Palatul Patriarhiei

download Palatul Patriarhiei

of 8

Transcript of Palatul Patriarhiei

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    1/17

    1

    Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii 

    Reabilitarea Palatului

    Patriarhiei din Bucureşti 

    Prof. Dr. Ing. Mihai Budescu

    Masterand: Cernat (Gogonea) Mihaela

    RCSC, an I

    Ianuarie 2016

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    2/17

    2

    Palatul Patriarhiei situat pe „Dealul Mitropoliei” din Bucureşti a trecut în ultimii ani printr-un amplu proces de consolidare şi reabilitare cu scopul de a-şi pastra capacitatea de adăinui ca şi până acum cu eleganţă şi grandoare. 

    În urma încadrarii construcţiei în clasa de risc seismic II, s-a stabilit că este necesară ointervenţie  de consolidare generală şi unitară asupra structurii de rezistenţă  a Palatului. Înacest fel păstrându-se continuitatea unui imobil care a asistat la marile evenimente ce aumarcat societatea românească, devenind un simbol şi participând la conturarea caracteruluiurban al oraşului cât şi la identitatea instituţiilor ce îşi desfăşoară activitatea în incinta ei. 

    SCURT ISTORIC AL IMOBILULUI 

    Clădirea care găzduieşte şi astăzi sediul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române a fostridicată la începutul secolului XX, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu. În urmaunui concurs de talie internaţională jurizat de personalităţi de marcă ale vremii, precum arh.Edmond de Joly (arhitectul Camerei Deputaţilor a Republicii Franceze) şi Paul Wallot(autorul sediului Reichstagului din Berlin), ce viza realizarea anteproiectului ClădiriiCamerei Deputaţilor şi a Senatului, în 1890 Dimitrie Maimarolu câştiga cu proiectul intitulat„România” în faţa altor 36 de proiecte. Principalele avantaje ale proiectului realizat de el aufost luminozitatea deosebită a aulei de sedinţe şi galeria circulară a sălii, care permite accesulfacil în aceasta. O altă particularitate a proiectului a fost provocarea pentru arh. Maimarolu dea îngloba şi conserva pe cât posibil sala de şedinţe existentă la momentul respectiv –   loculunde se întâlneau deputaţii vremii, în Sala Paşilor Pierduţi –   Europa Cristiana denumită în

     prezent, fapt ce a fost confirmat prin găsirea unor parţi din fundaţiile vechi sub pardosealasălii în urma lucrărilor de consolidare efectuate recent. 

    Lucrările de execuţie au început abia în anul 1906, cu 15 ani întârziere faţă de propunerea iniţială din cauze financiare. Desfăşurarea lor a fost prevăzută în patru etape, însa

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    3/17

    3

    începerea Primului Război Mondial a permis realizarea a numai trei etape din cele prevăzute şi aducerea de mici modificări precum reducerea înalţimii aulei centrale, circulaţia

     perimetralăcontinuă împiedicată, iar la simetria clădirii s-a renunţat. 

      Etapa I 1906-1908

     

    Etapa a II-a 1911-1913  Etapa a III-a 1914-1916

    Cu toate acestea, Palatul Adunării Deputaţilor a fost atunci şi este şi astăzi unul dintremarile edificii ale Capitalei, ce are o suprafaţă desfăşurată de aproximativ 16.250 mp.

    În anul 1906, Consiliul Tehnic Superior, condus de ing. Anghel Saligny a examinat proiectul propus şi a recomandat o serie de modificări: 

    „• Determinarea „adâncimii şi lărgimii” fundaţiilor în baza unor sondaje;• Realizarea „fundaţiunilor cu scări”; • Uniformizarea presiunilor pe sol,  prin dimensionarea corespunzătoare a fundaţiilor,

     pentru evitarea apariţiei tasărilor diferenţiate;

    • Executarea planşeelor din beton armat;• Construirea scărilor din „materie nearzătoare”.” 1 

    Primul tronson a fost executat sub atenţia ing. E. Grant şi ing. G. Perlasca. De lucrare s-aocupat şi tânarul inginer Gogu Constantinescu, care, în urma stabilizării unui perete de zidăriecare ameninţa să cadă peste sala în care se desfăşurau dezbateri parlamentare, cu o centură de

     beton armat, a primit sarcina de a realiza proiectul la cele mai înalte standarde. La final, pentru a caştiga încrederea oficialilor reticenţi, a încarcat planşeele construcţiei cu saci denisip pentru a demonstra rezistenţa lor. 

