Palatul PoStelnIculuI CoStacHe Suțu DIn BucureștI

3
 BURCEA DANIELA, ANUL II, ISTORIA ARTEI 1 PALATUL POSTELNICULUI COSTACHE SUŢU DIN BUCUREŞTI Istoricul construirii palatului Suțu, acutual Muzeu al Municipiului București, a început în prima  jumătate a seculului al XIX-lea , dar locul unde a fost ridicată construcția făcea parte din întinsa  propietate a Cantacuzinilor, danie a lui Matei Basarab către nepoata sa, Elena, fiica lui Radu Șerban și soția postelnicului Constantin Cantacuzino 1 . De la postelniceasa Elena terenul a trecut în posesia fiului ei, spătarul Mihail, iar apoi stăpânirea fiicei acestuia, Ilinca, căsătorită, în 1694, cu hatmanul Dumitrașcu Racoviță.  Vornicul Dumitrașcu Racoviță (Matache) nepotul hatmanului Dumitrașcu Racoviță, își căsătorea, în 1816, unica fiică, Roxandra, cu marele postelnic Costache Suțu 2 , reprezentant de frunte al  protipendadei fanariote. Roxandra aducea drept zestre soțului proprietatea din fața bisericii Colțea, unde cei doi tineri au rămas să locuiască; după moartea soților Racoviță, casa a fot dărâmată. Deoarece vechea construcție a familiei Racoviță nu mai corespundea necesităț ilor proprietarilor, datorită transformărilor sociale, culturale și economice din cel de -al patrulea deceniu al veacului al XIX-lea, postelnicul Costache Suțu a decis ridicarea unei noi clădiri. În acest scop angajează în 1833 doi arhitecți străini, Johann Veit și Conrad Schwinck, care adoptă pentru ridicarea reședinței Suțu caracteristici pronunțat occidentale. Arhit ectura de inspirație romantică a palatului a constituit prima manifestare neogotică din București și una dintre primele din Ţara Românească. Deşi, din punct de vedere al organizării funcționale, nu era diferit de clădirile clasiciste cu acelaşi  program arhitectural, edificiul prezenta câteva modificări - opt turnuri de contur octogonal, care se decroşează prin planul fațadelor laterale două câte două. Acestă construcție a d evenit expresia 1  . Postelnicul Constantin Cantacuzino a fost ucis, în 1663, din porunca lui Grigorașcu Vodă Ghica, în trapeza mănăstirii Snagov.  2  Marele postelnic Costache Suțu (1799-1875) era fiul bașchepuchehaiei și Caimacam al Munteniei, în 1812, Grigore Beizadea Suțu, frate cu Domnul Ţării Românești, Mihail Constantin Suțu (1783 -1786, 1791-1793, 1801-1803). Un  personaj neobişnuit în epocă prin comportamentul său social, prin atitudinile politice, Costache Suțu a îndeplinit mai multe funcții: mare postelnic, în 1820, preşedinte al Curții de Apel din Bucureşti, în 1836 şi ministru al Dreptății, în 1850. 

Transcript of Palatul PoStelnIculuI CoStacHe Suțu DIn BucureștI

BURCEA DANIELA, ANUL II, ISTORIA ARTEI

PALATUL POSTELNICULUI COSTACHE SUU DIN BUCURETI

Istoricul construirii palatului Suu, acutual Muzeu al Municipiului Bucureti, a nceput n prima jumtate a seculului al XIX-lea , dar locul unde a fost ridicat construcia fcea parte din ntinsa propietate a Cantacuzinilor, danie a lui Matei Basarab ctre nepoata sa, Elena, fiica lui Radu erban i soia postelnicului Constantin Cantacuzino[footnoteRef:1]. De la postelniceasa Elena terenul a trecut n posesia fiului ei, sptarul Mihail, iar apoi stpnirea fiicei acestuia, Ilinca, cstorit, n 1694, cu hatmanul Dumitracu Racovi. [1: . Postelnicul Constantin Cantacuzino a fost ucis, n 1663, din porunca lui Grigoracu Vod Ghica, n trapeza mnstirii Snagov.]

