Nr. 536

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Violeta SAVUîn dialog cu Radu VANCU

Frânghia înfloritãcu vise

paginile 12 – 13

Marius MANTA

George Arion ºilabirintul lui Dedal

pagina 20

Adrian JICU

Cassian Maria Spiridonºi pendulul lui Foucault

pagina 3

Ana - Maria TICU

Alice Munrovs. Fãnuº Neagu

sau Nobel vs. Nobilpagina 17

Carmen MIHALACHE

Gala STAR 2014:

O ediþie izbutitãpaginile 10 – 11

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 51 (serie nouã) • aprilie 2014 • 3,00 lei •

• Veronica Cãlin – Simbol creºtin IV

De pe meridiane diferite, dardin timpuri oarecum apropiate,ne vin douã ziceri despre rela-tivitatea... absolutã: „De nimicnu poþi fi sigur pentru toatãviaþa“ (Irving Stone, Bucuriavieþii) ºi, respectiv, „Numaioperele viabile duc cu ele sâm-burii polemicii“ (Perpessicius).Prima este aºezatã dreptmotto al volumului omagial „C.Dimitriu la 80 de ani“ (EdituraUniversitãþii „ªtefan cel Mare“Suceava, 2013), iniþiat ºi coor-donat de Aurelia Merlan ºiRodica Nagy ºi lansat pe 12aprilie, în prezenþa eroului prin-cipal. A fost o întâlnire extremde agreabilã, în ambianþa ele-gantã datã de Biblioteca Uni-versitãþii sucevene ºi în com-pania unor filologi preþuitori aidarurilor intelectuale etalate decunoscutul gramatician de laFacultatea de Litere a Uni-versitãþii „Al. I. Cuza“ din Iaºi.

Aproape tot ce s-a spus deºi despre Corneliu Dimitriu s-aaºezat în parcursul certitudine- incertitudine, cu dezlegare în

actul polemic. Despre cel oma-giat – care a predat câtevadecenii morfosintaxa limbiiromâne ºi a condus aproape30 de teze de doctorat înFilologie – se poate afirma cã aexprimat creativitatea într-undomeniu recunoscut pentrustabilitate ºi echilibru. Prin-cipiile gramaticii – noncon-tradicþia, exhaustivitatea ºisimplitatea –, conduse abil demagistru, „nu au exclus relaþiilede colegialitate cu participanþiila seminarele de joi“ (RodicaNagy). „Domnul profesor mi-adat încredere în forþele mele.În cercetare nu izbândeºti fãrãfermitate în decizii“ (ElenaTamba). „Temut ºi hâtru, plã-cut ºi vehement, a fost aseme-nea unui pãrinte“ (SerinellaZara) care pune la un loc „seri-ozitatea cu afecþiunea“ (OtiliaClipa), în condiþiile în care „unfapt de limbã are obligatoriu onotã emoþionalã“ (GetaMoroºanu). „Neiertãtor cu le-nea ºi prostia“ (AntoanetaMacovei), C. Dimitriu reprezin-

tã „o instituþie pe cale de dis-pariþie: respectul pentru muncaintelectualã“ (Mircea A.Diaconu). „Cine se opreºte dinstudiu – ne atenþiona adesea –nu stã pe loc, ci rãmâne înurmã“ (Ec. Creþu) ºi de aceea„am început ca fiinþe cen-trifuge, dar am sfârºit cu toþiicentripeþi“ (Valeriu Mardare).Cãrþile lui C. Dimitriu „i-auînvãþat lingvisticã ºi pe cei cenu l-au avut profesor“ (Sanda-Maria Ardeleanu), pentru cãacestea sunt „contribuþii impor-tante la dezvoltarea ºtiinþelorlimbii“ (Ioan Dãnilã).

„Fiind un «ºoarece de bibli-otecã» ºi lucrând cu plãceremulte ore din zi ºi – fãrãexagerare – din noapte, amajuns la ideea cã existã ºi oaltã bucurie omeneascã decâtaceea a «sacului cu bani»“,mãrturiseºte în scris oaspeteleºi gazda noastrã. Rodica Nagya avut imediat rãspunsul, citân-du-i pe antici: viaþa e scurtã,dar suficient de lungã pentru ao trãi în hãrnicie ºi onestitate.

Volumul de peste 600 depagini (în 2004, aceeaºi uni-versitate i-a dedicat un numãrdin Anale – seria Filologie)reuneºte studii ori articoleomagiale semnate de spe-cialiºti în ºtiinþele limbii, istoriaºi critica literarã, antropologiaculturalã, din România,Republica Moldova, Ucraina,Austria, Germania, Suedia.

Ioan DÃNILÃ

Ilustraþiile numãrului suntreproduceri dupã lucrãri (cola-je textile) ale artistei VeronicaCãlin din expoziþia „Semnecreºtine” deschisã la GaleriaNouã a Filialei Bacãu a UAP.

O expoziþie frumoasã, seninã,armonioasã, prefaþând sãrbã-torile pascale, ºi gânditã ca oofrandã a iubirii pentrusemeni.

aprilie 20142

breviar

Semne creºtine

•• VVeerroonniiccaa CCããll iinn ––RRuuggããcciiuunnee

Pentru limba noastrã

Siguranþa...polemicii

Salonul de Primãvarãal Artei Naive

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bacãu, în parteneriat cu Centrul de Culturã„George Apostu“ Bacãu a organizat cea de-a XXIII-a ediþie aSalonului de Primãvarã al Artei Naive, o manifestare naþionalãdevenitã tradiþie. Cuvintele de întâmpinare au fost rostite deFlorin Zãncescu ºi Gheorghe Popa, directori ai instituþiilor orga-nizatoare. Vernisajul expoziþiei a avut loc pe 28 martie, când aufost decernate ºi premiile actualei ediþii. Juriul Salonului, alcã-tuit din prof.dr. Aurel Stanciu- preºedinte, Carmen Voisei, direc-tor al ªcolii de Arte ºi Meserii Bacãu, pictorul naiv Ioan Mãric,Daniela Gaftea ºi Mari Bucur, pictoriþe, a hotãrât (în urma no-minalizãrilor fãcute) acordarea urmãtoarelor premii: PremiulCentrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Bacãu - Mãdãlina Maria Nichitoi (Bucureºti) ºiMihaela Ioana Mocanu (Buzãu). Emilian Tancãu, MihaelaDamian (Bacãu) ºi Dorina Blãnaru (Dãrmãneºti) au intrat înposesia unor premii venite din partea SIF Moldova. MarelePremiu al Salonului a fost oferit de Centrul de Culturã „GeorgeApostu”, fiind câºtigat de Ioana Gheorghiu din Galaþi. Deasemenea, s-au acordat mai multe diplome speciale unor artiºtinaivi consacraþi, cât ºi premii pentru debut. Dupã festivitatea depremiere a urmat lansarea cãrþii „Meºteºuguri tradiþionale prac-ticate în judeþul Bacãu. Portrete de meºteri” de FeodosiaRotaru. Manifestarea a fost întregitã de recitalulinstrumentiºtilor Mihai Bãlan (acordeon), Cãtãlin Cojoc (nai,caval) ºi Darius Rãducanu (pian)- trioul Play List Band.

Ana-Maria Cornilã-Norocea – Identitãþi critice,Ed. Salonul literar, 2013

Thomas Bernhard – Immanuel Kant, Ed.Diacritic, 2013

Florentin Sorescu – Schimbarea la faþã, Ed.Brumar, 2013

Vasile Iosif – Sunt cîntãreþul stelelor din vis, Ed.Egal, 2014

Iuliana Clima-Caraghin – Noapte si gând, Ed.Studis, 2014

Iuliana Caraghin – Despre iubire, moarte si altemituri, Ed. Studis, 2013

Iuliana Caraghin – Despre mituri ºi zei, Ed.Studis, 2012

Laurenþiu Orãºanu – Totul pe alb, Ed. Semne,2014

Stejãrel Ionescu – Castelul de nisip, Ed.Mãiastra, 2013

Viorel Savin – Comentat de… , Ed. Valman, 2014Adrian Bodnaru – Cifra latinã , Ed. Diacritic, 2013Valeriu Armeanu – Ghiaurul, Ed. Brumar, 2014

Ion Dinvale – Sub soarele ninivei, Ed. AteneulScriitorilor, 2012

Calistrat Costin – Pe contrasens, Ed. AteneulScriitorilor, 2014

Marian Stan – Cu ochii pe noi, Ed. Brumar, 2014George Arion – Insula carþilor, Ed. Crime scene

press, 2014Gheorghe Râmboiu-Bursucani – Catrene

Aforistice, Ed. AmandaEdit, 2013Livia Ciupercã – Neînstruniri, Ed. Timpul, 2013Ingrid Daniela Cozma – Chemarea Cãlãtorii în

lumea ºamanilor amazonieni, Ed. Babel, 2013Mircea Dinutz – Arcade Critice, Ed. Pallas

Athena, 2014George Bogdan – Tãrâmul cu dimineþi putrede,

Ed. Eminescu, 2013Valeriu Anania – Icoane de început, Ed. Rotipo,

2013Livia Ciupercã – Alexandru Lascarov –

Moldovanu Încorsetãrile unei vieþi, Ed.Doxologia, 2013

Cããrþi primite la redacþie

cronica literarã

aprilie 2014 3

Venerabilul Romul Munteanu identifi-ca în poezia lui Cassian Maria Spiridon„o dimensiune tragicã, învecinatã cunihilismul”, pe care o plasa în directadescendenþã a lui Eminescu ºi Bacovia,în virtutea „configurãrii neantului exis-tenþial”. Inadecvarea aserþiunii se vedeînsã limpede în Poeme în balans(Bistriþa-Nãsãud, Editura „Charmides”,2013), unde autorul însuºi se dovedeºtesuficient de lucid pentru a înþelege cãtotul stã sub semnul derizoriului.Mãgulitoare, afirmaþia criticului clujeaneste (contra)balansatã de unul dintrepoemele din final, am fost ºi am vizitat,care se încheie sub semnul lui cuiprodest?: „am fost ºi am vizitat/ acasa luiThales/ [...] la Hordou Humuleºti Ipoteºtisau Lancrãm/ locul fericitelor naºteri/ pela ºi prin atâtea case celebre/ aflate-nParis Lisabona Stratford.../ am trecut amprivit admirat/ dar/ cine la casa din dealulGalatei/ din târgul Moldovei/ va fi ca sãtreacã/ când oasele mele în adânc vordormi”. E o atitudine rezonabilã, de inshrãnit la ºcoala scepticilor, de undeîmprumutã o remarcabilã putere deobiectivare, care îi permite sã sedetaºeze ºi sã priveascã aparentnepãsãtor în jur: „ca într-un film în relu-are/ dupã decenii/ îþi vezi mama/ lasfârºit de nuntã/ cum ia cununa mireseitale/ alãturi de unchiul locþiitor de tatã/muzica tace/ mesenii sunt obosiþi/ tu – îndisperare – / îþi vezi mama înlãcrimatã/pentru fiul/ pentru tinereþea ei pierdutã înrefugii/ pe fronturile vieþii”. Ai, brusc, sen-timentul lui „încet repovestitã de ostrãinã gurã”, pe care poetul îl confirmãîn versurile finale, aºezate sub semnullumii ca teatru: „liniºtea zorilor pogoarã/din înaltul unei toamne/ îngãduitoare cutristeþea/ ne jucãm rolul...”

Înnttrre SSisifººi Tezzeu

Numai prin raportare la acest filonfilosofic ºi la înþelegerea futilitãþii exis-tenþiale se poate discuta rezonabildespre poezia lui Cassian MariaSpiridon, despre care trebuie spus, dinstart, cã e înþesatã de trimiteri ºi aluziimitologice, refuzându-ºi dimensiunealirismului pur ºi asumându-ºi-o pe aceeaa livrescului. Autorul e, din acest unghi,un truditor, iar textele reunite în acestvolum stau sub semnul lui Sisif: „ei, da!/totdeauna existã cineva care începe/ o iade la zero/ pentru ca istoria/ bolnavã/apãsãtoare ca un munte de uraniu/ iradi-ind îngrozitoarea apatie/ sã renascã// enevoie mereu/ sã o luãm de la capãt”.Aici sunt de gãsit adevãratele resorturiale poeziei lui Cassian Maria Spiridon,un apolinic pentru care viaþa înseamnãtrecere, iar scrisul chin. Cã lucrurile stauaºa ne-o dovedesc douã texte cu iz deautoportret inserate, nu întâmplãtor, înfinalul volumului. Interesant este cãambele stau sub semnul cãutãrii surde,aºa cum stã, de altfel, întreaga carte:„încerc sã descifrez/ sã înþeleg de cesunt ultimul venit/ ºi totdeauna primulcare pleacã”. „A descifra” devine verbultutelar sub semnul cãruia se aºazã toatecelelalte poeme. Lui i se asociazãmotivul labirintului, care trimite laaceeaºi nevoie de evadare cãtre caresufletul tânjeºte: „am sãpat ºaizeci detrepte în trupul timpului/ ºaizeci de caze-mate blindate/ ca pentru un mãcel ato-mic/ am adunat clipe zile luni sãptãmâni/de viaþã continuã/ cu inima pe sfoaraumilinþei/ suspendatã/ într-un balansnestãpânit/ [...] sap în tranºeele clep-sidrei// un drum cãtre tine/ Beatrice/îndrumãtoarea prin lungul labirint”. Acestbalans (nestãpânit) care dã ºi titlul cãrþiiconfigureazã un univers al pendulãrii,sugerând nevoia de echilibru.

Cãuttarreaconnttinnuã

Despre ea vorbesc ºi ciclurile reunitesub expresiva umbrelã poeme în balans.Primul dintre ele, Poeme din vremeacând eram foarte tânãr, nu face decât sãplaseze totul sub semnul vremelniciei, altrecerii, dar ascunde ºi o notã autoiron-icã, prin distanþarea înþelepþitã, care nuînseamnã însã rupturã sau negare, ci,mai degrabã, asumare superioarã a uneivârste. Aparent blagian, daþi-mi un cernu pãstreazã decât forma imperativã acererii cãci finalul nu duce cãtre dorinþa

expresionistã de contopire cu Universul,ci, dimpotrivã, subliniazã, polemic, inuti-litatea aspiraþiei omului de a-ºi depãºicondiþia: „daþi-mi un cer/ sau daþi-mi unsuflet/ sã vedeþi cum se întoarce în fluier/daþi-mi mai multe/ mai grele/ saunecuprinse de daruri ºi cazne/ sã vedeþicât de iute dispar [...] dupã ce ai strãbã-tut nemãrginirea/ prin pajiºtile muribundeale somnului/ în faþã larg se deschide/ totnemãrginirea.”

Inelul cu agat conþine poezii dedragoste mai degrabã retorice, cu infuziimitologice care îngreuneazã discursul.Sunt versuri care celebreazã iubirea lamodul teoretic, decent, fãrã a reuºi sãsurprindã inefabilul sentimentului: „iubitoai ochii învãluiþi/ în aurul luminii/ acope-rã-mi tu viaþa/ cu amândouã pleoape/ ºifã din geana prelungã/ o punte/ întrepãmânt ºi cer/ aici/ sufletul sã-mi pascã/din iarba zâmbetelor tale/ oferite/ ori decâte ori/ privirea asupra-mi poposeºte”.

Poezzieººi annttiuttopie

Cu totul altfel stau lucrurile în ca jarularuncat în nãmeþi, titlu de forþã ce anunþão schimbare de perspectivã, cãci, nu-iaºa, „suntem în locul unde toate curg”,

dupã cum suntem avertizaþi. Abia cândîºi asumã aceastã dimensiune exis-tenþialã, Cassian Maria Spiridon devineel însuºi. Dacã poezia eroticã nu îlprinde, speculaþia filosoficã gãseºte unteren fertil în poemele sale. Acum pro-blematica se adânceºte în sensul pig-mentãrii iubirii cu sentimentul treceriiinexorabile a timpului, care devineomniprezent. El îl duce pe poet la con-cluzia cã „aici suntem cu toþi/ bieþi hagiîntr-un surghiun/ vremelnic/ cu un destiniubit în Orient”. În condiþiile atotputerni-ciei lui phanta rhei, soluþia este refugiulîn spaþii imaginare ca Grecia miticã,Isarlâkul sau igluurile Nordului. Iar imagi-nea definitorie a acestei regresiunirãmâne Stonehenge, unde timpul pare ase fi oprit: „urmaºii se învârt/ la distanþaimpusã/ admirã din diferite unghiuri/ tem-plul/ ruinele culcate/ în care Soarele/ îºiaflã/ ºi astãzi/ un adãpost/ pe mãsurã”.

Cel mai consistent dintre cele patrucicluri este ultimul, Într-o zi a bãtut vântulde la rãsãrit, care adânceºte problemati-ca trecerii ºi aduce soluþia acceptãriicondiþiei umane. O acceptare lipsitã deemfazã, învãluitã într-un aer elegiac: „îmisunt/ azi/ mâine ºi multe alte veacuri/doar amintire/ o adunare de moloz/ doarea dã seamã/ din ce am fost/ de s-a-ntâmplat sã fiu”. Înþelegerea vremelniciei(un text se intituleazã chiar „iarã vremeanica face”) þine ºi de caracterul antiutopical acestui volum care poate fi citit ºi caavertisment la adresa iluziilor: „sã fieoare cu putinþã!/ ca nimeni/ nici egumen/nici stareþ/ sau vreun biet cãlugãr/ sã nuaibã curajul/ nici puterea sã tragã de lapoartã/ ivãrul greu / al utopiei” („în umbraSihãstriei”).

Este. Cãci tot ceea ce rãmâne esteamintirea mamei, în probabil cel mai fru-mos poem al cãrþii: „într-o zi a bãtut vân-tul de la rãsãrit/ ºi a venit mama sã mãvadã/ eram singur între toþi liceenii/ peholul larg/ încãpãtor/ în pauza dintre ore/când am aflat cã mã cautã// mama avenit sã mã vadã/ bãtea vântul din est/care nu mânca zãpezile/ ºi uimirea serostogolea peste piept/ precum valurileînroºite/ ale vulcanului/ eram istovit dupão boalã/ de care n-am avut parte/ ºi ea/care niciodatã pânã atunci/ n-a venit sãmã vadã/ ºi nici dupã// iar ziua când vân-tul a bãtut dinspre est/ nu s-a mairepetat/ n-a fost sã mai fie/ mama sã-ºicaute fiul”. Ei i se adaugã poezia, ideenu neapãrat nouã, dar asumatã deCassian Maria Spiridon ca primummovens al scrisului sãu: „unde-s acumanii mei tineri/ a rãmas o pãdure destâlpi/ ºi mormane de pietre/ încã-mpre-unã/ dau samã de vechile/ pãrãsitele deviaþã/ cetãþi/ cândva pline de glorie/acum ºi în veci/ spiritele sunt mute// iarce rãmâne plãsmuiesc poeþii.

În ciuda soluþiei (antiutopice) propuse,Poeme în balans nu e o carte de final.Oricât ar pãrea de surprinzãtor pentru unautor ajuns la al cincisprezecelea volumversuri (dacã nu mi-e greºitã numãrã-toarea), cãutarea continuã fiindcã imagi-nea care i se potriveºte este aceea apendulului Foucault, într-un permanentbalans, demonstrând cãutarea perpetuãºi cicliclitatea existenþei.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Cassian Maria Spiridonºi pendulul lui Foucault

•• VVeerroonniiccaa CCããll iinn –– IInnff lloorreesscceennþþãã II II

aprilie 20144

comentarii

Existã oameni a cãror apariþiedeclanºeazã, în conºtiinþa sau în sufletulcelor pe care îi întâlnesc, un puternicimpact afectiv-emoþional. Fãrã sã vrem,atribuim unor astfel de oameni, subimboldul acestor prime impresii, unanume destin, o ipostazã specialã sauun statut aparte. Ei par a fi predestinaþisã împlineascã o menire sacrã, blestemºi binecuvântare, totodatã. Un astfel deom pare a fi Cornel Galben, pe care, laprima vedere, îl poþi lua drept un poetuºor rupt de lume, cel puþin de cea pro-fanã, cu o aurã de spiritualitate careînnobileazã figurile asceþilor, desprinºide cercul mãrginit al existenþei comune.Imaginea sa, în acord deplin cu a sfinþilorsau a înþelepþilor cu barba argintie careau transformat povara anilor în strãluciresacrã, îºi are, ca un centru iradiant,privirea, pierdutã parcã în infinit, cãciochii, de culoare incertã, par sãtopeascã, laolaltã, albastrul metalic alcerului senin, dar ºi înºelãtorul verde-albãstrui al neliniºtitei mãri.

ªi totuºi, deschizând oricare dintrecele 17 volume publicate în decursul adouã decenii (de la primul volum, publi-cat în 1993, Enescu etern, la cele 6 vo-lume închinate unor Personalitãþibãcãuane, de la Ieºirea de siguranþã,la Ieºirea din lume sau la jurnalul delecturã subsumat sub simbolicul numede Lecturi aleatorii, din 2013)descoperi un cronicar literar care aîncercat sã-ºi armonizeze pulsul proprieivieþi cu ritmul creaþiilor care însufleþesclumea culturalã a urbei sale. Astfel, celde-al doilea volum din Lecturi aleatorii,apãrut la Editura Studion Bacãu, pare sãpunã cel mai mult în valoare scriitori ºicritici literari din acest spaþiu de influenþãspiritualã. De pildã, din cartea memorial-isticã a lui Valeriu Anania evidenþiazã celmai mult portretul închinat lui Ion Luca;de asemenea, unele dintre cele mai cu-prinzãtoare cronici sunt consacrate cãr-

þilor unor concitadini: Tatiana Scorþanu,Petre Isachi, Victor Munteanu, ªtefanMunteanu, Victor Mitocaru etc. Însã ascrie despre o carte, care, la rândul ei,consemneazã opinii, impresii, apreciericritice despre cãrþile altora, este ca ºicum te-ai proiecta într-o realitate degradul al III-lea (cel puþin) sau într-o lumede oglinzi în care rãsfrângerile se multi-plicã ºi se estompeazã ori gliseazãameþitor ºi derutant. Mai curând s-arputea creiona o imagine a autoruluiLecturilor aleatorii din titlurile alese,care, prin metasemie, par sã concen-treze, simbolic, acele frânturi de sens pecare le surprinde cronicarul ca fiindemblematice pentru cãrþile analizate, darcare, de fapt, ne reveleazã afinitãþilespirituale dintre critic ºi autorul vizat. Nueste, oare, în acest sens, cartea oglindaîn care ne cãutãm, în care ne rãtãcim, încare ne redescoperim? În acel punctmagic de convergenþã am puteadescoperi ºi portretul spiritual al luiCornel Galben.

Alegând claustrarea (dupã cum aflãmcitind Cuvânt înainte), cronicarul seretrage din tumultul vieþii cotidiene pen-tru a se dedica lecturii ºi scrisului (aºacum a fãcut, cândva, ºi Arghezi). Sã fievorba aici de ieºirea din lume pentru a se

regãsi, cu adevãrat, mai aproape deDumnezeu? ªi care poate fi pragul desiguranþã care te salveazã de propriidemoni? Pentru cel care scrie, cel maiperseverent demon pare sã fie orgoliul,care se insinueazã discret, îºi ia cele maiînºelãtoare mãºti, ne incitã ºi ne pro-voacã. Dar, în mãsurã în care orgoliul nudepãºeºte conºtiinþa propriei valori,luând rolul benefic al daimonului socra-tian, el oferã imboldul de a continua luptape scena vieþii literare, dupã cum nemãrturiseºte ºi Cornel Galben: „frizândanacronismele, am continuat sã citesc ºisã promovez autorii bãcãuani ºi nunumai […], sã sprijin apariþia unor noivolume, scriindu-le prefeþele, sã vor-besc, ori de câte ori am avut prilejul,despre cãrþile confraþilor, lãundându-lereuºitele, dar semnalându-le ºi slãbiciu-nile, atunci când a fost cazul“. Acest spi-rit al cumpãtãrii, al echilibrului în ju-decãþile de valoare, propriu unui sacer-dot care împlineºte ritualul consacrãrii,capãtã ºi accente de revoltã, atunci cândregãseºte, în interogaþiile retorice ale luiPetre Isachi („Sã fi uitat România demni-tatea/ eroismul de a trãi în libertate? Sãfi uitat românul cã libertatea se cu-cereºte în fiecare clipã…?“) frãmân-tãrile, neliniºtile ºi insatisfacþiile propriu-

lui sãu suflet: „cronicarul modern sedovedeºte o conºtiinþã pe cât de gravã,pe atât de puþin urmatã de confraþi,interesaþi mai mult de cârteli, luptã pen-tru glorie, dãrâmarea valorilor adevãrate,obþinerea de profit pe orice cale“. Astfelse reveleazã rezonanþa empaticã dintrecronicar ºi autorul Amantei de proximi-tate, care-i prilejuieºte un veritabil regalal ideilor de care se bucurã cu voluptateacelui al cãrui stil înfloreºte nutrit din fru-museþea gândurilor pe care le desco-perã.

Aflat ºi el în cãutarea cititorului abso-lut (titlul recenziei consacrate tezei dedoctorat a Tatianei Scorþanu, MarinSorescu, dramaturg), Cornel Galben îºiasumã riscul (ºi reuºita) de a scriedespre o diversitate de cãrþi, traversând,temerar, toate graniþele scriiturii: de laroman (Elena Budescu-CiubotaruLuminile ºi umbrele Poenarilor) laantropologie religioasã ºi istorie com-paratã a religiilor (Marius Vasileanu,Sacru ºi profan în epoca foiletonis-ticã, Ion Dumitriu-Snagov, MonumentaRomaniae Vaticana,), de la memorialis-ticã (Valeriu Anania, Rotonda plopiloraprinºi) la biografie (Victor Mitocaru, CuIon Borcea, prin veacul frãmântat) dela exegeze muzicologice (Convorbirilemaestrului: Interviuri cu GeorgeEnescu, selectate de Laura Manolache),la filozofie (ªtefan Munteanu, Picãturade filosofie), de la teologie (IgnatieMonahul, Darurile Filocaliei) la studiidespre picturã (Valentin Ciucã, Peurmele lui Nicolae Grigorescu).

Dincolo de varietatea recenziillor ºi acronicilor cuprinse în Lecturile aleatorii,descoperim, ca o constantã a scriituriisale, tonul percutant al sintetizãrii sem-nificaþiilor, rod al intuirii unei viziuni deansamblu sau a desenului din covor. Încãutarea unui rost al cãrþii recenzate,prin care sã devinã, poate, indispensa-bilã, ca o certificare a valorii sale, croni-carul tinde, uneori, sã risipeascã luminide gând ºi idee în speranþa cã vor facesã înfloreascã germenii ascunºi în solulscriiturii. Astfel s-ar explica ºi acel spirital solidaritãþii, prin care intrã în conso-nanþã spiritualã cu Mircea Dinutz (D`aledemocraþiei. Editoriale. Tablete detoatã ziua), de pildã, cãruia îi ºi dedicãacest volum (in memoriam), cu un gestde nobilã reverenþã, cãci se regãseºte întonalitãþile amar-acuzatoare ale revolteiîmpotriva imposturii, a degringoladeisociale ºi politice, a degradãrii morale:„Urmãrind þinte precise, din rândul cãro-ra nu lipsesc guvernanþii ºi preºedinþia,Mircea Dinutz se rãzboieºte caragialeancu fariseii, farsorii, idolii falºi, protago-niºtii rasaþi ai imbecilitãþii fudule, trans-formând diatriba sa într-o lecþie demoralã, de care ar trebui sã þinem cont,fie ºi numai pentru a da dovadã cã sun-tem solidari cu demersul sãu ºi cã nepasã.“

Fie cã îºi începe cronica percutant,într-un subtil joc aluziv-ironic cu titlulcãrþii ºi cu autorul („Petre Isachi e un bãr-bat serios. Are o singurã amantã, la carenu ar renunþa nici în ruptul capului, dar,generos din fire cum e, o împarte cuoricine…“), fie printr-o frazare arbores-centã, menitã sã ilustreze o întreagãistorie a apariþiei operei („Scrisã în doartrei luni la Paris, ca tezã de doctorat,întâia exegezã bacovianã a apãrut învolum la un an de la stingerea poetului,dar a circulat oarecum în samizdat, nefi-ind cunoscutã decât unui numãr restrânsde specialiºti care s-au aplecat asupraoperei lui Bacovia ºi semnalatã de presãabia în 1971, când…“), Cornel Galben îºicontinuã drumul sãu prin lumea cãrþilorperseverent, neobosit, impetuos, deparcã ar fi sorbit din izvorul nesecat alvorbirii cu Dumnezeu un strop din elixirulveºnicei tinereþi spirituale.

Victoria HUIBAN

Un sacerdotpe altarul culturii:

Cornel Galben

• Veronica Cãlin – Sãmânþacredinþei

aprilie 2014 5

comentarii

E revoltã ºi nostalgie în amintirile luiGrigore Codrescu, omul care a trãitistoria pe care o evocã în ultima sacarte publicatã – Imposibila revanºã(Bacãu, Editura Corgal Press, 2013,316 p.) cu scopul de a pune în luminãun adevãr nescris în lucrãrile ºtiinþifice.S-au scris numeroase cãrþi despreobsedantul deceniu sau despre chinu-rile deþinuþilor politici din perioadacomunistã, dar autorul este convins cãdrama familiei sale (ºi nu numai!) s-apermanentizat doar în sufletul celorcare au fost nevoiþi sã înduredezmoºtenirea ºi umilinþa.

O carte de memorii este, în general,scrisã la bãtrâneþe, când autorul simtenevoia unui bilanþ al vieþii personale ºiprofesionale. Grigore Codrescu îºiasigurã cititorii de sinceritatea confe-siunii sale, atrãgând atenþia cã numaidialogurile sunt ficþionalizate ºi inse-rate în discurs pentru a salva paginilede monotonie. Ceea ce constituie onotã distinctã a cãrþii este pendulareapermanentã între prezent ºi trecut, ast-fel încât timpul narãrii ºi timpul naratinterfereazã, sprijinindu-se unul pecelãlalt, ºi creeazã impresia cã întâm-plãrile s-au petrecut într-un trecut multmai apropiat.

SSattul Berrbinncenni –mmattrrice existtennþialã

Scrierea acestei povestiri memoria-listice, cum o subintituleazã autorul,poate fi consideratã cu uºurinþã un bil-dungsroman, cãci Grigore Codrescuprezintã detaliat anii formãrii sale,insistând sã aducã un elogiu profeso-rilor care i-au vegheat devenirea fãrã aþine cont de anomaliile impuse decomuniºti. ªcoala pare a fi constituitrefugiul copilului, mai apoi al tânãrului,confruntat de timpuriu cu grijile celormaturi, cu lipsa tatãlui ºi cu stigmatul deduºman al poporului. Singura sa vinã,pentru care a plãtit toatã viaþa, a fost cãfãcea parte dintr-o familie de þãranirãzeºi, din satul Berbinceni.

Imaginea paradiziacã a unei copilãriifericite este spulberatã înainte devreme, dar memorialistul menþioneazãîn primele pagini ºi aceastã ipostazãpentru a-l ajuta pe lectorul contempo-ran, care a citit doar în cartea de istoriedespre comunism, sã înþeleagã fiorultragic al confesiunii. Fiecare paginãreînvie o istorie uitatã sau idilizatã încãrþile altor autori, devenitã pentruautor o amintire amarã: „Târziu, pesteani, am trãit despre senzaþiile miracu-loase trãite de copilul ce va devenimarele poet ºi filosof Lucian Blaga,numai cã el era fiu de preot ºi n-acunoscut ororile comuniste decât înforme academice“ (p. 11).

Ruina actualã a casei pãrinteºti ºi aîntregului sat nu-l împiedicã sã revadãfrumuseþea peisajelor ºi a locurilorunde se juca, gospodãria bine rânduitãa pãrinþilor ºi bunicilor, oameni destoini-ci ºi muncitori: „Mã întorc spre casã cubunica, sau cu amintirea ei, iar în mem-orie mi se perindã tabloul acelui sat almeu, aºezat, cu oameni respectuoºi,demni, sociabili ºi siguri pe sine. Însuflet mai port liniºtea acelei îm-

pãrtãºanii...“ (p. 21). Pãdurea, care sesitua în continuarea grãdinii sale,rãmâne locul cel mai atrãgãtor ºiseducãtor al primilor ani de viaþã, su-gerând parcã necunoscutul prin care varãtãci nu peste mult ºi din care cu înze-cite eforturi va ieºi la luminã.

ªcoala, oazzãînn deººerrttul communnistt

Azi, în Berbinceni, nu mai existãºcoalã. A fost închisã în anul 2000. Sãfie oare cu putinþã? ªi comuniºtii orespectaserã, doar era o instituþie înfi-inþatã de Spiru Haret, încã de la 1 mar-tie 1892. Rãmâne sub semnul întrebãriio astfel de lipsã de respect pentru edu-caþie, iar, pentru autor, un gol irecupe-rabil, pentru cã „ºcoala a fost, în condiþiichiar grele, izvor de culturã ºi civilizaþie“(p. 54). Doar amintirea imaginii ºcolii dealtãdatã, pe când era elev, atenueazãdurerea memorialistului. Pãºise cuevlavie în aceastã ºcoalã în septembrie1945 ºi, pe bãncile ei, a descoperittainele învãþãturii ºi dragostea pentrucarte, sentiment ce nu-l va pãrãsi toatãviaþã.

Portretele dascãlilor sãi sunt creio-nate cu o aurã de idealitate, cãci au fostniºte oameni deosebiþi, învãþãtori ºiprofesori cu vocaþie, a cãror amintirevrea s-o pãstreze vie prin intermediulmemoriilor: Vasile Grosu (directorulºcolii), Telezna Grosu, Gheorghe ºiMaria Banu, Vasile Platon, AuricaMunteanu etc. La terminarea cicluluigimnazial, pentru cã situaþia din familieºi cea materialã nu-i permiteau sã

urmeze studiile mai departe, profesoriii-au îngãduit sã mai vinã un an sãfrecventeze cursurile pentru a nu pierdecontactul cu învãþãtura. ªi i-a prinsbine, pentru cã anul viitor va devenielev al ªcolii de Învãþãtori din Bacãu.

Desprinderea de casa pãrinteascã afost dificilã: pe de o parte, fiindcãdevenise stâlpul casei, luând locultatãlui sãu, mort la Canal, iar pe de altãparte, mama nu-l putea întreþine pe ella ºcoalã ºi pe cei trei copii mai micirãmaºi acasã. Trecutã pe lista neagrã achiaburilor, familia sa îndurasenumeroase umilinþe ºi lipsurile erau laordinea zilei. Dar bãiatul îºi continuãvisul ºi pãrãseºte familia. E o deciziegrea, care pare a-l fi urmãrit pe par-cursul existenþei, cãci remuºcãrile rãz-bat ºi acum, în aceste pagini scrise.

Lipsa banilor îl împiedicã sã termineºcoala ºi se va angaja pe un ºantier,dar dirigintele sãu insistã sã-l ajute,angajându-l ca suplinitor în învãþãmânt.E o nouã ºansã, pe care o va exploataºi va reuºi sã obþinã diploma de învãþã-tor. Peste câþiva ani se va înscrie la fac-ultate, în Iaºi, ºi va învãþa conºtiincios,astfel încât la repartiþii va fi al 12-lea peþarã. Din anii studenþiei, douã eveni-mente îi marcheazã conºtiinþa: întâl-nirea cu profesorul ConstantinCiopraga ºi vizita mamei, care veneaanual de Sf. Paraschiva la Iaºi. Primiiani în învãþãmânt îi va petrece la Adjud,apoi se va transfera în Bacãu. Deºi nua fost tot timpul la catedrã, îºi încheieactivitatea ca dascãl în Liceul G.Bacovia.

