• Anul 46 (serie nouã) • iunie - iulie 2009 • 3,50 RON •

Nr. 6-7(478-479)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

• O

vidi

u M

arci

uc

Lãcrãmioara Loredana Beleacov

Literaturaºi societatea

pagina 24

Violeta Savu

Transfigurãri

prin artã eroticãpagina 3

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ

Terapie prin miracole• Cronicã de Carmen Mihalache

pagina 17

Valentin Ciucã

Verva imaginativãa unui monumentalism

care se trateazãpagina 8

Interviu cu Teodor Ciurdea (Austria):

„Aducerile aminte suntcutremurãtoare“

paginile 20 - 21

În zilele de 23 ºi 24 iunie(altfel spus, în ajunul ºi înziua sãrbãtorii Sânzienelor),s-a desfãºurat, în Bacãu,Festivalul Naþional deFolclor „Ion Drãgoi”,amplã manifestare desti-natã promovãrii cânteculuipopular românesc. Alãturide Ansamblul „Busuiocul”(titularul proiectului cultu-ral), partenerii tradiþionaliau fost ºi în acest anConsiliul Judeþean, PrimãriaMunicipiului Bacãu, precumºi Societatea Românã deTeleviziune.

Amintim cã acestFestival s-a lansat în anul2000 din dorinþa de aatrage atenþia asupra exis-tenþei, în circuitul viu, aunui repertoriu autentic ºivaloros în mãsurã sã asi-gure perenitatea folcloruluimuzical. ªi dacã organiza-torii i-au atribuit numeleviolonistului „Ion Drãgoi”, afost îndeplinitã astfel odatorie de onoare faþã deun mare artist, care s-adãruit cu o tensiune exem-plarã cântecului popular.

Graþie prestigiului decare se bucurã, la actualaediþie (a X-a), Festivalul areunit 62 de cunoscuþiinterpreþi (soliºti vocali ºiinstrumentiºti) reprezen-tând principalele zoneetnofolclorice din Româniaºi din Republica Moldova.Alãturi de recitalurile con-sacraþilor, în program afost inclus concursul„Muguri de tezaur” rezer-vat copiilor (între 6-12 ani),cu calitãþi vocale ºi inter-pretative, care, fie prineducaþia primitã în familie,

fie sub îndrumarea das-cãlilor lor, au avut prilejulsã se aproprie de arta pop-ularã tradiþionalã. Convinºifiind cã îi vom revedea ºicu alte prilejuri, îi men-þionãm: Paula Florescu,Teodora Irava, AlinaCarnariu, ªtefan Glãvãnescu(Bacãu), Dana Jurjuþ(Bihor) ºi Alexandra Chira(Sãlaj).

Asemeni tuturor proiec-telor culturale ciclice, ºiFestivalul Naþional deFolclor „Ion Drãgoi” vã-deºte unele caracteristicistereotipe. Pentru a leevita, fiecare ediþie a mani-festãrii a avut un profil spe-cific. Astfel, ediþia din acestan ºi-a impus trei accentedistincte: 1. Prezentareaunor familii de mari inter-preþi: Grupul Topalã -Lãtãreþu (Leleºti-Gorj), Duoinstrumental Denis ºiConstantin Gogan (Bacãu),Duo-urile vocal-instrumen-tale: Antonela ºi Liviu Buþiu(Bihor), Loredana ºiConstantin Mândriºteanu

(Suceava), Florentina ºiPetre Giurgi (Baia Mare);2. Valorificarea cântecelortradiþionale din colecþiileconstituite de Anton Pann,C-tin Brãiloiu, AlexandruVoevidca, Gh. Ciobanu,Pavel Delion ºi ConstantinArvinte; 3. Prezentarea înspectacol a unui obiceilegat, fie de anotimpurileanului, fie de anotimpurileomului. La actuala ediþie,au fost înscenate – decãtre Ansamblul Folcloric„Busuiocul”, în coordo-narea maestrului coregrafPetre Vlase – ritualurilecaracteristice nunþii moldo-veneºti.

Întregul program alFestivalului a fost înregis-trat de RTV 1, spre a fiprezentat, ulterior, în emisi-unile „Tezaur Folcloric”din 25 iulie, 1-8 ºi 15august a.c.

C. DONEA

iunie - iulie 20092

breviar

Festivalul Internaþional de Poezie„Avangarda XXII”

Ediþia a IX-a, Bacãu, 2009

Fundaþia Culturalã „Georgeta ºi Mircea Cancicov” organizeazã, încolaborare cu Primãria Bacãu, Administraþia Fondului Cultural NaþionalRomân, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu CulturalNaþional Bacãu ºi Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bacãu,Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie „Avangarda XXII”, mani-festare care îºi propune descoperirea ºi promovarea creatorilor de poezieautenticã în limba românã – tineri ºi adulþi, începãtori ºi profesioniºti -, acelui mai bun debut în volum, a celor mai buni poeþi consacraþi, precum ºia celei mai bune antologii de autor. De asemenea, iniþiativa îºi mai propu-ne identificarea ºi promovarea celor mai valoroase reviste literare ºi de cul-turã de limbã românã din þarã ºi strãinãtate.

Conndiþii de parrtticiparre

La aceastã competiþie pot participa creatori de poezie în limba românãdin þarã, Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia), Gyula(Ungaria) ºi din diaspora, cu cetãþenia românã, a þãrii de rezistenþã sau cudublã cetãþenie, care:

• nu au depãºit vârsta de 35 de ani ºi nu au debutat editorial• au debutat editorial în perioada 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de

ani• nu au depãºit vârsta de 55 de ani (poeþi profesioniºti),precum ºi• antologii /din creaþia unui singur poet) în limba românã, din þarã,

Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia) ºi din diaspora, apãruteîn perioada 2007 – 2008

• reviste literare ºi de culturãToate lucrãrile vor fi expediate, pânã la data de 3 august 2009 (data

poºtei), pe adresa: Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniuCultural Naþional Bacãu, Strada Cuza Vodã nr.6, cod. 600275, cu menþi-unea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda XXII”.

Regulamentul concursului ºi alte relaþii suplimentare la:• telefon/fax: 0234 /518236; 0234/513250; mobil: 0721/861045;• e-mail: fundatiacancicov@yahoo.com.Directorul festivalului: Victor Munteanu.

Conferinþele Bibliotecii Judeþene „C. Sturdza” Bacãu

Mihai Eminescuîn canonul occidental:

without love

Festivalul Naþionalde Folclor „Ion Drãgoi”

La cea de-a ºasea ediþie aConferinþelor Bibliotecii, în care s-aadus un omagiu poetului naþional,invitaþi de onoare au fost scriitoriiTheodor Codreanu (renumit emi-nescolog) ºi profesorul NicolaeGeorgescu. Conferinþa susþinutãde distinsul Theodor Codreanu apurtat titlul „Eminescu ºi ca-nonul occidental”. TheodorCodreanu s-a axat pe demon-tarea acþiunilor de demitizare a luiEminescu, aducând ca argu-mente citate din marii critici ai li-teraturii române. Însã, unul dintrecriticii de notorietate ai timpuluinostru ºi anume domnul NicolaeManolescu în recenta lui carte„Istoria criticã a literaturii române”minimalizeazã valoarea poetuluiMihai Eminescu, atitudine vehe-ment contestatã de TheodorCodreanu. El atrage atenþia cã

Nicolae Manolescu „reþine doartextele marginale ale luiEminescu”, trece cu vedereapoeme eminesciene care repre-zintã capodopere ale literaturiiromâne cum ar fi spre exemplu„Odã în metru antic”, ignorã valo-rile estetice ale „Luceafãrului”, sefoloseºte de false silogisme pen-tru a-l introduce într-o nouã ºioccidentalã canonizare peEminescu, încercând sã demon-streze cã ar fi doar un poetobiºnuit. Dar indiferent de ata-curile asupra lui Eminescu, el varãmâne pentru totdeauna re-prezentativ pentru cultura noastrãnaþionalã, aºa cum esteShakespeare pentru culturaenglezã, Goethe pentru culturagermanã sau Dostoievski pentrucultura rusã. „Centrul canonic alspiritualitãþii româneºti este

Eminescu. / Eminescu ne ajutãsã rãmânem în literaturã. / PeEminescu nu-l pot ierta toþi ceis-au simþit vizaþi.” a afirmat aforis-tic Theodor Codreanu.

În continuarea conferinþei s-aulansat volumele: „Cartea trecerii –boala ºi moartea lui Eminescu”de Nicolae Georgescu ºi „Cartetristã ºi încâlcitã” de Pr. TeofilBradea. Cele douã cãrþi au fostprezentate de Ioan Neacºu,respectiv Marius Manta.

La 120 de ani de la moarteapoetului, încã ar mai trebui sãmeditãm adânc la remarca emi-nescologului Theodor Codreanu:„Despre Mihai Eminescu vorbimmult ºi îl înþelegem puþin”. ªi celmai probabil niciodatã nu vomputea ajunge sã-l iubim înmãsura cu care el Poetul a Iubit.

V. SAVU

arte

iunie - iulie 2009 3

Scriitorul francez PascalQuignard considerã cã existã osingurã diferenþã sexualã ºi,aceastã diferenþã „face ca,privit dinspre propriul sex,celãlalt sex sã fie pururi miste-rios.” Sexualitate... penum-bre... eros...

Pornind de la cele douãsexualitãþi eterogene (cea fem-ininã ºi cea masculinã) ºiurmând un fir subconºtient alfarmecelor seducþiei, aºa s-aulegat lucrãrile artiºtilor plasticibãcãuani (pictori, graficieni,fotografi) în expoziþia „Artaeroticã”. Sunt tot felul denuanþe în expoziþie ºi e firescsã fie aºa, pentru cã o astfel detemã provoacã artistul sã-ºiextrapoleze eul senzorial. Sunttablouri ce transmit: calofilie,desfãtare, stare efervescentãºi beatitudine (Marius CrãiþãMândrã – în lucrarea cu per-sonaj feminin), senzualitateintensã, învecinatã extazului(Ion Mihalache, Viorel Cojanacesta cu distincþiile de diafansau oniric), pietate faþã de eter-nul feminin (Ilie Boca, nudurileprezentate de maestru, în modparadoxal, par desprinse dintr-ofrescã), combinaþie halucinan-tã ºi eruditã de putere, sufo-care ºi spaimã la DragoºBurlacu; dorinþã, aluzie, umorîntr-un joc încãrcat de tensi-unea datã de ademenire, adul-mecare, curiozitate ºi furiºare(Dionis Puºcuþã), gracilitate(Ioan Vãsâi, Ioan Burlacu),perfecþiune (Mircea Bujor),splendoarea corpului femininsau trupul ideal (OvidiuMarciuc), mângâiere ºi melan-colie (Cristi Gaºpar), pasiune,frivolitate, tandreþe (CarmenPoenaru), discreþie ºi pudoare(Viorica Zaharia, Geanina IvuVlad), concupiscenþã (ElenaLupaºcu ºi, aici, Ion Mihalache,luxurios dar totodatã amuzant -ludic), graviditatea întrepãtrun-sã cu fantasme erotice (înfotografiile semnate de Ovidiu

Ungureanu), dominare mas-culinã (Vasile Crãiþã Mândrã,Marius Crãiþã Mândrã înlucrarea cu personaj mas-culin), egocentrism (MihneaBaran – lucrarea „Preaabstractã”), virilitate, agilitate ºigraþie masculinã (în instanta-neele surprinse pe pelicula fotode Mihaela Nazarie), prop-unerea Cristinei Ciobanu este

calinã, enigmaticã ºi sincronputernicã. Am subliniat pe ceicare subiectiv vorbind mi-auatras atenþia ºi ale cãror lucrãrimi-au rãmas întipãrite în me-morie. Au participat la acestspectacol al imaginilor eroticepeste 30 de artiºti. Ideea aces-tei expoziþii, organizarea, con-ceptul de panotare sunt meritulpictorului Marius Crãiþã-Mândrã

care ne-a mãrturisit ce greutãþia întâmpinat dar ºi mulþumireasufleteascã pentru rezultatulobþinut: „Acum vreo 10 ani, laCluj, s-a organizat o expoziþiecu temã eroticã ºi au fost invi-taþi ºi artiºtii bãcãuani. Þinminte cã doar patru artiºti ne-am prezentat cu lucrãri ºi fiindprea puþini, Bacãul n-a mai fostreprezentat la acea expoziþie.M-am gândit atunci cã artiºtiibãcãuani sunt prea cuminþi ºipuþin cam tradiþionaliºti, un picconservatori. Pictura bãcã-uanã avea faimã în þarã prinºcoala de peisaj, prin taberelede la Tescani. Când am pornitacest demers cu arta eroticãam fost sceptic, am crezut cãse vor strânge doar 5-6 lucrãri.Temerile nu mi s-au confirmat,dimpotrivã, s-au adus lucrãripeste mãsurã încât expoziþia eîntrucâtva aglomeratã. A fostfoarte grea panotarea, aveamla dispoziþie un Ilie Boca foarteteluric, rupea tot, era imposibilde juxtapus. ªi atunci am creatîntr-o zonã centralã un «sepa-reu» pentru Ilie Boca, o célla.Fotografii au venit cu unentuziasm debordant, dreptpentru care ei au avut unspaþiu separat. În rest am inter-calat pictura ºi grafica, þinândcont de cromaticã ºi compo-ziþie ºi n-am urmãrit deloc calucrãrile unui artist sã stea alã-turi. În expoziþie sunt lucrãricare se remarcã printr-un plusde sensibilitate ºi prin realiza-rea unor personaje care simþirealmente cum te provoacã,artiºtii care s-au distins înacest fel sunt Ion Mihalache,Dragoº Burlacu, Dionis

Puºcuþã, Ion Vãsâi ºi, cu îngã-duinþa voastrã, ºi subsemnatulMarius Crãiþã-Mândrã [faptrecunoscut ºi în timpulvernisajului de cãtre VasileCrãiþã-Mândrã – n.m.]. Mi-auprodus încântare ºi artisteleCristina Ciobanu ºi CarmenPoenaru care au mers, com-poziþional, pe rotund. Cel maimult însã m-a impresionat IonMihalache care a venit cu undesen deosebit, un duct liniarfoarte bine definit ºi elaborat.De asemenea mi-au plãcutmult propunerile fotografilorcare au respectat perfecttema.”

Într-adevãr fotografii aurecunoscut la vernisajul expo-ziþiei cã tema eroticã estepredilectã pentru ei. Artistulfotograf Viorel Cojan a afirmat:„M-am simþit aproape de acestsubiect. A fost, pe de o parteideea, ca eu ca individ sã flatezfrumuseþile pe care le-am întâl-nit, ºi pe de altã parte, dorinþade a face faþã unui subiect atâtde dificil ºi foarte delicat.Graniþa dintre vulgar ºi sublimeste foarte discretã. Provoca-rea este sã forþezi aceastãtemã ºi sã nu cazi în vulgari-tate.” Artiºtii fotografi care aurãspuns acestei provocãrisunt: Ioan Viorel Cojan, OvidiuUngureanu, Eugen Grigore,Liviu Maftei, Constantin Broºu,Mihai Andoni, MiahelaNazarie.

„Arta eroticã” - o expoziþieineditã care a adunat un cercde artiºti ºi a fost primitã depublic frumos, cu entuziasm,fãrã false pudibonderii, fãrãipocrizie. Un public pregãtit sãîmpãrtãºeascã, împreunã cuartiºtii, nostalgia paradisuluiexistentã, mai mult sau maipuþin latent, în orice senzaþieeroticã.

Violeta SAVU

Transfigurãriprin artã eroticã

• Mircea Bujor

La Filiala Bacãu a Uniunii Scriitorilor dinRomânia s-au adunat în seara unei fru-moase zile de varã, pe 26 mai 2009, o mânãde scriitori dintre care n-au lipsit nume deprestigiu: Ovidiu Genaru, Sergiu Adam, Al.Dobrescu, Dan Perºa, bun amfitrion fiind ºide aceastã datã poetul Calistrat Costin. Cuacest prilej a fost lansat volumul al treilea alromanului „Suburbii municipale” semnat deEmilian Marcu, cunoscut ºi recunoscut pânãacum ca poet, sonetist de marcã. Cartea afost prezentatã de profesorul Petre Isachi:„Romanul lui Emilian Marcu este o carteatipicã, relevã simultan sacralitatea, sexuali-tatea ºi moartea. O carte de tip expresionist-baroc ºi totodatã o operã iniþiaticã. Autorulcucereºte prin interferenþa traiectelor iniþia-tice ºi prin acest melanj mitologie - religie -metafizicã." Despre Emilian Marcu au maivorbit criticul literar Al. Dobrescu („EmilianMarcu este un mare fabricant de metafore,un mare poet. În prozã, el leagã scenariipoetice ºi are puterea imaginii ceea ce com-penseazã faptul cã nu poate fi epic.”),Calistrat Costin („Se poate vorbi la EmilianMarcu ºi de o epicã manierizantã. Dar deºi

are partea lui de realism, romanul «Suburbiimunicipale» rãmâne cartea unui poet.”), DanPerºa („Poeþii scriu puþin altfel prozã. Eiurmãresc temele eului, ale sinelui, suburbiilefiinþei.”) ºi Sergiu Adam („Emilian Marcu esterealmente un scriitor important”). A rostitcuvinte despre crezul sãu literar însuºiautorul: „Eu nu sunt romancier ci un bunpovestitor. Am încercat sã decodez mituri ºimistere.” În încheiere, Emilian Marcu adelectat auditoriul citind poezii din ultimulsãu volum de versuri, intitulat „Cartea celoroptzeci ºi opt de taine”. Pentru deliciul citito-rilor, alegem sã citãm poemul „Taina a nouasau despre arta mângâierii”: „Ca ºi cum din-tre nouri s-ar fi desprins chipul tãu,/ Ca ºicum dintre nouri, ca ºi cum/ Ai fi în aceastãîmpãrãþie suprema atingere/ ªi trupul tãu arfi o cruce de fum// În zori mi te-arãþi printrestelele cãzãtoare./ Chipul tãu e-un izvor gân-gurind în înalt./ Numai ochii mei, te zãresc, oce întâmplare,/ De atâta privit pleoapelemele se zbat.// ªi tu în înalturi, în lãcaºulceresc/ ªtii sã mi te apropii cu atâta mirare./Pentru tine totu-i firesc;/ De cât te mângâipalma, de iarbã, mã doare.” (V.M.S.)

Poetul Emilian Marcu - prozator în romanul„Suburbii municipale”?

• Cristina Ciobanu

iunie - iulie 20094

cronica literarã

Se pare cã noi, muritorii, am uitatscopul sacru al existenþelor noastreefemere : iubirea ºi bunãtatea - celedouã cãi ale înãlþãrii noastre spirituale(indiferent de confesiune).

Ne aduce aminte, însã, peste neguride vreme, Meister Eckhart prin tratatelesale Despre omul nobil ºi Cupa din carebea regele – prinse în acelaºi volumelegant, într-o impecabilã traducere dingermana veche, pe care o datorãm luiGabriel H. Decuble. Cartea a apãrutrecent la Ed. Humanitas ºi ar fi putut fiprocuratã cu uºurinþã ºi fast de laTârgul de Carte Humanitas unde – dinpãcate – bãcãuanii nu s-au înghesuit…

Meister Eckhart, predicator domini-can, medieval surprinde aspecte ce potfi încadrate deopotrivã în registrulfilosofic prin abordarea pletoricã a des-tinului uman, dar ºi în registrul didas-caliilor, constituindu-se ca un veridicmanual de supravieþuire prin iubire ºiacceptare a libertãþii de gândire a celor-lalþi.

Recunosc cã am parcurs cu un viuinteres paginile celor douã tratate,atrasã pe departe de ironiile fine desubtext, dar mai cu seamã, de pragma-tismul ideatic; dacã m-a ºocat real-mente ceva în acest periplu, acest lucrua fost cu siguranþã aplicabilitatea aces-tei cãrþi la societatea noastrã…, înciuda sutelor de ani ce au trecut de laemiterea acestor idei. Cu toatã condes-cendenþa datoratã dominantei creºtin-ortodoxe, m-am simþit nevoitã sãrecunosc în multe rânduri cã româniisunt aserviþi unui comportamentmedieval. Intoleranþa faþã de semeni,ipocrizia, intrigile, cleveteala (de labârfa «nevinovatã» ºi balcanicã, pânãla cea distrugãtoare de vieþi) – atitudininumite încã din anul 1300 de cãtreMeister Eckhart „urâþenii ale sufleteloratinse de pãcat ºi de diavol”. Desigurcã gândirea avansatã ºi novatoare i-aatras un final tragic autorului, caredevenise incomod trezind atâteaconºtiinþe, fapt pentru care a fostacuzat la acea vreme de erezie, deunde ºi sfârºitul sãu dramatic. E drept,însã, cã opera sa a parcurs calea careîi era menitã.

Despre Meister Eckhart au rãmasprin timpuri detalii biografice destul decontroversate. Nu se ºtiu cu precizielocul naºterii ºi al morþii, dar cunoaºtemcã s-a nãscut în anul 1260 ºi s-a stinsdin viaþã în 1328; se ºtie cã în 1275 aintrat în ordinul predicatorilor la Erfurt.Studiile, în mare parte, ºi le-a fãcut laParis unde a fost ºi lector al Sentenþelorîntre 1293-1294; cã din 1294 pânã în1298 a fost prior al comunitãþii domini-cane din Erfurt ºi vicar al Thuringiei.Ajunge magistru în teologie alUniversitãþii din Paris în 1302 – cuprimul magisteriu la Sorbona. ªtim cãexistenþa sa a fost tumultuoasã,datoritã convingerilor sale particulare îndomeniul teologic. Între 1313 ºi 1323se aflã la Strasburg ca vicar general alordinului dominican ºi predicã în limbagermanã, pentru ca mai târziu, pânã în1327, sã se afle în postura de a predaîn Kõln la Studium generale – o insti-tuþie universitarã a dominicanilor.