    De-a lungul timpului, mai precis, între anii 1908-1996, Palatul situat pe Dealul Mitropoliei

    a găzduit diferite instituţii legislative ale României, ceea ce a adus şi numeroase intervenţiiasupra structurii.

    Lucrări de consolidare s-au făcut şi după cutremurul din 1940 când cupola clădirii asuferit avarii grave, dar şi după cel din martie 1977 când planşeele şi o parte din pereţi aunecesitat reparaţii; tot atunci s-a acţionat şi asupra structurii podului, întărindu-se princonsolidarea grinzilor din beton armat ce au fost montate la începutul anilor 1960, alături desuportul învelitoarei realizat dintr -o placă de 10 cm din beton armat ce formează talpasuperioară a grinzilor cu zăbrele formând un element continuu peste toate corpurile clădiriirezultând un ansamblu de acoperiş compus, indeformabil. 

    În anul 1996, Palatul Legislativului a trecut în administrarea Bisericii Ortodoxe Române,devenind Palatul Patriarhiei sub tutela căreia s-a şi propus şi demarat consolidarea în anul2010.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    4/17

    4

    STAREA IMOBILULUI LA ÎNCEPUTUL LUCRĂRILOR  

    Structura Palatului este formată din planşee din profile metalice cu umplutură din zidăriesau beton nearmat, soluţie inferioară propusă celei de Anghel Saligny –   planşee din betonarmat, şi pereţi masivi din zidărie. Zona aulei este închisă la partea superioară cu un inel şiconsole din beton armat ce acţionează ca o centură, pe care reazămă cupola metalică aacoperişului şi reţeaua de grinzi a luminatorului sălii. 

    Sala de şedinţe are o conformare deosebită a elementelor prin modul în care sunt susţinutearcele mari, care din cauza deschiderii generoase şi a dublei curburi ar fi trebuit să susţinăeforturi mult prea ridicate. Rezolvarea a venit din partea inginerului Gogu Constantinescu,

    care a stabilit ca ele să fie arce doar în aparenţă, având numai forma de arc, dar fiindsuspendate în punctul lor central de inelul perimetral din beton armat situat în podul aulei. 

    Dimensionarea elementelor structurale s-a realizat gravitaţional  făra a tine seama deîncărcările orizontale, iar pentru sigur anţă, cladirea având o importanţă deosebită, s-a adoptatsupradimensionarea acestora. Pereţii de zidărie au rezultat cu grosimi de 1 m. Alte actiunicare au fost luate în considerare au fost acelea produse de tasările diferentiale pentru care s-auluat măsuri precum „uniformizarea presiunilor” şi „adâncirea fundaţiilor”, măsuri binevenite,dar realizate empiric.

    Înălţimea maximă supraterană a Palatului Patriarhiei, începând cu nivelul de bază aldealului până la vârful cupolei este de circa 47 m, iar perimetrul în care se încadrează clădireade aproximativ 72 m x 75 m.

    Palatul are o conformare neregulată atât în plan cât şi în elevaţie, ceea ce indică diferenţesemnificative de rigiditate ce pot produce torsiuni în cazul apariţiei unui seism. În plan, estecompus din mai multe dreptunghiuri, delimitate între ele prin rosturi de tasare, care încadreazăzona centrală a aulei.  Rosturile care delimitau tronsoanele, au apărut din cauza secvenţieriiconstrucţiei, pereţii din zidărie nefiind ţesuţi între ei. Fenomenul de delimitare între corpuri

     produs de aceste rosturi a fost estompat de-a lungul timpului în diferitele etape de intervenţie.  Neregularitatea în elevaţie este dată de existenţa terasată a nivelurilor clădirii, astfel că

    tronsonul de pe latura de Nord ar e un regim de înalţime de P+1+M, pe când restul imobilului

    are regimul de 2S+P+1+M (parţial 3S+P+1+M). Clădirea fiind situată pe un teren înclinat,nivelurile subsolului nu sunt în fapt situate subteran. 

