupaţi prilazurile,Sã vã sufle vânturile.Sã sãcaţi din rãdãcinã,Cum sãc eu de la inimã.Şi sãcaţi de la un loc,Cum sãc eu de la mijloc.(41)Numa nouã ni sã gatãTrii maistãri din trii Geşauã,Cu sãcuri, cu sirisauã,Sã ne tae drept în douã,Sã ne facã drãnicioareSã drãniţa` temnicioare,Sã şadã fete fecioarã,Şî feciori fãrã mustaţã,Care-nvaţã-a strânge-n braţãŞ-a sãruta cu dulceaţã.(56)Jãlui-m-aş şî n-am cuiDe câte-mi mai petrecui;

Page 250: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

251

Jãlui-m-aş codrului,Codru-i jelnic ca şi mine,Vara trece, toamna zinePicã frunza, nu rãmâne,Ca şi inimioara-n mine;M-aş jãlui cucului;Cucu are de cântat,Nu crede la supãrat,Cucu are de horit,Nu crede la om scârdit.Si-u-a cucu supãrat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bãnat;Si-u-a si cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.(61)

Corelative în regentã pentru subordonatele concesive,adverbele nehotãrâte se comportã oarecum asemãnãtor îneconomia textului, preluând prin anaforã, funcţia retoricãpolisindeticã:

De i-ai duce câtã zestre,Tãt te face de poveste;Şî de i-ai duce cât bineTãt te-ar face de ruşîne;De i-ai duce cu patru boi,Tãt ţ-ar da drumu napoi;De i-ai duce cu caru,Tãt ţ-ar arãta drumu.(23)

aşa cum se întâmplã cu acelaşi adverb şi în alte situaţii,când funcţia sa este de insistenţã:

Page 251: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

252

Tãt sã ai şeapte fecioriA optãle-o coconiţãSã-ţ poarte apã-n temniţã,Tãt apã de pã Iza,Punã Iza ce-a sãcaŞî pkietrîle s-or muli,De tine nimnic n-a si.Tãt cu canta ţâgãneascãLumea sã te mniluiascã;(28)

De altfel este interesant de urmãrit modul în care serealizeazã polisindetul şi care sunt conectivele pentru introducereadiferitelor tipuri de subordonate. În majoritatea cazurilor tendinţaeste de utilizare a conectivului gramatical simplu, de formãprimarã, nespecializat. Condiţionala preferã conjuncţiapolisemanticã de261 lui dacã262, concesiva şi consecutiva pe acelaşide lui deşi sau chiar dacã263 şi lui încât; finala, pe sã lui ca sã; iarcauzala foloseşte constant conjuncţia cã264 regãsitã însã şi caelement introductiv pentru concesivã sau consecutivã. O oarecarevariaţie se petrece în cazul circumstanţialei de excepţie şi acomplementului circumstanţial de excepţie unde conectivele dinlimba literarã sunt reduse la variantele eliptice numa şi fãrã, darşi în acest caz cu o simplificare a expresiei pânã la utilizarea luica având valoare prepoziţionalã sau conjuncţionalã.

261 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 92262 În textele cercetate raportul este de 50/17, respectiv 74%/26%, în favoarea lui de,faţã de dacã, deși sau încât, ori locuţiunile corespunzãtoare.263 Semnalãm aici, încadratã în schema prozodicã, locuţiunea conjuncţionalãaparţinând graiului: batãr cât.264 Pentru cauzalã raportul este categoric în favoarea lui cã, o singurã situaţie deutilizare a locuţiunii conjuncţionale pentru cã fiind sub imperiul cerinţei metrice. Încâteva situaţii conjuncţia cã introduce consecutive.

Page 252: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

253

Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fãrã pe pãmântul ud.Nici nu m-am culcat pe ţol,Fãrã pe pãmântul gol.(30)

De-acele ce n-au leacuriNuma vara la târguri.(30)Pã cine ai tu mânieNu-i dori alt rãu sã-i sieNuma singur sã rãmâie;(46)

Nu treabã mai mare fune,Ca strãinãtatea-n lume.Nu treabã mai mare sfoarã,Ca strãinãtatea-n ţiarã.(47)

La fel se întâmplã în cazul subordonatelor introduse prinpronume sau adjective relative, sau prin adverbe relative, cu saufãrã prepoziţie. Variaţia se produce prin diferenţele prepoziţionale,fiindcã pronumele relative ce, care, cine, cât rãmân constantutilizate pentru subiective, pentru completivele directe sauindirecte, în timp ce adverbele relative unde, când, cum, cuvarianta-locuţiune conjuncţionalã pânã sã pentru temporalã,rãmân sã acopere aproape întreaga arie a subordonatelor.

ix. În multe din textele cercetate, secvenţa iniţialã,invocativã, imperativã sau interogativã, deschisã brusc prinvocative sau imperative, corespunde unor fraze asindetice. Încontinuare polisindetul se îmbinã cu asindetul, cu parataxa, cu

Page 253: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

254

anacolutul în structuri complexe, ”încadrate ritmului general alpoemei”265.

x. Debutul abrupt al imaginii poetice în liricamaramureşeanã se regãseşte şi în expresia verbalã asemãnãtoare.Vocativul, urmat sau nu de apoziţia metaforicã, este amplificatexpresiv de prezenţa verbului la imperativ. Alteori deschidereaeste enunţiativã, de tip narativ. Nuanţarea procesualului nu serealizeazã însã numai prin alternarea modurilor:indicativ/conjunctiv/ conjunctiv cu valoare imperativã/ imperativ,sau a diatezelor, ci şi prin modalitãţi de naturã lexico-semanticã.În numeroase exemple imperativul este un mod al verbului deformã primarã, în timp ce indicativul şi conjunctivul se întâlnescşi la formele derivate. Se realizeazã în acest fel o relaţie stilisticãîntre forma şi structura lexicalã şi valoarea morfosintacticã acuvintelor, în aşa fel încât sã corespundã întocmai scopului:imperativul pentru tonul exclamativ sau interogativ-exclamativ şiindicativul sau conjunctivul pentru tonul constatativ sau narativ.În acest fel, invocaţia, exclamaţia, interogaţia retoricã, imprecaţiasau autoimprecaţia ca figuri retorice de gradul II266sunt realizatenuanţat prin structurile verbale ale enunţului poetic.

Du-te, dor,Pã cel izvor,(1)Sub cetinã este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şî ţî-l ciuntã,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uitã de dragostea mea.(5)Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?(8)

265 Gheorghe Vrabie, Din estetica..., p.63266 A. Gh. Olteanu,Structuri retorice...,p.91

Page 254: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

255

Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume.(9)

Fã-mã, Doamne, ce mi fa`,Pasãre sã pot zburaPeste codru cu frundza,(11)

Hai, mândrule, sã fujimPrin pãdurea de mãlin;Hai, mândrule, sã fujimUnde-om videa lupi arândŞi hulpile sãcerând,(12)Hei tu al mneu mândrulior,Ce mamã tu ţ-ai avutDe pã tine te-o fãcutCu oki negri de okit,Sprâncene de nebunit,De m-ai nebunit pã mine,Mni-am pus capu dupã tine?(16)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Da tu eşti un botãdzatŞî de cuvânt te-ai lãsat,Şî nu ţ-ai ţînut vorba -Vai, batã-te Precista.C-am gândit bugãt de mândru -Batã-l ceriu şî pãmântu;C-am gândit bugãt de badea -

Page 255: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

256

Batã-l ceriu şî dreptatea. (28)Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mã usc eu pã picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mã usc pã drum umblând.(29)Batã-te, mândruţ, mâna,Nu te vãd cu sãptãmâna,Şi eşti negru ca şi tina.Batã-mi-te, mândruţ, batã,Ciarcãnu de p-îngã lunã,Şi dreptatea mea cea bunã.(30)Mânca-ţ-ar corbgii sãu,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;(32)

Prezenţe active în grai, formele temporale analitice, cuauxiliarele în varianta popularã, devin expresive în poezie prinfuncţia pe care o primesc, de reordonare a materialului sonor,datoritã rolului de nucleu semantic şi gramatical, iar, pe de altãparte, prin capacitatea de a se supune mult mai uşor sincopãrilorsau apocopãrilor cerute de mãsura şi ritmul versului.

Doru tãu unde m-ajunge,Stau în loc şi-ncep a plânge,(5)

Duce-m-oi, drumu nu-l ştiu,Lunã nu-i pânã târdzâu,Şî de mândru-aş vrea sã ştiu.(9)Ziua-i micã,Frunza-i picãŞi mã-ta n-a şti nimicã;

Page 256: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

257

Noaptea-i marePicã tareŞi acolo nu ne-afla-re.(12)Nici atunci nu te-oi uita,Pânã-n groapã m-or bãgaŞî cu lut m-or astupa.Nici atunci n-oi cutedza,Mândruluţ, a mã giuraCã nu mni-ai fo` drag cânva.(13)Batâr cât de neam om si,Tãtã vara ne-om ibdi,Nime nu ne-a despãrţî,(19)Spune, mândruţ, mâne-ta,Noi atunci cã ne-om lãsaCându ea ş-a numãraTãt sirile dint-o kiarãŞî dzâlele dint-o varã.(22)Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;(28)Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.(38)Pânã-i frundza pã dânsuNu vrea crede la altu;Dacã frundza i-o pkica,Nu ştiu, crede-m-o o ba.Tãt gândesc cum s-o-mpãrţît,

Page 257: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

258

Cã pea mult mni s-o init.Atâta mni s-o init,Cât şohan n-am osâmbrit.(60)M-oi lãsa pânã la varã,C-oi ieşi la câmp afarã,Şi or creşte clopoţãi,Şi m-oi jelui la ei,Ca la frãţiorii mei;Şi or creşte viorele,Şi m-oi jelui la ele,Ca la surorile mele.(62)

Omonimia gramaticalã a formelor de viitor, persoana aIII-a, singular şi plural, ca forme de infinitiv prezent, rezolvã odeschidere fluentã a celui de-al doilea emistih, datoritã prezenţeivocalei a, şi induce în acelaşi timp şi un sens dubitativ pentruviitorul acţiunii sau stãrii.

Din brâu m-aş desgãdui,Cu doru nu ştiu ce-a fi,(3)Cã şî domnişor de-ar si,De-a mneu doru s-a trezi;(1)Sã vãd sara ce-a cinaŞi-n care pat s-a culca;Dimineaţa ce-a prândzîŞi de mine ce-a gândi,Peste zi cum a trãi.(11)

Formele regionale ale timpurilor verbale, datoritãsimplificãrii eufonice şi morfematice, comportã în majoritateacazurilor o disponibilitate eufonicã ce se potriveşte mai uşor cumetrica simplã a poeziei populare.

Violã, violice,

Page 258: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

259

Înflore pã sama me,Pân-oi trãi ti-oi purta.Dac-oi muri ti-oi lãsa,Mândrului sã te jelia`.(66)Bine-i, codrule, de tineCã nu-mbãtrâneşti ca mine;Cã tu toamna-mbãtrâneşti,Primãvara înverzeşti.Eu dac-oi îmbãtrâniAltu n-oi întineri,Cã viaţa omuluiÎi ca frunza codrului.(64)

Pãstrate în virtutea unei îndelungate tradiţii, formelearhaice de infinitiv lung (componente sau nu ale timpurilorcompuse) menţin unitatea metricã a versului şi atestã vechimeastructurii:

Şi acolo nu ne-afla-re.(12)

- De trude, maicã, trude,Pân-om face pene bune,Sã zburãm cu toţi în lume.Dacã n-am putea zbura-re,Largã-i lumuţa şi mare;Apoi şi de ni-i lãsa-reŞi noi om trãi-n dânsa-re.(65)

aşa cum se întâmplã şi cu arhaismele lexicale semnalatedeja:

Blemi, mândruţ, sã ne-ntrebãm(19)Da-astã noapte mni-am somnat,(39)

Page 259: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

260

x. La nivel propoziţional, pronumele reflexiv şi personalîn acuzativ şi dativ, cu sau fãrã funcţie sintacticã, rezolvãconcomitent nu numai situaţii de confuzie textualã şi gramaticalã,prin funcţiile de anticipare sau de reluare pe care le îndeplinesc, cişi situaţii de naturã prozodicã, prin completarea relativ fãrã efort astructurii metrice, datoritã caracterului lor monosilabic şineaccentuat, uşor de valorificat. Dativul etic sau dativul posesiveste utilizat în cele mai neaşteptate poziţii în lanţul sintagmatic,conferind enunţului poetic o specificitate proprie prin aspectulparticipativ pe care-l implicã267:

Mult mã mir, codruţ, de tine,Ce ţi-s frunzãle galbine?(68)Sub cetinã este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şî ţî-l ciuntã,Du-te, du-te şî ţî-l ia,Uitã de dragostea mea.Eu mã jor, nu mi-e pãcat,Cã eu mor de-al tãu bãnat;(5)Cã ş-atunci mni-oi gândi euDe un drag ibdit a mneu.(13)Hei tu al mneu mândrulior,Ce mamã tu ţ-ai avutDe pã tine te-o fãcutCu oki negri de okit,Sprâncene de nebunit,(16)Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astarã câci a-nsãra.(26)

267 Ion Coteanu, Stilistica..., vol I, p., 115

Page 260: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

261

Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fãrã pe pãmântul ud.Batã-mi-te, mândruţ, batã,Ciarcãnu de p-îngã lunã,Şi dreptatea mea cea bunã.(30)Şî de-acolo de-i eşî,Tu sã-ţ umbli-a coldui,(32)Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.(38)Da-astã noapte mni-am somnat,Greu gisuc cã mni-am gisat:Şî-mi pui un picior în scarãŞî mni-oi trece-n altã ţarã.(39)

De altfel este uşor de remarcat abundenţa formelorpronominale, personale, de regulã redundante, începând cupronumele subiect de persoana I şi a II-a, ultimul reluat sauanticipat prin substantive în vocativ, continuând cu pronumelepersonale forme accentuate, anticipate sau reluate de formeleneaccentuate, pânã la reflexivizarea unor verbe active îndeobşte,sau exprimarea obsedantã a posesiei, îndeosebi prin antepunereaadjectivului posesiv şi a intercalãrilor neaşteptate. Prin utilizareapronumelor, mai ales a dativului etic sau dativului participãrii,cum îl numeşte Ion Coteanu268, se produce o dramatizare aexpresiei, o datã cu surpriza stilisticã pe care o creeazã contextelece depãşesc şablonul prin inovaţie lingvisticã. Am ales pentru

268 Stilistica..., vol.I, p.115

Page 261: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

262

exemplificare un text ce se încadreazã în tema blestemelor dedragoste şi conţine majoritatea elementelor semnalate:

Hãi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta sã te duci,Pân-ei gãsî plug de cuci,Corbgii la moarã ducând,Cioarãle pkitã fãcând;Sã mãnânci din ceea pkitã,Sã hii, mândruţ, de ispitã,Pãcum ţ-am fo` de ibditãŞ-amu ţ-am cãdzut urâtã.Hãi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta sã te duci,Nouã aiPã nouã cai,Noroc şohan sã nu-ţ ai;

Mânca-ţ-ar corbgii sãu,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;Nice-s fatã, nici nevastã,Nice-s floare de pã coastã,Numa tãtãizã-n rât,La tãt neamu de urât.Tu atâta sã te duci,Nouã ai, nouã temniţ,Nouãdzãci de herã rãci.Tu atâta sã le porţ,Herãle sã-ţ rugâneascã,Pkicioarele-ţ putregeascã,

Page 262: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

263

Sã-ţ rãmâe ciontu gol,Sã vedz cât mni-i de uşorMnie fãrã drãguşor;Sã-ţ rãmâe ciont-uscatSã vedz cât mni-i de bãnatMnie fãrã de bãrbat.Şî de-acolo de-i eşî,Sã te-nsoriDe nouã ori,Sã-ţ faci nouã fecioriŞî sã-ţ iei nouã nurori.Cu noruţa cea dintâieDa sã-ţ faci o coconiţãDe dus apã la temniţã.Şî de-acolo de-i eşî,Tu sã-ţ umbli-a coldui,Şî la mine de-a ini;Da şî eu te-az mniluiCu coziţa cu cea arsãCe rãmâne sara-n masã,Cu hâlbele de pã masã,Sã-ţ aduci, mândrule-aminteTãt de-a mele trii cuvinteCe ţî le-am spus mai nainte.Mândruţ, nu m-ai ascultat,Tãt acele te-o mâncat.(32)

Fenomenul susţine retorismul textului, dar în acelaşi timpeste şi o dovadã a unui enunţ poetic de tip primitiv, foarte apropiat

Page 263: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

264

de structura enunţului uzual din grai, marcat şi el de aceeaşidominantã pronominalã subiectiv-reflexivã269.

xi. Substantivul asigurã concreteţea mesajului, dar îl şiabstractizeazã, generalizându-l, datoritã valorilor simbolice pecare le obţine în cadrul textului poetic. În concordanţã curezultatele cercetãrilor realizate de Felicia Şerban privindraporturile cantitative dintre pãrţile de vorbire,270 observaţiilenoastre întãresc afirmaţiile anterioare privind un relativ echilibruîntre procesual şi descriptiv în lirica popularã neritualã dinMaramureş. Fenomenul este prezent nu numai în liricã şi în epicã,ci şi în vorbire, fapt ce atestã ideea unitãţii stilistice a graiuluimaramureşean, sensibil nuanţatã faţã de zonele învecinate271.

Vocativul simplu sau complex, uneori dublat, este cazulcare atrage atenţia, prin funcţia sa retoricã de deschidere aenunţului poetic sau de redeschidere periodicã a acestuia,alternând de multe ori cu un nominativ - imperativ272, avândfuncţie asemãnãtoare:

Cucule, de ce nu cânţi,Pânã ce-s fagii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.(47)Codrule cu frunza latã,Pice bruma, nu te batã,Cã mi-ai fost tare bun tatã,Când m-a urât lumea toatã.(49)Hei, codrule, cetinule,

269 Ion Coteanu, Stilistica..vol.I, p.115270 Aspecte stilistice ale liricii populare, în CL, XVII, 2, p.323-324271 Ibidem272 Ne referim la substantivele sau pronumele care precedã verbul la imperativ, suntîn cazul vocativ, dar au formã de nominativ. Vezişi G.G.Neamţu, Elemente deanalizã gramaticalã, 1989, pp. 34-36

Page 264: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

265

Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?(59)Du-te, dor,Pã cel izvor,C-acolo-i mândru IonŞî-l trezeşte de pã somn,Sã nu doarmã, cã nu-i domn;(1)Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,(4)Spune, mândrã, şi ghice`Codru de ce gãlbine`Omu de ce bãtrâne`?(8)

Utilizat în sistemul formular ca suport expresiv pentru unvocativ iniţial, grupul nominal cu funcţie de apoziţie şi cu valoarede epitet metaforic are în acelaşi timp şi o funcţie de diferenţiereartisticã în cadrul textelor, prin originalitatea mai mare sau maimicã a imaginii pe care o deschide, sau prin aportul eufonic:

Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi sã nu te ştiu.(30)

Mãi bãdiţã, pãr tãiat,Nu crede cã te-am uitat.

Mãi mândrule, om frumos,Ţâpã coasa, blemi, şedz gios,(19)

Murguleţ, marhã rotatã,Scoate-mã în deal odatã,(41)

Page 265: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

266

Mamã, inimã de piatrã,Vin-acasã câteodatã,Vezi strãinii cum mã poartã:(44)

Codrule, frundzucã latã,Pkice bruma, nu te batã,Codrule, frundzã rãtundã,Pkice bruma, nu te-agiungã,(45)

Cucule, pasãre sfântã,Suie pã cracã şi cântã.(46)

Substantivul intrã, de asemenea, în majoritateaconstrucţiilor verbale perifrastice, asigurând efectul defamiliarizare cu o imagine poeticã lipsitã de complicaţiipsihoestetice, dar dramaticã prin raportare la elementele apropiate,percepute simbolic:

...De-m pun capu dupã tine...Dupã tine-mi pierd viaţa,...(5)Mãi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi sã mã duc în lume.(9)Mãderan crescut în iarbã,Mãi mândruluţ dingã apã,

Guriţa ta mult mni-i dragãCã vorbeşti vorbe de treabã;(13)Tu eşti siruţ de sãcarã,Eu de grâu de primãvarã;Tu eşti siruţ de ovãz,Eu de grâu de cel p-ales.(19)

Page 266: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

267

De i-ai duce cu patru boi,Tãt ţ-ar da drumu napoi;De i-ai duce cu caru,Tãt ţ-ar arãta drumu.(23)

Existente în structuri similare în grai, substantiveleînsoţite de prepoziţii273, relevã o serie de inovaţii lingvistice, care,pe lângã nuanţarea semanticã pe care o realizeazã, rezolvã înmajoritatea cazurilor şi cerinţele de ordin prozodic. Se remarcã fieproteza lui de (d) sau pe într-o structurã care nu le solicitã, fiedeturnarea de la sensul pe care-l induce, de regulã, prepoziţia:

Şî-l trezeşte de pã somn,(1) - dinDin brâu m-aş desgãdui,Cu doru nu ştiu ce-a fi,(3) - deDoru-aista-i mare câneCã vine sara la mineŞî mã ia de pã subsori - deŞî mã duce-n şezãtoriUnde-s fete şi feciori.(3)Nime nu ne-a despãrţî,Nici la casa OarmegiUnde fac de legi domni -(19) -Nici atunci nu ne-om lãsaPânã nu ţî numãraPenele de pã d-un cuc - de pã un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.(22)

Cauzalitatea este susţinutã consecvent de construcţiinominale sau adjectivale însoţite de prepoziţia de, în concordanţã

273 În textele analizate, numai în acuzativ, chiar dacã este vorba de abateri de lanormã prin folosirea acuzativului pentru dativ sau genitiv.