O fammilie desttrrãmmattã

Tema familiei este altã coordonatãde bazã a memoriilor de faþã. Sau, maidegrabã, este istoria unei familii fericite,care trãieºte sub semnul timpurilor odecãdere vizibilã, lãsând urme adânciîn conºtiinþa fiecãruia. Rãmasã vãduvãcu ºase copii, mama se va descurcagreu ºi va încerca mereu sã acoperedãrile statului sau sã se achite decotele restante. Lipsa tatãlui îºi va puneamprenta asupra dezvoltãrii ulterioarea copiilor; fãrã stabilitatea unei familiiunite ºi îndestulate, cei mici se vor simþimereu ameninþaþi sau în pericol, astfelcã la maturitate vor suferi de depresie,acte de violenþã, alienaþie etc. O soartãtristã ºi nemeritatã a unor oameni nevi-novaþi!

Singurul care se salveazã din iureºulevenimentelor este Grigore, copilul celmare, care renunþã la rolul de tatã ºicontinuã sã studieze. Se învinovãþeºtetacit pentru asta, dar era unica posibili-tate de a-i fi ajutat în vreun fel peceilalþi. Peste ani, noteazã cu strângerede inimã: „Pentru fiecare dintre fraþi, oimagine necruþãtoare ºi de neuitat mis-a fixat în memorie“ (p. 134). ªi pefiecare dintre ei îl descrie punctânddefectele, vãzute ca diformitãþi ale isto-riei trãite.

Despre propria familie, autorulvorbeºte destul de puþin, dar înþelegemcã ºi-a luat revanºa: s-a cãsãtorit cu ofostã colegã din ºcoala generalã,devenitã profesoarã, ºi au împreunã unbãiat. Departe de lumea satului ºiîncadrat în sistemul p. c. r., GrigoreCodrescu îºi continuã viaþa, care sescurge domol ºi pãstreazã vii amintirileunui trecut vitreg. Revoluþia nu pare a fiadus nici ea schimbãri majore, doarpromisiuni ºi discursuri false, aºa cumpromiteau ºi comuniºtii un om nou. Dincând în când, memorialistul revine laimaginea satului natal, rãmas fãrãºcoalã, ca emblemã a ruinei timpuluinecruþãtor: „uliþele din jur aratã limpedeatmosfera unui colþ de sat cu casepustii. Înainteazã acolo mereu bãlãriile,gunoaiele, neantul ºi tata n-a maivenit...“ (p. 133).

Memorialistul este mereu dublat deprofesorul de românã, pregãtit sã argu-menteze sau sã ilustreze cu un citatelocvent anumite pasaje. Nu lipsescnici versurile, unele dintre ele întipãritede memoria pionierului, care crezuse înfalse promisiuni. De aici ºi unele remar-ci autoironice, care vizeazã naivitateaoamenilor, în genere. Suferinþa camu-flatã zeci de ani rãzbate în fiecare rândscris, echivalând cu o eliberare a unuisuflet rãnit prea de timpuriu.

Lectura acestei povestiri memorialis-tice aduce în prim-plan un scriitor talen-tat, un erudit, capabil sã restabileascãun adevãr istoric, redus la scarã per-sonalã. Subiectivitatea relatãrii nudiminueazã veridicitatea întâmplãrilorexpuse, ci amplificã tonalitatea gravã,pesimistã a memorialistului vizibilnemulþumit de cursul istoriei. Este evi-dent cã Scrierea înseamnã singurarevanºã posibilã.

Silvia MUNTEANU

Grigore Codrescu:file de istorie uitatã

• Veronica Cãlin – • Veronica Cãlin – Inflorescenþã IVInflorescenþã IV

Liviu Ioan STOICIU

SSubsttannþeinntterrzzise

Un foarte original demers poetic estecel pe care ni-l propune Liviu IoanStoiciu, prin intermediul volumuluiapãrut la Editura Tracus Arte, Bucureºti,în 2012, volum care a ºi fost apreciat deUniunea Scriitorilor din România prinpremiul acordat. Originalitatea volumuluiconstã, în primul rând, în antiteza dintrecomunicarea nonverbalã realizatã detitlu ºi susþinutã apoi de copertã ºi ideilepoetice transmise prin intermediul tex-telor care compun cele trei pãrþi ale volu-mului.

Pornind pe pista oferitã de titlu, mãaºteptam ca universul oferit de volum sãfie unul compus din imagini voit defor-mate, de o percepþie liricã exacerbatã.În locul acestui lucru, un eu liric afundatpânã la saturaþie în lumea înconjurã-toare, o lume ale cãrei reguli îi sunt dince în ce mai strãine, îºi compune uni-versul poetic din instantanee dureros derealiste. Prezentat fãrã intervenþie, fãrãurmã de cosmetizare, totul care neînconjoarã se autoprezintã, uneori înpasaje care apeleazã la un lirism obiec-tiv care traseazã o graniþã fermã întreEu ºi Ceilalþi: „Dau din mânã în mânã/ osticlã de þuicã, «e trasã de trei ori demine, pe cuvânt»,/ sã fiþi sãnãtoºi, astae o bãuturã vindecãtoare, te face/ sã uiþi,te scapã ºi dintr-o/ furtunã pe mare, «tearde la linguric㻓 (Sunt în exces).

Deºi am fi tentaþi sã credem cã þuicaeste substanþa deformatoare la careface referire titlul volumului, imaginea pecare ºi-o compune eul liric pe tot par-cursul volumului este una de conºtiinþãperfect treazã, dureros de conºtientã deecartul care s-a interpus între sine ºi uni-versul din care îºi trage seva existenþeicreatoare. Referirile la propria persoanãse realizeazã prin intermediul unei notemelancolice sau de reproº careînsoþeºte neputinþa de a trasa logic lini-ile universului observat. Poetul se simtemereu îmbãtrânit în faþa unei lumi cuaccente suprarealiste „Mi se strânge/inima, n-am învãþat nimic, în ultimii/ 51de ani, din toate câte mi/ s-au întâmplat,dacã mai vreau sã o iau de la început,/îndrãgostindu-mã de o fetiºcanã,/ bâigu-ie, bând vin dintr-un pahar de plastic: mi-a plãcut/ toatã viaþa sã repar biciclete...“(Zice, bând dintr-un pahar de plastic).

Invadat de imagini dureros de reale,incapabil sau, poate, nedorind sã-ºigãseascã un refugiu într-o lume ficþio-nalã, poetul suferã ºi-ºi prezintã durereaîn manierã dramaticã, prin întoarcereala subiectivitatea lirismului care îi per-mite expunerea aproape naturalistã ainterioritãþii: „Îmi vine sã-mi scot/ tot ceam pe dinlãuntru, sã/ dau de pãmânt cutot ce am în creier,/ cu tot ce am îninimã, în plãmâni ºi ficat, sã le calc/ înpicioare ºi sã le scuip, cã m-am/ sãturat,ce tot vor/ de la mine?“ (M-am stricat).Singura soluþie pe care instanþa liricã oîntrevede pentru ieºirea din aceastãsituaþie este înlocuirea imaginilor frustecu altele, deformate prin coborâreasimþurilor în trecut. Moartea, în acestcaz, nu este o finalitate, ci recurgerea lasubstanþa interzisã a trecutului ºiîntoarcerea la tradiþie, la acea colibã încare sinele devine un zeu copil careregãseºte imaginea miticã a vârstei deaur, bunicul. Într-un monolog lipsit deaccente dramatice, construit la per-soana a III-a, poetul se destãinuie: „Înciuda deformãrii câmpurilor,/ se re-descoperã numai în trecut./ ºi-a pierdutºi bruma de încredere/ în capacitãþile luipsihice. Vine în parc sã/ se regleze, intu-itiv, aºezat pe malul lacului, în singurã-tate,/ se abþine cu greu sã nu dea în

lacrimi, sã nu-i/ fie ruºine: ce e mai/ pre-sus de el ºi nu-l înþelege?“ (Stricarea fru-museþii).

Într-un discurs construit raþional ºideconstruit în manierã postmodernã,tãiat strâmb exact ca lumea care l-agenerat, poetul îºi strigã pierdereareperelor lirice ºi îºi revendicã, original ºisensibil, beþia stabilã a trecutului.

Elena PÂRLOG

Simona GRAMATOVICI

specttrru rredusla ammorr

Simona Gramatovici face cu sigu-ranþã parte din categoria poeþilor de osensibilitate aparte, cu un discurs atem-poral, cu zbateri scurte, dar intense.spectru redus la amor echivaleazã maidegrabã cu un album al sentimentelorrãnite, ce se joacã inteligent cu ºtiinþa decarte a unui lector competent.

Versul tinerei autoare mimeazã exactcât trebuie, focalizându-se asupra unorsubstantive-temã (iubire, uitare, timp,agonie, dor) ce traverseazã un universliric ce îºi conjugã propriile deveniri.Imaginarul poetic este voit þintuit înretorica decadenþei franceze,cunoscând deopotrivã când tonalitãþieminesciene, când autoironii cu roldemistificator. Un merit al SimoneiGramatovici este acela de a nu-ºi fi pro-pus din prima re-construcþia în chip fidela imaginii Poetului însuºi. Dualitatealumii îºi gãseºte uneori corespondenþeîn duplicitatea celui de lângã, ori înindispoziþiile de-o clipã.

În parte borgesian, suntem introduºiîncã de la prima poezie într-o zonã amisterului – luna este astrul tutelar alspiritelor înalte: „Luna – sferã a idealuluiîn care mã rotesc;/ viaþa – o dulceameþire, amalgam de gusturi ºi idei./Splendori bolnave parcã întrezãresc/ pechipurile florilor rãvãºite de tumultul flu-turilor albi“ („Dorinþe“). În mod cert,

Simona Gramatovici e o visãtoare „înperpetua cãutare a unui curcubeu“; sim-bolic, deºi nu se regãseºte sub formaunui laitmotiv, „curcubeul“ e semn alunei singure dorinþe: restabilirea firii,întoarcerea acesteia înspre o stareadamicã. Toatã aceastã alergãturã vasfârºi odatã cu strãluminarea, cu „incan-descenþa gândului meu“, ce va rãpuneînsuºi sensul privirii în sfera empiricului.Totuºi, revenind, versul autoarei nucomenteazã, nu e fascinat de tehnicilemodei literare. Poate aici e ºi inefabilulpoeziei sale – „cotidianul“ autoarei epentru pluviofili (ºtiu, termenul e maidegrabã o adaptare nu tocmai fericitã acuvântului din limba englezã): „Dinneant ascult plânsetul desuet al ploii,/tristeþea-mi se pierde în gustul ravisantde madlene/ iar aburii înþepãtori decafea pãtrund în odaia cu molii./ Înminte-mi roiesc hordii de gânduri ciobite,viclene…// Cuprins mã las de voluptateanostalgiei bolnãvicioase,/ mã zbat sãdesluºesc insolitul oboselii sfâºietoare,/dar lacrima de pe muchia pleoapeitremurãtoare/ e mai fierbinte decâtfebrilul senzaþiilor tenebroase…“

Ce este un crochiu? Conform DEX:„Desen rapid care redã în câteva liniitrãsãturile principale ale unei figuri, aleunui obiect, ale unui peisaj etc.; schiþã“.Poezia Simonei Gramatovici e, încuvenitã mãsurã, suma unor crochiuricorect executate. Arta autoarei com-primã distanþele – are aceastã preºtiinþãde a aduce laolaltã senzaþii, sentimenteconcertate în jurul unui eu mai degrabãsolitar. Un ochi dibaci ar gãsi explicaþiimai profunde pentru preferinþa autoareide a-ºi acorda excursul liric pentru genulmasculin.

spectru redus la amor e o carte-album ºi graþie uºurinþei de a integra înacest spaþiu al „crochiurilor lingvistice“desenele Biancãi Rotaru. Deopotrivã,actul rostirii potenþeazã magia artefactu-lui. Elementele de graficã contra-puncteazã inteligent fiecare text, linie ºicuvânt presupunându-se într-un drama-tism al confabulaþiilor lirice.

Marius MANTA

Andrei VELEA

Plajade la Vadu

Poetul Andrei Velea ne surprinde plã-cut cu un volum de prozã scurtã - Plajade la Vadu (Timiºoara, Editura Brumar,2013, 126 p.), în care noteazã, cu fineþede psihanalist, dar ºi cu ironie, anxi-etatea omului contemporan, provocatãde conspiraþia tehnologiei ºi amplificatãsub teroarea unei vieþi monotone.Povestirile sunt antrenante, respirã dinaerul cotidianitãþii, urmând însã o traiec-torie lãuntricã a unui el sau ea, care ºi-au pierdut iubirea, identitatea, liniºtea,bucuria de trãi într-o lume agasantã saulibertatea.

Titlul cãrþii poate fi interpretat ca osugestie a evadãrii, plaja fiind graniþaimaginarã dintre realitatea palpabilã ºimare, simbol al spaþiului infinit sau algenezei. Cele 14 povestiri sunt, inegalrepartizate, în patru secþiuni: Luna pescripeþi, Cum ai trãit teoria conspiraþiei,Alte broderii ºi Bonus. Fiecare povestireevocã trãirea paroxisticã a unui senti-ment de teamã, perceput la modulobsesiv de cãtre personajul tulburat,care nu are curajul sã-ºi mãrturiseascã,cu voce tare, neliniºtea. Cartea con-tureazã o lume paralelã celei reale, încare personajele au deplinã libertate demiºcare ºi exprimare. În universul re-creat, ele se manifestã firesc, dialogulse înfiripã pe nesimþite ºi evolueazãspre un final neaºteptat, care reuºeºtesã-l ia pe nepregãtite pe lector.Conflictul nu se rezolvã niciodatã cu unhappy-end exterior, ci mimeazã doar olibertate lãuntricã, datã de propriacreaþie: „«Spre deosebire de tine, euacum simt cã lumea literelor existã efec-tiv, fãrã sã fi citit. Dar sã vezi ce carte osã-mi iasã! Eu nu-s sclavul lecturilor, catine! Eu îmi las spiritul liber!»“ (p. 62).

Universul exterior este conceputasemenea unei reþele conspirative, cepune la cale anihilarea individului.Naratorul îl priveºte cu detaºare, dar îlînsoþeºte/pândeºte permanent (acasã,în scara blocului, pe stradã, la birou,într-un bar, la facultate etc) pentru atranscrie gesturile de marionetã ale per-sonajului, trãirile halucinante, gândurileºi acþiunile maniacale: „Teama defrânghiile nevãzute ale manipulãrii secuibãrise deja în sufletul tãu. Patuldezordonat, rece, te-a primit cu braþelepunctate de ghimpii veninoºi ai angoa-sei ºi-ai disperãrii“ (p. 66).

Nu lipsesc umorul ºi ironia amarã dinpaginile volumului. Lectorului îi esteservitã o porþie de realitate crudã a incul-turii ºi a prostiei fudule în povestireaGelu n-am. În lumea lui Gicu domnescignoranþa ºi satisfacerea instinctelor pri-mare (foamea de mititei), dar ele suntcamuflate, în mod grotesc, de poezie:pentru a intra în Cartea Recordurilor,siderurgiºtii vor recita câte un catren,dovedind spiritul cultural al clasei munci-toare. Aºa a titrat ºi presa internaþionalã:„În patria lui Dracula au apãrut furnaleleculturale“ (p. 116). ªi aºa l-a descoperitGicu pe poetul Gellu Naum!

Andrei Velea reuºeºte sã transmitã înpovestirile sale fiorul anxietãþii, mânu-ind, ca un adevãrat pãpuºar, persona-jele sale, acaparate de o realitate platã,uniformizatoare. Intriga simplã menþinesuspansul ºi sporeºte curiozitatea citi-torului de a descoperi cum se rezolvãsituaþia de crizã. Conflictul interior parea se multiplica la nesfârºit ºi a cuprindemiile de indivizi în pielea unuia singur,redus la starea de nevrozã în lumeacontemporanã.

Silvia MUNTEANU

autori ºi cãrþi

aprilie 20146

• Dorina Blãnaru – • Dorina Blãnaru – Paza bunã trece primejdia reaPaza bunã trece primejdia rea

Dumitru BRÃNEANU

Conndammnnattla drraggostte

Deja titlul, „Condamnat la dragoste“,indicã opoziþia faþã de dragoste. A ficondamnat este ceva negativ. Ai primito sentinþã pe care eºti obligat s-osuporþi. Motivul îl vei descoperi citindvolumul. Dumitru Brãneanu este într-onouã etapã a creaþiei sale poetice. Arpãrea cã a fi „condamnat la dragoste“nu este decât asumarea unei vârste, cuo anumitã resemnare: omul, bãrbatul econdamnat sã iubeascã pânã în ultimulsãu ceas. Însã dacã în toatã povesteaaceasta existã un pic de afectare, vomdescoperi motivul imediat. Pentru cãpoetul Dumitru Brãneanu se aºeazã peo cu totul altã poziþie. Volumul conceputºi scris la deplinã maturitate creatoare,impecabil construit, oferã de fapt cutotul altceva decât o „ºtiinþã a poeziei“ºi cu totul altceva decât poeme deiubire pentru o femeie anume (cum aufãcut Petrarca, Dante sauShakespeare). Ceea ce este definitoriupentru poet acum nu este „cântul deiubire“, ci cãldura sufleteascã, o anu-mitã „omenie“ ce se traduce într-unumanism uºor de sesizat, rezultat dinapropierea poetului de înþelegereacelorlalþi oameni, a sentimentelor fun-damentale ºi, nu în ultimul rând, rezul-tat al apropierii de sine însuºi.

Poemele din volum vin aºadar caurmare a asumãrii maturitãþii ºi aceastaînseamnã nu dragostea pentru ofemeie sau pentru femei, ci pentrusemeni în general ºi pentru toatãfiinþarea. De aici se poate înþelege„condamnarea la dragoste“. Dragosteapentru femeie este dragostea profanã,iar poetul ºtie cã, bãrbat, fiind, nu arescãpare de ea. E resemnat în aceastãprivinþã. Dar dragostea profanã e de oaltã categorie decât dragostea univer-salã spre care aspirã la maturitate poe-tul. Aº spune cã, prin acest volum,Dumitru Brãneanu îºi asumã în totali-tate condiþia umanã, cãutând pe de oparte sã accepte toate acele condiþii decare nu avem, ca oameni, scãpare, darsã le asigure transcenderea printr-oformã superioarã de iubire, care pre-supune înþelegere pentru toatãfiinþarea.

Acesta e cadrul general ºi ceea ceconteazã acum este valoarea intrin-secã a poemelor. ªtim deja cã nu vomciti poeme înflãcãrate de dragoste,încât vom avea de urmãrit sensibilitateapoeticã la lucru ºi profunzimea viziunii.Pentru cã ele vor conferi atât energiapoeticã necesarã, cât ºi emoþia esteti-cã. Am putea cita integral un poem ca„Din dor de absolut“, pentru a demon-stra reuºita poetului în acest sens.„simþeam cã ai sã vii/ pe cãrãrile ceru-lui“ / ... / „pe la încheietura zilei/ sefuriºau înnebunite EMOÞIILE“... „eumiezul tãu fierbinte/ tu izvor rãcoritor/eu slova din cuvinte/ tu sens mângâi-etor/ eu izvor dragostei/ tu rostruîncãpãtor/ tu vis neînceput eu dor deabsolut“.

Într-un poem, „Euridice“, poetul su-gereazã existenþa iubitei pierdute, pen-tru cã ea, Euridice, cine este în culturalumii, dacã nu iubita pierdutã? Apareaici un vers, „însãmânþeazã-mã, iubire“,care indicã dragostea drept cel dintâirost al fiinþei umane. Dar e oînsãmânþare cu dragoste universalã, învreme ce conturul femeii (femeilor)iubite se estompeazã în drumul lor spreþinutul ceþos al Hadesului. Poetul nu-ºicântã în acest volum iubita, ci cântãdragostea, starea de dragoste, care

este o formã superioarã de înþelegere aumanului ºi umanitãþii. Cântecele deiubire trec dincolo de concretul iubiriipentru o femeie anume sau pentrufemei în general, pentru a celebra toateformele iubirii. Dragostea de absolut,dragostea sacrã, dragostea pentrusemeni, dragostea pentru condiþiaumanã aºa cum este ea. Acestea seîmbinã. Când poetul vrea sã sugereze„secãtuirea lumii“ (în buna tradiþie aunei poezii încercate, printre alþii, deT.S. Eliot în „Tãrâmul pustiit“), el scriepoemul „Alegorie“: „e secetã dedragoste/ peste ºesuri uscate/ zacsuflete zbuciumate/ în agonia lor“.Atunci este invocat îngerul: „Tu, îngerrenegat (...)/ umezeºte întinderea ce-seu/ cu o ploaie de cuvinte/ deasuprapune un curcubeu/ cu dãruirea tafierbinte“. Aici apare sensul profund alvolumului construit de DumitruBrãneanu. „Ploaia de cuvinte“..., acestdar divin, face sã rodeascã întrudragoste câmpiile fiinþei. Este o rugãci-une de mare profunzime ºi sensibilitate.

Cum originea poeziei se aflã înzonele adânci ale fiinþei, iar poetul tre-buie sã fie un bun „stratigraf“ ºi un abilinginer de carotaj, ca sã aducã totul lasuprafaþã, ne vom putea da seama, dinnota finalã la volum, cã poetul DumitruBrãneanu e deplin stãpân pe conºtiinþasa ºi cã nu pune înainte conºtiinþa poe-ticã (aºa cum fac mulþi poeþi), ciconºtiinþa umanã, dezvãluindu-ºi impul-sul generic al poeziei: „Cred cãdragostea ne poate salva de urã, demândrie, de noi înºine. Am scris acesteversuri, în stil clasic, cu sinceritate ºicredinþa cã ne putem vindeca de bolilespirituale ºi sufleteºti ale acestor vremi,prin poezie ºi prin credinþã“. Iatã unmesaj profund ºi puternic, nãscut dintr-o sensibilitate umanã puternicã. Una ceîn final cuprinde în stãpânirea ei (ºi ocãlãuzeºte) sensibilitatea poeticã.

Dan PERªA

Doru KALMUSKI

Pattrru mmedittaþiidesprre prredesttinnarre

Cele patru meditaþii despre predes-tinare sunt tot atâtea excelente eseurifilosofice care încearcã sã rãspundãunor întrebãri la care – afirmã autorul –ºtiinþa nu va rãspunde niciodatã.Acestea se referã la: originea lumii,originea vieþii, originea omului ºi origi-nea ºi destinul copleºitoarei com-plexitãþi a sistemelor vii. De fapt,Kalmuski îºi asumã premeditat atin-gerea unei þinte imposibile, conºtient deprecaritatea demersului uman de acontrola sau influenþa orbita predes-tinicã a universului. Dar nu inacþiunea,lenea meditativã, resemnarea îl carac-terizeazã pe autor. Mai degrabã, elpare sã-ºi fi însuºit ºi sã urmeze pre-ceptul profesiunii de credinþã de careþine statutul ontologic al creaturiiumane, pe care îl enunþã Andrei Pleºuîn Jurnalul de la Tescani: „Efortul ºiîndrãzneala sunt comportamentul celmai adecvat dinaintea lui Dumnezeu.Ambele, dublate de conºtiinþa perpetuãa transcendenþei Sale.“

O asemenea temerarã întreprindere- la care, de-a lungul vremurilor, s-auîncumetat mari gânditori ai lumii, cuîncã disputabile ºi mult discutabilerezultate – e susþinutã în lucrarea defaþã cu argumente care þin de ontologie,fãrã ca, mãcar formal, autorul sã deade înþeles cã este adeptul unuia saualtuia dintre curentele filosofice de care

se foloseºte pentru a-ºi susþineînþeleptele observaþii, teze ºi teoreme.Ca sã poatã urmãri ºi aprecia sub-stanþialele argumente kalmuskiene îndemonstraþia cã toate întâmplãrile tre-cutului nu fac altceva decât sã prefigu-reze viitorul, cititorul este obligat sã-ºiscormoneascã memoria sau bibliotecaºi sã scoatã la luminã noþiuni ºi pre-cepte pe care le credea uitate, obsoletesau netrebuincioase.

Predestinare ºi profeþi mincinoºi, celmai consistent capitol al cãrþii, este otemerarã cãlãtorie prin teritoriul onto-logic, care relevã prezenþa divinului întot ºi în toate, în comunicarea dintrelumi, dincolo de spaþii sau de timp.Exemple minuþios selectate din preso-cratici, din filosofia anticã ºi cea indi-anã, din Coran, Biblie sau Talmud,pânã la Shopenhauer, Kant, Kirkegaardsau Hegel susþin cã destinul, fatum-ul,nu poate fi controlat de nimic din ceeace este uman, fiind rezultatul perfect alcreaþiei divine: „Faptul cã atât Tora câtºi Coranul, dar ºi gândirea arhaicã ori-entalã, - ºi nu vreau sã uit nici triburileamazoniene sau africane, într-uncuvânt culturi strãvechi, sau aflate înstadii culturale preliminare,- introduc înbagajul lor metafizic noþiuni abstracteca haos, neant, infinit, eternitate, pre-destinare, increat, mã tulburã, pentrucã aceste noþiuni traduc un mediu detrascendenþã mentalã superior celui dinepoca noastrã. ...Suntem parte a pla-nului Sãu ºi nu are rost sã ne întrebãmcare e scopul acestui plan. Nici sfinþii,nici profeþii, nici cei înzestraþi cu har nuau fãcut-o. Dar ºi sfinþii ºi profeþii ºi ceicu harul divin au primit darul predes-tinãrii.“

Este îngrijorãtoare însã ºi pentruautor apariþia falºilor profeþi, prin carelumea cea nouã îºi ia în propriile mâinidestinul, incluzându-ºi toate acþiunile înstrategii planificate cu grija interesuluimaterial: „Un întreg viitor e trasat,mãsurat ºi calculat matematic, iar înacest mediu al rigorii profetul de altã-datã ar face figurã de bufon. Aceastaeste victoria zdrobitoare a cauzalitãþiiasupra fatalitãþii. Sau aºa ni seînfãþiºeazã. Poate însã sã fie ºi altceva.Adicã o nouã formã de orbire. Orbireadatoratã unei prea mari încrederi înpredicþiile proprii.“

Reflecþiile lui Kalmuski nu oferãsoluþii pentru ieºirea din sincopamoralã, economicã, socialã ºi politicã încare se zbate astãzi umanitatea.Meditaþiile lui pot fi considerate însã

avertismente asupra superficialitãþii cucare profeþi mincinoºi proiecteazãviitorul planetei, într-un simulacru dedemocraþie în care valorile substanþialese reduc la false necesitãþi materiale,acum, când „Prezentul e o improvizaþiecontinuã, un provizorat guvernat deambiguitãþi ºi bâlbâieli. Democraþiaacestui prezent – un anus contra naturii– a risipit ºi mirajul narcotizant al vre-unei viziuni edulcorante. Evisceratã despiritualitatea care i-a împletit cununade flori, civilizaþia noastrã îºi admirãruinele, continuând sã mãrºãluiascã,orbeºte, din crizã în crizã, cãtre obscu-ritatea unui viitor despre care, dacã aºspune cã e incert, ar însemna cã suntfoarte optimist. Astãzi numai simplulfapt de a încerca sã dovedeºti altcevadecât susþinerile acceptate devine sus-pect“ – constatã autorul cu o indignareneprefãcutã.

Celelalte trei capitole ale cãrþii,Accente elective în doctrina predes-tinãrii, Recurs la procesul lui Iisus ºietnicitatea, De la profeþii biblici la teoriaconspiraþiei, oferã surprinzãtoare inter-pretãri ale cauzelor care au determinatcriza moralã în care se aflã omenirea.Pe un ton de blândã sfãtoºenie, cu tem-perate izbucniri stilistice carepuncteazã deziluziile unui intelectualpreocupat de subtilul raport al raþiuniicu realitatea momentului, dar obligatsã-ºi recunoascã limitele cunoaºterii,Kalmuski atrage atenþia asupra pericu-losului sindrom al alienãrii ºi însingurãriiomului modern, al depersonalizãrii prinincluderea sa ineluctabilã în organizaþi-ile mari, robotizate ºi birocratice caresunt statele în momentul de faþã.

Matrixul informaþional-comunicaþio-nal pe care, la nivel global, îl creeazãorganismele statale pentru populaþiilepe care le administreazã, îl menþineconstant pe individul-cetãþean, identifi-cat cu „poporul suveran“ departe deeforturi minime de discernãmânt ºitravaliu intelectual, supunându-l uneivizibile castrãri a potenþelor critice:„Rezultatul – afirmã critic ºi acuzatorKalmuski – va fi o societate viitoare fãrãopoziþie, sau, mai rãu, cu o opoziþieconfecþionatã de impiegaþii puterii înnumele unui popor lipsit de reacþieautonomã. Cultivarea cu obstinaþie amediocritãþilor, derizoriului, bârfei, con-juncturalului sau conflictualului ieftin, nue rezultatul unui proiect demonic – cumcred unii adepþi ai teoriei conspiraþiei –ci interfaþa propriei noastre degradãri ºidisoluþii: „În aceste circumstanþe, a-lacuza pe «europeanul» român cã batetemenele la idolii vestici, ar fi ogreºealã. Tânãr sau mai vârstnic, acest«european român» e produsul finit almaºinii de tocat demnitatea naþionalã,care începe cu educaþia ºcolarã ºi seterminã cu expatrierea. Este ceea ce amai rãmas din defuncta noþiune depatriotism.“

Anunþatã ca o adunare de eseurifilosofice care au ca subiect o serie dejudecãþi privitoare la îndelung discutatulsubiect al destinului omenesc, recentacarte a lui Doru Kalmuski este, în fapt,rezultatul unui proces mintal care, cuaparentã duritate cinicã, dar cu o pro-fundã logicã argumentativã, are darulsã clatine construcþia dialecticã aconvingerilor exagerat ºi fals pozitivistedespre viitorul lumii noastre actuale.

Val MÃNESCU

aprilie 2014

autori ºi cãrþi

7

• Veronica Cãlin – Revãrsare divinã

fãrrã dommiciliusttabil

singurãtatea dezbrãcatã aleargãmã strigãîmi porunceºte sã stauapoi se ascundetulburând viselecând oboseºte numãrãteistele plopiîi gãseºte mereu fãrã soþ...mai nou spune cã iubeºteiubeºte poeþii

nici cuvintele nu-mi ascultã peniþase-alinie odatã cu lunaîn golul iernii deghizate zâmbind spre amurg iau formã de paºimergnu vor sã mai zideascã nicio iubire

mã iau cu mine unde pot dezlega anotimpuritresarã apeplângã doinetremure frunzealb de poezie

darr de decemmbrriem-ai gãsit unde-am rãmascu o iarnã în urmãinventând jocuridin culorile lui noiembrierãtãcite sub alb cel mai bine îmi ieºeaucombinaþiile de roºu chiar dacã pentru puþin timp

privirea am lipit-o de albastrul care cobora din când în cândsã fie mângâiere cât treceai însinguratpe sub plopii încãrunþiþiacolo unde dansam amândoi valsul uitãrii

am complotat cu norii cu lunacu umbrasã te-nsoþeascã în ceasuri mohorâtepânã ºi timpul ºi-a reprogramat zborulîn ritmul tãu

am revenit ascunsã întrun vis dincolo de fereastracare lumineazã noapteapregãtitã sã împart necuvintele

rog gândurile mele sã adune din strãlucirea fulgilorliniºtefrumuseþeiubirele pun centura de siguranþãºi le dau drumul...

acum ºtiu ce suntce eºtiunde suntemcând scriupentru cine...

înn dirrecttcu zâmbetul înmuiatîntr-un amurg anume alesmã caþãr pe dimineþi somnoroasele acopãr ochii cu fâºii din rouãpânã ajung la rãscruceadintre dealuricu toate cuvintele de dragadunate la picioare

urlu în locul lupilorplecaþi la premiera pieseiscufiþa roºie prin UEdin recuzitã lipsesc semnele de punctuaþieau fost ridicate din timpul repetiþieicu mandat de arestare preventivã...

prin smsvirgula transmite frânturi din interogatoriu- cât ne daþi la...- la salariu primiþi...- puþin...- nu vã este de ajuns?- nu avem pentru copii...- rãbdaþi!- nu mai putem...- nu se mai poate... plecaþi- unde?

reluãm mâine

prrinnttrre piettrresingurãtatea fugea în galop(simþea cum câºtigã teren)aduna pe cei cu creierul în reconstrucþienu se opunea nimenise închideau singuri în cuºtifãrã zãvoarefãrã zãbreleaºteptând transformareaîn obiecte de muzeu

privindu-iport o durerepe cãrãrile care nu duc nicãieriîmpiedicându-mã de bãnci goale

din cãuºul palmeisare o idee

gândurile lãsate la intrarele prefac în cântec

aud cum murmurã în cor fiecare altcevala ieºire aleg slobozenia de a iubi

îi urmãrescascunsã printre pietrepe un mal de timp albastru

rruggãmã confrunt cu infinituldevenit blestem simplificat pãstreazã înãlþimea gustul dulceag de fructe

tãios se ceartã cu viaþa huiduind moartea în mitinguri neautorizate din când în când mã sfredeleºte cu privirea mai ales atunci când mã ating de timp ori când ies la plimbare cu stelele

moare noaptea ºi reînvie spre dimineaþã în timp ce eu adorm pe o margine de lume visându-l nu poate vorbi cursiv prin cuvinte se exprimã cu sufletul ºi cu douã degete de la mâna stângã vorbeºte stâlcit când are urgenþe nu-l pronunþã pe „r” dar se chinuie

uneori mã roagã sã mor puþin vrea sã trãiascã liniºtea de-o zi

noaptea îndrept arma spre oglindã cânt risipind iubire

aprilie 2014

poesis

8

Ana MariaGÎBU

„Întotdeauna pãdurea a întins omului ramura de mãslin, dar acestaspre nefericirea sa, n-a ºtiut sã o primeascã si sã o pãstreze. ªi întot-deauna pedeapsa a fost amarã. Cãci ce altã explicaþie poate sã aibãfaptul cã pãmântul ne fuge de sub picioare, cã inundaþiile devin din cein ce mai frecvente, cã pãmântul se scufundã si cã noroiul ºi nisipulmunþilor schimbã cursul ºi împotmolesc gurile apelor.”

prof. Marin DRACEA

LUNA PLANTÃRII ARBORILORÎn conformitate cu art. 81 din Legea nr. 46/2008- CODUL SILVIC, la

alin (1) se prevede: „În perioada 15 martie - 15 aprilie a fiecãrui an,autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã organizeazã„LUNA PLANTÃRII ARBORILOR”. La alin (4) se stipuleazã cã înaceastã perioadã administratorii pãdurilor proprietate publicã astatului si ocoalele silvice private sunt obligate sã desfãºoare acþi-uni de popularizare ºi educare privind rolul ºi importanþa pãdurii ºiactivitaþi practice de realizare de plantaþii forestiere, întreþinerea ºiconducerea arboretelor”

Pe de altã parte, în conformitate cu Rezoluþia Adunãrii Generale aONU din noiembrie 2012, ziua de 21 martie a fiecãrui an, a fostdeclaratã, „ZIUA INTERNAÞIONALÃ A PÃDURILOR”.