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    5/17

    5

    Faţada de Est a Palatului 

    În zonele de îmbinare între tronsoanele clădirii, la nivelurile superioare în special, dincauza amplificării deplasărilor, sunt vizibile fisuri, cauzate în parte de cutremurele din 1940 şi1977 şi de tasările diferentiale ale masivului de pământ înalt de 12-13 m pe care se află clădirea. 

    Degradările structurii de rezistenţă constatate în urma începerii lucrarilor de consolidare: • Tendinţa de separare a tronsonului de Nord prin apariţia unor linii de desprindere, ca

    urmare a diferenţei mari de nivel între partea de vârf şi poalele dealului;• Rigiditatea mare a acoperişului de deasupra intr ării principale a determinat desprinderea

    de pe reazeme a grinzilor cu ză brele din pod;• Tronsonul de pe latura sudică prezenta o fisur ă generală din parter până spre pod;• Fisurări ale peretelui lateral prezidiului, apărute în urma cutremurului din martie 1977;• Fisurări interioare ale tronsonului sudic, în pereţi şi la intersecţia pereţilor cu plafonul;• În zona de Nord-Vest există fisuri înclinate din acţiune seismică şi tasare a colţului.

    De-a lungul timpului s-a mai intervenit asupra acestor fisuri, însă superficial, elereapărând la scurt timp. Pe lânga lucrarile efectuate cu scopul de a remedia urmările seismelor, asupra clădirii s-au

    mai facut si o multitudine de intervenţii locale menite să adapteze structura funcţiunilornecesare. Din acest motiv s-au îndepărtat porţiuni din planşee pentru a realiza noi goluri descară, s-au introdus sau s-au eliminat pereţi de zidărie  pentru a modifica partajarea spaţiilor,fara a avea continuitate  pe verticală şi s-a adăugat un garaj pentru 5 autoturisme în curteainterioară din Sud-Estul clădirii. 

    Ca parte a proiectului de reabilitare este şi adaugarea a două lifturi panoramiceamplasate în curţile de lumină pentru a nu afecta aspectul istoric monumental al palatului.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    6/17

    6

    PROPUNEREA PROIECTULUI DE STRUCTURA 

    Pentru a se realiza cerintele de rezistenţă structurală şi de arhitectură s-au căutat soluţiide intervenţie care să nu afecteze stilul interior şi exterior al monumentului de arhitectură,fiind mascate în structura deja existentă a imobilului. 

    S-au stabilit următoarele aspecte asupra cărora este necesară intervenţia: • Stoparea tendinţei de deplasare a clădirii spre Sud, către baza dealului pe care este

    situată;• Rigidizarea laterală a întregului ansamblu, pentru sporirea capacităţii de preluare a

    încărcărilor seismice;• Aducerea centrului de rigiditate cât mai aproape de centrul de masă al clădirii, pentru

    a evita apariţia torsiunii;• Uniformizarea rigidităţii clădirii, prin crearea şaibelor rigide orizontale;• Echilibrarea tronsoanelor de  clădire, din punct de vedere al rigidităţii şi al

     posibilităţii de deplasare;• Sporirea ductilităţii pereţilor existenţi de zidărie, pentru a le îmbunătăţi comportarea

    seismică;• Stoparea avansării şi remedierea fisurilor din pereţii imobilului, în  special cele

    apărute în zona de legătură dintre corpul sudic şi latura estică a clădirii.Soluţia de consolidare constă în trei ramuri principale:

      Intervenţii realizate către exteriorul clădirii; 

      Elementele noi din beton armat care se îmbină cu structura existentă; 

      Tiranţii înglobaţi în pereţii imobilului. 