Vornicul Dumitracu Racovi (Matache) nepotul hatmanului Dumitracu Racovi, i cstorea, n 1816, unica fiic, Roxandra, cu marele postelnic Costache Suu[footnoteRef:2], reprezentant de frunte al protipendadei fanariote. Roxandra aducea drept zestre soului proprietatea din faa bisericii Colea, unde cei doi tineri au rmas s locuiasc; dup moartea soilor Racovi, casa a fot drmat.Deoarece vechea construcie a familiei Racovi nu mai corespundea necesitilor proprietarilor, datorit transformrilor sociale, culturale i economice din cel de-al patrulea deceniu al veacului al XIX-lea, postelnicul Costache Suu a decis ridicarea unei noi cldiri. n acest scop angajeaz n 1833 doi arhiteci strini, Johann Veit i Conrad Schwinck, care adopt pentru ridicarea reedinei Suu caracteristici pronunat occidentale. Arhitectura de inspiraie romantic a palatului a constituit prima manifestare neogotic din Bucureti i una dintre primele din ara Romneasc. Dei, din punct de vedere al organizrii funcionale, nu era diferit de cldirile clasiciste cu acelai program arhitectural, edificiul prezenta cteva modificri - opt turnuri de contur octogonal, care se decroeaz prin planul faadelor laterale dou cte dou. Acest construcie a devenit expresia unei orientri stilistice n genul Rundbogen-ului german[footnoteRef:3], mbinnd sugestii de Renatere cu forme inspirate din arhitectura medieval. Desemnarea unei intrri monumentale pe faada principal a palatului nu corespundea cu intrrile nguste ale vechilor case romneti. Prezena ferestrelor mari, cu obeliscuri ogivale reprezenta, de asemenea, un element nou n arhitectura romneasc din aceast perioad. Grupurile de trei goluri de ui ferestre, aa cum se ntlnesc i n Rundbogen confereau faadei aspectul aerat ce sugereaz intenia de dizolvare a graniei ntre spaiul interior i grdina palatului. Decoraia exterioar a palatului se completa cu prezena balcoanelor, pe toat lungimea ncperii. Pe frontonul superior, deasupra balconului central a fost instalat stema familiei Suu, care mai trziu a constituit obiectul disputei dintre boierul Grigore Suu i domnul Alexandru Ioan Cuza. [2: Marele postelnic Costache Suu (1799-1875) era fiul bachepuchehaiei i Caimacam al Munteniei, n 1812, Grigore Beizadea Suu, frate cu Domnul rii Romneti, Mihail Constantin Suu (1783-1786, 1791-1793, 1801-1803). Un personaj neobinuit n epoc prin comportamentul su social, prin atitudinile politice, Costache Suu a ndeplinit mai multe funcii: mare postelnic, n 1820, preedinte al Curii de Apel din Bucureti, n 1836 i ministru al Dreptii, n 1850.] [3: Rundbogenstil, curent inspirat de Romantism, manifestat n spaiul german n secolul al XIX-lea. (Oswald Hederer, Deutsche Baukunst des XIX und XX Jarhunderts, Bresau, 1932)]

Palatul Suu se remarca prin spaialitatea interiorului, conferit de cupola similar aceleia de la conacul de la Goleti. O atenie deosebit s-a acordat holului central, amplu tratat de sculptorul i decoratorul Karl Storck, angajat la 17 noiembrie 1863 pentru ornamentarea interioar. Transformrile iniiate de Storck constau n: deschiderea a trei arcade, existente i astzi n holul mare, crearea unei scri monumentale, desfcut n dou brae i montarea, n peretele din fa, a unei oglinzi de Murano, prins ntr-un frumos ancadrament, deasupra creia a fost instalat medalionul sculptat al Irinei Suu, nora proprietarului. Pentru iluminatul palatului, n octombrie 1836 Costache Suu a comandat meterului austriac Eser executarea unui splendid policandru de alam, format din 24 de sfenice, ntocmai celui de la biserica Sf. Ioan Nou.Amenajarea i decorarea interioarelor palatului era realizat n concordan cu tendinele epocii, predominnd modelele orientale, definite prin lipsa pieselor mari de mobilier, prin prezena divanelor cu perne i a covoarelor orientale. Dup 1830, odat cu tendina de occidentalizare a interiorului, la palat au fost adoptate stilurile de mobilier europene contemporane: Louis-Philippe, Biedermeier, Boulle, Napoleon III. Adesea, n interioarele reedinelor romneti, stilurile orientale i occidentale erau amestecate; uneori, cele occidentale se regseau n puritatea i splendoarea lor.n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, fiul lui Costache Suu, senatorul Grigore Suu i soia sa, Irina, au ntreprins lucrri de modernizare a palatului.

