1

Dan Ciupureanu

Efectul calmantelor

2

„Premiile Vinea”, ediţia a XXIII-a, Bucureşti – 2014

volum distins cu marele premiu

pentru debut în poezie

Juriul: Mihail Gălăţanu, Anca Mizumschi, Nicolae Tzone

Colecţia: „Debut”

Redactor de carte: Nicolae Tzone

© Editura Vinea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Dan, Ciupureanu

EFECTUL CALMANTELOR / Dan Ciupureanu;

– Bucureşti : Editura Vinea, 2014

ISBN 978-973-698-XXXXXX

821.135.1-1

3

Dan Ciupureanu

Efectul

calmantelor

„Postfaţă”: Ion Buzera,

Gabriela Gheorghişor, Radu Vancu

Editura Vinea

Bucureşti 2014

4

5

S-a calmat și Parisul

lui Augustin Cupșa

Stăteam chircit într-un colț

nimeni nu putea veni din spate

focalizam parterul urgențelor

ieșeau și intrau se deghizau și reveneau

mă înecam aveau impresia că leșin

scenariul de la parterul spitalului mă ținea treaz improvizau

aduceau persoane cu care avusesem contact din întâmplare

le făceam un semn scurt din cap că nu sunt ei apoi îi luau

îi băgau câte trei în salon și-i scoteau bandajați

credeam că îi băteau le dădeau ceva să-i sedeze

sau le dădeau în primire pe tărgi rude muribunde

cineva mă observa din alt colț și-și nota reacțiile mele

„e oacheș în obraji uite-l cum trece și uite-l cum vine”

după patru ore am vrut să plec

un brancardier s-a pus în dreptul ieșirii

mi-a făcut cu ochiul și a început să fluiere insinuant

6

brusc au plecat toți prietena mea mă ținea de mână

ea nu ar fi avut cum să observe scenariul

nici măcar nu-și dădea seama cine era de la serviciile secrete

ce-i drept erau foarte bine deghizați în doctori

o fată se scărpinase pe șold și-am putut vedea tocul pistolului

luminile s-au stins doar o lumină oarbă venea dinspre recepție

îi aduseseră pe cei mai tari dintre cei mai tari

înțeleseseră că nu era simplu cu mine

aveau la fel ca și mine simțul mirosului dezvoltat

vorbeau în parabole ne înțelegeam din priviri

aveau expresii de neclintit erau un fel de monștri

când prietena mea nu era atentă unul mi-a făcut semn

să număr afișele de pe pereți

din doi în doi apoi să revin din trei în trei

mesajul era cât se putea de clar

dacă nu cedezi te băgăm la gripa aviară

acela era singurul loc unde mă puteau ține în carantină

de unde probabil nu m-aș mai fi întors

m-am oprit să mă gândesc credeau că refuzasem propunerea

au trecut la ultimul scenariu

ușile s-au deschis au dat drumul la besame mucho de cesaria evora

mesajul era ca s-o sărut pentru ultima dată

un alt agent împingea un cărucior cu un bebe de jucărie

era ultimatumul ori familie ori gripa aviară

cu besame mucho și compania am înțeles aluzia și m-am înfuriat

7

în timp ce prietena mea s-a dus la baie

am plecat la recepție și l-am rugat

să caute două pastile puse deoparte pentru mine

i-am zis că o vreau doar pe cea roșie

și să pună nancy sinatra cu bang bang

declarația mea era în melodie au înțeles

când prietena mea a revenit ne-au chemat în cabinet

mi-au dat pastila roșie și-am plecat acasă

ea adormise eu mă ridicasem

telefonul căruia îi scosesem bateria

a început să sune era numărul poliției

un tip m-a rugat să mă întind la loc și să adorm

pentru că acum suntem în siguranță

s-a calmat și Parisul.

8

O poezie cu toate cuvintele

Mamei mele

Am urmărit-o îndeaproape din umbră

mișcările ei obsesive

ca și cum ar gândi o orchestră

cu începutul și cu sfârșitul concomitent

ca și cum ar țese o poezie cu toate cuvintele

iar prin mișcări de puzzle ar lua o formă

divinitatea o agasează însuși fiul vorbește în dodii

demonii sunt niște clarvăzători și profeți

de la ei vine și poezia.

9

Un fir

Am atins calea de mijloc și m-am oprit

o stare de lehamite urmată de nepăsare

o încercare într-un impuls amorțit de-a tresări

nu mă emoționează nimic stările au rămas înfundate-ntr-un cilindru

am pierdut noțiunea de urât și frumos

de care oricum nu eram sigur

mă simt ca o rezonanță înfundată

percepută doar pe-o frecvență

parcă mi s-au rupt firele între suprafețe și subconștient

ca și cum aș respira sub apă și mi s-ar părea firesc

o stare pe care mi-o voi aminti

nu are de-a face cu euforia și nici cu plăcerea

cum aș fi vesel că-i văd pe cei care mă iubesc

la înmormântarea mea.