Direcþia Silvicã Bacãu, sub egida „Luna plantãrii arborilor”- ediþia2014, ºi-a propus ºi a realizat o gamã largã de manifestãri ºi acþiuni,printre care menþionãm:

- popularizarea prin afiºe si panouri a importanþei pãstrãrii integritãþiifondului forestier;

- popularizarea în rândul cetãþenilor a Codului Silvic ºi conºtienti-zarea proprietarilor privaþi de rolul pãdurii în viitor ºi obligaþiile ce le revinca deþinãtori de pãduri;

- antrenarea locuitorilor pentru igienizarea lizierelor pãdurilor;- asigurarea materialului sãditor ºi acordarea asistenþei tehnice pen-

tru înfrumuseþarea spaþiilor verzi din localitãþile judeþului Bacãu (ex;Bacãu, Moineºti, Zemeº, Negri, Oneºti, Tg. Ocna, Dofteana , Parava,Vultureni, Sãuceºti etc.);

- Punerea la dispoziþie de puieþi forestieri pentru persoane fizice saujuridice, dornice sã planteze suprafeþe de teren din afara fonduluiforestier de stat , prin sponsorizare sau la preþuri avantajoase. Se asigu-rã asistenþã tehnicã gratuitã, prin specialiºtii silvici locali;

- s-au sponsorizat cu 27600 puieþi forestieri ºi ornamentali, 7unitãþi administrative-teritoriale (primãrii), o persoanã fizicã ºi ofundaþie de sprijin comunitar. Valoarea sponsorizãrii din aceastãprimãvarã este de 18027 lei.

- antrenarea elevilor, studenþilor, tineretului, în acþiuni de plantatpuieþi, de înfrumuseþarea spaþiilor verzi din incinta comunelor, oraºelorºi a unitaþilor de învãþãmânt. Astfel „Liga Studenþilor Bacãu” a plantat1000 puieþi (gorun, cireº, paltin), pe raza comunei Pânceºti - OcolulSilvic Bacãu. Elevii claselor IX-XII de la Liceul „Vasile Alecsandri”, auplantat 1000 puieþi forestieri la Ocolul Silvic Traian ºi Bacãu.

- acþiunea de împãdurire „Planteazã-þi oxigenul” desfãºuratã deFederaþia de Turism ºi Ecologie simultan în 12.04.2014, la mai multedirecþii silvice, s-a desfãºurat la Ocolul Silvic Tg. Ocna, UP VI Larga,unitatea amenajisticã 85;

- mediatizarea prin expuneri video ºi concursuri ºcolare aimportanþei pãdurilor ºi a ecosistemelor forestiere. S-audesfãºurat acþiuni de acest gen la cele 14 ocoale din DirecþiaSilvicã Bacãu. La nivelul municipiului Bacãu s-au desfãºuratasemenea activitãþi sub sigla „Pãdurea înseamnã viaþa” în colegi-ile: N.V.Karpen , H. Coandã, V. Alecsandri, ºi ºcolile g-le;Constantin Platon, G.M.Cancicov;

- workshop „Luna plantãrii arborilor“ cu elevii de la liceele N.V.Karpen si V. Alecsandri.

- manifestarea „Iubiþi pãdurea” (plantat, artã, muzicã) cu eleviiclaselor I-VIII, Oniºcani, în colaborare cu Asociaþia Scutierii Naturii.

- plantarea cu elevi, studenþi ºi tineri a 750 puieþi de stejar roºu,1000 salcâm, 500 arbori ornamentali de tuia, tei, paltin de munte, înparcurile ºi zonele verzi ale municipiului Oneºti. Materialul sãditors-a asigurat prin sponsorizare de Direcþia Silvicã Bacãu;

- vernisajul expoziþiei tematice de picturã, graficã, caricaturã,fotomontaj, etc. în data de 10.04.2014, la Sala de conferinþe dinclãdirea nouã a Direcþiei Silvice Bacãu, situatã în ParculDendrologic Hemeiuº. Acest vernisaj a devenit o tradiþie a DirecþieiSilvice Bacãu, fiind la a 24-a ediþie. ªi la aceastã ediþie s-au prezen-tat lucrãri deosebite la cele 4 secþiuni (picturã, graficã, green art,foto). Pe langã elevi ºi studenþi din judeþul Bacãu, au participat tineri tal-entaþi din Piatra Neamþ, Tulcea, Iaºi, Bucureºti, concursul devenindaproape „naþional”.

„Dacã te gândeºti la urmãtorii 10 ani - planteazã un copac.Dacã te gândeºti la urmãtorii 100 de ani - educã oamenii.”

(Proverb chinezesc)

„Arborele nu-i deloc sãmânþã, apoi tulpinã, apoi trunchi mlãdios, apoilemn uscat. Nu trebuie sã-l tai în bucãþi ca sã-l cunoºti. Arborele esteputerea aceea care, încet, încet, se uneºte cu cerul.”

(Antoine de Saint-Exupery- „Pãmânt al oamenilor”)

Regia Naþionalã a Pãdurilor – Romsilva

Direcþia SilvicãBacãu

PARCUL DENDROLOGIC HEMEIUª

aprilie 2014 9

poesis

Cinema

House of Cards

„House of Cards” este un serial american bazat peromanul lui Michael Dobbs ºi pe miniseria difuzatã pe BBCîn 1990. Primul sezon al acestui serial a avut premiera în2013, iar al doilea a fost difuzat în Februarie 2014, urmândsã aparã ºi al treilea sezon. David Fincher, regizorulfilmelor „Fight Club” „The Social Network” ºi „Se7en”, senumãrã printre producãtori, acesta regizând ºi câtevaepisoade.

Acþiunea se petrece în Washington D.C., capitalaStatelor Unite, unde Frank Underwood (Kevin Spacey),membru al Partidului Democrat ºi liderul acestuia în cadrulCamerei Reprezentanþilor, este trecut cu vederea pentrupostul de Secretar de Stat, deºi i se promisese postul înurma alegerilor prezidenþiale. În urma acestei trãdãri, FrankUnderwood decide sã se rãzbune pe cei ce l-au trãdat,propunându-ºi sã ajungã la final preºedintele StatelorUnite. Frank va fi ajutat în acest rãzboi politic de soþia sa,Claire (Robin Wright), conducãtoarea unei organizaþiinonguvernamentale. Acestora li se vor alãtura Zoe Barnes(Kate Mara), o jurnalistã ambiþioasã ºi Peter Russo (CoreyStoll), un membru al Congresului Statelor Unite.

Deºi Frank pare a fi o victimã în aceastã situaþie, primulepisod va arãta contrariul. Frank Underwood este un politi-cian fãrã scrupule ºi nu îi este fricã sã îi manipuleze pe ceidin jurul sãu. Acesta se foloseºte de ambiþia lui Zoe ºi dedependenþa de alcool a lui Peter pentru a-ºi sabota opo-nenþii. Atât oponenþii lui Frank, cât ºi cei care îl ajutã suntmanipulaþi asemeni unor marionete ºi este fascinant deurmãrit modul cum personajele îl ascultã pe Frank în detri-mentul intereselor proprii ºi în ciuda îndoielilor pe care leau.

De fapt, Frank nu þine secrete metodele de manipulareºi intenþiile din spatele acestora, un lucru pe care privitoriiîl pot observa încã din primele scene. Deseori, acesta seadreseazã direct telespectatorilor (un lucru rar vãzut înseriale ºi filme), uitându-se direct în camerã ºi justificându-ºi acþiunile. Frank este un personaj pe care nu te poþiabþine sã îl urãºti, însã jocul actoricesc al lui Kevin Spaceyeste fascinant ºi nu te poþi abþine sã îi urmãreºi personajulîn ciuda lucrurilor oribile pe care le face.

Un alt personaj interesant este Claire, soþia acestuia.Asemenea lui Frank, Claire este lipsitã de scrupule, însãpe parcursul primului ºi celui de-al doilea sezon, aceastava arãta o laturã vulnerabilã care îi lipseºte lui Frank. Mulþiau comparat acest personaj cu Lady Macbeth ºi din multepuncte de vedere au dreptate. Claire îl susþine pe soþul sãuîntr-un mod asemãnãtor cu celebrul personaj al lui WilliamShakespeare, iar dinamica relaþiei acestora este foarteinteresantã de urmãrit.

Deºi serialul se învârte în jurul sistemului politic ameri-can (care diferã de cel românesc în multe privinþe), nu amavut mari dificultãþi în a înþelege ce se întâmplã. De fapt,am fost fascinatã de diferenþele dintre cele douã sistemepolitice ºi modul în care Frank Underwood se foloseºte desistemul american pentru a avansa.

Nu existã multe personaje cu care sã poþi simpatiza. Omare parte dintre ele sunt motivate de interese politice ºifinanciare sau de dorinþa de a avea un renume, însã amapreciat faptul cã acestea au fost prezentate într-un modrealist, nu idealizat, cum deseori se întâmplã. Chiar ºi per-sonajele pozitive au de înfruntat multe obstacole în viaþapersonalã ºi profesionalã, care le vor testa rãbdarea,moralitatea ºi spiritul de sacrificiu.

Recomand acest serial tuturor celor care apreciazã unscenariu bine scris, personaje complexe ºi un jocactoricesc de excepþie. Pasiunea pentru politicã nu estenecesarã.

Antonia GÎRMACEA

nnemmiººcarre unnu..(ttu, ammmma ººi mmaººa)

în depãrtare necheazã cai.mai departe încã mama aºteaptã

de multã vreme zãpadai se aºeazã pe genunchii bãtrâni.eu scriu

cu degetulpe gresia de la baie aºtept sã se scurgãtoatã apa din cadãºtiu cã la tine ninge mã lipesc cu sâniide cada rece aºtept mãnâncpâine cu usturoi cum îmi fãceai tu demult

însã numã gândesc la nimic aºtept. mã întindiau ceva de sus acum cred cã tendoanelede la cãlcâie sunt fãcute din elastic uiteaº putea sã le tai sã întind bucãþile sã le mãsoraºtept. pieleaeste pielea unei femei pãcãtoase ºtiucã pielea mea este hârtia unei bancnoteacum durerea.îmi amintesc. durerea sunã ca pânza sfâºiatãîmi amintesc. cum am zâmbit. cum am spusaceasta nu este vina mea. aceasta este

vina altoraºi am deschis geamul. nu mã gândesc la nimic.în depãrtare aleargã cai iar maºa cãlãtoreºte

pe umerii ursului.aici nimeni. prea multe pastile în casa aceasta.cada e rece toatã apa s-a scurs.aºtept. durerease aude ca dintr-o camerã alãturatã.în depãrtare maºa întreabã

când vom ajunge acasãacasã e nicãieri mama aºteaptã zãpadase aºeazã pânã susdoar ochii mamei se vãd din zãpadãdurerea este un animalînnebunit muºcând din perete durereaeste mizeria pe care nu o poþi scoatedin tine în depãrtaremaºa cuprinde grumazul ursului

închide încetiºor ochii.

nnemmiººcarre doi(ada ººi mmaººa)

tu încã lipseºti. aºa cum lipsesc oamenii din fotografiile de la cernobîl

în grãdiniþe copaci au început sã creascãdin podele

au între ramuri jucãriile pe jumãtate putreziterãmase. aºtept. te recompun fragmentele mici

ale pielii tale subþiri suntfragmente de evanghelii strãlucind auriu sub apãmaºa se întinde pe umerii ursului ºi se uitã-n zaremaºa îºi afundã mâinile în blana asprã a ursuluiei merg.aºtept în mintea meaaºtept în corpul meuaºteptarea este un melc mare adapluteºte în sângele meuizbeºte-mi tâmpla de jucãrie adade marginea closetului, izbeºte.pânã crapã. acum vino înapoi. fii eu.maºa scoate din urechea ursului

un obiect strãlucitor

îl priveºte în luminã ºi-l prinde în pãrul lung.mã învârt în gol într-un parc de distracþii ruginitcernobîl strãzile tale duc aerul morþiiprin aerul morþii plutesc foi rupte din cãrþile

de poveºtizaicik în pantaloni scurþi. ilia muromeþ

ridicând pãmântul.ada aºa îmi ridic eu inima cât de sus

sã o poþi vedeaîn pumnul strânsºi din inima mea curge lapte cu picãturi mici.

nemiºcare trei (ada, maºa, marinarii)

spuneþi-mi ada.pe aici au trecut marinari au cãratuntura de balenã.aici au bãut grog au râsau cântat aºteptând corãbiile.te vãd stai pe marginea podului te oglindeºtiîn apa adâncã încã aºtepþi. pe marginea poduluiatingi apa cu tãlpilesimþi catargele corãbiilor demultscufundate alge þi se lipesc de degete. aºtepþi.maºa cãlãtoreºte pe umerii ursului

prin taiga în urma lorrãsunã cântece de jale femeile poartã pãrulmaºei în mâini ca o trenã femeilecântã în grai huþul nunta ºi moartea maºeimaºa pleacã capul îi curg lacrimi se prefac în peºtiei merg pânã unde pãmântul se terminã

ºi începe marea. adatu acum cu umerii plecaþi simþi cã eºti

o femeie bãtrânãte încãlzeºti într-un ºal înflorat. de sub apã

se aud marinariise pregãtesc de plecare. te cheamã.te poartã pe umeri spre corabie. pe ape pluteºte

ºalul tãulumina soarelui trece prin el ca printr-o sitã.ada pe mine m-ai ascuns în braþele vânjoase

ale unui marinarmuºc din carnea ta fiecare bucatã se preface

în mãrgean se lipeºtede corabie pânã. pânã o cãptuºeºte.ursul îngenuncheazã maºa coboarã

de pe umerii ursuluiîn pãrul maºei sunt împletite sute de inele

de logodnã.maºa urcã pe corabie

pune pe degetul fiecãrui marinar câte un inel.femeile se uitã lung în zare cu palma

în dreptul frunþii.maºa pãstreazã un singur inel ºi-l pune pe deget.corabia o duce pe maºa.

înnttrr-oo lummeinnverrsã

îmi ascult respiraþiile ca ºi cum nu ar fi ale melelumina cade în fâºii subþiri prin perdelele lungipraful se filtreazã încet pluteºte spre podea prafulse desprinde din tavan atâta liniºte

încât putem auzi cum pãºesc oamenii pe stradã dar

nu pãºeºte nimeni. ceaiul se rãceºte în bolurile subþiri

cu timpul ceaiul se umple de spori verzuilumina se împuþineazã lumina creºteca un copil în pântecul mamei sale

praful cade chiar ºi atunci când nu îl putem vedea noi

facem dragoste ca melcii ani întregi lipiþiunul de altul

vedem cum marte se roteºte în jurul axei saleiar ºi iar

ca un iepure de martie care ºi-a pierdut mãnuºile

FlorentinaCRÂSTA

Cea de-a noua ediþie a GaleiInternaþionale a RecitalurilorDramatice (One Man Show) aînceput promiþãtor. Cu un re-cital despre puterea transfigu-rãtoare a artei ºi a iubirii. Însala mare a teatrului a evoluatMonica Muºat, într-o producþieindependentã, cu titlul de„Iubire persanã“. Adaptareatextului (dupã o idee deVincent Paronnaud ºi MarjaneSatrapi) este semnatã deDiana Mihailopol, ea asigurândºi regia. Actriþa ne spunepovestea unui muzician, totalabsorbit de arta sa, dar tânjindºi dupã o dragoste adevãratã,fiindcã e captiv într-o cãsãtorieconvenþionalã. Într-un târziu,va întâlni ºi fata care-i va stârnimarea iubire, una neîmplinitãînsã. Nefericire, aºadar, dam-nare, eros ºi thanatos, fiindcãtragica istorie ne este relatatãde îngerul morþii. MonicaMuºat e o apariþie stranie,înveºmântatã în negru, are unmachiaj sofisticat, vorbeºte caduhul din sticlã, îºi foloseºtemâinile figurând diverse per-sonaje în dialog (cred cã eramai simplu sã miºte chiar douãpãpuºi) ºi are expresivitatecorporalã, mobilitate scenicã.Ceea ce nu-i de ajuns, fiindcãrecitalul ei, asezonat cu o fru-moasã muzicã (pe care amascultat-o cu plãcere), nu afost convingãtor. A urmat o altãtânãrã actriþã, Katia Pascariu,care a jucat în Sala Studio. Eas-a prezentat tot cu o producþieindependentã (din Bucureºti),bazatã pe textul „Copii rãi“ deMihaela Michailov. Evident,când este vorba despre opiesã, un monolog în cazulnostru, a acestei autoare,avem de-a face cu genul deteatru angajat social, atacândprobleme la ordinea zilei.Mihaela Michailov, ca ºi regi-zorii cu care colaboreazã, darºi actorii aleºi pentru a-i inter-preta scrierile, aºa cum e ºiKatia Pascariu, se implicã îndiferite proiecte europene(fãcând parte ºi din anumitereþele de activiºti), militândpentru cauze bune ºi fru-moase, pentru responsabilitatecivicã. În „Copii rãi“, tematratatã este cea a violenþei dinmediul ºcolar. Pornind de la uncaz real, o fetiþã pedepsitã prinlegarea mâinilor, supusã agre-siunii atât a profesoarei, cât ºia colegilor, autoarea criticã unîntreg sistem de învãþãmîntsclerozat, care nu educã însens creativ, ci depersonali-zeazã copiii, transformându-iîn viitori adulþi care se vorîncolona, supuºi, în turmã. Unsistem greoi, anacronic, repeti-tiv mecanic, îmbâcsit. În fine,lucruri, îndeobºte ºtiute a ceeace numim drama învãþãmântu-lui autohton. Culmea este însãcã ºi textul „Copii rãi“ suferã dedidacticism, de un exces dedemonstraþie. Trecând pesteacest neajuns, interpretareaKatiei Pascariu a fost una cre-dibilã. Actriþa, bine pusã în va-loare de regia lui AlexMihãescu, e sigurã pe ea,mizând pe un cuceritor firesc.

Ea joacã expresiv o fetiþã de11 ani, dar ºi o profesoarãpedantã, intrã în dialog cu pu-blicul, e dezinvoltã, deosebitde empaticã.

Ziua a doua a Galei a adusîn faþa publicului, mai numerosdecât la alte ediþii, semn bun,tot douã concurente. Ca sãvedem „Jurnalul fericirii“, dupãNicolae Steinhardt ºi alte texte,mãrturii din închisorile comu-niste, am fost supuºi, noi, spec-tatorii, unor rigori specifice. Amprimit ecuson de vizitator, amtrecut prin filtru, controlaþi de ungardian, apoi ne-am aºezat pescaunele amplasate chiar pescenã, în imediata apropiere aspaþiului de joc. Care era foarteîncãrcat de decor, urmãrindsenzaþia de verosimil extrem,cu sârmã ghimpatã, celulã cupaturi etajate, ºi niºte duºurimontate în planul secund, cevor funcþiona, chiar, într-osecvenþã. Cea care s-a trans-pus în personajul unei deþinutepe motive politice esteVeronica Pãpuºã, de la TeatrulDramatic „Fani Tardini“ dinGalaþi. O actriþã de vârstãmaturã, vizibil emoþionatã,prea emoþionatã însã, cople-ºitã de partiturã, aºa încât nicin-am prea auzit-o, de cele maimulte ori, cu excepþia unuimoment (sau douã) în care aþipat. Chestiunea este cã nuam înþeles mai nimic dintr-unscenariu teribil de confuz, des-cusut, dezlânat, nici urmã dinpaginile acelea superbe dinSteinhardt, din iluminarea, dinparadoxul fericirii aflate însuferinþã, în credinþã. Adapta-rea, total neinspiratã a textelor,a fost fãcutã de Eugen Fãt,regizorul (ºi ilustratorul muzi-cal) al acestei montãri. La carese vãd sforþãrile, greul travaliu,dar, din pãcate, fãtul e anemic,pricãjit.

Dupã sumbra ºi mai alesîncâlcita istorie din iadulînchisorilor comuniste, trãitãde o biatã femeie nevinovatã,am asistat la o altã dramã, de oaltã naturã. Am fost, preþ de oorã ºi ceva, martorii suiºurilorºi coborâºurilor din viaþa celeisupranumite „vrãbiuþa“, „lamôme Piaf“. O viaþã spectacu-loasã, dãruitã scenei, muzicii,dar ºi dragostei. Cu clipeintense, de extaz sau de infern.S-a încumetat sã o întruchi-peze pe „Edith - femeia care aiubit“, Irena Boclinca. Ea vine

de la Chiºinãu ºi a evoluat într-o producþie independentã, peun scenariu construit de NellyCozaru, care este ºi regi-zoarea show-ului. Scenariul ebine fãcut, povestea foamei dedragoste a lui Edith e binespusã, fluent, atractiv. Iar IrenaBoclinca nu-i lipsitã de calitãþi.E talentatã, are temperamentdramatic ºi se dãruieºte totalfascinantului personaj. Ca sta-turã e apropiatã de Edith, efoarte mignonã, dar, vai, vo-cea, nu mã refer la cântat, cãcinu i se cerea asta, ci la vorbit,nu o prea ascultã. Nu are untimbru plãcut, modulaþii, e ovoce cu multe acute scãpateaiurea. M-am bucurat cu ade-vãrat doar în acele clipe încare am reascultat-o (în înre-gistrãri) pe inegalabila Edith. ªicând i-am revãzut, în proiecþiilevideo, micuþul chip cu expresietragicã.

În cea dintâi searã a Galei,primul recital extraordinar afost cel al Maiei Morgenstern.Interpretând tot o cântãreaþã.De fapt, am revãzut un recitalde zile mari, pe care-l ºtiam deun bun numãr de ani, premierasa având loc în 1993, cândminunata actriþã a luat premiulUNITER pentru creaþia sa dinLola Blau. Numai o actriþã deforþa Maiei Morgenstern ºtie sãînfrunte atât de frumos ºi deinteligent trecerea timpului, cuo superbã detaºare ºi autoi-ronie, mi-am zis, urmãrindu-irecitalul. În „Astã searã: LolaBlau“, tragicomedia lui GeorgKreisler despre destinul uneicântãreþe de cabaret evreicedin Viena, expulzatã în timpulrãzboiului, ºi care ajunge cele-brã apoi în America, Maia estrãlucitoare ºi nãucitoare.Impresionantã prin versatili-tate, precizia ºi fineþeanuanþelor, prin simþul exacteimãsuri, ea a oferit un regalactoricesc.

O jucãrreammarrca Dabija

De o vreme, regizorulAlexandru Dabija tot scoto-ceºte în lada cu basme ºipoveºti, aducându-le pe scenãca sã le încerce puterea de ane vorbi despre vremurile deacum ºi despre metehneleomeneºti dintotdeauna. L-a re-citit astfel pe hâtrul moldoveanIon Creangã, apoi ºi-a extinsexplorãrile înspre zona teatru-lui popular ºi a începuturilordramaturgiei originale, aºacum a fãcut, recent, când azãbovit asupra lui Matei Millo ºiVasile Alecsandri în specta-colul de la Teatrul „Bacovia“,Vârciorova. Carantina. E o„jucãrea“, zice regizorul, cumodestie jucatã, mucalit, pre-cum humuleºteanu, dar e unaserioasã, cu tristeþe veselã.Subtitlul nãstruºnicului spectacolsunã aºa: „o prostie mare cucântece rãguºite ºi coruri zbie-rate, de Matei Millo ºi VasileAlecsandri, prelucrate ºi maiprosteºte de Cãtãlin ªtefãnescu,cu ajutorul substanþial al luiDoru Mareº“. Tandemul afuncþionat de minune, ieºind unscenariu isteþ, sprinten, cumixaje haioase, în spirit post-modernist. Cred cã, lucrând lael, cei doi au petrecut zile fru-moase, fãcând un mare haz. ªiau dat mai departe, au împãrþit(ºeruit“, cum se spune astãzi)distracþia cu noi, spectatorii,care am degustat cu multãplãcere zicerile textului, ne-amamuzat copios, dar am ºi cãzutpe gânduri, pentru cã suntmulte trimiteri la actualitateacolo. Iar asta nu-i de naturãsã ne încânte, din moment ceviaþa noastrã e aºa cum ºtimnoi cã e. Ascultãm versurile ºimuzica Adei Milea, care acompus, cu marele ei talent,niºte cântecele pe care îþi vinesã le fredonezi ºi tu imediat, ºiba ne veselim, nevoie mare, bane întristãm. Cãci recu-

noaºtem acolo mulþime de da-raveli, coþcãrii, tranzacþionism,învârteli, oportunism, ºmeche-rie, lichelism, manipulãri, par-venitism, simulacrul de demo-craþie etc. Subiectul e simplu,niºte cucoane, în frunte cupatru Chiriþe ( nostimã multipli-care, cu schepsis, astfel cãGuliþã va vorbi despre „ma-mele mele“) se întorc din celestrãinãtãþuri, de la Paris,Londra, Hamburg, ºi cum peacolo bântuie niºte presupuseboli, ele sunt oprite, în caranti-nã, în gara Vârciorova. ªi deaici începe o întreagã tevaturã,cucoanele fac scandal, tãrãboi,ºi vor sã evadeze. ªi toatãlumea fierbe, agitaþia e enor-mã. Doctorul (BogdanBuzdugan), Chiriþele ( FlorinaGãzdaru, Daniela Vrînceanu,Alina Simionescu, CorinaGoranda, Adelaida Perjoiu,ultima o joacã ºi pe Luluþa), Obabã cu pensie (Simona Nica),o Afinoaie (Eliza NoemiJudeu), Un Cãlãtor (ªtefanAlexiu), Guliþã Anarhistul(ªtefan Ionescu), Un Flintic,Un Soldat (Dumitru Rusu,Bogdan Matei) intrã într-osarabandã nebunã. Toatã dis-tribuþia e foarte bunã, admi-rabilã, omogenã, cu o teribilãpoftã de joc, o vervã contami-nantã. ªi, la toate trãsnãilecare se petrec în scenã, vincomentariile de un haz nebunale unui personaj bizar, carestã într-o cutie de televizor,ªcubufloaie (un soi de rezo-neur cârtitor, cinic, de bufoncare spune adevãrul), întru-chipat de Firuþa Apetrei, într-ocompoziþie de un comic savu-ros, care-i aduce aplauze lascenã deschisã. Dar aplauzeleînsoþesc întreg spectacolul luiAlexandru Dabija, un magisterludi care a orchestrat simplu ºisavant, totodatã, acest car-naval balcanic. Inteligent, iro-nic, viu, actual Vârciorova.Carantinã aratã bine, graþiescenografiei Cristinei Ciobanu,spectacolul fiind o reuºitãdeplinã a realizatorilor.

AA ttrreia zzi

În dimineaþa de duminicã aufost recitalurile extraordinareale lui Eric Þuþuianu ºi CristianGeorge–Ioan ºi recitalul dedans irlandez al lui ªtefanOrheanu, pe care, din pãcate,nu le-am putut vedea, dar amauzit cã s-au bucurat de multsucces la public. ªi dupã-ami-aza a fost una darnicã, fiindcãam urmãrit alte douã evoluþiiinteresante în concurs. Prima afost cea a ieºeanului EmanuelFlorentin, cu spectacolul (oproducþie independentã) de

teatru

aprilie 201410

Gala STAR(Bacãu, 4 – 8 aprrillie 2014)

O ediþie izbutitã

•• CCrr iisstt iiaann IIoorrggaa

•• KKaatt iiaa PPaassccaarr iiuu

teatru

aprilie 2014 11

pantomimã ºi teatru – dansFall, inspirat din povestea realãa interpretului. EmanuelFlorentin, actor la Teatrul pen-tru Copii ºi Tineret „Luceafãrul“din Iaºi, a suferit un grav acci-dent înaintea unei premiere, acãzut în scenã de la o înãlþimede patru metri, rupându-ºi pi-cioarele. În spectacolul regizatde Alice Ioana ªfaiþer (caresemneazã ºi scenariul, ºi core-grafia), sunt doar câteva frân-turi vorbite, doar atât cât sãînþelegem ce s-a întâmplat. Înrest, doar gesturile, mimica,miºcãrile interpretului vorbescdespre tragicul accident ºiurmãrile sale. Foarte expresiv,emoþionant. Emanuel Florentina fost protagonistul unui showlucrat cu talent ºi mare sensi-bilitate. Iar mesajul sãu, cândtrimite în salã baloane albe, peprimul lansat fiind inscripþionatcuvântul speranþã, este unulmãrturisind generozitate, deli-cateþe ºi nobleþe sufleteascã.Venind de la un om puternic ºiun artist autentic, pasionat dearta sa, de dragul cãreia a lup-tat, a sublimat suferinþa, ºi aînvins. Iar spectatorii, cuceriþi,emoþionaþi, l-au aplaudatîndelung.

A urmat, în Sala Studio, unrecital deconectant, plin deumor. Interpretul celor douãtexte, Colateral, Oedip, aledramaturgului Mihai Ignat, estedin Satu Mare ºi se numeºteCristian Iorga. Recitalul sãueste produs de LauraMoldovan (care asigurã ºiregia), în colaborare cu Aso-ciaþia Culturalã TransfestsilvaniaTheatrum, Satu Mare. Textebine scrise, cu profesionalism,cu personaje ºi situaþii comiceabil construite ºi poante deefect. Cu minimum de mij-loace, singur pe scenã, darsigur pe el, mobilat interior,vivace, simpatic, Cristian Iorgaa creionat convingãtor douãhilare personaje.

Seara s-a încheiat curecitalul extraordinar FreakShow, protagonist, FlorinPiersic jr. Într-un veritabil tur deforþã de histrionism de bunãfacturã, actorul figureazã numai puþin de 13 personajeextrem de diferite. ªi sucite,extavagante, de la un miliardar,un profesor, un muncitor de peºantier, la o femeie de serviciude la Operã ºi un homless etc.Experimentat în genul acestade show-uri, pe care le joacã demult în locuri neconvenþionale,uneori, ca în cazul de faþã, scri-indu-ºi singur textele, FlorinPiersic jr. are ce spune ºi sedescurcã excelent, intrând,rapid, cameleonic, în pieleaunor ciudaþi. Se vede cã îiplace genul, e în largul sãusurprinzând, cu precizie, îndoar câteva trãsãturi ºi tuºeatent plasate, specificul unuipersonaj. Actorul are o ironie ºio autoironie bine dozate, ecarismatic, cu prizã la public,deºi i-am auzit pe unii zicândcã li s-a pãrut cam lungrecitalul. De gustibus...

AAltterrecittalurriLari Georgescu ne-a arun-

cat într-un spaþiu locuit de fan-tasme. Actorul s-a prezentat înconcurs cu „Poezia visului“(producþie Unteatru, Bucureºti),un spectacol realizat de MiriamRãducanu, pornind de la câte-va poeme ale lui Emil Botta.Elaborat atent, construit ro-tund, armonios. Pe un fondmuzical superb, un Trio pentrupian, vioarã ºi violoncel deFranz Shubert, într-un decoralb-alb (scenografia: VladimirTurturicã), vedem un tânãrcare, cu miºcãri prelungi ºidomoale, încearcã sã seelibereze din mrejele luiMorfeu. Dar el rãmâne captivîn starea oniricã, bântuit defantasmagorii, de dulci himere

cu iele nãzdrãvane, cu pãdu-rencele „ademenite de zefiraprilin“. Dar ºi alte vedenii îlîmpresoarã, pãrându-i-se cãaude Bocetul lui Ioan Vodã,armanul. În fine, e de spus cãLari Georgescu rosteºte fru-mos, limpede versurile, ca într-ostare de transã, ºi de aceea elpoate pãrea monocord, dar aicinu e altceva decât un tributadus lui Emil Botta, uºor deînþeles pentru cei care ºi-lamintesc pe marele actor, atâtde special. Remarcabilã este ºiexpresivitatea corporalã a luiLari Georgescu, ºlefuitã ºi binepusã în valoare de experimen-tata Miriam Rãducanu. Memo-rabil este felul în care actorulspune, de douã ori în recitalulsãu, „Spiriduºul visului“, încare este cuprinsã esenþa sen-sibilului recital. Un spectacolde stare, de reverie, de plutireoniricã, în sfârºit, un gen pen-tru care trebuie sã ai organ, alt-minteri nu-l prizezi.

Dupã atâta poezie am picatîn cea mai ternã prozã. Era sãzic neagrã, pentru cã eroinarecitalului urmãrit la SalaStudio era îmbrãcatã în negru,vãduvã fiind. Aºadar, „Cinciore cu Mario“ ºi peste douã orecu Florina Gleznea (de laUnteatru, Bucureºti). Tern,prozaic a fost spectacolul, pen-tru cã nu aºa este ºi romanullui Miguel Delibes (al cãrui stilumoristic e savuros), dupãcare a fost conceput scenariul.De fapt, nu ºtiu cine a fãcutadaptarea textului pentruscenã, dar ea este profundneinspiratã, dezlânatã, greoa-ie, iar decupajul regizoral esteca ºi inexistent. Spectacolul nuare ritm, treneazã ºi dã impre-sia cã nu se mai sfârºeºte. ªiasta deºi interpreta, FlorinaGleznea, are datele personaju-lui, e talentatã, are prezenþãscenicã, voce bunã, dar e prostcondusã. Pãcat, pentru cãmonologul unei soþii la capãtâ-iul soþului decedat, când ea îºivarsã toate frustrãrile, ºi numai conteneºte cu reproºurile,vorbind cu rãposatul de parcãar fi fost viu, e foarte interesantºi teatral, conþinând o mulþimede noduri conflictuale, de situ-aþii ºi observaþii interesante. ªicu o apreciabilã dozã de umor.Pentru cã în romanul luiDelibes este vorba despre odramã conjugalã, despre ipo-crizie ºi nepotrivirile dintre soþi,care împing la nefericire. Eaeste o mic burghezã con-formistã, rigidã, platã, fãrã

imaginaþie, plinã de prejude-cãþi, inclusiv cele þinând declasa socialã, pe când soþul,defunctul Mario, a fost profe-sor, scriitor, un spirit deschis,om de stânga, cu vederi pro-gresiste. În „Cinci ore cu Mario“inadecvarea (adaptãrii, inter-pretãrii) a fost evidentã. Cul-mea este cã, la un momentdat, pânã ºi actriþa pãrea exce-datã de un pomelnic ce nu semai termina. Nu mai spun denoi, spectatorii... Pãcat de atâ-ta muncã, fiindcã nu e uºor sãreþii atâta pogon de text ºi sãstai de una singurã atâta timpîn scenã.

Nici recitalul extraordinar allui Nick Mancuso (din searaaceleiaºi zile) nu mi s-a pãrut...extraordinar. Actorul canadian,cunoscut din câteva filme hol-lywoodiene, este o personalita-te plurivalentã, scriind poezie,prozã, teatru, eseuri, activândºi ca profesor de teatru, etc. Ela adus pe scenã, în monologul„Moartea lui Socrate“ (dupãPlaton), un text care-i aparþine,siguranþa de sine, dezinvolturatipic americãneascã a unuiactor de peste Ocean. Completrelaxat, îmbrãcat în haineobiºnuite, contemporaneizând(ºi nu numai prin asta) textulantic, Nick Mancuso joacã înfaþa scenei, cu luminile aprinseîn salã, pentru a ºterge dis-tanþa dintre el ºi public. Pecare vrea sã-l implice în acþi-une, dialogând în permanenþãcu el. Aºa cum dialogheazã cuunul dintre judecãtori, Meletos,cãruia i se adreseazã direct.Nu o mai lungesc mult, pentrucã spectacolul nu a fost titrat,iar Mancuso a citit pur ºi sim-plu textul, de la un momentdat, dând o probã de elocinþãlecturatã, în fine, chestiuni carenu aveau de ce sã te entuzias-meze.