Emanoil Hagi-Moscu face o descriere a interiorului palatului din aceast perioad: De sub marchiza cu geamlc de mari dimensiuni, fcut pentru a feri lumea de intemperii cnd scoboara din trsur, printr-o intrare cu trei ui, se ptrunde ntr-un hol mare de 12 pe 12 m, prelungit n dreapta i n stnga prin dou snuri innd aproape ct lungimea cldirii. n stnga i dreapta cte dou camere la drum, iar la capul fiecrui sn cte o ncpere spaioas, dintre care una dnd ntr-o mic ser i aezat ntre turnurile laturilor laterale ale cldirii.Scara de stejar, din faa intrrii, se desparte la jumtatea ei n dou, dnd la etaj ntr-un hol mai mic, cu balcon interior i desprit de restul cldirii prin dou mari ui cu patru canaturi, numai n geamuri, putnd fi deschise pentru a lrgi holul. Luminatorul era foarte nalt, cu structura colorat i aurit. Pe balustrada holului de sus este fixat un ceasornic mare. Prin hol se ptrunde n dou mari saloane, unul la drum, cellalt n partea opus spre fosta grdin, amndou cu balcon de limea salonului. (Balconul spre grdin s-a desfiinat). Acele ncperi erau aa numitele salonul rou i salonul galben,dup culoarea stofei mobilierului. n aripa dreapt sunt dou saloane mai mici, unul la drum, altul spre grdin, desprite printr-un hol cu acces n camerele mai mici. n aripa stng erau alte dou camere (locuina personal a soilor Suu), desprite ca i cele din aripa dreapt, printr-o u cu patru canaturi.La parter, ctre fosta grdin, exact sub unele din saloanele cele mari, era o sufragerie spaioas, cu tavanul din brne aparente i stucaturi n culori vii, rmase nc de pe timpuri. Printr-o scar de cteva trepte, de limea ncperii, se coboara n grdin. i aici trei mari ui-ferestre, ca la intrarea principal, luminau ncperea. Ca o curiozitate, cele patru turnuri sunt cuprinse pe jumtate n corpul cldirii, iar zidurile interioare sunt ovale, cu coloane cuprinse n zidrie. n holul de jos, dou coloane ptrate de piatr (cele originale), cu capiteluri clasice susin zidul despritor dintre salonul de sus i holul de acces n el. Pe scara cea mare, pe zidul de unde ea se desface n dou pri, este fixat o oglind de mari dimensiuni de peste 10 m2. Deasupra ei, la mijlocul ramei superioare, ca i cum ar iei din ram, capul Irinei Suu n marmur, opera lui Karl Storck, tnr, frumoas i pieptnat n bandouri, st de un veac acolo i martor tcut, privete nepstoare la scurgerea ameitoare a attor prefaceri[footnoteRef:4]. [4: Emanoil Hagi-Moscu, op.cit., p. 94-95]

n afar de oglinda de pe scara de onoare, n celelalte saloane se gseau, de asemenea, oglinzi mari, n care se reflectau sub lumina sclipitoare a sumedeniei de lmpi i lumnri, elegantele siluete feminine i brbteti. Oglinzilele fuseser aduse cu mult cheltuial de la Viena, fiind achiziionate de la renumita fabric de sticlrie francez din Saint-Gobin.

3