Page 267: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

268

cu modelul lingvistic din grai. Frecvenţa construcţiilor, derivânddintr-o înclinaţie recunoscutã a creatorului popular pentruînţelegerea cauzei lucrurilor şi fenomenelor, a întâmplãrilor şistãrilor pe care le trãieşte, nu produce monotonie în cadrulenunţului, datoritã variaţiei de topicã şi paralelismului, care-iasigurã rostul în realizarea funcţiei prozodice:

De-ar da, mândruţ, DumnedzãuMã-ta de friguri sã moarãŞî tatî-tãu de vãrsat,Sã nu te vadã-nsurat,(28)Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mã usc eu pã picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mã usc pã drum umblând.(29)Mamã, de dor de la tineArde cãmeşa pe mine,(44)Mãmucã, de traiu mieuŞi lui Dumnezãu i-i greu,Frundza gãlbine` de vânt,Omu bãtrâne` de gând;(57)

Un acuzativ al complementului sau al atributuluisubstantival prepoziţional este, categoric, realitateamorfosintacticã ce impune tipul de construcţie. O construcţiesintacticã, de cele mai multe ori cu prepoziţii primare, simple saucompuse. Efectul este dinamic. Metrica intervine, modelânduneori prepoziţia pe care o complicã prin dublare, epentezã sauprotezã, ori o simplificã prin aferezã, sincopare sau apocopare:

Codru dipce gãlbeneşte,Omu dipce bãtrâneşteNime-n lume nu gâceşte.(57)Nici atunci nu ne-om lãsa,

Page 268: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

269

Pânã nu ş-a numãraIa, iarba de pã hotarãŞî frundza dint-un stezar-ã.Nici atunci nu ne-om lãsaPânã nu ţî numãraPenele de pã d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.Nici atunci nu ne-om lãsa,Pânã ea cã nu ş-a fa`Strat de mac`Nt-un vârf de ac,Şî de-acolo om mânca.Poate-atunci cã ne-om lãsa.(22)

N-am pã cine-ţ poronci,Fã` pã steleDor şî zele,Fã` pã lunãVoe bunã.(28)Batã-mi-te, mândruţ, batã,Ciarcãnu de p-îngã lunã,Şi dreptatea mea cea bunã.Ciarcãnu de p-îngã soare,Şi dreptatea mea cea mare,(30)

În structurile enumerative, polisindetul se realizeazãdeseori prin cumulul de prepoziţii ce introduc sintagmeparatactice:

Da, mândruţ, eşti pã plãcere,Pã voie, pã mângâiere;

Page 269: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

270

Pã plãcerea okilor,Pã voia pãrinţâlor;Pã plãcerea guriţâiŞî pã voia mãmukii.(13)Bunã ziua mi-am luat:De la fraţi, de la surori,De la grãdina cu flori,De la strat de tãmâiţã,De la fete din uliţã,De la struţ de busuioc,De la fecioraşi din joc.(41)

În cadrul polisindetului sau în afara lui, observaţiile luiAlexandru Philippide din Gramatica elementarã a limbiiromâne,274 în legãturã cu raportul prepoziţii/conjuncţii în limbajuloperelor unor scriitori, se confirmã şi pentru textul poetic popular.Astfel, raportul între cele mai des întâlnite275 prepoziţii şiconjuncţii în textele cercetate este de 704/270, adicã de 73%/27%în favoarea prepoziţiilor. În cazul textului folcloric apelul lalocuţiuni prepoziţionale sau conjuncţionale este mai rar, iar dintreprepoziţii, foarte frecvente sunt cele compuse de tipul: de la, depe, de sub, pânã la, ca o suplinire probabilã a lacunei privindcircumstanţa, de regulã rezolvatã prin locuţiuni sau adverbe, dar şica o consecinţã fireascã a utilizãrii modelului din limba vorbitã,care apeleazã cu precãdere la prepoziţii. Pe de altã parte, modelulde vers care utilizeazã îndeosebi monosilabicul preferã structurile

274 Observaţii pe care le readuce în discuţie academicianul Ion Coteanu, atunci cândvorbește de simplitateşi uniformitate sintacticã în limbajul popular, în Stilistica...,vol.I, p.93275 Au fost considerate conectivele cu o frecvenţã mai mare de 50, incluzând aiciprepoziţiile: de, pe, la (simple sau în compunere), cu, în,şi conjuncţiile: de, cã, sã.

Page 270: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

271

simple, aşa cum sunt majoritatea prepoziţiilor şi conjuncţiilorprimare.

xii. Numeralul susţine cel mai bine caracterul discursiv alliricii populare, aducând elemente de expresivitate din incantaţiisau din structura baladescã. Textele cercetate au dezvãluitapetenţa pentru numeralul cu valoare simbolicã nouã şi derivatulsãu nouã zeci, intrat îndeosebi în blesteme. De altfel blestemuldin dragoste este cel care utilizeazã cel mai frecvent numeralul, fieîn structuri incantatorii, fie în enumeraţii regresive sau progresive.

Mândruluţ, de m-ei lãsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Nice nu te-oi blãstãma,Fãrã sã-ncungiuri lumeaNoauã aiCu noauã cai,Şohãnit noroc sã n-ai.Cu fãmeia cea dintâieSã faci datorii o mnie;Cu ceea de-a doua oarãSã o iei ca sfântu soareŞî bolnavã de pkicioare;Şî cu cea de-a treia oarãSã o iei ca sfânta lunãŞî bolnavã de o mânã.Tãt sã ai şeapte fecioriA optãle-o coconiţãSã-ţ poarte apã-n temniţã,Tãt apã de pã Iza,Punã Iza ce-a sãcaŞî pkietrîle s-or muli,De tine nimnic n-a si.(28)

Page 271: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

272

Tu atâta sã te duci,Nouã aiPã nouã cai,Noroc şohan sã nu-ţ ai;Tu atâta sã te duci,Nouã ai, nouã temniţ,Nouãdzãci de herã rãci.

Şî de-acolo de-i eşî,Sã t-e-nsoriDe nouã ori,Sã-ţ faci nouã fecioriŞî sã-ţ iei nouã nurori.Cu noruţa cea dintâieDa sã-ţ faci o coconiţãDe dus apã la temniţã.Da şî eu te-az mniluiCu coziţa cu cea arsãCe rãmâne sara-n masã,Cu hâlbele de pã masã,Sã-ţ aduci, mândrule-aminteTãt de-a mele trii cuvinteCe ţî le-am spus mai nainte.(32)El sã aibã, sã tãt aibã:Nouã mori,Nouã vâltoriŞi-o pãreche de friguri,(33)Numeralul trei, cifrã fatidicã, pãstrând valoarea

simbolicã din basm, se regãseşte, în afara blestemului, în poeziilecare au ca temã soarta omului. Trei maistãri/Din trei Vişauã

Page 272: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

273

reprezintã ameninţarea pentru brazii încetinaţi, aşa cum cei treizmei reprezintã o ameninţare pentru Fãt-Frumos.

Da cum nu m-oi legãnaŞi cum nu m-oi clãtina,Cã la mine stau gãtaţiTrei maistãri din trei Vişauã,Cu sãcuri, cu herãstrauã,Sã mã taie lemn-întregi.(58)

Mai aproape de realitatea familiarã sunt numeralele doi,patru, şase. Folosite pentu a desemna unitatea primordialã bãrbat-femeie, numeralele doi, amândoi, exprimã încercarea deidentificare a aspiraţiilor fetei şi feciorului, dar induc şi o tendinţãde echilibru al lucrurilor şi situaţiilor. Patru şi şase intrã înaceeaşi tendinţã de echilibru şi se relaţioneazã, de cele mai multeori, cu lucrurile concrete:

Hai, mândrule, sã fugimCã noi bine ne vãzimŞî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;Şî la oki şî la uitat,Ca doi porumbgi la zburat.Tu n-ai tatã, eu n-am mamã,Amândoi suntem de-o samã;Tu n-ai fraţ, eu n-am surori,Amândoi, ca douã flori.(20)Da-ţi-ar bunul Dumnezãu,Patru sute bani în pungã,La doctor sã nu-ţ ajungã;Patru boi ca pãunii,Sã-i petreci cu doctorii;Patru boi albi pe la coarne,

Page 273: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

274

La capãt sã piei de foame.(31)Când ţ-a pune de mâncatÎn bliduţu nespãlat,Cu lingura de sub pat.Şi din ceia şasã boiPã cei doi sã îi bem noi;Alţii doi sã-i dai în gloabã,Cu doi sã duci morţi în groapã.Deie-ţi ţie DumnedzãuUn cãruţ cu patru cai,Sã te poarte la şpitai.Când o fi pã primãvarãSã fii ca turta de cearã,Patru sã te scoatã-afarã.(34)Mâna dreaptã oi întinde,Trii şî patru oi cuprinde,Mai mândre şî mai frumoasã,Nu ca tine-o ruginoasã.(39)

Epanalepsa, anafora sau epanadiploza sunt cele carerezolvã retorica numeralului în cadrul paralelismelor de gradaţiesau enumerative, realizând prin ideea de numãr şi insistenţã oimpresie de ritual cu intenţii disimulate. În plan sintactic, atributeale unor substantive concrete, subiecte sau complemente, secomportã conform modelului limbii. Semantic, depãşesc sensulpropriu-zis al numeralului, sugerând fie greutatea blestemului, fiecreşterea sau descreşterea, fie o distribuţie specialã a lucrurilor şifenomenelor. Alteori însã par sã aibã doar o valoare eufonicã ceţine de incantaţie.

xiii. Pentru descoperirea resurselor tainice de producere şitransmitere a textului folcloric, sistemul formular şi versurile

Page 274: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

275

iniţiale, cu valoare asemãnãtoare, reprezintã un material de studiuvast şi destul de divers în aparenta sa lipsã de varietate. Pentruoricare text folcloric modul de deschidere a discursului este foarteimportant. În cazul textului folcloric maramureşean şi al celuitransilvãnean, în general, versurile şi formulele iniţiale saumediane se constituie ca adevãrate chei ale discursului poetic, odatã pentru cã datoritã întinderii sale reduse, se subordoneazãaproape în întregime formulei iniţiale, iar, pe de altã parte, pentrucã economia textului solicitã intrãri abrupte în cuprinsuldiscursului, apelând la variate şi neaşteptate deschideri.

La nivel fonematic am determinat deja rolul estetic alunor structuri formulare şi diminutive reiterate, când asonanţa şialiteraţia, rima interioarã, ritmul şi structura metricã a versului încare acestea intrã, prefigureazã şi susţin tonul exclamativ,interogativ sau invocativ al întregii poezii. Paralelismul eufoniccreat prin reluarea formulelor, a versurilor iniţiale, ca structurisonore, menţine unitatea compoziţionalã a poemului construit princontaminarea motivelor şi asigurã, tehnic, performarea acestuia.

Inevitabil cã repercusiunile vor fi simţite cel mai mult înstructura sintagmaticã a textului, care urmeazã comanda dedistribuire a materialului lingvistic datã de formulele sau versurileiniţiale, reluate sau nu.

O statisticã simplã a modului în care se realizeazãdeschiderea discursului poetic în lirica maramureşeanã neritualãatestã preponderenţa modului exclamativ (60,5%), unde am inclusversurile exclamative propriu-zise, de tipul:

Mândruluţ cu okii verdz,Tãtã noaptea te gisedz,(14)dar şi pe cele imperative:

Du-te, dor,Pã cel izvor,

Page 275: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

276

C-acolo-i mândru IonŞî-l trezeşte de pã somn,Sã nu doarmã, cã nu-i domn;(1)

pe cele invocative:

Fã-mã, Doamne, ce mi fa`,Pasãre sã pot zburaPeste codru cu frundza,De-aici pânã la badea,Sã vãd sara ce-a cinaŞi-n care pat s-a culca;(11)

sau pe cele interogativ-exclamative:

Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crãngile la pãmânt,Fãrã ploaie, fãrã vânt?(59)

Deschiderea enunţiativã este mai puţin utilizatã(30%),fapt ce ar individualiza lirica maramureşeanã în ansamblul liriciidin Transilvania, despre care Gheorghe Vrabie afirma cã estedominatã de versul-propoziţie iniţialã enunţiativ276.

Am umblat din ţarã-n ţarãCa şi cucu dupã varã,Dar orişicât am umblatFraţi şi surori n-am aflat.(43)

276 Gheorghe Vrabie, Din estetica...,p.181

Page 276: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

277

sau:Aşa m-o cuprins doru,Cum m-aş strânge cu brâu.Da` de brâu mã pot descinge,Cu doru nu pot învinge;(3)

Formulele fixe de tipul frunzã verde sunt rare(9,5%) şi secombinã cu exclamativul sau cu enunţiativul:

Frunzã verde de mohor,Du-te dor pã cel izvorŞi despicã cetina,Nu-mi despica inima.(2)

sau:Frunzã verde-a mãrului,Poruncit-am mândrului:Mai bine m-oi omorîDa cu el nu m-oi ibdi,(34)

Comparând câteva texte vom observa rolul definitoriu alversurilor iniţiale, al formulelor sau al clişeelor în desfãşurareasintagmaticã a enunţului poetic:

Mãi codruţ, frunzã galbânã,Eu mã culc, tu mã leagânã,Cã n-am somn de-o sãptãmânã,Cã mi-i doru la inimã,Numa doru mândruluiDi pã vremea fânuluiŞî doruţu bãdiţîDi pã vremea sãcerii. (4)

Page 277: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

278

Textul 4, având ca temã iubirea provocatoare de nelinişti,se deschide cu o invocaţie, susţinutã poetic de personificare, iarlingvistic, de o diminutivare în plan lexical şi de un nominativ-imperativ, în plan gramatical, caz întãrit de participaţia interjecţieimãi. Epitet metaforic de nuanţã metonimicã, sintagma frunzãgalbânã creeazã o apoziţie aparent lipsitã de un sens determinat.Urmãrind în continuare poemul, se prefigureazã însã osemnificaţie ce derivã din context: frunza galbenã ca simbol alsuferinţei, ofilirii din dragoste, al apropierii de moarte.

Versul introductiv, de tip formular, cu valoareexclamativã impune apariţia în versul urmãtor a unui imperativ:Eu mã culc tu mã leagânã, în care anastrofa rezolvã fericittrecerea de la tonul imperativ la cel invocativ. Acelaşi rost par sã-laibã şi cele douã cauzale care urmeazã şi care epuizeazã practicsubstanţa liricã a poeziei. Versurile finale dispuse într-unparalelism sinonimic reprezintã expresia elipticã a explicaţiei cucare performerul completeazã discursul poetic.

Textul urmãtor,Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu ce-i cere,Drãguţã p-a ta plãcere,Când i râde ea sã zdere.Când i trece peste-on tãuS-o treci, mândruţ, de-on macãu;Când i trece peste tinãSã o treci, mândruţ, de mânã...

un blestem din dragoste, foloseşte ca formulã iniţialãaceeaşi sintagmã exclamativã, sugerând începutul unui dialogimaginar. Tonul este exclamativ, disimulând blestemul. Versul aldoilea, se deschide, asindetic, ca vers invocativ, prin conjunctivulcu valoare imperativã. Interjecţia hei şi vocativul tu susţinute de

Page 278: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

279

un neaşteptat diminutiv, mândruluţu, completat afectiv deajectivul posesiv meu, impun, practic, tonul blestemului în care sepercepe disimularea.

Invocaţia, urmatã de optaţie277 revine într-un paralelismenumerativ îmbinat cu unul de gradaţie, repetiţia anaforicã aversului iniţial reconstituind de fiecare datã impulsul afectivgenerator al motivului, cãruia îi adaugã însã o întãrire a optaţiei,printr-o epanadiplozã: Deie-ţi Dumnezeu sã-ţi deie. În acest fel secreeazã o ţesãturã motivicã în care sintaxa textului se supuneregulilor pe care le impune sau le sugereazã versul exclamativintroductiv. Enumeraţia şi progresia ce derivã din aceastacontribuie la creşterea expresivitãţii blestemului. În acelaşi timp,epanalepsa realizatã prin repetarea cuvântului mândruţ, pe lângãfuncţia retoricã, îndeplineşte şi alta, de coeziune liricã în chiarinteriorul motivului. Aici intereseazã însã faptul cã este unvocativ, cã urmeazã unui vocativ sau este un nominativ imperativ,deci întreţine acelaşi ton exclamativ pe care l-a indus versul iniţialşi l-au menţinut reluãrile mediane.

Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzãu sã-ţi deiePatru sute bani în pungãLa doftori sã nu ajungã;Şase sute bani în casã,Sã-i pui la doftori pã masã.Hei, tu, mândruluţule,Deie-ţi Dumnedzãu sã-ţi deie...Femeie p-a ta plãcere:

Când ţ-a pune de mâncat,Puie-ţi în blid nespãlatŞi lingurã de sub pat.

277 A.Gh. Olteanu, Structurile retorice..., p. 109

Page 279: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

280

Mândruluţ, femeia taTãt sã fac-o coconiţã,Sã-ţi ducã apã-n temniţã;Tãt sã-ţi fac-on coconaşSã te poarte la oraşNuma sã te miluia,Cã şi eu te-oi miluiCu cojiţa cea uscatãCe-i pã poliţ-aruncatã,De cum o fost mama fatã;Eu încã te-oi miluiCu o coajã de mãlai,Tot coaptã de nouã ai.Nici aceie nu ţ-oi daPânã nu te-oi întreba:Cã dragã ţ-am fost o ba?(35)

Încheiat cu o îmbinare a unei exclamaţii cu interogaţiaretoricã, blestemul ales ca exemplu nu face altceva decât sãdezvãluie regulile precise de structurare compoziţionalã în caresintaxa intrã într-o fireascã rezonanţã cu toate celelalte nivele aleexpresiei poetice.

Un alt text, deschis prin aceeaşi expresie abruptã, secomplicã prin caracterul interogativ-exclamativ al acesteia.

-”Voi, doi bradz încetinaţ,Ce focu vã legãnaţ?”-”Cum noi nu ne-om legãna?Numa nouã ni sã gatãTrii maistãri din trii Geşauã,Cu sãcuri, cu sirisauã,Sã ne tae drept în douã,Sã ne facã drãnicioare

Page 280: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

281

Sã drãniţa` temnicioare,Sã şadã fete fecioarã,Şî feciori fãrã mustaţã,Care-nvaţã-a strânge-n braţãŞ-a sãruta cu dulceaţã. (56)

Observaţiile anterioare rãmân însã valabile. Interogaţiaexclamativã aşteaptã rãspuns, şi, compoziţional, se naşte dialogul.Interesant este modul în care se produce, contextual, diferenţa detonalitate dintre douã vocative ale pronumelui: în textul anteriortu, aici voi. Lipsa interjecţiei hei, o interjecţie de atenţionare, fãrãmenajamente, dar şi complexitatea apoziţiei, doi brazi încetinaţi,urmatã de o expresivã interogaţie, unde incidentalul focuaccentueazã nedumerirea, neliniştea, jalea, realizeazã o deschidereîngrijoratã a motivului brazilor ameninţati de securile şifierãstraiele tãietorilor de lemne, sugerând simbolic apropiereamorţii.

Rãspunsul se deschide tot printr-o propoziţie interogativã,liantul textual fiind de data aceasta verbul a se legãna, prezentîntr-o epiforã, ca repetare la finalul versurilor. În continuare frazapolisindeticã intrã în consonanţã cu interogaţia retoricã reluatã,oferind rãspunsul propriu-zis. O simetrie eufonicã, semanticã şimorfosintacticã pare sã prelungeascã efectul simetriei versurilor 2şi 3, prin repetarea numãrului fatidic trei, într-o epanadiplozã, aprepoziţiei cu, într-un polisindet redus şi a aliteraţiei sunetelor sşi r.

Ce focu vã legãnaţ?”-”Cum noi nu ne-om legãna?Numa nouã ni sã gatãTrii maistãri din trii Geşauã,Cu sãcuri, cu sirisauã...

Page 281: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

282

Textele deschise prin versuri-propoziţii iniţialeenunţiative îşi menţin tonul constatativ sau intercaleazã secvenţedialogate sau nu cu utilizarea interogaţiei sau a exclamaţiei.Dialogul este de cele mai multe ori formal, cu funcţiecompoziţionalã. Sintactic însã se petrec schimbãri de structurãcare se repercuteazã pânã la nivelul fonematic.