Aºa-zisul sãu declin începuse din1325 când episcopul locului declan-ºeazã un proces împotriva învãþãturilorsale, considerându-le erezii. Doi animai târziu Eckhart pleacã la Avignonînsoþit de priorul provincial Henri dinCigno ºi de trei fraþi ai ordinului pentrua-ºi pleda cauza în faþa Papei Ioan XXII- culmea! pentru ortodoxie. Se pare,însã, cã moare pe drum. Autoritateapapalã a emis o Bulã „In agro dominico”condamnând 17 propoziþii eckhartienedrept erezii ºi încã 11 drept suspectede erezie.

Pe lângã tratatele sale scrise în ger-manã ºi care au mai curând un substratfilosofic decât religios - dogmatic, operasa mai cuprinde ºi scrieri în limba lati-nã: „Quaestiones Parisienses”, „Opustripartitum”, „Sermones”, „Expositiosancti Evangelii secundum Iohannem”.

Studiul amplu al d-nei AncaManolescu, aºezat înaintea celor douãtratate, sintetizeazã exemplar viziunealui Eckhart asupra Divinitãþii, dar, maicu seamã asupra atitudinii pe careomul de rând ar trebui sã o adopte înrelaþie cu semenii, cu faptele de viaþã ºicu Dumnezeu. Asociindu-l pe Eckhartcu Platon, cu Plotin, Grigore de Nyssa,Dionisie Areopagitul, Nicolaus Cusanusº.a. – autoarea menþioneazã: „Înruditca posturã intelectualã cu toþi aceºtia,Meister Eckhart îºi meritã de douã ori

titlul. Magistru în teologie la Sorbona, elconstruieºte – mai cu seamã în operasa latinã – un demers scolastic plin devirtuozitate, în care conceptele aris-totelice sunt utilizate pentru a structuralogic o metafizicã radicalã, pe linia neo-platonismului creºtin (…) În predicilerostite ºi notate în limba vernacularã,demersul scolastic vertebreazã un dis-

curs mistic care poate fi numit perfor-mativ. Predicile germane ale lui Eckhartpar a nu fi un discurs despre prezenþaºi acþiunea Cuvântului divin în strãfun-dul sufletului, ci chiar reflectarea încuvânt a întâlnirii unitive” (MeisterEckhart „Despre omul nobil” „Cupa dincare bea regele” – tratate – Ed.Humanitas Bucureºti – p.7-8)

Ideile lui Eckhart sunt cu adevãratrevoluþionare, dacã ne raportãm la tim-pul în care au fost emise ºi la condiþiilecoercitive ale vremii: „Ci tatãl adevãratºi drept al scânteii ºi al tuturor celor de-o naturã cu focul este cerul (…) cãci ease va stinge în mod necesar în rãcealaaerului – într-atât de puternicã esteiubirea fireascã pentru tatãl ei adevãratcel ceresc. Repet ce am spus mai susdespre starea de vid ºi de puritate:sufletul, cu cât este mai pur, mai gol ºimai sãrac, ºi cu cât este mai liber decreaturã ºi golit de orice lucru care nu eDumnezeu, ºi este mai mult înDumnezeu ºi devine cu-atât mai multunul cu Dumnezeu ºi priveºte înDumnezeu aºa cum Dumnezeupriveºte în el, faþã cãtre faþã, sufletulfiind ca transformat într-una ºi aceeaºiimagine…” (cf. op. cit. – p.59)

Înclinat mai curând spre mistic, spremeandrele alchimice ale sufletului cesãlãºluieºte în „creaturã”, Eckhart seînrudeºte spiritual cu Sf. Augustin ºiToma din Aquino: „Cea mai puternicãrugãciune - în stare aproape sã dobân-deascã toate lucrurile ºi cea maipreþioasã lucrare - este cea careizvorãºte din sufletul liber. Cu cât estemai liber acesta, cu atât mai puternicã,mai demnã, mai cu folos, mai vrednicãde laudã ºi mai desãvârºitã este rugã-ciunea ºi lucrarea omeneascã. Sufletulliber este atotputernic. Dar ce este unsuflet liber? Liber este sufletul care denimic nu e rãtãcit, nici nu este legat denimic, binele sãu nefiind legat de vreunmod anume, sufletul care nu ia seamaprin nimic la ale sale, ci e cufundatnecontenit în preaiubita voie a luiDumnezeu, fiind ieºit din sine. Omul nupoate înfãptui niciodatã vreo lucrare,oricât de neînsemnatã, dacã nu-ºi ia deaici puterea ºi capacitãþile. Atât de pu-ternicã trebuie sã fie rugãciunea, încâtsã-þi doreºti ca toate organele ºi fa-cultãþile tale, ochii ºi urechile, gura,inima ºi toate simþurile sã se întoarcãspre ea; ºi sã nu slãbeºti rugãciuneapânã când nu simþi cã vrei sã te uneºticu Cel pe care îl ai în faþã ºi cãruia i terogi: cu Dumnezeu.” (op. cit. p.111-112)

Vorbind apoi despre detaºare,despre iubire, despre trufie ºi desprealte aspecte, Eckhart va aplica aceeaºiperspectivã unitivã care l-a definit în totce a gândit, spus ºi scris.

Ca un mesaj înalt, de la un om careºi-a depãºit cu mult veacul în care atrãit, tratatele lui Eckhart sunt astãzimai viabile ca oricând deoarece ele nuvizeazã un sistem doctrinar aservit vre-unui plan sau interes uman, ci atingzonele cele mai pure ale ideaticiicreºtine fãrã sã facã vreo clipãabstracþie de caracterul aplicabil, prag-matic, la modul înalt.

Carletta-Elena BREBU

Lumina de peste veacurisau iubirea ca antidot al alienãrii

• Silvia Tiperciuc

iunie - iulie 2009 5

cronica literarã

Dacã antologii poetice s-au mai fãcutla noi, înclin a crede cã O panoramã criti-cã a poeziei româneºti din secolul al XX-lea* este una completã, utilã atât prinselecþia textelor (operaþie ce presupuneea însãºi gust, instinct critic, dis-cernãmânt etc.), cât mai ales prinpaginile care preced pe fiecare dintrepoeþii antologaþi. Unele dintre ele suntadevãrate microstudii, esenþã de Mincu.Criteriile de selecþie ºi judecatã suntexplicit precizate, pentru prezentareaprimei jumãtãþi de secol fiind utilizat un„criteriu structural-estetic”, iar pentru adoua, unul „generaþionist”. Metoda esimplã ºi eficientã: „Criteriile de selectaresunt în strânsã conexiune cu gradul departicipare la efortul de schimbare a dis-cursului ºi implicit cu implicarea fiecãruiaîn procesul de avansare a poeticitãþii.”(p. 66)

Rezultatul? O imagine complexã ºicredibilã a poeziei româneºti. Sistemulastfel construit fereºte antologia aceastade reproºurile ce s-au adus altora, lipsitede eºafodaj teoretic. Sistema lui MarinMincu susþine selecþia de texte, iar ele îiconfirmã constructul conceptual. Ceinouãzeci ºi cinci de poeþi, de laAlexandru Macedonski la CristianPopescu, marcheazã bornele unui secolpe care criticul îl considerã meritoriu.Scriitorii antologaþi sunt grupaþi în capi-tole cu titluri sugestive: „Simboliºti”,„Tradiþionaliºti”, „Moderniºti”, „Avangardiºti”,„Antimetafizici. Apocaliptici. Boemi“,„Baladiºti. Mitizanþi”, „Poetica prozaiculuiºi a cotidianului”, „Neomoderniºti.Neoexpresioniºti. Experimentaliºti”,„Manieriºti. Textualizanþi”, „Textualiºti.Postmoderni” ºi „Autenticiºti. Schizoizi”.

Într-o Scurtã privire asupra poeticitãþiiromâneºti, autorul îºi explicã succintintenþia de a aborda evoluþia poezieiromâneºti din secolul trecut din perspec-tiva constituirii eului poetic, pe care oconsiderã fundamentalã pentru înþe-legerea specificitãþii lirismului de secol alXX-lea. Pornind de la premisa cãEminescu a instituit „un eu poetic auten-tic”, în perioada finalã de creaþie,impunând „o viziune categorialã ºi unstil”, Marin Mincu distinge „cinci limbajepoetice diferenþiate”, care funcþioneazãca „modele poetice omologate”: „Existã ometodã poeticã blagianã dedusã din vizi-unea expresionistã a poetului ºi filosofu-lui; existã o metodã poeticã barbianãinclusã unei explorãri textualiste ºi textu-alizante a discursului; existã o metodãpoeticã bacovianã ce se nutreºte dinautolivrarea eului poetic; existã o metodãpoeticã arghezianã ce face accesibilemateriile impure ale tuturor comparti-mentelor limbii ºi existã o metodã poeti-cã stãnescianã bazatã pe poetica post-modernistã a necuvintelor.” (p. 13). Dupãridicarea pilonilor, vin armãtura, adicãpoeþii de rang doi ºi paianta, umplutura,adicã grosul poeþilor. Altfel spus, ceicinci funcþioneazã aidoma unor planeteîn jurul cãrora graviteazã, mai aproapesau mai departe, alþi ºi alþi poeþi.

Cãrþii nu-i lipsesc ipotezele îndrãzneþeºi interpretãrile originale. Orientativ,susþine Marin Mincu, s-ar putea vorbidespre patru modele poetice (tradiþiona-list, modernist, avangardist ºi experi-mentalist, care, la rândul lor, s-ar cuveninuanþate: „Avangardismul are mai alesun statut ideologic, iar experimentalismulunul mai ales estetic.” (p. 22) „Metodatextualizantã barbianã” este socotitã, înmanierã aproape protocronistã, o pre-cursoare a teoriilor despre practica sem-nificantã a grupului „Tel Quel”. Odatã cuBacovia, opineazã Marin Mincu, s-arinstaura la noi „un eu poetic pentru primadatã constituit”. Poezia avangardistã alui Geo Bogza ar trebui pusã în relaþie cuFlorile de mucigai ale lui Arghezi, cu pre-

cizare cã, spre deosebire de metafizicis-mul acestuia, el urmãrea „sã transgre-seze un anumit real prin exorcizarealimbajului «trivial».” Importanþa strate-gicã a lui Nicolae Labiº în contextul lite-raturii postbelice este desemnatã prinsintagma „efectul Labiº”, tânãrul poetcorespunzând unui orizont de aºteptareal cititorilor sãtui de inepþiile proletcultistecare ocupaserã abuziv domeniul poeziei.Sorescu este considerat poetul „cu ceamai mare receptare la noi” ºi aºezat înlinia parodicã a lui Topârceanu. Desprediscursul poetic al lui ªerban Foarþã nise spune cã „se foarþ-eazã” sã se per-sonalizeze.

Marin Mincu nu se dezminte. Nici nuar fi putut. Tocmai de aceea, cartea arecaracter polemic, sãgeþile fiind îndrep-tate cãtre nume mari, cu precãdere cãtreNicolae Manolescu, adesea luat de/pesus ºi lãmurit în legãturã cu diversechestiuni. Respingând clasificãrile aces-tuia, care distingea o poezie tradiþiona-listã, una modernistã ºi una avangardis-tã, autorul Experimentalismului poeticromânesc propune o clasificare de genul„poezie premodernã”, „poezie modern㔺i „poezie postmodernã”, deºi nici aceas-ta nu îl mulþumeºte în totalitate. Într-unsubcapitol cu titlu evident ironic, „Oexplicitare didacticã”, el se preface silit atrebui sã-i explice preopinentului sãucum stau lucrurile ºi îi aratã cã s-arpotrivi mai degrabã o clasificare bazatãpe direcþiile ºi proiectele structural-este-tice ale secolului trecut. Din aceastã per-spectivã, considerã el, am putea vorbidespre „poezie modernistã, avangardis-tã ºi experimentalistã (postmodernistã)”.

Totuºi, criteriul istoric nu este abando-nat în totalitate, paginile introductiveurmãrind fenomenul poetic românesc înperspectivã diacronicã, pentru ca în inte-riorul fiecãrui grup, generaþii sau miºcãrisã fie stabilite elementele estetice defini-torii ºi influenþa pe care ele au exercitat-oîn dezvoltarea ulterioarã a lirismuluiromânesc. O secþiune aparte revine tex-tualismului, atât de drag criticului. Astfel,textualismul este socotit întâiul momentcând accentul cade pe „scriiturã, fãcânddin aceastã o metodã poeticã aproapeexclusivã”. (p. 45)

Rãfuiala cu Nicolae Manolescu nu seterminã, evident, aici. Urmeazã „A douaexplicitare didacticã”, unde autorul

Istoriei critice… este realmente luatpeste picior, prin afirmaþii de genul:„Nicolae Manolescu se contrazice ia-rãºi”, „Nu cumva N. Manolescu recapitu-leazã scolastic niºte lucruri arhicunos-cute, fãrã a-ºi dea seama cã nu trateazãpoezia postbelicã, ci pe aceea interbe-licã? Poate cã, din întâmplare, a încurcatfiºele de curs. Aceasta ar fi o posibilãexplicaþie ce l-ar salva de acuzaþia deimprovizaþie.” Afirmaþiile, exagerate (caîn orice polemicã) ºi uneori maliþioase,dau sare ºi piper unui discurs critic dens,care uneori riscã sã se sufoce în con-ceptualizãri.

Într-o criticã dominatã adesea deimpresionism, Marin Mincu se singulari-zeazã imediat printr-o evidentã vocaþieteoreticã, sesizabilã în aproape tot ceeace scrie. Impresionismul (facil, seînþelege) este respins ab initio, cedândlocul unor interpretãri interdisciplinare, încare se pãtrunde în intimitatea textuluiliterar, pe care nu se mulþumeºte sã-ldescrie de la oarecare distanþã, ci îl dis-ecã amãnunþit aidoma unui chirurg.Componenta ºtiinþificã a criticii sale eindiscutabilã, totul fiind riguros clasificat,pentru o mai bunã înþelegere a unuia saualtuia dintre scriitorii comentaþi.

Marin Mincu face parte din stirpeacelor pentru care poezia (ºi evident, lite-ratura) trebuie abordatã cu mijloaceleºtiinþei. Critica sa purcede, pe departe,din Gherea, pe filiera lui Dragomirescu ºiSanielevici, pe care îi continuã doar lanivel de intenþie. Ambiþia sa este de aclasifica, de a ordona, de a conceptua-liza totul. Intenþie pe cât de lãudabilã, peatât de riscantã. Din fericire, el nu selasã orbit de componenta teoreticã ºi nuuitã criteriul estetic. Chiar dacã sintagmeprecum „textualism”, „actant liric”,„experimentalism”, „modele structurale”,„instanþã textualã”, „dârã textualã” etc.sunt reluate frecvent, ele nu devin redun-dante, ci un fel de marcã a discursuluisãu critic. Marin Mincu ambiþioneazã unsistem, vrea o criticã „complectã”, cãreiasã îi integreze noutãþile semioticii, textu-alismului ºi ale teoriilor despre discurs.Pentru el, inefabilul poeziei nu existã.Tot ceea ce spune textul trebuie des-cifrat. Operaþie deloc uºoarã, de careMincu se achitã bine întrucât are per-cepþia clarã a criticului receptiv la va-loare.

Cât despre O panoramã criticã apoeziei româneºti din secolul al XX-lea,ea rãmâne un instrument de lucru exce-lent ºi o selecþie sigurã. Cine vrea sã-ºifacã idee despre ce înseamnã poeziaromâneascã din secolul al XX-lea poateoricând sã porneascã de aici. Însã maiimportant mi se pare un alt aspect. Acelacã, prin acest volum, se confirmã ceeace mulþi ºtiu ºi prea puþini recunosc: fap-tul cã Marin Mincu este cea mai autori-zatã voce în materie de criticã a poezieipe care o avem în prezent.

_____________

* Marin Mincu, O panoramã criticã apoeziei româneºti din secolul al XX-lea, Constanþa, Editura „Pontica”,2007

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Mincu.Marin Mincu

• Silvia Tiperciuc

Vasile Spiridon

AApãrrarreaººi ilusttrrarrea poezziei

Recunosc cã am fost uimit odatã, într-odiscuþie, când Vasile Spiridon mi-a spus cãel scrie cronicã literarã în primul rând pentruautorii cãrþilor respective, apoi pentru ceilalþicritici ºi pentru specialiºtii în literaturã, îngeneral, ºi abia în ultimul rând pentru cititori.Am reflectat ulterior la aceastã afirmaþie ºi,încet-încet, m-am lãmurit: cronica literarã, însensul propriu al termenului (adicã nu foile-ton ori speculaþie eseisticã), aºa cum o scrieVasile Spiridon, se adreseazã ºi este acce-sibilã, într-adevãr, celor implicaþi „tehnic“ înfenomenul literar. Autorul are astfel prilejulsã constate efectul creaþiei sale asupra citi-torului profesionist, care este criticul, ºi sãprimeascã un verdict valoric. Criticul îºipoate confrunta propria opinie ºi tipul deabordare cu acelea ale altui critic, dacã seîntâlnesc pe acelaºi text. Specialistul îºicompleteazã informaþia sau referenþialul. Însfârºit, presupunând cã cititorul amator debeletristicã se va apleca foarte rar asupraunei cãrþi de criticã, atunci când o va face vaurmãri fie sã-ºi sistematizeze lecturile, fie sãse iniþieze într-un domeniu care-l va ajuta sãdepãºeascã stadiul amatorismului.

Toate aceste aspecte se contureazã ºimai bine când este vorba despre o carte decriticã a poeziei, cum e ºi ultimul volum pu-blicat de Vasile Spiridon, Apãrarea ºi ilus-trarea poeziei (Editura „Timpul”, Iaºi, 2009,cu o „Pre-cuvântare. Avatarurile criticului depoezie“, de Adrian Alui Gheorghe). Titlul(asociat cu dedicaþia: „Celor ce apãrã ºi ilus-treazã în literã ºi spirit poezia românã”) con-ferã chiar o alurã de manifest cãrþii. Cui seadreseazã el? Cititorului obiºnuit? Puþinprobabil, dacã nu interpretãm indiferenþa cao agresiune, cãci se citeºte din ce în ce maipuþin poezia (variantele de „ofertã” le treceîn revistã Adrian Alui Gheorghe). Editorului?El va susþine cã este o victimã a pieþei, iaraceasta marginalizeazã cãrþile de poezie.ªi, atunci, rãmân specialistul în literaturã(profesorul, istoricul ºi criticul literar) ºiautorul. Primul e obligat, în principiu, sã seinformeze ca sã-ºi poatã exercita meseria,al doilea e interesat de receptarea cãrþilorsale sau ale colegilor. Situaþia, aºadar, îlaºazã pe criticul de poezie în poziþia lui DonQuijote, care militeazã în favoarea unei„iluzii”. Ceea ce vrea sã sugereze ºi desenulde pe coperta volumului semnat de VasileSpiridon.

Deºi s-ar putea sã existe, pe de altãparte, ºi un punct de vedere mai optimist: însperanþa cã omul/cititorul îºi va regãsi,cândva, esenþa ontologicã, astãzi compro-misã, recâºtigând poate ºi gustul pentrupoezie, asemenea cãrþi îi pregãtesc„terenul” reabilitãrii. ªi de la Vasile Spiridon,acel virtual/viitor cititor de poezie va afladespre „afinitãþile specioase” ale lui MihaiEminescu, despre „cuvântul însumator” sau„refuzul dogmei” la Nichita Stãnescu (ideicuprinse ºi în cele douã monografii pe carei le-a dedicat poetului în 2003), despre„antiliteratura” lui Gellu Naum (reflectatã încomentariile lui Ion Pop), despre singulari-tatea cãutãrilor/orientãrilor unor „ºaizeciºti”(Petre Stoica, Florin Mugur, Gheorghe Pituþ,Ioan Alexandru), despre câþiva „ºaptezeciºti”care ºi-au transgresat epoca (DanLaurenþiu, Ioanid Romanescu, MihaiUrsachi, Emil Nicolae) sau despre un grupde „optzeciºti” informali (George Vulturescu,Gellu Dorian, Ioan Moldovan, Ioan TudorIovian, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu,Nicolae Panaite). Acesta e cuprinsul cãrþiilui Vasile Spiridon.

Bineînþeles cã tabloul propus se bazeazãºi pe „afinitãþile elective” dintre critic ºi

autorii comentaþi. Deocamdatã, aºa aratã osecvenþã din poezia românã în viziunea luiVasile Spiridon de acum câþiva ani (cândcapitolele cãrþii au apãrut în revista„Convorbiri literare” sub forma unor cronicisau comentarii literare). Fapt care nuexclude posibilitatea ca, altãdatã, el sã nepropunã un alt tablou, cu o altã„scenografie” ºi cu alte personaje.