    De-a lungul anilor, din cauza profilului terasat al terenului, clădirea a avut tendinţa dea se translata către sud. Această tendinţă a determinat tronsonarea evidentă a imobilului, prinapariţia unor fisuri între corpul nordic (din vârful dealului), înalt de 2 nivele, şi cel sudic (de la

     baza dealului), înalt de 4 nivele. În  acelaşi timp, fisuri pronunţate au apărut şi între aripasudică  şi restul Palatului. Pentru stoparea tendinţei de translatare a Palatului către Sud, s-adecis introducerea unui front de piloţi şi a unei centuri de sprijin, menită să se împotrivească alunecării terenului.

    „Zidul de sprijin” este format din piloţi cu diametrul de 0,88 m care ajung până laadâncimea de 12 m. La partea superioară ei sunt solidarizaţi printr -o grindă masivă înaltă de 1

    m. În acelaşi timp grinda are rolul şi de fundaţie pentru doi pereţi exteriori de consolidare.Zidul inglobează şi înconjoară partea sudică a clădirii pe trei laturi, blocând deplasărilecladirii atat pe direcţia Nord-Sud cât si pe direcţia Est-Vest.

    Sporirea capacităţii de preluare a încarcarilor seismice s-a făcut prin amplasarea acinci nuclee rigide din beton armat în jurul sălii de şedinţe şi pr in introducerea unor pereţiexteriori în corpul sudic al Palatului cu rol de rigidizare. Pereţii şi nucleele încep de la nivelulfundaţiilor şi urcă pâna la placa peste al doilea etaj, placa de mansardă. Fundarea lor s-a făcut

     pe radiere pilotate, individuale pentru fiecare nucleu, avand minipiloţi cu diametrul de 0,4 mşi fişa de 12 m. 

     Nucleele şi pereţii au fost denumiţi P1 –  P8, poziţionarea lor fiind notata ca în fig 18. 

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    7/17

    7

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    8/17

    8

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    9/17

    9

    „Drept urmare, nucleele au fost amplasate în spaţii mai puţin accesi bile, precum spaţiitehnice, funcţiuni sanitare sau de circulaţie verticală. Pereţii nucleelor au, în subsol, grosimide 60 cm, din care 50 cm sunt înglobaţi în vechii pereţi din zidărie, iar 10 cm ies în exterior dela faţa zidurilor originale. La etajele superioare, grosimea pereţilor scade, ajungând, în unelecazuri, la 40 cm sau 30 cm. O abordare diferită a fost necesar ă pentru conformarea pereţilorce mărginesc coridorul dimprejurul aulei centrale, parte a nucleului P1. La fel ca nucleul,

     pereţii respectivi se nasc din subsol şi se încheie în placa de peste etajul 2. Aceştia, însă, nu au putut fi perfect aliniaţi în  plan vertical, fiind necesar ă mascarea lor la nivelele superioare.Practic, pereţii groşi de 60 cm sunt amplasaţi în subsolul 2, la faţa pereţilor vechi, apoi, însubsolul 1,  peretele nou construit este înglobat  pe jumătate (30 cm) în zidăria veche, caulterior, la parter şi peste acesta, pereţii să fie cu totul înglobaţi (60 cm) în zidărie. Trecereaîntre pereţi este realizată prin grinzi de transfer de mare capacitate, cu sec ţiune 90 cm x 120cm. Poziţionarea şi dimensionarea pereţilor nucleelor a fost realizată astfel încăt ele săechilibreze rigiditatea clădirii, remarcându-se faptul că  nucleele sunt dispuse în special  în

    zonele adiacente aulei. Zona corpului estic, mai regulată şi mai bogată în pereţi, nu a necesi-tat o suplimentare considerabilă  a rigidităţii. Totodată, aripa de est a fost ferită  de lucr ări,îndeosebi prin  avizul exper ţilor Ministerului Culturii, care a limitat posibilitatea de inter-venţie asupra ei, pentru protejarea elementelor decorative arhitecturalede o înaltă semnificaţie.