Câte flori-s pã pãmânt,Tãte zin la giurãmânt;Numai floarea soareluiŞade-n poarta raiuluiŞî giudecã florile,Ca soacra nurorile.De i-ai duce câtã zestre,Tãt te face de poveste;Şî de i-ai duce cât bineTãt te-ar face de ruşîne;

De i-ai duce cu patru boi,Tãt ţ-ar da drumu napoi;De i-ai duce cu caru,Tãt ţ-ar arãta drumu.(23)

Alteori, enunţiativ la debut, textul dezvoltã în continuareîntreaga gamã expresivã.

Din cãtane m-o luat,Mândre flori mi-am sãmãnatPã o verde ţãlinioarã,La cornu Gutâiului,Lâng-o rece fântânioarã.Numa, ia, când am plecatFlorile le-am blestemat:- Creşteţi, flori, şi nu-nfloriţi

Page 282: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

283

Cã mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi pã cât gardurileŞ-astupaţ prilazurile,Sã vã sufle vânturile,Sã vã ciunte vârvurile,Cã eu nu v-oi mai purta,Cã mã duc în cãtunieŞi lozeşte-o bãtãlie.Şti-mã focu şi biataOare când oi înturna,De-oi zini cândva v-odatãLa mãicuţa mea cea dragã!Strângu-mã bumbii pã piept,N-oi ajunge sã-i mai vãd,Frundzucã verde de fagi,Pã pãrinţî mei cei dragi.Hei, tu, mãmulica mea,De te-ajunge doru meuIa, mãicuţã clopu meuŞi-l pune, mãicuţã, bine,Tot îi şti cã-i de la mine.Hei, tu, puiuţu mamii,Ţ-oi trimite, mândrã, carteCu margini de busâiocLa mijloc parã de foc;Cine-a rumpe peceteaRumpã-i-sã inima,Cum s-o rupt a mea ş-a taCând am prins a ne lãsa;C-o fo musai de lãsatŞi-n cãtane de plecat.(48)

Page 283: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

284

Formule fixe sau clişee deschid motivele în timp cevariatele forme de repetiţie asigurã coeziunea şi coerenţa textualã:epanalepsa substantivului flori; reluarea antonimicã Cã mã duc încãtunie/...Şti-mã focu şi biata/ Oare când oi înturna; epanalepsaimperfectã a substantivului mamã în variantele: mãicuţa,mãmulica, mamii; reluarea simetricã, prin epanalepsã, asubstantivului cãtane în ultimul vers.

Formulele fixe de tipul frunzã verde de..., utilizate mai rarîn lirica maramureşeanã ca formule iniţiale sau mediane, deşiaparent lipsite de conţinut semantic, îndeplinind vizibil o funcţiecompoziţional-retoricã, realizeazã totuşi legãturi de sens cu restulenunţului prin determinantul atributiv, care, cel puţin simbolic, seregãseşte în semnificaţia globalã a enunţului. Aşa pare sã seîntâmple, de exemplu, cu Frunzã verde de mohor, unde mohoreste perceput ca o simplã complinire eufonicã a formulei deînceput, dar care, ca buruianã rea ce nãpãdeşte grãdina şi caretrebuie distrusã, susţinut de o sonoritate corespunzãtoare, intrã înconsonanţã cu sensul şi semnificaţia cuvintelor din versurileurmãtoare, în special cu versurile 3 şi 4.

Frunzã verde de mohor,Du-te dor pã cel izvorŞi despicã cetina,Nu-mi despica inima.(2)Acelaşi lucru se petrece în textul 18, unde vom constata

cã reluarea sau utilizarea formulelor acţioneazã ca un magnet carestrânge în jurul unui nucleu întreaga structurã poeticã.

Frunzã verde calupãr,Maicã, doi feciori mã cer:Frunzã verde de mãr dulce,Dupã bãl, mamã, m-aş duce;Frunzã verde de mãr acru,Dupã negru, margã dracu.

Page 284: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

285

Cã trebe Murãşu-oprit,Şi femei la soponit.Şi sopon de cinci de argintŞi tot nu-l mai vãd albit.Da zãu, mamã, pe cel bãl,Cu puţinã apã-l spãl. (18)

Frunzã verde constituie liantul secvenţelor, deschizândtermenii paralelismului: primul, enunţiativ, de informare, iarcelealte douã, în opoziţie, unul optativ, celãlalt, de respingere,prin imprecaţie. Esenţa lirico-narativã a textului este cuprinsã înaceste trei distihuri legate între ele prin paralelism şi prin anaforã.Semantic, frunzã verde nu îndeplineşte nici un rol, cum, de altfelse întâmplã şi cu determinantul din versul de deschidere: Frunzãverde calupãr. Abia în deschiderea celorlalţi doi termeni aiparalelismului se creeazã o nuanţare semanticã, prin asocierea cese poate realiza între mãr dulce şi opţiune sau între mãr acru şirefuz /imprecaţie. Versurile care urmeazã expliciteazã alegerea,deci au un rol pur formal în împlinirea mesajului. Vocativul mamãdin ultimul distih se comportã şi el ca un conector, reluândcuvântul maicã din versurile de deschidere şi realizând”închiderea” discursului poetic. Se constatã cum regulicompoziţionale precise corespunzând funcţiilor creaţiilorfolclorice, se combinã cu o tehnicã de producere a textului în caretonul de invocare sugereazã resurse lirice de naturã incantatorie,culticã, ritualã.

În exemplele urmãtoare, atât atributul de stejar cât şi acodrului îndeplinindu-şi rolul prozodic în realizarea rimei,creeazã, simbolic şi deschiderea cãtre motivul omului copleşit deamar sau cãtre motivul jelui-m-aş, prin ideea de raportarepermanentã a omului la elemente din natura înconjurãtoare, înspeţã la codru.

Page 285: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

286

Frundzã verdee de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-arã mai hi frundzã verdi,La om cu amar aş credi.(54)Frundzã verde-a codrului,Zãlcui-m-aş şî n-am cui,Cã supãrat ca mine nu-i.(60)

În acelaşi mod poate fi interpretatã şi formula utilizatãmedian, în care fagii sunt elemente de posibilã raportare, dar careprin intercalarea realizatã reţine atenţia în primul rând ca mijlocde împlinire eufonicã a pseudostrofei.

Strângu-mã bumbii pã piept,N-oi ajunge sã-i mai vãd,Frundzucã verde de fagi,Pã pãrinţî mei cei dragi.(48)

Alteori, formulele iniţiale sau mediane par sãîndeplineascã doar funcţia de deschidere a enunţului poetic sau deconexie textualã, într-un moment în care desfãşurarea discursuluiliric tinde sã se epuizeze:

Frunzã verde-a mãrului,Poruncit-am mândrului:Mai bine m-oi omorîDa cu el nu m-oi ibdi,Cã dragostea lui cu mineO-nflorit pân-o fost bine;(34)Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i nãcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.Frunzã verde de şãlatã,

Page 286: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

287

Mândrã-i horea legânatã,La fata cea scuturatã.Mândru-i dorul legãnat,La feciorul supãrat,Care-i tare-nstrãinat.Frunzã verde din doi fraţi,Tu te duci, bade, te duci,Tu te duci, bade sãrace,Da cu al tãu dor ce-oi face?(38)

Urmãrind fenomenul formular în culegerea lui Ion Bârleaam constatat cã reţinerea în utilizarea acestui gen de formulã fixãeste la fel, ba chiar mai scãzutã decât în grupul de texte selectatede noi (6,4% faţã de 9,5%)). Modul neaşteptat de combinare asintagmei frunzã verde cu determinanţi care sã completezestructura metricã a versului atestã ideea de improvizaţie, despontaneitate a performãrii: Frunzã verde amu sã face (I,2/196),Frunzã verde şi una (I,25/206), Frunzã verde de verdeaţã (I,39/215), Frunzã verde nucã sacã (I,131/260), Frunzã verde dintr-on mãr(I, 173/282), Frunzã verde-n codru des (I, 218/307),Frunzã verde din curechi (I, 237/317), Frunzã verde lemn uscat (I,238/317), Frunzã verde din cãrare (I, 255/327), Frunzã verde n-am sã ciunt (II, 8/11), Frunzã verde de pe baltã (II, 74/50)etc. Înacelaşi timp însã se poate constata şi o relaţie ascunsã cusemnificaţia poemei, mai ales în cazul poeziilor scurte, genstrigãturã, cu conţinut satiric: Frunzã verde de turiţã (II, 110/249),Frunzã verde castravete (II, 225/311), sau dacã se comparã texteleincluse în tematica de dragoste şi dor cu cele din tematica de jaleşi supãrare, între primele regãsim expresia deschisã indusã deprezenţa florii : Frunzã verde de cicoare, Frunzã verde de cãlcuţã,Frunzã verde mãghieran, Frunzã verde liliac, în timp ce încelelalte, doar focşorul are o singurã prezenţã, restul

Page 287: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

288

determinantelor fiind: de scoruş, lemn-uscat, de pe baltã, de perât, n-am sã ciunt.

Chiar şi în aceste câteva cazuri semnalate, formula fixãinfluenţeazã prea puţin tonalitatea poeziei, versul secund fiind, deregulã, cel care induce caracterul constatativ sau exclamativ alfrazei. Din punct de vedere compoziţional, însã, se constituie într-o introducere ce întârzie impactul discursului liric sau, ca formulãmedianã, reface coeziunea textualã.

***În textul liric neritual din Maramureş, ca şi în întreaga

creaţie folcloricã literarã, limba comunã a locuitorilor acestuispaţiu îşi gãseşte cea mai elocventã expresie şi-şi dezvãluieadevãratele potenţe cognitive şi expresive.

Modelul preelaborat, clişeele, simplitatea compoziţionalãşi relativa uniformitate sintacticã rãmân ca nişte realitãţi aletextului folcloric, dar ele reprezintã doar o schiţã a poemului.Aceasta se completeazã variat cu o substanţã ce solicitã toateresursele expresive ale limbii, o datã cu resursele creatoare aleperformerilor.

Textele lirice maramureşene se încadreazã structural însistemul liricii ardelene şi, prin trãsãturile compoziţionale de bazã,în lirica popularã româneascã.

Scurte în cea mai mare parte, de 4 pânã la 14-16 versuri,poeziile lirice maramureşene se suprapun unui singur motiv, deaceea multe din textele scurte independente se vor regãsi ca strofecãlãtoare în textele de întindere mai mare construite pe principiulcontaminãrii şi paralelismului.

Deschise abrupt, asemenea imaginilor poetice create subimpulsurile afective fundamentale, poeziile pãstreazã, de cele maimulte ori, tonul pe care îl induce versul sau versurile iniţiale:enunţuri de tip exclamativ, interogativ sau enunţiativ-constatativ.Textele construite prin contaminarea a douã sau mai multor

Page 288: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

289

motive combinã tipurile de enunţuri în funcţie de conţinutulmotivului şi de formula compoziţionalã aleasã: monolog liric,dialog imaginar, monolog lirico-narativ.

Paralelismul rãmâne procedeul fundamental de organizarea discursului liric la toate nivelele limbii, cel sintactic fiindintegrator pentru celelalte. În cazul textelor cercetate, ceea ce leindividualizeazã este tendinţa de combinare complexã a maimultor tipuri de paralelism pe un spaţiu restrâns, aceasta datoritãîn primul rând caracterului concentrat al enunţului poetic. Pe dealtã parte, rareori poate fi vorba de paralelism perfect, fapt ceexclude monotonia şi rezolvã neaşteptat cerinţele de ordinsintactic, lexico-semantic sau fonematic.

Enunţul poetic se suprapune în linii mari enunţului uzual,de aceea vom regãsi în textul liric maramureşean trãsãturilemorfologice şi sintactice specifice acestuia din urmã:

prezenţa echilibratã a substantivului în raport cu verbul,îndeosebi la cazul acuzativ cu sau fãrã prepoziţie, la genitiv şidativ fãrã prepoziţie, la nominativ şi vocativ, ultimul realizat şiprin forme de nominativ; evitarea locuţiunilor prepoziţionale şipreferinţa pentru formele primare simple, polisemantice, saucompuse ale prepoziţiilor; frecvenţa mare a pronumelor personale,în special în dativ (dativul posesiv şi dativul etic), a celornehotãrâte, a posesivelor, a altor pronume, de cele mai multe ori înconstrucţii redundante; utilizarea numeralelor cu funcţie retoricã;folosirea moderatã a adjectivelor propriu-zise; tendinţa desimplificare a formelor verbale prin omonimie gramaticalã şi dealternare a formelor primare cu cele perifrastice; preferinţã pentruadverb şi locuţiuni adverbiale şi pentru adverbializarea altor pãrţide vorbire;

prezenţa propoziţiilor enunţiative, exclamative sauinterogative în fraze asindetice, polisindetice sau paratactice cu ostructurã simplã, fãrã raporturi de subordonare sau cu una, douã,

Page 289: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

290

maximum patru trepte de distribuire a subordonatelor; în frazeleconstruite pe trepte de subordonare ponderea o deţincircumstanţialele: condiţionale, cauzale, finale, temporale, dar şicompletivele directe şi indirecte; conectivele sunt de regulãconjuncţii simple polisemantice: de, cã, sã în alternanţecapricioase cu cele specializate ca: dacã, pentru cã, sau culocuţiuni de tipul şi de, da de, batãr de, batãr cât, adverbelerelative cum, unde, când, încotro, şi pronumele relative care, cinece cât, câtã, câţi, câte, cu sau fãrã prepoziţii; topica liberã vizeazãcu precãdere raportul subiect-predicat, verb-complement, rareoriatribut-substantiv sau substitut; exprimarea elipticã şi anacolutulcorespund unui proces spontan de comunicare rapidã şieconomicoasã, fãrã reţineri în faţa unor rezolvãri particulare alesintaxei enunţului; acesta se organizeazã de multe ori dupã oritmicã proprie, cu o naturalã înclinaţie de nuanţare muzicalã astructurii sintactice şi, implicit, fonice, fapt ce susţine afirmaţia cãmaramureşenii au tendinţa de a vorbi în versuri. De aici derivã trãsãturile cu caracter de permanenţã ale

surselor de expresivitate. În primul rând naturaleţea enunţuluipoetic, perceput ca o creaţie spontanã, sincerã, mai puţinelaboratã, dar cu atât mai elocventã prin faptul cã relevã directşi neprelucrat fondul expresiv al limbii. Poezia se construieştemelodic, de aceea singurele artificii care acţioneazã asupramaterialului lingvistic sunt cele de naturã prozodicã. Modelulde vers regleazã enunţul folosind schimbãrile de topicã,elipsa, anacolutul, alternanţa asindetului cu polisindetul,construcţia paratacticã şi se integreazã natural în secvenţebazate pe contaminare şi paralelism. Semantic, cuvântulalunecã în mod firesc spre simbolic, într-o întrepãtrundereintimã a obişnuitului cu neobişnuitul, aşa cum este şi viaţamaramureşeanului, de aceea poezia liricã maramureşeanã nupare complicatã din acest punct de vedere. Şi totuşi este o

Page 290: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

291

poezie ce aparţine destul de clar spaţiului în care a fost creatã:directã, cu imagini aspre, alternând cu altele de o neasemuitãgingãşie, cu o înclinaţie disimulatã spre satiric şi mai puţinspre tragicul profund, adevãratã prin trãirile pe care leexprimã, ea reflectã întocmai spiritul omului care trãieşte într-o alternanţã de vãi şi munţi, de pãşuni întinse şi pãduri adânci,într-un spaţiu în care simplitatea şi spontaneitatea suntadevãrate stãri de spirit.

Page 291: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

292

CONCLUZII

Textele cercetate au relevat modul specific în care poeziautilizează resursele limbii pentru a-şi îndeplini funcţia specificăde comunicare şi cunoaştere.

Textul folcloric valorifică limba comună, pe care outilizează conform unor scheme compoziţionale proprii, în carefenomenul expresiv din enunţul uzual este transferat enunţuluipoetic unde se înnobilează sub acţiunea funcţiei estetice.

Fiind cea mai dinamică şi mai spontană producţie literarăa folclorului, poezia lirică reflectă cel mai bine posibilităţileexpresive ale limbii comune, privite în sincronie.

Textul liric neritual din Maramureş se suprapune în modfiresc peste enunţul uzual din grai, pe care-l acceptă sau pe care îlprelucrează conform schemei metrice, temei şi structuriicompoziţionale. În această situaţie, paradigma textului va inseraelemente ale paradigmei graiului, privit ca limbă comună, parte alimbii naţionale, în dubla sa ipostază: ca limbaj obişnuit şi calimbaj poetic, figurat sau nefigurat. Raportându-ne în cazul de faţăla limbajul poetic, figurat şi nefigurat, al liricii nerituale dinMaramureş, am acceptat implicit ideea existenţei unui limbajpoetic al liricii populare româneşti, căruia i se circumscrie şi cel alliricii maramureşene.

Pornind de la această aserţiune, expresivitatea lingvisticăa textelor a fost înregistrată ţinând mereu cont de datele existenteprivind limbajul poetic al liricii populare româneşti, iar acolo undeacestea nu au existat sau erau lacunare, am considerat că

Page 292: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

293

observaţiile noastre pot fi considerate ca fapte primare, posibil deintegrat sau particularizat într-o etapă ulterioară.

Încercând să simplificăm modul de prezentare aparadigmelor expresivităţii pentru textul liric neritual, detaliate, dealtfel, la fiecare sfârşit de secvenţă, am procedat la crearea uneistructuri care să sugereze coerenţa pe verticală a fenomenului deexpresivitate şi care să poată fi considerată ca sursă a ideiiintegratoare a cercetării de faţă.

NIVELUL FONEMATIC1. Exemplul prozodic pentru modelul dat presupune: texte concentrate, cu o lungime variind între 4 şi 30 deversuri, horea lungă şi blestemul din dragoste depăşind constant30 de versuri; distribuţia aparent astrofică a versurilor; versul cu măsura de 7/8 silabe, rareori cu secvenţe de 3/4silabe; ritmul trohaic ce urmează, de regulă, alternanţa silabăaccentuată tonic/silabă neaccentuată, acceptând însă abaterea cândstructura metrică o cere; rima preponderent asonantică, de tip monorimă, dar cuposibilităţi de a deveni rimă îmbrăţişată sau împerecheată prinredistribuirea strofelor sau versurilor călătoare; există situaţii derimă bogată sau rimă perfectă, de rimă zero.

2. Silaba este: baza sistemului prozodic; cuvintele monosilabice reprezintă cca 53%; urmeazăbisilabicele cu 32%, şi la distanţă, trisilabicele şi tetrasilabicele;din această perspectivă enunţul este de tip primitiv, de ofuncţionalitate maximă;

Page 293: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

294

structura fonematică a silabei impune prezenţa categorică asilabei de tipul CV, silabă deschisă, primitivă, cu funcţie eufonicămai ales în deschiderea şi închiderea versului.

3. Efectul de sens derivă din: concordanţa deplină dintre semnificant şi semnificat şi dintreacestea şi realitatea desemnată; ”cuvintele expresive” din limba comună sunt ”sprijinite” înrealizarea efectului de sens de celelalte semne lingvistice, sprecare iradiază o parte din propria expresivitate, realizând coerenţaexpresivă a textului.

4. Fenomenele fonice cu valoare expresivă, specifice graiului,sunt: apocopa; sincopa; afereza; proteza; epenteza; metateza;infixul; iotacizarea; asimilaţia; disimilaţia, toate cu rol eufonic înstructura prozodică a textului;

5. Figuri fonice: aliteraţii; armonii imitative; simbolism fonetic.

6. Principii fundamentale: paralelismul şi contaminarea; structura semnificantă devine o continuă sursă de coerenţă şicoeziune textuală, alături de celelalte mijloace oferite de nivelelesuperioare ale limbii.

NIVELUL LEXICO- SEMANTIC1. Universul lexico-semantic este format din: cuvântul obişnuit, aparţinând unui fond uzual fundamental,care, sub acţiunea funcţiei estetice, dezvoltă semnificaţii simbolicesau metaforice;

Page 294: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

295

lexemele mândru, dor, mamă, frunză, codru, om, fecior, vânt,bade, domină ca frecvenţă textul liric cercetat, sugerând nu numaifactura feminină a acestuia, dar şi capacitatea de diversificaresimbolică a cuvintelor din fondul principal lexical; codrul, muntele, satul, casa şi dorul reprezintă principalerepere spaţiale şi afective pentru creatorul popular din Maramureş; însuşirea, calitatea sunt redate pe baza alternanţelorantonimice: alb/negru, verde/uscat, frumos/urât, tânăr/bătrân,dorit/blestemat etc; unitatea frazeologică verbală cu conţinut metaforic primeştefuncţie dinamică în echilibrul dintre procesual şi descriptiv înlirica maramureşeană; diminutivul se supune, în cele mai multe cazuri, unui procesde metaforizare prin formă şi prin distribuţie contextuală.

2. Expresivitatea semantică se construieşte pe baza principiilor: contaminării şi paralelismului; structura creată se desfăşoară pe nivele de expresivitatesemantică, dinspre nucleul de expresivitate 0, corespunzândesenţei motivice, nucleu expresiv implicit, spre nucleele următoarecu grade diferite de expresivitate, în general ascendente, explicite; structura expresivă utilizează diferenţiat simbolul, simbolulmetaforic, metafora infirmată sau oximoronul, metonimia,hiperbola, personificarea, antiteza sau figurile de contrast, mairar epitetul trop, sau epitetul metaforic, ca figuri lexico semantice;

3. Ca principiu ordonator la nivel lexico-semantic, paralelismul serealizează sub forma: paralelismului sinonimic sau tautologic; paralelismului antonimic sau de contrast.