10

Parcă dormeai

Nu mai trecusem demult pe la mormântul tău

am încercat să-mi refac viața așa cum ți-am promis

te-am căutat să mă detașez de amintirea ta

mai știi când ți-am spart geamul și televizorul

la care se uita tatăl tău tolănit pe fotoliu

în altă seară am trecut pe-acolo

uitasem apartamentul la care stăteai am spart toate geamurile

am alergat până n-am mai putut

am văzut oameni care vorbeau singuri pe stradă

nici ei nu-și refăcuseră viața nu știu dacă promiseseră

am obosit și nu mai știu cum să încep

am visat că te țineam pe umeri și mergeam pe-un câmp

mâinile-ți cădeau pe lângă mine parcă dormeai

m-am aplecat și ți-am cules o floare

îmi plăcea rochia roșie cu care-mi apăreai în vise

ai tăi nici nu m-au mai chemat pe la pomeni

de când m-am îmbătat și l-am bătut pe fratele tău

punea Iglesias și i-am zis că nu-ți place

sunt obosit mă întind lângă tine.

11

Reverie

Dormeam cineva bătea la ușă

am deschis

o grămadă de oameni înșirați pe scări

au dat buzna peste mine în casă

primul a deschis ușa de la baie și s-a aruncat în cadă

apoi s-au aruncat toți pe rând

când m-am uitat nu rămăsese decât apa învolburată.

12

Invazia degetelor

Urcau pe ziduri

pereții erau o mare de amprente

tataie aștepta pe șezlong se lăsa masat pe cap

îl masau și pe picioare făcea bine la circulație

învățase de la invazia din șaptezeci că nu trebuie să-i fie frică

doamna Tanți de la colț o nimfomană prin excelență

învățase secretul

se dezbrăca și aștepta minunea în pat

în barul de la cizmărie amenajaseră o cușcă în jurul pianului

se lăsa cu un recital de jazz pe cinste cei mai în vârstă apreciau

Marian căruia îi ziceam Rambo își legase un deget la gât

făcea glume cu fetele din sat le propunea împrumutarea

degetului mișcător

de altfel nici nu mai avea clei în urechi

spărgătorii de magazine își opriseră și ei câteva

le dădeau drumul deschideau orice

13

după amprente poliția nu avea pe cine să acuze

cineva îmi zicea că nu știu să profit

îmi era frică am stat o săptămână ascuns în pod

ajunsesem să am o repulsie față de propriile-mi degete.

14

Strada principală

Pereții îmi șoptesc de-o rezonanță

lingurița vibrează pe masă s-o acopăr cu palma

la radio muzica se întrerupe repetat

privesc pe geam mă simt imparțial.

15

Scurt metraj

Întrasem într-un bar din cartierul latin

stăteai la o masă cu prietenele tale

păreai șatenă-n întuneric

mi-am imaginat un film cu tine

un scurt metraj pentru unii decent

te invitasem să dansăm cântau Pixies

m-am trezit din nou lângă bar

m-a cuprins tristețea mă simțeam singur

în seara aceea aveam șaisprezece ani

uitasem cuvintele sofisticate pe care le învățasem

m-ai luat de braț și mi-ai zis ceva la ureche

lângă noi nu se-auzea nimic.

16

Visele mele

Apăsam pe întrerupător

dacă nu mergea știam că nu visez

sunt niște cutii în visele mele

cu care oamenii se mișcă lipiți de pământ

nu pot să mă deplasez ca-n realitate

drumurile nu se suprapun

unul servind pentru fuga pe loc

celălalt pentru mersul cu spatele

oamenii nu cad în gol pe drum înspre serviciu

visează că dau din picioare și se lovesc

am o cutie cu imagini

în visul meu se numește televizor

moartea e-n altă formă

semnificația ei este alta

întâlnesc aceleași persoane

care nu știu dacă există

nu fac dragoste cu toate femeile la întâmplare

într-o dimineață mi-am dat seama că nu visez

un câine m-a salutat plutind spre alimentară.

17

Dâre de scrum

Mă obișnuisem cu întunericul luna se ridicase

peste blocurile turn așezate ca o fortăreață

o vedeam în geamul unei garsoniere

reflecția ei luminase covorul de chiștoace de la picioare

adunate-n balta de flegme

luna trecuse mai departe mi-am aprins iar o țigară

în plan îndepărtat am reușit să disting două siluete

erau niște puști nu aveau mai mult de zece ani

unul urcat pe umerii celuilalt încerca să intre pe-un geam

uitat deschis la magazinul alimentar unde se vindeau și țigări

liniștea cartierului a fost întreruptă de zgomotul geamului spart

luminile de la apartamente se aprindeau pe rând

soarele parcă auzise se trezea de undeva din stânga

am plecat printre blocuri spre strada principală

niște bătrâni așteptau în covorul de chiștoace

să-și plătească taxele.