    Individual însă, nucleele din beton armat nu sunt suficiente pentru îmbunătăţireacomportării seismice a imobilului. Din cauza dimensiunilor în plan a Palatului şi distanţarelativ mare a noilor nuclee între ele, a fost necesar ă  legarea acestora şi solidarizarea lor cuansamblul clădirii. Prin aceasta, eforturile generate în cazul unui seism în întregul imobil vorfi redistribuite către noile nuclee din beton armat, imobilul fiind for ţat să  lucreze ca un tot

    unitar. Practic, a fost necesar ă  realizarea unor şaibe rigide orizontale peste parter, etajul 1 şietajul 2, care, conform propunerii proiectului de consolidare, urmau să  ia forma unor plăcigroase din beton armat. În cazul plăcilor de peste parter şi etajul 2 (fig. 19.a şi fig. 19.c),acestea se vor limita la zona circular ă  dimprejurul aulei. Peste parter, placa nouă  prezintă extensii simetrice pe direcţia Est - Vest, extensii ce nu se mai regăsesc în cazul plăcii de pesteetajul al doilea. Pentru şaiba rigidă  de peste etajul întâi (fig. 19.b),  s-a propus, iniţial,adoptarea soluţiei unei plăci generale, ce s-ar fi întins  peste întregul nivel. Plăcile din betonarmat sunt menite să  realizeze redistribuirea eforturilor generate de încărcările laterale cătrenoile nuclee ridicate din beton armat.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    10/17

    10

    O altă soluţie de consolidare aplicată este reprezentată de introducerea unor tiranţi înstructura de zidărie existentă. Aceştia vor fi dispuşi pe ambele direcţii orizontale şi peverticală. Prin introducerea lor se va îmbunătăţi ductilitatea pereţilor de zidărie, care estecaracterizată, în mod normal, de cedări fragile, nefavorabile în cazul unui seism. Tiranţii suntrealizaţi din bare de oţel PC52 cu diametru de 32 mm, ce traversează clădirea, fiind introduşiîn foraje executate prin pereţii imo bilului. În acelaşi timp, barele din oţel au rolul de a legatronsoanele clădirii între ele, stopând tendinţa lor de a se deplasa şi a se depărta unele de altele(fig. 20). În afara soluţiilor de consolidare principale, stabilite de echipa de proiectare, s-a maihotărât coaserea unor regiuni de zidărie puternic afectate de tasările difereţiate. Coaserea se va

     pune în operă în special în zonele adiacente corpului sudic al clădirii, zone puternic afectatede tasări diferenţiate şi de tendinţa zonei respective de a aluneca către baza dealului. Soluţiacoaserii zidăriei se va realiza doar după  ce se va executa zidul de sprijin exterior, menit săstopeze translatarea suplimentar ă a corpului către Sud. În acelaşi timp, coaseri adiţionale sevor mai executa în zona ce delimitează tronsonul nordic (înalt de 2 nivele) de restul clădirii,

    construită pe panta terenului, şi deci, mai înaltă.”2 

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    11/17

    11

    PUNEREA ÎN OPERĂ A LUCRĂRILOR. PARTICULARITĂŢI 

    Reabilitarea Palatului Patriarhiei a demarat în anul 2010, prin efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea nivelului de asigurare la acţiuni seismice a imobilului. Lucrările auînceput în prima parte a anului 2014 si s-au finalizat la sfarşitul lunii decembrie 2015. 

    „Ca orice intervenţie asupra unei clădiri existente, şi aceasta a fost caracterizată de ungrad ridicat de neprevăzut, care a impus echipei de proiectare o puternică adaptabilitate faţă de situaţiile descoperite la faţa locului. Drept urmare, soluţia de consolidare structurală 

     propusă  iniţial, care fusese elaborată  în baza unor cunoştinţe limitate, a suferit anumitemodificări, pentru a se putea plia necesităţilor din teren. În acelaşi timp, înaintea începeriilucr ărilor, a fost necesar ă protejarea anumitor elemente decorative arhitecturale sensibile, ce

     puteau fi uşor deteriorate în timpul şantierului.Punerea efectivă  în operă a soluţiilor de consolidare a început cu execuţia zidului de

    sprijin situat la exteriorul clădirii, în partea sa de Sud. Zidul este format din piloţi deşi, cu

    diametru mare (88 cm) foraţi la o adâncime de 12 m sub nivelul solului. Aceştia se încheie la partea superioar ă  cu o grindă  extrem de masivă, de mare capacitate, înaltă  de 1 m. Grindaînconjoară capul sudic al clădirii pe 3 laturi, blocându-i translaţia pe ambele direcţii. În final, au rezultat piloţi de 90 cm în diametru, sporul fiind determinat de tehnica disponibilă  aexecutantului.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    12/17