Page 295: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

296

NIVELUL GRAMATICAL1.Schiţa compoziţională a poeziei cuprinde: modelul preelaborat cu clişeele, stereotipiile şi simplitatea sacompoziţională; elemente de completare care relevă potenţele expresive alelimbii comune la nivel gramatical;

2. Enunţul poetic se suprapune enunţului uzual, de aceea în textvom regăsi trăsăturile morfologice şi sintactice ale acestuia: prezenţă echilibrată a substantivului şi verbului, realizândechilibrul dintre descriptiv şi procesual; preferinţă pentru prepoziţiile simple sau compuse cuacuzativul şi evidentă evitare a locuţiunilor prepoziţionale; frecvenţa mare a formelor pronominale, cu precădere înconstrucţii redundante; utilizarea numeralelor cu funcţie retorică; folosirea moderată a adjectivelor propriu-zise; tendinţă de simplificare a formelor verbale prin omonimiegramaticală; alternare a formelor verbale primare cu celeperifrastice; preferinţă pentru adverb şi locuţiunea adverbială; enunţul propoziţional se organizează ca enunţiativ, exclamativsau interogativ, în funcţie de tema şi structura motivică; modulabrupt în care se deschide imaginea poetică se repercutează înplanul expresiei lingvistice prin utilizarea versului exclamativ,imperativ sau interogativ/exclamativ care impune tonalitateapoeziei; fraza se organizează pe una, două, trei, maximum patru treptede subordonare; cele mai frecvente subordonate sunt celecondiţionale, cauzale, finale, completive directe şi indirecte;conectivele sunt de formă primară, polisemantice: de, că, să, cum,unde, când sau pronume relative cu sau fără prepoziţii; sunt

Page 296: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

297

evitate locuţiunile conjuncţionale, iar atunci când sunt folositesunt preferate cele din grai; coordonarea se realizează prinjuxtapunere, prin şi sau nici polisindetice, prin adversativele dar,da, iar, prin disjunctivele ori, sau; topica rămâne principalul mijloc de reordonare acomponentelor enunţului în funcţie de cerinţele prozodice şimelodice; raportul subiect-predicat este deseori schimbat înfavoarea celui de-al doilea, asigurând deschiderea dinamică aversului sau a emistihului; pentru sublinierea circumstanţei,complementul trece de cele mai multe ori înaintea regentului, iarpentru accentuarea importanţei calificării numele predicativ seregăseşte înaintea verbului copulativ; anacolutul este figura sintactică des întâlnită în textul liricmaramureşean, susţinând ideea de spontaneitate a enunţuluipoetic; elipsa vizează în primul rând conjuncţia să din conjunctivulimperativ, creând asindetul şi asigurând concomitent deschidereaverbală a versului, fapt ce realizează caracterul dinamic al liricii;ea acţionează şi în cadrul predicatului nominal prin omitereaverbului copulativ şi, în multe alte situaţii prin omiterea verbuluipredicat.

3. Procedeul findamental de organizare a discursului liric esteparalelismul sintactic: progresiv sau de gradaţie; enumerativ sau cumulativ, la care se adaugă ca integrate:paralelismul eufonic, paralelismul sinonimic, paralelismulantonimic sau de contrast; datorită caracterului concentrat al textului, apare tendinţa decombinare a mai multor forme de paralelism pe un spaţiu textualredus.

Page 297: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

298

4. Corelând datele, se constată naturaleţea enunţului poetic careprin caracterul său spontan relevă direct şi neprelucrat fondulexpresiv al limbii.

5. Modelul de vers reglează enunţul folosind schimbările detopică, elipsa, anacolutul, alternanţa construcţiilor asindetice cucele polisindetice, parataxa, figurile de repetiţie, integrându-senatural în poezia construită pe principiul paralelismului şicontaminării.

Reluând într-o intenţie integratoare elementele enumerateşi revenind asupra ideii de existenţă a paradigmei ca structură deraporturi de tip copulativ şi/sau disjunctiv între componenteleexpresive ale limbajului poetic al liricii populare nerituale dinMaramureş, limbaj privit în unitatea sa funcţională la nivelultextelor cercetate, am realizat un model propriu liriciimaramureşene, model care ar putea să se pună de acord cu unposibil model muzical al acesteia.

Dominată de dor ca sentiment fundamental, cu imaginidinamice, deschise abrupt, poezia populară de factură liricănerituală din Maramureş este percepută ca rezultat firesc alconcordanţei dintre semnificant şi semnificat, dintre semnullingvistic şi semnificaţia sa, dintre acestea şi semnificaţia globalăa textului.

Expresivitatea enunţului poetic derivă din expresivitateaenunţului uzual supus acţiunii funcţiei stilistico-estetice. Folosindun fond lingvistic fundamental, de factură primară, enunţul uzualva împrumuta poeziei resursele expresive ale cuvintelor mono- şibisilabice, uşor de manevrat în economia textului aflat subimperiul cerinţelor metrice. La fel se va întâmpla cu preferinţapentru silaba deschisă de tip primitiv care va deschide versul sau îlva deschide şi închide, într-o simetrie eufonică cu mari valenţe

Page 298: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

299

expresive. Vocalismul deschis se relaţionează cu consonantismuloclusiv surd, în timp ce vocalismului mediu sau închis îicorespund variantele sonore ale aceloraşi oclusive, într-unechilibru fonic alterat doar de dinamicul r, vibrantă sonoră, a căruifrecvenţă marchează specific textul poetic maramureşean.Palatalizarea dentalelor şi labialelor intervine, de asemenea, înparticularizarea expresiei, asigurând acel farmec sonorcaracteristic întregii arii lingvistice şi folclorice a Transilvaniei denord.

Lexicul poetic fundamental reflectă o circumscriere afectivăa performerului în spaţiul familiar, pe care îl poetizează printranspunerea elementelor sale într-o lume de simboluri. Frecvenţamare a unor lexeme din acest fond fundamental nu înseamnă orepetare stereotipă, deşi de cele mai multe ori aşa pare să seîntâmple, datorită apartenenţei lor la sistemul formular. Ieşirea dinstereotipie o realizează tocmai contextul, pe care îl influenţeazăsonor, semantic şi gramatical, dar de care, inevitabil, esteinfluenţat.

Denominativul şi procesualul se află într-un relativechilibru în textul liric neritual din Maramureş, care seindividualizează în ansamblul liricii populare româneşti ca textliric de atitudine, aparţinând deci lirismului dinamic, cum îlnumea Densusianu. Dintre elementele lexicale expresive sedetaşează net diminutivul ”maramureşean”, care, de foarte multeori, se prezintă ca element metaforic, într-o intenţie de apropiereafectivă a obiectului sau fiinţei. De altfel, nu numai funcţiilespecifice diminutivului marchează stilistic textul, ci şi structurasonoră a sufixului şi preferinţa pentru anumite sufixediminutivale. În ambele cazuri, modelul este cel al graiului, darrezolvarea eufonică a versurilor prin utilizarea diminutivelor”maramureşene” ţine deja de o expresivitate latentă valorificatăputernic în creaţia poetică.

Page 299: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

300

Caracterul dinamic al enunţului poetic derivă dindinamismul gramatical al enunţului uzual. Rezolvările eufonicese datorează în acelaşi timp flexibilităţii structurii sintactice aenunţului care se adaptează spontan, prin intermediul melodiei,cerinţelor de metrică.

Texte scurte în cea mai mare parte, poeziile lirice îşidatorează tonalitatea generală enunţului iniţial, care estepreponderentexclamativ şi care acoperă uneori întreaga poezie, în perioade maimult sau mai puţin complexe. Aceasta pare a fi o caracteristică atextului liric maramureşean. Legat de versul iniţial, seindividualizează şi sistemul formular, în sensul utilizăriiformulelor în care apar apelative în vocativ, cu sau fărădeterminări apoziţionale metaforice, şi mai puţin formuleledeschise cu frunză verde. În toate cazurile, acestea au rol deconector textual sau de revigorare a efuziunii lirice într-unmoment în care este inserat un nou motiv. În multe alte situaţiiînsă, textul maramureşean se deschide abrupt, fără a folosiformule iniţiale consacrate.

Fraza este organizată paratactic, în concordanţă cutendinţa de concizie a textului folcloric şi a limbajului popular, îngeneral, dar combină de multe ori, într-un spaţiu restrâns, frazaasindetică cu cea polisindetică, realizând un ritm nuanţat, ce sesuprapune ritmului melodic. Spontaneitatea, concizia exprimăriisunt susţinute de anacolut şi de elipsă, ultima particularizându-seîn special prin conjunctivul-imperativ asindetic cu care sedeschide, în general, versul. Structura sintactică a frazei cuprindede la una la patru trepte de subordonare, versul suprapunându-se,în general, unei propoziţii, alteori însă unei sintagme, sau, înversul dinamic, unei structuri bipropoziţionale. Subordonarea estedominată, ca în întreaga lirică românească, de circumstanţiale şicompletive. Pentru textele cercetate, condiţionala şi cauzala,

Page 300: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

301

completiva directă şi indirectă sunt cele mai frecventesubordonate, asemenea structurii enunţului uzual. În poezieacestea obţin însă funcţii expresive prin sublinierea optaţiei, aproiecţiei sentimentale într-o lume de simboluri, sau prinreliefarea nevoii de a determina direct sau indirect cauzafenomenelor, a stărilor trăite. Conectorii gramaticali sunt simpli,şi, în cea mai mare parte, polisemantici. Ne referim în special laconjuncţiile de, că, să, dar şi la adverbele relative cum, unde,când. Coordonarea se realizează, de regulă, prin juxtapunere înfraza paratactică, dar se foloseşte des polisindeticul nici sau şicopulative, dar, da, adversative, dar şi cu valoare copulativă, şidisjunctivele ori/ori, sau/sau.

Creând o lume de simboluri, maramureşeanul, deşiutilizează substantivul concret, îl abstractizează prin deschidereaacestuia spre interpretări variate. Vocativul şi nominativul-imperativ susţin tonul exclamativ al enunţului, realizând invocaţia,interogaţia sau exclamaţia retorică, de foarte multe ori prinpersonificare sau epitetul metaforic. Acuzativul este folosit fărăprepoziţii sau cu prepoziţii, în cea mai mare parte compuse. Suntevitate locuţiunile prepoziţionale, aşa cum se întâmplă şi cuprepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale ale genitivului sau cuprepoziţiile dativului, care nu sunt folosite deloc în textelecercetate. Se ajunge astfel la enunţuri simple, oarecum stereotipe,dar funcţionale poetic prin dinamismul pe care îl creează. Verbuleste nucleul acestui tip de enunţ, alternând, în funcţie de intenţiapoetică, între indicativ prezent sau viitor, conjunctiv, conjunctivcu valoare de imperativ, condiţional cu valoare de imperativ şiimperativ. Omonimia formelor gramaticale simplifică expresiaverbală şi-i asigură o eufonie particulară, care, prin reiterare,rezolvă rima interioară sau finală. Asindetul sau inversiunile,apocopa, sincopa, afereza, proteza sau epenteza modelează ritmicşi rimic expresia verbală şi un deosebit simţ al ritmului face ca

Page 301: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

302

formele primare să fie alese pentru a susţine imperativul saumodurile cu valoare imperativă, iar unităţile perifrastice să fiedominate de indicativ, conjunctiv propriu-zis sau condiţional-optativ propriu-zis. Specifică textului maramureşean este prezenţaredundantă a formelor pronominale, în special a pronumelorpersonale, reflexive şi posesive, pronume devenite mărci evidenteale unui lirism posesiv, caracteristic, de altfel, liricii feminine.Numeralul este folosit cu funcţie retorică, iar adverbul asigură ocircumscriere necesară a imaginii poetice.

Toate aceste elemente se regăsesc în limbajul popular oralal locuitorilor Maramureşului, dar modelarea lor conformexemplului de de vers aparţine creatorului popular careexploatează firesc resursele expresive ale limbii vorbite şi, înprimul rând, flexibilitatea topicii.

5. Principii ordonatoare ale textului poetic popularparalelismul şi contaminarea acţionează concomitent ca formulesau structuri retorice integratoare pentru un întreg ansamblu defiguri retorice, de la nivelul fonematic până la cel gramatical.

Asonanţele, aliteraţiile, armoniile imitative sausimbolismul fonetic susţin valoarea de simbol natural, bază pentrusimbolul artistic, a semnelor lingvistice minimale, până la semnulartistic global care este poezia. Paralelismul fonetic asigurăapariţia şi funcţionarea rimei, dar rezolvă şi reiterarea ritmică.Figurile fonetice aparţinând graiului conferă individualitatesoluţiilor ritmice şi rimice.

Simbolul, metafora, personificarea sau hiperbola suntconstruite contextual, rolul lor fiind şi acela de a asiguracoeziunea şi coerenţa textuală, o dată cu expresia artistică. Oestetică a urâtului dezvoltă blestemul din dragoste unde imagineanegativă este susţinută corespunzător de o expresie închisă, iaroximoronul devine o figură de iniţiere a discursului poetic.Paralelismul sinonimic sau cel de contrast valorifică într-un mod

Page 302: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

303

nuanţat faţă de lirica din alte zone, de factură mai largă, relaţiilede sens, cumulând vizibil şi alte funcţii, cum sunt cele de gradaţiesau de enumeraţie.

Repetiţia are rol ritmic şi rimic, dar şi rol de conectortextual, rol de insistenţă, de subliniere, sau de atenţionare.Anafora, epifora, anadiploza, epanadiploza susţin paralelismul şise constituie în cadrul acestuia sau în afara lui ca repere dememorie în performare. Şi în acest caz apare ca o caracteristică atextului popular liric din Maramureş concentrarea pe un spaţiutextual restrâns a mai multor mijloace compoziţional-retorice, careîi asigură o performare aparte în ansamblul liricii româneşti.

6. Simplitatea, spontaneitatea, sinceritatea sentimentuluişi varietatea limitată a imaginii poetice sunt trăsături uşor desesizat în cercetarea textului liric neritual din Maramureş. Dar aşacum am văzut acestea vizează trăsăturile de suprafaţă ale textului.Analiza structurii profunde relevă că ele sunt susţinute de unsistem bine articulat de imagini simbolice, de sentimentefundamentale, care valorifică o întreagă experienţă lingvistică,individuală, de grup sau naţională, oferind o paradigmă specifică aexpresivităţii, ca parte a paradigmei liricii populare româneşti, agraiului şi a limbii naţionale.

Page 303: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

304

BIBLIOGRAFIE

COLECŢII FOLCLORICE

1. *** Antologie de folclor din judeţul Maramureş, vol.I, Poezia,redactor responsabil: Ion Chiş Şter; cuvânt înainte: Mihai Pop, BaiaMare, 1980

2. Bîrlea, Ion, Literatura populară din Maramureş, ediţie îngrijită şistudiu introductiv de Iordan Datcu, cu un cuvânt înainte de MihaiPop, vol. I, II, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968

3. Bogdan, Ion, Mihai Olos, Nicoară Timiş, CalendarulMaramureşului, Asociaţia folcloriştilor şi etnografilor..., Baia Mare,1980

4. Brediceanu, Tiberiu, 170 melodii populare româneşti dinMaramureş, Editura de Stat pentru Literaturã şi Artã, Bucureşti,1957

5. Bud, Tit, Poezii populare din Maramureş, adunate de ...înAcademia Română, Din viaţa poporului român, Culegeri şi studii,III, şedinţa 28 martie, 1908, Bucureşti, 1908

6. Papahagi, Tache, Graiul şi folklorul Maramureşului, AcademiaRomână, Din viaţa poporului român, XXXIII, Cultura Naţională,1925

7. Şteţco, Valerica, Poezii populare din Ţara Maramureşului, EdituraMinerva, Bucureşti, 1990

8. Ţiplea, Alexandru, Poezii populare din Maramureş, adunate de...,şedinţa de la 24 fevruarie, 1906

Page 304: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

305

LINGVISTICĂ GENERALĂ, FONETICĂ, LEXICOLOGIE,SEMANTICĂ, MORFOLOGIE, SINTAXĂ, ISTORIA LIMBIIROMÂNE, DIALECTOLOGIE

1. *** Elemente de lingvistică structurală, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1967

2. *** Gramatica limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 19543. *** Gramatica limbii române, vol. I, II, ediţia a II-a revăzută şi

adăugită, Editura Academiei, Bucureşti, 19664. *** Problemes de langage, Edition Gallimard, Paris, 1966, 220 p.,

(Diogene), Autori : E Benveniste, Noam Chomsky, R. Jakobson5. *** Relaţii interdisciplinare ale lingvisticii aplicate, lucrările celei

de-a V-a sesiuni de comunicări a GRLA, Cluj-Napoca, 19896. *** Sinteze de limba română (coordonator şi autor principal:

Theodor Hristea) Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981,1984

7. *** Tratat de dialectologie românească, Craiova, 19848. Avram, Andrei, Analiza în trăsături distinctive a fonemelor

consonantice din dialectele limbii române, în SCL, XXVIII, 1977,nr.5, pp. 373-394

9. Avram, Mioara, Evoluţia subordonării circumstanţiale în limbaromână, Editura Academiei, Bucureşti, 1960

10. Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei,Bucureşti, 1986

11. Berea -Găgeanu, Elena, Aspecte ale repetiţiei în limbajul popular,în AUB, XXVIII, 1979, pp.111-123

12. Brâncuş, Grigore, Un aspect al repetiţiei în limbajul popular:temporala de reluare, în LR, XX, 1971, nr.1, pp. 33-39

13. Brâncuş, Grigore, Limba română contemporană. Morfologiaverbului, Bucureşti, CMUB, 1976

14. Brâncuş, Grigore, Că ”narativ” în balada populară, în LR, XXVI,1977, nr.5, pp.505-508

15. Bucă, Marin şi Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Facla,Timişoara, 1976

Page 305: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

306

16. Bidu-Vrânceanu, Angela şi Narcisa Forăscu, Cuvinte şi sensuri,Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988

17. Caragiu-Marioţeanu, Matilda, Compendiu de dialectologie română,nord şi sud-dunăreană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1975

18. Ciompec, Georgeta, Morfosintaxa adverbului românesc. Sincronieşi diacronie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

19. Coteanu, Ion, Gramatica de bază a limbii române, Editura Albatros,Bucureşti, 1982

20. Coteanu, Ion (coord.), Limba română contemporană, vol.I, vol.II,Bucureşti, 1985

21. Coşeriu, Eugenio, Limba română în faţa occidentului, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1994

22. Coşeriu, Eugenio, Introducere în lingvistică, Echinox, Cluj-Napoca, 1995

23. Cvasnâi-Cătănescu, Maria, Despre ”paralelismul sintactic” cureferire la poezia lui Nichita Stănescu, în LL, vol.I,II,, 1993

24. Dascălu, Crişu, Diminutivele în limba română, în Studii de limbă şistil, Facla, Timişoare, 1973

25. Diaconescu, Ion, Probleme de sintaxă a limbii române actuale.Construcţie şi analiză, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1989

26. Diaconescu, Ion, Infinitivul în limba română, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1977

27. Diaconescu, Ion, Inversiunea sintactică, în SCL, XXXIV, 1983, nr.3, pp.217-228

28. Diaconescu, Ion, Câteva observaţii asupra funcţiilor sintactice, înLL, vol.III-IV/1993, pp.5-14

29. Dimitrescu, Florica, Locuţiunile verbale în limba românã,Bucureşti, 1958

30. Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicatã. Morfologia, Iaşi,1979

31. Dragoş, Elena, Elemente de sintaxă istorică românească, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

Page 306: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

307

32. Felecan, Nicolae, Elemente arhaice latine în graiurile din nordulţării, în Buletin ştiinţific, seria A, vol. IX, Fascicula Filologie, BaiaMare, 1994, pp.37-43

33. Galopenţia-Eretescu, Sanda, Analiza semantică a poeziei folclorice,REF, XI, 2, 109-121;

34. Graur, Alexandru, Note asupra persoanei a II-a sg. a imperativuluiîn româneşte, în SCL, XII, 1961, nr.2, pp. 159-161

35. Graur, Alexandru, Tautologia în limba română, în SCL, XIII, 1962,nr.4, pp. 443-449

36. Graur, Alexandru, Evoluţia limbii române, privire sintetică, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1963

37. Greimas, A. J., Semantique structurale, Larousse, Paris, 196638. Gruiţă, Gligor, Conective gramaticale, conective semantice, în LR,

XXIX, nr.6/1980, p. 557-60339. Haşdeu, B.P., Etymologicum Magnum Romaniae, vol. I, 1972, II,

1974, III, 1976, Editura Minerva, Bucureşti40. Hjelmslev, Louis, Prolegomenes a une theorie du langage, Paris,

196841. Iancu, Victor, Palatalizarea dentalelor în limba română, Facla,

Timişoara, 197542. Ionescu, Emil, Manual de lingvistică generală, Editura All, 199243. Iordan, Iorgu, Vladimir Robu, Limba română contemporană,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197844. Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române, Verbul,

