www.referat.ro

Model tridimensional al moleculei de paracetamol: Negru - Carbon; Alb - Hidrogen; Rosu - Oxigen; Albastru - Azot

Paracetamolul (sau paraacetilaminofenol, acetaminofen) este un derivat de para-aminofenol din clasa analidelor, cu actiune analgezic si antipiretic. Actiunea sa antiinflamatoare este practic inexistent, dar acest lucru nu nseamn c nu poate fi folosit n durerile cauzate de inflamatii.

Istoric A fost sintetizat n 1873 prin reducerea p-nitrofenolului n mediu de acid acetic. Acetanilida (antifebrina) fusese deja descoperit n 1866, iar fenacetina n 1877 si se foloseau ca antipiretice si analgezice. Eventualele proprietti terapeutice ale paracetamolului au fost ignorate la data descoperirii sale. n 1893 paracetamolul a fost decelat n urina pacientilor crora li se administrase fenacetin, iar n 1899 n cea a pacientilor care luaser acetanilid. n ambele cazuri a fost considerat un metabolit neimportant din punct de vedere farmacologic al acestor medicamente. n 1946, Bernard Brodie si Julius Axelrod cercetau legturile cauzale dintre analgezicele de tipul fenacetinei si acetanilidei si methemoblobinemie. Ei au descoperit c de fapt efectul analgezic al acetanilidei se datora metabolitului su, paracetamolul, si c la administrarea acestuia methemoglobinemia este mult redus ca incident si amploare.

Sinteza chimic O variant de sintez o reprezint acetilarea para-amino-fenolului cu anhidrid acetic:

Acetilarea se poate realiza si cu acid acetic, ns are un randament mult mai mic, din cauza apei care rezult din reactie.

Farmacologie Paracetamolul are o excelent biodisponibilitate dup administrarea oral, si din acest motiv administraraea sa pe cale parenteral este extrem de rar folosit. Pe scurt, propriettile sale terapeutice se explic prin inhibarea sintezei prostaglandinelor. Aceasta determin efectul analgezic (prin blocarea formrii de prostaglandine E2 n sistemul nervos central si periferic) si pe cel antipiretic (la nivelul centrului termoreglrii din hipotalamus. Sinteza prostaglandinelor este rezultatul actiunii ciclooxigenazei, care este inhibat indirect de paracetamol.

Farmacocinetic Se absoarbe rapid si aproape complet din tubul digestiv, concentratia plasmatic maxim aprnd la 40-60 de minute dup ingestie. La maxim 4 ore absorbtia este maxim. Difuzeaz n toate tesuturile, trecnd inclusiv de bariera hematoencefalic. Timpul de njumttire este de 1-3 ore, dar creste pn la 5 ore la nou-nscuti si la pacientii cu insuficient hepatic sau renal. La dozele terapeutice de 0,5-2 g legarea de proteinele plasmatice este de maxim 25% si minim 10%. La dozele toxice sau n cazul insuficientei hepatice ajunge pn la 50%

Indicatii terapeutice Este utilizat n mod curent pentru tratamentul simptomatic al afectiunilor care implic durere de intensitate slab sau moderat:

cefalee nevralgii dentare

dureri chirurgicale

artralgii nereumatismale

entorse, fracturi, luxatii

dismenoree Eficienta maxim a paracetamolului se obtine n cazul durerilor slabe de origine non-visceral.

Ca antipiretic n hipertermiile de natur infectioas. Efectul antipiretic este proportional cu temperatura: paracetamolul este complet ineficient n scderea temperaturii normale

Efecte adverse Manifestri alergice urticariene Agranulocitoz sau granulocitopenie

Anemie

Trombocitopenie

Dup doze toxice sau utilizare cronic: hepatotoxicitate cu necroz hepatic generalizat si ireversibil

Poate aprea dependenta psihic de paracetamol, dar dezvoltarea tolerantei si a dependentei fizice nu a fost semnalat.

Interactiuni Alcoolul si barbituricele pot potenta hepatotoxicitatea, dar numai la doze mari

Modific rezultatul dozrii acidului uric n ser Modific rezultatul dozrii glucozei n ser (doar pentru metoda glucozo-oxidazei)

Poate scadea tranzitoriu transaminazele, timpul de protrombin si bilirubina.

Efectul su hepatotoxic este potentat de cofein.

Contraindicatii Hipersensibilitate la paracetamol

Se impune prudent n cazul insuficientei hepatice sau renale si n hepatiteIntoxicatia Relaia dintre riscul de toxicitate hepatic manifest, timp i concentraia plasmatic a paracetamolului. Se observ c pragul de alert este o concentraie de 150 de g/ml la 4 ore, i certitudinea afectrii ireversibile a ficatului apare n cazul unei concentraii de 200 g/ml la 4 ore

Dup 1-3 ore de la ingestia unei doze mai mari de 5-8 g apar primele semne care constau n:

Great

Vrsturi

Anorexie

Dureri abdominale

n intoxicatiile cu doze mult mai mari, acestea sunt nlocuite sau nsotite de:

Agitatie, delir

Stupoare, obnubilare sau com Hipotermie moderat

Dispnee

Hipotensiune arterial si tahicardie mergnd pn la socTratamentul intoxicatiei Antidotul pentru intoxicatia cu paracetamol este N-acetilcisteina. Aceasta trebuie administrat ct de repede posibil, n paralel cu diferite msuri de tratament simptomatic, si cu monitorizarea functiilor vitale.

Este important de mentionat faptul c o intoxicatie cu paracetamol are o perioad de evolutie critic de pn la 72 de ore, n care pot s apar sau nu primele semne ale citolizei, manifestate bochimic prin cresterea marcat a transaminazelor si clinic prin semnele unei insuficiente hepatice fulminante.

Paracetamolul este foarte toxic pentru cini, pisici si alte mamifere. Pentru aceste animale, doze foarte mici pot da intoxicatii grave, letale. Din acest motiv paracetamolul este evitat de terapia veterinar.

Paracetamol (Acetaminofen, para-acetil-amino-fenol)

4-(Acetilamino)fenol

CAS 103-90-2 cod ATC N02BE01

Formul molecular brutC8H9NO2

Mas molecular151.17

Disponibilitate biologicaproape de 100% dup administrarea oral

Metabolismhepatic

Timp de njumttire1 pn la 4 ore

ExcretieRenal

Ci de administrareoral, rectal

Doza minim letalmai mare de 8 g (la adultul sntos)

Proprietti fizice

Punct de topire169C

Densitate1.263 g/cm

Solubilitate n ap1.4 g/100 ml (la 20C)(solubil si n alti solventi polari)