18

Îmi cădea capul

Cei care m-au găsit atârnând de grindă

au întins o masă sub mine și-au început să mănânce din mine

m-au dat jos și m-au pus pe-un scaun

au făcut o poză de grup cu mine

erau dezamăgiți că îmi cădea capul

au zis că vor reveni în câteva zile când mă voi întări

m-au agățat la loc și-au plecat.

19

Ne-am împrietenit

Scărpinându-mă-n cap am simțit ceva cărnos

m-am uitat în ochii lui se transformase-n șarpe

m-a apucat de cap mă înghițea încet

cu piciorul drept mi-am călcat cu toată puterea piciorul stâng

mi-a dat drumul am legat o pungă strâns pe capul lui

trebuia să mă obișnuiesc cu povara asta

cu mâna stângă transformată-n piton de care trebuia să mă feresc

de multe ori mă trezeam târât prin casă

îl lăsam să mă tragă printre crengile din dormitor

eram așa de sus încât adormeam acolo

îmi era frică să cobor trebuia să aștept să mă coboare el

primele luni au fost pentru amândoi mai grele

până ne-am împrietenit și nu-mi mai era frică de el

nu mai eram obligat să-l țin când ne duceam la baie

deși mi s-a aprobat amputarea mâinii mă atașasem prea mult de el

chiar dacă îmi înghițise mai multe gagici.

20

La Mona

Calorifere fosforescente pe trotuar

praful din plămâni în spatele gardurilor

terasele curg violent în mare

Mona face gargară cu fluturii bolnavi

au naționalități refuzate

căldura nisipului dansează

cu Mona la mare.

21

Eram cuantici

Fiicei mele, Alexandra

Săpam și cădeam aveam gurile cusute

vedeam peste ziduri auzeam peste etaje

mirosul ne teleporta în casele celor îngândurați

eram un joc de lumini le inundam străzile

soarele ardea înaintea dimineții șopârlele

eram cuantici ne curbam spațiile.

22

Autopsie

Ne puseseră întinși pe mesele de piatră

un domn cu părul lung

avea o gaură-n obraz de-a latul

dinții i se vedeau până la ureche

doi medici în timp ce mă tăiau stăteau de vorbă

unul povestea cum fusese la țară

îl obligaseră să taie porcul

și nu putuse mi-au scos ficatul

l-au pus pe o tavă celălalt zicea

că nu îi mai ajung banii

că ar vrea să se însoare dar părinții ei nu-l plac

mi-au scos inima și-au tăcut

se uitau oripilați unul spuse ştiu

a mâncat prea multe rahaturi.

23

O împrejurare

O legase la subsol urletele ei îl excitau

începuse s-o cresteze pe față

pe sâni apoi gusta din ei

se desfăcea la pantaloni

în timp ce-o strângea de gât

nu mai respira terminase

din balta de sânge aburul se înălța

spre o altă masturbare.

24

Două borcane

De sub masă

două borcane de iaurt

cereau să fie reciclate

în borcane de ciocolată

să le lingă copiii

sub masă.

25

Subsol

Ligheanul făcea umbră acelui alun

patruzeci și două de pălării trecuseră

șaibe și copci între două răsărituri

sub o lumină aproape galbenă

mai mult verzuie.

26

Înfipt

Rămăsesem cu mâna înfiptă-n asfalt

eram acolo de câteva spătămâni

îmi aduceau apă și mâncare

seara veneau câinii

eram o tufă pentru ei își ridicau

picioarele în dreptul meu

șefa scării mă mai spăla cu un burete

îmi dădea haine de schimb

vorbiseră să mă mute la periferie

ocupasem un loc de parcare

copiii mă luau la țintă cu mingea

în serile de vară mă foloseau pe post de fileu

jucau tenis cu piciorul

vorbiseră să mă ducă în primărie

să mă ridice cu mâna în zid

27

acolo se mai puneau și filme

o doamnă drăguță îmi citea subtitrarea

venise un cutremur și scăpasem

în fiecare dimineață mă trezeam

cu mâna pe perete

șefa scării venea zilnic pe la noi

să-mi dea să mănânc

să mă spele.

28

Ciorapii mei

Halucinam nu mai vedeam cerul

tufișurile se uitau la mine

de-a lungul străzii jaluzelele se mișcau

era vorba de-o conspirație

bătrânii se apropiaseră

aveau ace unse cu serul adevărului

le aduseseră din Columbia special pentru mine

voiau să afle gândurile mele ascunse

la spital invocasem lipsa banilor și oboseala

credeam că nu cedasem doar dintr-atât

ei trebuiau să știe că nu-mi ieșisem din scenariu

tu aveai sânii mai țuguiați erai suspectă

un coleg m-a asigurat că ești de încredere

îmi aduseseși ciorapii mei.