ªi am ajuns în ziua acincea, ultima. În care amvãzut un recital susþinut deAndrei Moºoi (Producãtor:„Russian Stage“ Berlin). Ceeace a adus el în concurs a fostinteresant ca temã, fiind vorbadespre o dramatizare dupãYukio Mishima, dupã scrierileacestuia cu caracter autobi-ografic. Dar show-ul „Confesi-unile unei mãºti“, în regia InneiSokolova-Gordon, a fost subaºteptãri. Andrei Moºoi aînceput foarte de sus, pãrândgrãbit, precipitat, astfel cãspectacolul nu a avut uncrescendo normal. A avut textmult (toatã povestea luiMishima, cu descoperirea ºiacceptarea diferenþei de identi-tate sexualã, cultul eroilor, alvieþii spartane, concepþia radi-calã despre onoare, despremoarte, sinucidere, mã rog,cine l-a citit pe scriitoruljaponez înþelegea câte ceva),ºi a depus un considerabil efortîn scenã. Cu o bunã condiþiefizicã, dar cu o dicþie precarã,Andrei Moºoi ºi-a demonstratºi aptitudinile de gimnast, deacrobat, dar multe dintre acþiu-nile sale scenice erau de-ogratuitate purã, la fel ºi efectelesclipicioase, fãcute pentru alua ochii. În concluzie, multãvânzolealã pentru un rezultatminor.

Ultimul recital din concurs afost al Florinei Gãzdaru, ºi s-aintitulat „Eu, mama ºi bunica“(producþie independentã, Bacãu),adaptare a unui text dupãKrzysztof Bizio, fãcutã deFiruþa Apetrei, care a semnat ºiregia. Amândouã au fãcut trea-bã bunã, ºi recitalul s-a bucuratde succes la public, pe dreptcuvânt. Florina Gãzdaru aintrepretat trei femei din gene-raþii diferite, din aceeaºi fami-lie, mamã, fiicã ºi bunicã,izbutind sã individualizezeexpresiv, credibil, ºi cu o dozãde umor, pe fiecare dintreacestea. Florina Gãzdaru aumplut scena prin aplomb,vivacitate, truculenþã, prin joculei policrom ºi ataºant.

M-am bucurat vãzând evo-luþia ei, aºa cum m-am bucuratcã în Galã a fost prezentat carecital extraordinar „Cãlin(povestea modernã), cu ElizaNoemi Judeu de la Teatrul„Bacovia“. Un spectacol non-verbal, realizat de Horia Suru,având ca punct de porniremonodrama „Wunschkonzert“de Frantz Xaver Kroetz ºipoemul eminescian „Cãlin (filedin poveste)“. Un recital în careexcelenta actriþã Eliza NoemiJudeu îºi demonstreazã talen-tul polivalent.

Unn publicpennttrru Galã

Dar principalul câºtig almanifestãrii a fost recâºtigareapublicului (mai ezitant, laînceputurile Galei, de acumnouã ani), care a fost numerosºi foarte participativ. La a nouaediþie, pot sã afirm cã aceastãGalã chiar ºi-a format un publical ei, l-a crescut, l-a educat, ºicând spun asta mã refer laliceenii care au fost cooptaþi îndesfãºurarea evenimentului. ªicare au format chiar un juriu allor. ªi anul acesta, alegerea lora coincis cu aceea a juriuluiGalei (alcãtuit din actorul NickMancuso, regizorul AlexanderHausvater ºi dramaturgulValentin Nicolau). Astfel, ei auacordat Premiul „ªtefanIordache“ actriþei KatiaPascariu, câºtigãtoarea MarelePremiu. Pentru Cel mai bunone women-show premiul amers la Irena Boclinca, iar pen-tru Cel mai bun one man-showla Cristian Iorga.

Anul acesta, selecþia con-curenþilor a fost mai exigentã,ceea ce este de apreciat. Ca ºiideea colocviului de dramatur-gie ºi, mai ales, a concursuluide monodramã (câºtigãtor alacestei prime ediþii a fostMircea M. Ionescu). În fine,simpatici au fost prezentatorii,mai cu seamã Bogdan Matei(imaginativ ºi haios cu happen-ing-urile lui). ªi toate acesteaau însemnat o ediþie izbutitã.

Carmen MIHALACHE•• II rreennaa BBooccll iinnccaa

interviu

aprilie 201412

Violeta Savu - Radu, la oraactualã, eºti unul dintre cei maicunoscuþi poeþi din þarã. Îþiaminteºti cum a început totul?ªtiu cã ai scris poezie de la ovârstã fragedã. Care au fostprimele persoane care te-auîncurajat în acest sens? Pãrin-þii, profesorii, poate scriitori pro-fesioniºti pe care ai avut ºansasã-i întâlneºti?!

Radu Vancu - Încerc sã-miaduc aminte – ºi nu reuºesc sãidentific o persoanã anumecare sã fi încurajat la asemeneaact nefericit puberul sau ado-lescentul care eram. Am ºtiutde foarte mic, într-adevãr, cãvreau sã fiu poet, compuneamcatrene rimate ºi alte jucãreledinainte sã merg la ºcoalã,nimic nu mi se pãrea pe lumeaasta mai dezirabil decât a facejucãrele de cuvinte. De ce, astanu m-am întrebat niciodatã. Purºi simplu fiindcã-mi plãcea. ªimi-am vãzut de plãcerea astanetulburat, de la vârstapreºcolarã ºi pânã la liceu – bachiar ºi de atunci încoace.Sigur, au existat oameniresponsabili care mi-au spus sãabandonez poezia, fiindcã n-am nici o ºansã – profesoaramea din liceu, de pildã, unuldintre cele mai remarcabile ca-ractere didactice pe care le-amcunoscut, mi-a spus ºi într-anoua, ºi într-a unsprezecea cãn-am talent la poezie. ªibineînþeles cã avea dreptate. ªila fel de bineînþeles cã n-amascultat-o, am perseverat – iarefectele acestei perseverãridiabolice se vãd azi.

Primele încurajãri, ca sãrãspund totuºi cumva, au fostrelativ târzii, din punctul ãsta devedere – cronologic vorbind,Mircea Ivãnescu, prin 1999 sau2000, s-a entuziasmat cel dintâide un poem al meu (care ecuprins în Epistole pentruCamelia), apoi, tot în 2000, înmai, dacã nu mã-nºel, mi-arãspuns foarte pozitiv, cu multeelogii, Constanþa Buzea larubrica ei de poºta redacþiei dinRomânia literarã.

V. S. - În principal datoritãbiografismului, dar nu numai,au fost critici care te-au com-parat cu Virgil Mazilescu,Cristian Popescu, MirceaIvãnescu. Poeþi extraordinari,dar având stiluri ce mie mi separ destul de diferite. În cemãsurã te regãseºti (sau nu) înpoezia lor? Chiar dacã evoci

clar figura lui M. Ivãnescu înpoezii cum sunt de exemplu„poem de berryman pe muzicãde m. ivãnescu“, „basm de m.ivãnescu“, „basm de m. ivãnes-cu cules de radu vancu“(incluse în volumul „Biographialitteraria“), te-aº întreba dacãeste sau nu subiectivã com-paraþia dintre poezia ta ºi cea alui Mircea Ivãnescu, ºtiut fiindcã te-a legat o mare prieteniede acesta?! În plus, chiartitlurile pe care le-am citat ducla respectiva comparaþie, într-un mod ce pare prea direct ºifacil. Critica a cãzut sau nu într-o capcanã întinsã de autor?!

Radu Vancu - Eu în oricecaz n-am avut de gând sã inducvreo comparaþie de nici un felcu Mircea Ivãnescu, fiindcã ºtiubine cã cu un poet atât de uriaºnu se poate concura – mai alespe terenul lui. În poemelerespective, plecam doar de lavreun vers ori vreo imagine dinIvãnescu, încercând sã-mi con-struiesc o poezie cu totul amea. E drept, mai ales comen-tariile la primele douã volume,Epistole pentru Camelia ºiBiographia litteraria, conþineautrimiteri ºi comparaþii cu poezialui Mircea Ivãnescu; acum, nuºtiu ce sã zic, poate aveaudreptate, eu nu-mi recitescpoezia, ca sã pot sã-mi dauseama despre asta; însã,gândindu-mã la volumul dedebut, am impresia cã era maidegrabã cãrtãrescian decât ivã-nescian, ºi într-un fel mã bucurcã nu s-a fãcut de cãtre criticãtrimiterea ºi la Cãrtãrescu –înseamnã cã mi-am acoperitdestul de bine urmele. Câtdespre capcane – trimiterile cuadevãrat pãcãlicioase sunt celedin titlurile cãrþilor – Biographialitteraria pentru o carte care n-are nimic de-a face cuColeridge, Sebastian în vispentru una complet neutrã faþãde Trakl etc. Uneori critica le-aluat în serios, alteori nu; darastea-s doar joculeþe hipertex-tuale, cu prea puþinã importanþãfaþã de literatura per se.

V. S. - Din cele ºase volumede poezii publicate, în patru din-tre ele vorbeºti despre o traumãputernicã din biografia ta ºianume, sinuciderea tatãlui tãu,subiect despre care, cu voia ta,vom vorbi mai pe larg. Într-ocronicã la volumul „Biographialitteraria“, ªerban Axinte afirmãcã textele tale degajã o „atmos-

ferã tragicã ºi seninã“. Aceastãcombinaþie paradoxalã ºi miste-rioasã pe care o observa criticulºi poetul ªerban Axinte se pãs-treazã ºi în urmãtoarele volu-me, în care tema principalã va fidin nou moartea tatãlui tãu –deºi cu diferenþe stilisticemajore. Nu ºtiu dacã am sau nudreptate, dar unele diferenþe denuanþã cred cã sunt date ºi derenunþarea ta la tentaþiilebahice, cu toate cã îmi estecunoscut, dintr-o declaraþie ata, cã alcoolul nu þi-a fost nicio-datã „muzã“. „Beam pentru cãnumai aºa lumea mi se pãrearealã. ªtiu bine de unde-mi vineasta: aveam nouãsprezece aniºi patru luni, stãteam lângã cor-pul tatãlui meu, cald încã, para-medicii trebãluiau conºtiincioºipe lângã el ºi, pe mãsurã cerealizam cã moare sau cã edeja mort, lumea se derealizaîncetul cu încetul. Insistam pelângã tipii în uniforme ºi halate,le spuneam cã sigur e viu încã,încercasem sã-l resuscitezpânã au venit ei, imediat dupãce-i tãiasem sfoara din jurulgâtului, ºi auzisem aerulieºindu-i din plãmâni, deci trãiasigur, trebuia doar ajutat sã-ºirevinã. Câþiva dintre prietenii dela bloc, Emil, Neluþu ºi Ovidiu,intraþi habar n-am când înapartament, asistau la delocvesela reprezentaþie. Însãºtiam la fel de bine ca ei cã emort, cã s-a terminat, cã totul eo piesã penibilã, ºi cu cât iesmai repede din scenã, cu atâtmai bine.“

Îmi dau seama cã e unsubiect extrem de dureros, daraº vrea sã ne vorbeºti puþin de

legãtura, destul de evidentã,dupã cum se observã ºi dincitatul ales din „Monstrul fericit“,dintre sinuciderea tatãlui, alcoolºi poezie.

Radu Vancu - E ºi pentrumine destul de dificil sã-mi dauseama; sinuciderea lui tata,alcoolul ºi scrisul au fãcut multãvreme un nod indestructibil,precum cel de la ºtreangul dinjurul gâtului lui de atunci, dindimineaþa aia de noiembrie.Sau, mã rog, care mi se pãreaindestructibil – alcoolul, iatã,am reuºit sã-l descâlcesc dinînnãditura cu pricina. (Sau m-adescâlcit el pe mine? Totuna.)Nu ºtiu, cum n-am ºtiut nicio-datã, cu adevãrat de ce beamatât de diluvial; m-a întrebatasta vara trecutã Horia-RomanPatapievici, ºi n-am ºtiut ce sã-irãspund exact. Probabil cãalcoolismul meu torenþial avealegãturã cu alcoolismul torenþialal lui tata – bând, participamcumva în continuare la exis-tenþa lui, prin mijlocirea acestuimare prieten comun care eraalcoolul. Sigur, mai interveneaapoi ºi mitologia atât de compli-catã a alcoolismului necesar alscriitorului, pe care o adop-tasem cu entuziasm; ºi o com-plicam ºi eu cât puteam demult, colecþionând mereu refe-rinþe la ea ºi ilustrãri ale ei, înaºa fel încât sã mã conving cãnu se poate sã nu beau, cãscrisul ar fi iremediabil compro-mis de eventuala renunþare laalcool. Iar apoi, prin 2008,poemele mele au început sã seîmbibe ele însele de substanþaîn care originau – poemele

catalizate de alcool au devenitpoeme cu alcool, încet-încettoatã cartea la care lucram adevenit un fel de apolog alalcoolului – iar în aprilie 2009,când a apãrut Monstrul fericit,am renunþat simultan ºi completla alcool. (Sau el a renunþat lamine, în fine.) Desigur, con-teazã decisiv ºi cã în mai 2009urma sã se nascã Sebastian,fiul meu – ºi nu voiam ca relaþiamea cu el sã fie cumva pericli-tatã de alcool, aºa cum fusesea mea cu tata. Aºa cã intrareaîn viaþa mea a unei fiinþe funda-mentale a coincis cu ieºirea dinea a unei alte fiinþe pe care ocrezusem esenþialã. A fostvorba, cred, de un caz particu-lar al legii conservãrii univer-sale.

V. S. - Unul din deliciile melelivreºti este sã descopãr scri-itori care poate nu-s celebri, darîn scrierile lor pot întâlni cevamirabil. Aºa mi s-a întâmplat cuscriitorul mozambican Mia Couto,iar cartea lui „Veranda cu fran-gipani“ mi s-a lipit de suflet.Deºi pot pãrea simple specula-þii, gãsesc cã existã asemãnareºi complementaritate între acestroman neobiºnuit ºi cartea ta„Frânghia înfloritã“, între figuraspectralã a tatãlui sinucis ºi ceaa personajului principal din ro-man, aflat în stadiu de „xipoco“(suflete care rãtãcesc întrelumi). Dar coincidenþa magicãºi tulburãtoare este visul/vis-area care leagã sufletele.

„Morþii nu viseazã, vã asigur.Viseazã doar în nopþileploioase. În restul timpului, eisunt cei visaþi. Eu, care n-am

Frânghia înfloritãcu vise

Prima oarã l-am întâlnit pe Radu Vancu laTârgul Naþional al Cãrþii de Poezie din 2011,desfãºurat la Bucureºti. Þin minte cã l-amremarcat pentru þinuta sobrã ºi alura deburghez. La prima vedere am avut senzaþia cãþine ceva închis în el; deºi sociabil, mie îmipãrea ermetic. Aveam sã aflu puþin mai târziudespre trauma puternicã din biografia lui, cutoate cã Radu Vancu deja publicase câtevacãrþi în care una dintre temele principale erasinuciderea tatãlui. Sinuciderea – un subiectteribil, ºocheazã, impresioneazã, stârneºterevolte, mirãri ºi întrebãri, compasiune sauchiar... furie.

Dupã publicarea volumului „Frânghiaînfloritã“, cineva îi reproºa lui Radu Vancu fap-tul cã „insistã prea mult“ în poeziile lui pesubiectul sinuciderii tatãlui. ªi totuºi... cãrþile cuºi despre sinuciderea tatãlui, scrise de RaduVancu, diferã stilistic. Personal, cel mai multmi-a plãcut „Frânghia înfloritã“, carte care a fostpremiatã ºi de revista „Ateneu“, în 2013, laFestivalul „Toamna Bacovianã“. Poemul (pen-tru cã, de fapt, e un poem fluviu) m-a fascinatprin caracterul insolit. În „Frânghia înfloritã“, nudoar cei vii viseazã, ci ºi cei morþi. De dataaceasta, realitatea este introdusã în vis. Printonul de elegie mi-a adus aminte ºi de carteaIlenei Mãlãncioiu, „Sora mea de dincolo“ (dealtfel, însuºi autorul a invocat aceastã carte, înmomentul când a încercat, cu eleganþã, sã seapere de acuze nedrepte). Dar existã o dife-renþã majorã între cele douã cãrþi: în „Sora meade dincolo“ Ileana Mãlãncioiu se refugiazã înceremonial, pe când, în „Frânghia înfloritã“,Radu Vancu îl scoate pe tatãl sãu din ritual. ªi,

cu certitudine, atât „Sora mea de dincolo“, câtºi „Frânghia înfloritã“ sunt cãrþi tulburãtoare.

Radu Vancu este autorul a ºase cãrþi depoezie, „Epistole pentru Camelia“ (2002),„Biographia litteraria“ (2006), „Monstrul feri-cit“ (2009), „Amintiri pentru tatãl meu“ (2010),„Sebastian în vis“ (2010), „Frânghia înfloritã“(2012), patru volume de eseuri critice, „MirceaIvãnescu. Poezia discreþiei absolute“ (2007),„Eminescu. Trei eseuri“ (2011), „Misticapoeziei“ (2013), „Poezie ºi individuaþie“ (2014).A tradus masiv din poezia lui John Berryman ºiEzra Pound. Datoritã traducerilor realizate deRadu Vancu ºi a interesului manifestat de edi-torul Claudiu Komartin, anul trecut, la Casa deEditurã Max Blecher, a fost posibilã publicareavolumului „Cântece vis“ de John Berryman. Încurând, la editura Humanitas, va apãrea, în tra-ducerea lui Radu Vancu, un prim volum dintr-oediþie Ezra Pound. Despre traduceri ºi mai cuseamã despre poezie, despre traumele provo-cate de sinuciderea tatãlui am stat de vorbã cuRadu Vancu - un poet cu o voce „dintre cele maiconvingãtoare ale generaþiei tinere, printr-unaliaj cu totul specific între autenticitate ºilivresc“, dupã cum afirma Alex Goldiº într-ocronicã. În scrierile lui Radu Vancu de pânãacum, am întâlnit nu doar feeria tragicului ci ºicea a bucuriei depline. „Sebastian în vis“ este ocarte a fericirii. De asemenea, Radu Vancueste un foarte bun cititor ºi critic de poezie, unexcelent comentator de impresii ºi un traducã-tor de excepþie.

Violeta SAVU

• Alãturi de Radu Cârneci ºi Ovidiu Genaru, la festivitatea pentrudecernarea Premiilor Revistei Ateneu – 2013

avut niciodatã pe cinevacare sã-ºi aminteascã de mine,de cine sunt eu visat? Dearbore. Doar frangipani îmidedicã gânduri nocturne.“ „Atâtde mult m-a copleºit speranþa,încât am avut vise fãrã ploaie ºinoapte. Ce-am visat? Am visatcã mã îngroapã aºa cum secuvine, aºa cum cer credinþelenoastre. Muream aºezat, cubãrbia pe veranda genun-chilor.“ Sunt fraze din romanullui Mia Couto.

„Ce-þi spune unul dintremorþii tãi/ cei mai dragi, cel maiiubit dintre morþi,/ când te lasãinima sã-l visezi“; „Dragule, defiecare datã când mã visezi/ peaici se fac niºte zile încântã-toare,/ de îndatã ce în capul tãuîncepe visul// bietul diavol vinefuguþa lângã mine,/ îmi prindefaþa-n palme/ ºi plânge înhohote deasupra sicriului“ „Iarcând visele vin cu adevãrat,/nãvãlesc peste noi fluturi în va-luri foºnitoare/ ºi unde erainimã, e grãdinã de trandafiri“.Asta spui tu în „Frânghiaînfloritã“.

Iatã, cã indiferent de culturacãreia aparþinem, aºteptãm sãne întâlnim cu „cei mai dragi“dintre morþi prin intermediulvisului. Radu, cât de mult te-aajutat visul? Te mai lasã inimasã-l visezi pe cel mai iubit dintremorþi? Au trecut niºte ani de latragicul eveniment – e schimbattatãl tãu în visele tale?

Radu Vancu - M-a ajutatenorm, mai ales în perioadaFrânghiei înflorite. Eu nu suntun om cu o viaþã oniricã preabogatã, de regulã visez mode-rat ºi neinteresant, ºi invidiezgalben oameni precum Jungsau Cãrtãrescu, cu oniriile lorfabuloase, pe care le recitescde câteva ori pe an. Însã în aniiîn care am scris Frânghia,adicã 2011-2012, chiar amvisat enorm, destule poemechiar sunt transcrieri ale acelorvise, ascultam muzicã la cãºtinoapte de noapte la calcula-torul din mansardã, cu ochiiinflamaþi de videoclipurile lorfabuloase, când nu mai rezis-tam fizic (ºi, de fapt, psihic) mãduceam la somn, însã video-

clipurile continuau în capul meude cum închideam ochii – ºi,abia trezit, le notam repede, caun fel de dactilograf nãuc, deteamã sã nu le uit. În februarie2012, visele s-au încheiat – lafel ºi poemele. Am înþeles atun-ci cã era încheiatã ºi cartea, ºii-am dat-o lui Claudiu Komartin,care a ºi publicat-o. ªi n-ammai visat deloc pânã pe lafinalul lui 2013 sau începutul lui2014, ca ºi cum creierul îmi fu-sese prãjit de visele alea preaintense ºi prea policolore.

V. S. - Anul trecut, prin sep-tembrie, ai fost invitat în Bacãu,la Colocviile Revistei Ateneu,ocazie cu care ne-am întâlnit ºimi-ai zis cu regret cã nu maireuºeºti sã scrii poezie de cândai încheiat volumul „Frânghiaînfloritã“. Þi-am replicat cã eºtiancorat în activitatea literarãsub alte forme deocamdatã,scrii eseuri, realizezi traducerifoarte importante. Rãspunsultãu m-a marcat foarte mult:„Dacã nu reuºeºti sã scriipoezie, þi se pare cã nu scriinimic!“. Iatã cã recent ai publi-cat pe blogul tãu (pe care, dealtfel, eºti foarte activ, ºi carepoate fi folosit de oricine pentrua se informa despre ce seîntâmplã important în literaturaromânã, ºi nu numai) poemeintitulate „Dragã Sinucidere“.Am toatã încrederea cã de aicise va contura un nou volum.Am observat multã metafizicã ºiesenþializare a suferinþei înaceste poeme noi ale taledespre sinucidere. Dar ºicãutãri de vindecare, într-unuldin poeme vorbeºti chiar de„manuale de suicidologie“.Chiar ºi la alegerile tale în ceeace priveºte traducerile seobservã o schimbare. Anul tre-cut ai tradus din John Berryman(poet a cãrui viaþã ºi moarte aufost marcate de... sinucidere,întâi a tatãlui sãu, apoi a luiînsuºi). A apãrut astfel, anul tre-cut, la Casa de Editurã MaxBlecher, o carte foarte fru-moasã, „Cântece vis“. ªtiu cãacum traduci intens din EzraPound, un scriitor care erarenumit ºi pentru caracterul luideosebit, îºi sprijinea la nevoie

prietenii, pe unii îi „scãpa detentativele de... sinucidere“. Ceanume traduci din poetul mo-dernist american, când ºi la ceediturã va apãrea cartea cupoemele traduse de tine dinEzra Pound? Bãnuiesc cã untraducãtor se apropie multsufleteºte de autorul pe care îltraduce. Ce-a însemnat ºiînseamnã pentru tine JohnBerryman? Dar Ezra Pound?

Radu Vancu - O sã iasã laHumanitas, la târgul din mai, unprim volum dintr-o ediþie Poundgânditã ºi îngrijitã de H.-R.Patapievici; vor fi, în acest primvolum, poemele dintre 1908 ºi1920, de la Personae la HughSelwyn Mauberley. Cãrþileastea de tinereþe a lui Poundsunt însãºi placa turnantã amodernitãþii poetice – de astase amestecã în ele poeme încãvii, pe care le citeºti cu stupor &fascin ºi azi, cu poeme istori-cizate, contemporane cuRobert Browning (ºi cu fluturii,ºi cu Dumnezeu), de unde ºivin, în nici un caz cu IlyaKaminsky & Tara Skurtu, sãzicem. În orice caz, e la ani-luminã de ce se scria între 1905ºi 1909 în limba românã (mãrog, faþã de Bacovia doar la doi-trei parseci, e drept). Încerc sã-mi fac cât mai conºtiincios dato-ria faþã de Ezra, mi-e teamã devindicaþiunile lui când ne vomîntâlni unde ne vom întâlni. Amþinut sã traduc din Berryman &Pound fiindcã, dacã ar fi citiþiaºa cum trebuie, s-ar vedeadeodatã limpede cã revolta &anarhia pot fi incomensurabilmai explozive & eficiente cândse servesc de tehnologiile fru-museþii & tradiþiei.

V. S. - Este cunoscut faptulcã eºti un bun cititor ºi comen-tator de poezie. Mereu eºti lacurent cu ce se întâmplã nou ºiimportant în literatura românã,dar ºi în cea strãinã. Ceasemãnãri ºi deosebiri aiobservat între poezia actualãromâneascã ºi cea strãinã?

Radu Vancu - Diferenþelesunt atât de mari, încât îmi vinegreu sã gãsesc un rãspuns câtde cât articulat. M-aº folosi maidegrabã de cuvintele strãinilordespre poezia noastrã – deexemplu, atunci când a apãrutîn Statele Unite excelentaantologie a lui Martin Woodsidedin poezia românã, IlyaKaminsky a scris o recenzieentuziastã în Web del Sol, încare scria cã în poezia românãcontemporanã se simte „asense of spiritual urgency“,care ne-ar fi ajutat sã reinven-tãm fundamental poezia.Observaþia lui mi se pare fun-damentalã – într-adevãr,poezia celor mai buni poeþiromâni de azi, de la IonMureºan la Claudiu Komartin,sã zicem, mi se pare cã vinedintr-un „sens al unei urgenþespirituale“ care are de comuni-cat o (po)eticã sau o viziunecare nu suferã nici o amânare.La noi nu a prins aproape delocpoezia concretã, poeziaL=A=N=G=U=A=G=E, poeziape care Bernstein o numea, înArtifice of Absorption, „a imper-meabilitãþii“ – dimpotrivã,

poezia românã a rãmas foartepermeabilã la emoþional, lafeeling, ºi aproape completopacã la tehnicalitãþi – absolutesenþiale, de altfel, pentru refor-ma radicalã a poeziei. De asta,de pildã, Ioan Es. Pop, poet alabsorbþiei emoþionale prinexcelenþã, a putut fi foarte lesneconsiderat un mare poet (cumºi e, fireºte); pe când poeþi pre-cum Chris Tanasescu, de pildã,extraordinar tehnician al„impermeabilitãþii“ în sensul luiBernstein, nu e încã vãzutdecât de prea puþini ca un poetesenþial al acestor vremuri.

V. S. - Pentru cã lista scriito-rilor preferaþi ar fi cu siguranþãfoarte lungã, te voi întreba cemuzicã preferi sã asculþi. Teîntreb asta cu atât mai mult cucât unii comentatori au remar-cat muzicalitatea poeziilor tale.Volumul cel mai muzical fiind,probabil, cel dedicat fiului tãu,acel optimist ºi deconectant„Sebastian în vis“.

Radu Vancu - Ascult maiales rock, în diverse forme, dela clasic la progresiv ºi indie, ºitrip hop, care mã miºcã în ulti-ma vreme cel mai mult.Sebastian în vis poate sã parãcel mai muzical volum al meu,dat fiind cã-i cel mai ritmat; însãcartea pe care am scris-oaproape de la un capãt lacelãlalt numai pe muzicã a fostFrânghia înfloritã – ascultam,cum am spus deja, cu cãºtilepe urechi (ca sã nu-l trezesc peSebastian) Radiohead, Porti-shead, System of A Down, SerjTankian etc. ºi transcriam întransã visele astea, ba chiar oimagine din carte e luatã directdintr-un videoclip al lui Tankian(nu spun care, sunt un plagiatorcare-ºi ascunde cu grijã

urmele, dupã cum ºtii). Dintreautohtoni, îmi plac mult, în vre-mea din urmã, Robin and theBackstabbers, descoperiþi prinLuiza Vasiliu (multã muzicã amdescoperit graþiei ei – mulþu-mesc, Luiza!), ºi hip-hopperulDeliric, care are unele dintrecele mai inteligente texte dinpoezia post-decembristã.

Violeta Savu - Deºi e uncliºeu, am sã te rog, în final, sãîmi spui dacã ai fi vrut sãrãspunzi ºi la o întrebare pecare n-am formulat-o.

ªtiu ºi eu? Mi-ar fi plãcut sãvorbesc, eventual, despre tine-rii din Zona nouã, cenaclul si-bian care face în mai patru anide când se întâlneºte sãptãmâ-nal; sunt aici vreo cincisprezecescriitori tineri care dau sens li-teraturii înseºi – cãutarea lorfebrilã, entuziasmele lor,ataºamantele ºi respingerile loratât de radicale ºi de pure,toatã gesticulaþia lor pasionalãîn jurul literaturii îi dã acesteiaunicul ei sens posibil: acela depunct de convergenþã al uneipasiuni enorme, care face posi-bilã ºi plauzibilã existenþa indi-vidualã. Sunt prea mulþi cei cin-cisprezece ca sã-i numesc aici,o sã amintesc doar pe ceidebutaþi în volum, adicã AnatolGrosu ºi Krista Szöcs, recipienþiai unor premii dintre cele maiimportante, de la premiulEminescu la premiul Panþa. Iarceilalþi, aflaþi în pragul debutu-lui, nu sunt deloc mai prejosdecât cei doi. Îi puteþi citi, ca sãvã convingeþi, în revista Zonanouã, coordonatã de VladPojoga – textele lor de acolosunt atât de autentice, încât potremonta pânã ºi un blazat abu-lic ca mine.

interviu

aprilie 2014 13

* * *Ce-þi spune unul dintre morþii tãicei mai dragi, cel mai iubit dintre morþi,când te lasã inima sã-l visezi:

Când se apropie visul de câte unul,craniul începe sã-i strãluceascãde o luminã stângace, zici cã s-ar aprinde

o luminã într-o casã demult pãrãsitã,se aprinde apoi altul, ºi încã unul,pâlpâie mormintele ca LED-urile pe o iconiþã tristã

ºi totu-i în general aºa de lucrat în Photoshop,încât craniile morþilor mai esteþi au o luminã îmbujoratã de stânjenealã.

Iar când visele vin cu adevãrat,nãvãlesc peste noi fluturi în valuri foºnitoareºi unde era inimã, e grãdinã de trandafiri“.

Pleoapele þi se zbat precum aripile flutureluiºi auzi vocea ºoptind clar: taci, inimã, ºi rabdã. Zvâcneºti ºi te ridici gâfâind.

Însã unde era inimã e o iarbã deasã;sângele þese prin carne un giulgiu rece;creierul zace peste corp ca o lespede.

Când Sebastian vorbeºte într-un târziu prin somn,prin camerã se rãspândeºte în valuri foºnitoareo mireasmã puternicã de trandafiri.

(Fragment din „Frânghia înfloritã“)

ateneu

aprilie 201414

Vorrbe scurrte

– Cine e cel fãrã glas care mã acuzã delucruri niciodatã fãcute?

– Virtuþi sînt ºi faptul de a rãbda ºi faptulde a te revolta.

– Oare Dumnezeu ne judecã ºi dupã ca-litatea credinþei noastre?

– Reproº: „Þi-ai pus emblema calicieicînd trendul e sã-þi arãþi cu ostentaþiebogãþia, înrudirile, relaþiile importante,«nobleþea»!...“.

– Mai mult decît pe morþi, pe cei cevorbesc singuri, ale cãror gînduri s-au întru-pat în fantome ar trebui sã-i plîngem.

– Ratãm pe mãsura temei de ratãri.– Unii – se pare – au uitat, iar alþii n-au

ºtiut niciodatã cã un gest omagial e ºi ungest polemic.

– Avea o eleganþã cu miros de cort.– Bun cu cîinii, rãu cu oamenii: ãsta ce

animal o mai fi?– Iubea ceasurile ºi risipea zilele.– Pensionarii ºi praznicele: o poveste cu

foarte multe sertãraºe...– Ascultînd predica despre fariseu ºi

vameº, mã întreb ce va face acesta dinurmã, la postul sãu, în ziua urmãtoare.

– Mai mult mã neliniºteºte pierderea uneipagini inedite decît a unui volum tipãrit, saua mai multora!

– Alegãtorul corupt favorizeazã persoaneºi viciazã instituþii.

– Mã bucur mai mult pentru fostele melestudente care au devenit cãlugãriþe decîtpentru cele care au trecut doctorate.

– Vai ce acru poate fi uneori „traiuldulce“!...

„Sunnt iarr pe piciorrde rrãzboi...“

O revelaþie inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scriso-rile lui Mihai Drãgan (4 decembrie 1937,Viiºoara - Tg. Trotuº, jud. Bacãu – 1 noiem-brie 1993, Iaºi) pot fi definite datoritãfrecventelor relatãri de naturã polemicã caun „jurnal de front“ (literar). Însã, în primulrînd, ele sînt un document psihologic,întrucît redau graficul miºcãrilor interioareale unui om complex, cu trãiri intense, vari-ate, tip reactiv, neliniºtit, oscilînd întreromantism ºi realism. Mihai Drãgan eraopusul inºilor placizi, monotoni, reci. Avea ofire de luptãtor, loialã, expansivã. Se ataºastatornic de persoane ºi cauze ºi pretindeaun devotament egal. Hiperactiv, croiamereu planuri ºi tactici. În timpul relecturiiacestor scrisori, mi-au venit adesea în mintetrei vorbe: una a cronicarului nostru („odihnaaltora îi pãriia cã-i este cu pagubã“), alta alui Victor Hugo („nu existã duºmãnii ade-vãrate decît duºmãniile literare“), alta a luiSpinoza („fiecare are atîta dreptate cîtãpoate sã apere“). Dotat cu o mare putere demuncã ºi însufleþit de o mare ambiþie, îºidorea un permanent excelsior, forþînd afir-marea. În Iaºul universitar ºi publicistic,avea orgoliul de a se situa în frunte, dea-supra. Orice obstrucþie, orice amînare, oriceignorare era resimþitã ca sabotaj ori ca ataccontra sa. Nu se ferea de rãzboi (termeniimilitari sînt aci de rigoare), ci mai degrabã îlcãuta. Riposta energic, cu sentimentul cãdreptatea ºi adevãrul sînt de partea sa, cãpolemizînd, apãrã echitatea, ordinea ºi ie-rarhiile bazate pe merite reale. κi asuma unrol ºi ilustra un tip: acela de justiþiar. Eraconvins cã are toate datele ºi motivele pen-tru a ºi-l asuma. Lecturile din Maiorescu,Hasdeu, Ibrãileanu, Eminescu – scriitoriicãrora li s-a dedicat din faza cea mai recep-tivã a personalitãþii sale – îl impulsionau sãlupte, îl revigorau, îi sugerau atitudini, îifurnizau arme ºi mijloace. Tentaþia de a lefolosi era ea însãºi un îndemn pentru aporni una sau alta dintre campanii. Darlecþia cea mai bunã pe care ºi-a însuºit-o dela cei citaþi mai sus e aceea cã, în polemicã,importantã este þinuta, cã retorica trebuie sãdisimuleze mobilul personal al conflictului,sã-l surpaseze cu un principiu. Mai simpluspus, trebuie sã vorbeºti ca autoritate ºi cuautoritate. Mihai Drãgan a reuºit aceasta încele mai multe dintre situaþii.

Libere de convenþii, scrisorile lasã sã sevadã lucruri pe care, cel mai adesea, „dis-cursul critic“ (cronicã, articol, conferinþã pub-licã etc.) le acoperea. Ele relevã de ce criti-ca lui Mihai Drãgan e, atît ca întindere, cît ºica tendinþã, preponderent contestatarã.Cauzele sînt mai multe ºi împletite strîns:temperamentul, mediul, elementele debiografie socialã ºi intelectualã.

