Pancreatita acută

Definiţie: Pancreatita acuta este un sindrom abdominal acut care are la bază afectarea gravă a

pancreasului şi care se manifestă prin dureri abdominale violente în etajul abdominal superior şi o

alterare marcată a stării generale, în cazurile grave putând ajunge până la starea de şoc şi colaps.

Etiopatogenie: Această afecţiune acută apare de obicei la adulţi obezi, mari consumatori de

alcool, mari consumatori de alimente, de cele mai multe ori în timpul sau după mese copioase.

Pancreatita acută survine foarte frecvent la litiazicii biliari.

Simptomatologie:

a) Semne funcţionale

Boala se manifestă prin durere puternică în epigastru şi hipocondrul stâng, durere care iradiază în

spate.

Greţuri şi vărsături. Simptome comune tuturor iritaţiilor peritoneale sau afecţiunilor

inflamatorii ale organelor digestive, ele sunt prezente şi în pancreatita acută, vărsăturile fiind la început

alimentare şi apoi bilioase.

Meteorismul abdominal este un simptom constant.

Concomitent cu apariţia meteorismului, apar oprirea scaunelor şi a emiterii de gaze, care ne pot

face şi ele să confundăm pancreatita cu ocluzia intestinală (ileus dinamic).

b) Starea generală este relativ bună sau uşor alterată în pancreatitele edematoase, în

pancreatitele acute hemoragice sau necrotice starea generală este grav alterată - pulsul rapid, slab bătut,

tensiunea arterială scăzută. Este o adevărată stare de şoc - de colaps, care uneori este greu de

interpretat sau poate fi interpretată ca o afecţiune de altă natură: hemoragie internă, infarct intestinal

sau infarct cardiac.

Temperatura este normală sau uşor ridicată în formele edematoase; ea este ridicată, oscilantă în

formele necrotice cu supuraţie în loja pancreatică.

c) Examenul obiectiv. Se constată de cele mai multe ori că este vorba de un bolnav obez, care

obişnuieşte să mănânce mult. Adeseori este vorba de un vechi litiazic care a avut de curând o masă

copioasă. Constatăm o durere "în bară" de-a lungul bazei epigastrului şi hipocondrului stâng, durerea

fiind adeseori mai intensă în hipocondrul stâng şi iradiind în spate.

Examene paraclinice:

1. Examenul radiologie pe gol al abdomenului de obicei nu arată nimic patologic sau arată

prezenţa de gaze în intestinul subţire şi colon sau chiar imagini hidroaerice (în cuiburi de rândunică).

1

2. Ecografia poate ajuta mult diagnosticul, arătând mărimea glandei şi starea căilor biliare.

3. Tomografia computerizară

4. Examenele de laborator arată: o creştere a amilazei din sânge şi din urină. De la cifrele

normale de 16, respectiv 32 de unităţi Wohlgemuth, ea ajunge la peste 100-200 dc unităţi Wohlgemuth.

Se remarcă o leucocitoză moderat crescută (8 000 - 9 000 de globule albe) în caz de evoluţie

nefavorabilă a procesului (evoluţie spre necroză şi supuraţie locală), leucocitoză creşte foarte mult.

Uneori se constată uşoare creşteri ale glicemiei şi ale glicozuriei.

Evoluţie: în marea majoritate a cazurilor, evoluţia este benignă, mai ales dacă se administrează

un tratament susţinut şi corect.

Tratament: nu se va recurge la intervenţia chirurgicală decât în caz de evoluţie nefavorabilă. Se

intervine chirurgical şi în caz de dubiu, pentru verificarea diagnosticului atunci când se oscilează între

diagnosticul de pancreatită acută şi altă afecţiune acută abdominală: ulcer gastric sau duodenal perforat,

ocluzie intestinală, infarct intestinal etc.

Dacă afecţiunea acută pancreatică s-a datorat unui vechi proces litiazic biliar, este foarte indicată

intervenţia chirurgicală pentru tratarea litiazei biliare. Aceasta constă în colecistectomie şi

coledocolomie urmată de extragerea de calculi şi drenaj Kehr în cazul prezenţei calculilor coledocieni.

Colecistostoma de degajare pare de asemenea utilă.

Ca regulă generală, bolnavii care au evoluat bine după un puseu acut trebuie să respecte în tot

cursul vieţii un regim strict (igienic şi alimentar), care constă din mese în cantitate mică, iară grăsimi,

rântaşuri, sosuri, conserve, condimente, alcool ele, deoarece, fără o astfel de conduită, este posibil ca

puseul acut pancreatic să se repete.

În cazul pancreatitei necrotice se extirpă părţile necrozate ale pancreasului. Dacă s-au creat

abcese sau chiste se extirpă, de asemenea, şi se drenează.

Pancreatita cronică

Definitie:

Pancreatita cronica este o boala caracterizata prin leziuni cronice, inflamatorii si degenerative, cu

evolutie spre scleroza si insuficienta pancreatica, provocata de reducerea sau de disparitia tesutului

glandular.

Etiologie:

Boala este mai frecventă legat de obiceiurile alimentare locale.

2

Apare de regulă la adultul de vârstă medie, mai ales la sexul masculin. Cu toate că alcoolismul

cronic a fost incriminat în patogenie şi este frecvent întâlnit la aceşti bolnavi, etiologia ei rămâne încă

obscură. Sunt incriminaţi de asemenea factori imunologici.

Tablou clinic:

Durerea este simptomul capital al bolii. Ea este la început intermitentă, apoi devine din ce in ce

mai frecventă. Sediul durerii este de obicei epigastric, în hipocondrul drept şi stâng cu iradieri

multiple, în centură, interscapulovertebral sau pseudoanginos.

Simpotomele şi semnele digestive sunt şi ele evidente:

- inapetenţă marcată,

- greturi, vărsături,

- intoleranţă digestivă la grăsimi,

- diaree.

Semnele generale impresionante sunt reprezentate în special de o pierdere marcată în

greutate ajungând până la caşexie extremă.

Diagnosticul paraclinic:

1. Examenele de laborator sunt specifice pentru tulburările digestive consecutive bolii

(lipsa digestiei grăsimilor) şi dezechilibrele metabolice care survin:

- examenul scaunelor pune în evidenţă steatoreea;

- hiperglicemia poate fi consecinţa unui diabet prezent în 30% din cazuri;

- hipoproteinemia este frecventă şi gravă, afectând în special albuminele serice.

2. Examenul radiologic

3. Ecografia şi tomografia computerizată sunt metode imagistice de maximă importanţă.

4. Scintigrama pancreatică poate arăta dezorganizarea parenchimului secretor şi scăderea

reţinerii radioizotopului la nivelul parenchimului secretant pancreatic.

Evoluţia:

Viitorul bolnavului cu pancreatită cronică este sumbru. Permanentizarea durerilor, denutriţia

şi caşexia, diabetul progresiv complicații ale PC.

Tratamentul: rezecţia parenchimului bolnav (pancreatectomie).

3