29

Nu mai știi

Primele semne apar când nu mai știi cât e ceasul

te simți urmărit din toate părțile

te uiți discret pe geam și observi că e deja seară

te trezești privind tavanul

nu știi dacă faci asta de câteva secunde sau de câteva secole

te gândeşti profund la ceva sau la mai multe

nu mai știi la ce

îi faci o cafea îți spune că e patru dimineața

te rugase pe la opt seara.

30

Azi pe cer

Luna aceasta era a blocului meu se trăsese la sorți

noroc cu șeful scării pusese juriului termopane

aveam câte o zi de familie era ziua vecinului de la doi

noaptea trebuia să facă un desen să-l bage sub pernă

obișnuia să bea cam mult nevasta îi murise de cancer

era sudor la uzină sâmbăta văruia prin cartier

pentru o sticlă de ceva

mă trezisem pe la zece și m-am uitat pe geam

pe cer scria cu litere mari

Vasile să-mi dai banii.

31

O stație în plus

De câteva zile mi-am luat vacanță

credeam că am să scriu mai mult

în fiecare dimineață scriam în tren

pe drum spre serviciu

eram singur printre oameni

câteodată mergeam o stație în plus

nici nu îmi dădeam seama

singurătatea o găsesc

în repulsia față de aglomerație

mă simt ca pe un nor

are în fața mea mai multe sertare

de unde-mi pot alege o stare de spirit

sau un miros

unde-mi imaginez câteva vorbe

mă gândeam să plec cu trenul în fiecare zi

fără să știu unde.

32

Bube

Mă întorsesem în cartierul unde copilărisem

mă duceam la grădiniță să-mi iau copilul

băieții din fața blocului râdeau de mine

devenisem conștiincios

pe drum un prieten mi s-a confesat că era bleg

mi-a arătat bubele lui

zâmbeam amândoi în semn de complicitate

i le-am arătat și eu pe-ale mele.

33

O șipcă

În mintea mea parcă-a trosnit o șipcă

de aici și distorsionarea unor amintiri

cofetăriile în care ne pierdeam timpul

le-am aliniat ca pe-un tren multicolor

o senzaţie de subțiere a fotografiilor ce-mi trec prin minte

tu dormi și parcă din visul tău mă aprobi

azi-noapte m-ai luat în brațe deși nu ne vorbim de ieri

pare a fi dimineață bănuiesc că soarele simulează

pomul din fața casei nu are umbră păsările încă nu s-au trezit

și mintea mea parcă s-a rupt în mintea ta.

34

Mă trezisem

O fată pe care n-o mai văzusem niciodată intrase sub masă

îmi făcuse acolo o cafea mă săruta

mă uitam la ea nedumerit nu o mai văzusem niciodată

mă întreba dacă mă simt bine

nu știam ce se întâmplă în realitate nevastă-mea era blondă

și trebuia să luăm copiii de la grădiniță

necunoscuta era atentă cu mine îmi făcea masaj

mă întreba ce mai scrisesem

adormisem îmbrățișați a doua zi m-am trezit singur

casa era goală mi-am sunat nevasta numărul pe care sunasem nu exista

mi-am sunat părinții tata mi-a zis că nu aveam nici prietenă măcar

am reușit să aud când îi șoptea maică-mii

iar nu se simte bine trebuie să-l internăm.

35

Levitație

Lucrurile pluteau prin casă am deschis geamul

cafeaua se ducea din ceașcă și eu după ea

peste case se ridicau oameni cu lucrurile după ei

așa am văzut-o pentru prima dată plutea încă dormind

se ducea spre stâlpii de telegraf și-am agățat-o într-o antenă

anunțaseră la radio că levitația se va tăia peste câteva ore

vecinul de la patru își ancorase patul de geam să facă plajă

ținându-și cei trei copii în lesă ca pe niște zmeie

se mai loveau și-i înghiontea cu un gest scurt

alții erau mai inventivi jucau tenis de picior

peste pancarta cu bine ați venit

la spital rămăseseră agățați în perfuzii

o asistentă țipa la un pacient că dacă-și dă drumul moare

îl prinsese cu mătura

era singurul moment al anului în care puteai scăpa de păduchi.

36

Autobuzul

Șoferul autobuzului nu îmi cere cuțitul

îi dau bună ziua și mă uit la el ca și cum aș avea

când nu am chef de vorbă îmi trag piciorul după mine

până și cele mai obosite babe îmi cedează locul

apoi alerg pe lângă autobuz să prind trenul.