Negreºit, temperamentul sãu era al unuirãzboinic – viguros, hotãrît, temerar – pen-tru care lupta e soluþia cea mai fireascã dea tranºa un conflict: lupta deschisã, cava-lereascã, bazatã pe muncã ºi convingeri, nulucrãtura vicleanã, „înþepãtura pe la spate“,„critica oralã“. În timp ce unii, comozi, împã-caþi cu propria lor evoluþie, laºi, tãceau înfaþa anumitor situaþii anormale, a unor limi-tãri sau a unor abuzuri, el, împins de tem-perament, „ieºea la bãtaie“. „... trebuie – îmiscria la 9 iunie 1976 – sã facem (...) ceea cene spune conºtiinþa noastrã, chiar dacã ar fisã pãtimim pentru rectitudinea ei“. ªi adãu-ga cu solemnitate: „Cine spune mereu ade-vãrul trebuie sã fie pregãtit pentru suferinþã“.

Mediile prin care a trecut Mihai Drãgan(cel tîrgocnean ºi, îndeosebi, cel ieºean)i-au provocat destule nemulþumiri ºi l-auobligat sã se afirme prin contrast. Momentulistoric ºi unii dintre oameni i-au fost, în maimulte rînduri, potrivnici. Încordarea lui îºiavea originea încã din perioada copilãriei(ciudat, nu l-am auzit niciodatã povestind oîntîmplare fericitã de atunci) ºi a ado-lescenþei. Viaþa de dupã acestea i-a intensi-ficat-o, uneori pînã la paroxism. Scrisorilecorecteazã imaginea idilicã pe care, dinsuperstiþie, unii o au despre universitari ºidespre intelectualii din presã, nebãnuind,mai ales în cazul celor dintîi, existenþa rivali-tãþilor, a „împonciºãrilor“, a certurilor dintreei. Or, avem în aceste pagini dovezi cãdomni lustruiþi de cãrþi, în aparenþã eleganþi(ba ºi doamne fine), care fac gargarã cufraze moralizatoare, n-au cea mai elemen-tarã cinste sufleteascã, iar vanitatea ºi urale inspirã impardonabile ticãloºii. Stresat ºiscîrbit de acþiunile lor josnice, cu nerviidezlãnþuiþi, Mihai Drãgan îi numeºte „javredidactice“ ºi „scîrnãvii didactice“. Oricît degrele, de neacademice, asemenea invectivesînt uºoare prin comparaþie cu rãul concer-tat pe care cei încondeiaþi astfel i l-au fãcut.O poreclã sau o insultã nu-i tot atît de gravãca o tentativã de linºaj profesional ºi moral.Scrisorile confirmã tragica realitate din titlulUniversitatea care ucide, dat de proza-toarea Magda Ursache primului dintreromanele sale.

Pivotul biografiei intelectuale a lui MihaiDrãgan l-au constituit – lucru pentru carepoate fi considerat norocos – marii clasici.Cine ajunge sã-i cunoascã (iar el, în pesteun deceniu de seminarii, a fãcut-o treaptãcu treaptã, lãrgind studiul în cursuri) are unsentiment special, comparabil cu al alpinis-tului care a cucerit o cotã dintre cele maiînalte. Vederea de pe culmi a unui peisaj(inclusiv al celui literar) excitã, entuzias-meazã, fortificã. Marii clasici sînt un teritoriusacru, inatacabil în oricare curriculã.Didactic vorbind, odatã ce l-ai ocupat doarpensionarea sau moartea te mai pot scoatedin el. Neîndoielnic, siguranþa aceasta ainfluenþat comportamentul criticului. „Dicþia“lui a devenit din ce în ce mai fermã, pealocuri apodicticã ºi cu evidente accente desuperioritate. Aceste manifestãri nasc însãnu numai admiraþie, ci ºi ostilitate.

Dincolo de alura ºi gesturile de o anumitãclasicitate pe care le etala în public, MihaiDrãgan era – cum se deduce din scrisorilesale – un om greu de mulþumit. Mai tot tim-pul frãmîntat, hortativ, precipitat, susceptibil,indignat, virulent, revoltat. Se aprindearepede, se zbãtea pentru orice, punea sufletîn toate. Flacãra lui creºtea sau scãdea înmod imprevizibil. Lua hotãrîri aprige, seangaja la cutare lucru, dar dupã un calculneaºteptat se rãzgîndea sau se reorienta.Cãuta aliaþi, solicita confirmãri, totuºi rareorise abãtea de la calea aleasã. Variaþiileacestea meteorologice erau rele pentruredactorul care i-a þinut un loc în planul desumar. Pe scurt, nu era un colaborator con-fortabil, ºi nu doar sub aspectul respectãriitermenelor. De altminteri, oriunde a scris,mai devreme sau mai tîrziu, s-au ivit discon-tinuitãþi. Imperativ în privinþa publicãrii anu-mitor articole, Mihai Drãgan þinea prea puþinseama de contexte, de oportunitãþi, deurgenþe (în afarã de cea a proprieiexprimãri), de interesele divergente alecelor ce alcãtuiau o redacþie. Luptãtorul nuadmitea rãgazuri, aºa cã – nu o datã – cîndobserva vreo ezitare sau i se propunea oamînare, muta articolul sau nota acolo deunde putea sã loveascã mai repede. În con-cepþia sa, critica era un exerciþiu de demon-strare a puterii ºi o armã. Mai avea ºi ideeacã nu trebuie sã rãmînã dator. „Mãsurã pen-tru mãsurã“, uneori ºi asupra de mãsurã! Peunul trebuie musai sã-l „jumuleascã“, sã-ibage „un cui“, altuia sã-i dea „o pleasnã“, iarpe cei „ortomani“ „sã punã tunurile“.Momentan, hãrþuielile, plantãrile de mine ºiaruncãrile de bombe îi dãdeau satisfacþie, îlamuzau, dar dupã beþia scurtã a loviturilorreuºite urmau îndoielile asupra eficienþeipolemicilor, chiar ºi a acelora sistematice ºimai ample. „O polemicã – spunea CamilPetrescu – impune o micã sforþare“. Zeci depolemici aproape înlãnþuite înseamnã,negreºit, o foarte mare sforþare, care ducela obosealã, la „cãderi“, la „pase proaste“, laboalã. „Toatã luna ianuarie – îmi relata la 4februarie 1974 – m-am simþit prost (aproapezilnic la... policlinicã). ªi mai rãu, sufleteºte,dar mã strãduiesc zilnic sã devin un filozofsenin“. Cîteodatã obþinea seninãtatea, însãn-o pãstra prea mult timp.

Polemiºtii sînt sau devin triºti. Ei sebucurã cel mai puþin de lecturile lor, pe carele fac cu nervii strînºi ºi cu gîndul la modulcum vor utiliza greºelile depistate. Din totceea ce citesc adunã „muniþie“.

Mihai Drãgan n-a scãpat nici el de acestblestem. În general, nu putea sã iasã dinfigura omului serios, preocupat, unidi-recþional. Sesiza uºor comicul din diversesituaþii ºi afirmaþii, nu-i ocolea pe glumeþi,era uneori tare în ironii, „piºca“, urzica,înþepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate.Putea sã surîdã, nu ºi sã rîdã. În douãdecenii de relaþii apropiate, nu cred cã l-amvãzut barem o datã hohotind. În schimb, cufruntea plecatã, concentrat – mai mereu.

Scrisorile sale sînt destul de rar (ºi atun-ci, ici-colo, prin cîte o observaþie) înveseli-toare; din contra, multe din ele induc oanume tensiune, ca sã nu zic nevrozã.Transferã neliniºtile expeditorului asupradestinatarului, cãruia i se cere sã acþionezeîntr-o chestiune sau alta ºi sã rãspundã„neapãrat“, „urgent“, categoric. Chiar ºi cîndaduc veºti bune au niºte vibraþii de avertis-ment sau alarmã. Toate sînt scrise de mînã,cu stiloul, pe coli întregi (numai la început,cîteva pe coli îndoite). Literele sînt înalte,

înclinate uºor spre dreapta, iar între rîndurie întotdeauna o distanþã care permite intro-ducerea unor cuvinte la lectura dinainteaexpediþiei. Unui grafolog i-ar ajunge o sin-gurã paginã pentru a-l caracteriza pe autordrept un om de stil imperativ, convins depoziþia ºi atuurile sale, redutabil, care sesupravegheazã în permanenþã. Debitulepistolar al lui Mihai Drãgan (aº putea vorbide o vocaþie epistolarã) era deosebit de pu-ternic. De obicei grãbit, scria „pe fugã“,„dintr-o suflare“, în majoritatea cazurilor fãrãnici o ezitare de condei, fãcea sublinieri (cuuna, douã ºi trei linii, ridicînd cota deatenþie), adãuga „peseuri“ peste „peseuri“ ºi„nota bene“ (în manierã didacticã). Frazelelui sînt limpezi, în ciuda întinderii lor. Criticulnu era amator de ornamente, nu-l terorizaurepetiþiile, nu-ºi oprea fluxul ca sã cautesinonimii, era un „puncheur“ cu forþã în lovi-turile directe, adicã în ceea ce spune, prin-cipala lui grijã fiind efectul acestora: „ard“,zdruncinã, nãucesc pe cine trebuie? Peansamblu, însã, variaþia nu lipseºte: înfier-bîntãri ºi rãciri; iluzii, dezamãgiri ºi iarãºiiluzii; entuziasme ºi mîhniri; accente epice ºiaccente lirice; contraziceri etc. [...]

O „cerrtificarre“

Cu aproape douã luni înainte de a muri,Victoria Ana Tãuºan (16 septembrie 1937 –2 decembrie 2011) a scris un asemenea act(sinonim sau parte a unui testament), princare dãruia ultimele 23 din caietele sale cupoeme soþilor Dorina ºi Liviu Grãsoiu, „pri-eteni de o viaþã“, „singurii în a cãrorconºtiinþã ºi înaltã spiritualitate“ mai credea.E un document scurt ºi trist, publicat recentde cei doi beneficiari, alãturi de „Notaasupra ediþiei“, în „primul florilegiu“ ales dinmaterialul moºtenit (vezi: Victoria AnaTãuºan, Poeme în spiralã, Ed. Bibliotheca,Tîrgoviºte, 2014). „Certificarea“ evocã sin-gurãtatea iremediabilã a autoarei, dar e ºiun elogiu adus devotamentului ºi fidelitãþii,sentimente rare în zilele noastre. Exemplariprin calitãþile lor umane ºi intelectuale,Dorina ºi Liviu Grãsoiu meritau aceastã re-compensã. Caracteristicã felului lor de a secomporta e lealitatea: sînt sinceri, constanþiîn atitudini, receptivi. Am simþit mereuaceasta (ºi sînt peste 40 de ani) în relaþiilemele cu Liviu Grãsoiu ºi, mai încoace, cuDoamna sa. Aceleaºi lucruri le-ar puteadeclara ºi alþii, mulþi, care au beneficiat desolicitudinea ºi cuvîntul lor. Însã, din cauzafluxului crescut de evenimente, noi avemmemoria foarte scurtã ºi-i uitãm tocmai pecei ce ne-au fãcut bine (adicã au fost atenþifaþã de munca noastrã ºi ne-au menþionat-ocînd alþii ne-o ignorau). Reamintesc, de ace-ea, fugitiv cã Dorina ºi Liviu Grãsoiu s-audedicat, preponderent, studiului poezieiromâneºti. Ea lui Arghezi, el lui Topîrceanu,ªt.O. Iosif, V. Voiculescu, Emil Giurgiuca ºipoeþilor contemporani. La Radio (unde adeþinut ºefia „Revistei literare“), laTeleviziune ºi în gazete i-a comentat pe zecidintre aceºtia din urmã, unii – anterior – fãrãnici o criticã, total necunoscuþi, dar meritoriiîn ciuda discreþiei sau ciudãþeniei lor.Însemnãrile ºi articolele le-a adunat în vo-lumele Poeþi ºi poezie ºi Românul a rãmaspoet? Publicate (iatã încã o dovadã de loia-litate) la aceeaºi editurã tîrgoviºteanã.Luate împreunã, ele alcãtuiesc un tabloucuprinzãtor al poeþilor de azi. Vãzînd diver-sitatea numelor, m-am întrebat dacã aceºtia(poeþii adesea nu citesc pagini de criticãdecît în situaþia cã trebuie sã-ºi alcãtuiascãvreun „dosar“) au, toþi, habar cã figureazã înramele celor douã cãrþi. Chiar dacã situaþiae cea pe care o bãnuiesc, rezultatul nudiminueazã importanþa unei acþiuni literarepozitive, executate onest ºi bine. Cãci – elocul sã introduc aceastã remarcã – pe lîngãataºament, scrisul lui Liviu Grãsoiu se dis-tinge prin adecvarea la obiect, concizie ºiprecizie. Criticul e permanent în prizã, infor-mat conºtiincios, dinamic în expresie, capa-bil sã comunice „cu faþa spre cititor“ (ceeace multora nu prea le reuºeºte), clar înimpresii ºi în judecãþi. Pentru mine, semnã-tura sa reprezintã o garanþie de obiectivitateºi una moralã.

Constantin CÃLIN

Mozaic (4)

eseu

aprilie 2014 15

„Fericirea de a suferi“ e oproblemã dezbãtutã de unii„cercetãtori“ ai iubirii. Am scrisdeja despre Alain de Botton,Eseuri de îndrãgostit, de fapt, unroman excepþional, scris la per-soana întâi. Experienþa nefericitãa unei iubiri cu tânãra Chloe, sur-prinsã de la naºterea sentimen-tului pânã la stingerea lui, sesfârºea trecând prin „Complexullui Iisus“, prin faptul cã pe prota-gonist îl „îmbãta propria tristeþe“.Este vorba, cum noteazã eroulromanului, de „apogeul undesuferinþa te poartã în valea feri-cirii, fericirea martirului“. E depresupus, pornind de la destinul„omului“ Iisus, cã orice povestede dragoste care a strãbãtut tim-pul, întotdeauna are un martir „lacârmã“, pe de o parte, ºi cãiubirea fericitã nu are istorie, pede alta. Într-adevãr, în basm, deexemplu, viaþa fericitã a celor cese iubesc este expediatã în finalîntr-o propoziþie de felul ºi au trãitfericiþi pânã la adânci bãtrâneþi.Dacã în Romeo ºi Julieta po-vestea s-ar fi sfârºit dupã noap-tea lor împreunã, e aproape sigurcã istoria acestora nu ar fi rãmasîn memoria oamenilor. Trebuiasã se întâmple dragostea lor (câtºi moartea lor), ca pedeapsãdivinã împotriva urii celor douãfamilii, pentru ca povestea lor sãdevinã emblematicã. Singurapoveste despre o dragoste feri-citã este în Cântarea cântãrilor,din pricini pe care, probabil, levoi preciza într-un alt context.Revenind la „fericirea de a suferi“de care vorbeam la începutulacestor rânduri, amintesc faptulcã aceasta are legãturã ºi cutrista poveste de dragoste acãlugãriþei portugheze MarianaAlcoforado, pãstratã în scrisorileei adresate iubitului infidel, dincare putem afla cã tânãra îimulþumea celui care o înºelase„pentru deznãdejdea“ pe care i-opricinuise ºi cã detesta liniºtea încare trãise înainte de a-l fi cunos-cut. Observãm aºadar cã feri-cirea de a suferi devine o „nevoiede a suferi“ ºi cã acest mod de aînþelege iubirea desmembreazãeul, îl anuleazã chiar, fiind o„iubire imaturã“, cum o numeaprotagonistul din Eseuri de îndrã-gostit, roman amintit anterior, ºicare nu are legãturã cu vârstabiologicã; este o iubire absolutã,care nu acceptã niciun compro-mis ºi care duce spre moarte.

Aflãm cã „iubirea e uneoritristã ca moartea“ (Ortega yGasset, Studii despre iubire),dacã e sã ne gândim lacãlugãriþa portughezã. Sau, dacãar fi sã-l credem pe Miguel deUnamuno (Sentimentul tragic alvieþii, cap. „Iubire, durere, com-pasiune ºi personalitate“), „Iu-birea este [...] cel mai tragic lucrucare existã în lume ºi în viaþã;este fiica iluziei ºi mamadeziluziei; este consolare îndezolare, unicul leac contra mor-þii, aceasta fiindu-i sorã“. Nu vomºti niciodatã cât din aceste aserþi-uni ale lui Unamuno reprezintãexperienþã trãitã ºi cât estereflecþie. Putem selecta însãcâteva accente ale acestuia,atunci când afirma cã, din pricinaiubirii, „simþim tot ce are carnalspiritul“ ºi cã dragostea „nu estede fapt nici idee, nici act devoinþa; este mai degrabã dorin-þã“. Desigur, filozofii se pot con-trazice în ceea ce înseamnã

natura iubirii, arãtându-se, dacãmai era nevoie, cât de complexeste subiectul. Ortega y Gassetdisocia între dorinþã ºi iubire,cred, cu folos, atunci când afirmacã „dorinþa moare odatã cudobândirea, dispare odatã cusatisfacerea. Iubirea, în schimb,este veºnic nesatisfãcutã“. Aºspune cã toatã aceastã „bãtãlie“între cele douã concepte, dorinþaºi iubirea, are legãturã cu naturadualã a omului. Reducând oare-cum problema, pentru a o limpezicât de cât, se poate spune cãîntre trup ºi suflet este o „prã-pastie ontologicã“, pe careiubirea o poate umple. Dorinþa,ca trebuinþã, ca nevoie, este a„animalului“, trebuie satisfãcutã.Dacã aceasta se întâmplã, do-rinþa dispare pentru o vreme.Iubirea, ca „dorinþã metafizicã“,þine de capacitatea omului detranscendere, fiindcã ea este„singura moºtenire paradiziacã“(Aurel Codoban, Amurgul iubirii),fiindcã ea este capabilã sã smul-gã omul „din program“, adicã dininstincte. Mã voi întoarce laideea omului ca fiinþã „dualã“ înfinalul acestor rânduri, dupã oseamã de exemple care arputea-o susþine.

Iubirea ca hierofanie apare înMaytrei a lui Mircea Eliade, caresusþinea, între altele, pe bunãdreptate, în „Imagini ºi sim-boluri“, cã sexualitatea, cândva,la începuturi, „a fost pretutindeniºi întotdeauna o funcþie poliva-lentã, a cãrei primã ºi, poate,supremã valenþã a fost funcþiacosmologicã“; astfel cã „a tra-duce o situaþie psihicã în termenisexuali nu înseamnã câtuºi depuþin a o înjosi, cãci sexualitateaa fost pretutindeni ºi întotdeauna– numai în lumea modernã nu e– o hierofanie, ºi actul sexual unact integral“, prin acestea omulintegrându-se în Tot. Aºa cumpâinea sau vinul devin, în con-text mitic (mistic) sacre, tot astfel

iubirea (ºi componenta ei car-nalã) are coordonate mitologice.Aºa cum ne lãmureºte Eliade încãrþile sale (Sacrul ºi profanul, deexemplu), sacrul este camuflat înprofan ºi e nevoie de un ochiatent pentru a-i surprinde apa-riþia, care este o hierofanie. Dinromanul Maytrei aflãm cã, pentruo vreme, protagonistului Allanindianca i se pãruse „urâtã“. Încasa ºefului sãu Narendra Sen,din Bhowanipore, un cartier rezi-denþial al Calcuttei, invitat deacesta sã locuiascã acolo înperioada convalescenþei, cândprivea pe fereastrã, o surprindeîntr-o zi pe Maytrei în curtea inte-rioarã, fãrã ca acesata sã ºtie cãeste privitã: „zãresc în curte,trântitã pe cele douã trepte,trupul aproape descoperit alMaytreyiei, cu pãrul în ochi, cubraþele pe sâni [...]. Nu mã maisãturam privind-o [...]. Nu ºtiu cespectacol sacru îmi apãrea mierâsul ei ºi sãlbãticia acelui trupaprins. Aveam sentimentul cã sã-vârºesc un sacrilegiu privind-o“...Aºadar, într-o zi, lui Allan i sedezvãluie un „spectacol sacru“,ca ºi cum o zeitate, din neglijenþãsau dinadins, se lasã privitã deun muritor, iar acesta ºtie/în-þelege cã nu-i este îngãduit sã fiede faþã, cã sãvârºeºte un „sacri-legiu“, un hybris. Atunci s-a pusîn evidenþã ceva ce fuseseascuns pânã atunci ochiului pro-fan. În economia operei, momen-tul poate fi echivalent cu intriga,un moment al fascinaþiei, în caredescoperim izbucnirea „libido-ului“, dar, mai ales, hierofaniacare va mitiza erosul. În prefaþaromanului, Dumitru Micu reuºeasã surprindã capacitatea deseducþie pe care adolescenta oposedã, chiar fãrã sã ºtie, ºiexistentã deja în arsenalul femi-nitãþii. Astfel, cum noteazã criti-cul, Maytrei „are ingenuitãþi deprunc ºi priceperi de hetairã, osenzualitate de fecioarã sãlba-

ticã ºi o religiozitate de brahman.Ea aþâþã ca o jivinã fragedã ºiinspirã elevaþie ca o presviterã“.

Îndrãgostirea, dacã am lua înseamã câteva sugestii dinImmanuel Kant (Critica raþiuniipractice, cap. „Despre mobilurileraþiunii pure practice“), ar puteaavea legãturã cu identificarea(bruscã) a fiinþei iubite, cu aceabucurie a prezenþei celuilalt, pen-tru cã îndrãgostirea pare sã con-þinã întotdeauna o amprentã, ocotã de sacru (sau de sfinþenie).Totodatã, îndrãgostirea este „untriumf asupra planului vital“, untriumf al dimensiunii spirituale aomului în raport cu dimensiuneafiziologicã, aºa cum susþineSabina Fînaru, comentând„Aventurã spiritualã“, o piesã deteatru a lui Mircea Eliade (înstudiul „Estetica «omului viu» ºiconflictul reprezentãrilor“, dinrevista universitãþii sucevene,intitulatã „Meridian critic“).

Seducþia se manifestã ºi înzona masculinitãþii ºi prin DonJuan, care e deja un mit. Înainteînsã de a vorbi despre el, amin-tesc faptul cã Ortega y Gasset,comentând „Despre iubire“ a luiStendhal, afirma cã mareleprozator „falsificã“ iubirea atuncicând susþine ideea cã imaginaþianoastrã îndrãgostitã proiecteazãasupra persoanei iubite perfecþi-uni inexistente ºi cã atunci cândaceastã fantasmagorie se îm-prãºtie, moare iubirea. Astfel,„falsitatea“ iubirii provine din fap-tul cã nu dragostea se acomo-deazã cu obiectul iubit, cum artrebui, afirmã Ortega, însãcomentându-l pe Kant, ci obiec-tul iubit este elaborat de cãtrefantezia îndrãgostitului. În acestmoment am putea spune cãîndrãgostitul îºi fabricã singuriubirea sau, cum spune acelaºiOrtega y Gasset, „Stendhal eunul dintre aceºti îndrãgostiþi dedragoste“. În schimb, Don Juannu este un bãrbat care face curtefemeilor sau care graviteazã înjurul lor. Situaþia este exactinvers. De la Tirso de Molinaîncoace, paradigma miticã a luiDon Juan s-a îmbogãþit mereu,astfel cã acest personaj emble-matic nu trebuie privit ca unprãdãtor voluntar de femei, ci caun bãrbat care cucereºte femeilemai degrabã fãrã sã vrea. Eltrece prin lume târând dupã el oeºarfã de testosteron, iar femeilese îndrãgostesc subit de el ºirãmân fascinate pentru totdeau-na. El nu cautã femeile, ci fe-meia; în aceasta constã, proba-bil, condiþia lui tragicã. Nu esteîndrãgostit, ci mai degrabã nupoate iubi. În cãutarea femeiifiind, iar nu a femeilor, el le vapãrãsi întotdeauna. Ortega yGasset o exemplificã prinChateaubriand, care era camscund, adus de spate, nu preafrumos ºi care tocmai publicaseAtala. O istorie pe care filozoful orelateazã despre Chateaubriandeste cu o tânãrã ºi frumoasãmarchizã care scãpase, copilãfiind, de ghilotinã, ajutatã de

pasiunea unui cizmar, membru alTribunalului revoluþionar. Dupã ofoarte scurtã ºedere în Anglia,când se întoarce în Franþa, ea îlîntâlneºte pe Chateaubriand ºise îndrãgosteºte de el. LuiChateaubriand i se nãzare cãmarchiza ar trebui, poate, sãcumpere castelul Fervaques,ceea ce se ºi întâmplã, însãcelebrul scriitor nu se grãbeºtesã-l ºi sã o viziteze. Iar cândvine, stã doar câteva zile, apoipleacã pentru totdeauna: „ªitotuºi, femeia aceea care s-aîndrãgostit la douãzeci de ani, laoptzeci continuã sã fie fascinatã“de Chateaubriand, comenteazãOrtega y Gasset. Când, la se-nectute, un vizitator al casteluluia întrebat-o dacã, în faþa mereluiºemineu, Chateaubriand i-a statla picioare, bãtrâna marchizã i-arãspuns prompt, surprinsã ºiparcã ofensatã: „A, nu, domnuledragã, nu; eu la picioarele luiChateaubriand“. E vorba aici deo fidelitate absolutã în modul dea simþi/a trãi iubirea de cãtreîndrãgostit, deºi e greu de crezutcã marchiza n-a mai avut amanþide la douãzeci de ani pânã lasenectute.

Încerc sã surprind ceva dinaceastã subtilã ºi profundã reali-tate a iubirii printr-o întâmplare,emblematicã aº putea spune, aunui prieten care tocmai împli-nise ºaizeci de ani. Mi-a mãrturi-sit cã, pe când se întorcea într-ozi de la serviciu, pe lângã el autrecut douã liceene. În clipeleacelea a avut certitudinea cã unadintre ele este Cristina, o adoles-centã de care fusese îndrãgostitpe când avea douãzeci de ani.„M-am oprit ºi am strigat-o, fiind-cã fetele trecuserã de mine. ªifiindcã fata n-a reacþionat în nici-un fel, am fãcut un pas dupã eaºi am strigat-o din nou. Când s-aîntors totuºi înspre mine, ºi-a ridi-cat umerii cu mirare. Mi-am cerutscuze, ridicând palma spre ea ºiexplicându-i în câteva cuvinte cãam confundat-o. Apoi, câþivapaºi, i-am fãcut cu ochii în pã-mânt... sau întorºi înãuntru. Fatade azi semãna extraordinar cuaceea de demult. Problema e cãsunt zeci de ani de când nu mi-ammai amintit de ea. De fapt, ple-case definitiv din oraº, când eraprintr-a unºpea, ºi n-am maivãzut-o. E ciudat cã, pentru câte-va clipe, nu mi-am dat seama cãde-atunci au trecut cam patru-zeci de ani“, mi-a mai spus.

Evident, ceea ce a tresãrit însufletul amicului meu era „dorinþametafizicã“, care fusese ºi maiera dragoste ºi era altceva decâtsexualitate. Din fiinþa „dualã“ aomului rãmãsese coordonataafectivã, spiritualã. Amicul pur-tase în sufletul sãu, atâta vreme,amprenta afectivã pe care fata i-oprovocase. Desigur, nimic nueste nou sub soare... Într-adevãr,asemenea marchizei de demult,Cristina de odinioarã stãtuseaþipitã în sufletul amicului meupânã când un chip foarte ase-mãnãtor a trezit-o. Expresia po-trivitã folositã de Ortega yGasset, pentru aceastã realitatetulburãtoare, este aceea de „con-vieþuire de tip ontologic“. Astfels-ar explica, probabil, marile iu-biri; altfel spus, „urmele“ de ne-ºters pe care acestea se pare cãle lasã în sufletul îndrãgostiþilorautentici, mai ales atunci cândfiinþa iubitã nu (mai) este.

Dan PETRUªCÃ

Despre iubire (3)

•• VVeerroonniiccaa CCããll iinn –– SSiimmbbooll ccrreeººtt iinn II

eseu

aprilie 201416

Noaptea genovezã nu i-aadus lui Valéry nimic în planmetafizic. Continua sã-l ignore.Dacã Saint-Cyran refuzase ono-rurile pe care era îndreptãþit sãle accepte, care nu i-ar fi preju-diciat în niciun fel credinþa ºi i-arfi sporit audienþa printre credin-cioºi, o fãcuse dintr-o nevoie deprozelitism lipsit de orice po-doabã, dintr-o purã exigenþã.Pascal, credincios cum era, dis-pus sã-ºi asocieze credinþa cumila, se angajase pe drumul reli-giozitãþii cu impetuozitatea une-ori crudã a unui convertit.Exaltat în sentimentele sale defãpturã a lui Dumnezeu în cele-bra noapte de 23 noiembrie1654, devenise un neofit im-petuos care sacrifica dupã bunulsãu plac tot ce nu þinea deDumnezeul mântuitor ºi chiarºtiinþa (hotãrâre ce îl exasperape Valéry!). Cât despreDescartes, filozoful se desco-perise existând ºi putuse sãconsidere cã ºtia cã poate ºtifãrã alt ajutor decât cel al raþiu-nii. Dupã noaptea genovezã,Valéry optase pentru refuz. Dejacunoºtea vanitatea mijloacelorpoeziei ºi laºitatea intelectualã ascriitorilor, cu excepþia câtorva,ºi era pregãtit sã se retragã dininfernul neputinþei. Literele îiapãreau ca un strâmt ºi precardomeniu, unde rãgazul de aexercita o activitate pozitivãdevenea aproape imposibil. Seîndoia din ce în ce mai mult deele ºi era conºtient cã fãrãºtiinþele matematice nu putea fiun om complet. Poe îl fãcuse sãînþeleagã unele necesitãþi deordin ºtiinþific, în timp ce se asi-gurase cã nu era nici mãcar„trestia gânditoare“ prin carePascal definea omul. Respin-gea, de altfel, expresia inventatãde autorul „Cugetãrilor“, o falsãdovadã a existenþei ºi demnitãþiiomului, ºi nu era departe de aconsidera deja un sofism inven-tat de un poet propoziþia „tu num-ai cãuta...“ din „Misterul luiIsus“; în mod logic, trebuia sã seopunã, într-o zi, cu o intransi-genþã clarã, spaimei pascalieneprovocate de „tãcerea eternã aspaþiilor infinite“.

Mai degrabã Descartes...Descoperirile sale sunt, pentrucineva ferm hotãrât sã intre îneul lui, un exemplu din care nuva înceta sã se inspire. Într-ade-vãr, autorul. „Discursul asuprametodei“ „se închide cu întreagasa atenþie“ ºi „face relativ oricesistem al referinþelor sale ºi alcertitudinilor comune“. Îl va lã-uda cã s-a dorit a fi „altul“ ºi cãîn mod conºtient a deosebitfiinþa de om, opunând cele douãentitãþi.

Aºa cum a procedat cuMallarmé, despre care n-a scrisdecât multã vreme dupã moar-tea acestuia, a amânat pânã în1925 exprimarea admiraþieipentru învãþãturile trase din„Discurs asupra metodei“. Încãde la sfârºitul adolescenþei, i-afãcut lui Descartes un loc deprim-plan în reflecþiile sale. Cutoate acestea, numele filozofuluiºi matematicianului francez nu eamintit în nicio intervenþie pu-blicã, iar în corespondenþa cuAndré Gide, de peste 50 de ani,apare doar de trei ori! Despre

Descartes ºi Mallarmé s-a pro-nunþat mai târziu, în scris, subpresiunea comenzilor editoriale.Valéry fãcea din gândirea lui oproblemã personalã, o chesti-une ce þine de intimitate. „Suntîntre mine ºi mine“ din noapteagenovezã era cu adevãrat opoziþionare lipsitã de ambigui-tate.

Ruptura asumatã de Valéryn-a avut efecte majore niciasupra prieteniilor sale, niciasupra vieþii sociale. Într-o scri-soare cãtre Gustave Fourment,vechi coleg la liceul dinMontpellier, abia desluºim ceeace l-a atins cu adevãrat în urmarupturii: „Cei doi morþi valabili aiacestor ultime zile, Poetul ºinedefinibila celebritate [...], au,pentru reveriile noastre, soartape care aceºtia au acumulat-o.“

La 15 noiembrie 1892, locu-ind încã la Genova, participã laun bal la bordul unui vas ancoratîn radã. Aici cunoaºte un marecolecþionar, Mylius, care-i stâr-neºte un viu interes ºi pe care îlva vizita la locuinþa lui luxoasã,ce-i aminteºte de cea a familieiGoncourt.

La 26 noiembrie se întoarcela Paris împreunã cu mama sa,nesigur de ce va face în legãturãcu propria carierã. Nu se închideîn sine. Viaþa intelectualã rã-mâne activã. Merge la concerte.E încântat de Beethoven ºiWagner. Citeºte puþin. Fiica saprecizeazã cã e preocupat de oistorie a materialismului, deeseul „Principiul generator alconstituþiilor politice“ (Joseph deMaistre), de o lucrare a luiMaxwell despre electromagne-tism. Frecventeazã conferinþelelui Sir William Thomson (LordKervin) cu tema „Constituþiamateriei“, la care se entuzias-meazã de continuitatea gândiriiprin cercetãri aplicate.

În martie 1894, se decide sãrãmânã la Paris, dorind sã-ºiorganizeze viaþa ºi sã trãiascãpe cont propriu. Ezitã sã accep-te un post de profesor la colegiularmean din Constantinopol.Þinteºte secretariatul publicaþiei„La Revue de Paris“, dar nu-lobþine. Cãlãtoreºte în Anglia ºi îiface o vizitã lui GeorgeMeredith, acum un ilustru bã-trân. Odatã cu întoarcerea laMontpellier, în august, începesã facã însemnãri pentru ceeace va deveni „Seara cu domnulTeste“. În curând se va apropiade figura lui Leonardo da Vinci:Juliette Adam, la sfatul lui LéonDaudet, îi va cere un articol pen-tru a sa „La Nouvelle Revue“.Într-o conversaþie cu Valéry,acasã la Marcel Schwob, LéonDaudet fusese surprins deinteresul acestui tânãr distins

pentru reproducerile fotograficeale manuscriselor marelui pictorºi sedus de însufleþirea în carese exprima.