Iaşi, 197645. Ivănescu, G. Istoria limbii române, Editura Junimea, Iaşi, 198046. Jakobson, R., Essais de linguistique generale, Edition de Minuit,

Paris, 196347. Macrea, Dimitrie Aspecte ale structurii sonore a limbii române în

lumina cercetãrilor statistice, în CL, anul XIII,, 1968, nr.1, pp13-1748. Manoliu-Manea, Maria, Structuralismul lingvistic, lecturi critice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197349. Marcus, Solomon, Introducere în lingvisticã matematicã, Editura

Ştiinţificã, Bucureşti, 196650. Martinet, Andre, Elemente de lingvistică generală, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1970

Page 307: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

308

51. Meillet, Antoine, Linguistique historique et linguistique generale,vol. I, Paris, 1921, vol.II, Paris, 1938

52. Neamţu, G.G., Predicatul în limba română. O reconsiderare apredicatului nominal, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1986

53. Neamţu, G.G., Elemente de analiză gramaticală, Editura Ştiinţificăşi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

54. Pop, Gheorghe, Elemente neologice în graiul maramureşean,Dacia, Cluj, 1971

55. Pop, Gheorghe, Relaţii ale culturii populare tradiţionale înetnotexte, în Buletin ştiinţific, seria A, vol. IX, Filologie, Baia Mare1994, pp.49-52

56. Puşcariu, Sextil, Limba română, vol.I, Privire generală, Bucureşti,1976, vol.II, Rostirea, Bucureşti, 1994

57. Radu, Draga, Despre unele construcţii cu infinitivul în limbaromânã. Cu referire la graiul din Maramureş, în Buletin ştiinţific,seria A, Filologie, vol. VI, Baia Mare 1983, pp.30-34

58. Radu, Gheorghe, Observaţii asupra vocativului în subdialectulmaramureşean, în Buletin Ştiinţific, Seria A, Filologie, Baia Mare,1969, pp.93-98; Cu privire la raportul fonologie-morfologie încadrul sistemului de opoziţii din flexiunea verbalã a graiuluimaramureşean, în Buletin ştiinţific, seria A, vol.VI, Baia Mare,1983, pp.15-20; Rolul analogiei în dinamica sistemului morfological subdialectului maramureşean, în Buletin ştiinţific, seria A,Filologie, vol.VIII, Baia Mare, 1992, pp.24-35; Structuraetimologicã a vocabularului subdialectului maramureşean, înBuletin ştiinţific, seria A, vol.IX, Fascicula Filologie, Baia Mare,1994, pp.27-36; Un aspect al derivãrii cu sufixe în graiul dinMaramureş: pseudoprefixe, în Buletin ştiinţific, seria A, vol.X,Fascicula Filologie, Baia Mare, 1996, pp.85-91

59. Roceric-Alexandrescu, Alexandra, Fonostatistica limbii române,Editura Academiei, Bucureşti, 1968

60. Rosetti, Al., Introducere în fonetică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1963

61. Rosetti, Al., Limba descântecelor româneşti, Bucureşti, 1975

Page 308: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

309

62. Rusu, Grigore, Structura fonologică a graiurilor dacoromâne,Bucureşti, 1983

63. Saussure, Ferdinand de, Cours de linguistique generale, Paris-Lausanne, 1916

64. Schaff, Adam, Introducere în semantică, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1959

65. Stati, Sorin, Interferenţe lingvistice. Din istoria relaţiilorlingvisticii cu alte ştiinţe, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971

66. Stati, Sorin Teorie şi metodã în sintaxã, Bucureşti, 196767. Şerban, Vasile, Sintaxa limbii române, curs practic, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197068. Şerban, Vasile, Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan,

schiţă de sistem, Facla, Timişoara, 197869. Teiuş, Sabina, Coordonarea în vorbirea populară românească,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198070. Trubetzkoy, N.S., Principes de phonologie, Paris, 194971. Tudose, Claudia, Derivarea cu sufixe în româna populară,

Bucureşti, CMUB, 197872. Ţâra, Vasile, Construcţii sintactice în graiul de pe valea superioară

a Şieului, Transilvania, în Studii de lingvistică, Editura Facla,Timişoara, 1976

73. Vasiliu, Emanuel, Fonologia limbii române, Bucureşti, 196574. Vlad, Carmen, Conceptul de arhaism, în LR, XXII, 1973, nr.3,

pp.183-19075. Vulpe, Magdalena, Subdialectul maramureşean, în Tratat de

dialectologie româneascã, 198476. Vulpe, Magdalena, Apocopa în graiul maramureşean, în MCD, II,

1983, pp.419-43277. Vulpe, Magdalena, Fapt dialectal, fapt popular, în SCL, XVIII,

1967, nr.4, pp.369-37778. Vulpe, Magdalena, Subordonarea în frazã în dacoromâna vorbitã,

Bucureşti, 198079. Zugun, Petru, Cuvântul. Studiu gramatical, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1983

Page 309: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

310

STILISTICĂ, SOCIOLINGVISTICĂ, PSIHOLINGVISTICĂ,ESTETICĂ, TEORIA FOLCLORULUI

1. *** Limbaj poetic şi versificaţie în secolul al XIX-lea, Timişoara,1978

2. *** Litterature et langage : le genre et les themes, Paris, 19753. *** Poeticã, esteticã, sociologie, (Studii de teoria literaturii şi

artei)..., Editura Univers, Bucureşti, 19794. *** Probleme de stilistică, Culegere de articole, Editura Ştiintifică,

Bucureşti, 19645. *** Retorică generală, Grupul µ, Editura Univers, Bucureşti, 19746. *** Semiotica şi Poetica, II, III, V, Cluj-Napoca, 1985, 1987, 19907. *** Semiotica folclorului, abordare lingvistico-matematică,

Editura Academiei, Bucureşti, 19758. *** Semiotică şi poetică. Cercetarea textului, coordonator Vlad

Corneliu, 19899. *** Studii de limbă şi stil, Facla, Timişoara, 197310. *** Studii de poetică şi stilistică, Editura pentru Literatură,

Bucureşti, 196611. *** Studii de stilistică, poetică, semiotică, Cluj Napoca, 198012. *** Studii de limbă literară şi filologie, volumele II, III, Editura

Academiei, Bucureşti, 197413. Alonso, Amado, Materie şi formă în poezie, Editura Univers,

Bucureşti, 198214. Alonso, Damaso, Poezie spaniolă. Încercare de metode şi limite

stilistice..., Editura Univers, Bucureşti, 197715. Amzulescu, Al . I., Câteva observaţii cu privire la versul popular,

REF nr.1/196416. Amzulescu, Al . I., Contribuţie la cercetarea structurii poetice a

liricii populare, în REF, VI, 1961, 3-417. Amzulescu, Al . I., Repere şi popasuri în cercetarea poeziei

populare, Editura Minerva, Bucureşti, 198918. Andriescu, Alexandru, Metoda statistică în cercetările de stilistică,

de critică şi de istorie literară, în LL XVI, 1965, nr. 6 p. 47-5219. Andriescu, Alexandru, Stil şi limbaj, Junimea, Iaşi, 1977

Page 310: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

311

20. Antoine, Gerald, Stylistique des formes et stylistique des themes,Universite de Bucarest, Cours d’été et colloques scientifiques,Sinaia, 1966

21. Antoine, Gerald, La stylistique francaise . Sa definition, ses buts,ses methodes, în Revue de l’enseignement superior, nr. 1/1959

22. Aristotel, Poetica, Bucureşti, 195723. Bally, Charles, Le langage et la vie, Geneve - Heidelberg, 1913,

troisieme edition, Payot, Paris, 193524. Bally, Charles, Traite de Stylistique Francaise, Paris, 190925. Barbu, N. I., Sintaxa limbii latine, după metoda istorico-stilistică,

ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Tipografia cărţilor bisericeşti,Bucureşti, 1947

26. Barthes, Roland, Le degre zero de l’écriture suivi de Nouveauxessais critiques, Edition du Seuil, Paris, 1972

27. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Editura Univers, Bucureşti,1987

28. Baumgartner, Klaus, Formale Erklarung poetischer Texte,Mathematik und Dichtung, Munchen, 1965,

29. Benveniste, E., Le langage et l’experience humaine, în Diogene, nr.51/1965

30. Bîrlea, Ovidiu, Poetică folclorică, Editura Univers, Bucureşti, 197831. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, I. Orizont şi stil, II. Spaţiul

mioritic, III. Geneza metaforei şi sensul culturii, EdituraHumanitas, Bucureşti, 1994

32. Blaga, Lucian, Aspecte antropologice, Facla, Timişoara, 197633. Blaga, Lucian, Fiinţa istorică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 197734. Borcilă, Mircea, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga, în Studii

de limbă literară şi filologie, Editura Academiei, Bucureşti, 1972,pp.95-124

35. Borcilã, Mircea, Semioticã şi poeticã. Perspective de reintegrare,LL, nr. 3-4, 1991, pp.229-236

36. Borcilã, Mircea, Semantica textului şi perspectiva poeticii, LL,vol.II, 1994, pp.33-38

37. Brãiloiu, C., Opere, vol. I, Bucureşti, 196738. Brânzeu, F., Estetica limbii vorbite. Contribuţia d-lui Caracostea,

Lugoj, 1942

Page 311: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

312

39. Brătulescu, Monica, Contribuţii la cercetarea metaforei în folcloruldin Maramureş, REF, nr 3-4/1962

40. Brătulescu, Monica, Câteva tipuri de metaforă în folclor, în Studiide poetică şi stilistică, Bucureşti, 1966

41. Bulgăr, Gheorghe, Cultură şi limbaj, Editura Eminescu, Bucureşti,1986

42. Bulgăr, Gheorghe, Studii de stilistică şi limbă literară, EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971

43. Bulgăr, Gheorghe, Sintaxă şi stilistică, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1968

44. Burgos, Jean, Pentru o poetică a imaginarului, Editura Univers,Bucureşti, 1988

45. Călinescu, George, Principii de estetică, Bucureşti, 193946. Câmpeanu, Eugen, Substantivul. Studiu stilistic, Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti, 197547. Caracostea, Dumitru, Expresivitatea limbii române, Fundaţia

Regală, Bucureşti, 194248. Caracostea, Dumitru, Poezia tradiţională românească, Editura

pentru Literatură, Bucureşti, 196949. Cazacu, Boris, Limba vorbită, limba scrisă, stil oral, în Studii de

poetică şi stilistică, 1966, p. 29-3750. Coatu, Nicoleta, Sincretism şi figură (metaforă descifrată), în

relaţie cu textul oral - folcloric, SCL, 41 2/199051. Coatu, Nicoleta, Consideraţii teoretice asupra metaforei folclorice,

An IEF, I, 1991, 136-146;52. Cohen, Jean, Structure du langage poetique, Flammarion, Paris,

196653. Constantinescu, N., Rima în poezia populară românească, Editura

Minerva, Bucureşti, 197354. Cornea, Paul, Consideraţii despre aplicarea statisticii în poetică şi

stilistică, în vol. Metodologia istoriei şi criticii literare. Studii,Editura Academiei, Bucureşti, 1969

55. Coteanu, Ion, Consideraţii asupra structurii stilistice a limbii, înProbleme de lingvistică generală, vol IV, Editura Academiei,Bucureşti, 1962

Page 312: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

313

56. Coteanu, Ion, Stilistica funcţională a limbii române. Stil, stilistică,limbaj, 1973; Limbajul poeziei culte, 1985, Editura Academiei,Bucureşti

57. Coteanu, Ion Reflecţii asupra stilisticii funcţionale, în Studii delimbã literarã şi filologie, vol.II, 1972, pp. 125-144

58. Creţu, Vasile-Tudor, Ethosul folcloric-sistem deschis, Facla,Timişoara, 1980

59. Croce, Benedetto, Estetica, Editura Univers, Bucureşti, 197160. Croce, Benedetto, Poezia, Editura Univers, Bucureşti, 197261. Densusianu, Ovid, Aliteraţiunea în literatura română populară, în

Opere, vol. I, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 196862. Densusianu, Ovid, Evoluţia estetică a limbii române, în Opere, vol.

III, Editura Minerva, Bucureşti, 197763. Densusianu, Ovid, Flori alese din cântecele poporului. Viaţa

păstorească în poezia noastră populară. Folclorul. Cum trebuieînţeles. Graiul din ţara Haţegului, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1966

64. Dragomirescu, Gh. N., Mica enciclopedie a figurilor de stil, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1975

65. Draşoveanu, D. D., P. Dumitraşcu, M. Zdrenghea, Analizegramaticale şi stilistice, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1966

66. Dumitraşcu, Pompiliu, Despre mijloacele expresive şi artistice înpoezia populară, în CL, VI, 1961, nr. 2

67. Dumitraşcu, Pompiliu, Valoarea expresivă a sunetelor, în CL X,nr.1/1967

68. Evseev, Ivan, Simboluri folclorice, Facla, Timişoara, 198769. Evseev, Ivan, Cuvânt-simbol-mit, Facla, Timişoara, 198370. Fochi, Adrian, Estetica oralităţii, Editura Minerva, Bucureşti, 198071. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, Editura Univers, Bucureşti,

197772. Funeriu, Ionel, Versificaţie românească, Facla, Timişoara, 198073. Galdi, Ladislau, Introducere în stilistica literară a limbii române,

Editura Minerva, Bucureşti, 197674. Greimas,A. J., Despre sens. Eseuri semiotice, Editura Univers,

Bucureşti, 1975

Page 313: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

314

75. Henry, Albert, Metonymie et metaphore, Paris, 197176. Hir Le, Yves, Analyses stylistiques, Armand Colin, Paris, 196577. Iancu, Victor, Limbaj cotidian şi rostire literară, Facla, Timişoara,

197778. Ionescu, Liliana, Paralelismul sintactic în lirica populară, în Studii

de stilistică şi poetică, Bucureşti, 1966, pp. 48-6879. Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana si Dumitru Chiţăran, Sociolingvistica,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197580. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 197581. Iordan, Iorgu, Limba literară, Scrisul Românesc, Craiova, 197782. Irimia, D., Limbaj poetic eminescian, Editura Junimea, Iaşi, 197983. Irimia, D., Structura stilistică a limbii române contemporane,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198684. Ispas, Sabina, Doina Truţã, Lirica de dragoste. Index motivic şi

tipologic, I (A-C), Editura Academiei, 198585. Ivănescu, G, Limba poetică românească, în Studii de istoria limbii

române literare, Editura Junimea, Iaşi, 198986. Jakobson, R., A la recherche de l’essence du langage, în Diogene,

nr. 51/196587. Jakobson, R., Lingvistică şi poetică. Aprecieri retrospective şi

consideraţii de perspectivă, în Probleme de stilistică, Culegere dearticole, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964

88. Lombard, Alf, Les constructions nominales dans le francaismoderne, Etude syntactique et stylistique, Upsalla et Stockholm,1930

89. Lotman, J. M., Lecţii de poetică structurală, Bucureşti, 197090. Lotman, J. M., Studii de tipologie a culturii, Bucureşti, 197491. Mancaş, Mihaela, Stilul indirect liber în româna literară, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197292. Mancaş, Mihaela, Limbajul artistic românesc în sec XIX, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 198393. Mancaş, Mihaela, Limbajul artistic românesc în secolul XX, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 199194. Marcus, Solomon, Poetica matematică, Editura Academiei,

Bucureşti, 1970

Page 314: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

315

95. Miclău, Paul, Semiotică lingvistică, Facla, Timişoara, 197796. Mihăescu, Nicolae, Norme gramaticale şi valori stilistice, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 197397. Mihăescu, Nicolae, Dinamica limbii române literare, Vocabular-

sintaxă-stil, Editura Albatros, Bucureşti, 197698. Milaş, Constantin, Introducere în stilistica oralităţii, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198899. Munteanu, Ştefan, Stil şi expresivitate poetică, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1972100. Munteanu, Ştefan, Limba română artistică, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1981101. Munteanu, Ştefan, Introducere în stilistica operei literare, Editura

de Vest, Timişoara, 1995102. Negreanu, Constantin, Structura proverbelor româneşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983103. Nicolau, Edmond, Limbaj şi strategie, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1983104. Noica, Constantin, Creaţie şi frumos în rostirea românească,

Editura Eminescu, Bucureşti, 1975105. Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească,

Editura Eminescu, Bucureşti, 1987106. Olteanu, Gheorghe, Structurile retorice ale liricii orale româneşti,

Editura Scrisul românesc, Craiova, 1985107. Papahagi, Tache, Poezia liricã popularã, Editura pentru Literaturã,

Bucureşti, 1967108. Petrovici, Emil, Rimele româneşti din punct de vedere fonologic, în

LL, I, 1955, p. 279109. Plett, Heinrich F., Ştiinţa textului şi analiza de text, Semiotică,

Lingvistică, Retorică, Editura Univers, Bucureşti, 1983110. Pop, Dumitru, Folcloristica Maramureşului, Editura Minerva, 1970111. Pop, Mihai, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, ediţia aII-a,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978112. Popescu-Sireteanu, Ion, Limbă şi cultură populară, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983113. Propp, Vladimir, Morphologie du conte..., Edition du Seuil, Paris,

1970

Page 315: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

316

114. Riffaterre, M., Essais de stylistique structurale, Flammarion, Paris,1971

115. Riffaterre, M., Încercări de definire lingvistică a stilului, înProbleme de stilistică, Culegere de articole, Editura ŞtiinţificăBucureşti, 1964

116. Rogoz, Adrian, Cimiliturile şi rădăcinile invariantelorgramaticale, în Semiotica folclorului, Bucureşti, 1975

117. Rosetti, Alexandru, Filosofia cuvântului, Editura FundaţiilorRegale, Bucureşti, 1946

118. Rusu, Liviu, Viziunea lumii în poezia noastră populară; de laresemnare la acţiunea creatoare, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1967

119. Rusu, Liviu, Estetica poeziei lirice, ediţia a III-a, Editura pentruLiteratură, Bucureşti, 1969

120. Slama-Cazacu, Tatiana, Lecturi psiholingvistice, Editura Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 1980

121. Slama-Cazacu, Tatiana, Limbaj şi context, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1959

122. Slama-Cazacu, Tatiana, Introducere în psiholingvistică, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1968

123. Slave, Elena, Expresivitate şi afectivitate, în Probleme delingvistică generală, vol II, Editura Academiei, Bucureşti, 1960

124. Slave, Elena, Metafora în limba română, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1991

125. Spitzer, Leo, Etudes de style, Edition Gallimard, Paris, 1970126. Stan, Ion, Repartizarea substantivelor în stilul beletristic,

publicistic şi ştiinţific, în CL X ,1965, nr.1, p. 195-202127. Stati, Sorin, Analize sintactice şi stilistice, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1970128. Şerban, Felicia, Generalul şi particularul în informaţia lexicală din

punct de vedere stilistic, în CL, XIV ,1969, nr. 2, p.333-359129. Şerban, Felicia Aspecte stilistice ale liricii populare, în CL, XVII,

2, pp.323-324130. Şeuleanu, Ion, Dincoace de sacru, dincolo de profan, (Studii şi

eseuri de folclor), Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1994131. Todorov, Tzvetan, Litterature et signification, Paris, 1967

Page 316: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

317

132. Todorov, Tzvetan, Poetique et prose, Paris, 1971133. Tohăneanu, I. G., Dincolo de cuvânt, Studii de stilistică şi

versificaţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976134. Tomaşevski, Boris, Teoria lieraturii, Poetica, Bucureşti, 1965135. Ullman, Stephen, Language and style, Basil Blackwell, Oxford,

1964136. Vasiliu, Emanuel, Introducere în teoria textului, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1990137. Vianu, Tudor, Estetica, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968138. Vianu, Tudor, Probleme de stil şi artă literară, Editura de Stat

pentru Literatură şi Artă, Bucuresti, 1955139. Vianu, Tudor, Problemele metaforei şi alte studii de stilistică,

Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957140. Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1968141. Vianu, Tudor, Postume. Istoria ideii de geniu. Simbolul artistic.