37

Twisted

Îmi crescuseră ochi pe toată suprafața nasului

am vrut să mă așez pe scaun am căzut în genunchi

parcă stăteam într-o nară transparentă și mă învârteam

visam că aveam multe guri

pe-o parte mușcam din pâine pe alta mai puneam sare

mâncam dulce acru și sărat în același timp

cu o gură fumam începusem să vomit cu toate gurile

aproape terminasem să mă spăl pe dinți

gura cu voce de soprană încă mai voma

m-am trezit și respiram pe urechi

m-am uitat în oglindă și nu mai aveam nas

aveam doar un ochi mare în mijlocul feței

cu care puteam să mișc lucrurile

când voiam ceva mă concentram și se evapora

simțeam o căldură în stomac

aveam senzația că am trei ochi

când mă îmbătam ca porcul.

38

Am rămas singur

Ajutat de îngerul meu păzitor puneam piedică babelor

făceam tramvaiele să deraieze schimbam culorile semafoarelor

seara mă plictiseam și plecam să tai cablurile de telefonie

tata le-a lipit la loc am fost nevoiți să-l omorâm

pe profesorul de română

cu care făceam meditație nu trecusem decât o dată pe la el

tata simțea că-l mințeam știam că urma să-l sune

îl trimiseseră-n iad

mi-au dat un alt înger mă făceam că nu-l văd că nu-l aud

se săturase să nu îl bag în seamă și-a plecat

mi-am promis să fac numai rele să ajung și eu în iad

să mă întâlnesc cu vechiul meu prieten

sper că nu s-a domolit

fără el iadul nu mai este ce-a fost.

39

Printre balustrade

Tatălui meu

Ura făcuse o condensă prin mine

un monstru o sorbea din aer

spălam vasele să mă fac auzit

închid ochii că mă fac una cu aroma cafelei

ies pe sub ușă și trec printre balustrade

întru satisfacerea poftelor

care se plimbă prin mine.

40

Căzusem cu gândul s-adorm

Melodia ce-o auzeam venea după mine

și lumina trecea printre jaluzele

pe undeva prin fundul camerei se spărseseră

resturile lor dansau ca într-un film coreean

căzusem cu gândul să adorm acolo

îmi amintesc că o vedeam pe mama

râdea isteric și nu reușeam să-i deslușesc gurile.

41

Nici azi

Coboram treptele două câte două să am noroc

canalele cu o gaură sau mai multe

înaintam peste carouri alb-negru

azi îmi alesesem să calc pe cele negre

nu trebuia să ating prima treaptă a trenului

așteptam să cobor unde jocul devenea reflex

trebuia să clipesc din doi în doi trecători în timp ce număram

dacă treceau pe număr impar aveam ghinion

niciodată nu am reușit să câștig

nici azi

am uitat să țin degetele încrucișate.

42

Întorc capul

Am o pereche de pantofiori negri

șireturile se leagă și se dezleagă singure

intră și ies prin găuri ca niște șerpișori

le văd cu coada ochiului

întorc capul camera se reașază cât ai clipi

tabloul se mișcă văd praful în el

îmi iau avânt și sar prin geam mă trezesc pe scaun

iar îmi iau avânt și sar prin geam mă trezesc în pat

umbrele șerpuiesc pe tavan

cerul le reașază într-o fracțiune de secundă

îmi iau avânt și sar prin geam cad în fața blocului

deschid ochii lumina unei lanterne orbește.

43

Bombardau

Avioanele bombardau lângă blocul nostru

unul se prăbușise în grădina din spate

o doamnă cobora scările

trăgea după ea mirosul de parfum ieftin

în mâna stângă aveam țigara palmată

am mai tras un fum și-am bătut la ușă

când mama mi-a deschis un fel de aer clocit m-a lovit

mi-am scos țigările din chiloți

ascultam muzică psihedelică mă uitam la bombardament

am adormit pe scaun visam o tavă mare cu cornuri

la fiecare trei minute aveam voie să iau câte unul.

44

Te fac marmeladă

Să nu mai porți rochii fundițe buline alunițe

să nu mai mergi la vale agale

să nu mai vorbești cu nimeni de mine cu mine de nimeni

să nu-ți mai cumperi sacoșe expirate brioșe pe terminate

nu mai plânge cățeii purceii pisicii aricii

acasă pe stradă-n tramvai la gunoi la coadă-n metrou

te dau de pereți te trag pe trotuare-n canale

din canale pe stradă te fac marmeladă

stai jos nu plânge ridică-te ajunge scuipă-mă cu sânge.

45

Câinii mă știau din auzite

În drum spre serviciu trenul e aglomerat

închid ochii nu ar trebui să fie nimeni dacă îi deschid

dar se înmulțesc și încep să împingă

de ceva timp mi s-a terminat magia

îmi uneam puterile cu fratele meu

desenele animate nu se mai terminau cu orele

câinii mă știau din auzite nu mă lătrau

de când mi s-a terminat toate-mi merg alandala

o femeie se împinge în mine dacă aveam magia

m-aș fi concentrat și i s-ar fi făcut rău

i-ar fi venit dor de cineva ar fi început să plângă

și nu m-ar mai fi înghiontit.