    12

    O deviere mai pronunţată  faţă  de propunerea iniţială  a fost determinată  de existenţaunei extinse reţele tehnico-edilitare în zonă. Drept urmare, dispunerea piloţilor şi formagrinzii de fundare au fost adaptate prin 3 variante de proiect, astfel încât ele să  nu seintercaleze cu reţeaua existentă de canalizare.

    Soluţia fundaţiilor pe radier pilotat nu a fost utilizată  doar pentru grinda masivă exterioar ă  corpului sudic. Toate elementele verticale nou introduse în clădire, ca parte a

     proiectului de consolidare, se nasc din subsolul 2 sau 3 al imobilului, din radiere fundate pe

    minipiloţi de 40 cm diametru. Echipa de proiectare a stabilit utilizarea minipilo ţilor pentru afacilita punerea lor în operă în spaţiul limitat disponibil în subsolul clădirii.

    Principala constrângere a fost reprezentată  de realizarea forajelor prin interiorulclădirii. Pentru aceasta s-au folosit utilaje speciale, de mici dimensiuni, care puteau fimanevrate cu uşurinţă pe coridoarele clădirii. În acelaşi timp, fiecare carcasă de armătur ă  aminipiloţilor a fost realizată în 3 - 4 tronsoane, în funcţie de înălţimea spaţiului unde se lucra.

    Pe măsur ă  ce lucr ările la pereţii noi din beton armat avansează  pe verticală, s-a

    identificat o altă  situaţie care necesită  măsuri sporite, de data aceasta din parteaconstructorului. Forma neregulată  a nucleelor din beton armat şi spaţiul limitat sporesccomplexitatea montării armăturilor pereţilor. S-a montat simultan un rând de armăturiorizontale pe tot perimetrul nucleului, iar barele verticale au fost introduse din etajul imediat

    următor, prin golul perimetral de pe conturul nucleului.S-au realizat chiar şi şabloane pentru ca montajul să  fie mai rapid. În acelaşi timp,

     betonul poate fi pus în operă doar prin exteriorul imobilului, singura modalitate fezabilă princare acesta poate fi turnat fiind prin ferestrele etajului imediat următor. Practic, autobetonieraa trebuit să  fie staţionată  pe cât de aproape posi bil de perimetrul clădirii, iar betonul a fost

     pompat prin exteriorul ei. Deoarece s-au întâmpinat probleme legate de stabilitatea cofrajului,turnările au fost f ăcute pe tronsoane de 160 cm înălţime.

    Pentru eficientizarea execuţiei şi reducerea timpului de punere în oper ă, s-au folositmai multe echipe de lucr ători, iar ridicarea celor 5 nuclee şi a pereţilor din beton armat s-adesf ăşurat, într -o oarecare măsur ă, concomitent, fapt ce a condus şi la o concurenţă constructivă.

    Metoda aleasă  a presupus o coordonare şi o logistică  deosebită  în timpul execuţiei,resursele şi for ţa de muncă fiind distribuite în funcţie de vârfurile de necesar. În mod curent,lucr ările de reabilitarea angrenează, în fiecare zi, aproximativ 450 - 500 de persoane,aşteptându-se un vârf al forţei de muncă  de circa 600 de persoane spre sfârşitul exe-cuţiei

    lucr ărilor.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    13/17

    13

    Conform propunerii iniţiale a proiectului de structur ă, s-a stabilit realizarea unor plăcinoi groase de 20 cm, din beton armat, peste parter, etajul 1 şi etajul 2. Plăcile ar înlocui

     planşeele existente, executate preponderent pe un sistem de profile metalice şi blocuri dinzidărie sau beton nearmat. Prin introducerea plăcilor din beton armat se urmăreşte realizareaşaibelor rigide orizontale care vor distribui eforturile seismice către noile nuclee.