Valéry nu s-a arãtat entuziastde ideea de a scrie despreLeonardo da Vinci. Ceea ce i secerea i se pãrea tipul de lucrarede circumstanþã: rãspundeaunei nevoi a spiritului sãu? Pede altã parte, intuia neliniºtea dea fi nevoit sã scrii pagini dereflecþie cu ajutorul cuvintelor,iar el n-avea încredere în cu-vinte. La asta se adãugau difi-cultãþile privind cercetarea, tri-erea, ordonarea notelor împrãº-tiate astfel încât conþinutul aces-tora sã reflecte o logicã a nece-sarului. Valéry rãmânea exigent,iar un text conceput ºi trecut pecurat în grabã îi provoca un dis-confort teribil. Astfel de inconve-niente i le face cunoscute luiGide (scrisoarea din 3 ianuarie1895). Îngrijorat, se plânge desarcina pe care trebuie sã ºi-oasume: „Gândeºte-te cã cincis-prezece pagini din «La Revue»= «Cãlãtoria lui Urien», deexemplu, în lungime“ („Intro-ducere la metoda lui Leonardoda Vinci“ va fi publicatã înnumãrul din 15 august 1895 alcunoscutei „La Nouvelle Revue“(paginile 742-770). Se teme cãnu-ºi va duce munca la bunsfârºit. În aceeaºi scrisoarecãtre Gide, citim: „O sã fac ovorbãrie serioasã ce mi-ar facegreaþã la citit. Din fericire, nu tre-buie decât s-o scriu. Încep sãvãd trucul umpluturii... Mã aruncdin nou în magma cuvintelormoarte, a cojii ideilor, a grãsimiiretorice...“ Ultima propoziþie nue scrisã la întâmplare: Valérydispreþuieºte inutilul, vede înlimbaj altceva decât o simplãînºirare de cuvinte, articulãri defraze pregãtite pentru o deºartãparadã. Dacã acceptã sã scrieeseul despre Leonardo, o faceca sã se elibereze de acestmodel admirabil spre a se regãsipe sine printr-o definiþie idealã aputerilor spiritului. Dacã dinmunca sa rãzbate o oarecaresuferinþã, descoperã puþin câtepuþin o bucurie. Bucuria de aavea ocazia sã se concentrezeintens asupra gândirii celei maistrãlucitoare a Renaºterii itali-ene, umbritã totuºi de gândul cãnu le va putea oferi cititorilorrevistei conduse de JulietteAdam decât expresia imperfectãa propriei gândiri aplicate celei alui Leonardo. Bucurie de a aveaprilejul sã se „confrunte“ cu unom care îi va purta semnificaþiaeului într-o zonã foarte înaltã aacþiunii intelectuale, dar ºi sufe-rinþã de a-ºi asuma riscul unorneînþelegeri. Bucurie, în ciudaînclinaþiei sale spre singurãtate,

de a le arãta celor câþiva prietenifideli cã nu exista un motiv desterilitate, nici de orgoliu în sem-nul refuzului sãu hotãrât laGenova, dar ºi un disconfort alasumãrii riscului de a fi prostînþeles: fie prin neputinþa propriede a sesiza esenþialul din gândi-rea marelui italian, fie printr-ogreºitã înþelegere din partea citi-torilor.

Dar da Vinci n-a fost decât unpretext. Ieºit chiar din tenebreleiluminate ale nopþii genoveze.

Cine sunt? Ce sunt? Undesunt? De ce sunt? „Introducereala metoda lui Leonardo da Vinci“s-a nãscut din aceste interogaþiice implicau raþiunea cunoaºteriide-a lungul cãreia Valéry secãuta! Comentatorii au remarcato gândire cu þinte filozofice întextul lui Valéry. E chiar vorbadespre o operã filozoficã în sen-sul în care vorbea Descartes: „acãuta cauzele primare ºi ade-vãratele principii“. Acest adevãrse regãseºte în maniera în careautorul îºi conduce studiul. Întâl-nim digresiuni nãscute dintr-uncuvânt sau dintr-o idee, o sume-denie de noþiuni abstracte susþi-nând gânduri ilustrate cu exem-ple concrete, reflecþii desprereflecþii ce se vor acumula prinnote marginale ºi prin comen-tarii.

Silinþa lui Valéry de a definiun personaj care a avut conºti-inþa cã poate deveni o fiinþã do-tatã cu universalitate a fost, cre-dem, mai puþin un mod de a-iaduce omagiu unui om excep-þional, cât o tentativã de a seapropia de un eu viu.

Citindu-i textul, MarcelDrouin, profesor de filozofie,viitor cumnat al lui André Gide, aremarcat, dupã vreo treispre-zece pagini, cã nu vorbeadespre da Vinci. Rãspunsul luiValéry a fost nãucitor: „ªtiamprea bine asta. Dar ce sã spuidespre aceastã fiinþã?“

Însã primul sãu cititor par-cursese textul în grabã: maiîntâi, nu era vorba de un studiuconsacrat lui Leonardo ºi in-tenþia autorului se afla înscrisãîn primele pagini: „Rãmânedintr-un om ceea ce dau de gân-dit numele sãu ºi operele ce facdin acest nume un semn deadmiraþie, de urã sau de indife-renþã. Noi gândim ce a gândit ºiputem regãsi între operele saleaceastã gândire ce îi vine de lanoi: putem reface aceastãgândire cu imaginea gândiriinoastre.“

Studiul lui Valéry nu e prinurmare expozeul admirativ pecare în sine îl edifica dupã ceaflase atâtea despre imaginarulºtiinþific al eroului sãu. ªtie cãare drept þintã o operã ce a

strãlucit cu intensitate pentru el,dar îºi mutã privirea spre pro-priul spirit, recurgând la ce areþinut de la unul ºi de la altul,de la lucruri trecute, ca sãreconstituie, printre rãmãºiþeleamintirii, elementele unei reali-tãþi noi, imediate, durabile pânãîn prezent. Imagineazã „un om“,iar mai târziu va adnota pe mar-ginea manuscrisului „om ºiLeonardo“, ceea ce îi apãrea „caputerea spiritului“. Era, de fapt,voinþa din „cunoaºte-te pe tineînsuþi“ ce îl anima. A constatatinconsistenþa filozofiei ºi limiteleei citindu-i pe filozofi: de laaceºtia a aflat cã filozofia, aºacum se învaþã, e o expunere adiferitelor doctrine ce se opununele altora ºi ale cãror con-strucþii nu sunt decât aparenteodatã ce ele ajung doar la cer-turi banale de cuvinte. Din noucuvântul, din nou limbajul pusesub acuzare de cãtre Valéry. OrValéry vede în Leonardo daVinci tipul de om care a voit sãînþeleagã universul în mod rigu-ros, cu ajutorul, adicã, al datelorºtiinþifice.

Din întreaga operã a lui daVinci, Valéry înþelege in nuce unsingur lucru: refuzul de a re-curge la dogmatism. Latura„carnalã“ (adicã materia percep-tibilã, realitatea manifestã, acce-sibilã simþurilor) a artiºtilorRenaºterii e adevãrul de cares-a pãtruns un personaj care aavut preocuparea sã plece de laom ca sã ajungã la om. Pentruel, „Cina cea de tainã“ era evi-dent Iisus ºi ucenicii sãi adunaþi,dar ºi, chiar înainte de asta,fiinþe vii create dupã chipul celorpe care îi vedea zilnic la Milanoºi dupã chipul celor ale cãrorcadavre le diseca pentru adescoperi ce ascundeau apa-renþele lor. Dacã „majoritateaoamenilor vãd mult mai adeseacu intelectul decât cu ochii“, cumnoteazã Valéry documentându-se pentru ilustrul renascentist,nu la fel stau lucrurile cuLeonardo, care nu avea încre-dere în concepte. Iatã ce admirãîn primul rând Valéry la acestom: un artist – prin reprezen-tarea pe care încearcã sã o dea,dar un suprarealist – cândîncearcã sã respingã facilitãþilelogicii obiºnuite a gândirii pentrua o utiliza pe aceasta (în opinialui, schiþã de gândire) la înþele-gerea relaþiilor dintre fenomeneobservate sau presupuse.Geniul lui Leonardo da Vinciconstã din ºtiinþa de a refuzafacilitatea ºi asta a stârnit admi-raþia lui Valéry. Din acest punctde vedere, da Vinci este, proba-bil, o creaþie miticã a exegetuluisãu, care i-a dat ceea ce îºidorea pentru sine, care l-a creat,

Gheorghe IORGA

Între mine ºi mine,cu Leonardo ºi domnul Teste (II)

În jungla literarã contemporanã, domi-natã fãþiº de mercantilism croºetat artisticîn jurul ideii de best-seller, în care notori-etatea este datã de sondajele de pe reþelede socializare, iei dicþionarele la rãsfoit,pentru a-þi reaminti ce înseamnã premiulNobel ºi potrivit cãror criterii se acordãacesta în domeniul literaturii. Pãºeºti, iniþi-at sau doar amator, într-un domeniu încare nu prea ºtii dacã sã agãþi sau nu feli-narul roºu la fereastrã în timpul lecturii, nurealizezi dacã tehnicile narative au evolu-at atât de mult, încât au depãºit orice posi-bile interpretãri critice, dar citeºti. ªi, slavãDomnului, democraþie fiind, te dai de treiori peste cap ºi te transformi într-un dile-tant critic de scriiturã „nobelisticã“, dar,neavând la îndemânã preþioasa tavã cujãratec ce þi-ar da puteri nebãnuite, pre-cum celorlaþi nãzdrãvani ai domeniului,încerci sã eviþi o diatribã nejustificatã.

Întâmplarea (ne)fericitã a fãcut sã citescîn aceeaºi perioadã douã volume de prozãscurtã, scrise de douã personalitãþi literareincontestabile, înNobelata din 2013, AliceMunro, ºi nobilul literaturii române, FãnuºNeagu. „Prea multã fericire“ (EdituraLitera, 2011, 2013, traducere de IoanaOpaiþ), un Decameron postmodernist, ilus-treazã, în cele zece povestiri, decupaje deviaþã domesticã, veridicã tocmai prin fires-cul întâmplãrilor punctate. Scriitoarea dãdovada talentului sãu literar prin conden-sarea cronologicã, întâmplãrile prin caretrec personajele (în general femei)petrecându-se în intervale bine definite detimp, deloc vaste, fãrã detalieri inutile, cutoate acestea, surprinzându-se esenþa

lumii puse atent sub lupã. Fie cã estevorba de accidente din copilãrie, deviericomportamentale datorate alcoolului saubolii, conflicte interioare sau adulter, AliceMunro face o radiografie a rãului dinlumea omului obiºnuit. Sunt conturate înspecial consecinþele acestor fenomeneasupra individului, dar ºi o reechilibrareenergeticã, oarecum bogumilisticã, a situ-aþiilor. În urma tuturor tulburãrilor epice, sedescoperã esenþa mundanã a vieþii, acearedresare, sau cum o numesc englezii „lifegoes on“. Povestirea care dã titlul volumu-lui este singura cu substrat real, deºiculoarea epocii ºi cronotopul întreguluivolum pot fi recunoscute în zona în care s-a nãscut scriitoarea. Sofia Kovalevski(1850-1891), primul matematician femeieangajat de o universitate din Europa ºiscriitoare de romane feministe, am puteanoi spune ºi un alter ego al prozatoarei,ilustreazã neliniºtile inerente ale intelectu-alului sugrumat de mentalitãþi ºi norme,dar care, beneficiind de un fatum prielnic,reuºeºte sã le învingã.

De cealaltã parte, Fãnuº Neagu,burghezul metaforelor din literaturaromânã, dilatând parcã timpul (spredeosebire de Alice Munro), reuºeºte sãcreeze un glob de cristal în jurul spaþiuluinatal, sub care introduce personaje sim-ple, dar bine individualizate, decoruriîncãrcate de semnificaþii, întâmplãri gene-ratoare de energie vitalã omnipotentã.Clipele, fie cã vorbim de cele de împliniresau de cele ale nenorocirii, sunteternizate, dorindu-se o integrare ontolo-gicã în spiritul etnic, o particularizare, fãrã

pretenþia exclusivitãþii, a spaþiului brãileanºi implicit a celui românesc. Oricare dintrevolumele sale de prozã scurtã (Pierdut înBalcania, Varã buimacã, Povestiri din dru-mul Brãilei sau Dincolo de nisipuri), poatefi oricând, chiar dacã nu a fost nomina-lizat, motiv de recunoaºtere universalã aunui talent vãdit. Este drept, pe unii îisupãrã aºa-numita „metaforitã“, de care arfi suferit Fãnuº Neagu, pe alþii lirismulexagerat, dar, îndrãznim sã credem cãtocmai particularitãþile individualizeazãstilul literar, dându-i personalitate.ªuºteru, Liºca sau Papa Leon ar fi pututconstitui, fãrã îndoialã, personaje alepovestirilor lui Alice Munro, iar frãmân-tãrile interioare ale lui Ene Lelea s-ar fiputut regãsi pe lista de teme domesticepremiate de înaltul for. Citindu-le consecu-tiv, m-am întrebat retoric ce ne lipseºte?Nu ca scriitori, ci poate ca stil, sau, dacãstau mai bine ºi observ, ca naþie? Prefer,optimist, sã-mi motivez dezamãgireaapelând la celebra justificare adusã de G.Cãlinescu regretului eminescian cã dinAlexandru Lãpuºneanul s-ar fi putut faceun Hamlet românesc. Aºa o fi, poate„dacã literatura românã ar fi avut în ajutorprestigiul unei limbi universale“, ar ficâºtigat ºi un român premiul Nobel pentruliteraturã. Sã încercãm, zic, mãcar sãrãmânem nobili!

Ana-Maria TICU

P.S.: Au fost fãcute deja propunerileU.S.R. pentru Nobelul acordat anulacesta. În urma unei ºedinþe, pebaza votului ºi a altor acþiuni demo-cratice (ne)fireºti, o comisie a dispus,iar Mircea Cãrtãrescu, NicolaeBreban, Norman Manea ºi VarujanVosganian sunt scriitorii reprezen-tativi ai literaturii române, care vorintra în concurs în 2014. Nu spunnimic, n-am încã tava cu jãratec.

ateneu

aprilie 2014 17

Alice Munro vs. Fãnuº Neagusau Nobel vs. Nobil

într-un cuvânt, dupã chipul lui.Pe mãsurã ce citim „Introducerela metoda lui Leonardo daVinci“, sesizãm construcþia deli-berat idealã pe care i-o ridicãValéry. Înainte de a-l considerao fiinþã realã, clar definitã, îl iaca model. Are motive sã creadãcã a fost excepþional, dar vreasã întãreascã aceastã calitategolindu-l de tot ceea ce ar fiputut face din asta un om uni-versal dupã exigenþa proprieidorinþe de perfecþionare. Totuºi,chiar perfect cum ni-l imaginãm,„un Leonardo da Vinci poateexista în spiritele noastre, fãrãsã le uimeascã prea mult, cutitlu de noþiune: o reverie a pu-terii sale nu se poate pierdeprea repede în bruma decuvinte ºi de epitete conside-rabile, proprii inconstanþei gân-dirii. Sã credem cã el însuºi erasatisfãcut de astfel de miraje?“

Leonardo al lui Valéry nu ecel istoric. κi face o idee despreel, se lasã purtat de o himerã înprivinþa puterii sale, adicã de ocertitudine ipoteticã. Dar ezitã îndemersul pe care îºi propunesã-l ducã la capãt: se teme cãnu poate atinge punctul dorit. Secomparã cu un cãlãtor rãtãcitîntr-o naturã vastã ºi necunos-cutã (de aici vine expresia„bruma de cuvinte ºi de epiteteconsiderabile“). E, în fond, ma-nifestarea unui regret, cum sespune: aº vrea sã ºtiu, dar nuvoi avea poate puterea pentruasta.

Diversele pãrþi ale limbajuluiîi apar mereu ca un sistem desemne, un ansamblu de ele-mente avansate pe poziþii deluptã.

În cãutarea omului universal,îºi dã seama de inconvenienteleîntreprinderii sale. Atunci simtenevoia sã se instaleze, ca înspatele unui zid de apãrare,chiar pe terenul lui Leonardo daVinci. Recurge la admiraþia pecare o are pentru picturile, dese-nele, schiþele, proiectele sale, laresursele memoriei ca organi-zare intelectualã, dupã expresialui Delacroix. Se decide cãdoreºte ca modelul sãu sã iaparte la un studiu unde for-mulele vagi, la prima vedere,lasã, în realitate, câmpul des-chis reflecþiei: „El se bucurã delucruri distribuite în dimensiunilespaþiului“. Induce gândul cãprintr-o lungã invenþie, cãutatã,pregãtitã deliberat, Leonardo daVinci a fost un constructor, însensul cel mai puternic alcuvântului. A ajuns aici, dupãValéry, în virtutea unei orga-nizãri a spiritului, aplicându-ºigândirea la un scop determinat,cu ajutorul unei metode capa-bile sã disocieze pentru a regru-pa, a orienta ºi a înfãptui. Prin„Introducere la metoda luiLeonardo da Vinci“, Valéry vreasã demonstreze posibilitateaformãrii unui om de geniu princircumstanþe exterioare datelorsale naturale: „...credem cã n-arfi nici absurd, nici cu totulimposibil de a vrea sã se creezeun model al continuitãþii operaþi-ilor intelectuale ale lui Leonardoda Vinci sau ale oricãrui alt spi-rit determinat prin analizacondiþiilor de îndeplinit.“

Nu ºtiu cât din trãirea artis-ticã se poate fixa în formulegestuale, expresive, dar simtcã problema se pune în ter-menii pe care Lucian Blaga îiutiliza atunci când se referea lacele douã tipuri de abordare arealitãþii: cunoaºterea lucifericãºi cunoaºterea paradisiacã. Înlimbaj dirijoral, cea dintâi setraduce prin neputinþa sur-prinderii unei esenþeemoþionale în imobilismul unorrezolvãri apriorice, fondate pespeculaþii abstracte. Cealaltãsatisface, în linii mari, contactulnemijlocit cu muzica, graþieexerciþiului spontaneitãþii,excluzând preconcepþiile saureþetele fixe. Desigur, nupledãm aici întru evacuareaordinii ºi a unei anumite sis-tematici din gândirea muzicalã,ci semnalãm doar cã niciunaspect teoretic nu poate sub-stitui trãirea efectivã. O afirmãindirect ºi Leonard Dumitriu înlucrarea sa Atelier dirijoral (I)(Editura „Artes“, Iaºi, 2013),mai ales cã o sumã de luãri înposesie ale pedagogiei dirijatu-lui relativizeazã pânã ºi con-ceptul de muzicã, în sensuldetaºãrii de certitudinea de aºti cu exactitate ce este artasunetelor, fapt ce destabi-lizeazã siguranþa cãutãrii unorrãspunsuri sau aproximãri(Celibidache, bunãoarã, spunecã sunetul nu este muzicã, dar

poate deveni muzicã). Deºi nu-ºi propune ca în discursul sãusã opereze o distincþie întreideile sale cu caracter obiectivºtiinþific ºi cele filosofice, maipuþin verificabile cu instru-mentele, de pildã ale fiziciiacustice, Leonard Dumitriu(ºef de orchestrã cu o expe-rienþã în domeniu de aproapetrei decenii) mizeazã pe tri-unghiul (isoscel din perspecti-va echilibrului axiologic) alecãrui laturi sunt: 1) alegerearepertoriului; 2) documentareaºi studiul partiturilor; 3) identifi-carea unor particularitãþibiografice sugestive ale com-pozitorilor restituiþi. Înprezentarea concepþiei saledirijorale, autorul dezvoltãdouã tipuri de aserþiuni: unelepragmatice, care þin de sensi-bilitãþile sale estetice, altele cucaracter ºtiinþific, atent elabo-rate, ce convoacã atenþiasubiectului asupra lumii muziciiºi vizavi de tipul de angajare înrealitatea sonorã. Sunt

aspecte de o importanþãcovârºitoare întrucât relevãmodul hotãrâtor în care ele-mente subiective influenþeazãconcepþia asupra muzicii, pre-cum ºi actul interpretativ însine. Astfel, alegerea repertori-ului arondeazã o grãmadã decircumstanþe generate de ca-racterul, personalitatea ºi ex-perienþa dirijorului, dar ºi devariile conjuncturi ce împrej-muiesc un anume evenimentmuzical. Documentarea ºi stu-diul partiturilor, la rândul ei,reprezintã în opinia lui LeonardDumitriu piatra de hotar întreredarea propriu-zis sonorã ºiceea ce acelaºi Celibidachedefineºte ca fiind ekagrata,adicã înglobarea pãrþilor într-un întreg, posibilã prin rolulintegrator al conºtiinþei noastreauditive. În sfârºit personaliza-rea unor aspecte existenþialedeterminante aduce profilulcompozitorului în vizorul unorcoduri stilistice deopotrivã con-sacrate ºi inedite. Lucrarea

poate fi cititã ºi ca o succe-siune de studii de caz, fie prinprisma unor personalitãþi com-ponistice de anvergura luiSchubert ori Schumann, fieprin lentilele concave ale unoropusuri de referinþã, precumschubertienele Die Zauber-harfe – Rosamunde, ºi Sim-fonia IV-a „Tragica“ ori schu-mannianul Concert în la minor,op.54 pentru pian ºi orchestrã.Dacã ar rãmâne la stadiul teo-retic poate cã tot acest excurs,care se plaseazã mai degrabãîn siajul beckground-ului cul-tural, al angajãrii subiective, arrãmâne un simplu discurs di-dactic bine argumentat, coe-rent, dar suspect de a fi un dis-curs eseistic. Leonard Dumitriuancoreazã însã toate acesteinformaþii teoretice în înþele-gerea ºi întruparea unei parti-turi muzicale în mod unitar, aºaîncât la sfârºitul lecturii reali-zezi cã în realiate nu a pornitde la o rigidã schemã logicã,prefabricatã, ci de fapt traseula fost de la trãire la idee ºi sis-tem de gândire/interpretare.Nu ºtiu cât din trãirea artisticãse poate fixa în formule ges-tuale, expresive, dar ºtiu cã unatelier dirijoral de tipul celuiimaginat de Leonard Dumitriue musai pentru a ne pune oatare problemã.

Liviu DÃNCEANU

Atelier dirijoral

ateneu

aprilie 201418

N. 27 aprilie 1954, în Bacãu.Poet, eseist, publicist, profe-sor. Este fiul lãcãtuºuluimecanic Anton Petruºcã, veter-an de rãzboi, ºi al Mariei (n.Crãciun), operatoare radiofi-care. Cursurile primare le-aînceput în oraºul natal, în 1960,la ªcoala Nr. 3, aferentã zoneiNarcisa, iar din clasa a III-a le-acontinuat la ªcoala GeneralãNr. 18 (azi, „Spiru Haret“).Primii trei ani de gimnaziu i-aurmat la fostul Liceu Nr. 3(actualul Liceu cu ProgramSportiv), în timp ce pentruclasa a opta a revenit la ªcoalaNr. 18. În 1969 e admis laLiceul „Lucreþiu Pãtrãºcanu“(azi, Colegiul Naþional„Gheorghe Vrãnceanu“), alecãrui cursuri le absolvã în1974. Începe sã scrie versuriîncã din ºcoala generalã,frecventând într-o primã etapãCenaclul „Lucian Blaga“ alCasei de Culturã „VasileAlecsandri“ din Bacãu, unde efascinat de lecturile ºi spiritulcritic al poetului Victor Croitoru,iar între 1968 ºi 1975, cenaclulde pe lângã revista Ateneu, înpaginile cãreia va ºi debuta, înaprilie 1969, cu poezia Genepalpitând în zori. Pe lângãdebut, 1969 îi va mai aduceconsacrarea naþionalã, prinPremiul I obþinut la Concursul„Tinere condeie“ ºi deschi-derea cãtre paginile altorreviste literare. Încearcã de maimulte ori sã treacã de furcilecaudine ale admiterii înînvãþãmântul superior, optândcând pentru filosofie, când pen-tru psihologie, dar abia în 1978a reuºit la Facultatea deFilologie din cadrul Universitãþii

„Al. I. Cuza“, pe care a absolvit-oîn 1982, cu lucrarea de licenþãMitul lui Oedip în literaturagreco-latinã ºi româneascã.Tot în 1978, e inclus cu un gru-paj de cinci poeme (Statornicþãrm, Încã ºi mai aproape,Pescãruºul, Spiritul meu, Grâu)în antologia Inscripþii laCântarea României (ConsiliulJudeþean al Sindicatelor,Bacãu), dar pânã la adevãratuldebut editorial vor mai treceîncã douã decenii. Publicistic adebutat în revistele studenþeºtiieºene, în Biblioteca Opinia(Nr. 10/1981), supliment alOpiniei studenþeºti, apãrân-du-i ºi versuri, însã cupseudonimul Dan Petreanu,folosit cu un an în urmã ºi pen-tru semnarea textelor datetiparului de revistele Con-vorbiri literare, Cronica, ProSaeculum ºi Steaua. Stagiulde profesor de limba ºi literatu-ra românã – limba ºi literaturalatinã l-a început la ªcoalaGeneralã din Tescani, în toam-na anului 1982, dar la jumã-tatea lui octombrie se transferãla ªcoala Generalã dinScorþeni, unde director eracriticul Eugen Budãu. Sãtul denavetã, în 1986 se mutã laªcoala Generalã Nr. 15 dinBacãu, iar în anul urmãtor intrãîn colectivul de la LiceulIndustrial Letea, pânã în 1995,când se titularizeazã la Liceul

Economic (azi, ColegiulEconomic „Ion Ghica“). Aici,deºi a fost titular pânã în 2001,nu a predat decât în anul ºcolar1998-1999, în ceilalþi fiind pro-fesor la actualele ColegiiNaþionale „Ferdinand I“ ºi„Vasile Alecsandri“. Pentru unsemestru, în primãvara anului1998 a funcþionat ca inspectorde specialitate la Inspectoratulªcolar Judeþean Bacãu, iar dintoamna lui 2001 e profesor titu-lar la liceul pe care l-a absolvit,Colegiul Naþional „GheorgheVrãnceanu“. În toatã aceastãperioadã a continuat sã scrie ºisã publice atât poezie, cât ºistudii critice ºi eseuri, sã par-ticipe la dezbateri ºi laºedinþele cenaclurilor„Avangarda XXI“ ºi „OctavianVoicu“. De la micile studiidespre Camil Petrescu ºiMircea Eliade, publicate înAteneu, în 1998, la aproapetrei decenii de la prima apariþieîntr-o revistã, a izbutit sãînchege o carte unitarã, Misterºi literaturã – eseuri aproxi-mative (prefaþatã de Gh. Iorga,Editura Fundaþiei CulturaleCancicov, Bacãu), bine primitãde critica literarã ºi de cititori,fapt ce a impus o nouã ediþie,revãzutã ºi adãugitã, apãrutã laEditura Timpul (Iaºi, 2009).Acestui debut editorial i-auurmat volumele Poezia îmistãtea pe genunchi (prefaþatã

de Constantin Dram, postfaþade Gh. Iorga, EdituraUniversitas XXI, Iaºi, 2005), cuecouri la fel de bune – întrealtele, prezentãri ºi interviu cuautorul la TVR Cultural ºi B1TV, dupã lansãrile de la Casa„V. Pogor“ ºi Capºa –, Toate-scam de pe când (idem, prefaþãde Constantin Dram, postfaþãde Cassian Maria Spiridon,2008), ªi celelalte cuvinte(idem, postfaþã de MirceaDinutz, 2011), dar poetul ºieseistul nu se grãbeºte sã-ºiadune în pagini de carte pro-ducþiile literare în fiecare an,semn cã exigenþa sa e atentcântãritã. În paralel cu activi-tatea de la catedrã, între 1994ºi 1996 a fost redactor la sãp-tãmânalul Viaþa bãcãuanã,unde a publicat diverse arti-cole, apoi redactor la revista deculturã 13 Plus, în paginilecãreia i-au apãrut studii despreculturã ºi literaturã. Din 1998 adevenit colaborator constant larevista de limba românãConvorbiri didactice, unde

publicã studii de specialitate, înprezent fiind secretar generalde redacþie al prestigiosuluitrimestrial. A mai semnat, deasemenea, în ziarele bãcãuaneSteagul roºu ºi Deºteptarea,precum ºi în Scara – Revistãde oceanografie ortodoxã,Meridian 27, Poezia, PortoFranco, Vatra veche, Ziarulde duminicã ºi Vitraliu, înacest periodic având, din 2006,spaþiu rezervat pentru unpoem, numãr de numãr. ªef decatedrã în mai multe rânduri, afost, totodatã, redactor respon-sabil al volumului Mãrturii,mãrturisiri, 1967-1997 (Co-legiul Naþional „Ferdinand I“,Bacãu, 1997), iar în prezent emembru al Consiliului deadministraþie a ColegiuluiNaþional „Gh. Vrãnceanu“,vicepreºedinte al Filialei„Alexandru Piru“ Bacãu aSocietãþii de ªtiinþe Filologiceºi membru al UniuniiScriitorilor, Filiala Iaºi. Inclus cupoemul Spre iarnã în antologiaRetrospective 2 (EdituraFundaþiei Culturale Cancicov,Bacãu, 2008), realizatã de scri-itorul Victor Munteanu, a publi-cat la sfârºitul anului trecutvolumul de publicisticã Semnedin cãrþi. Simptome, nelinisti,paradoxuri, deriziuni (EdituraBabel, Bacãu) ºi pregãteºtecititorilor noi surprize. Pentrumulþi dintre ei, una va fi chiaraceastã intrare a sa în rândulsexagenarilor, un motiv în plussã-i dorim sã aibã parte de încãmulþi ani rodnici în planulcreaþiei ºi de iubirile care nu-locolesc!

Cornel GALBEN

Cred cã s-a împlinit deja un an decând Editura Art a lansat colecþiaYoungart ºi proiectul Comunitatea delecturã. Ambele au apãrut în contextulîn care Autoritatea Naþionalã pentruSport ºi Tineret a publicat un sondajîngrijorãtor care aratã cã 25% dintretineri nu citesc niciodatã literaturã. ªiiatã cã editorul le propune tinerilorautori ºi titluri apãrute recent care aufost premiate ºi care s-au tipãrit în tira-je impresionante.

Miss Peregrine este o carte apãrutãîn 2011 ºi tradusã de Gabriella Eftimieîn 2013 prin care autorul britanic,Ransom Riggs, aratã publicului cãfotografiile vechi, dacã sunt puse cap lacap ºi privite cu atenþie, pot declanºa onaraþiune. Este bine ºtiut faptul cã ofotografie poate reprezenta ºi oevadare din cotidian, dacã artistul îºipropune sã regizeze scena. Prin inter-mediul acestora, autorul creeazã oevadare într-o lume fantasticã.Personajul-narator este un tânãr careseamãnã foarte mult cu bunicul sãu, unemigrant polonez, care reuºeºte sãplece înainte de exterminarea evreilorºi ajunge la un orfelinat din Þara Galilor.Nepotul încearcã sã reconstituie exis-tenþa bunicului ºi va cãlãtori pe insulãîmpreunã cu tatãl sãu descoperind, prinintermediul fotografiei, o lume paralelã.Din acest moment, naraþiunea trece petãrâmul fantastic, iar cititorul trãieºteacea ezitare, despre care scria TzvetanTodorov, dorind sã-ºi certifice când seaflã în planul real ºi când în cel fictiv.Cartea marcheazã debutul lui RansomRiggs, care a lansat recent volumul aldoilea al seriei.

Lois Lowry este o autoare ameri-canã. Pentru Darul lui Ionas (TheGiver), ea a primit Premiul NewberyMedal. Tradusã de RaduParaschivescu ºi apãrutã la noi în2013, pornind de la un fapt autobiogra-fic, autoarea transmite mesajul cãfiecare om îºi urmeazã conºtient sauinconºtient destinul, cã în fiecare existãdorinþa de a explora spaþii necunos-cute, iar încercarea de a protejainocenþa copiilor este sortitã eºecului.Jonas trãieºte împreunã cu familia saîntr-o lume care aminteºte de Utopia luiThomas Morus, dar ºi de încercãrileregimului comunist de a controla gândi-rea, sentimentele ºi împlinirea profe-sionalã a oamenilor. Lois Lowry a scrispeste 30 de cãrþi pentru copii ºi ado-lescenþi în care abordeazã modul încare se leagã relaþiile interumane,regretele ºi speranþele oamenilor de a-ºi domina destinele. Cartea a înregis-trat nu numai un succes de casã, ci areuºit sã stârneascã unele controverse.Pentru ca cititorul român sã-ºi facã oimpresie cu privire impactul pe careacest roman premiat cu NewberyMedal l-a avut în strãinãtate, editorul aadãugat la sfârºitul cãrþii discursulautoarei de acceptare la Newbery.

S. E. Hinton este autoarea unuiroman care s-a impus prin mesajul pecare îl transmite tinerilor. Proscriºii afost scris la vârsta de 15 ani, a cunos-cut imediat succesul de public, dar ºi de

casã. Este consideratã o carte-icon. În1983, Francis Ford Coppola a adaptatcartea pentru marele ecran. Tipãritã întiraje foarte mari, inclusã în programeleºcolare din strãinãtate, cartea ºi-a gãsitrepede detractori ºi a generat discuþiiaprinse. Autoarea aduce în atenþia citi-torilor un aspect infiorãtor din soci-etatea contemporanã: bandele de tinericare se urãsc ºi se confruntã din do-rinþa de a-ºi crea o imagine de oameniduri sau de a se impune printre semeni.S. E. Hinton reuºeºte sã pãtrundã înpsihologia adolescenþilor ºi sã relevecã existã momente în viaþã când chiarºi cei rãi sunt cuprinºi de remuºcãri saupot trãi sentimente nobile. Pledoariapentru încercarea ca tinerii sã nu-ºirateze existenþa este mesajul principalal cãrþii.

Cele trei feþe ale lunii (Maggot Moon)a fost scrisã de Sally Gardner ºi a primitîn 2013 Medalia Carnegie. Autoarea nuse sfieºte sã recunoascã faptul cãsuferã de dislexie. Acest lucru i-acauzat probleme de integrare în viaþaºcolarã ºi a fãcut-o destul de nefericitã,deoarece nu putea sã scrie nici celemai simple cuvinte. Miracolul scrisului l-adeprins abia la 14 ani, când SallyGardner a devenit eleva unui liceu deartã. Descoperindu-ºi vocaþia, ea aajuns repede printre premianþii ºcolii,iar la absolvire s-a angajat cascenograf. A început sã scrie acestroman cu temerea cã nu o va putea

face din cauza dislexiei, însã cartea afost scrisã cu uºurinþã ºi s-a tipãrit înpeste douã milioane de exemplare înMarea Britanie, a fost premiatã de maimulte ori ºi a fost tradusã în peste 25 delimbi. Iatã un succes rãsunãtor al uneiautoare care nu a manifestat talent li-terar timpuriu, dar care uimeºte prinavertismentul pe care-l transmite cuprivire la pericolul reprezentat deregimul dictatorial. Personajul central alcãrþii, Standish, suportã umilinþelespecifice vârstei ºcolaritãþii, dar ºi pecele pe care le impune regimul dictato-rial: supravegherea casei, lipsa hraneisau a medicamentelor, exterminareaprietenilor sau a propriei familii, imposi-bilitatea de a se exprima liber.Subiectul cãrþii surprinde ºi prin faptulcã autoarea nu a trãit în regimul comu-nist, dar înþelege modul în care seexercitã opresiunea. Cartea a fosttradusã în limba românã de Cristina-Elena Gogâþã.

Cãrþile adolescenþilor de azi au ge-nerat discuþii aprinse, au fost dejaecranizate ºi au obþinut premii la festi-valurile de specialitate, însã dincolo deaceste aspecte, ele aduc în atenþia citi-torilor autori care debuteazã timpuriu ºicare trateazã probleme ale societãþiicontemporane. Ei transmit un mesajsocial ºi ilustreazã cã sursele de inspi-raþie pentru literatura contemporanã nesunt aproape. Romanele nu exceleazãla nivel narativ, sunt accesibile cititorilorcare nu ºi-au cultivat rãbdarea sauplãcerea de a citi ºi transmit mesajul cãabordarea firescului poate fi o reþetãpentru succes.

Gabriela GÎRMACEA

Personalitãþi bãcãuane

Dan Petruºcã

Cãrþile adolescenþei

ateneu

aprilie 2014 19

Neobligaþi fiind de cãutareavreunei trimiteri exacte ºi citindîn mod aleatoriu articole din„Dicþionarul popoarelor biblice“(Iaºi, Ed. Universitas XXI,2013), ne lãsãm duºi în voie dediverse reverii spaþiale ºi tem-porale pe marginea celor scriseaici de Viorica S.Constantinescu. Astfel, putemreconstitui la nivelul imaginaru-lui frãmântata viaþã dusã peacele pãmânturi ale Orientuluiapropiat, din vremea lui Noe(cu care începe istoria biblicã)pânã la Antichitatea târzie.