46

Același soare

Soarele prăjea geamul clasei

îți scriam fițuici agramat

îți atingeam cu pixul puful de-a lungul mâinii

pariam cu tine că se va ridica

îți plăcea să pierzi

să fii obligată să mă săruți în pauză

te prefăceai că nu-ți place scuipai în chiuvetă

același soare te mângâia pe ceafă

stăteam cu capul pe birou

scrisesem o poezie cu trenuri

am luat pixul și m-am atins cu el de-a lungul mâinii

părul nu s-a ridicat și-am scuipat în chiuvetă.

47

Fără petale

Pe vizor după o ușă o scară

pe terasă lângă casă sub bancă o helancă

soarele se-ascunde într-o floare cu o petală cu două petale fără petale

mă ridic scot mâinile din buzunare mă așez

mă ridic bag mâinile-n buzunare mă așez.

48

Pe câmpul ce l-am inventat

Am trecut pe lângă casa în care locuiam cândva

am fost bucuros să găsesc un chiștoc sub un câine

eram sigur că tu îl aruncaseși fumai winston până la jumate

ți-am simțit gustul m-am apropiat de geam

se aburise am dat cu mâna și l-am murdărit

puteam să trec prin pereți cu câinele nu am făcut-o

ultima oară nu m-am putut abține și l-am tras de picioare

luminile au început să pâlpâie și v-ați speriat

voi veni în visul tău să te plimb cu câinele-n brațe

pe câmpul ce l-am inventat amândoi.

49

Semafoare în junglă

Aterizasem pe-o planetă care nu avea nicio logică

am găsit o roșie și-am mâncat din ea

am simțit cum mi se umple capul cu partituri

treceam pe lângă o buclă de apă ce plutea-n aer

în ea stătea o femeie înghesuită-n propriul păr

i se vedea fața mulându-se-n peretele gelatinos

intrasem într-o junglă

o ciupercă zicea că planeta era voința poeziilor mele

m-a rugat să i le recitesc ca să-i dau o formă

de exemplu semafoarele ce căutau în junglă numai eu știam

i-am răspuns că habar nu aveam

de altfel nu scrisesem despre semafoare-n junglă

mi-a zis că așa am scris în subconștientul meu

despre o intersecție într-un fel de junglă urbană

mi-a mai zis că dragoste nu e pe niciunde

numai orgii în niște cuburi supraetajate

50

și morții iau înfățișările apropiaților mei

peisajele macabre îmi descriau frustrarea

eram un iepure cu un ochi alb

femei goale își luau din mine organe și se atingeau cu ele

miroseau a frică.

51

În aer

lui Coman Teodora

Două rândunici stăteau zgribulite pe-o sârmă

o fetiță m-a luat în palmă și m-a suflat în sus

vedeam umbrelele rotindu-se

ca rotițele unui ceas mecanic.

52

Sub presiune

Orizontul se crăpase soarele picura

anunțaseră în gară că trenul se scufundase

șobolanii urcaseră-n turnul Montparnasse

capacele canalelor săriseră-n aer sub presiune

lava ieșise pe străzi lumea se baricadase pe poduri

cerșetorii ascundeau alcoolul în crăpăturile blocurilor

muștele spărgeau geamurile în calea lor

furasem o bicicletă trebuia să ajung la serviciu

patronul plângea pe scările hotelului uitasem să comand pâine.

53

La geam

Doi porci coborau printr-un burlan

o puștoaică purta tocuri parcă spărgea asfaltul

sprijinindu-se în coada lopeții un muncitor se uita după ea

i se vedeau doar picioarele.

54

Uite aici o cumpănă

Alege-ți un număr până la douăzeci

doi patru șase opt șaișpe șapteșpe

alege alt număr șapteșpe nu e bun

doi patru șase opt zece doișpe paișpe

ești reținut vei trăi în umbra ta

în spatele unei aparențe normale

la jumătatea vieții te vei apropia mai mult de tine

uite aici o cumpănă vei trece cu bine

vei trăi să-ți cunoști nepoții un rău urmat de un bine

o altercație pe plan psihic succes profesional

te vei îndrăgosti de o persoană din copilărie

îmi amintesc pe holul maternității

secundele îmi ticăie în minte simt presiunea

asistentele ies și intră în grabă se aud copii plângând

o fi al meu îmi notez la fiecare plânset ora

o asistentă mă cheamă e doișpe cincizeci și trei

ești transpirată alege-ți un număr până la douăzeci

doi patru șase opt zece șaișpe.