Tezele unei filozofii a operei, Editura pentru Literatură Universală,Bucureşti, 1966

142. Vianu, Tudor, Opere, volumul V, Editura Minerva, Bucureşti, 1971143. Vlad, Carmen, Sensul, dimensiune esenţială a textului, Dacia, Cluj-

Napoca, 1994144. Vrabie, Gheorghe, Retorica folclorului, (Poezia), Editura Minerva,

Bucureşti, 1978145. Vrabie, Gheorghe, Poetica Mioriţei, Editura Academiei, Bucureşti,

1984146. Vrabie, Gheorghe, Din estetica poeziei populare române, Editura

Albatros, Bucureşti, 1990147. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei,

Bucureşti, 1987148. Vulsici, M., Cu privire la particularităţile sintactice ale stilurilor

beletristic, ştiinţific şi administrativ, în CL, XI, 1966, fs. I, p.91-102

149. Vultur, Smaranda, Intertextualitatea ca principiu de funcţionare atextului, în SCL, XXXVI, nr.1/1985, p.52-63

150. Wald, Henri, Ideea vine vorbind (?), Cartea Românească, Bucureşti,1983

Page 317: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

318

151. Wald, Henri, Limbaj şi valoare, Editura Enciclopedică, Bucureşti,1973

152. Wellek, Rene şi Austin Warren, Teoria literaturii, Editura pentruLiteratură Universală, Bucureşti, 1967

ALTE SURSE BIBLIOGRAFICE

1. Alexici, G., Texte din literatura poporanã românã, tom.I, Poesiatradiţionalã, Budapesta, 1899; vol.II, Bucureşti, 1966

2. Bârlea, Ion, Însemnãri din bisericile româneşti din Maramureş,Bucureşti, 1909,

3. Dicţionar de filozofie, Bucureşti, 19784. Eminescu, Mihai, Opera politică, vol.II, 1941, (Autonomia

Ardealului, Timpul, 4XI 1882, pp.503-506)5. Filipaşcu, Alexandru, Istoria Maramureşului, 19406. Kuhn, Thomas S., Structura revoluţiilor ştiinţifice, Editura Politicã,

19767. Levi-Strauss, Claude, Gândirea sãlbaticã, Editura Ştiinţificã, 19708. Levi-Strauss, Claude, Antropologia structuralã, Editura Politicã,

Bucureşti, 19789. Piaget, Jean, Le structuralisme, PUF, Paris, 196810. Pop, Dumitru, Început de activitate folcloristicã în nordul

Transilvaniei: ziarul Gutinul de la Baia Mare, Revista de folclor,III, 1958, nr.3

11. Pop, Mihai, Vechi atestãri istorice, Genuri şi specii, în cap.Folclorul literar românesc din Istoria literaturii române, 1964

12. Popescu-Neveanu, Paul, Dicţionar de psihologie, Editura Albatros,Bucureşti, 1978

13. Codicele Voroneţean, Ediţie critică, studiu filologic şi studiulingvistic de Mariana Costinescu, Editura Minerva,Bucureşti, 1981

14. Tylor, E.B., Primitive culture, vol.I, Londra, 1

Page 318: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

319

ABREVIERI

a adj=atribut adjectivaladj.=adjectivadv.=adverbAn IEF=Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclora s prep.=atribut substantival prepoziţionalAT=propoziţie subordonată atributivăAT ap= propoziţie subordonată atributivă apozitivăAUB=Analele Universităţii Bucureştia vb=atribut verbalccl=complement circumstanţial de locccm=complement circumstanţial de modcct=complement circumstanţial de timpcd=complement directCD=propoziţie subordonată completivă directăCDŢ= propoziţie subordonată circumstanţială condiţionalăci=complement indirectCL=Cercetări LingvisticeCM=propoziţie subordonată circumstanţială de modCMUB=Centrul de multiplicare al Universităţii BucureştiCT=propoziţie subordonată circumstanţială de timpCV=propoziţie subordonată circumstanţială concesivăCZ=propoziţie subordonată circumstanţială de cauzăDLRM=Dicţionarul limbii române moderneEXC= propoziţie subordonată circumstanţială de excepţieF= propoziţie subordonată circumstanţială de scop sau finalăGA=Gramatica limbii române, vol.I,II, 1966, Editura AcademieiGRLA=Grupul Român de Lingvistică AplicatăLL=Limbă şi Literaturăloc.adv.=locuţiune adverbială

Page 319: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

320

LR=Limba RomânăMCD=Materiale şi cercetări dialectalenp=nume predicativp=predicatPP= propoziţie principalăpron.=pronumeREF=Revista de FolclorSCL=Studii şi Cercetări de LingvisticăSt. UBB=Studia Universitatis Babeş-Bolyaisubst.=substantiv

Page 320: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

321

ANEXE

ANEXA 1 - TEXTE

1Papahagi/I/3/Budeşti

Du-te, dor,Pă cel izvor,C-acolo-i mândru IonŞî-l trezeşte de pă somn,Să nu doarmă, că nu-i domn;Că şî domnişor de-ar si,De-a mneu doru s-a trezi;Şî de-ar si şî domnişor,Tăt s-ar trezi de-a mneu dor.

2Antologie/Lenghel-izeanu/366/396/Onceşti

Frunză verde de mohor,Du-te dor pă cel izvorŞi despică cetina,Nu-mi despica inima.Du-te, dor, unde te mâi,La mândra la căpătâi;Du-te, dor, şi nu mai sta,Până-i afla pă mândra.

Page 321: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

322

3Antologie/Papahagi/345/388/Săpânţa

Aşa m-o cuprins doru,Cum m-aş strânge cu brâu.Da` de brâu mă pot descinge,Cu doru nu pot învinge;Din brâu m-aş desgădui,Cu doru nu ştiu ce-a fi,De el poate c-oi muri.Bădişor, de doruţ greuMi se fac ochii părău,Părăuaş de lăcrămeleŞî gura dzâce de jăle.Cine trăce pă cărareStă ş-ascultă cu mirare,Stă ş-ascultă gura mea,Şti că doru mă păzea.Doru-aista-i mare câneCă vine sara la mineŞî mă ia de pă subsoriŞî mă duce-n şezătoriUnde-s fete şi feciori.

4Antologie/Dăncuş/ 350/390/Ieud

Măi codruţ, frunză galbână,Eu mă culc, tu mă leagână,Că n-am somn de-o săptămână,Că mi-i doru la inimă,Numa doru mândruluiDi pă vremea fânuluiŞi doruţu bădiţîDi pă vremea săcerii.

Page 322: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

323

5Antologie/Brediceanu/352/391/Borşa

Sub cetină este struţ,Du-te, du-te, mândruluţ,Du-te, du-te şi ţi-l ciuntă,Du-te, du-te şi ţi-l ia,Uită de dragostea mea.Măi bădiţă, bădişor,Lasă-ţi doru mai domolNu mi-l tot mâna la mine,De-m pun capu după tineŞi sara şi dimineaţa,După tine-mi pierd viaţa,C-al tău dor e prea turbat,Mă poartă noaptea prin sat.Câte doruri sunt pe lumeC-al tău nu sunt de nebune;Câte doruri m-au mâncat,Ca al tău nu m-au uscat.Doru tău unde m-ajunge,Stau în loc şi-ncep a plânge,Prin picioare jos mă junghe,La inimă mă străpunge!Mă, bădiţă, păr tăiat,Nu crede că te-am uitat.Câte doruri m-au mâncatEu pe toate le-am uitat,Înfocatul tău de dorNu-l pot uita până mor;Bădiţă, dragostea ta,Până mor n-o pot uita!Pare-m rău şi-m bănuiescCă nu pot să te-ntâlnesc;Pare-m rău şi mi-e bănatPentru că te-am sărutat

Page 323: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

324

De n-am stare-n al meu sat.Bade, dragostele taleMi-o ciuntat zilele mele.Bădiţă, năravul tău,Mi-o stricat sufletul meu.Eu mă jor, nu mi-e păcat,Că eu mor de-al tău bănat;Eu mă jor şi nu mi-e greuCă eu mor de dorul tău,Cum n-a murit neam de-al meu.Nu ştiu, bade, ce-i asta,De nu te mai pot uitaNici ziua, nicii noaptea,Tot la tine-m stă mintea.De când, bade, te iubesc,Nici nu cin, nici nu prânzesc,Numai tot cu dor trăiesc.Pentru tine, dragă bade,Cămaşa pe spate-m arde,Inimuţa-n mine scade;Arde-n spate şi pe pieptEu de doru tău mă-nec,Nu mai pot să mai trăiesc.

6Antologie/Brediceanu/354/393/Strâmtura

Suflă vântu, dor adună,Daina mândră şi dainaŞi iară mândră dainaSuflă vântu de pe dealŞi-mi aduce dorul val;Bate vântul, vâjăieşte,Dorul lui mă veştejeşte!Bate vântul iarba-nspică,Dorul mândrului mă strică.

Page 324: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

325

Bate vântul, iarba culcă,Dorul mândrului mă uscă.Cine m-a dat dorului,Aibă casa cucului,Şi odihna vântului;Că nici cucul n-are casă,Nici-i vântul ţară-aleasă;Nici cucul n-are hodină,Nici-i vântul ţară lină.De cine dorul se leagăD-acela-i cu minte slabă,Până-i lume nu-i de trabă.S-o legat de o nevastăŞi şi-o lăsat tiara-n casăŞi pruncuţu mic în faşă;S-o legat de un voinicŞi şi-o lăsat plugu-n câmp;Şi de mine s-o legat,Fost-am voinic ş-am scăpat;Şi de mine s-o legat,De doi ani în primăvarăŞi-acum stă să mă omoară!

7Papahagi/CLXXIV/35/Săliştea

Păste munţ, păste dealuriAdună vântu doruri,Dorurele tinerele,Ş-a mneu dor vine cu ele;Ş-a mneu doruţ o plecat,Tânăr o fo`, ne-nvăţat,Şî-nt-o izvor o pkicat.N-o pkicat în apă linăSă mă duc să-l ieu de mână,

Page 325: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

326

C-o pkicat în apă creaţă,Şî m-aş duce şî mni-i greaţă,Că nu-i apa ca p-aici,Că-i cu sânge de voiniciCare s-o dus de p-aici.

8Antologie/Iuga/360/394/Săliştea

Spune, mândră, şi ghice`Codru de ce gălbine`Omu de ce bătrâne`?Codru gălbine` de vânt,Omu tânăr de urât;Codru gălbine` de soare,Omu tânăr de dor mare.

9Papahagi/CXXI/25/Borşa/Pietroasa

Măi mândruţ, mândruţule,Doru mni-i de nu-ţ pot spune,Zine-mi să mă duc în lume.Duce-m-oi, drumu nu-l ştiu,Lună nu-i până târdzâu,Şî de mândru-aş vrea să ştiu.Da de mni-ar si norocuSă mă tâlnesc cu cucu,Tăt să-mi arăte drumu,Să mă tâlnesc cu mândru.D-apoi de mni-ar si parteaSă mă tâlnesc cu mnerla,Tăt să-mi arăte calea,Să mă tâlnesc cu badea,Trei dzâle să-mi povestea;

Page 326: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

327

Trei zâle-mi părea un ceas,Povestin de-a mneu năcaz,De cum s-o dus câte-am tras.

10Şteţco/131/125/Borşa

Aşa-m zină câteodată,Să las mamă, să las tată,Să mă duc pă munţ de piatră;Aşa-m zină câte-un dor,Să las fraţ, să las surori,Să mă duc pă munţ de flori.Şî iară mă socotesc,De ce să mă prăpădesc,Cân am rând să mai trăiesc.

11Antologie/Papahagi/393/405/Vişeu de Jos

Fă-mă, Doamne, ce mi fa`,Pasăre să pot zburaPeste codru cu frundza,De-aici până la badea,Să văd sara ce-a cinaŞi-n care pat s-a culca;Dimineaţa ce-a prândzîŞi de mine ce-a gândi,Peste dzî cum a trăi.

12Antologie/Lenghel-Izeanu/411/411/Bârsana

Hai, mândrule, să fugimPrin pădurea de mălin;Ziua-i mică,

Page 327: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

328

Frunza-i picăŞi mă-ta n-a şti nimică;Noaptea-i marePică tareŞi acolo nu ne-afla-re.Noi acolo să şidem,Dacă aicea nu putemŞi de lume nu-ncăpem.Hai, mândrule, să fujimUnde-om videa lupi arândŞi hulpile săcerând,Iepuraşii snopi legând.Să mâncăm de-aceea pităDac-am rămas de ispită.

13Papahagi/CV/23/Vişeu de Jos

Măderan crescut în iarbă,Măi mândruluţ dingă apă,Guriţa ta mult mni-i dragăCă vorbeşti vorbe de treabă;Şî vorbeşti de omenie,Cum îm place mândruţ, mnie.Că de-aş avea cât drăguţA tău dor nu pot să-l uiţ.Nici atunci nu te uit bine,Pân-or pune lut pă mine;Nici atunci nu te-oi uita,Până-n groapă m-or băgaŞî cu lut m-or astupa.Că ş-atunci mni-oi gândi euDe un drag ibdit a mneu.Nici atunci n-oi cutedza,Mândruluţ, a mă giura

Page 328: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

329

Că nu mni-ai fo` drag cânva.Da, mândruţ, eşti pă plăcere,Pă voie, pă mângâiere;Pă plăcerea okilor,Pă voia părinţâlor;Pă plăcerea guriţâiŞî pă voia mămukii.

14Papahagi/CXXXVIII/28/Săcel

Mândruluţ cu okii verdz,Tătă noaptea te gisedz,Mă trezăsc nu te găsăsc,Cu perina mă sfădesc.Strâng în braţă perina,Pare-mi că eşti duma-ta -Nu ştiu, ştii de-acea ori ba?Strâng în braţă-aşternutu,Pare-mi, mândruţ, că eşti tu -Nu ştiu, ştii de-acea ori nu?

15Papahagi/CLXXV/35/Săliştea

- Codrule cu frundza rară,Lasă-mă de mas p-astarăPă mine cu pă badea-le,Că nimnic nu ţ-om strâca-le.- Eu cu drag mni v-aş lăsa,Mă tem că v-aţ sărutaŞî frundza mni s-a usca: -Pănt-o fată ş-un feciorSă rămâe codru gol;Pănt-un fecior şî o fată

Page 329: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

330

Să-mi sie frundza uscată!

16Papahagi/CCXXXVI/45/Săpânţa

Hei tu al mneu mândrulior,Ce mamă tu ţ-ai avutDe pă tine te-o făcutCu oki negri de okit,Sprâncene de nebunit,De m-ai nebunit pă mine,Mni-am pus capu după tine?Okii tăi, muruţă negre,Crescute din mugur verde,Mult mă gândesc că te-oi pkierde.Când pă tine te-oi pkerdea,O dzî-ntreagă te-oi cotaiŞî abgia eu te aflaiÎn mnizlocul târgului,Pă spatele murgului,Ţînând murgu tău de frâu,Uitându-te cătă râu,Să mă vezi că doară ziuSă bem bere şî rakiu;Să bem bere din ulcior,Să ne mai grăim de dor;Să bem in din păhărele,Să ne mai grăim de zăle.

17Bârlea/66/227/Berbeşti

Nu ştiu dreptu-i, ori nu-i drept,Ca şi-a meu mândruţ nu văd.

Page 330: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

331

La obraz îi albeneţ,Păru i-i negru şi creţ.Ochii i-s ca două mure,Care-s mai coapte-n pădure;Care-s coapte la răcoare,Nu-s ajunse nici de soare.Care-s coapte la pământ,Nu-s ajunse nici de vânt.

18Bârlea/223/310/Botiza

Frunză verde calupăr,Maică, doi feciori mă cer:Unu negru ş-altu băl.Frunză verde de măr dulce,După băl, mamă, m-aş duce;Frunză verde de măr acru,După negru, meargă dracu.Că trebe Murăşu-oprit,Şi femei la soponit.Şi sopon de cinci de argintŞi tot nu-l mai văd albit.Da zău, mamă, pe cel băl,Cu puţină apă-l spăl.

19Papahagi/LXII/15/Giuleşti

Noi cu mândru lua-ne-am,Dar suntem o leac` de neamBatâr cât de neam om si,Tătă vara ne-om ibdi,Nime nu ne-a despărţî,

Page 331: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

332

Nici la casa OarmegiUnde fac de legi Domni -Noi mai tare ne-om ibdiNime nu ne-a despărţî.Măi mândrule, om frumos,Ţâpă coasa, blemi, şedz gios,Şî eu mni-oi ţâpa greblaŞ-oi mere la duma-ta.Blemi, mândruţ, să ne-ntrebămCare din cine suntemŞî care ce zestre-avem.Tu eşti siruţ de săcară,Eu de grâu de primăvară;Tu eşti siruţ de ovăz,Eu de grâu de cel p-ales.

20Papahagi/LXXIX/18/Vad

Hai, mândrule, să fugimCă noi bine ne văzimŞî la oki şî la sprâncene,Ca doi porumbaş la pene;Şî la oki şî la uitat,Ca doi porumbgi la zburat.Tu n-ai tată, eu n-am mamă,Amândoi suntem de-o samă;Tu n-ai fraţ, eu n-am surori,Amândoi, ca două flori.

21Papahagi/ XVII/5/Breb

Spune, mândro, mâni-ta

Page 332: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

333

Să-ş îngrăde grădinaTăt cu linŞî cu pelin,Ca noi să nu ne tâlnim,Fără lunia mergân la târg,Marţ în bolduri târguind,Mnercuri înapoi zinind,Zoi sara în şezătoare,Vinerea mergân la moară,Sâmbăta numai o dată,Duminica zâua toată.

22Papahagi/CXXXIV/27/Borşa/Râturi

Audzât-am, mândruţ, euCă te ţâne mî-ta răuPăntru ce te iubăsc eu.Spune, mândruţ, mâne-ta,Noi atunci că ne-om lăsaCându ea ş-a număraTăt sirile dint-o kiarăŞî dzâlele dint-o vară.Nici atunci nu ne-om lăsa,Până nu ş-a număraIa, iarba de pă hotarăŞî frundza dint-un stăzar-ă.Nici atunci nu ne-om lăsaPână nu ţî număraPenele de pă d-un cucŞî frundzuţa dint-un nuc.Nici atunci nu ne-om lăsa,Până ea că nu ş-a fa`Strat de mac

Page 333: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

334

`Nt-un vârv de ac,Şî de-acolo om mânca.Poate-atunci că ne-om lăsa.

23Papahagi/XV/ 4/Breb

Câte flori-s pă pământ,Tăte zin la giurământ;Numai floarea soareluiŞade-n poarta raiuluiŞî giudecă florile,Ca soacra nurorile.De i-ai duce câtă zestre,Tăt te face de poveste;Şî de i-ai duce cât bineTăt te-ar face de ruşîne;De i-ai duce cu patru boi,Tăt ţ-ar da drumu napoi;De i-ai duce cu caru,Tăt ţ-ar arăta drumu.

24Bârlea/47/187/Berbeşti

Câte flori îs pe pământ,Toate merg la jurământ,Numai floarea-soareluiŞede-n poarta raiului,Şi judecă florile,Ca soacra nurorile.De-aş şti cine mi-ar fi soacră,Da-i-aş da hâlbe din troacă.Să ştiu cine mi-ar fi socru,I-aş da hâlbele cu porcu.

Page 334: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

335

Tună, Doamne-n ce-i tuna,Tună-n lemnul cel de munte,Tună soacrele în frunte.Pe-a mea soacră o fereşte,Tocma-n frunte-o nimereşte.

25Bârlea/26/21/Berbeşti

Hei, tu, mândruluţu mieu,Ş-asear-am trecut pe coastă,Pe din sus de casa voastră.Mă-ta-n casă se sfădia`,Şi de mine rău grăia.Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Cu tine nu să sfădia`,De mine rău nu grăia.Că noi atunci ni-om lăsa,Când mă-ta s-a măcina,În moară cu fărina,Nici atunci, bădiţă, ba,Până mă-ta a număraCâte stele sunt pe ceri,Iarba de la trei hotări.Nici atunci nu ni-om lăsa,Până mă-ta a număraPenele de pe doi cuci,Frunza verde pe doi nuci.Nici atunci, bădiţă, ba,Până mă-ta a sămânaStrat de mac în vârf de ac.De-i vede că macul creştePoate tra` mă-ta nădejde.De-i vede că macu seacă,Spune-i mâne-ta să tacă.

Page 335: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

336

26Bârlea/162/276/Berbeşti

Spune-i, mândruţ, mâne-ta,Să-şi îngrădea` grădina,Tot cu pari şi cu nuiele,Nu cu-atâtea besezi rele;Cu parii de bosuioc,Nuiele de bărbânoc.La mijlocu gardului,Puie crucea bradului.Când vântuţu şi-a sufla,Noi, mândruţ, ni-om aduna,Astară câci a-nsăra.

27Antologie/Papahagi/392/404/ Budeşti

Mândruluţ cu cuşmă neagră,Du-mă-n lume de ţî-s dragă,De ţî-s urâtă mă lasă.De ţ-o părea cu ruşine,Fă-mă brâu pă lângă tine;De ţ-a păre brâu greuFă-mă lumină de săuŞi mă pune-n ghebu tău,Că ţ-a tre` de doru meu.