    Peste parter a fost prevăzută o placă circular ă, în dreptul coridorului din jurul aulei, cuextensii laterale, similar ă cu cea de peste etajul al doilea. Peste etajul 1 se prevăzuse o placă generală, ce lega întregul nivel. Cu toate acestea, în momentul decopertării finisajelor de peste

     planşee, s-a descoperit că o bună parte din acestea erau, în fapt, încă de la începutul existenţeiconstrucţiei, executate din beton armat, alături şi de unele consolidări de după cutremurul din4 martie 1977.

    S-a confirmat, astfel, că  indicaţiile date de ing. Anghel Saligny (preşedinteleConsiliului Tehnic Superior care a avizat lucrarea) au fost par ţial urmate. În acelaşi timp,odată cu decopertarea finisajelor s-au mai descoperit umpluturi din alicărie, groase de 20 cm

    sau 10 cm, peste parter şi respectiv, peste etaj. În momentul efectuării suprabetonărilor, s-aavut în vedere ca greutatea acestora, împreună cu greutatea şapei, să nu depăşească greutateaumpluturii substituite.

    S-au descoperit plăci din beton armat la planşeele de peste parter şi de peste etaje,realizarea planşeului general peste etajul 1 fiind deci, deja, par ţial îndeplinită. Cu toateacestea, a fost în continuare necesară  sporirea capacităţii planşeelor existente. Astfel, s-astabilit drept optimă o suprabetonare a plăcilor cu 10 cm –  24 cm. În cazul supra betonărilor de

     peste parter s-a menţinut perimetrul propus iniţial. Suprabetonarea de peste etajul 1 s-a redus,însă, în suprafaţă.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    14/17

    14

    În final, peste eta jul 1, suprabetonarea a avut un perimetru similar cu cel realizat peste parter, noua placă  formată  fiind legată  prin conectori metalici de planşeul deja existent din beton armat.

    O altă linie de inter venţie, prevăzută  în  proiectul de consolidare, este reprezentată deintroducerea unor tiranţi prin pereţii din zidărie ai clădirii. Tiranţii vor fi dispuşi atât verticalcât şi orizontal, pe ambele direcţii, ei având un dublu rol. Pe de-o parte, ei reduc fragilitatea

     pereţilor din zidărie, iar pe de altă parte, tiranţii au rolul de a lega tronsoanele clădirii între ele.

    În acelaşi timp, prin introducerea tiranţilor, păr ţile din zidărie fracturate la 45°, din tasăridiferenţiate sau for ţă tăietoare, sunt ancorate în inima pereţilor.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    15/17

    15

    Pentru punerea în operă a tiranţilor a fost necesar ă  realizarea unor foraje cu lungimeexcepţională, de până la 45 m, acestea fiind cele mai lungi foraje executate vreodată, la astfelde lucr ări, în România. La executarea lor s-au obţinut abateri extrem de mici pentru lungimealor ridicată, şi pentru gradul mare de neomogenitate a parcursului de forare. Au existat însă şicazuri izolate când s-au constatat abateri, în principal datorate for ării prin materiale cu diferitedurităţi, fapt ce a dus la deteriorarea mai rapidă a capului frezei.

    Pentru fiecare foraj executat, proiectantul structurii a solicitat sondaje. Ele au fost

    folosite pentru definirea parcursului forajelor, astfel încât să se evite eventuale piese metalicenedescoperite încă.

    Diametrul forajelor este de 80 mm, realizarea lor fiind un proces cu un grad ridicat de

    dificultate. Astfel, pentru protejarea elementelor de arhitectur ă  s-a ales r ăcirea frezei cu aercomprimat, variantă mai costisitoare faţă de metoda standard de r ăcire cu apă. În acelaşi timp,din cauza lungimilor excepţionale ale forajelor, a fost necesar ă o modalitate de îndepărtare amaterialului forat din canal. Pentru aceasta, s-au realizat, din metru în metru, găuri

     perpendiculare pe direcţia de forare, găuri prin care s-a aspirat materialul rezultat.După finalizarea forajelor, au fost introduşi tiranţii, care au fost strânşi cu cheia pentru

    a se obţine contactul intim între piesele metalice de capăt şi per etele de zidărie. Apoi, găurileforajelor au fost umplute cu mortar.