Emanuel NICOLAE

Loreta Popa

SScrrisorripennttrru Emma

Am auzit destul de des afirmaþia cãziaristica perverteºte spiritul, stilul, sensibili-tatea ºi imaginaþia unui scriitor. Cã stilul setransformã în unul funcþional, cã sensibili-tatea se estompeazã în favoareainteligenþei reci, cã puterea imaginaþiei esecãtuitã de cumpãnirea analiticã. LoretaPopa infirmã aceste idei, dovedindu-le, încão datã, falsitatea. Cãci se pot da ºi alteexemple de scriitori ce fac publicisticã fãrãa-ºi secãtui prin asta universul ficþional, caºi exemple de ziariºti ce devin scriitori de ospiritualitate profundã. Loreta Popa esteziaristã. ªi, aºa cum se prezintã în volumulScrisori pentru Ema (Editura „Semne”,Bucureºti, 2009), este mamã: „Am o fetiþãminunatã, Ema, de nouã ani, pe care o adorºi care dã vieþii mele sens”. Fetiþei sale îiscrie Loreta Popa cartea sa. Ei îi suntadresate „scrisorile” ºi se aflã în ele atâtacãldurã sufleteascã, încât aproape cã aiputea sã spui cã acest volum devine unpericol pentru spiritul timpului nostru, unul al„nepãsãrii”, al cinismului, „blazãrii”, „duritãþii”– „dezgustãtor”, „putred” (dupã cum însãºiscriitoarea îl caracterizeazã în „O lacrimã deinocenþã în priviri”, p.39). Dacã „scrisorile”sunt „învãþãturi” pentru Ema, Loreta îi trans-mite ºi prin aceastã scrisoare ceva: anumecã, într-o lume „durã” ºi care impune de celemai multe ori insensibilitate, nu e totul pier-dut atunci când descoperi, în înghesuialaunui autobuz, un tânãr „cu o lacrimã deinocenþã în priviri”. Ema va ºti, pentru totrestul vieþii ei, cã, în spatele aparenteiduritãþi a oamenilor, existã în fiecare o inimãce pulseazã în alt ritm, unul al nostalgiei, alafectivitãþii, al iubirii…

Loreta Popa face, prin cartea sa, un actde imens curaj. Sã-þi deschizi sufletul, sã-þideposedezi sensibilitatea de pavãza armuriiaglutinate asupra ei pentru a o proteja, esteun act de mare curaj. Impresionant este cene transmite autoarea (Emei ºi nouã) prinatitudinea ei. Ea spune: omul e mai puternicaºa, fãrã cochilie, fãrã armura duritãþii, deºiîn aparenþã e fragil ºi vulnerabil. Aparentãfragilitate, deoarece a-þi asuma condiþia dea fi cel ce eºti cu adevãrat, conferã o imen-sã putere. Iatã una dintre învãþãturile ce arputea fi rezumate astfel: fii tu însuþi. „Fii tuînsãþi, Ema!”. A fi tu însuþi înseamnã a fi put-ernic. Istoria lumii ne aratã cã o astfel deputere o au reformatorii ºi la ei este datoratãunei neclintite conºtiinþe asupra sensuluiexistenþei umane. Loreta Popa dobândeºteaceastã putere pentru cã e mamã. Ea arecurajul de a se arãta fragilã ºi vulnerabilã –ºi, cucerindu-ne, dovedeºte cã putereaomului nu stã în duritate, în cinism, ci înasumarea sensibilitãþii, a sinceritãþii, aîndrãznelii destãinuirii… Existã înaintaºiiluºtri ce au dat „cãrþi de învãþãturã” – cãrþiprin care pãrinþii îºi asumã sarcina sã comu-nice cu copiii lor. Un Neagoe Basarab sauun Arghezi în „Cântec de adormit Miþura”.

Loreta Popa aduce ceva nou prin carteasa. Deoarece e o carte scrisã cu dragoste ºicare dã celui ce o citeºte mult de gândit,pentru a descoperi înþelesurile profunde alefiecãrui întâmplãri povestite, ale fiecãrui„personaj” prezentat. Loreta Popa ne aratãcã universul uman este o compoziþie pecare oamenii o creeazã ca lume printr-unpod al sufletelor ce se împletesc între eleîntr-o þesãturã de iubire. „Lecþii de viaþã greude uitat”, ca sã parafrazez una dintre„scrisori”, aº spune cã este aceastã carte cene îmbogãþeºte ºi de care avem, cu sigu-ranþã, nevoie, fiecare dintre noi.

Loredana BELEACOV

Eliza Nicolaina

ttrraummaarrlechinn

Eliza Nicolaina este pseudonimul depoetesã al ziaristei Eliza Dumitrescu(„Jurnalul naþional”). trauma arlechin(Editura „BrumaR”, Timiºoara, 2008)reprezintã volumul ei de debut. Arlechinul –personajul comic care poartã o mascã a

fericirii, care induce privitorilor o stare deveselie relativã, pãstreazã în colþul ochilor oprivire întristatã, încercând zadarnic sã oascundã. Lacrima este „trauma” arlechinu-lui. Interiorizarea suferinþei ºi febrilitateatrãirilor, tonul resemnat ºi autoironic,oscilarea între realitate ºi vis, iluziile iubirii ºiblazarea indusã de repetabilitatea senti-mentelor, înstrãinarea ºi intensa afecþiunesunt câteva dintre mizele acestei cãrþi deversuri. Cu alte cuvinte autoarea exploreazãliric dedublarea fiinþei umane. Însã earãmâne „deoparte” de încercãrile mimetice,îºi pãstreazã calinitatea, candoarea ºi tan-dreþea, dar nu cu un aer senin, ci uºor depri-mat. Poeta se simte îngrãditã de legi exte-rioare, de realism ºi teluric. ªi totuºi, deºi„legatã” cu sfori, spiritul ei lucid îi anihileazãpãpuºarului iluzia de a-i conduce destinul.Nu doar prin luciditate se salveazã, ci, multmai important, prin inteligenþã afectivã ºiprin exteriorizarea unei iubiri fãrã limite.

În trauma arlechin pluteºte senzaþia devid, de gol sufletesc, claustrarea esteaccentuatã printr-o poeticã a staticului.Existã o disperare datã de descompunereamateriei în versurile Elizei: „seara întrelucruri/ se cascã ochiuri vâscoase/ simt pesub piele/ ochii de carne ai pãpuºilor/ sin-gurii care le putrezesc/ iar apoi totul/ sesfârºeºte pentru ele/ ºtiu cã a muri ºi aputrezi cum se cuvine/ e un lux” (vis 9). Darsufletul de arlechin evadeazã fãurind dinvise universuri imaginare, unde nostalgiadepãºeºte sfera thanatosului. Este închipuit(ºi astfel construit) un þinut paradisiac încare condiþia de muritor este depãºitã prindragostea carnalã împinsã pânã la paro-xisme dar ºi prin întoarcerea la copilãrie, lainocenþã: „Stau la masã/ Cu toþi bãrbaþii mei/La o singurã masã/ îi privesc cu un ochiacoperit/ Printre gratiile de spermã/ îmi poc-nesc ganglioni/ De-a lungul gâtului/ De-alungul spinãrii/ Aleargã copii/ Cu coarne demelci/ ºi alte frumuseþi/ Fãrã regn/ El spunecã dumnezeu/ Oricum mã iubeºte” sau:„Trãim mai departe/ Insensibili la strãzile/Care ne curg/ Pe sub tãlpi/ Ne facem/Mobila din carnea lui dumnezeu/ ºi prezer-vative/ Ne iubim cu ele/ în dumnezeu/Cunoaºtem fericirea”.

Primele trei capitole ale cãrþii sunt pre-ponderent minimaliste: Întâlnirile (vise),Fericirea trifazicã, Spoturi (flashuri lirice maipuþin convingãtoare, însã aici vom gãsi încel mai valoros poem al seriei, referinþaautoarei la titlul cãrþii: „Cobor ºi urc/ Urc ºicobor/ Sunt femeia din cutii de conserve/Diafanã/ Pe anumite paliere/ Se târãºtegreu în urma mea/ Profund organicã/Trauma arlechin.”). În ultimele douã, intitu-late Derapaje, respectiv Fereastra, poeziase dezvoltã ca întindere iar lirismul se ampli-ficã. „Derapaje I” ar putea fi consideratã oadevãratã ars poetica: „acum nu sunt decâto carte de joc în alb/ dar tot aºa or sã mã iaºi pe mine într-o cutie din/ aceea care sepregãteºte pe la colþuri de stradã/ aºezatãcu un cap pe un scaun ºi cu altul pe/ celãlaltscaun ºi de care se izbesc trecãtorii grãbiþi/ºi pe aºternutul cãreia cad bobiþe de mac depe/ covrigi ºi în care se poate cãlãtori con-fortabil o/ vreme un timp sau ceva de genulãsta/ voi intra pentru prima oarã în propriulmeu/ sânge; ca într-un cinematograf; voiîncerca senzaþii tari/ mirosul amãrui alrãdãcinilor mã va face sã-mi uit/ nerãb-darea, obiºnuita greutate a sânilor”.

Violeta SAVU

autori ºi cãrþi

iunie - iulie 20096

• Carmen Cretzu - Iacob

Ioan Petru Viziteu

Tãcerreade clopott

Ioan Petru Viziteu revine cu un volumde poezii, publicat la Editura FundaþieiCulturale Cancicov. Ceea ce ar trebuisemnalat încã din start este faptul cãnoua apariþie se autopropune, atât prinformat, cât ºi prin conþinut, drept uncanon conºtientizat ºi, în acelaºi timp,mãrturisit.

Deºi substantive precum „tãcere”sau „trecere”, ne-ar putea îndreptacãtre o zonã greºitã a interpretãrilor,autorul rãmâne un altruist prin exce-lenþã, permiþându-ºi în prea puþine situ-aþii postura rebelului faþã de sine însuºi,faþã de semenul sãu ori, de ce nu, faþãde Dumnezeu. Scrisul lui Ioan PetruViziteu e mãrturia unei intelectualitãþipreocupatã de a-ºi reformula dupãdiverse formule, mai mult sau mai puþinalchimice, propria-i devenire, nere-nunþând însã pentru nicio clipã lamarea posibilitate a într-asemãnãrii.Aºadar, Tãcerea de clopot, sintagmadin titlu, funcþioneazã mai mult drept ometaforã capcanã. Ar putea fi asemuitãcu o poartã ce îngãduie prezenþaceluilalt.

Aspect deloc de neglijat în con-strucþia poeticã, certitudinile ori între-bãrile „arostite” sunt organizate îngeometrii atent asumate. Modern prinformã, romantic prin cãutãri ºi reflexivi-tate, Ioan Petru Viziteu situeazã la nivelde cinste antiteza. Spaþialitatea con-denseazã mesaje ce se zbat între susºi jos, între prezent ºi inocenþa com-pensatorie a amintirilor, între Orient ºiOccident. Dinspre locaþii fizice cãtreprezenþe vital simþite, autorul þinteºtecãtre „coloana tãcerii” ori cãtre loculunde îºi resimte „bãtrâneþea / strãpunsãde nadirul/ unor cuvinte” („Mã ducînspre copilãrie”). Dacã i-am puteareproºa tonul prea nãvalnic din „Cânt”,prezenþa nefericitã a substantivului învocativ („Îmbracã-te luminã în frunzã/Tu, clorofilã, tainic sefirot / În mireasã”),ori viziunea forþatã (de tip hiperbolã) din„Arc” („Din Tine plec / ªi iar revin înTine, // Suferinþã / Fãrã de care / Nuexistã zbor ! // Sunt Arcul de Triumf / Alluptãtorilor / Care nu s-au mai întors”),nu avem nimic a spune în faþa discursu-lui perfect echilibrat al poemelor cecompun nucleul volumului. Într-o poezieprecum Târziu, Ioan Petru Viziteu nu seaventureazã cãtre zone ce ar fi trebuitîncãrcate de sensuri false ci, simplu,autoreflexiv, rosteºte: „De ce-ai venit/Aºa târziu/ La mine moarte/ Am avut/Prea mult timp/ Pentru întrebãri/ ªi-a-proape toate/ Au devenit pãcate”. Înaceeaºi linie curg „Viaþa mea trece fãrãmine”, „Mã duc înspre copilãrie”,„Zâmbet”, „Toate sunt spuse”.

Deºi volumul este alcãtuit din douãpãrþi ce se vor distincte, prima inven-tariind „gânduri profane”, a doua sur-prinzând un „alergat de solstiþiu”,autorul îi asigurã o structurã unitarã toc-mai prin câmpurile semantice dez-voltate de un substantiv ofertant pre-cum „luminã”: „Am lovit în luminã / Cuîndoieli, / La rãsãrit / zace liniºtea, /Tãcerea îmi biciuie / Apusul” (Vinã);

„Marginile toate vin / Înspre mine /Luându-ºi cu mine luminile / În cânt deculori, // Aº vrea sã m-ascund / În dosulochilor mei, / Dar mi-e teamã / Cã vortrece prin ei, // Mã vor gãsi / în rugãciu-ne / Încercând sã pãtrund / În fãrãde-margini... / Nu mã lãsaþi mai singur /Decât sunt, / Nu-L omorâþi / PeDumnezeu !...” (Din dosul privirii).

Poemele celei de-a doua pãrþi seapropie de multe ori de forma, cât ºi demesajul Psalmilor. Cu riscul de a supri-ma comentariul critic, consider fericitãtranscrierea „Tãcerii de clopot”: „Suflã,Doamne, / Rãsãrit peste mine, / Blândºi senin, / Inima mea / Sã-þi fie Cetate /Înþelepciune prelinsã-n / Tãcere declopot. // Curat ºi limpede ajungi / Princãdere. // Sunt piatra / Devenitãpietrar...”

Înspre sfârºitul acestei prezentãri,sunt dator a vã spune cã poemele sebucurã de traducerile Florentinei Florin(francezã) ºi Cristinei Ghiciuºcã(englezã), pentru ca „rosturile” ce nu auputut fi îngrãdite de cuvinte sã fie sur-prinse de grafica semnatã CãlinVeronica.

Marius MANTA

Ion Maria

Pozziþia lottus

Ion Maria este unul dintre autorii con-stanþi în poezia ultimilor ani. L-am cititîntâia datã în 2005, când dincolo de zidmi-a atras atenþia printr-un lirism dens,exprimat lapidar. Era rodul unei grav-itãþi, care, sub diferite forme, îidefineºte poezia. A urmat volumulpovestiri din cartierul de est, maiapropiat de felul de a scrie al generaþieitinere, însã în subtext rãmânea aceeaºiatitudine sobrã. Prin poziþia lotus(Bucureºti, Editura „Vinea”, 2008), IonMaria confirmã cã e un poet valoros,întorcându-se în chip evident cãtre maivechile-i preocupãri ce vizeazã opoezie despre poezie, în versuri cu car-acter adesea programatic.

Surpriza o constituie în acest nouvolum câteva poeme de dragoste, pre-cum piramida, tu, existenþã sau pãrultãu, delicate ºi sugerând sentimentulneîmplinirii: „pentru mine/ tu niciodatã/nu vei fi bãtrânã/ întotdeauna te voivedea/ ca în prima zi/ cînd am trecut/neîntîmplãtor/ unul pe lîngã/ altul/ ºi tuerai/ cea mai frumoasã femeie/ dinlume/ dar nu m-ai iubit” (p.21) Aparentraþional, de un lirism rece, Ion Maria e,în fapt, un hipersensibil, care percepecu acuitate tot ceea ce îl înconjoarã: „totce þine/ de existenþã/ mã apasã/ ºi mãdoare/ de asta pînã/ ºi fluturele/ ce seaºeazã/ pe umbra mea/ mã face sãplâng” (p. 15) Se simte în textele sale oseriozitate anacronicã, o sobrietateaproape iritantã, produs al convingeriicã scrisul e o chestiune de viaþã ºi demoarte, care cere sacrificii: „cu fiecarepoezie/ pe care o scriu/ pierd ceva/ dinmine/ ºi totuºi/ mã dau întreg/ paginilor/în care îmi apar/ poeziile/ cum primiicreºtini/ se puneau/ fericiþi/ pe crucea/de torturã” (p. 10).

Existã însã în subtext ºi o notã uºorpolemicã, datã de reproºul pe care îlconþin versuri precum: „scriu pentrumai puþini/ decît sînt într-o sectã/ dar nu

conteazã/ important este cine/ teciteºte” (p. 26) Amãrãciunea se îmbinãcu o anume nostalgie, într-o tonalitatetristã, definitorie pentru acest volum:„poetul a scris/ poemul e fericit/ cã aapãrut/ pe lume/ dar nimeni/ altcinevanu se bucurã/ ºi atunci poemul/ seacoperã/ cu pãmânt de flori/ în semn demare doliu” (p. 73) Din fericire, pozaaceasta romanþioasã, de poet neînþe-les, dublatã de o sfârºealã de facturãsimbolistã, e salvatã prin luciditate. Înmanierã mai degrabã postmodernã, IonMaria penduleazã între distanþareaironicã ºi un soi de mimetism careaminteºte de Blaga, Barbu ºiEminescu.

Cert este cã în mersul pe sârmãprintre poeþi, el îºi pãstreazã individual-itatea, profilându-se drept o voce dis-tinctã în poezia contemporanã. Deºi unins retras, discret, Ion Maria rãmâneunul dintre poeþii actuali pe care eumizez. Un autor pentru care scrisulechivaleazã cu viaþa, cu una dintrepuþinele raþiuni de a trãi: „cu un cioraptras peste faþã/ îmi scriu poemul/ deparcã aº fi ultimul tâlhar/ din vestul sãl-batic/ un disperat care scrie/ pentru auita sã se sinucidã…” (p. 84). E înaceastã „disperare” (ostentativ etalatã)semnul unei mãreþii triste ºi, în acelaºitimp, o trãire de poet adevãrat.

Sintetizat într-o singurã frazã, acestnou volum este unul cu caracter mai de-grabã programatic, despre drama ºi sin-gurãtatea poetului. O demonstreazã texteprecum sacrificiu, sînt om, curcubeul,scriu, poetul, pata etc. Caracterul loraproape teoretic ºi autoreferenþial mãr-turiseºte o concepþie fermã desprescris, chiar dacã ea devine uneoriredundantã, prin reluare.

Adrian JICU

Oana Pelea

Jurrnnal

Jurnalele au urmãrit aproape întot-deauna mãrturisirea. Mãrturisirea, nuspovedania. Jurnalul Oanei Pellea,apãrut la Editura „Humanitas”, în 2009,le îmbinã. Autoarea face mãrturisirepublicului-cititor, dar se ºi spovedeºteîn faþa celor sfinte.

Prezenþã discretã, dar luminoasã,Oana Pellea traverseazã acum scenapentru a ajunge la public printr-o altãmodalitate, cea a scrisului. Una elibera-toare, dupã cum ne spune chiar eroinacãrþii. Volumul este „Un jurnal care facebine”, ne asigurã Ioana Pîrvulescu,semnatara prefeþei. Eseista aratã aiciriscul de a lãsa în urmã mãºtile ºirolurile ºi de a reveni la tine însãþi, cudor de curat, cum precizeazã OanaPellea. Autoarea îºi asumã acest risc ºiîl depãºeºte, mai ales cã rândurilescrise erau doar pentru ea, nu cuintenþia de a le publica. Deºi complici-tatea între tine ºi jurnal presupune ade-sea ºi o a treia prezenþã, iar Oana ºtiaasta: „E incredibil cum, stând singurãcu gândurile mele în faþa calculatorului,cu certitudinea cã nimeni nu va citi vre-odatã rândurile astea, tot existã o cen-zurã a mea faþã de mine. De unde vine,de ce? Nu pot înþelege”, mãrturiseºtescriitoarea.

Cuvântul dor devine simbolul cãrþii.Poate tocmai pentru cã e specific româ-nesc, intraductibil, iar Oana e atât deromâncã: „Dor de Amza, dor de colegi,dor de simplitate, dor de Fellini, dor demama… de frumos ºi de bun…” Alãturide dor, e prezentã amintirea, cea careface legãtura indestructibilã cu trecutul,în care scriitoarea se retrage atât deprofund. κi ia cu ea muzica lui Mozart,la kilogram – „într-o cutie mare, ca debomboane, 3 kg… adicã 176 de CD-uri,adicã tot ce au gãsit scris de Mozart, la99 euro” - cu sufletul palpitând ºi oregãsim în pod, printre fotografii, rame,dantelã… Multe uºi se deschid înJurnalul Oanei Pellea: spre pod, spaþiual revenirii ab origine, spre moarte - celmai natural lucru posibil, spre teatru ºispre oamenii din teatru, care au avut unrol esenþial în devenirea ei.

Deºi lipsitã de experienþã scri-itoriceascã, Oana Pellea reuºeºte sãsurprindã prin naturaleþea stilului. Fãrãfalse încercãri de a impresiona, în frazescurte, cu propoziþii eliptice, cu un scrisaproape anticalofil. Umorul este o altãcalitate a volumului, care poate fi definitca o alchimie sufleteascã ce îmbinãtristeþi, nostalgii, vise, speranþe, durere,incertitudini, metamorfoze: „Ce-miplace: BUNUL-SIMÞ. Sã beau apã îndimineþile cu soare, la fereastrã. Îmipotrivesc paharul în aºa fel, încâtsoarele sã se reflecte în el - ºibeau…soare. Mozart. Sã mã uit la cer.Inteligenþa umorului... Ploaia…Armonia… Aventura lecturii. Sã mã luptcu defectele mele. Oamenii…Comunicarea. Mama. Amintirile. Sã vãdlumea. Sã caut fãrâma de bun ºi fru-mos. Ce nu-mi place: MÂRLÃNIA… ºitot ce este reversul celor scrise maisus.”

Cea mai mare parte a cãrþii cuprindeanul 2003, în care autoarea ne poartãpe Lunã, alãturi de un greiere, princãrãrile copilãriei lângã bunici, printrecunoºtinþe ºi prieteni, printre emisiunileTV sau radio ale timpului, dar cuprindeºi momentul trecerii mamei alãturi detatã. Alternanþele sunt line, deºisubiectele nu sunt întotdeauna legate.Firul nevãzut este stilul simplu ºi sinceral scriitoarei Oana Pellea sau putereatransfiguratã în cuvinte, de a trece de laplâns la râsul cu hohote al actriþei OanaPellea.