28Papahagi/XXXVII/9/Deseşti

Mândruluţ, de m-ei lăsa,Saie-mi otii de-oi zgera;Nice nu te-oi blăstăma,Fără să-ncungiuri lumeaNoauă ai

Page 336: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

337

Cu noauă cai,Şohănit noroc să n-ai.Cu fămeia cea dintâieSă faci datorii o mnie;Cu ceea de-a doua oarăSă o iei ca sfântu soareŞî bolnavă de pkicioare;Şî cu cea de-a treia oarăSă o iei ca sfânta lunăŞî bolnavă de o mână.Tăt să ai şeapte fecioriA optăle-o coconiţăSă-ţ poarte apă-n temniţă,Tăt apă de pă Iza,Pună Iza ce-a săcaŞî pkietrîle s-or muli,De tine nimnic n-a si.Tăt cu canta ţâgăneascăLumea să te mniluiască;Că şî eu te-oi mniluiCu ce nu mni-a trăbui;C-o coziţă de mălaiFăcută de noauă ai;Ş-aceea nu ţî oi daPună nu te-oi întrebaFostu-ţ-am dragă ori ba.Că furnica-i încă-i furnicăŞî umblă pă su` pământ,Şî să ţîne de cuvânt;Da tu eşti un botădzatŞî de cuvânt te-ai lăsat,Şî nu ţ-ai ţînut vorba -Vai, bată-te Precista.Mândruluţ, la casa voastă

Page 337: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

338

Să sie nuntă de groază,Casa voastă să s-aprindă,Tătă lumea să să strângăSă să strângă s-o potoală,Din cuţît să să omoară.Hei tu, mândruluţule,De-ar da, mândruţ, DumnedzăuMă-ta de friguri să moarăŞî tatî-tău, de vărsat,Să nu te vadă-nsurat,Soru-ta pă pat să dzacă,Sângele din ea să margă;Numa să margă părâu,Stee cân l-oi opri eu;Numai să-i margă vălcea,Să nu-mi poarte griza mea.Că, focu bată, mult mni-i bine,C-amu nu gândesc de nime,C-am gândit bugăt de mândru -Bată-l ceriu şî pământu;C-am gândit bugăt de badea -Bată-l ceriu şî dreptatea.Hei tu, mândruluţule,Noi dacă ne-om despărţîLasă, mândruţ, dor ţ-a si,N-am pă cine-ţ poronci,Fă` pă steleDor şî zele,Fă` pă lunăVoe bună.Luna mere cătilin,Nu şti că noi ne dorim.Şî stelele-s mănunţele,Nu ţ-or spune că mni-i zele

Page 338: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

339

După dragostile mele.

29Antologie/Ţiplea/502/446/?

Mândruluţ cu ochi mierâiVrut-aş fi să nu te ştiu;Vrut-aş fi, vremea-i târzâie,Nu dau vina numai mie.Usca-te-ai, mândruţ, de soare,Cum mă usc eu pă picioare;Usca-te-ai, mândruţ, de vânt,Cum mă usc pă drum umblând.

30Bârlea/54/39/Berbeşti

Mândruţ, floare de sansiu,Vrut-aş fi să nu te ştiu.Eu de când mi te-am ştiut,Nu pot durmi pe-aşternut,Fără pe pământul ud.Nici nu m-am culcat pe ţol,Fără pe pământul gol.Bată-te, mândruţ, mâna,Nu te văd cu săptămâna,Şi eşti negru ca şi tina.Bată-mi-te, mândruţ, bată,Ciarcănu de p-îngă lună,Şi dreptatea mea cea bună.Ciarcănu de p-îngă soare,Şi dreptatea mea cea mare,Mâna mea, perina mea,Care-ai durmit tu pe ea,Şi-amu zici că nu-i aşa.Nu te bată alte rele,

Page 339: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

340

Fără lacrimile mele.

31Antologie/Bârlea/520/452/Budeşti

Măi, cine ne-o despărţit,N-aivă loc nici în pământ,Nice cuiţe prin cruce,Nici la groapă cine-l duce;N-aivă loc în temeteu,Cărare pe drumu său.Nice cuie prin sălaş,Nice pânză pe obraz;Nici locuţ în temeteu,Pe cum n-am avut nici euHaznă de drăguţu meu.De ni-o despărţât o fată,Moară ea necununată,Cunună în cap nu-şi vadă;De ni-o despărţât femeie,Sângele-n dânsa nu steie;De ni-o despărţât bărbat,Putrezia` osu în pat,Să rămâie ciontu gol,Cum am rămas eu cu dor;Să rămâie ciont-uscatCum am rămas cu bănat.Trăi, mândrule, cu urât,Dacă nu m-ai ogodit;Trăi, mândrule, cu bănat,Dacă nu m-ai aşteptat,Pân-am fost de măritat.Da-ţi-ar bunul Dumnezău,Patru sute bani în pungă,La doctor să nu-ţ ajungă;Patru boi ca păunii,

Page 340: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

341

Să-i petreci cu doctorii;Patru boi albi pe la coarne,La capăt să piei de foame.

32Papahagi/CCXX/44/Săpânţa

Hăi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta să te duci,Pân-ei găsî plug de cuci,Corbgii la moară ducând,Cioarăle pkită făcând;Să mănânci din ceea pkită,Să hii, mândruţ, de ispită,Păcum ţ-am fo` de ibdităŞ-amu ţ-am cădzut urâtă.Hăi tu, mândrulioru mneu,Tu atâta să te duci,Nouă aiPă nouă cai,Noroc şohan să nu-ţ ai;Mânca-ţ-ar corbgii său,Cum mni-ai strâcat norocu;Corbgii bee-ţ sângele,Cum mni-ai strâcat fetie;Nice-s fată, nici nevastă,Nice-s floare de pă coastă,Numa tătăiză-n rât,La tăt neamu de urât.Tu atâta să te duci,Nouă ai, nouă temniţ,Nouădzăci de heră răci.Tu atâta să le porţ,Herăle să-ţ rugânească,

Page 341: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

342

Pkicioarele-ţ putregească,Să-ţ rămâe ciontu gol,Să vedz cât mni-i de uşorMnie fără drăguşor;Să-ţ rămâe ciont-uscatSă vedz cât mni-i de bănatMnie fără de bărbat.Şî de-acolo de-i eşî,Să t-e-nsoriDe nouă ori,Să-ţ faci nouă fecioriŞî să-ţ iei nouă nurori.Cu noruţa cea dintâieDa să-ţ faci o coconiţăDe dus apă la temniţă.Şî de-acolo de-i eşî,Tu să-ţ umbli-a coldui,Şî la mine de-a ini;Da şî eu te-az mniluiCu coziţa cu cea arsăCe rămâne sara-n masă,Cu hâlbele de pă masă,Să-ţ aduci, mândrule-aminteTăt de-a mele trii cuvinteCe ţî le-am spus mai nainte.Mândruţ, nu m-ai ascultat,Tăt acele te-o mâncat.

33Antologie/Bilţiu/440/421/Corneşti

Care drăguţa şi-o lasăDă-i, Doamne, potica-n casă,Leacurile-n rând pă masă,

Page 342: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

343

Doftorii să-l lecuiască;Care-şi lasă drăguţa,Să-l mânânce temniţa.El atâta să robea`Apa-n Tisă să stărtea`,Pietrile să putrezească,Părinţî să nu-l cunoască.Nici aşe nu l-oi lăsa,Şi-ncă l-oi mai blăstăma:El să aibă, să tăt aibă:Nouă mori,Nouă vâltoriŞi-o păreche de friguri,De-acele ce n-au leacuriNuma vara la târguri.Nici aşe nu l-oi lăsaŞi-ncă l-oi mai blăstăma:Din culesu cânepii,Până-n ruptu cămeşii,Să-l întoarcă doctorii,Tăt să-i sie a zguţăi;Din arat până-n săpat,Să-l întoarcă mă-sa-n pat,Să-i sie de tremurat.Nici aşe nu l-oi lăsaŞi-ncă l-oi mai blăstăma:Până nu şi-a număraPaiele de pă on car,Pietrile de p-on hotar.Nici aşe nu l-oi lăsaŞi-ncă l-oi mai blăstăma:Până nu şi-a sămânaStrat de mac în vârv de ac,Strat de bob în vârv de plop.De-a vide că macu creşte,De lăsat tragă nădejde.

Page 343: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

344

Să vadă şi-a lui mândruţăCă-i blăstăm de la drăguţă.

34Ţiplea/44/466

Frunză verde-a mărului,Poruncit-am mândrului:Mai bine m-oi omorîDa cu el nu m-oi ibdi,Că dragostea lui cu mineO-nflorit pân-o fost bine;O-nflorit noaptea la lună,O făcut floare galbână.Cănd o fost coale pă receDragostea, ca vântu, trece;Când o fost coale toamnaDat-o mâna cu alta.Deie-ţi, mândruţ, DumnedzăuŞasă boi în grajdu tău,Nevastă cum oi vre eu:Când ţ-a pune de mâncatÎn bliduţu nespălat,Cu lingura de su pat.Şi din ceia şasă boiPă cei doi să îi bem noi;Alţî doi să-i dai în gloabă,Cu doi să duci morţi în groapă.Deie-ţi ţâe DumnedzăuUn căruţ cu patru cai,Să te poarte la şpitai.Când a hi pă primăvarăSă hii ca turta de ceară,Patru să te scoată-afară.Hi-ţi-ar moartea pomenită,Cum m-ai lăsat bănuită

Page 344: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

345

Şi cu inimioara friptă.

35Antologie/Ţiplea/492/442/?

Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzău ce-i cere,Drăguţă p-a ta plăcere,Când i râde ea să zdere.Când i trece peste-on tăuS-o treci, mândruţ, de-on macău;Când i trece peste tinăSă o treci, mândruţ, de mână.Hei, tu, mândruluţu meu,Deie-ţi Dumnedzău să-ţi deiePatru sute bani în pungăLa doftori să nu ajungă;Şase sute bani în casă,Să-i pui la doftori pă masă.Hei, tu, mândruluţule,Deie-ţi Dumnedzău să-ţi deieFemeie p-a ta plăcere:Când ţ-a pune de mâncat,Puie-ţi în blid nespălatŞi lingură de sub pat.Mândruluţ, femeia taTăt să fac-o coconiţă,Să-ţi ducă apă-n temniţă;Tăt să-ţi fac-on coconaşSă te poarte la oraşNuma să te miluia,Că şi eu te-oi miluiCu cojiţa cea uscatăCe-i pă poliţ-aruncată,De cum o fost mama fată;Eu încă te-oi milui

Page 345: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

346

Cu o coajă de mălai,Tot coaptă de nouă ai.Nici aceie nu ţ-oi daPână nu te-oi întreba:Că dragă ţ-am fost o ba?

36Bârlea/202/124/Botiza

Cine, bade, ni-o-ntâlnit,Fie-i trupul hodinitŞi sufletul ispăşit.Fie-i trupul ca on pai,Sufletul să-i meargă-n rai.Şi cine ni-o despărţit,Fie-i moartea de cuţit.Fie-i trupul cât on brad,Sufletul să-i meargă-n iad.Cine ni-o despărţit, bade,Pice-i carnea de pe spate,Dărăburi şi sfăşii late.Cine ni-o despărţit, lele,Pice-i carnea de pe piele,Dărăburi şi bucăţele.Cucule, pasere blândă,Sui-te-n ceriuri şi cântă.Pe cine-i avea mânie,Blastămă-l singur să fie.Nu-i trebe mai mare fune,Ca străinătatea-n lume;Nu-i trebe mai mare pară,Ca străinătatea-n ţară.

Page 346: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

347

37Antologie/Bud/545/463/?

Vai de lin şi de pelin,Şi de omul cel strein.Hodina dintre streiniE ca umbra cea de spini:Vrei să te ascunzi de soareŞi spinii te-mpung mai tare,Nice cât n-ai alinare.

38Bârlea/36/28/Năneşti

Care fată-şi lasă satul,Bat-o jelea şi bănatul;Nu o bată tare rău,Că mi l-am lăsat şi eu.Nu o bată tare-tare,Că şi eu mi l-oi lăsare.Am cătat altul mai bun,Face-l-ar Dumnezău scrum.Şi din scrum să-l facă pară,Să se ducă fum în ţiară,Să vadă şi-a mea tigneală.- Hei, tu, mămulica mea,Halubele din fetie,Le scoate între hotarăŞi le fă focuţ şi pară.Cine mi-a vede fumul,Şti-u-a cui i-i năcazul;Cine mi-a vede para,Şti-u-a cum mi-e tigneala.Frunză verde de şălată,Mândră-i horea legânată,La fata cea scuturată.

Page 347: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

348

Mândru-i dorul legânat,La feciorul supărat,Care-i tare-nstrăinat.Frunză verde din doi fraţi,Tu te duci, bade, te duci,Tu te duci, bade sărace,Da cu al tău dor ce-oi face?- Face-ti-i, mândrucă, bine,Că mai sunt voinici ca mine.- Hei, tu, mândruluţule,Fie voinici câtă-i frunză,Dacă nu-s de-a mele buză.Fie câtă-i frunza-n fagi,Dacă mie nu mi-s dragi.Fie câtă frunză-i jos,Dacă tu, bade, nu-ntorci.

39Papahagi/LIII/12/Şugătag-sat

Gine vremea să mă ducLa târguţ, la Câmpu-Lung,Să-mi cumpăr un cal poromb,Să-mi întorc sările-acasă,La mândruca de nevastă.Ea de-i hâdă, de-i frumoasă,Să-i pui taleru pă masă.Călugării nu mă lasăSă-i pui taleru pă masă,Ci mă bagă-n cănţălărieŞi-mi dau pană şî hârtie.Înceată-mi, Doamne, gândurile,Să-mi pot scrie rândurile.Mă uitai la Sfântu-soare,Mă uitai şî păste Tisă,Văzui pă mândra prinsă,

Page 348: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

349

Mândra prinsă şî descinsă,Cu murguţu ei de frâu,Pân ierbuţă până-n brâu.Murgu paşte şî rânkează,Mândra doarme şî gisează.Ea mni-ş rupsă şî mni-ş dzâsă:- Hei, tu mândruluţu mneu,Da-astă noapte mni-am somnat,Greu gisuc că mni-am gisat:Că puşcuţa ta cea nouăEra ruptă drept în două;Pana ta cea zugrăgităEra tătă ruginită.- Nu minţî, curvă de câne,Că nu mni-e ruptă puşcuţa,Da mni-o ruginit pana,Da te temi că te-oi lăsa;De ce te temi ni-i scăpa.Eu atâta nărăgesc,Până murgu potcogesc,Şî-mi pui un picior în scarăŞî mni-oi trece-n altă ţară.Mâna dreaptă oi întinde,Trii şî patru oi cuprinde,Mai mândre şî mai frumoasă,Nu ca tine-o ruginoasă.

40Antologie/Brediceanu/ 534/459/ Ieud

Aşa-mi vine câteodatăSă mă sui pe munţi de piatră,Să-mi fac ochişorii roată,Să-mi caut mamă şi tată;

Page 349: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

350

Aşa-mi vine uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să beau otravă să mor.Ş-acolo dacă sosesc,Stau în loc şi mă gândesc,De ce să mă otrăvescCând am zile să trăiesc?Vinu-mi ori, într-uneoriSă mă sui pe munţi cu flori,Să am tufele surori,Brazii lungi,Să-i am fraţi dulci,Să nu şed între streiniCa şi floarea printre spini.De-ar mai şti tătucul meuTraiul care-l trăiesc eu,Face-şi-ar ochii pârăuCum mi-i fac, plângând, şi eu.Să fi bătut Dumnezău,Lemnu din leagânu meu.În ce m-am legânat eu,Să nu se legene nimeSă-l bată câte pe mine.Prunc tânăr de vârsta mea,Să petreacă d-atâtea rele;Aşa-n lume nu să facăSă nu-i fie lumea dragă.

41Antologie/Bârlea/541/462/Călineşti

Murguleţ, marhă rotată,Scoate-mă în deal odată,Să mă uit pe lumea toată;Să mă uit la satul meu,De unde m-am născut eu.

Page 350: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

351

Cănd de-acasă mi-am plecat,Numai eu că mi-am lăsatTot coşcioara în chetoare,Ş-o mândrucă ca ş-o floare.Şi boiţii-njuguraţi,Şi părinţii supăraţi,Şi vacile-njugurate,Surorile supărate.Când de-acasă am plecat,Bună ziua mi-am luat:De la fraţi, de la surori,De la grădina cu flori,De la strat de tămâiţă,De la fete din uliţă,De la struţ de busuioc,De la fecioraşi din joc.Când din sat că mi-am plecat,Num-aşa mi-am cuvântat:Creşteţi flori şi înfloriţi,Că mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi flori cât gardurile,Ş-astupaţi prilazurile,Să vă sufle vânturile.Să săcaţi din rădăcină,Cum săc eu de la inimă.Şi săcaţi de la un loc,Cum săc eu de la mijloc.

42Bud/27/27

Care-şi lasă satul luiArdă-l para focului,Da nu-l ardă tare rău,Că mi l-am lăsat şi eu.Ardă-mă între hotare,

Page 351: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

352

Să mă facă scrum şi pară,Cu spini şi cu păducei,Că mi-am lăsat fraţii meiŞi m-am despărţit de ei.

43Antologie/Brediceanu/544/463/Strâmtura

Am umblat din ţară-n ţarăCa şi cucu după vară,Dar orişicât am umblatFraţi şi surori n-am aflat.Fostu-mi-o şi rău şi bine,Fost-a vai şi-amar de mine,Că-ntre limbile streineNu mă mai cunoaşte nime.

44Antologie/Bârlea/551/465/Ieud

Mamă, inimă de piatră,Vin-acasă câteodată,Vezi străinii cum mă poartă:Desculţă şi neschimbată,Şi toită câteodatăŞ-aşe n-am fost învăţată,C-am fost tare dezmierdată.Mamă, de dor de la tineArde cămeşa pe mine,Nu o poate stinge nime.Vara plouă, iarna ninge,Nime nu o poate stinge,Doru mamei rău mă-nvinge.Mămucă, de doru tăuMă topesc ca inu-n tău;Mămucă, de jelea ta

Page 352: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

353

Mă topesc ca cânepa.Mamă, de zilele meleŞi lui Dumnezău i-i jele,Pietrile plâng pe vălcele,Păsările-n cuiburele.Mămucă, de traiu mieuŞi lui Dumnezău i-i greu,Pietrile plâng pe pârău,Păsările-n cuibu său,Că nu poci de doru tău.Ies afară, văd un nor,Şi nu pot de-a mamei dor,Ies afară şi văd stele,Şi nu pot de-a mamei jele.Mult îi moartea blăstămată,Despărţe mamă cu fată.Pe mine m-o despărţit,Cu cine bine-am trăit.De ne-ar fi arsă casa,Nu m-ar dure inima,Ca şi după mămuca.Un an, doi, ar fi trecut,Casă nouă-aş fi făcut,Mamă dulce-aş fi avut.Focu-l pot oamenii stânge,Cu moartea nu poţi învinge;Moartea te frige mai tareDecât focul cel mai mare.Frunzucă verde de văsc,Eu de doru-ţ mă topesc.Mămuca mă vede bine,Că mi-i dor de oarecine.Hei, tu, pruncă tinerea,Decât să te văd aşa,Mai bine te-oi îngropa,La fântână la izvor,

Page 353: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

354

Să văd de cine ţi-i dor.Du-mă, mamă, şi mă-ngroapă,La fântână pe Dumbravă,C-a vini cui i-am fost dragăLa fântână şi-a bea apă,Şi-ţi vedea cui i-am fost dragă.Câte rele petrecui,N-am lădiţă să le pui,Nici cheiţă să le-ncui,Mamă dulce să le spui.De-aş avea câte mătuşi,Nu-s ca mamele de dulci.De-s mamele cât de rele,Tot îi mai bine cu ele,Că-şi cată pruncii cu jele.Mătuşile intră-n casă,Iară se duc şi mă lasă,Rămâi cu inima arsă.Hăi, tu, mămulica mea,Fă-ţi cărare pe sub nuci,Şi vină la ai tăi prunci;Fă-ţi cărare prin priboi,Şi vină până la noi;Fă-ţi cărare prin călini,Şi mă du de la străini.Străinii cină la masă,Eu le ţin lumina-n casă;Străinii la masă cină,Eu li-s sfeşnic şi lumină.Dacă gată de cinat,Multe vase de spălat,Şi târzior de culcat.Pe când vreau a mă culcaIară prind a mă scula;Şi când vreau a adormi,Iară prind a mă trezi.

Page 354: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

355

Durmi-u-aş tare cu dor,Dar mi-i musai să mă scol;Că de-aş fi la mama mea,M-aş scula când eu aş vrea.Dar dacă-s la străinei,Scolu-mă când strâgă ei;Şi dacă-s la străinele,Scolu-mă când strâgă ele.Durmi-u-aş pe prisp-afară,Dar mă scol dacă mă scoală.C-aş zice c-oi mai durmi,Nu mă lasă străinii,Cum m-ar lăsa părinţii.Că la părinţi dac-aş fi,Mi-ar da pace şi-aş durmi;La străini îmi dă simbrieŞi nu-mi lasă omenie.

45Papahagi/CCLI/50/Săpânţa

Codrule, frundzucă lată,Pkice bruma, nu te bată,Că-ţ durniam la umbră-odată.Codrule, frundză rătundă,Pkice bruma, nu te-agiungă,Că-ţ durniam la a ta umbră.Că de nemnic nu duc frică,Numai de frundză când pkică.La Sânta-Marie mareGălbeneşte frundza tare;La Sântă-Măria mnică,Gălbenea` frundza şî pkică.Când era dzâua Crucâi,Pkicată-i mama frundzâi.

Page 355: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

356

Pribagu s-o supăratC-amu codru s-o uscat.Şî de-aude-o crancă mnişcând,El gândeşte: amu mă prind.Şî de-aude-o păsărea,Să uită spăreat la eaŞî dzâce: tu eşti moartea mea?Că la inimă mă doareDe-aş vedea om pă cărare,Că gândesc c-amu m-or prinde,M-or duce şî m-or înkideUnde-i temniţa mai mare,Să nu vădz radză de soare,Nici să nu mă sufle vântu,Să nu pot călca pământu;Soarele să nu mă ardă,Oki de om să nu mă vadă.Cum să nu hiu supărat?Om iu să hiu ca-ngropat,În temniţă rob legat?Cum să nu hiu năcăzâtOm tânăr de prăpădit?Până-s, codrule, pân tine,Tăt cunosc ceva şî bine.Că cu fraţ mă sfătuesc,Cu care mă bgizuesc;Şî păsărâle îmi cântă,Şî lumea tăt mni-i mai mândră.Dac-oi hi-n temniţă prins,N-am parte, numai de plâns,Şî la neamuri după mine,Ştiu că n-am parte de bine.