    Pentru tiranţi s-au utilizat bare din oţel PC52 cu 32 mm diametru. La extremităţi,aceştia au fost fixaţi cu aparate speciale, care r ămân înglobate în pereţii imobilului. Tiranţiimetalici au fost protejaţi anticoroziv cu o vopsea ce are rol de amorsă  pentru mortar. Pelungimea tiranţilor s-au prevăzut distanţieri (patine), pentru centrarea lor în foraje. Laîmbinarea tronsoanelor tiranţilor s-au utilizat cuple mecanice cu filet. Acest mod de îmbinaremodern a fost ales în  detrimentul sudurii clasice, pentru rapiditatea montajului. Forarea şi

     punerea în operă a tiranţilor verticali s-a desfăşurat într -o manieră asemănătoare; la parteainferioară, însă, aceştia au fost fixaţi în cuzineţi din beton armat nou introduşi.

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    16/17

    16

    Din cauza multitudinii de ornamente prezente în tronsonul estic al Palatului, s-astabilit necesitatea conservării acestora şi limitarea desfacerilor elementelor arhitecturale. S-au dispus, totuşi, măsuri de consolidare mai puţin invazive, menite să  amelioreze condiţiaanumitor păr ţi ale imobilului. Prin urmare, s-a hotărât consolidarea planşeelor parterului cu

     benzi din polimer armat cu fibră de carbon (FRP).În  cazul plăcii din beton armat a  parterului (de peste subsolul 1), se a plică benzi

    groase de 1,4 mm şi late de 12 cm, la interval de apro-ximatv 50 cm una de cealaltă. Benzilelungi de circa 50 m se aplică la faţa superioară a plăcii din beton armat, peste care toarnă oşapă  protectoare de beton uşor (300 kg/m2). Benzile din fibră de carbon au modulul deelasticitate de 165.000 N/mm2 şi r ezistenţa medie la întindere de 3.100 N/mm2.

    Fracturarea planşeelor din beton armat a fost constatată şi notată  în expertiza tehnică emisă  în anul 1993  de către Regia Autonomă  Carpaţi Proiect, însă  măsurile de remedieresugerate nu au fost aplicate niciodată. Dată fiind dispunerea fisurilor din plăci, acestea au fost,cel mai probabil, cauzate de tasări diferenţiate. Pe parcursul lucr ărilor au ieşit la iveală maimulte intervenţii anterioare asupra structurii imobilului. Astfel, s-a observat că  mai mulţi

     pereţi din subsolul clădirii au fost îndepărtaţi, iar corespondenţii lor pe verticală  au fostsusţinuţi în continuare, folosindu-se grinzi metalice. Tot referitor la dispunerea pereţilor, s-aconstatat că, de-a lungul timpului, compartimentarea anumitor zone s-a modificat denenumărate ori, în funcţie de necesităţile specifice ale celor ce au folosit Palatul. Deşiintervenţiile nu au fost niciodată majore, acestea nu au beneficiat de o viziune de ansamblu,alterându-se uniformitatea verticală a structurii.”3 

  • 8/20/2019 Palatul Patriarhiei

    17/17

    17

     Nota1 Extras din articolul „Proiectul „România” (I)”  publicat în Revista Construcţiilor, nr. 118,septembrie 20152 Extras din articolul „Proiectul „România” (II)”  publicat în Revista Construcţiilor, nr. 119,octombrie 20153 Extras din articolul „Proiectul „România” (III)”  publicat în Revista Construcţiilor, nr. 120,noiembrie 2015

    Bibliografie

    Revista Construcţiilor, nr. 118, septembrie 2015Revista Construcţiilor, nr. 119, octombrie 2015Revista Construcţiilor, nr. 120, noiembrie 2015http://basilica.ro/palatul-patriarhiei-a-fost-consolidat-si-restaurat-111236.html