În 2006, autoarea noteazã cu lucidi-tate: „Am citit înapoi. Prin 2003 voiamun timp al meu, numai cu mine, ca sãmã cunosc. Ce prostie… sau ceneputinþã, uite, îl ai de vreo trei aniaproape. Ai înþeles ceva, deºteapto?”2007 ºi 2008 trec repede, cu aniversãri,cu Ionescó, cu succes cinematografic…2009 vine cu dor, cu mult dor ºi cumulþumiri pentru cei care s-au odihnitpe bucãþile de gând ale acestei cãrþi.

Iar dacã volumul a debutat cu oscrisoare, el se închide circular, cu oalta, de data aceasta pentru noi: „Dragãcititorule, Sã mã ierþi dacã, citindu-mijurnalul, aºteptai cumva rãspunsuri. Nuam decât întrebãri ºi mirãri. ªi multã cre-dinþã cã totul va fi bine… ªi crede-mã pecuvânt cã mai mare minune decât viaþanu existã, cã mai mare virtute decâtmodestia nu existã ºi mai mare bucuriedecât iubirea nu existã.”

Oana BUHOSU

iunie - iulie 2009

autori ºi cãrþi

7

arte

iunie - iulie 20098

Expoziþia lui Carmen CretzuIacob mã determinã sã fac douãconexiuni obligatorii: una þine deîntâlnirea fastã cu mentorul eiIlie Boca. El descinde din zu-gravii Bucovinei ºi a rãmas înspiritului acestora în mãsura încare seria lui de palimpsesteevocã un orizont ideal pentrucultura noastrã. A doua conexi-une trimite la Viorel Grimalschi(profesorul din facultate al pic-toriþei) pe care îl cunosc foartebine ºi care este originar dinPiatra Neamþ, pãstrând mult dinduhul acestui oraº. Este unuldintre cei mai mari profesori deartã monumentalã, cel care ºiconduce în cadrul Universitãþiide Artã de la Bucureºti aceastãsecþie. Evident cã substanþamiraculoasã a frescei, a moza-icului, a icoanelor nu face altce-va decât sã sublinieze încãodatã un lucru de care ne-amconvins fiecare: cã în acestspaþiu privilegiat al Moldovei,douã sunt dominantele ce potcaracteriza o identitate integratã,evident, identitãþii naþionale: cre-ativitatea ºi accesul la spirituali-tate.

Expoziþia gãzduitã la Galeria7 Pietre din Piatra Neamþ ºi laGaleria Frunzetti din Bacãu esteun eveniment, un spectacolvizual de acutã modernitate. Darspectacolul nu þine de teatrali-tatea montajului ºi a uneirecuzite specifice artei expre-sioniste, ci este doar palpitulvital, câteodatã însingurat,câteodatã exultant, al unui artistcare priveºte lumea mai aproapede spiritul „Strigãtului” lui Munch.Sub semnele acelui „Strigãt” vãdºi elementele din pictura luiCarmen Cretzu Iacob care þin decitarea ironicã, vituperantã chiar,a unei lumi a aºa-zisei puritãþi acopilului. A acelei zone în carese întâlneºte adesea fiinþaumanã cu propria sa mascã, cuun Eu deformat, ce nu este atâtun alter ego, cât o alterare a ide-alitãþii eului profund. Iar aceastãdezlãnþuire cromaticã, aminteºtecã artista este o coloristã plinãde vivacitate. Culorile sale, con-trastante în aparenþã dar com-plementare în esenþã, devinarmonice. Iar raporturile deculoare sunt atât de tranºante ºiputernice, încât zonele care arsugera nostalgii posibile sau

melancolii netratate au, dim-potrivã, o forþã de comunicare cenu lasã pe nimeni indiferent.

Evident cã lumea care tre-saltã din aceste tablouri, dinseria „Apocalipsa sexualã 2009”,nu este una idealã. Nu este olume în care ne-am dorineapãrat sã trãim, sã devenimproprietarii cu acte în regulã aiacestui univers. Dar el existã înmãsura în care un creator aputut sã-l imagineze. Deci nu-lputem exclude.

Este apoi dimensiunea ludicã,a jocului. Ai impresia cã toateaceste personaje sunt predis-puse congenital cãtre dimensi-

unea acestei eliberãri. Pentru cãjocul este o formã de a comuni-ca serios ceva ce altfel, datoritãrigorilor existenþei ºi canoanelormai mult sau mai puþin dis-cutabile ar putea fi obturat. Aicieste vorba de un firesc al imagi-narului, al capacitãþii de a-þiasuma o altã lume, o lume para-lelã cu lumea realã ºi în care tuînsuþi eºti ºi creatorul ºi benefi-ciarul în primul rând, al acesteiforme de eliberare. Este un felde terapie prin ruperea zã-gazurilor ºi încercarea de a fi tuînsuþi interesat, în raport cuceilalþi care sunt oricum diferiþi.În aceastã expoziþie eu simt ºi overvã imaginativã a unui monu-

mentalism care se trateazã.Pentru cã dacã am face o relaþieimediatã între marile panouri, vi-traliile ºi toate lucrurile, vedemcum pictura vine cu o formã detandreþe aproape, în raport curigorile, deseori canonice. Dacãfaci picturã muralã religioasãintri în erminiile bizantine în modobligatoriu. Or, aici cred cã esteºi un spaþiu de joc ºi de defulare.Frustrãrile care se adunã în timpsimt nevoia sã erupã într-unspaþiu vast ºi, eventual, benefi-ciarii sã intre în acest dialog, alunor posibile întâlniri viitoare.

Cealaltã temã a expoziþiei,„Lumea ca un circ” îmi aduceaminte, prin unele personajestilizate, de imagini venitecumva dinspre „Clovnii” luiPiliuþã. Dar „Cãruþele cu Paiaþe”,copiii bãtrâni ºi bãtrânii trataþi caîn zonele infantile, reuºesc sãmenþinã o anumitã tensiune int-electualã, având capacitatea dea produce surprizã. Este aiciceva care te scoate din banali-tatea formelor deja vu, cu carene-am obiºnuit, printr-o pro-punere care schimbã câteodatãcomportamentul nostru, habitu-dinile, obiºnuinþele noastre cul-turale. Am impresia cã le-am maivãzut ºi, totuºi, parcã ledescopãr de abia acum. Aceastãapropiere, uneori chiar de zonamonstruosului, a caricãrii, a cari-caturii, a ºarjei, pânã la pamflete nouã. Unele lucrãri suntaproape niºte pamflete grafice,în care îþi poþi permite libertãþi cenu le poþi folosi în alte ocazii.Aceastã lume este a unui mon-struos care nu determinã reacþiide respingere, de crispare.Dimpotrivã, prin culoare (pentrucã pânã la urmã culoarea leadunã pe toate, ca ºi modul încare este paginat desenul, lejerºi spontan) lumea aceastareuºeºte sã devinã nu atât

suportabilã, cât un soi deipotezã. O ipotezã pentru lãr-girea acelei sfere de care vor-beam, a unui permanent mister.În fond, întotdeauna, arta nu ºi-apropus sã facã vizibil. Ci sãcreeze, sã genereze vizibil. Unalt tip de vizibil care nu ne estedat de organele noastre de simþ,ci doar prin dimensiunea intelec-tivã a capacitãþii noastre de aintra într-un fel de dialog superi-or cu aceste imagini.

Cu doamna Carmen CretzuIacob încerc bucuria întâlnirii cuun artist care meritã tot interesul.Dupã ce te-ai urcat pe schele ºiai pictat bolþi, ai lucrat la mozai-curi sau la orice altceva, la vi-tralii, acest respiro pe care ºi-lasumã este tot o dimensiune anevoii de reechilibrare. Acoloeºti forþat sã respecþi în spiritbizantin, aici ai libertatea de acompensa prin propriile tale ficþi-uni ºi sã fii tu propriul creator alunei imagini vii, care poate sãcâºtige în timp din ce în ce maimulþi adepþi. Este o formã de li-bertate. Aceastã expoziþie este oexpresie a libertãþii nemijlocite ºiîn acelaºi timp a bucuriei de aîmpinge mai departe cunoaº-terea de tip intelectiv ºi afectiv.

De multe ori mi-am pus prob-lema: cum de unii se apropie deartã, alþii rãmân distanþi, unii facafaceri cu arta, alþii nu câºtigãmai nimic, ci pierd, ºi m-amîntrebat ºi care este parcursulacestei formãri. Singurul paradisautentic este copilãria. „Este sin-gurul paradis din care suntemalungaþi vreodatã” spunea Paler.Dar Rudolf Hein care a scrisdespre psihologia artei, neatrage atenþia asupra a cevafoarte important: cã în momentulcând avem impresia cã cinevase joacã, el lucreazã foarteserios. Copiii când picteazã sesubstituie lui Van Gogh,Caravaggio, lui Leonardo... Eilucreazã cu credinþa cã ceea cefac ei acolo e deja o capodo-perã. Iar în artã toate au un par-curs al lor, cu forme uneori dis-crete, alteori nu, urmând paºiicãtre absolut. Aºa cã în faþaacestei expoziþii eveniment, nupot decât sã exclam: Gardamoare, dar nu se predã! Arta nuva muri niciodatã!

Valentin CIUCÃ

Verva imaginativãa unui monumentalism

care se trateazã•

Car

men

Cre

tzu

- Ia

cob

Filarmonica „Mihail Jora” s-a bucurat demulte evenimente muzicale, din pãcateîmpãrtãºite cu un public nu foarte numeros.

Un recital de muzicã americanã, sub gene-ricul „Bucuria dansului” susþinut la 2 piane ºipatru mîini de Carmen Sãndulescu ºi DanStoenescu a adus lucrãri de E. Nazareth, E.Lecuona, A. Piazzolla, G. Gershwin, unele din-tre ele în transcripþia sau aranjamentul propriual interpreþilor.

Simfonicul de joi a avut ca protagoniºti, într-un program de excepþie pe Ovidiu Marinescu,violoncelist cu o apreciabilã activitate concertis-ticã, de data aceasta în posturã de dirijor.Stabilit în Statele Unite, Ovidiu Marinescu, diri-jor la West Chester University Symphony ºidirector muzical la Immaculata Symphony ademonstrat în paginile Simfoniei a VI-a în LaMajor de Anton Bruckner, dirijatã din memorie,o bunã stãpînire a mijloacelor tehnice, precizieºi dezinvolturã.

Pianistul Daniel Goiþi a revenit la Sala„Ateneu” dupã cîþiva ani, impresionînd publicul

cu versiunea în stil a Concertului nr.1 de Ludwigvan Beethoven pentru pian ºi orchestrã.

Conferenþiar univ. dr. ºi ºef de catedrã laAcademia de Muzicã „Gh. Dima” din Cluj –Napoca, preocupat de creaþia lui Skriabin –compositor ce i-a inspirit ºi cercetarea docto-ralã, premiat în varii concursuri ºi cuexcepþionale rezultate ale studenþilor sãi încompetiþii, Daniel Goiþi a beneficiat de o bursã aLandului Bavariei în 2005. Invitat la toateorchestrele importante, pianistul susþine con-certe ºi recitaluri, înregistreazã lucrãri dincreaþia lui Liszt, Skriabin, Rahmaninov, Enescuºi Ravel, fiind cotat ca vîrf al generaþiei sale.

În avancronicã la ediþia a VI-a a CursurilorInternaþionale de dirijat organizate laFilarmonicã, Charles Gambetta ºi RobertGutter – dirijori din S.U.A, au condos orchestraFilarmonicii în Suita „Pulcinella” de IgorStrawinski ºi Concertul pentru orchestrã de B.Bartók.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

Bucuria dansului

• Carmen Cretzu - Iacob

E neîndoielnic faptul cã festi-valul de teatru de la Buzãu acâºtigat un pariu important,aducând în sãlile de spectacolun public entuziast. Pentru cãaceasta a fost miza organizato-rilor, sã creeze un festival pentrupublic ºi sã-l atragã în joc,cerându-i, prin buletine de son-daje, pãrerea în legãturã cutemele alese an de an la „Galavedetelor“. La ediþia din2009(16-23 mai) în prim plan astat dramaturgul, spectatoriidorindu-ºi sã vadã pe scenãpoveºti interesante, frumoase,piese bine scrise, cu întâmplãriºi personaje adevãrate. ªi cuinterpreþi de excepþie, cu actoricunoscuþi ºi iubiþi, al cãror numepe afiº atrage ca un magnet.Dupã cum spune, în cunoºtinþãde cauzã, Marinela Þepuº, direc-toarea Teatrului „GeorgeCiprian“ ºi a Galei „VedeTeatru“,buzoienii sunt oameni familia-rizaþi cu spectacole de calitate,au un gust format, fiind doritorisã vadã teatru bun. Astfel seexplicã sãlile pline, interesul arã-tat la vernisaje, lansãri de carte,prezenþa, în spaþiul Bibliotecii „V.Voiculescu“, la audiþia specta-colelor radiofonice, urmate dedialoguri cu actorii vedetã dindistribuþii. Oferta festivalului dinacest an a fost generoasã, deºivremurile nu prea sunt prielnicegratuitãþii estetice, criza eco-nomicã fãcându-ºi de cap ºiîncurcând multe lucruri.

Programul secþiunii oficiale s-a deschis cu „Peºte ºi mazãre“de Ana-Maria Bamberger, de laTeatrul Metropolis, un spectacolcu Olga Tudorache ºi TamaraCreþulescu, prezentat în afaraconcursului. O montare fãrã sur-prize, pe un text modest, bene-ficiind însã de douã interpreteremarcabile. A urmat „Oraºul“ deEvgheni Griºkoveþ (Teatrul ACT,Bucureºti), o piesã bine scrisã,interesantã, puternicã, avându-iîn distribuþie pe Vlad Zamfirescuºi Florin Zamfirescu în propriileroluri, de tatã ºi fiu, scena con-fruntãrii dintre cei doi fiind unamemorabilã în spectacolul(trenant, pe alocuri) semnat deCristi Juncu. Ziua a treia ne-aadus, de la Teatrul Odeon,„Camera de hotel“ de BarryGifford, în regia lui AlexandruDabija. Text bun, scris cumeºteºug, americãneºte, actoride primã mãrime (Dorina Lazãr,Marcel Iureº, AntoanetaZaharia, Mircea Constantinescu,Pavel Bartoº), regie minimalistã,potenþând misterul. O searã deteatru plin de culoare, de vervãºi pitoresc a oferit TeatrulNaþional I.L. Caragiale cu al sãu„Molto, gran'impressione“ dupãun scenariu de RomulusVulpescu. Începuturile teatruluiromânesc erau evocate cuemoþie avântatã, cu haz ºi nerv,regia inspiratã a lui Dan Tudorpunând în valoare ideile scena-riului, cât ºi pe numeroºii actoricare însufleþeau personaje ves-tite, portretizate savuros, cel maiadesea. Desigur, un spectacoltonic, agreabil, ºi cu un mesaj desuflet. Dimpotrivã, anost, prãfuit,a apãrut „Titanic vals“ de TudorMuºatescu, o montare aTeatrului Nottara, din care le-am

reþinut doar pe RalucaGheorghiu (Gena) ºi GabrielaCriºu (Decebal).

Am mai vãzut ºi douã versiu-ni ale aceluiaºi text, „Sirena ºiVictoria” de Alexandr Galin.Prima, aparþinând teatrului dinPazardjik, Bulgaria, s-a jucat subtitlul de „Un gigolo rusesc” ºi eraconceputã într-un stil modernist,cu accent pe stilizare, cu decorºi costume interesante. A douaversiune era chiar a gazdelor, aTeatrului „George Ciprian”,spectacolul imaginat de DianaLupescu, în dublã calitate aici,de regizoare ºi interpretã,cucerind, ºi juriul de specialitate,ºi pe cel al publicului. Piesa luiGalin e o comedie sentimentalãîn care situaþiile neprevãzute,ºirul de confuzii stârnesc un hazcopios. Realitãþile înfãþiºate suntcele ale zilelor noastre, alenoului capitalism sãlbatic ce facevictime mai ales în rândul inte-lectualilor (categoria cea maiexpusã, dintotdeauna), deveniþiniºte „oameni de prisos”, carenu-ºi mai gãsesc locul într-osocietate exclusiv pragmaticã.Ale cãrei noi vedete sunt afa-ceriºtii semi-analfabeþi care audat tunuri, s-au lansat în imobi-liare ºi în tot soiul de învârteliaducãtoare de mult bãnet. Oastfel de nou îmbogãþitã este ºiSirena, patroanã prosperã carevrea sã fie cât mai trendy,adãugându-ºi la bunurile deþi-nute ºi oleacã de englezã, cã dãbine, e o chestie mondenã ºi, pedeasupra, mai ajutã ºi în extin-derea afacerilor. Sirena are ocasã cu de toate ºi, mai cu

seamã, cu un bar bine asortat,fiind în permanenþã alcoolizatã.Nu e un personaj uºor de jucat,pentru cã poþi aluneca în cap-cana facilului, a giumbuºlucurilorieftine. Este exact ceea ce nuface Diana Lupescu, pe care amrevãzut-o cu mare plãcere dupão absenþã prelungitã de pescenã. Ea are mãsurã, ºtiinþaexactã a tonurilor, ocolindefectele de suprafaþã, nu trageîn niciun fel la public, nu apasã,caricaturizând cu fineþe un per-sonaj grosier, nelipsit însã degenerozitate. O parvenitã cusuflet bun, neviciat total, SirenaDianei Lupescu este, fãrã doar ºipoate, o reuºitã actoriceascã. Lafel sunt ºi personajele Victoriei,profa de englezã delicatã,retractilã, creionatã cu cãldurã ºigraþie de Valeria Ogãºanu ºi fal-sul gigolo, Konstantin, întru-chipat, cu o risipã de farmec, deVirgil Ogãºanu. Acesta joacã unsavant, un astronom care,împins de nevoia de a-ºi com-pleta veniturile strãvezii,presteazã, la domiciliu, serviciide frizurã pentru câini. „Stilistulkinolog” rãmâne însã un roman-tic structural, un visãtor caredescoperã, ca Miroiu luiSebastian (doar o simplã coinci-denþã?), o stea. Pe care o vanumi Victoria, îndrãgostindu-sede profesoara de englezã aSirenei. Toate încurcãturile,pornind de la inversarea a douãanunþuri de micã publicitate,sfârºesc aºadar cu bine, iarspectacolul, atent croit, induce ostare de relaxare inteligentã.

Tot o producþie a Teatrului„George Ciprian” este ºi „Inimãde boxer” de Lutz Hubner,prezentatã în ultima searã aGalei. Montarea (semnatã deMara ºi Mihai Manolescu) l-areadus în atenþia publicului peun mare actor, ConstantinCodrescu. Împlinind 60 de ani deactivitate scenicã, domnia sa a ºifost sãrbãtorit la GalaVedeTeatru, într-o atmosferãemoþionantã, lansându-ºi, cuacest prilej, ºi o carte, „Pribeagprin viaþa mea”. În piesa luiHubner el este Leo cel Roºu, unfost mare campion, un „gentle-man al ringului”, ajuns acum laazilul de bãtrâni, umilit de situ-aþie, cu gândul evadãrii. Va izbu-ti acest lucru ajutat de tânãrulLeo (Dan Bordeianu), pe care îlface sã înþeleagã ce înseamnãbãrbãþia adevãratã, onoarea,sentimentul prieteniei reale, lip-site de interes. Cu maximum deeconomie de mijloace, cu voceasa unicã, mai slabã acum, dar lafel de frumoasã, de expresivã,Constantin Codrescu umplescena, transmiþând o mareîncãrcãturã emoþionalã.

Cealaltã importantã secþiunea galei, cea care priveºte spreviitor, intitulatã „Vedeta demâine”, a reunit câteva producþiiale studenþilor de la UNATC„I.L. Caragiale” din Bucureºti ºis-a desfãºurat în spaþiul primitorde la Pub T’essence. S-auînscris în concurs spectacolele„Biloxi Blues” de Neil Simon (aicii-am remarcat pe Armand Uta,Dragoº Dumitru ºi AndreeaEnia), „Romanþioºii” de E.

Rostand, „Ofertã de serviciu” deLia Bugnar ºi Dana Magdici (din-tre interprete s-au detaºatAlexandra Burlacu ºi IrinaRãdulescu), „Treapta a IX-a” deTom Zigler (foarte bune mi s-aupãrut a fi Valentina Zaharia,Monica Sãndulescu ºi IolandaCovaci).

Trebuie sã revin la„Romanþioºii”, pentru cã a fost overitabilã încântare.

Într-un decor ce figureazã „oidee” de zid se desfãºoarã unjoc modern, cu fineþuri de dan-telãrie. Interpreþii principali suntIrina Drãgãnescu (Sylveta) ºiVlad Udrescu (Percinet), ambiiînsufleþind cu haz nãstruºnicperipeþiile livreºtilor amorezi.Douã compoziþii reuºite, trucu-lente aparþin lui Gabriel Costin ºiªerban Gomoi (Berganin ºiParquinot). Straforel, „le meneurdu jeu” are în George AlbertCostea un interpret sclipitor,care cucereºte prin aplomb,ingeniozitate ºi inteligenþã sce-nicã. Asistenta lui este Sorinaªtefãnescu, activã, promptã înreacþii, eficientã.

Regizorul AlexandruMâzgãreanu a lucrat minuþioscu actorii, reglând atent întregmecanismul spectacolului, ritmatca un balet. „Romanþioºii” ausedus publicul, a plãcut ºi juriu-lui, premiile de interpretarerevenind Irinei Drãgãnescu ºi luiGeorge Albert Costea.