Ne putem imagina, la timpulprezent, cum, dupã Apa ceamare a Potopului (datã deDumnezeu pentru a pedepsi fi-inþele omeneºti puternice nãs-cute din unirea dintre îngeri ºipãmântene), curg pe Pãmântaltele mai mici ºi aduc prinduhul lor întemeietori de po-poare mitice sau semitice (iarnu semi-mitice): Sargon I (pen-tru asirieni), Moise (pentruisraeliþi), Romulus ºi Remus(pentru romani), cãrora li s-aradãuga ulterior – spune legen-da – ºi „deconstructivul“ Iudaiscariotul.

Coborându-ne privirea din-spre lãcaºul zeilor ºi ajungândcu ea în zona sublunarã, dãmcrezare celor spuse cã precumîn Cer aºa ºi pe Pãmânt. Nunumai Cronos (tatãl tuturorzeilor ºi al oamenilor) îºidevorã progeniturile, ci ºiaceºtia din urmã vor sã-ºidevore genitorele. Fiii se ridicãîmpotriva tatãlui (Abesalom serãzboieºte cu David), iar scun-zii – împotriva giganþilor (Davidl-a fãcut praºtie pe Goliat).Davidieni sau goliaþi, toþi cad,ca niºte uriaºi cu picioare delut, dupã ce zidesc ºi vremu-iesc cetãþi pe mãsura lor. Uniicuceresc ºi reconstruiesc, iaralþii (cei mai mulþi) dãrâmã ceau construit învinºii, de la dis-trugerea celei mai vechi cetãþi(Ierihonul) pânã la ceea ceavea sã rãmânã Zidul Plân-gerii. Dintre cele cinci faze aleevoluþiei civilizaþiilor, descrisede Neagu Djuvara în cartea„Civilizaþii ºi tipare istorice. Unstudiu comparat al civilizaþiilor“(faza larvarã, faza de formare,faza de înflorire, faza lupteipentru hegemonie ºi fazaimperialã), doar câteva po-poare le parcurg pânã la capãt,devenind imperii multiculturale,multinaþionale ºi cu o politicãreligioasã tolerantã. Celelalte,cu rol de popoare-tampon, sunt(supra)puse ºi supuse erodãriiîn (sub)solul aceluiaºi pãmântmereu rãscolit de cei atinºi deblestem sau aflaþi în cãutareaunei þãri a fãgãduinþei.

Toþi cei care cocheteazã cunemurirea sunt chiriaºi pãmân-teºti vremelnici ai acestor cetãþimai puþin timp decât cred, chiardacã unii dintre ei îºi pregãtesclãcaºul/locaºul de veci în spaþiipiramidale. În alt fel de cum vacere Iisus apã bunei samari-tence, împãraþi pe care lumeaasta nu putea sã-i mai încapãau venit la noi (sciþii de la nor-dul Mãrii Negre ºi geþii dinDobrogea) sã cearã pãmânt ºiapã (teritorialã). La o întrebareretoricã de felul „Câþi buni

samariteni mai existã actual-mente?“ am putea gãsi unrãspuns consolator în faptul cã„În zilele noastre, mai existã,aproape de Tel Aviv, o colonieformatã din aproximativ optsute de samariteni“ (p. 119).

Aproape fiecare popor dinOrientul apropiat al acelor tim-puri (ºi nu numai de acolo ºi deatunci) are de revendicat câteceva, în baza unor legi numaide el ºtiute ºi respectate. Pestetot par sã domneascã dogmeleunei teologii „negative“, undereligia nu apare ca o credinþãce „releagã“ oamenii într-ocomunitate, ci se (re)inventea-zã perpetuu ca sã-i neferi-ceascã ºi sã-i dezbine maimult. Dincolo de orice religiemozaicã sau mozaic marital(„Multe dintre soþiile luiSolomon erau canaanite(moabite, idumeene, heteene,amorite), dar ºi sidonite, adicãfeniciene. Acestea l-au înde-pãrtat pe înþeleptul rege delegea mozaicã“ – p. 62), strate-giile demografice (ºi nu doar deobedienþã religioasã) suntfoarte bine întocmite în cetãþilemici (Platon opina cã numãrulideal de convieþuire conforta-bilã într-un polis este de 10 000de locuitori). Grecii, fenicienii ºiegiptenii recurg la ucidereapruncilor sau la fondarea decolonii, în care este transferatsurplusul de populaþie, atuncicând resimt pericolul supra-populãrii unei cetãþi. David „îºinumãrã poporul“ (fãcând un felde recensãmânt pentru ceeace epoca actualã denumeºte„evidenþa populaþiei“), alþi con-ducãtori îºi numãrã supuºiipentru a-i împuþina dacã s-auînmulþit în exces (excepþienotabilã – ºi de înþeles – facromanii, care îºi populeazãcetatea cu sabine). ªi doarnimeni nu-l citise pe KonradLorenz, care spune, în cartea„Cele opt pãcate capitale aleomenirii civilizate“: „Noi, toþi ceicare trãim în þãri culturale cu opopulaþie densã ori chiar înmari oraºe, nici nu mai ºtim câtde mult ne lipseºte o dragosteumanã generalã, caldã, izvo-râtã din inimã. Trebuie sã cazineinvitat pe cap unor oamenidintr-o þara slab populatã, încare kilometri întregi de strãziproaste separã vecinii între ei,pentru a-þi da seama cât deospitalier ºi iubitor de oameni eomul atunci când capacitateasa de a stabili contacte socialenu este în mod permanentsuprasolicitatã./ Cu siguranþãcã aglomerarea unor maseumane în marile oraºe moder-ne este în mare mãsurã vi-novatã de incapacitatea noas-trã de a mai percepe chipul

aproapelui nostru în fantas-magoria chipurilor mereuschimbãtoare ce se tot supra-pun ºi estcmpeazã. Dragosteafaþã de aproapele nostru e într-atât de diluatã de mulþimeacelor ce ne sunt apropiaþi, preaapropiaþi, încât urmele ei abiadacã se mai zãresc. Cei caremai sunt în stare sã nutreascãsentimente adevãrate ºi caldepentru semeni trebuie sã seconcentreze asupra unui nu-mãr redus de prieteni, deoa-rece noi nu suntem strucuralcapabili sã-i iubim pe toþioamenii, oricât ar fi de înte-meiatã ºi de eticã cerinþa de ao face. E nevoie, aºadar, de oselecþie, altfel spus, trebuie sã«îi þinem la distanþã» din punctde vedere sentimental pe mulþioameni care de fapt ar fi pedeplin demni de prietenia noas-trã. «Not to get emotionallyinvolved» (A nu te implica emo-þional), iatã una dintre principa-lele griji ale multor orãºeni“(Ed. Humanitas, 2006, pp. 19 –20).

Cât e de mare lumea aceas-ta în care nu ar trebui sã neimplicãm emoþional? Evreii, depildã, considerã teritoriul sa-beilor (Yemenul de astãzi)drept „capãtul pãmântului“.Aceasta, în dispunere orizon-talã, pentru cã în plan verticalacel loc extrem ar fi putut fiatins prin construirea TurnuluiBabel. O babilonie a lumilor!Asirienii vorbesc pe rând cincilimbi (sumerianã, akadianã,aramaica, caldeeanã ºi ela-mitã, scrierea lor fiind cuneifor-mã). În ceea ce o priveºte peautoare, acolo unde existã sur-sa, dã ºi explicaþii etimologicesemnificative: arab („’rb“) =„uscat“, „ars“, „þinut pustiu“ sau

„a’rab“ (arab) = „nomad“;hicsoºii = „stãpânii þinuturilorstrãine“; evreu („eber“) =„peste“ (doar o supoziþie);cheniþi = fãurari; Ierusalim =„oraº al pãcii“; Babilon =„Poarta zeilor“; Moise = „l-amscos din apã“; Adonis =stâpânul.

Rigorii ºi spiritului sinteticnecesare alcãtuirii acestor fiºede dicþionar, Viorica S.Constantinescu le adaugãcomentarii eseistice („«neamulbabilonian», un neam care afost un fel de popor german alOrientului antic: ordonat, mun-citor, ambiþios, glorios ºi apoiînfrânt definitiv“ – p. 27) ºiinterogaþii („unde a dispãrutArca Legãmântului care se cre-dea cã s-ar fi aflat acolo? Undea dispãrut comoara regeluiSolomon? Sã fi fost intervenþiatemplierilor în secolul al XII-leacea care sã fi adus comoara înEuropa?“ – p. 98; „Sã fi fostsumerienii, hamiþi, ca ºibabilonienii lui Nimrod? Sã fifost turnul [Babel] un observa-tor astronomic?“ – p. 76). Darîntrebarea fundamentalã rãmâ-ne aceea formulatã în Cuvântulînainte al autoarei: „De ce audispãrut toate celelalte popoaredin ceea ce s-a numit«Semiluna Roditoare» – regiu-nea dintre Egipt, Siria ºiMesopotamia? Toate aveau încomun legenda potopului, limbiînrudite (hamite sau semite) ºizei (chiar dacã aceºtia purtaualt nume, ritualurile erauasemãnãtoare sau similare)aveau, pânã la urmã, civilizaþieºi culturã comune. Toate autrecut prin epocile bronzului ºia fierului, prin stadiul nomad(cu organizare patriarhalã), princel sedentar (gentilic-feudal),

apoi prin cel civilizat, urban ºitoate ºi-au construit, în paralelcu bunãstarea, mijloacele deautodistrugere“ (p. 10).

În chip de concluzie, aº daun citat din acelaºi Cuvântînainte: „În acest «timp post-diluvian» ºi în spaþiul «oriental-apropiat», se miºcau popoarede diverse origini, cu diferiteelemente etnice constitutive,ale cãror rivalitãþi ºi rãzboaieau format contextul în care aevoluat singurul popor ce arezistat timpului, ºi care a scrismai mult din legende, istoriabiblicã. Acesta a fost poporulevreu. Toate celelalte popoareºi populaþii (aproximativ ºap-tezeci) menþionate în textul«Bibliei» au avut cândva, dupãcaz, un rol principal sau secun-dar, apoi au dispãrut prin asimi-lare, s-au dizolvat în civilizaþiaînvinºilor sau a învingãtorilor,iar numele lor (cu uneleexcepþii, cum ar fi sirienii, arabiiºi perºii) au rãmas doar înmemoria istoriei“ (pp. 5 – 6).Pentru mai dreapta lor cinstire,le numim aºa cum apar eleprezentate în dicþionar: akadi-enii (akad), amalechiþii, amoniþii(amaniþii), amoriþii (amurum),anachimii, arabii, arameii(aram), archiþii, asirienii (aºur),aviþii, babilonienii, caftoriþii,caldeii (chaldeii), cheniþii, cretii(cretanii), cuºiþii (etiopienii deazi), edomiþii, efraimiþii, egeenii,egiptenii, elamiþii, emimii(emiþii), fenicienii, fereziþii(pereziþii), filistenii (caftoriþii),ghergheseii (ghirgasiþii), ghe-ºuriþii, ghibeoniþii (gabaoniþii),grecii (elenii), habiru (kapirii),hamiþii (hamatiþii), hetiþii, heviþii,hicsoºii (hycsos), hitiþii, huriþii(mitaniþii), idumeii (edomiþii),iebusiþii, ismaeliþii (mistraiþii),israeliþii, iudeii, libienii, lidi-enii,madianiþii, maoniþii (meu-niþii), mezii, moabiþii, naba-teenii, parþii, perºii, romanii,sabeii, samaritenii, sciþii, sido-nienii, sirienii, tirienii, zamzu-mimii. Ele ºi tot neamul lor celdomnit, de regãsit în „Biblie“ ºiîntre paginile „Dicþionaruluipopoarelor biblice“.

Auzim nu de puþine ori oîntrebare: ce cãrþi ne-am lua cunoi dacã ar fi sã rãmânem pe oinsulã pustie? Iar rãspunsuleste de obicei: „Biblia“. Larigoare, din considerente purºtiinþifice, Viorica S.Constantinescu se poate dis-pensa de Cartea sfântã, pentrucã deja a citit-o foarte serios ºia zidit „Delta biblicelor sînte,profeþiilor amare“. Lângã pre-zenta apariþie a „Dicþionaruluipopoarelor biblice“ stau mãr-turie celelalte contribuþii îndomeniu: „Evreul stereotip.Schiþã de istorie culturalã“ –1996 („El hebreo estereotipo.Ezboso de historia cultural“ –2014); „Dicþionar de personajebiblice ºi reprezentarea lor înarte“ – 2002; „Dicþionar de per-sonaje biblice ºi reprezentarealor în arte. Noul Testament“ –2005; „Omul biblic. Schiþã tipo-logicã“ – 2012. Doar dacã pro-fesoara ieºeancã ar dori sã-ºicontinue studiul...

Vasile SPIRIDON

OrientulAprop(r)iat

•• VVeerroonniiccaa CCããll iinn –– SSiimmbbooll ccrreeººtt iinn II II

nr. 1-2-3 /2014

Bogata revistã botoºãneanã consem-neazã principalul eveniment: Ion Mureºaneste laureat al Premiului Naþional dePoezie „Mihai Eminescu“ pe anul 2013,Opera Omnia, premiu acordat de PrimãriaMunicipiului Botoºani. Premiul aratãdragostea ºi aprecierea de care se bucurãIon Mureºan între confraþi. Concurenþa afost prestigioasã. Ca o curiozitate, din dis-cursul dezlânat ºi confuz lui NicolaeManolesacu, îþi dai seama cã actualulpreºedinte al USR nu ºtia cã ºi dânsul afãcut parte din juriu! În schimb „discur-surile“ poetului Ion Mureº meritã pe deplinsã fie citite. „...dupã ce moare omul sufletullui merge într-o poezie“, afirmã Muri.

Am spus întotdeauna despre Hyperioncã este cea mai „citibilã“ revistã din câteºtiu. Oferta este întotdeauna generoasã,iar uneori chiar te surprinde. Însã ar devenisuspect sã lãudãm de fiecare datã aceeaºirevistã. Sã consemnãm ºi unele scãderi.

Dialogurile revistei sunt destul de puþinrelevante, fãcute pentru promovarea câteunui incert scriitor ce ºi-a scos o plachetã.Nu zic, poate in viitor se vor alege dintre

aceºti scriitori marii poeþi, dar deocamdatãam vrea valori certe. E cam aiurea sã vezipe cineva în interviu, înainte sã-l vezi cascriitor.

nr. 3-4 /2014

Zvonul cã Dan Lungu, ajuns director alMuzeului Literaturii Romane Iasi, vaîncepe sã taie ºi sã spânzure ca pe moºiasa nu se adevereºte, gãsim la Dacia lite-rarã redacþia pe care o cunoaºtem de multtimp.

De la prima sa apariþie televizatã, PetreÞuþea m-a atras. Iatã cã acum, prinTheodor Codreanu, avem un eseu desprefilozof. „Din punctul de vedere al gândiriiesenþiale (dogmatice), Petre Þuþea n-areechivalent, în cultura noastrã, decât altepatru personalitãþi: Eminescu, Brâncuºi,Lucian Blaga ºi Ion Barbu“, ne spuneeseistul. Afirmaþie enormã, totuºi, deºi tin-dem sã-i dãm dreptate în faptul cã Þuþea emult diminuat în contemporaneitate faþã devaloarea sa realã.

Lectura revistei mi-a dat impresia cã eaeste un punct de joncþiune între „culturanouã“ ºi „cultura veche“ în mai multe înþe-lesuri. Între cultura clasicã ºi cea contem-poranã, dar ºi între cele recente, culturaesopicã, cã-i spunem, din vremea comu-nistã ºi cultura post-decembristã. E ceeace dã valoare acestei reviste unice întrerevistele din România.

nr. 3 /2014

Pentru cine nu ºtie (încã) de unde aapãrut revista „Acolada“, am gãsit o expli-caþiune: „Acolada este o revistã lunarã deliteraturã ºi artã, resuscitând într-o altãformã, sub un alt nume ºi cu o alta echipãceea ce a fost mai demult revista Pleiade“.Foarte bine structuratã, deþine acest avan-taj cã ºtii întotdeauna unde sã te uiþi ca sãafli ce te intereseazã, fãrã sã pierzi timpulcum þi se întâmplã cu revistele gen bazar.

La Zigzaguri îl descoperim peConstantin Cãlin cu „Jurnal din anii ’90“.Din aceastã paginã, cel puþin ultimul subti-tlu meritã sã fie parcurs: Câte dicþionareare Emil Constantinescu?

Luca Piþu îþi trezeºte interesul de la titlu:„Dedesubturile «provocãrilor» suprarea-

liste“. „«Scandalul suprarealist» era în AniiDouãzeci ºi Treizeci ai veacului trecut cevaaparte, vestigiu comportamental dadaist,operã de artã, provocare“, spune filozoful,dar face ºi o apreciere ce priveºte timpulnostru: „«provocãrile» din vremea noastrã,simple viclenii de atragere a atenþiei ge-nerale, ori numai comunitare, asupra pro-priei persoane sau propriului grup deapartenenþã“.

nr. 1 (67) / primãvarã 2014

În linii mari, „Poezia“ este organizatã întrei secþiuni. Una dedicatã convorbirilor cupoeþii noºtri activi, alta (cea mai consisten-tã), poeziei, a treia criticii de poezie (la carese adaugã unele note teoretice). O revistãla care în anii 80 puteai doar sã visezi, orevistã prin care þii în mânã o „artã“. Ai ºifrumuseþea poeziei, dar ºi oaze de medi-taþie, ai poeziile naþiunilor ºi ale poeþilor cedepãºesc naþiunile. În acest numãr editorulatrage atenþia asupra hazardului poetic,ilustrat de trei eseiºti: George Popa,Daniela Andronache ºi Lucian Gruia.

LecTop

lecturi

aprilie 201420

„Textul e asemenea labirintu-lui lui Dedal: îl închide în el peautorul sãu, iar când lectorul îºiasumã acel text devine ºi el cap-tiv“ (Umberto Eco). Numelesemioticianului italian a maistrãbãtut de câteva ori spaþiulLiteraturbahnului, amintind cãtextul are în general aceastãmultiplã capacitate de a oferivarii înþelesuri, de a-ºi surprindecititorul, de a-i propune acestuiamai mereu decodificãri ºi înfuncþie de aspecte extra-literare.

Am avut zilele trecute plã-cerea de a parcurge o „desfãºu-rare literarã“ de anvergurã, com-parabilã la toate capitolele cu„Numele trandafirului“. Vã asi-gur, cuvintele sunt bine cân-tãrite: romanul în discuþie nu sealiniazã „producþiilor“ ce inundãrafturile librãriilor. Totuºi, deºiare toate datele succesului, nucred cã va intra în topul niciuneipublicaþii. Notele specifice suntinteligent criptate, subiectul pro-priu-zis cunoaºte o logicã deinvidiat dar, pentru lectorul deastãzi, pare a nu avea acel soide explozie imediatã. Spaþiile þinmai degrabã de virtualitatea uneipriviri interiorizate ºi nu oglin-desc teritorii rãu famate. Apoi,nu întâlnim medii caracteristicevagabondajului ori prostituþiei.Direct, personajele nu sunt „dingalerie“. E un roman la patruace. În costum Armani.

George Arion e un numebinecunoscut. Activitatea sa aîmbrãþiºat mai multe moduri deexpresie, îmbrãcând când formejurnalistice, când pe cele pur li-terare, jonglând cu pricepere înprozã, poezie, dramaturgie ºichiar eseu. Lucruri mai puþinºtiute, a fost încununat de trei oricu Premiul Uniunii Scriitorilor,este autorul a mai multor lungmetraje ºi seriale tv.

Evident, toate acestea con-tureazã figura unui om de o cul-turã vastã, ce are ºtiinþa drã-muirii discursului cultural. De nise permite, ultimul volum –„insula cãrþilor“, apãrut încondiþii grafice deosebite laCrime Scene Press – se instituie

într-un fel de artã narativã multi-stratificatã. Beneficiind de o pre-faþã mai mult decât laudativãsemnatã de Alex. ªtefãnescu,„insula cãrþilor“ te invitã din startsub semnul alegoriei. În parte,pare a ascunde temeri ºi teme-iuri ce definesc o co-fiinþare detip intelectual. Evenimentelevolumului par la urma urmelor arespecta clasicele momente alesubiectului. Cu cât avansãm, cuatât ne vom da seama desprerealitatea unui conflict disipat,interiorizat de un narator ce îºipierde involuntar omniscienþa. ªitotuºi… ceea ce va interesa cuadevãrat vor fi trimiterile „de-oclipã“, intertextul, autorefe-renþialul.

Dar s-o luãm de-a dreptul:„insula cãrþii“ e povestea unuiintelectual ce iese din tipare.Lucrând ca „simplu“ bibliotecar,acesta îºi consacrã întreaga

existenþã unei misiuni pe careabia o întrezãreºte. κi este ded-icat în mãsura în care timpul sãuse suprapune peste cel al lec-turii. Pentru Petru, nimic ce sesitueazã în afara bibliotecii nuprezintã importanþã. Însuºi nu-mele sãu de familie e etichetaunei farse a vieþii – în urmã cudouã generaþii, un funcþionarincompetent schimbase o sin-gurã literã, astfel încât Dulca –un nume cu rezonanþã de invidi-at trece cãtre o formulã hilarã –Dulce. De altfel, Petru Dulcepare a avea o dublã esenþã: înviaþa realã comportamentul sãueste unul aproape nefiresc. Selasã uºor influenþat, uneori facefigura unui sentimental fãrãmotiv, e însurat cu Axinia, unpersonaj în tuºe groase ceaduce aminte de Muma pãdurii,în timp ce casa îi este populatãde fetele soþiei (dintr-o relaþiepasagerã)! Petru Dulce nu con-teazã decât, eventual, pentruElena – colega mai tânãrã; firegeneroasã, Petru Dulce îi vasalva chiar postul, deoarece îºiva înainta dosarul de pensiepuþin mai înainte de vreme. Sin-gurele plãceri ale personajuluicompun lumi fictive, stabilindMarele Text al Iluziei. Cititorului ise întind capcane la tot pasul.Alãturi de Petru Dulce, va luaparte la marea bãtãlie cu cãrþi, omanifestare fizicã devenitã sim-bolicã pentru o generaþie lipsitãcu totul de sentimentul valorii:„Îndatã izbucnirã urale ºi înce-purã sã zboare cãrþi în toatedirecþiile, urmând traiectorii rec-tilinii sau parabolice, unele devi-

ate de obstacole întâlnite în cale– pomi, maºini, pancarte, ban-nere… De-abia acum Petruobservã împãrþirea gloatei îndouã tabere care aruncau una înalta cu volume broºate, carto-nate, cu multe pagini sau maipuþine, mai vechi sau mai noi,romane, culegeri de poezii,antologii, manuale, atlase…“Spectator fãrã voie, Petru lerecunoaºte ºi suferã pentruinfantilitatea tinerilor ce au preamultã libertate. În acest ºir alevenimentelor potrivnice, pestetimp, însãºi biblioteca din propriacasã va fi vândutã de Axinia peo sumã modicã. Acesta estemomentul când se declanºeazãruptura: strãbãtând aproape fãrãþintã strãzile, Petru Dulce ajungesã fie accidentat de un strãin.Contrar aºteptãrilor, acesta îioferã tot sprijinul, îl invitã acasãla el, îi propune un târg de nere-fuzat – posesor al unei insulepãrãsite, Necunoscutul are ne-voie de un om dedicat cãrþii. Îicere, aºadar, în schimbul uneivieþi tihnite, dupã pofta inimii, unmic serviciu: acela de a-i catalo-ga/ fiºa toate cãrþile existente înbiblioteca casei de pe insulã.

Din rama unui realism pro-blematizat cultural, lectorul esteintrodus pe nesimþite într-o lumea misterelor; asistãm pe maideparte la povestea esotericã alui Petru Dulce. În fapt, deºiatenþionat de propria conºtiinþã,acesta ajunge sã facã pactulfaustic, moment din care viaþa sanu îi mai aparþine.

Ajuns singur pe insulã,departe de nebunia unei lumiînºelãtoare, Petru Dulce are laînceput sentimentul reuºitei.Ulterior, treptat, ajunge sã con-state cum totul e relativ – cumcãrþile se pot transforma în pro-prii duºmani, iar spaþiul memo-riei ajunge sã se dilate neveridic,fuzionând cu scene demult citite.El însuºi devine un soi de anti-erou în propriul text. Remuº-carea de acum se leagã de spe-ranþa naufragiatului, ceea cealtãdatã era semn al decãderiiumane se va fi transformat într-oposibilitate de luat în seamã.Insolitul întâmplãrilor se ames-tecã cu mistere pe care ledescoperã în noul aºezãmânt.Pe acestea nu le vom enumeraacum… Dorind sã evadeze dinacest mediu devenit între timpclaustrant, Petru Dulce se vaîntoarce (ciudat!) în chiar tem-niþa cãrþilor, unde va fi gãsitpeste timp de o echipã depoliþiºti. George Arion cunoaºtefelul în care trebuie drãmuitãsurpriza: în text sunt inseratemai multe motive literare. UnHercule Poirot întreit modernizatîncearcã sã descifreze moarteaextrem de suspectã a lui Petru,deºi el însuºi va fi ademenit înmarea Poveste. Un cititor atentva descoperi ºi alte galerii: desti-nul Sarei Doreanu – fata care acondus marea manifestaþie dinPiaþa Universitãþii când au venitminerii în 1990, figura PãrinteluiIgnacio etc. Într-un final apoteo-tic, figura pentru o a doua oarãliteraturizatã a lui Petru guver-neazã întreg edificiul: „Ar fi pututsã se salveze. Ar fi putut sã seîntoarcã la el acasã. A revenit peinsulã ºi s-a sechestrat de bunãvoie în încãperea aceea secretã,ca sã nu-l distragã nimic de lalucru, fãrã nicio carte care sã-ltenteze s-o citeascã, dorind sãlase în scris ceea ce avea despus. Îmbrãcat într-un costumArmani, în semn de respect pen-tru meseria de literat. A preferatsã lase o confesiune care puteasã fie interpretatã ºi ca o invenþieliterarã“.

Marius MANTA

George Arionºi labirintul lui Dedal

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

aprilie 2014 21

ateneu

Ziua de 3 aprilie 2014 a fostuna memorabilã pentru Com-plexul Muzeal „Iulian Antonescu“în special, pentru viaþa cultura-lã bãcãuanã în general. Într-ofrumoasã zi de primãvarã,muzeul bãcãuan în colaborarecu Decanatul Romano-CatolicBacãu ºi Asociaþia Romano-Catolicilor „Dumitru Mãrtinaº“ aorganizat conferinþa ºtiinþificã:„Ouãle de Paºti la români“.Prelegerea a fost susþinutã decãtre distinsul etnolog ieºean,prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru,de la Institutul de FilologieRomânã „A. Philippide“ alAcademiei Române – FilialaIaºi.

La acest eveniment cultural-ºtiinþific de excepþie a participatun numeros public format dinprofesori, învãþãtori, cercetã-tori, muzeografi, studenþi, elevi,jurnaliºti, iubitori de culturã îngeneral. Printre cei prezenþis-au aflat: pãrintele profesorFabian Doboº de la Departa-mentul de Cercetare Istoricã alEpiscopiei Romano-Catolicede Iaºi, pr. Iulian Robu, repre-zentantul Decanatului Roma-no-Catolic de Bacãu, ing.Gheorghe Bejan, preºedinteleAsociaþiei Romano-Catolicilor„Dumitru Mãrtinaº“, prof. VilicãMunteanu, directorul ArhivelorNaþionale Bacãu.

În deschiderea manifestãrii,prof.dr. Anton Coºa (fost stu-dent al prof.univ.dr. Ion H.Ciubotaru) a punctat câtevarepere din biografia invitatului,într-un sugestiv cuvânt deîntâmpinare, evidenþiind înacelaºi timp dãruirea acestuiaca profesor, prelegerile de lacatedrã, rigoarea, profesiona-lismul ºi metodele de cercetareºtiinþificã transmise celor carei-au fost alãturi.

A urmat conferinþa propriu-zisã, prelegerea profesoruluiIon H. Ciubotaru reuºind sãfascineze publicul bãcãuanprezent la manifestare. Dupã40 de ani de cercetare a temei,cu probitatea-i ºtiinþificã recu-noscutã, invitatul a dezvãluitauditoriului o multitudine de as-pecte privind vechimea, sem-nificaþiile ºi implicaþiile ritual-ceremoniale ale ouãlor dePaºti la români, fãcând înexpunerea domniei sale oserie de incursiuni ºi în afaraspaþiului românesc.

Ion H. Ciubotaru s-a nãscutla 28 ianuarie 1940 în satulArborea din judeþul Botoºani.Între anii 1962-1966 urmeazãcursurile Facultãþii de Filologiedin cadrul Universitãþii„Alexandru Ioan Cuza“ din Iaºi.Aici s-a dovedit a fi pasionat deinvestigarea spaþiului rural,asumându-ºi în modul cel maiserios misiunea de cercetãtor.Prin urmare, deloc întâmplãtor,la finalizarea studiilor univer-sitare a redactat o tezã delicenþã despre jocurile drama-tice cu mãºti din Moldova ºi aînceput cercetãrile de teren încomuna Vînãtorii, din judeþulIaºi, materializate într-o mono-grafie folcloricã publicatã înanul 1971.

Dupã absolvirea cursuriloruniversitare, activeazã pentruo scurtã perioadã de timp

(1966-1967) ca muzeograf laMuzeul Etnografic al Moldoveidin Iaºi. Din luna aprilie a anu-lui 1968 ocupã prin concurspostul de cercetãtor la Centrulde Lingvisticã, Istorie Literarãºi Folclor (actualul Institut deFilologie Românã „AlexandruPhilippide“) al Filialei din Iaºi aAcademiei Române.

Aici fundamenteazã, teoreticºi metodologic, proiectul:Arhiva de Folclor a Moldovei ºiBucovinei, coordonându-l toto-datã. Iniþiazã ºi coordoneazãseria de publicaþii: CaieteleArhivei de Folclor, demers fina-lizat prin apariþia a 10 volume(între anii 1979-1991). Dintrevolumele apãrute, cel de al III-lea: Petru Caraman, Literaturãpopularã (1982), a fost îngrijitºi prefaþat de Ion H. Ciubotaru,volumul al VII-lea, Folclorulobiceiurilor familiale din Mol-

dova. (Marea Trecere) (1986)ºi volumul al X-lea (în douãpãrþi), din anul 1991, Valeaªomuzului Mare. Monografiefolcloricã, sunt semnate de IonH. Ciubotaru, iar volumul alVIII-lea, Ornamente popularetradiþionale din Moldova (Cu-sãturi, þesãturi) (1988), esterealizat împreunã cu SilviaCiubotaru, dupã ce, în 1982,publicaserã, la Botoºani, totîmpreunã, volumul Ornamentepopulare tradiþionale din zonaBotoºanilor (Cusãturi).

În anul 1970, Ion H.Ciubotaru publicã un consis-tent Chestionar folcloric ºi et-nografic general, ca principalinstrument de lucru al ambiþio-sului proiect Arhiva de Folclora Moldovei ºi Bucovinei, careva ajunge sã tezaurizeze peste300.000 de documente.

În anul 1978 susþine teza dedoctorat Cîntecul funerar ºicontextul sãu etnografic peValea ªomuzului Mare, subconducerea profesorului DumitruPop, la Universitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Este unul dintre autorii Dicþi-onarului Literaturii Române dela origini pînã la 1900 (lucrarepublicatã în anul 1979 ºi pre-miatã de Academia Românã)ºi ai Dicþionarului General alLiteraturii Române (un proiectal Academiei Române, con-cretizat în 7 volume publicateîntre anii 2004-2009).

Dupã 1989 desfãºoarã ºi ointensã activitate didacticã,predând cursuri de etnografie,etnologie, folclor, metodologiea cercetãrii culturii populareetc., la Universitatea „AlexandruIoan Cuza“ Iaºi (Facultãþile deIstorie, Litere ºi Teologie).

Între anii 1991-2004 ocupãºi funcþia de director alCentrului Judeþean al CreaþieiPopulare Iaºi, calitate în careiniþiazã colaborãri cu instituþiisimilare din Republica Mol-dova, orientând activitateaacestei instituþii în direcþia pro-movãrii valorilor autentice.Numeroasele festivaluri ºi tîr-guri de artã popularã organi-zate în aceastã perioadã auprilejuit ºi apariþia unor publi-caþii iniþiate de Ion H.Ciubotaru: „Rapsozii“ (martie,1992), „Datini“ (decembrie,1992 ºi 1993), „Olarii“ (iunie,1992 ºi 1993), „Strunga“(1993).

În perioada 1991-2004 iniþi-azã ºi coordoneazã proiectul:Tezaurul etno-folcloric dinMoldova.

Este autorul unui numãrimportant de volume, studii,articole, recenzii, cronici, noteºi comentarii consacrate cul-turii populare tradiþionale. Înlucrãrile publicate în rãstimpulprodigioasei sale cariere ºtiinþi-

fice de cãtre domnul ProfesorIon H. Ciubotaru, acesta abor-deazã subiectele cercetate dinperspectivã monograficã. Con-statarea transpare atât dinlucrãrile care vizeazã cerce-tarea unei localitãþi, cât ºi aunui gen ori chiar a unei zoneetnografice în ansamblu.

În Folclorul obiceiurilorfamiliale din Moldova (Mareatrecere) de exemplu (publicatãîn volumul al VII-lea din seria„Caietele Arhivei de Folclor“,1986), Ion H. Ciubotaru face ocercetare monograficã, pebaza culegerilor proprii, a cân-tecului funerar în contextul sãuetnografic (temã dezvoltatãulterior în volumul Marea tre-cere. Repere etnologice în ce-remonialul funebru dinMoldova, publicat la editura„Grai ºi Suflet – CulturaNaþionalã“, în anul 1999), dupãcum, în Valea ªomuzuluiMare. Monografie folcloricã(publicatã în volumul al X-leadin seria „Caietele Arhivei deFolclor“, 1991) trateazã mono-grafic, deopotrivã, coordo-natele etnografice ºi spirituali-tatea spaþiului cercetat.

Perspectiva monograficãeste vãditã ºi în monumentalatrilogie: Catolicii din Moldova.Universul culturii populare (dedeparte cea mai complexã ºicompletã cercetare de acesttip vizându-i pe locuitorii decredinþã catolicã din actualaDiecezã de Iaºi), publicatã întrei volume (I, 1998; II, 2002;III, 2005). Valoarea lucrãrii afost confirmatã prin decerna-rea, în anul 2007, a celei maiînalte distincþii internaþionale,Premio Internazionale di StudiD e m o e t n o a n t r o p o l o g i c i„Giuseppe Pitre-Salvatore S.Marino“ din Palermo, premiunumit de specialiºti „Nobelul îndomeniu“, iar Academia Ro-mânã i-a acordat prestigiosulpremiu „Simion Florea Marian“.

Profesorul Ion H. Ciubotarus-a bucurat ºi de preþuirea luiPetru Caraman, în apropiereacãruia a stat nu mai puþin de 18ani, fiind mandatat cu valorifi-carea moºtenirii ºtiinþifice ailustrului cãrturar. Editeazã oparte importantã din manu-scrisele savantului PetruCaraman, deschizând accesulcercetãtorilor la o operã etno-logicã de interes major, dedi-cându-i acestuia ºi oremarcabilã monografie (PetruCaraman. Destinul cãrturarului,2008).