46

Page 356: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

357

Antologie/Timiş/591/484/Borşa

Cucule, pasăre sfântă,Suie pă cracă şi cântă.Pă cine ai tu mânieNu-i dori alt rău să-i sieNuma singur să rămâie;Să nu-l ardă altă parăCa străinătatea-n ţară;Să nu-l frigă alt tăciuneCa singurătatea-n lume.

47Bârlea/151/93/Sălişte

Cucule, de ce nu cânţi,Până ce-s fagii-nfrunziţi,Şi iarba pe sub molizi.Cucule, de ce nu tragi,Până ce-i frunza pe fagi,Şi iarba pe sub copaci.Cucule, pasăre mândră,Du-te-n pădure şi cântă.Pe cine-i avea mânie,Blastămă-l străin să fie.Nu treabă mai mare fune,Ca străinătatea-n lume.Nu treabă mai mare sfoară,Ca străinătatea-n ţiară.Cântă puiul cucului,În mijlocul codrului.D-aşa cântă de uşor,Leagănă frunza de dor.D-aşa cântă de-amărât,Leagănă frunza pe rât.

Page 357: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

358

48Antologie/Papahagi/627/501/Vad

Din cătane m-o luat,Mândre flori mi-am sămănatPă o verde ţălinioară,La cornu Gutâiului,Lâng-o rece fântânioară.Numa, ia, când am plecatFlorile le-am blăstămat:- Creşteţi, flori, şi nu-nfloriţiCă mie nu-mi trebuiţi,Creşteţi pă cât gardurileŞ-astupaţ prilazurile,Să vă sufle vânturile,Să vă ciunte vârvurile,Că eu nu v-oi mai purta,Că mă duc în cătunieŞi lozeşte-o bătălie.Şti-mă focu şi biataOare când oi înturna,De-oi zini cândva v-odatăLa măicuţa mea cea dragă!Strângu-mă bumbii pă piept,N-oi ajunge să-i mai văd,Frundzucă verde de fagi,Pă părinţî mei cei dragi.Hei, tu, mămulica mea,De te-ajunge doru meuIa, măicuţă clopu meuŞi-l pune, măicuţă, bine,Tot îi şti că-i de la mine.Hei, tu, puiuţu mamii,Ţ-oi trimite, mândră, carteCu margini de busâiocLa mijloc pară de foc;

Page 358: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

359

Cine-a rumpe peceteaRumpă-i-să inima,Cum s-o rupt a mea ş-a taCând am prins a ne lăsa;

C-o fo musai de lăsatŞi-n cătane de plecat.

49Bud/27/43

Codrule cu frunza lată,Pice bruma, nu te bată,Că mi-ai fost tare bun tată,Când m-a urât lumea toată.Codrule cu frunza lungă,Pice bruma, nu te-ajungă,Că mi-ai fost bună mămucă,Când am fugit de lumucă.Codruţ cu frunză domnească,Gerul nu te prăpădească,Că eşti casă românească,Voinicii să se scuteascăDe domnari şi de jendariŞi de alţi căpăi mai mari.Nu ceri de la noi porţieCa şi de la-mpărăţie;Şi tu nu ceri sazolic,Dacă moare vrun voinic;Şi tu p-a tale cătaneLe hrăneşti numai cu carne,Nu-i scoţi la ibung afară,Când e căldura de vară,Să-i fugăreşti ca să moară.

50

Page 359: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

360

Bârlea/17/142/Berbeşti

Pe poduţu Dunării,Merg feciorii ca norii,Blăstămându-şi părintii.Da părinţii nu-s de vină,Că şi ei plâng şi suspină.N-ai fi, mămucă, iertată,De ce nu m-ai făcut fată.M-ai făcut, mamă, fecior,Ţările să le-nconjor.Fetele poartă zadie,Eu port puşcă si sabie.Fetele-s în satu său,Eu port puşcă şi borneu.

51Papahagi/XXXI/7/ Crăceşti

Ai săracii feciorii,Cum să duc ca şi norii.Când să duc, să duc cu floriŞi-napoi zin cu durori;Când să duc mărg înfloriţŞi napoi zin tăţ răniţŞî de tunuri îngroziţ,De cotare la părinţ.Când să duc mărg înstruţaţŞî napoi zin împuşcaţŞî de tunuri înfricaţ,Şî la părinţ de cotaţ.

52Şteţco/130/125/Borşa

Page 360: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

361

Supărat ca mine nu-iNuma puiu cucului,Cân îl lasă mama lui,În funduţu codrului.Mâţâţăl fără de-o pană,Nu şti cine i-o fost mamă.

53Şteţco/129/125/Borşa

Tragână, mândră, tragână,La frunza de plop galbână.Că şî eu mi-am trăgânat,La frunza de plop uscat.Leagână-să frunza-n codru,Supărată-s fără modru.Leagână-să frunza-n plop,Rău mi-ai cântat de noroc.

54Papahagi/XIV/4/Budeşti

Frundză verdee de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-ară mai hi frundză verdi,La om cu amar aş credi.

55Papahagi/CLXXXVIII/ 37/Şieu

Frundză verde de stezar,N-am credzut la om cu-amar;De-ar mai si frundzucă verdeLa om cu amar aş crede.

Page 361: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

362

56Papahagi/LXXVIII/18/Vad

-”Voi, doi bradz încetinaţ,Ce focu vă legănaţ?”-”Cum noi nu ne-om legăna?Numa nouă ni să gatăTrii maistări din trii Geşauă,Cu săcuri, cu sirisauă,Să ne tae drept în două,Să ne facă drănicioareSă drăniţa` temnicioare,Să şadă fete fecioară,Şî feciori fără mustaţă,Care-nvaţă-a strânge-n braţăŞ-a săruta cu dulceaţă.

57Papahagi/XL/10/Deseşti

Codru dipce gălbeneşte,Omu dipce bătrâneşteNime-n lume nu gâceşte.Frundza gălbine` de vânt,Omu bătrâne` de gând;Frundza gălbine`-n vânturi,Omu bătrâne`-n gânduri.Mult gândesc de cela omCare n-are scârbă-n casăDipce bătrâne` la faţă.Io scârbă-n casă să n-amN-aş mai bătrâni şohan.Scârba-n casă mă păzeşte,Zelea nu mă-ngădueşte.

Page 362: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

363

Nu sie nime cu dor,C-amu io de tătu mor;Nu sie nime scârgit,Că io-s gata de murit.

58Antologie/Papahagi/530/457/Săcel

În cel vârvuţ de opcinăEste-o cruce de cetină,Suflă vânt şi să leagână.Tu, cruciţă de cetină,Ce te legeni, ce te clatini?Da cum nu m-oi legănaŞi cum nu m-oi clătina,Că la mine stau gătaţiTrei maistări din trei Vişauă,Cu săcuri, cu herăstrauă,Să mă taie lemn-întregi.Să mă puie pă tilegi,Să mă ducă-n gios la ţară,Să mă facă temnicioară,Să robia` fată fecioarăŞi feciori fără musteaţăCare-nvaţ-a strânge-n braţă.

59Antologie/Ţiplea/531/457/?

Hei, codrule, cetinule,Ce te legeni,Ce te tregeni,Cu crăngile la pământ,Fără ploaie, fără vânt?Cum eu nu m-oi legâna,

Page 363: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

364

Cum eu nu m-oi trăgâna,Numa eu am d-audzâtC-or scula domnii iobagiiŞ-or tăia ciungii şi fagii,Şi s-or despărţi toţi dragii.Numai eu mi-am d-audzâtCă la mine s-o gătatMaistării de pă Vişauă,Cu săcuri şi sirisauăCa pă mine să mă tauă,Să mă tauă colteşele,Să mă pună-n cărurele,Să mă ducă-n gios, la ţară,Să mă facă temnicioară,Să roba` fată fecioarăŞ-on drăguţ c-o drăgucioară.Numai eu mi-am d-audzâtVin la mine să mă tauă,Cu săcuri, cu sirisauă,Să mă curme, să mă tauă,Să mă tauă drept în două,Să facă cofiţă nouă.Şi cofiţă şi doniţăS-adăp caii lui Gheorghiţă,Că Gheorghiţă da să gată,Tot în ţara munteneascăDup-o coită de nevastă.

60Papahagi/CCXLVI/49/Săpânţa

Frundză verde-a codrului,Zălcui-m-aş şî n-am cui,Că supărat ca mine nu-i.M-aş zălcui codrului;Codru are frundza lui

Page 364: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

365

Şî nu crede nimurui.Până-i frundza pă dânsuNu vrea crede la altu;Dacă frundza i-o pkica,Nu ştiu, crede-m-o o ba.- Crede-mi, codrule, şî mnie,C-am fost prunc de omenie,Prea mult rău mni s-o dat mnie.Când s-o-mpărţît năcazu,Eram în câmp la lucru;Tăt gândesc cum s-o-mpărţît,Că pea mult mni s-o init.Atâta mni s-o init,Cât şohan n-am osâmbrit.De frică treabă să-l port,Că vedz, codrule, nu pot.Vădzând că nu-l pot purta,Prindă-mi okii-a lăcrăma -Grea pedeapsă-i aiasta.Osâmbritî-u-am o ba?Codrule, n-am osâmbrit,Pă nime n-am năcăzât.De-am vădzut om supărat,De-am putut l-am agiutat,Cu graiu l-am mângâiat;De nu,-am mărs şî l-am lăsat.De n-am putut bine-a-i face,Dusî-m-am şî i-am dat pace.De năcazuri năcăzăsc,Şî pân codru pribăgesc,La frundza mă zălcuesc;La frunza cea de pă munţ,Că n-am oameni cunoscuţ.Numa frundza şî codru

Page 365: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

366

Care-i pă tăt pământu;Numai frundza şî iarbaCare-i pă tătă lumea;Şî o bgiată păsăreaMângâe inima mea.

61Antologie/Dăncuş/526/455/Ieud

Jălui-m-aş şî n-am cuiDe câte-mi mai petrecui;Jălui-m-aş codrului,Codru-i jelnic ca şi mine,Vara trece, toamna zinePică frunza, nu rămâne,Ca şi inimioara-n mine;M-aş jălui cucului;Cucu are de cântat,Nu crede la supărat,Cucu are de horit,Nu crede la om scârdit.Si-u-a cucu supărat,Când a si codru uscat,Ca şi mine cu bănat;Si-u-a si cucu scârditCând a si codru ciungit,Ca şi mine cu urât.

62Antologie/Bârlea/527/456/Botiza

Jelui-m-aş, jelui,Jelui-m-aş şi n-am cui,Jelui-m-aş codrului.Codru-i tare înfrunzit,Nu crede la om scârbit.

Page 366: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

367

M-oi lăsa până la vară,C-oi ieşi la câmp afară,Şi or creşte clopoţăi,Şi m-oi jelui la ei,Ca la frăţiorii mei;Şi or creşte viorele,Şi m-oi jelui la ele,Ca la surorile mele.

63Antologie/Iuga/529/456/Săliştea

Ce te lini, ce te clătini,Din vârv până-n rădăcini?Da cum nu m-oi clătina,Vine-mi vremea, ca ş-a ta,Vin meşteri dintre Vişauă,Cu securi, cu serăstrauăŞi m-or tăia drept în două,Şi m-or duce-n orăşele,Şi m-or face scăunele,Să şadă domnii pă ele.Mândru-i locu pă la noi,Duce-m-oi şi lăsa-l-oi;Mândru-i locu p-aicea,Duce-m-oi şi l-oi lăsa.

64Antologie/Timiş/571/475/Borşa

Bine-i, codrule, de tineCă nu-mbătrâneşti ca mine;Că tu toamna-mbătrâneşti,Primăvara înverzeşti.Eu dac-oi îmbătrâniAltu n-oi întineri,

Page 367: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

368

Că viaţa omuluiÎi ca frunza codrului.Până frunza-i tinereBate vântu şi n-o ie;Frunza când i gălbioarăVântu-adie şi ie zboară,Ş-apoi dacă pică josNu mai suie unde-a fost;Ş-apoi dacă pică-n valeNu mai urcă pă stâlpareCi stă jos şi putrezeşteŞi altu nu înverzeşte.Ş-aşa-i viaţa omuluiCa şi frunza codrului.

65Antologie/Bârlea/576/477/Berbeşti

Supărat ca mine nu-i,Numai coarba cu-a ei pui,Trecând vârfu muntelui.Numa ea aşa zicea:- Zburaţi, pui, şi vă hrăniţi,Eu de când v-am tot doicitFaţa mi s-o schimonosit.Penele mi s-o rărit,Ş-amu n-am rând de trăit,Că mi-i musai de murit.Strâgă puiu cel mai mare:- De trude, maică, trude,Pân-om face pene bune,Să zburăm cu toţi în lume.Dacă n-am putea zbura-re,Largă-i lumuţa şi mare;Apoi şi de ni-i lăsa-reŞi noi om trăi-n dânsa-re.

Page 368: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

369

66Bârlea/180/286/Berbeşti

Violă, violice,Înflore pă seama mea,Pân-oi trăi ti-oi purta.Dac-oi muri ti-oi lăsa,Mândrului să te jelia`.Ca să te poarte Ghiorghie,Că mi-o fost drăgucior mie.

67Papahagi/VII/3/Budeşti

Floricică floricea,Di-nflorea` pă sama mea,Io de-oi trăi te-oi purta,De-oi muri tu te-i usca.

68Şteţco/156/134/Borşa

Mult mă mir, codruţ, de tine,Ce ţi-s frunzăle galbine?Că n-ai supărări ca mine.Codrule, tu ai cărări,Eu am multe supărări.Codrule, tu ai cărare,Eu am multă supărare.De-aş si şî eu ca codru,Nu mi-ar cărunţî capu.De-aş si şî eu ca frunza,Nu mi-ar bătrâni faţa.Pă tine te bate vântu,Pă mine mă bate gându.

Page 369: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

370

Pă tine vântu te bate,Pă mine doru mă arde.

69Şteţco/201/150/Borşa

Codrule, cu frunza lată,Bată bruma, nu te bată,C-am şăzut în tine-odată,Pân-am fost tânără fată.Din tine cân am plecat,Tăte pă una le-am dat,Cunosc grija de bărbat.

70Şteţco/268/173/Borşa

Cine-o iscat horile,Aibă ochi ca florile...Şî faţa ca sfântu soare,Horile-s stâmpărătoare.Că şî eu când mă mai supăr,Cu horile mă mai stâmpăr.De cânt o hore de dor,Mi se pare mai uşor.

Page 370: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

371

ANEXA 2 - DICŢIONAR DE REGIONALISME278

pitã<sb.bg. pita = pâine şohan<magh. soha = niciodatã tãtãizã<tãtãişã = plantã cu flori galben-aurii, aici floare înstrãinatã,

desconsideratã; rât<magh.ret = şes pe lângã o apã curgãtoare, loc de cosit sau de

pãşunat, aici undeva în afara locurilor familiare; ciontu<ciot+ciung = osul (gol); de bãnat<magh.banat = durere, pãrere de rãu, jale, durere mare; coconiţã<cocon+iţã = copilã a coldui<magh.cold(us) = a umbla haimana, aici a cerşi; hâlbe, onom. = resturi, “ce este mai rãu”; hâdã<ucr. hyd = urâtã, foarte urâtã, slutã; a nãrãvi<nãrav+i = reg. a se împãca, aici a întârzia; batãr<magh. bator = cel putin, mãcar, barem, în ciuda, chiar dacã; a ţâpa reg. = a arunca, a lãsa deoparte ruje<bg.ruja = mãceş, trandafir parte reg. = noroc, “ceea ce ţi-e dat”. a desgãdui < din des+ gardinã, reg. = a desface struţ < germ. Strauss = buchet de flori sau o podoabã de flori

artificiale ce se pune la pãlãria flãcãului a ciunta < ciunt+a, pop. = a scurta daina onom. = doina tiarã = rãzboi de ţesut, special de mas, pop. = participiu de la a mâna a cota = a îngriji

278 cf. DLRM,1958

Page 371: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

372

albeneţ = derivat de la alb bãl < sl. bel = alb bolduri < v. sl. bodli = prãvãlii în care se vând mãrunţişuri a se sfãdi < v. sl. suvaditi= a se certa besezi < v. sl. besedi = vorbe bãrbânoc, pop. = plantã micã, verde, cãţãrãtoare (vinca minor) câci, reg. = cât gheb < jeb/ ghebã < magh. zseb = buzunar/hainã canta = gãleatã a potoli < bg. potulja, sb. potuliti = a stinge, a domoli, a calma bugãt = destul cãtilin < cãtinel < lat. cautelinus = încetişor mãnunţele < dim. de la mãrunt = mãrunţele mierâi < mieriu < lat. merus = albastru deschis , trufaş, mândru sansiu < magh. szegfu = floare, garoafã ţol < tc.cul= covor, pãturã tinã < sv. tina = noroi ciarcãn<cearcãn <lat. circinus = cerc de vapori, vizibil uneori în

jurul soarelui sau al lunii temeteu < magh. temeto = cimitir calupãr <cãlãpãr < bg. kalofer = calomfir, plantã aromatã cu flori

galbene sãlaş <magh. szallas = coşciug a ogodi < ogod < sl. ugodu= a aştepta, a omeni, a cinsti poticã < magh. patika = farmacie a zguţi onom. = a tremura blid < sl. bljudu = strachinã, farfurie de lemn sau de lut şpitai = spital tãu < magh. to = apã stãtãtoare, baltã macãu pop. = toiag, botã dãrãburi < magh. darab = bucãţi mari sfãşii = fâşii tignealã < tihnealã < v. sl. tihnonti = linişte, odihnã halube pop. = haine, straie

Page 372: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

Georgeta Cornițã ______________________________________________________

373

marhã = vitã chetoare < a încheia = încheietura de la colţul caselor de lemn njugurat = înjugat prilazuri = pârleazuri toitã < tc. toi = sfãditã, certatã prunc reg. = copil, fiu priboi < sb. priboj = aici plantã erbacee cu frunze plãcut mirositoare

şi cu flori roşii cãlini < bg. kalina = arbuşti cu fructe mici roşii musai < magh. muszaj = neapãrat, negreşit a se bizui < magh. bizni = a se baza, a se încrede ţãlinioarã < dim. de la ţarinã = o bucatã micã de teren arabil a lozi = a lovi bumbi comp. magh. gomb = nasturi clop < magh. kalap = pãlãrie jendari = jandarmi porţie < sb. porcija = dare, impozit sazolic = procent, dare, impozit ibung = manevrã zadie < ucr. zadi = parte a costumului popular femeiesc, catrinţã borneu < magh. borju = raniţã din piele de viţel, purtatã de ostaşi de cotare = de îngrijire mâţâţãl = mititel a trãgãna onom. = a cânta tãrãgãnat din fluier ( cu, de nu-i) modru < magh. modor = mod, chip, fel, cu mãsurã,

peste mãsurã, fãrã seamãn încetinaţi < de la în+cetinã < bg. sb. cetina = cu ramuri (de brad, de

conifere) maistãri = meşteri sirisauã = fierãstraie draniţã < ucr. dranyca = şindrilã opcinã <obcinã < rus. obcina = vârful sau creasta munţilor, pe unde

duce drumul care leagã munţii tilegi < teleagã < v.sl. telega = car mic, cu douã roţi

Page 373: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

___________________________________ Paradigme ale expresivitãții

374

ciungi = copaci bãtrâni, din care n-a mai rãmas decât tulpina colteş = o parte a unui lemn tãiat cofiţã < dim. de la cofã < sb. kofa = vas de lemn pentru apã doniţã < sb. dojnica = cofã, vas de muls coitã = cochetã, de moravuri uşoare a osâmbri < sâmbrã comp. ngr. sembria = a sluji cu simbrie stâlpare < lat. stirparia= ramurã verde ce se dã în Duminica Floriilor a doici < doicã <bg. dojka = a îngriji de copii trude = a aştepta, a trudi?

( 92) 57 nume, 19 verbe, 5 adverbe, 11 adjective

Page 374: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures

CUPRINS

INTRODUCERE 5

I. Paradigme ale expresivitãții în lirica populară nerituală

din Maramureș. Delimitarea conceptelor 19

II. Sentiment și imagine în lirica popularã neritualã din

Maramureș 41

III. Paradigma expresivitãții la nivel fonematic în lirica

popularã neritualã din Maramureș 60

IV. Paradigma expresivitãții la nivel lexico-semantic în lirica

popularã neritualã din Maramureș 123

V. Paradigma expresivitãții la nivel gramatical în lirica

popularã neritualã din Maramureș 200

CONCLUZII 292

BIBLIOGRAFIE 304

ABREVIERI 319

ANEXE 321

Page 375: Paradigme ale expresivitatii in lirica populara nerituala din Maramures