În cadrul Galei, ca ºi la ediþiileprecedente, am asistat ºi la unfestival de teatru radiofonic, ded-icat la aceastã ediþie lui EugenIonescu, de la a cãrui naºtere s-auscurs o sutã de ani. Proiectulcoordonat de Mihai Lungeanu s-a numit „Sonoritãþi ionesciene” ºia oferit spre audiþie câteva valo-roase spectacole în interpretãride excepþie.

Nu a lipsit de la cea de-a treiagalã buzoianã un invitat multîndrãgit, Marian Râlea cu al sãuMagician înconjurat de prieteni.De asemenea, un spaþiu impor-tant a fost rezervat lansãrilor decarte, mai multe volume editatede Fundaþia „Camil Petrescu –Revista «Teatrul azi»” ajungândîn mâinile cititorilor. Cum temaGalei a fost dramaturgul-vedetã,în program a figurat ºi o dez-batere despre dramaturgia con-temporanã româneascã, la carea participat Cornel Udrea. Nu aprea fost loc însã de colocvii,publicul delectându-se cuprezenþa (invadatoare) a multprea popularului Florin Piersic,acesta citind, împreunã cuAdriana Trandafir, scurte frag-mente din douã lucrãri ale luiCornel Udrea.

Aºa cã tema rãmânedeschisã. Dramaturgii contem-porani (atâþia câþi sunt, cã doarnu numãrul lor conteazã, ci tal-entul), îºi vor vedea în contin-uare de treaba lor, iar noi,iubitorii de teatru, vom aºteptanerãbdãtori sã le vedem piesele,unele dintre ele poate chiar laurmãtoarea ediþie a galeibuzoiene.

Unde este o atmosferã spe-cialã, primitoare, destinsã, pri-etenoasã.

Carmen MIHALACHE

scena

iunie - iulie 2009 9

Buzãu

A treia galã

• „Sirena ºi Victoria“, cu Virgil Ogãºanu, Valeria Ogãºanu ºi Diana Lupescu

prozã

iunie - iulie 200910

„Remember“ Aºa îmi spuneaiîntotdeauna. În loc de rãmasbun…„Remember“. Aveai un felde regret în voce. Ochii mãpriveau cu tristeþe, mereu capentru ultima oarã. Plecai ºi eurãmâneam cu acel rememberîn suflet, trist, dureros de drag.Ca un cântec de toamnã târzie.Când frunzele cad greu pepãmânt, ude de ploaie, spulbe-rate de vânt. ªi e frig. Din ce înce în ce mai frig. Ca atuncicând simþi miros de zãpadã.Prima din acel an. ªi în loc sãte bucuri, îþi vine sã plângi ºidoare. Doare vara care a tre-cut, soarele ºi marea… ªidoare ultimul sãrut, uscat ºifierbinte… Remember… ªipleoapa se lasã grea ºi ea,pentru cã lacrima curge, curgefãrã sã se poatã opri.

Astã searã am auzit din nouvocea ta. Nu s-a schimbat . E lafel de caldã ºi tristã. Remember.Uitasem? Îmi amintesc... Amrevãzut tot trecutul nostru.Începutul, privirea ta în care mãpierdeam ºi mã regãseam…„Te aºtept“. ªi te-am urmat fãrãun cuvânt. Aº fi venit cu tinepânã la capãtul lumii. ªi apoiseara aceea, ultima… ªidimineaþa de dupã ea…Uitasem… Îmi amintesc.Remember.

*Ajunsesem în faþa vechii

cafenele. Ploua. Ploaie rece detoamnã. Dupã ce aºteptasem,mi se pãrea mie o veºnicie,autobuzul, am hotãrât sã intrusã beau o cafea. Aveam o starede lehamite ºi îmi era frig.Pierdusem începutul specta-colului. O premierã. Deºi îmidorisem sã fiu acolo, la eveni-ment, acum îmi pierise tot che-ful. Ploaia ºi aºteptarea dinstaþie îmi luaserã toatã plã-cerea. Cafeneaua era exact ceaveam nevoie. Am intratdorindu-mi sã gãsesc o masãlângã fereastrã, sã pot vedeatot ce se petrece pe stradã. Amavut noroc. Am gãsit o mãsuþãîntr-un colþiºor, intim plasatãchiar în dreptul ferestrei imen-se, stropitã abundent de boa-bele mari de ploaie carecãdeau ºi cãdeau, de parcãanunþau un nou potop. În cafe-nea era, însã, mult mai binedecât în celebra arcã, pentru cãlegendarul Noe nu avea, deºiadunase acolo toate vieþu-itoarele pãmântului, ºi cafeafierbinte cu multã friºcã ºi apãplatã aburind paharul, aºa cumîmi aducea mie unul dintrebãieþii care pânã sã mã aºez,glumeau indecent cu o fãtucãfrumuºicã, dar cam prostuþã.

Cafeaua era bunã. Îmi aprin-sesem o þigarã ºi mã uitam pefereastrã la mulþimea careumplea bulevardul ud ºi el, darmai curat ca de obicei, poatedoar de la ploaie.

Eram în starea aceea derenunþare, când nu ai chef denimic, nici mãcar sã teenervezi, plictiseala e reginã ºisufletul pustiu.

Nu ºtiu cât am privit trecãtoriiºi agitaþia de afarã, ºtiu doar cala un moment dat, m-a uimitîntunericul care se lãsase penesimþite. În cafeneaua cea

veche se aprinseserã câtevabecuri colorate, ascunse princolþuri închise. Pe masa meaardea o lumânare într-un balonde sticlã albastru.

Fata de la bar era lângãmine ºi mã întreba dacã maivreau ceva. „Da, mai vreau ocafea, tot aºa, cu multã friºcã.Mulþumesc.“ Fata a adus imedi-at ceea ce cerusem. Era foarteamabilã ºi chiar simpaticã.Parcã îmi pãrea rãu cã gândisemce gândisem mai devreme.

De undeva din interior seauzea o muzicã discretã, relax-antã. Era plãcut, fãrã stridenþe.ªi lumina aceea discretã ºi ea.Fumul de þigarã, aroma ca-felei…. Parcã era mai bine. Mãsimþeam totuºi ciudat. Aº fi vrutsã mã bucur de acele momentede liniºte. Nu puteam. Aveamîn suflet o încrâncenare. Nu îmiplãcea. Încercam sã mãconving pe mine însãmi cã tre-buie sã mai schimb câte cevaîn viaþa mea. Tot eu argumen-tam în sensul opus. Nu, nu erabine deloc. Ceva nu mergea.Trebuia sã mã echilibrezcumva. Sã mã limpezesc ºi sãaflu unde am greºit. Pentru cãsigur greºeam undeva, dacãînsã, la mijloc nu era mânanecruþãtoare a destinului. „Ei,da, liberul arbitru. Ai cele douãcãi, asta dacã eºti norocos,pentru cã poþi fi chiar larãscruce de drumuri, ºi sã ai deales între patru soluþii. Sau maimulte. Doamne, nu, deja amameþit. Sã rãmânem la patru.De ce nu la douã? Pentru cã arfi foarte simplu, iar mie nu îmiplac lucrurile chiar atât de sim-ple. Adicã vrei sã te complici ºimai mult decât eºti? Nu e vorbadespre asta. Dacã ar fi doardouã, ar fi simplu rãspunsul.Am ales una din douã. Dacãam greºit, e clar vina mea. Cãnu am gândit de zece ori pânãsã… Da, aºa e. Din patru, emai greu sã îþi asumi rãspun-derea. Nu fii ironicã. Rãspun-derea existã ºi dacã ai doar ocale. De ce, ce ai putea face încazul acesta, decât sã mergiînainte? Poþi sã stai acolo undeeºti, sau sã… te întorci de undeai venit. Nici aºa nu e bine.“

Încercam de multã vreme sãgãsesc un motiv, unul singur,pentru care sã îmi încalc,

mãcar odatã în viaþã, principiile.Poate era prea mult spus „prin-cipii“. Era o formã de revoltã înmine care mã împingea sprecutezanþã. Îmi doream liniºte ºilibertatea de a face ce vreau cumine însãmi, fãrã sã mã gân-desc prea mult la consecinþe.Nu cã m-aº fi gândit pânã înacel moment. Dar aºa era reg-ula jocului. Cãutam, cãutam, ºinici mãcar nu ºtiam ce caut. Mãsimþeam incompletã. Ca fe-meie. Poate cã era ºi o urmã deregret cã atunci, cu câþiva ani înurmã, nu am dus pânã la capãto poveste de iubire începutã înadolescenþã. A fost un momentcare m-a marcat. La începutmã felicitam cã am rezistat ten-taþiei. Mai târziu, regretam cãnu am fãcut ºi acel pas care arfi închis cercul. Mda… Era greude fãcut o analizã ºi mai greude anticipat ce va urma.

Am aprins o nouã þigarã ºiprin fumul care înceþoºa întrea-ga perspectivã, am simþit douãsãgeþi, scurte dar puternice,care mã vizau chiar pe mine.Mã uitam pe sub gene îndirecþia din care simþisem sem-nalele. De la masa de alãturimã privea cineva. Oare de câtãvreme?

Am devenit curioasã. Pri-veam atentã persoana din faþamea. Inexplicabil, nu vedeamdecât douã sclipiri întunecatecare mã fixau la rândul lor. Maijos de ele, mâinile împreunateacopereau toatã figura bãrbatu-lui ce pãrea înalt, frumos, fasci-nant. Am luat aceeaºi poziþie.Dupã un timp, el a lãsat mâinilepe masã, a scos o þigarã dinpachetul aºezat neglijent într-o

parte ºi a zâmbit. Din clipaaceea universul meu a luatforma zâmbetului sãu. „Cred cãam ameþit. Nu se poate…Ce ecu mine, mã înmoi aºa doar dela un zâmbet? Dar ce zâmbet!Doamne! Aº vrea sã nu se maitermine… Aºa, zâmbeºte,zâmbeºte, zâmbeºte! Ce faci?Te ridici… Oh, nu! Iatã cãpleacã….“ Într-adevãr, pose-sorul acelui zâmbet fermecãtorse ridicase de pe scaun, îºistinsese þigara ºi se îndreptacãtre ieºire. Dar ochii lui…Da,s-a apropiat de mine ºi a spusºoptit: „Te aºtept“. Atât. ªi aieºit. Nu puteam sã mãdumiresc. Mã uimeam de mineînsãmi, nu înþelegeam ce sepetrecuse. Fusese o iluzie? Nu,nu se putea sã fi fost atât denebunã încât sã îmi imaginezcã mi-a zâmbit, cã mi-a vorbit…Mi-a vorbit… M-am ridicat îngrabã de pe scaunul meu, amchemat fata de la bar, am plãtitºi am ieºit ca prinsã într-o vrajã.Afarã era întuneric. Neoanelefirmelor de pe Magheru clipeaudes într-o armonie multicolorã.Nu mai ploua. M-am uitat însus, sã vãd cerul. Nu l-amvãzut. Cerul era la picioarelemele.

Cu ochii spre autobuzul carese apropia, mã gândeam cã mi-ar plãcea sã merg o bucatã dedrum pe jos. Aveam nevoie deaer. Coboram treptele vechiicafenele când am auzit foarteaproape de obrazul meu:„Credeam cã nu ai sã mai ieºide acolo. Mã numesc Radulian.Tu?“ „Violeta“, i-am spus ºi amîntins mâna. El a luat mânamea în mâna lui ºi am pornitîmpreunã. Unde? Nu m-amîntrebat nici atunci ºi nici altãdatã când reluam aceste ima-gini pe care nu am reuºit încãsã mi le explic….

Avea degete lungi, fine, reci.Mã simþeam strãbãtutã de miide volþi. Nu aveam putere sãspun nimic. Nici nu era nevoie.Când ºi când, Radulian mãprivea cu aceeaºi cãldurã ºicuriozitate cu care mã fixase încafenea. Îi vedeam faþa fru-moasã, delicatã, buzele subþiri,strânse într-un fel de crispare,uºor tristã, uºor amuzatã. Numai zâmbea. Pãrea cuprins degânduri. Mã întrebam ce mãapucase de pornisem la drumcu un necunoscut? „Necu-noscut… Hm… Am senzaþia cãîl ºtiu dintotdeauna. Ciudat. Mãsimt în siguranþã lângã el.“

Mergeam tãcuþi spre nicãieri.Când ºi când, ridicam privireaspre el. Nu ºtiu dacã voiam sãvãd ceva anume. Dar privindu-l

gãseam toate rãspunsurile pecare le aºteptam de o viaþã.Radulian pãrea preocupat deceva. Poate de mine, poate deel. Uneori pãrea, însã, absent.De undeva se auzea muzicã.Era ceva latino, chitara clasicã.Ne-am apropiat. Da, era Armik.Isla del Sol.

(......)Am intrat în cafenea. Era o

cafenea mai retrasã. Nu maifusesem niciodatã acolo. Oîncãpere potrivitã ca dimensiu-ni, cu câteva mese aºezate laîntâmplare. Nu ºtiu nici azidacã mesele vecine erau ocu-pate sau nu. În faþa mea sederuleazã un film cu un singurcadru. Doi ochi care mã pri-veau cu cãldurã, puþin triºti,puþin curioºi. O privire încãrcatãînsã, de regrete. Oare ceascundea aceastã privire?

Între noi nu mai era nimic,doar aburul cafelelor, oare câtecafele am comandat în aceanoapte? - abur care completaatmosfera de mister în care sedesfãºura scenariul unei po-veºti incredibile.

Când a început sã pãleascãîntunericul din noapte, am ieºitpe strãduþa îngustã cu senti-mentul cã aceastã minune nuva mai fi posibilã. Radulian aoprit un taxi. Am urcat ºi el mi-aspus încet, cu acelaºi regret înglas: „REMEMBER“. În maºinãmã întrebam dacã ceea cetrãisem în acele ore chiar sepetrecuse.

A doua zi mã aºtepta în faþavechii cafenele cu un trandafirgalben în mânã. Cerul erasenin. Doar rareori, ca oºoaptã, vântul se rãsfãþa printrefrunzele aproape uscate. Unsãrut simplu pe frunte ºi amintrat. Ne-am aºezat la masaunde am stat cu o searã înurmã, lângã fereastrã.

Fata de la bar ne-a recunos-cut ºi a zâmbit prietenoasã. Avenit imediat cu cafelele.Radulian ºi-a aprins þigara .Tãcea. Tãcea ºi mã privea. Nuºtiam ce sã fac. Nu-mi ajungeatãcerea lui.

„Radulian?“ „Da. Ce e?“„Nimic. Voiam sã aud cumsunã numele tãu“. Zâmbeºte ºimâna lui se lasã uºor pestemâna mea. Da. Îmi doream sãîl vãd zâmbind. Îmi doresc sã îlaud vorbind. Are o voce debariton, caldã, cu nuanþãrifoarte fine. Uneori e atât de tan-dru glasul lui, alteori pare pier-dut, ca ºi cum s-ar gândi laaltceva. Atunci se simte ouºoarã agresivitate în tonul,

Mihaela DORDEA

RememberPremiul pentru prozã al Revistei Ateneu

la Festivalul – Concurs„Eusebiu Camilar – Magda Isanos”

de la Udeºti (Suceava), Ediþia a XIV a, 2009

• Carmen Cretzu - Iacob - Adam ºi Eva

prozã

iunie - iulie 2009 11

pânã în acel moment calm. Mi-amaprins o þigarã. El a fãcut la fel.Nu încetam sã mã întreb ce seascunde în spatele acestorlungi tãceri. Radulian s-a ridi-cat brusc de la masã ºi mi-afãcut semn sã mã ridic ºi eu.M-am conformat fãrã pic devoinþã. A plãtit ºi m-a condusspre ieºire. Am mers o vremetãcuþi, ca de obicei. Fãrã sã nedãm seama, am intrat în parc.Era rãcoare. Simþeam mirosulapei aproape. Stele mici licã-reau sus, pe un cer vineþiu.Luna nu se vedea. Undeva,mai departe, se auzea muzicã.Ne-am aºezat pe o bancã.„Broaºte… Auzi? Încã maicântã, aºa cum ºtiu ele.“ „Da.“„Radulian?“ „Da…“ „Nu-i aºacã viitorul este ceva iluzoriu?Pentru noi existã numaiprezentul, nu?“ Zâmbea. „Nu.Viitorul? Poate cã nu existã.Dar trecutul…Trecutul trebuiesã existe. Fãrã el… Ima-gineazã-þi, Violeta, ieri a fostazi, mâine va fi la rândul luiieri.“ „Putem spune asta ºidespre noi? Tu vei fi mâine…ieri… Doamne… Am luat-orazna…“ „Mda… Tu ieri eraimâine, eu mâine, voi fi ieri…Remember...“ Câtã tristeþe eraîn glasul lui... Dincolo de lac sevedeau luminile debarcaderu-lui. „Violeta, hai la vaporaº.“

Apa era ca o oglindã neagrã.Doar în urma micuþei nave încare ne îmbarcaserãm rãmâ-neau dâre adânci de spumã.Mã uitam la cer, mã uitam laapã. Nicio diferenþã. În spatelenostru, doi bãieþi ºi o fatã cân-tau la chitarã. Când ne-amdespãrþit era dimineaþã.„Remember“. Am rãmas în faþablocului cu ochii dupã taxiul cucare Radulian pleca spre casã.

Înfriguratã de adierea uneizile de toamnã care abia înce-pea, am urcat la mine. Un duºfierbinte ºi o cafea erau camtot ce aveam nevoie. M-amaºezat pe canapea ºi amaprins o þigarã. „Radulian…Radulian… Ochi limpezi, une-ori înceþoºaþi de amintiri,amintiri care apar brusc, îlîncolãcesc ca un ºarpe lung ºimare, ºi îl iau de lângã mine.Oare unde pleacã cu gândul,cu sufletul, cu totul? Poate întrecut…Acel trecut despre carenu ºtiu nimic. Da. Uite cã nu m-am gândit la asta pânã acum.Nu m-a întrebat nimic despremine înafara lucrurilorobiºnuite. Despre el… doar:Violeta… sunt bãtrân. Am 50de ani.…“

Am dormit puþin. M-am trez-it mai obositã decât mã cul-casem. Nu încetam sã îmi punîntrebãri. Cine este, ce este, cevrea Radulian? ªi am hotãrât:„În seara aceasta voi afla.Totul. Totul!“

Seara nu am aflat nimic.Radulian nu m-a cãutat. Eramtristã. Mã întrebam cu ce amgreºit? Ce fãcusem de nu amai dorit sã mã vadã? Poate aavut treabã, poate lucreazã.Dar putea sã îmi spunã. Poatecã a fost doar atât. O povestecu douã capitole, scurte ºialea. Am adormit târziu, cuochii în lacrimi.

Nici în seara urmãtoare nuam avut vreun un semn de lael. „Sigur a uitat de mine. Saua fost doar un capriciu. Darochii aceia, zâmbetul lui, mânacare strângea mâna mea… Nuse poate. Nu a uitat, nu. S-aîntâmplat ceva cu el? Ce sã sefi întâmplat?! O fi cunoscut pealtcineva. O femeie mai intere-santã. Mai frumoasã…. Poatenu am fãcut eu ce se aºtepta elsã fac... ªi faptul cã nu mi-avorbit despre el… Ciudat. Nuºtiu, nu vreau sã mã mai gân-desc..“

Dimineaþa a trecut aºa cuma venit, mohorâtã. Cafeaua eraprea fierbinte, þigara era preaamarã, de mâncat cui îi ardea?Am început sã lucrez sperândcã astfel voi alunga gândurilegrele.

Spre searã, a sunat tele-fonul. Era el.

(......)Îl priveam ºi în sufletul meu

încãpea toatã iubirea lumii. Da,mã îndrãgostisem.

În ochii lui calzi,- nu am maiîntâlnit atâta cãldurã în nicioaltã privire pânã la el, - sesimþea un fel de încãtuºare.Parcã voia sã se elibereze darnu putea. Ceva îi învãluia lumi-na care lupta sã se reverseasupra mea. Nu ºtiam ce, darîmi promiteam sã descopãr ºisã îl eliberez. Nu mi-am dusgândul pânã la capãt pentru cãa început sã vorbeascã.„Violeta…La ce te gândeºti tuacum?“Luatã prin surprindeream încercat sã îi spun o bana-litate. „Violeta, nu mã poþipãcãli. Erai foarte concentratã.Hai, spune. Ce e?“ „Mã gân-deam… cã… nu ºtiu nimicdespre tine. De fapt, este unparadox. Am impresia cã tecunosc de mult, te simt atât deaproape… ºi totuºi…“ „Poateodatã, am sã îþi spun toatãpovestea mea. Mã rog, opoveste…“ „Cum o poveste?“„Mda, vãd cã eºti atentã lanuanþe… Da, o poveste. Amea, sigur, dar o poveste...“ Mis-a pãrut cã zâmbeºte ironic.Poate cã era o ironie îndrep-tatã chiar cãtre el însuºi. Daraveam senzaþia cã o dozã sufi-cient de îngrijorãtoare îmi eraadresatã mie. În acel momentam devenit mai prudentã. Saupoate mai curioasã. Aº fi vrutsã îi pun mai multe întrebãridecât pânã atunci. El însã,parcã ar fi prevãzut asta, aplãtit ºi ne-am ridicat de lamasã. Mi-a pus fularul lui pecap, era unul mare, pufos,roºu. „E lapoviþã. Sã nurãceºti.“ Avea mirosul lui.Acelaºi miros bãrbãtesc ºidulce care mã ameþea. Amuitat de întrebãri, de suspiciuni,de tot…

(......)A trecut mai bine de o sãp-

tãmânã.Se apropia Crãciunul ºi

Radulian încã nu dãduse niciun semn de viaþã. Iarna îºifãcea de cap prin Bucureºti,distrându-se cu noi. Dupã câteo ninsoare învolburatã, urma o

zi caldã, cu soare strãlucind deparcã anunþa primãvara. Apoiploua ºi iar era soare, iarnoaptea aºternea covor grosde zãpadã pe care utilajeleprimãriei nu reuºeau sã îladune….