Tema conferinþei organizatela Complexul Muzeal „IulianAntonescu“ Bacãu a constituitºi subiectul unei monografii dereferinþã pe care prof. univ. dr.Ion H. Ciubotaru a publicat-o laEditura „Presa Bunã“ din Iaºi înanul 2012 – Ouãle de Paºti laromâni. Vechime, semnificaþii,implicaþii ritual-ceremoniale.

Profesorul Ion H. Ciubotarueste un model autentic înetnologia româneascã, un cre-ator de ºcoalã ºi, în acelaºitimp, o personalitate marcantãa ºtiinþei ºi culturii româneºticontemporane.• Veronica Cãlin – Tãceri albastre

Anton COªA

Un cercetãtor de elitã:Ion H. Ciubotaru

AApprrooppiieerriilleelluuii NNiicchhiiffoorrCCrraaiinniicc ((II))

„...Dostoievski e unuldintre cele mai mari geniiliterare pe care le-a datomenirea. El este peaceeaºi linie cu Homer,Virgilius, Dante, Goethe,Milton º.a. (…) Între geni-ile pe care le venereazãlumea cultã în contextuleuropean modern, numaiGoethe reprezintã uncomplex atât de inextrica-bil ºi de neepuizabil caDostoievski.“

Nichifor Crainic

Nichifor Crainic, teolog,scriitor, poet, ziarist, politician,editor, filosof (creator al curen-tului gândirist), legionar, cola-borator al Securitãþii, ideologantisemit, figurã controversatãîn cultura ºi politica româ-neascã. În 1968, NicolaeManolescu îl include într-oantologie de poezie, care aveasã fie interzisã, mai ales dincauza prezenþei unor poeþi caNichifor Crainic, Radu Gyr,Aron Cotruº, ªtefan Baciu,Nicolae Crevedia. MonicaLovinescu a semnalat în re-vista „Destin“ („Asaltul umbre-lor“, Madrid, 1969, nr. 19-20,p.126-135), apãrutã în Spania,acest derapaj al cenzurii, luândatitudine împotriva lui GeorgeIvaºcu, unul dintre contestatariiantologiei lui Manolescu: „Sin-gurul criteriu cu putinþã privindtrecutul este cel estetic. Poeziaunui Crainic este inclusã înantologie, iar nu articolele salepolitice. Atunci? Luptele trecu-tului ºi ciocnirile ideologiceaparþin istoriei, cel mult istorieiliterare. Operele, literaturii.Totul e de a ºti dacã poeziaunor Crainic, Gyr sau Crevediaînfruntã timpul ca poezie.Acesta este tãrâmul pe care-lalesese Nicolae Manolescu, ºiera singurul justificat“.

Despãrþind acum, ºi noi,apele, amintim ºi de subtileleobservaþii pe care NichiforCrainic le-a fãcut asupra uni-versului dostoievskian, ca pro-fesor la Facultatea de Teologiea Universitãþii din Bucureºti(vezi Nichifor Crainic,„Dostoievski ºi creºtinismulrus“, Editura „Sfinþii MartiriBrâncoveni“, Constanþa, 2013,lucrare la care vom face trimi-teri). Pentru început, ni se parinteresante apropierile pe careCrainic le face întreDostoievski ºi unii filosofi,poeþi, romancieri. Fireºte,apropierile acestea nu suntinedite pentru critica literarã.Inedite sunt unele dintre per-spectivele pe care le deschideautorul.

Admiraþia lui Crainic faþã deDostoievski este fãrã rezerve:„Asupra lui Dostoievski însuºi,acest Dante al Rãsãritului, s-ascris atâta în timpul din urmã,cât nu s-a scris despre toþiceilalþi scriitori ruºi la un loc“(Op. cit., pag. 11). ApropiereaDostoievski-Dante are teme-iurile cunoscute. Prin „DivinaCommedia“, mai ales, operãde sintezã a opiniilor filosofice,

ºtiinþifice ºi politice, interpre-tate literar, alegoric, moral ºimistic, Dante dramatizeazã ºiteologia creºtina medievalã.„Divina Commedia“ este alego-ria purificãrii sufletului ºi do-bândirii liniºtei interioare prinînþelepciune ºi dragoste.Dostoievski este un apãrãtor alortodoxiei. Prin suferinþã, cred-inþa în Dumnezeu („DacãDumnezeu n-ar exista, totul arfi permis“) ºi iubirea aproapeluine manifestãm ca buni creºtiniortodocºi. Sã ne amintim deîndemnul stareþului Zosima:„Fraþilor, nu pregetaþi, cuprinºide spaimã în faþa ticãloºieioamenilor, iubiþi-i aºa ticãloºicum sunt, cãci astfel iubireavoastrã va fi dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu,ridicându-vã pe culmea ceamai înaltã a dragosteipãmânteºti. Iubiþi toatã plãs-muirea Ziditorului acestei lumi,în întregimea ei, precum ºifiecare grãunte de nisip înparte. Cãtaþi cu drag la fiecarefrunzuliþã, la fiece razã desoare. (…) Iubind, veþi înþelegetaina divinã ce se ascunde întoate ºi, desluºind-o o datãpentru totdeauna, cu fiecare zi

vi se va arãta tot mai lãmurit(...) Iubiþi dobitoacele: cãtre eleºi-a îndreptat Dumnezeu maiîntâi gândul ºi le-a hãrãzit obucurie seninã. Nu le-o stricaþiºi nu le chinuiþi, feriþi-vã sã lerãpiþi bucuria de a trãi, spre anu sta împotriva celor lãsate deDumnezeu (…) Iubiþi, mai cuosebire pruncii, cãci ºi ei suntfãrã prihanã, ca îngerii din cer,ºi trãiesc pentru a ne umplesufletul de duioºie ºi pentru ane curãþa inimile pãcãtoase,luminând asupra noastrã ca unsemn ceresc“ (Dostoievski,Fraþii Karamazov, EdituraLeda, Bucureºti, 2005, pag.465-466). Agitata existenþã pecare a avut-o Dostoievski nu-iîndepãrteazã sufletul de cred-inþã: „Viaþa pãcãtoasã a unuiDostoievski sau Baudelaire n-are decât prin aspiraþii vreolegãturã cu marele senscreºtin care încununeazãoperele lor“ (Nichifor Crainic,op. cit., pag. 12). Baudelaire,geniul boem care a spart tipar-ele versificaþiei, a avut o viaþãde dandy parizian, a consumathaºiº ºi opiu. Dostoievski aveamai ales patima jocului laruletã.

Ineditã, cu subiective ac-cente... pro Dostoievski, celdespre care crede cã se con-fundã cu Rusia însãºi, estecomparaþia pe care Crainic oface cu Lev Tolstoi: „…înaintede rãzboi, pentru lumea occi-dentalã ºi pentru noi, figuracare s-a crezut reprezentativãpentru Rusia era Tolstoi.Acum, dupã rãzboi, se vor-beºte foarte puþin despre el.Gloria lui se adumbreºte din ceîn ce mai mult sub aripa deumbrã pe care o azvârle asupraei figura marelui Dostoievski(…) Tolstoi, cu raþionamentulsãu rebel ºi anarhic, e numai oparte din Rusia, nu e un geniureprezentativ al întregii Rusii.În Tolstoi putem sã recu-noaºtem numai o parte dintrãsãturile sufletului rusesc“(Ibidem, pag. 24). Admiraþiafãrã rezerve faþã deDostoievski îl face sã fie ºinedrept, uneori, cu Tolstoi:„…a trebuit(…) sã existe înspecial în Occident aceastã di-asporã intelectualã ruseascã,a scriitorilor ruºi care sã mi-liteze mai departe pentruînþelegerea mai adâncã a luiDostoievski. Tolstoi, cu totmarele sãu talent literar, cu totzgomotul pe care l-a fãcut înEuropa aºa-zisa pedagogietolstoianã, se reduce la oîncercare a patricianului de ase întoarce spre popor. Faptulcã Tolstoi, contele, s-a îmbrã-cat în costumul naþional almujicului rus, a pãrut un lucruextraordinar în Europa (…)Era, mare parte, o chestiunede pitoresc ºi suprafaþã,întãritã de legenda fugii ºimorþii lui“ (Ibidem, pag. 24, 25).Practic, Nichifor Crainic nucomparã opera celor doi, ciface trimitere mai ales la unelemanifestãri tolstoiene exte-rioare esenþei operei sale.Tolstoi n-ar fi trebuit „coborât“,pentru a arãta ºi mãreþia luiDostoievski.

Crainic îi aduce în prim-planpe ªtefan Zweig ºi pe NikolaiBerdiaev, pentru a creiona uni-versul uman în viziunea luiDostoievski, a lui Dante ºi a luiShakespeare. ªtefan Zweig:„Shakespeare a creat o lume acãrnii, Dostoievski, o lume aspiritului. Universul sãu estepoate cea mai reuºitã haluci-naþie care existã ºi, în acelaºitimp, un realism care atingefantasticul. Dostoievski, supra-realistul în ignoranþa oricãreilimite, n-a descris realitatea, ela constrâns-o sã se depã-ºeascã pe ea însãºi“. Ad-miraþia lui ªtefan Zweig, un

ateu, faþã de Dostoievski esteinteresantã ºi dacã spunem cãZweig era nãscut în familiaunui evreu. Este cunoscut cãîn unele medii evreieºtiDostoievski a fost acuzat defaptul cã romancierul rus i-ardiscrimina pe evrei, dacã re-curgem la terminologia consa-cratã astãzi. Nikolai Berdiaevnuanþeazã comparaþiaD o s t o i e v s k i - D a n t e -Shakespeare. Pentru el, spu-ne Crainic, omul dantesc, omulshakespearian ºi cel dos-toievskian au trãsãturi speci-fice. „În ce-l priveºte pe Dante,zice Berdiaev, omul e încadratîn ordinea obiectivã a cosmo-sului, deasupra lui e cerul cuetajele suprapuse, aºa cum ºi-lînchipuia lumea medievalã,dedesubtul lui e infernul, aºacum cunoaºteþi descrierile dan-teºti. Raiul ºi iadul, fie dea-supra, fie dedesupt, sunt exte-rioare omului dantesc“ (Ibidem,pag. 46). Omul lui Shakespeareapare însã în spaþiul gol carese deschide în locul lui, în acelspaþiu ce fusese devastat demedievalism, dar trezit la viaþãde spiritul renascentist. Ceapare nou la Dostoievski? Po-trivit lui Berdiaev, el descope-rã, dincolo de sufletul shakes-pearian, spiritul. ConchideCrainic: „Acesta este omuldostoievskian, spre deosebirede tipul medieval al lui Dante ºitipul Renaºterii, al luiShakespeare. E omul carepoartã în el ºi raiul, ºi infernultotodatã. Omul în care se dãaceastã luptã uriaºã, aceastãîncãierare între principiul rãuluiºi principiul binelui, în care încele din urmã învinge principiulbinelui, principiul creºtin, ºi tri-umfã viziunea unei societãþicreºtine. De aceea, ºi pe bunãdreptate, Berdiaev, dacã-l nu-meºte psiholog peShakespeare, îl numeºte maimult decât psiholog peDostoievski, ºi anume pnev-matolog – omul care adescoperit spiritul în compozi-þia umanã“ (Ibidem, pag. 47).În fapt, profesor conºtiincios,onest, dar foarte subtil, NichiforCrainic ne sintetizeazã aici uncapitol, „Omul“, din lucrarea luiBerdiaev, „Filosofoa luiDostoievski“, în care acestasubliniazã cã Dostoievski scrieîntr-o vârstã a omului, o vârstãîn care „s-a destrãmat bucuriaRenaºterii, jocul forþelor cre-atoare. Omul a simþit cãpãmântul de sub el nu esteatât de ferm ºi neclintit cum ise pãruse lui“ (NikolaiBerdiaev, op. cit., Editura„Institutul European“, Iaºi,1992, pag. 30). În aceastãnouã vârstã a omenirii, indi-vidului i s-au relevat iarãºiDumnezeu ºi cerul, nu doardiavolul ºi infernul, dar toateacestea ca o întâlnire cu pro-funzimea esenþialã a spirituluiuman, un spirit hãrþuit de con-tradicþii, mereu în cãutare deleac. Dintre leacuri, credinþa,suferinþa ºi frumuseþea, desprecare sperã cã va salva lumea,sunt cele mai importante. CuDostoievski, omul îºi începepelerinajul de mucenic modernal liberului arbitru.

eseu

aprilie 201422

Ion FERCU

Prin subteranele

dostoievskiene (26)

• Veronica Cãlin – Dor de înger

ateneu

aprilie 2014 23

„Povestea lui RichardSorge, unul dintre cei maibuni spioni ai vremurilormoderne, este sufocatã demituri, rãstãlmãciri ºiinvenþii. Încercarea de asepara adevãrul de ficþi-une pentru a scrieaceastã carte a însemnatdouãzeci de ani de muncãde detectiv în Japonia,Rusia, Germania, Chinaºi Statele Unite“

RRobert Whyymaannt

Într-adevãr, Richard Sorge afost unul dintre cei mai renumiþispioni din secolul al XX-lea, carea furnizat Uniunii Sovietice infor-maþii preþioase despre pregãti-rile de rãzboi ale Japoniei ºiGermaniei, precum ºi dataaproximativã a atacului germanasupra Uniunii Sovietice, ºichiar dacã nu a corespuns reali-tãþii, informaþia a avut parte de oclasare provocatoare. Figura safascinantã a dominat literaturade specialitate a veacului al XX-lea, consacrându-i-se articole,cãrþi, filme, ce au stârnit comen-tarii aprinse în diverse medii.Între cercetãrile din ultimii ani senumãrã ºi cartea lui RobertWhymant* (1944 – 2004),despre care aflãm dintr-o notiþãaºezatã pe coperta a IV-a acãrþii cã a fost un remarcabilscriitor ºi ziarist britanic, specia-list în limbile orientale studiate laCambridge, vorbitor fluent dejaponezã, iar din 1972 trãise înJaponia, în fine, în 2004 viaþa îieste curmatã brutal de un tsuna-mi în Sri Lanka. Aºadar, avem înfaþa noastrã masivul op al luiRobert Whymant structurat înpatru pãrþi ºi 17 capitole prece-date de un Prolog (Accidentul)ce surprinde accidentul suferitde Richard Sorge în dimineaþazilei de 13 mai 1938, urmat deEpilog (Mormântul unui erou),note, bibliografie, index. RichardSorge provenea dintr-o familiegermano-rusã (tatãl, specialistîn instalaþii de foraj, lucrase laBaku), care se mutã la Berlin,unde tânãrul Richard dovedeºteaptitudini pentru ºtiinþele uma-niste ºi sport, însã, severitateaeducaþiei germane îi displace.Deºi fusese crescut ºi educat înGermania „Dupã arestare,Sorge a mãrturisit cã, deºi aveacetãþenie germanã ºi crescuseîn Germania, simþea cã Rusiaeste patria sa“ (p. 260), mãrtu-risire care ar justifica întrucâtvaspionajul efectuat în favoareaUniunii Sovietice. Apoi, RichardSorge avea slãbiciune „pentrutot ce era rusesc“ (p. 319). Înfelul acesta se justificã de ceRichard Sorge a spionat înfavoarea Uniunii Sovietice.Existã opinii diferite în legãturãcu perceperea originii mamei decãtre Richard Sorge. O ascun-dea sau se mândrea cu ea?Cert e faptul cã în 1937 cândsolicitase înscrierea în Aso-ciaþia Presei din Germanianazistã a trebuit sã convingãautoritãþile cã era descendent alrasei ariene pure. Studios, plinde idealuri ºi lecturi, Richard îºipierde tatãl în 1911 (deºi la pa-gina 450, nota 2 se indicã ºianul 1907), care le lãsase oavere considerabilã, ce va fidiminuatã treptat de inflaþiadeclanºatã ca urmare a confla-

graþiei izbucnite în 1914. Alãturide alþi colegi, Richard Sorge seînroleazã ca voluntar, ia parte lalupte crâncene, în Vest ºi în Est,este rãnit, constatã zãdãrnicia ºiinutilitatea rãzboiului, iar dupãpãrãsirea unui spital din Berlinobservã cã Germania devenise„o cloacã a lãcomiei, a intere-selor materiale ºi a corupþiei.Mai mult, a început sã seîndoiascã de motivele pentrucare lupta Germania, bãnuindcã expansiunea teritorialã ºihegemonia în Europa erau ade-vãratele scopuri“ (p. 29). În fine,dupã o a treia rãnire, este spita-lizat la Königsberg, unde prinintermediul unei infirmiere aflãde Lenin ºi începe sã citeascãMarx, Engels, Kant,Schopenhauer: „Pofta meaimensã de studiu, de care mãsimt mânat uneori ºi în prezent,îºi are originile în perioadaaceea“ (p. 31). Deºi fusese de-corat cu Crucea de Fier, clasa aII-a „pentru eroism“, Sorgecade sub incidenþa ideilor comu-niste ce bântuiau o Germanieînvinsã în rãzboi ºi aflatã înpragul anarhiei. Devine membrual Partidului Comunist German(15 octombrie 1919), ºi-ºiîncepe activitatea propagandis-ticã în favoarea idealurilor co-muniste. În mai 1921 încheie oprimã cãsãtorie cu ChristianeGerlach, apoi, în aprilie 1924 cuocazia unei vizite la Frankfurt aunei delegaþii sovietice, RichardSorge este recrutat sã lucrezepentru Comintern ºi invitat laMoscova. Aici, soþii Sorge suntimpresionaþi negativ de atmos-fera dezolantã, sãrãcia ºi fricace caracterizau societatea sovi-eticã, motiv pentru careChristiane se va întoarce înGermania în 1926, iar RichardSorge va îndeplini unele misiuniîn Scandinavia (1927), Anglia(1928), devine ofiþer de infor-maþii în Armata Roºie (nume decod Ramsay), cãlãtoreºte laBerlin, apoi, din Marsilia ajungeîn ianuarie 1930 la Shanghai,oraº tentacular cu bulevardelargi, zgârie-nori, mulþi occiden-tali: „Shanghai atrãgea ca unmagnet aventurieri, speculanþi ºispioni de toate naþionalitãþile“ (p.48). O cunoaºte pe AgnesSmedley, petrecând împreunãla Canton, apoi, cu ajutorul ei îºirecruteazã agenþii care-i vorfurniza informaþii. Dupã o scurtãvizitã la Moscova, în cursul anu-lui 1933, când o cunoaºte peEkaterina Maksimova, acceptãsã fie trimis la Tokio. A urmat ovizitã în Germania, ocazie de ase înscrie în Partidul Nazist ºi dea-l cunoaºte pe Karl Haushofer,care-i dã scrisori de recoman-dare cãtre ambasadorii germanidin Japonia ºi SUA. RichardSorge pleacã prin New York ºiVancouver în Japonia unde

ajunge la 6 septembrie 1933. Seiniþiazã în cultura ºi istoriaJaponiei, cultivã relaþii laambasada germanã din Tokio,îºi formeazã reþeaua de spioni ºiinformatori cu ajutorul cãrora vatransmite Moscovei importantedate strategice ºi militare despreJaponia ºi Germania. Continuãsã publice în Germania articolecare sunt bine primite, încâtprestigiul lui Sorge la ambasadagermanã creºte, iar accesul sãula documentele secrete estenestãvilit. Membrii ambasadei,ambasadorii îi dezvãluie secretede mare importanþã, îl consultaupe Sorge în probleme deniponologie. Cãlãtorind, din nou,în Uniunea Sovieticã în varaanului 1935, Richard Sorge aresurpriza sã gãseascã un nou ºefîn locul lui Berzin, pe generalulUriþki, ocazie de a constataînrãutãþirea situaþiei din þarã ºicreºterea nemulþumirilor chiar ºiîn rândurile armatei care a avutmult de suferit din cauzaepurãrilor. Richard Sorge „Arecunoscut deschis cã sesãturase sã lucreze ca spionpentru ruºi, dar nu vedea nicioposibilitate de a se elibera pen-tru a începe o viaþã nouã“ (p.106). În Uniunea Sovieticã seafla în primejdie, la fel înGermania, aºa încât a preferatfãrã tragere de inimã sã revinãîn Japonia, de unde va scrieîntr-o scrisoare cãtre KatiaMaksimova cã „obiectiv vorbind,e greu aici, greu de tot“ (p. 123).Frecventând diverse mediisociale, Richard Sorge era apre-ciat diferit, deºi remarca gene-ralã îi era favorabilã. Bunãoarã,Heinrich Stahner aflat în vizitã laTokio în 1938, îi spune ambasa-dorului Eugen Ott despre Sorge:„un tip senzaþional cu o mintesclipitoare“ (p. 165). În schimb,contele von Mirbach, ºefulsecþiei de presã din cadrulambasadei germane din Tokio,„un personaj alunecos ºi aro-gant, nazist devotat care dis-preþuia «pleava» ce se înghesu-ise sã se înscrie în partid abiadupã ce Hitler preluase puterea.Îl desconsidera ºi pe Sorge,cãruia, le spunea el prietenilor, îilipseau rafinamentul, cultura ºitalentul de jurnalist“ (pp. 209 –210). Dezertarea generaluluisovietic G. S. Liuºkov, ºef alNKVD-ului din Orientul Îndepãr-tat va spori deruta ºi teama con-ducerii sovietice de un eventualpact germano-japonez ºi de unatac japonez în Extremul Orient.Acum, Richard Sorge transmiteMoscovei informaþii preþioasecare-i permit sã-ºi remediezeslãbiciunile, încât atacul japonezdin mai 1939 la Nomonhan s-asoldat cu un eºec ascuns înJaponia. Încheierea pactuluiRibbentrop – Molotov din 23august 1939 sporeºte neliniºtea

Japoniei, în fine, dupã îndelunginegocieri, Japonia se alãturaseAxei Berlin – Roma. Renunþândla Operaþiunea Leul de Mare,Hitler semneazã OperaþiuneaBarbarossa (18 decembrie1940) de invazie a Rusiei, infor-maþie transmisã la Moscova deSorge, însã, Stalin se îndoia despionii sãi: „Astfel, Stalin se hrã-nea cu iluzia cã nu are de ce sãse teamã din partea Germaniei,cã ameninþarea Japoniei fuseseneutralizatã ºi cã poziþia Rusieila sfârºitul anului 1940 era maiputernicã decât oricând dupãRevoluþie“ (p. 177). Vizita mi-nistrului de Externe japonezMatsuoka (începutã în martie1941), în Europa, menitã con-solidãrii Axei ºi încheierii unuipact de neagresiune cu UniuneaSovieticã a scos în evidenþãinconsecvenþele ºi duplicitãþilepoliticii: Hitler nu le-a dezvãluitjaponezilor intenþia de a atacaUniunea Sovieticã, iar atuncicând a fãcut-o, japonezii au statîn expectativã, permiþând astfellui Stalin sã disloce trupe dinExtremul Orient pentru a leaduce în apãrarea Moscovei.Calculele lui Hitler au fost sol-date cu un eºec total: ofensivaîmpotriva Uniunii Sovietice s-aîmpotmolit în faþa Moscovei, iardupã atacul japonez de la PearlHarbour (7 decembrie 1941),declarând rãzboi Statelor Uniteºi-a sporit obligaþiile militare,intrând practic în conflict cutoatã lumea civilizatã. LaMoscova, Matsuoka a încheiatpactul de neagresiune cuUniunea Sovieticã spre nemul-þumirea lui Hitler, dar ºi japoneziiavuseserã acelaºi sentiment, înurma întâlnirii Ribbentrop –Molotov încheiatã cu pactul din23 august 1939. Întors la Tokio,Matsuoka l-a asigurat peambasadorul german cã, încazul unui atac al Germanieicontra Uniunii Sovietice,Japonia ar încãlca pactul deneutralitate cu Moscova, lucrupe care de fapt nu l-a fãcut.Remanierea guvernului petre-cutã în Japonia a dat naºtere lanoi oportunitãþi militare ºipolitice, Japonia cunoscând ostare de austeritate ºi lipsuri, iarperspectiva de a lupta pe douãfronturi le-a încetinit elanul beli-cos. De asemenea, xenofobiaera în creºtere: Hanako (priete-na japonezã a lui Sorge) esteconvocatã la poliþie ºi îndem-natã sã se despartã de acesta.Apoi, în mai 1941 se declanºase„acþiunea anti-spioni“. Generaluljaponez Araki Sadao (fost mi-nistru de Rãzboi) afirmase: „labaza politicii noastre naþionalestã înaintarea spre nord. Acumavem ocazia sã distrugemURSS“ (p. 271). Armata ºi mari-na japonezã erau divizate, iaroamenii politici considera opor-

tunã stãpânirea Asiei de Sud-Est, deºi exista ºi dorinþaîmbunãtãþirii relaþiilor cu SUA. Înacest context drama ºi singurã-tatea lui Richard Sorge seagraveazã: în Germania, pecare o socotise un imens lagãrde concentrare nazistã, nu seputea întoarce, în UniuneaSovieticã cãzuse în dizgraþie ºise temea de o eventualã exe-cuþie, în Japonia exista primej-dia deconspirãrii. Trecând prinTokio, în drum spre Bangkok,Erwin Scholl îi dezvãluie luiSorge data aproximativã a ata-cului german contra UniuniiSovietice (20 iunie 1941) ºiefectivele armatei germane. Oaltã informaþie fusese fãcutã deSorge la 1 iunie 1941, serviciilesecrete sovietice au nesocotit-oºi au scris: „Suspect. De trecutîn lista telegramelor trimise caprovocãri“ (p. 256), trimiþându-ilui Sorge un mesaj cã se îndoiaude veridicitatea informaþiilor,spre disperarea acestuia. Însfârºit, Richard Sorge areimpresia cã este urmãrit deagenþii japonezi, informatoruljaponez Miyagi este arestat depoliþie ºi mãrturiseºte cã fãceaparte dintr-o reþea de spionajcondusã de Richard Sorge,acesta fiind arestat la 18octombrie 1941. În locuinþa luiSorge s-au gãsit aproximativ omie de cãrþi, bani ºi manuscrisul„Despre originea japonezilor“lucrare superficialã, lipsitã deoriginalitate dupã opinia lui OttoKarow. Arestarea lui RichardSorge ºi a celorlalþi membri aireþelei sale de spionaj a produsconsternare în cadrul amba-sadei germane ºi a mediilorinternaþionale. A urmat interoga-toriul celor arestaþi ºi con-damnarea lor: Richard Sorgeeste executat prin spânzurã-toare în ziua de 7 noiembrie1944. La fel ºi japonezul OzakiHotsumi. Max Clausen ºiBranko Vukeliæ sunt con-damnaþi la închisoare pe viaþã,ultimul murind în detenþie, iarClausen este eliberat de ameri-cani. Ambasadorul Eugen Otteste schimbat cu HeinrichStahner. Încercarea japonezilorde a-l schimba pe Sorge cu spi-oni japonezi este soldatã curefuzuri din partea Moscoveicare comunica cã RichardSorge este o persoanã necu-noscutã. Din acest moment s-acreat o legendã în jurul lui Sorgedespre care s-a crezut cã a fostdus în secret la Moscova, deºiHanako credea cã RichardSorge fusese înmormântat încimitirul Tama, în apropiere demormântul lui Ozaki Hotsumi.Recunoaºterea tardivã s-a pro-dus abia în 1964, când RichardSorge devine „erou al UniuniiSovietice“. Evident, ne aflãm înfaþa unei cercetãri laborioasecare clarificã cazul RichardSorge.

___________

* Robert Whymant: SPIONUL LUISTALIN. RICHARD SORGEªI REÞEAUA DE SPIONAJDIN TOKIO. Traducere deIoana Gabriela Dumitrescu.Prefaþã de Stejãrel Olaru,Editura CORINT, 2013, 510 p.,39,90 lei.

Ionel SAVITESCU

Destine paralele (II)

Pannkov

La desen, picturã chiar iarna îl ajutã pe Pankov.

Cu coada pe zãpadã vulpea îi schiþeazã un dans.

ªi pãdurea îºi oferã o parte de sentimente ºi alta de minte.Fluviul îl poartã mãreþ

ca celebrul iberic Velasquez.Dar ãst nume-i greu

pentru a-l rosti Pankov.Pankov e fericit cã a gãsit o potcoavã.Pictor mai deºtept ca iarna

nici c-ar exista.Iar în tablou apele deja încremenirãªi munþii odele nu-ºi mai respirã.Aleargã cerbul, trecându-se pe sine

prin ziuã,Dar nu-i nici tu zi,

nici tu cerb – este Elena-zânã.Gura cerbului de spumã-i

înfloritã-acoperitã,Cela ar fi bãrbat sau oarece buºtean,Pankov sau panSau pe zãpadã un trandafir dolofan.

(1942)

* * *

Pe-aici râdea timpul ºi calul galopa.Râul în case intra.Aici tatãl mamã era,Iar mama rãgea.Dintr-o datã intrã mãturãtorul,La stânga o ia.Duce un braþ de lemne.El dã cu piciorul în vreme,Anii îi ghionteºte, îi alungã,Iar pe cei ce dorm îi aruncã

prin fereastrã.Stau bãrbaþiiªi papã sãpun,ªi beau apã sãlcie, Mâncând iarbã dupã ea.ªi fãtuca urineazã din picioareAcolo, pe unde adineaori se plimba.Acolo, pe unde umblã

primãvara deºartã,Acolo, unde primãvara

rãtãceºte aiurea.

(VI.1942)

* * *Soarele simplu galopeazã pe furiºªi copii picteazã înºelãciunea.ªi în sufletul de copil existã taina,Plescãitul lipanului ºi romanulVrãbioiului cu muma pãdurii.

Degetele copiluluiCa ghindele sunt. Desen periculos –Frânturi de râu. Þipãt. ªi oameniiNu vor înþelege, zadarnic

nu vor observaSalutul de pe lumea cealaltã,

unde râuluiDin mânecã îi lipseºte braþul,Unde mânuþele iepurelui aleargã aparteDe iepure, unde þãrmul – nu-i basm,Iar aiurarea-i pe picioruºe de pasãre.

ªi chitulE în ochii mei, ai tãi, pe scabia luiªi natura nu mai are spor în creºtere.Iar pe copac au crescut trei braþe

de fatã, trei picioare.Trecãtorul râde, cãzând în genunchi.Telegele zdruncinã. Cerbul îmbrãþiºând

ciuta,Se-mplântã în zi ca funia

în ureche. Mrene,Artiºti, þapi, cocoºi strigând ca peºtii.ªi noaptea deja zboarã-n

scrânciobul din Pekin.ªoricei, guzgani, puiºori, cotei,

pui de lupMormãie. ªi eu rãmân singurPrecum fântâna.

(VI.1942)

* * *Cu suflu de unduiri în urechi,Cu rece lunã în sufletEu împuºcãturã-n demenþã.

Eu – sunt ºahªi mat mie însumi. Eu – mutul. DejaSunt nimeni, grãbind spre neºtineCu undã de aer în gurã,În beznã cu recea lunã,

Cu picioru-n ungher, cu mâna în ºanþ,Cu ochii cãzuþi din orbiteªi degetul uitat într-un spital oarecare,Cu inutila lunã în întuneric.

* * *Ce neliniºte-n inima simplã,

de ne-nþeles.Au murit gâºtele-n vântul prea des.Au rãmas tufarii pustii

fãrã ramurile toate. Atârnau fãrã râuri podurile neruºinate.Dintr-o datã marea s-a stins.ªi eu sub cãzuta velãAm rãmas fãrã lume,Ca fãrã uleiul de candelã.

* * *Prostescul surâs al lui Edgar Poe,Al lui Cervantes neîndemânatic umblet,La nimic folositor, dar de aur peºtiºorul,Neliniºtitoare, periculoasã cãpãtuire.Eu ºtiu, mã va ucide-n zi de luni

un gâdeªi m-or arunca chiar ici sub lavoar.Iar ucigaºul meu se va spãla-ndelungªi se va tot uimi, în loc de-a sãruta,ªi spãlându-se, el va zâmbi a râde.

(1942)

* * *Cézanne, fãr-a coborî de pe naturã,Împrospãta ºi casele ºi rãmuriºul.Iatã, în lac jupoaie pielea de pe val.ªi ici stejarul învie, pe când murea.Iarba verde-i înlãcrimatã.ªi-n plop deschisã-i marea ranãCe zbiarã cu strigare de bârsanã.De pe case peste pietre durerea curgeaªi de la ferestre, toate, sticla lipsea.Iar în cruci de rame noaptea

s-a împotmolit

ªi totu-i ca un fulger, ca un meteorit.Sufletul ºi trupul omului umilitªi cerul de odatã a încremenit.

(1942)

* * *

M-a sãrutat cãlãul posac,Dându-mi un ceai ºi un colac.ªi eu, sãrutând gâdele posac,Nu mã atinsei de colac.

(1942)

* * *

Eu o mâncam pe hohotitoarea duduie Rebecca

ªi corbul privea la prânzul meu groaznic;

Corbul ca pe un dezgust, ca pe un plictis privea

Cum omul un alt om devora.ªi corbul privea, ºi eu zadarnic

drept darNu-i aruncai vreun braþ

de-al Rebeccãi mãcar.

(1942)

* * *

Ovidiu, ce invidia veveriþa,Ovidiu, ce visa la vreo chiflã ceva,Despre munte ºi despre iarnã cânta.Deodatã prinse-a bate vântulªi vocea apei, toatã,O acoperi gheaþa-pojghiþaªi de cântec se lipi, îngheþat, cuvântul.Aruncându-ºi în spate o blanã de oaie,Rãbegit Ovidiu mergeDupã gãteje.

(1942)

meridiane

RRRRuuuussss iiii aaaa

DDiinn ppooeezziiaa aavvaannggrraaddeeii rruussee::GGhheennnnaaddii GGOORR

((11990077 –– 11998811))

• Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com • Materialele nepublicate nu se restituie. •• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADUContabilitate: Alina GRIGORAª • Secretariat / culegere text: Delia GRIGORAª

5 948465 000072 44

S-a nãscut în Siberia, în oraºul Ulan-Udã din Bureat-Mongolia. Primul an ºi l-a trãit în închisoare, împreunã cupãrinþii condamnaþi pentru activitate revoluþionarã.Interesul pentru literaturã ºi ºtiinþã îl aduce la Petrograd(1924), unde este admis la Facultatea de Filologie aUniversitãþii de pe Neva. Începe sã scrie pe la sfârºitulanilor ’20. Este exmatriculat din universitate din cauzaromanului sãu „Kirov“, dupã care se dedicã deplin acti-vitãþii literare.

Preocupat de picturã, scrie articole ºi cãrþi despre mariartiºti ai penelului, inclusiv despre avangardiºtii novatori.Mereu, este þinta injuriilor partinice, fiind vizat chiar ºi deStalin în persoanã.

Pânã a se fi produs marea surprizã – de a i sedescoperi versurile de o stilisticã ºi ideaþie sui generisavangardiste –, Gh. Gor fusese cunoscut ca autor de SF,de anumit succes. Iar poezia þine de sacramentala satainã. Ca un vibrant ecou al juneþii pro-avangardiste. Esteo expresie metaforicã tranºantã. Anume radicalitateapoate uimi, chiar ºoca, în aceste versuri. Dar sã þinemcont cã ele fuseserã scrise în timpul celui de-al doilearãzboi mondial. Este poetica ce-ºi re-asumã tradiþia înte-meiatã de Daniil Harms ºi Konstantin Vaghinov. Este artaautenticã, în care conºtientul creeazã dimpreunã cu sub-liminalul. Ambele – libere, dezabuzate, neînfricate.

Traducere ºi prezentare deLeo BUTNARU