55

Între două vise

Lacul din fotografie curgea prin monitor peste mine

am schimbat repede imaginea

acum mirosea a boală

mi se-auzeau gândurile suprapuse pe mai multe tonuri

am reținut câteva pentru o posibilă poezie

un vers care mi-a plăcut suna așa:

cercurile pluteau între două vise.

56

Mi-am cerut o țigară

Se făcea de ziuă îmi dezmorțeam picioarele

Sena se întindea ca o pisică scărpinată pe spate

soarele mahmur își dezlipea ochii printre primii aburi ai combinatului

ultimul petrecăreț bâjbâia după o gură de metrou

mi-a cerut o țigară

părea singur i-am spus că va fi bine.

57

În numele fratelui

Nu înțeleg de ce îi mulțumești lui Dumnezeu

nu ți-a dat nimic

i-o fi plăcut poezia cu îngerii care se masturbau în fața icoanei

așteptam împreună ca doi copii să pice și-al doilea turn

suntem la unison și de-aia-mi dă

poate există și-mi apreciază sinceritatea

s-o fi săturat și el de atâtea milogeli și mulțumiri

una-două cu doamne-ajută o avea și el problemele lui

mie mi-ar fi mai la îndemână să mă rog fratelui meu

mi-a promis că ne ia casă la țară să plantăm roșii

l-am mințit că acesta ar fi și visul meu

aș vrea doar să-mi cresc câinele la curte

și să vezi cum e la umbră cu picioarele-n lighean.

58

Singur

M-am trezit vorbind pe stradă cu fete pe care nu le cunoșteam

treceau pe lângă mine nu mă obișnuisem să merg singur

de fiecare dată îmi ceream scuze zâmbeau parcă știau prin ce trec

în fiecare noapte întind canapeaua și iau perna în brațe

azi-dimineață făcusem două cafele am fost obligat să le beau

în frigider s-au adunat sticle de fanta arunc la porumbei câte o pâine

deși nu mă uit la televizor merge în fiecare seară

am fost la cinema lângă mine stătea o fată

m-a luat în brațe și m-a sărutat apoi s-a scuzat

am rugat-o să mă ierte dacă voi face același lucru

și uite așa am schimbat fanta din frigider pe cola

ea bea ciocolată caldă nu mănâncă pâine dar se uită la știri.

59

Băteau la ușă

Tocam ceapă ca să plâng

muzica era dată la maxim mă lăsasem pe spate-n pat

apa curgea vecinii băteau la ușă

le-am deschis îmi aduseseră o barcă.

60

Sub coaste

Mă țin de scaun accelerez

orizontul se subțiază luminile devin dungi

sufletul îmi iese din corp

îi simt ghearele înfipte sub coaste

ridic capul de pe masă se aude un ticăit.

61

Între două vise

Spitalul de nebuni atârnă cu geamurile-n jos

un doctor se cațără pe altul ca să ajungă la baie

o pacientă împletește părul unei infirmiere

prin saloane se creează o atmosferă de crustă

să pot trece dintr-o cameră-n alta între două vise.

62

Uși

Creierul meu e un culoar cu multe uși

deschid câte una în funcție de situație

de exemplu când scriu poezie deschid patru

prima e camera cu vise o deschid mai tot timpul

mai am o cameră unde bântuie imaginația

a treia cameră e cea a trecutului

ce se varsă în cea a imaginației

ultima cameră este cea a inconștientului

care este lipită de camera viselor

pe culoar suflă vântul toate ușile se trântesc.

63

Într-adevăr

Pierderea virginității

e ca adevărul

care m-a înecat cu somn și m-a trezit

e ca nașterea

ca scoaterea unui dinte

și ruperea unei unghii negre

adevărul e primul joint pentru prima bere

adevărat a înviat

pentru adevăr am murit

trăia într-adevăr

adevărat l-a născut

virgină

cu unghiile negre

adevăratului dumnezeu

primul născut

primul adevăr fără dinți

fără unghii

căci adevăru-i doar prima minciună.

64

65

„POSTFAŢĂ”

Bine „înfipt” (vezi poemul cu același titlu) în cernoziomul

suprarealist-urmuzian, Dan Ciupureanu debutează cu un volum în care

micile stângăcii, inerente, aș zice, coabitează fermecător cu un simț

poetic deja rodat, de o senzualitate onirică atât de bine dospită, că îi

permite inclusiv să strunească multele îndrăzneli care nu-i dau pace.

Ion Buzera

Ciupureanu este o Alice in Wonderland. Vise împletite cu

frânturi de memorie și cu fantasme violente, grotești, absurde,

macabre, rareori euforice, alcătuiesc materia poemelor din acest

volum de debut. Când iese însă de sub efectul calmantelor, dispare și

imaginarul suprarealist, mină de aur pentru psihanaliștii literari.