Radulian tãcea. Mai eraucâteva zile pânã la vacanþa derevelion. În seara de Ajun asunat telefonul.

(......)Era o noapte magicã. În

casã era aproape întuneric.Doar flacãra lumânãrilor lumi-na încãperea în care eramdoar noi doi. Dintr-un colþ seauzeau colinde. Mirosulproaspãt de brad se completacu aroma cozonacilor fierbinþi.Mai lipseau colindãtorii. Auvenit ºi ei, mai spre dimineaþã.Radulian a umplut douãpahare cu vin roºu. Am ciocnit.Apoi a rupt cu mâna o bucatãde cozonac ºi a muºcat cupoftã de copil. I-am privit ochii.Strãluceau. Într-o secundã,bãrbatul muncit de gândurigrele s-a transformat într-unbãieþel curios care acum stãteape jos, lângã pomul de iarnã,cãutându-ºi cadourile. M-amaºezat ºi eu lângã el ºi amînceput sã desfac pachetele.Erau multe, pentru amândoi.Din tot ce am primit atunci amºi acum o eºarfã albastrã.Radulian a scos ambalajul ºimi-a înconjurat umerii cu buca-ta aceea de mãtase finã,moale ca o mângâiere. Mâinilelui frumoase, cu degete lungi ºireci, au rãmas pe umerii mei cueºarfa. Am privit adânc în ochiilui. Se apropia încet de mine.Ca într-o vrajã, fãceam acelaºilucru. Buzele lui fierbinþi ºi moiau atins uºor buzele mele. Arãmas o clipã aºa. Îi simþeamrãsuflarea caldã ºi parfumulbãrbãtesc cu care eram dejaobiºnuitã. M-am lipit de el, totmai mult ºi am închis ochiipentru cã nu mai puteamsuporta explozia aceea de

luminã din sufletul meu ºi niciameþeala care mã cuprinsese.Nu ºtiu cât am stat aºa. Dar aºfi stat o viaþã dacã nu veneaucolindãtorii cu Steaua. Am râsamândoi ºi am deschis. Dupãce au cântat copiii ºi el le-a datcozonac ºi mere, au plecat iareu am închis uºa înfriguratã.Radulian a mai pus vin înpahare. La etajul de deasuprase auzeau urãtorii: „primiþi cuSteaua?“ M-a luat de mânã ºim-a aºezat lângã el pe cana-pea.. Mã privea zâmbind, unzâmbet frumos, amuzat, sincerºi cald, ca atunci când ne-amcunoscut. Eu mã topeam încet,încet…. „Reluãm?“- a întrebat.„Unde am rãmas?“ am rãspunslipindu-mã de el. Sãrutul…primul nostru sãrut adevãrat…

Sãrut fierbinte ca ºi buzelelui,calde, catifelate… În jurulmeu era doar luminã, o luminãciudatã, vidã, gata sã se trans-forme în mii de cioburi strãluci-toare care sã îmi pãtrundã întrup, în minte, în suflet, în toatãfiinþa. Mã temeam cã nu estedecât o iluzie, un vis, o vrajã…ªi totuºi, lumina aceea era atâtde puternicã, globul de cristalîn care parcã intraserãmamândoi, era atât de elasticîncât teama mea cã se vasparge la un moment dat, arãmas acolo izbindu-se depereþi fãrã sã poatã ieºi, pânãcând Radulian a spus:„Trebuie sã plec.“ De undeveneau aceste cuvinte? Dece? Eram ameþitã, uimitã, per-plexã. Fãrã o vorbã am rãmasîn loc mult timp dupã ceRadulian a plecat, s-a evapo-rat, pur ºi simplu. În urma sa arãmas ecoul unui clasic deja„Remember“.

Au trecut doi ani. Era dinnou toamnã ºi ploaia alungatrecãtorii de pe trotuare sprelocuri unde se puteau feri deapa care curgea din cer ca lapotop. Furtuna mã surprinse-se, ca de obicei, fãrã umbrelã,dar cu eºarfa mea albastrã lagât. Eram în dreptul vechii ca-

fenele, aºa cã am intrat.Aveam noroc. Masa mea delângã fereastrã nu era ocu-patã. Am comandat din mers ocafea cu friºcã ºi o apã platã.În timp ce îmi aprindeam oþigarã, am auzit în spatele meuo conversaþie. Nu m-a atrasceea ce se discuta ci una din-tre voci. Era o voce bãr-bãteascã, caldã, tristã. „Nu sepoate, mi-am spus. Nu poatefi… „Fata care mi-a aduscafeaua mi-a zâmbit familiar.Afarã norii se rãsculaserã ºitunau ameninþãtor. ªuvoaieleînecau bordurile în râuri lungiºi tulburi, cu un strat de frunzearãmii plutind spre canaleleoraºului ca niºte gondolepãrãsite. Sorbeam din cafeauaaromatã ºi mã bucuram deliniºtea din cafenea. Gândurileo luaserã razna spre poveºtide mult uitate, când aud foarteaproape de urechea mea, abiaºoptit: „REMEMBER.“ Amîntors capul în direcþia vocii...Nu am vãzut pe nimeni. Doaruºa de la intrare care seînchidea încet. Afarã seîntunecase. Pe mesele dincafenea clipeau luminiþe albas-tre ascunse între florile care serãsfãþau în vaze delicate,transparente. De undeva dininterior, discret, se auzea Isladel Sol. Armik… Mã uitam pefereastrã cu gândul la voceaaceea ºi nu observam cumluna se aprinsese ºi ea undevape un colþ de cer unde îºi purtacu aroganþã trena de steleargintii. Am plecat târziu sprecasã. În faþa cafenelei, un puºtidesculþ ºi plin de stropi de prafumezit mi-a întins un trandafirgalben.

„Remember“. Aºa îmi spu-neai întotdeauna. În loc derãmas bun… „Remember“.Aveai un fel de regret în voce.Ochii mã priveau cu tristeþe,mereu ca pentru ultima oarã.Plecai ºi eu rãmâneam cu acelremember în suflet, trist,dureros de drag. Ca un cântecde toamnã târzie. Când frun-zele cad greu pe pãmânt, udede ploaie, spulberate de vânt.ªi e frig. Din ce în ce în ce maifrig. Ca atunci când simþimiros de zãpadã. Prima dinacel an. ªi în loc sã te bucuri,îþi vine sã plângi ºi doare.Doare vara care a trecut,soarele ºi marea… ªi doareultimul sãrut, uscat ºi fier-binte... Remember… ªi pleoa-pa se lasã grea ºi ea, pentru cãlacrima curge, curge fãrã sã sepoatã opri.

Astã searã am auzit din nouvocea ta. Nu s-a schimbat . Ela fel de caldã ºi tristã.Remember. Uitasem? Îmiamintesc... Am revãzut tot tre-cutul nostru. Începutul, privireata în care mã pierdeam ºi mãregãseam… „Te aºtept“. ªi te-am urmat fãrã un cuvânt. Aº fivenit cu tine pânã la capãtullumii. ªi apoi seara aceea, ulti-ma... ªi dimineaþa de dupãea… Uitasem… Îmi amintesc.Remember.• Carmen Cretzu - Iacob

Moarrtteattrrãittã la bloc

Dacã moartea ar locui la blocoamenii ºi-ar pune aripi mari la case ºi le-ar muta cu câte o stradã mai jos la fiecare aniversare pânã cândar putea merge în vârful picioarelorprin mormântfãrã sã facã zgomot pe scarã

Prriettennii mmei

prietenii mei au literetatuate pe antebraþca ºi cum e mai liniºtitorsã ºtii cã poþi muriîn ordinea fiecãrui poem dupa codul de bare

din când în când Dumnezeuîi trage la ruletã pe o masã de catifea ºi dispar defilând îmbrãcaþi elegantpe covorul roºu sub bliþul camerelor de luat vederi cu amintiride la mare

Miss Unniverrs

aº vrea sã fac ceva pentru mormântul meuaº vrea sã îi dau o notã senzualã de culoareaº vrea sã îl personalizez

în ochii femeilor înnebunitedupã podium, aº vrea ca fiecare gospodinã dinlume sã îºi comandeunul la fel, privindu-mã prin ochii bãrbaþilor care mã vor dori în mormântul meu ca ºi cums-ar putea culca mãcar o zi din viaþa astacu miss univers

Iubesc Doammnne,ajuttã nneiubirrii mmele

muncesc la tine, muncesc sã te iubesc când eºtiplecatla serviciu, când aluneci pe strãzi,când iei trenul de searãchiar ºi atunci când cumperi cu banii joso altã femeie

muncesc sã te iubesc pânã cândsenzaþia de gol se transformãîn uimitoarea fericire de a te iubi mai bine

completându-mã cu scrisul tãuîntr-o rubricã goalã

Dummnnezzeusttã înn semmiprrofil

în viaþa mea nu existã oameni ºi caseexistã nisip ºi porþiuni de pietriººi câte un copac sub care Dumnezeu odihnit la umbrãmã ia din când în când la întrebãri

de ce nu i-am adãpostit pe strãiniîn corpul meude ce nu le-am dat sã bea laptele rãmasde la bãieþii mei în ambii sânide ce m-am semnat pe furiºîn caietul de sarcini

SSammizzdatt

tiparul moare

ºi carnea mea de femeie

cu cerneala ºiroind pe coapse

întrã în samizdat

Bucãþi

dinn AAnnca

Autobuzele furã din timpul meu; staþiile lor, cu tot

cu trotuare îmi trec pe sub tãlpi, niºte scãri rulante

orizontale care mã mutã din loc în loc ºi mã

împiedicã sã mã afund în poezie ca atunci când îþi

intrã tocurile în asfaltul topit de la Universitate.

Colþurile caselor furã din mine bucãþi mai mici,

uºor zimþate, un fel de firimituri de pâine aºezate

pe giulgiu, firimituri din anca din care pãsãrile

cerului ciugulesc din când în când

transformându-mã în prima poetã migratoare.

De ce vrreau sã innttrru

înn mmannuale

Nu mã pricep la viaþã

aº vrea sã trãiesc mai mult,

aº vrea sã ºtiu tot, ca ºi cum aº fi luat

cursuri de înot în lichidul amniotic

ºi cineva mi-ar fi explicat atent

cum se face

aº vrea sã înþeleg fiecare zi din viaþa mea

dinainte, sã fiu ascultatã pânã când

voi ºti pe dinafarã cum sã trãiesc,

pânã când o sã stapânesc toata materia

ºi n-o sã îmi mai rãmânã nimic de fãcut

aº vrea sa fiu sigurã de mine

sã nu mã ameninþe nimic,

aº vrea ca toþi copiii de ºcoalã generalã

sã fie pregãtiþi, sã cânte la cor

versuri din viaþa mea

învãþate pe de rost

încã de pe vremea când

moartea prin poezie se preda

la ºcoalã

iunie - iulie 2009

poesis

12

C. D. ZELETIN

Dupã moartea mamei (1978), tata a mai rãmas la Burdusaci încã doi ani,singur în gospodãrie, singur în grãdinile lui, cu gândurile lui, dar nu singur înparohie. Oamenii îl înconjurau cu un respect care, în bunã mãsurã, coboradin tradiþia ºi familia lor, adicã din bunic în tatã ºi din tatã în fiu, deoareceslujise altarul vreme de 50 de ani, cu o devoþiune, cu o corectitudine ºi cu olipsã de ostentaþie exemplare. Lucra asupra sufletului oamenilor cu putereade iradiere a modelului ce era, cu o economie de mijloace proprie forþei spir-ituale ºi sufletelor scufundate în ele însele. Era anahoretul ce nu vorbeºtedecât atunci când i se pun întrebãri. Era, într-un fel, o insulã plutitoare ceoprise din forfota lor apele amestecate ale mulþimii din jur, limpezite o clipãca sã poatã oglindi cerul. Suflet de înger în trup de atlet, puritate de copil însuflet trecut prin viaþã, putea fi, totuºi, vulnerabil în lipsa mamei, heruvimulcu ochi mulþi ºi cu o deºteptãciune care vedea mai bine ca tata bulboaneleînainte sã se producã, prevedea când ºi cum va scãdea binele ori va sporirãul. Tocmai de aceea, simþindu-ºi sfârºitul aproape, l-a sfãtuit ca îndatã ceea va muri, el sã plece din sat ºi sã se mute la copii, dacã s-ar putea la mine,mama ºtiind cã eu îi semãn în multe privinþe.

Dar tata a întârziat sã-ºi pãrãseascã satul natal timp de doi ani. Fãcuseo artritã plantarã de atâta umblat. O bãtrânã care vãzuse urs ºi nu-i fusesefricã s-a oferit sã-i calce piciorul bolnav. Tata a primit, numai sã nu se ducãde acasã la Bucureºti, la bãiatul care, pe deasupra, mai era ºi medic… ªi-afãcut acolo, singur, injecþii cu antibiotice, când a fost cazul.

Într-un târziu s-a hotãrât sã plece, dar luând cu el cinci stupi de albine,pe care i-a instalat în spatele relativ verde al casei mele, în speranþa cãHerãstrãul înflorit, care se aflã aproape, le va oferi nu atât hranã cât …obiect al muncii. Dupã vreo câteva luni, i s-a fãcut dor de Burdusaci ºi aplecat acasã pentru vreo zece zile. Cu trenul pânã la Bârlad, de acolo cuautobuzul pânã la staþia din sat, iar din staþie încã un kilometru pe jos pânãacasã. A stat o sãptãmânã ºi s-a întors. L-am aºteptat la Gara de Nord.M-a întâmpinat cu un zâmbet fericit, zâmbetul lui rar, care izbutea sã-misincronizeze toate gândurile, toate temerile, toate grijile, dirijându-mi-lecãtre o pace adâncã. Deodatã, nu ºtiu cum, mi-a venit sã-l întreb:

– Tatã, ai scos reºoul din prizã?Nici azi nu înþeleg cum mi s-a ivit întrebarea asta în gând.Reºoul rãmãsese pus pe o tablã iar tabla pe covor.A privit undeva în sus, ca la o Stea Polarã, apoi ºi-a coborât privirile în

ochii mei, rãspunzându-mi prompt:– Într-adevãr, l-am uitat în prizã… Mã întorc.… ªi bãtrânul meu tatã a cumpãrat pe loc bilet de întoarcere, ca ºi cum

nu s-ar fi întâmplat nimic, luând primul tren înapoi la Bârlad…Mi s-a rupt inima…ªi astãzi, când scriu acestea, tot ruptã o simt…… A stat la mine aproape zece ani. La un moment dat, a primit vizita

tânãrului preot care l-a succedat. Venise sã-l vadã împreunã cu cei doicopii. Ieºind la plimbare pe ªoseaua Kiseleff, a fãcut de emoþie un primaccident vascular cerebral. O schiþã de parezã facialã, suficientã însã pen-tru a mã pune în gardã faþã de altele ce puteau sã vinã…

Al doilea accident a fost mai sever, luându-i siguranþa mersului. Neurologuli-a recomandat sã facã zilnic exerciþii, punându-l sã pãºeascã peste cinci cãrþiînºirate pe parchet, la distanþã de-o palmã una faþã de alta. Dar deºi putea sãmeargã, un anume blocaj psihic îl împiedica. Atunci i-a sugerat sã facã plim-bãri de o orã seara. Astfel parcurgeam aproape întreaga stradã Petöfi de-alã-turi, pânã la intersecþia cu strada Ady Endre. Aici, pe dreapta, se aflã casa pro-fesorului de arhitecturã Ioan Traianescu, având deasupra ferestrelormedalioane: Michelangelo, Rafael, Ion Mincu, operã, probabil, a sculptorului I.Dimitriu-Bârlad. Primul în sensul nostru de mers era Michelangelo, patronulplimbãrilor noastre, dar ºi al unor preocupãri literare ale mele.

- Tatã, mergi pânã la Michelangelo?- Da! Mergem pânã la Michelangelo!Astfel, celebrul antroponim deveni toponimul unor obligaþii medicale, dar

ºi al încântãrii noastre.Odatã ne-am plimbat noaptea. La un moment dat s-a oprit cãutând spre cer:- Uite, acela-i Luceafãrul !ªi aºa cum altãdatã mã uluise cântând la vioarã o fugã de Tartini fãrã

ca eu sã fi ºtiut cã posedã acest instrument, începu ºi de data aceastasã recite strofe întregi din Luceafãrul, cu dulceaþã magicã ºi sigur desine: Cãci unde-ajunge nu-i hotar, /Nici ochi spre a cunoaºte, /ªi vre-mea-ncearcã în zadar/ Din goluri a se naºte…

Era fericit, eram fericit…Dar într-o searã, amintindu-i cã trebuie sã ne plimbãm pânã la

Michelangelo, a suspinat : - Nu ºtiu dacã pot chiar pânã la Michelangelo…Am mers noi, pâº-pâº, mai luându-l cu vorba, mai prefãcându-mã cã nu

vãd cum ne apropiem de casa Traianescu, poate-poate vom ajunge pânãla medalion. I-am recitat începutul unui catren din Luceafãrul, lãsându-l peel sã spunã mai departe: Porni luceafãrul. Creºteau…

Iar tata, oprindu-se ca sã întârzie sosirea la Michelangelo, a completat:În cer a lui aripe,/ ªi cãi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe…Dupã aceasta, brusc :- Nu mai pot merge !- Zadarnic am insistat. Nu mai putea, într-adevãr. Nu mai putea însã

merge înainte. Ne-am întors. Înapoi a putut… Blocaj psihic, deblocare psi-hicã. Din seara aceea a început sfârºitul, chiar dacã am continuat sã neplimbãm. În timp ce ducerea i se degrada duios de penibil, întoarcereacunoºtea o frenezie paradoxalã, chiar puþintel demonicã. Prin mãruntul faptomenesc al mersului pe jos, tata împãrtãºea apocatastaza luceafãrului : seîntorceau amândoi de unde veniserã, însã luceafãrul spre cer, iar tata sprepãmânt.

AncaMizumschiPânã la

Michelangelo…

iunie - iulie 2009 13

SSttarrede dimminneaþã

Blîndul pãmînt mã ia-n primire,zidindu-mã-n el;ºi însã mai pot sorbi din tubul cu oxigenlibertatea de-a privi-n zoritrandafirul ce-ºi desface mireasmaspre a vindeca trupuri ºi sufletechemate sã mai rãmînã-n luminaeliberatoare

Innvocaþie

Vinã lumina asupra-mi!ªi pacea deschidã casa ei.Sînt obosit. Vin de-un mileniuºi ochii mei sunt straturi geologice.

Innvocaþie pãcii

Vino pace calmã în sufletul meuºi rodeºte-mi fîntîni ºi lanuri de grîu!Mereu chemat în lumina ocrotitoareprecum zorii tineri aducãtori de iubire.

Vino pace în sufletu-mi rãvãºitde-ntrebãri multe ºi neliniºtitoare,cheamã-mi lumina ºi-nvaþã-imîna sã-mi dea necesara puterede-a mã reîntoarcecum Grîul în seminþele pure.

Innscrripþie

În Sparta gîndurilor melepe pietre mari scriam o carte,astfel lumina-ndepãrtatãîncet se cobora în mine.

Cumm puttrrezzesc piettrreleLui George Bacovia

De-atîtea ploi neîntrerupte,cum putrezesc pietrele, Doamne !Întunericul intrã-n fructe,întunericul intrã-n noiºi Cerul plînge-n veºtezi foi…Unde sã fug ? În mine însumie acelaºi umed pãmînt,ºi-aud materia umblîndºi-n sufletul ce-ºi suie plînsul -,fir de luminã cãutînd.Acum ºi pietrele, îmi parec-ar fi chemate-n putrezire;sufletu-mi nu mai are zareºi aerul e-un bici subþire –lovind în fibre precum vîntulce nu-l vindecã nicicînd pãmîntul.Umblu prin mine ºi mã caut:lumina-i ºtearsã, ºi din cîntdoar un fir a rãmas arzîndcum ultimul sunet din flaut.ªi aud pietrele plîngînd…ªi-n plînsul lor nevindecatDoar amintire eu mai sînt!

ªi dacã mm-aaºº zzidi

ªi dacã m-aº zidi în Trandafir –revenind în tumultoasa Primãvarãcu sevele, ca niºte vîrfuri de lance,învingînd întunericul static,Cerul mi-ar fi puternicul protectorprin trimisul sãu: tînãrul Soare –bogat în raze fertile precum în cîmpienegrul cernoziom nãscãtor de spice.ªi moartea ºi-ar pierde unealtaca-n toamnã mireasma albã în oraºul de piatrã;ºi alte primãveri mi-ar cãuta chipul,iluminîndu-mã, iluminîndu-mã !

Zorrii

Aduceai zorii. ªi ce caldun freamãt îþi umbla pe pulpe!Erai ca un potir ce-ºi umpleorele dulci; pe-nalte tîmple:o dîrã de luminã purãca vocea-n templele eline.Nãºtea mireasma cum rãsuraîn preasfinþitele lumine?Eu n-am gãsit, în vers, mãsurasã te fixez cum cere Timpul,care nu-þi smulge nimbul.ªi am rãmas sã-þi fiu doar sclavul,Ce cu-ndîrjire apãrãPãmînteasca-þi flacãrã.

O vizziunnerrommanntticã

Pe o cîmpie arsã eu galopam sãlbatic.Fîntînile luminii se adînceau în somn,ºi-n mantia mea neagrã, de fiu ales de Domn,se-nverºuna vînt rece trezit din spaþiu static.Nãlucã sau un ropot lovind copacii-n noapte,ºi nu mai erau stele de trandafir ºi lapte,ci numai nouri negri întruchipînd centaurisorbind din apa veche-a lunii,pe cînd visam blînde petuniivegheate de ostaºi de aur.Ah! Sufletu-mi ardea, ca-n steleflacãra ce veºnicã e,ºi calul tînãr muºcînd pietreºi obligînd orele grelesã nu-ºi vindece cruda sete!Sufletu-mi nu-ºi gãsea fîntîna,ºi s-adîncea în negru vis ;poate-l chema-n adînc þãrînasã-i smulgã ultimul iris…Orb, aspru ºi oprit din caleGalopul s-ar fi stins, ºi euStrîns între sãbii mari, de jale,n-aº fi ajuns la Dumnezeu;ºi jertfã neprimitã-n cer,m-ar fi primit harnicul gerdurîndu-mi din gheaþã – statuiesã nu simt nici mãcar cînd vinesã-mi batã tîmplele în cuie –eliberîndu-mã de mine.

Omm ººi piattrrã

Investit cu nemoarte,Timpul n-ar putea sã mã-mpartã,ºi-aº rãmîne blindat în luminãprecum pietrele din aspra Spartã.Om ºi piatrã îngemãnateprin liantul fertil; ºi-n searãnumai Luna ne-ar pune pe frunþispinii nãscuþi din lumina-i amarã !

poesis

ArthurPorumboiu

Nu sunt dintre cei care, atunci când vãd imagini ale mize-riei româneºti publicate în presa europeanã sau mondialã, serevoltã plini de indignare cu argumentul principal ºi cu iluzianaivã cã aceste imagini nu ne reprezintã. ªi totuºi! Imagineapublicatã de BBC News referitoare la alegerile europene dinRomânia mã supãrã profund. Bãtrânica aceea din implacabi-la noastrã etnie minoritarã, al cãrei zâmbet plin de candoarenu îþi poate trezi nici un fel de duºmãnie, cu îmbrãcãminteaei de lumea a treia, apare votând pe fundalul unor bibliotecipline de cãrþi peste care este atârnat, tot în stil lumea a treia,un drapel românesc. Dacã nu era drapelul acela, scenaputea foarte bine sã reprezinte India sau Marea Britanieînsãºi, cu oraºele ei multiculturale din prezent.

S-ar putea face comentariul pertinent cã ziaristul care apublicat-o a fost el însuºi afectat de notorietatea þiganilor înEuropa ºi de campania susþinutã (mai ales de cãtre fundaþi-ile maghiarului George Soros) prin care denumirea etniei lora fost (uimitor, cu suportul autoritãþilor române la vremearespectivã), atât de maliþios apropiatã de cea a românilor,astfel încât chiar ºi intelectualii de aiurea sunt fãrã doar ºipoate într-o confuzie generalizatã când vine vorba despreromâni, confundându-i fãrã echivoc cu rromii.

Aceastã confuzie generalizatã m-ar fi fãcut sã-i gãsesc cir-cumstanþe atenuante acestui ziarist (deºi, fiind de la BBC, nuavea voie sã nu fie corect informat), dar analiza, chiar ºineaprofundatã, a seriei de imagini în care se plaseazãfotografia cu pricina, dã la ivealã în mod clar reaua voinþã aautorului. Acest „quiz” (chestionar de concurs) electoralînfãþiºeazã ºase imagini cu votanþi din diferite þãri ale Europei(Germania e reprezentatã de trei ori!) ºi propune cititorilor sãidentifice naþionalitatea lor dupã costumele tradiþionale pecare le poartã (unii s-au dus, probabil din motive politice ºi depropagandã, îmbrãcaþi astfel la alegeri prin unele þãri).Fotografia cu þiganca din România face notã discordantã dela distanþã (ironic sau nu, este plasatã, în mozaicul final, înpoziþie centralã). În primul rând, toate celelalte înfãþiºeazãcetãþeni reprezentativi ai þãrilor, iar nu minoritãþi; în al doilearând, þiganca nu poartã nici un fel de costum tradiþional, doarniºte haine ponosite care ar putea la fel de bine sã stea peorice sãrac al lumii; în al treilea rând, în nici una din celelaltepoze nu apare steagul þãrii respective, ca în cazul României(cum ar veni, s-a pus steagul ca sã nu cumva sã se ratezeasocierea).

Pentru aceste simple motive, un proces intentat ziarului arfi fãrã nici un dubiu câºtigat de România la un tribunal dinAmerica, sã zicem. Pânã acum nu am crezut în promovareaintenþionat negativã a României în Occident, considerândevenimente mediatice recente precum acela cu ciorileromâneºti care rupeau harta Elveþiei, doar niºte accidentaleconsecinþe ale faptelor mâncãtorilor de lebãdã cu paºaportromânesc. Isprava ziaristului de la BBC mã pune însã seriospe gânduri, pentru cã este atât de grosolan direcþionatãîmpotriva României. Din acest motiv, îmi dau seama cã tre-buie într-adevãr sã facem ceva pentru asta ºi nu cred cã esuficientã, deºi este necesarã, enumerarea personalitãþilorreprezentative ºi frumuseþea peisajului în clipuri publicitare(un gest ce indicã de fapt complexele spaþiilor vulnerabile,aflate în dezavantaj). Lucrurile care cred cã ar schimba cuadevãrat ceva în mintea europenilor în ce ne priveºte ar fiasumarea unei atitudini demne ºi verticale, blamarea publicãºi foarte sonorã a unor astfel de denigrãri, reacþiile indivi-duale ale unui numãr semnificativ de români, refuzul neabã-tut ºi încãpãþânat de a fi identificaþi ca poporul european depus la colþ, ori de câte ori se simte nevoia de a se arãta pu-blicului: „aºa nu!”. În fond, Anglia însãºi, nu cred cã s-ar simþiprea bine dacã ar fi reprezentatã prin fotografii ale unorcetãþeni ai sãi beþi morþi pe sub mese sau ale unor liceenipierduþi în fumurile drogurilor greu controlabile.

Iatã ce scriam ieri, 8 iunie. Astãzi, vrând sã-mi definitivezarticolul, caut sã mã mai uit o datã la imaginile cu pricina depe site-ul BBC. Constat, cu surprindere foarte plãcutã, cãþiganca (nevinovatã, altfel) a dispãrut cu totul, imaginea fiindînlocuitã cu una din altã þarã. Înseamnã cã cineva a inter-venit, românii jigniþi de pe forumuri sau poate vreo autoritateromânã. Înseamnã cã avem de lucru ºi cã se poate.

Elena CIOBANU

Ghici,

RROMÂNIA,

ce-i!

eseu

iunie - iulie 200914

Dacã ar fi sã descifrãm imagi-narul artistic al lui Felix Aderca(Froim Zelig), am descoperipoate esenþa formulei sufleteºtiidin care s-a ivit creaþia sa. Deºicomparat, pentru spiritul sãupolemic cu adânci inflexiuniironice, dar ºi pentru cultura saenciclopedicã, cu Voltaireii, viz-iunea sa este diferitã de a filoso-fului clasic francez. Dincolo demasca impasibilã sau uºor con-torsionatã sarcastic, freamãtãun suflet pasional, mustind dedorinþe, marcat de obsesii ºicomplexe ºi adânc chinuit de unSupraeu tiranic. Dionisiac prinesenþa formulei sale sufleteºti,Aderca vede sufletul nu ca pe ogrãdinã pe care trebuie sã oîngrijeºti, ci ca pe o mlaºtinã:„Mi-am închipuit totdeaunasufletul ca o mlaºtinã. E în sufletstagnarea miasmaticã a atâtorsuflete necugetãtoare, e însuflet descompunerea lentã afaptelor rãu asimilate, e în sufletacea tãcere perfidã, în adânculcãreia se petrece tragedia exis-tenþei. În adâncul mocirlos zaceun fragment de stea.“iii

Înºelãtoare este însã mlaº-tina, cu lutul greu, perfid pãtrunsde apã, atrãgând în adâncuritotul, fãrã putinþã de scãpare…Oameni, experienþe, idei, prive-liºti, o întreagã lume e captatãîn sufletul-mlaºtinã, cãpãtând oaltã înfãþiºare, sub semnulemblematic al puterii de subli-mare pe care numai un creatoro poate avea, asemenea unuifragment de stea… Iar dacã ar fisã cãutãm reflexul acesteistrãluciri care lumineazã totul,dând naºtere operei, amdescoperi ideea de feminitatesau, mai curând, o esteticã asenzualitãþii marcatã de un soide panfeminizare. Acest ele-ment-cheie al imaginarului artis-tic, ilustrând, poate, obsesiafundamentalã a lui Felix Aderca(erotismul), apare în toatescrierile sale, de la poeziiledebutului, „pe teme erotice,impregnate de un senzualismintelectualizat prin autoobser-vare“iv (Motive ºi simfonii, 1910;Stihuri venerice; Fragmente ºiromanþe, Reverii sculptate, Prinlentile negre,1912), pânã laJurnalul intim, care surprinde ofrânturã din viaþa sa aflatã spreapus (în jurul vârstei de 60 deani), când mãrturisea: „Simt ne-voia impetuoasã de a verifica înlumea din jur farmecul ºi forþaproprii fiinþei mele. Unde e fata,unde e femeia cãreia, plãcându-mi,sã-i plac ºi sã mã doreascã.Fãrã împlinirea acestei nevoi,zilele îmi trec pustii, cu toatãmunca neîntreruptã care-miumple orele din zori ºi pânã-nnoapte. Singurãtatea serilor ede nesuferit. Mã simt ca unocnaº în celulã.“v

Iatã cã, ºi în acel timp decumplite restricþii ºi perfide pre-siuni al dictaturii comuniste, deºidedicat total studiului sãu

despre viaþa lui Goethe, tânjeºtedupã o femeie care sã-i redeasetea de viaþã, sã-i readucãîncrederea în sine… Poate cãnumai dragostea ºi admiraþiaunei femei ar putea sã aducãadevãrata împlinire sau sã deapreþ înfãptuirilor bãrbatului, aºacum înþelege ºi personajul luiDino Buzzati din povestirea ªidacã?; mergând triumfal pe dru-mul sãu, zãreºte întâmplãtor ofatã la balcon ºi brusc simte „cãîi lipsea ceva. Ceva esenþial,foarte important. De ce? Nu erael Stãpânul, Marele Artist,Geniul? De ce nu mai izbutea sãfie fericit?… Sã îmbãtrâneascãînconjurat de glorie, e drept, darfãrã gura aceea, fãrã ochii aceiaplini de sfâºietoare apatie, fãrãtrupul acela misterios. ªi dacãel, fãrã sã ºtie, fãcuse totul pen-tru ea? Pentru ea ºi pentru toatefemeile ca ea, necunoscutele,periculoasele creaturi pe carenu le atinsese niciodatã?...Dacã în spatele dorinþei decelebritate ºi de putere, dupãaceste paravane de nimic, îlîmpinsese numai dragostea?...Astfel anii trecuserã zadarnic. ªiacum era prea târziu.“vi

Felix Aderca, însã, a ºtiut din-totdeauna cã adevãratul preþ alfericirii este aceastã împlinireeroticã. „Dacã n-a încetat sãcreadã în zeitatea Amorului car-nal, atunci se poate spune cãprozatorul n-a obosit sã pro-clame ceea ce preþuieºte: par-fumul aventurii grãbite, liber-tatea de a se îmbãta cu muzicaispitelor“.vii Acest frenetic alplãcerilor trupeºti, cum îlnumeºte Henri Zalis, a intuitîncãrcãtura de feminitate din totceea ce ne înconjoarã, nucleufecund care face sã germinezelumea, ideile, visurile, arta. CãciLumea vãzutã estetic poartãsemnul panfeminizãrii, chiar dela începuturi, când artele erau„sclavele Magiei. Dar niciuna dinartele cunoscute n-a rãmas maimultã vreme lângã vatra-i primi-tivã sã cureþe cu colþul hainei eide fir de pãianjen, cu degetele eide luminã, locul pe care oameniijertfeau, ardeau ºi-ºi fãceaurugile lor de animale fricoase, caliteratura“viii Ideea de a ipostazia,sub semnul feminitãþii, literatura,de a-i gãsi drept corespondent,ca ºi celorlalte arte, reprezentãrifeminine, nu este ineditã, desi-gur. ªi în Antichitate artele eraureprezentate de cele nouãmuze. Ineditã este însã dublaimagine a ipostazierii feminine aliteraturii: una poeticã (avândsemnificaþia unei ocrotiri, reflexal unui imbold tipic feminin, darilustrând ºi o subtilã împletirecu viaþa omului în cãutareaabsolutului, în exprimarea cred-inþei), alta simbolicã, stranie,strãbãtutã de tumultul unuiexces de senzualitate dusãpânã la degradare, dar bruscdepãºitã de revelarea uneinobleþi universale care subli-

meazã totul: „Arta literarã esteCenuºãreasa care, spre deose-bire de surorile ei mai fericite, nuºi-a gãsit încã libertatea, ade-vãrata libertate. Amanþi libidi-noºi ºi plini de maladii socialeruºinoase vin noaptea pe furiºsã se joace cu slujnica în vinelecãreia curge sânge de zeiþã, aicãrei ochi ºtiu sã spunã cunuanþe, ca din mii de viori ºi depalete, ºi ai cãrei paºi þin în rit-mul ºi bucuria lor, matematicasuperioarã, biologia, plus toatãmecanica cereascã.“

Viziunea aceasta apare,peste mai multe decenii, ºi laMarcel Moreau, care admirã lafemeie tocmai acea putere dan-sândã, acea euritmie asociatãgraþiei, atribuite de Aderca lite-raturii, dar reflectând imagineaamândurora. Aceste atribute alefeminitãþii reveleazã cel mai pro-fund însã esenþa poeziei, Zeiþala farmecele cãreia „toþi oameniisunt simþitori“, cãci omenirea afost sortitã de un destin esteticsã trãiascã farmecul Poeziei!Chiar ºi emoþia esteticã implicãnuanþe de voluptate rafinat disti-latã de revelaþia unui dincolo defiinþã, ca o spiritualizare a trãirii:„Presimþim în noi câteva intuiþii,bucurii ºi surprize, ca o cãderede stea la marginea pãmântului,ca o clipire de far de pe tãrâmulunui continent astral. Nu leînþelegem, ºi toatã carnea de penoi se simte ameninþatã în exis-tenþa ei dulce“.

Însã nu doar arta cade subincidenþa panfeminizãrii, ci ºinatura:„ Egeicã Mare! Cunoaºtefaþa pãmântului o mai frumoasãfemeie ca tine? Întinsã cum eºti,þi-ai lãsat capul blond pe albaperinuþã a Constantinopolului…Funtele încreþite ale cãmãºii talede zefir le înnoadã þãrmurilecalde ale Asiei mici… Iar trenaspumoasã ºi coloratã ca ocoadã de pãun se alintã pânãde stâncile Chiprului…“;„dealurile rotunde ºi fecunde caniºte mamèle“; „sânurile lãp-toase de ceaþã“. Acesteipostazieri ale feminitãþii par areînvia, de fapt, o amintire carese proiecteazã asupra peisaju-lui, într-o corespondenþã simbol-icã, de pildã, amintirea mamei,pentru cã „iubirea filialã esteprimul principiu activ al proiec-tãrii imaginilor, este forþa proiec-tantã a imaginaþiei, forþãinepuizabilã care punestãpânire pe toate imaginile,pentru a le situa în perspectivaomeneascã cea mai sigurã: per-spectiva maternã… Cronologiainimii este indestructibilã.“

De altfel, aproape tot ceea cel-a preocupat pe acest estet alsenzualitãþii reflectã, într-un felsau altul, aceastã panfemi-nizare. Lumea ideilor fecunde,reprezentatã de Camil Petrescuprin jocul ielelor (cu accent peputerea lor halucinantã deabstragere din real), este figu-ratã printr-o comparaþie din

Un estet al senzualitãþii:

• Dionis Puºcuþã

Robert Marius Dincã

Îngeri- frragmennt de rromann -

...Nea Jean era „ºerif” într-o comunã pierdutã pe hartã. Adicã ºef de post.Era o slujbã bunã, cãci singura treabã pe care o fãcea, era sã joace cãrþi cuajutorul lui, celãlalt „apãrãtor” al legii. Necazuri existau, ca peste tot de alt-fel, chestia era sã ºtii cum sã le ocoleºti. Dacã aveai o bascã albastrãcocoþatã în vârful capului, nu însemna cã erai mânz de prãsilã. Închisese ºinea Jean ochii de atâta ori, încât, câteodatã, avea impresia cã doarme dinpicioare. Problema era cã ºi ochii ãºtia închiºi de prea multe ori, începeausã doarã pânã la urmã.

Cu o sãptãmânã în urmã, fostul lui coleg George, un copil, cã nicidouãzeci ºi doi de ani împliniþi nu avea, îºi pusese capãt zilelor aruncându-se cu capul înainte într-o fântânã secatã. Îl treziserã din moþãiala lui de dupãamiazã, sã-i spunã cã e acolo jos ºi încã mai dã din picioare, dar nu ºtiaucum sã-l scoatã, cã poate reuºeau sã-l salveze, cã poate… Cã poate, da…Poate în filme. Îl scoseserã de scos, dar Georgicã arãta de parcã intrase laapã. Îl înmormântaserã creºtineºte, spunându-ºi unul altuia cã fusese unaccident, „a alunecat ºi a cãzut domne’, ce vrei, se mai întâmplã!...”

Mda… Fusese un bãiat bun ºi lumea era rea ºi vorbea cã se aruncasedin cauza Miþei, cã ea îºi fãcea de cap cu altul ºi cã George aflase ºi… ªidin cauza asta, era gata-gata sã se omoare ºi fata, cã înghiþise un pumn depastile, dar avusese noroc cã o descoperiserã la vreme ºi o repeziserã laspital.

Oameni proºti, rãi, nenorociþi. Nea Jean se îmbãtase tare în seara aia ºitoþi îl priviserã ciudat, cãci nu-i stãtea în fire sã bea, dar atunci, atunci seoprise în faþa barului unde era îngrãmãditã toatã gloata ºi începuse sã urledin toate puterile:

-Ghiþã! Ghiþã ieºi afarã-n crucea mã-tii!...Ghiþã era patronul barului ºi cam prost din fire, dar nu într-atât încât sã

se bage la înaintare. Aºa cã rãmase înãuntru.Nea Jean, se enervã ºi mai tare ºi continuã:-Auzi mã Ghiþã, ce crezi mã tu cã face fii-tu acum? Nu se rãsuceºte mã

în mormânt?Feciorul lui Ghiþã murise cãlcat de o maºinã exact pe trecerea de pietoni,

într-o noapte, dar cum ãla care îl cãlcase era un om extrem de influent,afacerea se rezolvase în felul urmãtor: trecerea de pietoni fusese mutatã cudoi metri mai încolo ºi cea veche mânjitã cu câteva gãleþi de ciment. Cânda rãsãrit soarele, totul era curat. Simplu ca la români. Bineînþeles cã familiavictimei, reprezentatã prin d-nul Ghiþã, primise o despãgubire considerabilãîn bani, folosiþi pentru a cumpãra un loc de casã ºi a deschide un bar.

În faþa respectivului bar urla nea Jean, dar se pãrea cã degeaba.Câþiva ieºirã afarã ºi unul chiar îl rugã sã plece, cã nu are rost sã dez-

groape morþii, dar nu-i bãgã în seamã.-Auzi, mã, Ghiþã, de aia s-a aruncat George în fântânã, mã, nu pentru

Miþa ci pentru fii-tu, mã, cã erau ca fraþii ºi nu a mai suportat sã-l mai aibãpe conºtiinþã ºi sã-l vadã pe taicã-su cum bea din banii luaþi pe el. Sã audãtoatã lumea, mã, sã ºtie! Ai doi pe suflet acum, doi! ªi dacã mai o vorbiþi derãu pe biata fatã, o sã ai trei în curând, mã! Trei!...

În bar, la masã, înconjurat de acoliþi, Ghiþã încerca sã-ºi toarne un coniacîn pahar, dar îi tremura atât de tare mâna, încât nu reuºea sã nimereascã.

Cel care stãtea în faþa lui, îl observã ºi îi zise sã îl mai liniºteascã:-Dã-l bre naibii pe Jean! ªi matale pui acum la inimã ce zice oriºicine?

Oamenii ca el, nu ºtiu decât sã le strice altora buna dispoziþie…Ghiþã oftã din toþi rãrunchii ºi parcã se mai liniºti.-Ai dreptate, mã, ai dreptate.De afarã, nea Jean continuã:-Auzi, mã, Ghiþã, ºtie mã lumea cã atunci când l-a cãlcat ãla pe fii-tu, nu

gãseau ciment la ora aia sã astupe zebra ºi chiar tu ai fost cel care a venitcu sacu-n spate?...

Ghiþã înghiþi cu noduri ºi gura de coniac îi ieºi pe nas. Începu sã horcãieca un apucat. Cei de la masã se repezirã sã-i care palme pe spate..