Rămâne, apendice la scurt-metrajul psihedelic, o fărâmă de poezie

tranzitivă, ca un om în pielea goală, care privește cu ochii larg deschiși

pierderea puterilor magice ale copilăriei, oboseala și vidul interior:

„nici vesel, nici trist / ca un psihopat închipuit de neștiutori“.

Gabriela Gheorghișor

66

Există în poezia română câteva dinastii poetice exemplare – de la

cea a Văcăreștilor până la cea a Moldovenilor & Baghiilor. Iat-o și pe

cea mai recentissimă: anume cea a Ciupurenilor.

Dan Ciupureanu, fiul tatălui său Ionel, este un debutant

remarcabil din două puncte de vedere: mai întâi, că nu seamănă deloc

cu tatăl lui (scapă așadar încă de la bun început de complexul patern),

apoi pentru că seamănă deja bine de tot cu el însuși. Și cum arată el

însuși?

Păi, iată cum: poemele din Efectul calmantelor ce, aproape toate,

într-un trecut nelămurit și halucinatoriu, în care se rostogolesc unul

după altul evenimente dintre cele mai bizare, înregistrate cu o stranie

și neliniștitoare indiferență. În drumul spre alimentară, naratorul e

întrebat de câine cât e ceasul; abia trezit din somn, se uită pe geam –

pe cer scrie, cu litere uriașe, Vasile să-mi dai banii; o fetiță îl ia-n

palmă și-l suflă-n aer ș.a.m.d.

Ei bine, orice s-ar întâmpla, naratorul nu se panichează nicicând.

Și abia asta e cu adevărat halucinant: naturalețea rutinată cu care se

mișcă prin această halucinarie. Debutantul acesta trăiește more poetico

blaza ca un matur.

Radu Vancu

67

Notă biografică

Dan Ciupureanu (în certificatul de naştere: Ciupureanu Dan

Cristian, n. la 1 noiembrie1983, în Craiova) este scriitor independent.

Până la jumătatea anului 2013 nu a mai scris niciodată.

De atunci până acum a participat la câteva concursuri de poezie la

care nu a câștigat niciodată (de exemplu „Romeo și Julieta la Mizil”, Ediţia

a VII-A, 2013-2014, onorabilul loc 183).

Recent a publicat poezie în revistele culturale „Prăvălia culturală”

și „Zona literară”. A mai publicat atât proze scurte la „Prăvălia

Culturală”, cât și poezii pentru copii la „literaturacopii.ro”.

Acest volum a fost finalizat în aproximativ opt luni, ultimele.

Din 2009 s-a instalat în Franța, la Paris, unde a lucrat ca spălător de

vase, ajutor de bucătar, menajer la hotel, în prezent fiind responsabil la

același hotel.

Are multe pasiuni precum și proiecte, visează la scrierea scenariului

unui scurtmetraj de succes şi la finalizarea unui volum de poezii pentru

copii. Are în intenţie şi publicarea unui volum de proză scurtă.

68

69

Cuprins

S-a calmat și Parisul / 5

O poezie cu toate cuvintele / 8

Un fir / 9

Parcă dormeai / 10

Reverie / 11

Invazia degetelor / 12

.Strada principală / 14

Scurt metraj / 15

Visele mele / 16

Dâre de scrum / 17

Îmi cădea capul / 18

Ne-am împrietenit / 19

La Mona / 20

Eram cuantici / 21

Autopsie / 22

O împrejurare / 23

70

Două borcane / 24

Subsol / 25

Înfipt / 26

Ciorapii mei / 28

Nu mai știi / 29

Azi pe cer / 30

O stație în plus / 31

Bube / 32

O șipcă / 33

Mă trezisem / 34

Levitație / 35

Autobuzul / 36

Twisted / 37

Am rămas singur / 38

Printre balustrade / 39

Căzusem cu gândul s-adorm / 40

Nici azi / 41

Întorc capul / 42

Bombardau / 43

Te fac marmeladă / 44

Câinii mă știau din auzite / 45

Același soare / 46

Fără petale / 47

Pe câmpul ce l-am inventat / 48

71

Semafoare în junglă / 49

.În aer / 51

Sub presiune / 52

La geam / 53

Uite aici o cumpănă / 54

Între două vise / 55

Mi-am cerut o țigară / 56

În numele fratelui / 57

Singur / 58

Băteau la ușă / 59

Sub coaste / 60

Între două vise / 61

Uși / 62

Într-adevăr / 63

„POSTFAŢĂ”,

de Ion Buzera, Gabriela Gheorghişor şi Radu Vancu / 65

Notă biografică / 67

72

editura vinea str. mitropolit antim ivireanul, nr. 45, ap. 5, sector 5; cod poştal: 040111;

mobil: 0723349138 e-mail: edituravinea@yahoo.com;

apărut: 2014