Al naibii Jean, chiar ºtia cum sã-þi strice buna dispoziþie…

eseu

iunie - iulie 2009 15

aceeaºi sferã a femininului, însãcu conotaþii total diferite, ca oîmplinire a realului: „Sã rãmânãideile, asemenea femeilor încare viaþa sã-ºi plãmãdeascãînceputul tuturor formelor pecare noi, bãrbaþii, le vom de-sãvârºi.“ix Acest impuls cãtredesãvârºire, transmis prin co-respondenþa feminin-masculin,devine, la Ortega y Gasset,chiar dacã dintr-o altã perspec-tivã, „suprema misiune a femeiipe pãmânt: a pretinde, apretinde desãvârºire din parteabãrbatului“. „Perfecþiunea radi-calã a bãrbatului – nu aceeacare înseamnã doar ameliorareîn ºtiinþã sau în artã sau înpoliticã – a ajuns de obicei la elprivind infinitul printr-un sufletfeminin, mediu cristalin în carese refractã marile idealuri con-crete “x

Felix Aderca preferã totuºitrupul feminin, fecund, senzual,ispititor, descoperindu-i nenu-mãrate potenþe, cãci dublul sãuficþional, Domnul Aurel, rãmâne„pururea însetat dupã SufletulTrupesc“.xi În zbaterea acestuiSuflet Trupesc descoperã el oaltã ipostaziere a feminitãþii:„Adevãrul e o fecioarã depra-vatã de convingere. O târãºteprin toate tavernele pline deputoare ºi ameþealã: o de-gradeazã cu pasiune; o biciuieºi pe urmã o iubeºte cu scârbã“xii

Intuind cât de relativ este ade-vãrul în lumea noastrã, cât deuºor poate fi pervertit, scriitorulîºi concretizeazã intuiþia într-oimagine încãrcatã de un fel desenzualitate rece ºi agresivã,ceea ce dovedeºte, poate, cã ate lãuda cã posezi adevãrul nuînseamnã, de fapt, decât sã tecomplaci în mistificare, urmãrin-du-þi obstinat propriile interese…

Însã aceastã pervertire saumistificare a adevãrului nu îºiaflã niciunde un spaþiu mai pro-pice de manifestare decâtpresa, domeniu în care Adercaa fost extrem de prolific, de alt-

fel, fiind „atât de preþuit caesenþial ferment intelectual înpublicistica interbelicã.“xiii AcestDon Quijote al inovaþiei ºi alexperimentelor artistice, care „arupt nenumãrate lãnci în numelemodernismului la Noua revistãromânã, Versuri ºi prozã,Flacãra, Sburãtorul, Ideea euro-peanã, Cugetul românesc,Contimporanul, Bilete de papa-gal, combãtând neîmpãcattradiþionalismul ºi pledând, perând, pentru simbolism, poeziapurã, proza psihologicã, teatrulde avangardã“xiv, creeazã imagi-nea unei Dulcinee del Tobosooscilând între virtuþi feciorelniceºi ispitiri de hetairã. Din promisi-unile unei senzualitãþi încãnedescoperite, dar întrezãrite în„pudicitatea goalã a copileineºtiutoare de fericirile pe carele înfloreºte seva unui nerv, degraþia care doarme într-oproeminenþã“, se fãureºte ima-ginea fecioarei vândute:„Fecioara aºteaptã pe cumpãrã-tor spre a-l încânta, în acea

desãvârºitã delãsare care epoate toatã savoarea femininã.Niciodatã ca în aceste vremurigazeta nu mi-a pãrut maiasemenea unei fecioare vân-dute.“xv

Cealaltã ipostazã, hetaira,reflectã, în sensul aceleiaºi vizi-uni, jocul dublu adevãr/mistifi-care, adesea regãsit în presã:„Caraghioasã îndeosebi a fostacea hetairã, fãrã graþie ºi fãrãtalent, care începuse a se purtaca o fatã mare.“ Însã, în final,redutabilul polemist concede:„Dar, domnilor, gazeta e ºi ea, laurma urmelor, o fecioarã carenu poate rãmâne virginãindefinit. Sunt excese de sevã,acerbitãþi de gândire ºi simþ,care au nevoia fierbinte de a seda…“ Iatã de ce a fi nepãrtinitorºi a pãstra o detaºare glacialãnu stã în firea omului, mai ales ascriitorului sau a publicistului, demulte ori tributar unei ideologiisau influenþat de anumiteconvingeri, ademenit de „ide-aluri imediate ºi voluptoase“. Înacest sens putem interpreta ºipreferinþa declaratã a luiAderca, obiectivatã parþialprintr-o generalizare: „Suntembãrbaþi: ºtim bine cã unii dintrenoi n`ar pierde o secundã cucea mai graþioasã fecioarã; eipreferã bãutura amarã pe carenumai Sapho o ºtie pregãti.“

Dintr-un alt tip de senzuali-tate, marcând un soi de erotismthanatic ca o descãrcare violen-tã de energii distrugãtoare, seplãmãdeºte imaginea, ipostazi-atã feminin, a rãzboiului:„D`Annunzio vrea rãzboiul cuardoarea prin care ar dori ofemee… În mijlocul Romei,sufletul lui arde ca un rug pecare […] vor þintui voluptoasafemee: Rãzboiul“. De altfel,acest „pionier al viitorului ºi alprogresului“xvi descoperã ºi înrãzboi o sursã de inspiraþie ºi unprilej de primenire a artei, totprintr-o viziune marcatã deideea de feminitate ca simbol alfertilitãþii, de data aceasta: „Artanouã va naºte din sânul eterneimume, multiformã ºi aceeaºi,durerea, iar copilul va suge încãzeci de ani din sânii fecundaþi detimpul de acum“(Rãzboiul ºiarta). Niciodatã mai mult ca înrãzboi omul nu are mai intensconºtiinþa vulnerabilitãþii sale,aceasta fiind însã ºi forþa spiritu-

lui sãu, ca în imaginea pas-calianã a trestiei gânditoareînfruntând neantul. ªi pentru caaceastã revelaþie tragicã sã nuse iroseascã, devine impuls cre-ator, cristalizând în opere imagi-nea celei mai sfâºietoare expe-rienþe a umanitãþii.

Descoperim ºi în creaþia luiFelix Aderca un astfel de impuls,concretizat în romanul sãu,1916. Trãind experienþa tragicãa rãzboiului, Aderca o con-verteºte în germene al creaþiei.Chiar ºi în acest roman, axat petema rãzboiului, cele mai reuºitepersonaje sunt cele feminine: dela Didina Sorbier, „impunã-toarea doamnã cu ochii întu-necaþi ca un basm de nesfârºitãvoluptate“ la bulgãroaica tânji-toare dupã îmbrãþiºãrile fierbinþi,„cu ochii ei copilãreºti, trupul eigrãsun, palid, întins ºi desfãcutpe culcuºul de paie, supus, ºimirosind delicat a viu, de parcãar fi ascuns în el o cãþuie cutãmâie proaspãtã.“, aºa cum orevede în amintirea încã vie,fremãtând de frenezia trãirii,Costache Ursu, protagonistuloperei. Ca ºi domnul Aurel,eroul din ciclul de nuveleFemeia cu carnea albã,Costache Ursu devine un per-sonaj alter-ego, atunci cândîntâlneºte, în calea sa, femeia.Aceleaºi „lentile personale“,cum ar spune Mihail Sebastian,rãsfrâng ipostazieri ale femi-nitãþii, sub semnul unei estetici asenzualitãþii.

Însã, mai pregnant decât ori-unde în creaþia sa, acestpansenzualism se reveleazã în„admirabilele Grãdinãrii, în carenatura a cultivat legume ºifemei, ce-ºi împrumutã reciprocaspectele cãrnoase ºi seva inte-rioarã, într-o fericitã fuziune apeisagiului ºi a senzualitãþii“xvii.De aceea îi aducem un omagiudomnului Aurel, dublul ficþionalal autorului, care-ºi încununãapoteotic frãmântatul sãu destinde estet al senzualitãþii. Cãci înacest testament al senzualitãþiilui, „parafat succesiv de cincifemei, biciuite deopotrivã defuria instinctelor, între perversi-tate ºi inconºtienþã, între sadismºi purã voluptate“xviii descoperimadevãrata naturã a lui FelixAderca, un dionisiac cu lucidi-

tate de apolinic, neobositexplorator al universului femi-nitãþii.

Cert este faptul cã întreagasa operã „stã sub semnul tutelaral femeii. Rolul ei în opera luiAderca este decisiv“, cãcifemeia nu este doar muza, ci ºiputerea care îl modeleazã ºi îiinsuflã harul creaþiei, dupã cumel însuºi mãrturisea.xix De aceea,poate, cele mai reuºite person-aje ale sale sunt ipostazieri alefeminitãþii, rãsfrânte, parcã, dinsufletul sãu, din adâncul simþiriisale. El nu se proiecteazã înoperã doar ca personaj mas-culin (domnul Aurel, NicuBoldescu sau ªtefan Istrãteanu),ci se regãseºte, ca Flaubert înmadame Bovary, în aproapefiecare femeie pe care privireacercetãtoare a dublului sãuficþional a descoperit-o, a cap-tat-o ºi a cuprins-o în propriulsãu suflet, în arzãtoarea sen-zualitate prin care s-au regãsit:„Am dat literaturii atâtea perso-naje câte trãiesc în mine, înorice caz, câte am putut înþelegeºi resimþi ca autentice, caverosimile. Fiecare din ele e oaltã ipotezã a individualitãþiimele.“xx Chiar ºi în ipostaza descriitor, el devine o „mireasãmultiplã“, aºa cum se imag-ineazã un alt dublu ficþional alsãu, Ionel Lãcustã – Termidor:„E destinul scriitorului ca, ori decâte ori se cãsãtoreºte într-ocarte nouã, sã fie în noapteanunþii lui spirituale purureafecioarã. Dacã o singurã datã sedovedeºte femeie, adicã repetat– e pierdut.“xxi

Aºadar, fie cã este vorbadespre configurarea personaju-lui ca reflex al eului scriitoricesc,fie despre contemplarea lumiisublimate în operã, sesizãm, caelement-cheie al percepþiei cre-atoare, panfeminizarea, încor-porând toatã claviatura trãirilorºi a simþirilor. Semn emblematical unui suflet bântuit de demoniidorinþelor, aceastã panfemi-nizare cristalizeazã tot ceea cedã valoare unicã operei lui FelixAderca, pãstrându-ºi ºi azi via-bilitatea: aceste copleºitoareipostazieri ale femeii senzuale,imagini tutelare ale întregii salecreaþii.

Victoria HUIBAN

• Carmen Poenaru

Felix Aderca

i „Aderca propune formula unei biografiipsihologice, menitã sã fixeze esenþa for-mulei sufleteºti (cum scria într-o evocaredespre I. G. Duca).“ - Valentin Chifor,Felix Aderca sau vocaþia experimentului,Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1996,p.107.

ii „…ai fost un enciclopedist al vremiinoastre. Seria d-tale spiritualã începe cuVoltaire ºi cu Diderot. Întocmai cu marii,îngãlaþii patroni, ai trecut întreaga actuali-tate prin filtrul spiritului d-tale. Ai purtatmulte lupte, slujindu-te de arma ironiei.“sesiza Tudor Vianu în prefaþa primuluivolum al unei ediþii de autor (1945)aparþinând lui Felix Aderca (apud. HenriZalis, prefaþã la 1916, p.XXI).

iii Felix Aderca, Idei ºi oameni, EdituraAlcalay & C., Bucureºti, 1922, p.15.

iv Ovid Crohmãlniceanu, Literaturaromânã între cele douã rãzboaie mondi-ale, E.L.,Bucureºti, 1967, p.457.

v Felix Aderca, Oameni excepþionali.Jurnal intim, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de

Valentin Chifor, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1995, p.171.

vi Dino Buzzati, Monstrul Colombre ºialte patruzeci ºi ºapte de povestiri, înromâneºte de Florin Chiriþescu, Editura„Univers”, Bucureºti, 1970, pp.50-51.

vii Henri Zalis, Aspecte ºi structurineoromantice, (cap.V: Coordonata exis-tenþial confesivã), Editura „CarteaRomâneascã”, Bucureºti, 1971, p.168.

viii Felix Aderca, Mic Tratat de Esteticãsau Lumea Vãzutã Estetic, Editura„Ancora”, Bucureºti.

ix Felix Aderca, Idei ºi oameni, EdituraAlcalay & C., Bucureºti, 1922, p.44(Rivalitatea ideilor).

x José Ortega y Gasset, op. cit., p. 138.xi Sburãtorul, IV, 1926, nr. 2, aprilie,

p.18.xii Felix Aderca, Idei ºi oameni, op. cit.,

p 39-40.xiii Henri Zalis, Un filtru spiritual: Felix

Aderca, prefaþã la vol. D-ra din stradaNeptun, Editura „Minerva”, Bucureºti,1982, p.6.

xiv Ovid Crohmãlniceanu, Literaturaromânã între cele douã rãzboaie mondi-ale, vol. I, E.L., 1967, p. 456.

xv Felix Aderca, Idei ºi oameni, op. cit.,p.59.

xvi E. Lovinescu, Istoria literaturiiromâne contemporane, vol. III, Editura„Minerva”, Bucureºti, 1981, p.206.

xvii Pompiliu Constantinescu, op. cit.,p.4.

xviii Idem, p.5.xix Valentin Chifor, op. cit., pp. 67-68.

Autorul citeazã un articol al lui Aderca, încare acesta afirma cã opera sa estecreaþia femeii, „ca mine însumi“. De dataaceasta, Pygmalion ia locul Galateei.

xx Felix Aderca, în ediþia alcãtuitã ºiprefaþatã de Marcel Aderca la vol. Teatru,Editura „Cartea Româneascã”, Bucureºti,1974, p.6.

xxi Felix Aderca, Aventurile D-lui IonelLãcustã Termidor, ediþie ºi prefaþã deHenri Zalis, Editura „Minerva”, Bucureºti,1987, p.47 (motto).

expoziþii

iunie - iulie 200916

Într-un mod foarte natural, la intrareaîn expoziþia Silviei Tiperciuc de la Bacãu,la parterul Galeriilor Frunzetti, un parfumrafinat a fãcut ca nãrile sã vibreze ºipupilele sã se dilate într-un mod cu totulspecial. Am ridicat ochii spre tablouri ºimisterul s-a spulberat imediat. SilviaTiperciuc pictase nu numai minunatelecorole ale florilor verii ci ºi mirosul lor. Nuera nicio regie savantã la mijloc ci doartalentul ei de a face din vibraþiile luminiiºi ale culorilor un tot armonios, osmotic,real ºi imaginar totodatã.

Expoziþia este rezultatul unor tabereestivale, altfel spus al unei forme decomunicare directã între eul care con-templã ºi natura care se lasã contem-platã de cei care ºtiu sã vadã cu ade-vãrat. În spaþiul picturii ei miracolul esteposibil. O pensulaþie tandrã cu accentemajore defineºte cadrul generic al ideiide peisaj dupã care se lasã devoalatãmetafizica lui. Ca sã folosim termenulgeneric al curentului impresionist, atâtde prolific ºi astãzi, trimitem inevitabil, caprogram estetic, la noþiunea de impresie.Nu întâmplãtor Monet ºi-a denumit unadin capodopere Impresie, rãsãrit desoare, lucrare ce a aparþinut unuicolecþionar român din Paris, doctorulGeorges de Bellio.

În modernitatea imediatã, rebelã ºidevoratoare de valori la care nu a avutsucces, unii se uitã cam de sus la ceicare chiar mai ºtiu sã facã picturã, inca-pabili la rândul lor sã dea o minimãstrãlucire unui efect de culoare. Chiartermenul efect a devenit o monedã calpãpentru cei care cred cã un acord deculoare, de pildã, trebuie neapãrat dis-preþuit. Ideea de armonie nu mai facedouã parale în raport cu plãcerea per-versã a dezmãþului cromatic.

Am amintit de armonie, ca un principiucare, pentru unii cel puþin, mai su-gereazã ideea de probitate moralã ºiprofesionalã ºi, de aceea, unii s-au uimitprobabil de aceastã opþiune, dar uimireanu era a lor. Tipul de scenografie alSilviei Tiperciuc þine de o naturalitate

îndelung exersatã ºi exprimatã printr-unfiresc al uimirii. Pentru ea spectacolulnaturii este întotdeauna vast, chiar dacãpicteazã un grup de copaci sau integralo pãdure vastã, frontonul unui conacneoclasic sau strãlucirea melancolicã,eminescianã, a lunii. Pânze translucidede aer fac ca ansamblul sã dobân-deascã aerul unui vag mister ce se cere

devoalat doar cu ochii imaginaþiei. Vervatuºelor animã suprafeþele tablourilor înaºa fel încât ideea de acord cromaticeste de la sine înþeles. În plus, menþinân-du-se în dominantã, are ºi momentecând materia cromaticã cere un drept laautonomie pe criterii estetice.

Pictând într-o luminã permanentdiafanã, Silvia Tiperciuc nu evitã atracþi-

ile cromatice ale asfinþitului sau chiarrazele solitare ale lunii. Ansambluldobândeºte o altã dimensiune ºi privi-torul se implicã emoþional în dialogulformelor ºi al culorilor. Impresia de lucruîn prizã directã la real se confirmã înstrategia prin care libertatea spon-taneitãþii sã deþinã rolul major în orches-trarea ansamblului, astfel încât sã facãdin verosimil o carte câºtigãtoare.Tãcerile prelungite ale artistei,echivaleazã cu forma ei de respect faþãde miracolul de lângã noi. Locvacii pierdprin cuvânt ºansa de a rãmâne în sferapuritãþii ºi a inefabilului. Or, pictoriþa seiniþiazã în inefabil prin sportul de vizuali-tate pe care-l pune chezaº în faþa ade-vãrului.

De dragul unor conexiuni pedante,dincolo de motivul selecþiilor ei vizuale,asocierea cu arta lui Monet îndeosebi neduce cu gândul la teoriile sofisticate alelui Chevreul, la senzaþia purã ºi divizareatonurilor. Ceea ce conteazã cu adevãrateste însã proba propriilor emoþii. O notãromanticã sporeºte misterul ºi declan-ºeazã fantezia creativã. Nuferii sau flo-rile acvatice se îngemãneazã într-un felde poezie a libertãþii fermecãtoare. SilviaTiperciuc se întâlneºte, fãrã sã-l fi vãzutvreodatã, cu uitatul pictor ConstantinIsachie, un rafinat al tonurilor intermedi-are, unde contrastele se echilibreazã înfavoarea stãrii de visare ºi chiar deabandon. Expoziþia de-acum a SilvieiTiperciuc trebuie privitã ca pe o asumatãconfesiune unde tandreþea senti-mentelor se preface în culoare. Ea areceva de spus, temeinic ºi profund,despre aventura ei de a fi, cu bucuriile ºiregretele ei. Artistul este singurul care seridicã întotdeauna prin creaþie deasupramundanului ºi o face cu smerenie ºiînþelepciunea de a birui limitele destinu-lui individual. Îi datorãm gratitudineanoastrã.

Prin grãdinile

Silviei Tiperciuc

• Silvia Tiperciuc

Beneficiar al unei bune cotede prestigiu profesional în spaþi-ul artelor ieºene ºi nu numai,profesor aplicat ºi pictor toto-datã, Ioan Vânãu are un par-curs artistic omogen sub rapor-tul disciplinei de atelier ºi aprezenþelor expoziþionale înspaþiul românesc ºi european.Nu cultivã prea asiduu zonaboemei tradiþionale ºi preferãun regim mai degrabã al rigoriidecât acela al prelungitelorlamentãri sau exceselor publici-tare. Maturitatea la care aajuns, doveditã ºi prin expoziþiade la prestigioasele GaleriiDana, albumul editat cu acestprilej, confirmã un statut profe-sional sigur ºi revelator pentruvârsta artisticã ce-l plaseazã înrândul celor mai reprezentativiexponenþi ai breslei.

Disponibilitatea pentru comu-nicarea cu publicul cunoaºteacum, la Muzeul de Artã dinBacãu încã un moment semni-ficativ deoarece, lucrãrilerecente, peste o sutã detablouri, configureazã fiziono-mia artisticã a unui creatorserios ºi tenace, încercând cufiecare nouã lucrare ivitã peºevalet, sã realizeze o dez-batere asupra problemelor decompoziþie ºi culoare, de mesajcultural ºi de nivel artistic. Înatelierul artistului din Armeanã,unde domneºte permanent oordine septicã asemenea uneifarmacii, Ioan Vânãu îºi susþineprin dialog opþiunile ideatice ºiîmplineºte tehnologiile practicede care se foloseºte în configu-

rarea operei. Nu ezitã sãapeleze, la observaþii din ori-zontul clasicitãþii greceºti undeideile lui Platon sunt adeseainvocate, dar ºi trimiterile lafilosofia lui Kant ºi a altor gândi-tori contemporani privindesteticul ºi arta. Profesorul aredisciplina gândirii ºi manuali-tatea unui talent îndelung exer-sat, perioada când imaginascenografii pentru spectacoleleTeatrului din Bârlad fiind o bunãlecþie de gândire plasticã ºi ges-tionare a spaþiului scenic.Aceastã experienþã îi îngãduiesã imagineze compoziþii undespaþiul, prin culoare ºi geome-tria formelor, sã asigure plastic-itatea compoziþiei ºi sã-i aso-cieze suportul unei gândiri pre-alabile cu tensiuni ºi ritmuriatent elaborate.

Lucrãrile selectate pentruevenimentul bãcãuan, extrasedin arealul românesc, elveþian,sau hispanic se racordeazãimpulsurilor vitale ale uneiconºtiinþe de creator chemat sãatribuie vizibilului sensuri deprofunzime. Aici accesul lametafizicã pare un lucru absolutfiresc. Compoziþiile lui fac oposibilã trimitere la scenariulunor compoziþii filmice, cu pla-nuri largi, dar ºi cu efecte destop cadru ca la Bunuel, astfelîncât pictorul sã propunã un felde originalã lecturã a detaliului

ºi a ansamblului. Dinamicastructurilor distribuite în cadrueste o formã de rezolvare acompoziþiilor, dar ºi provocareaprivitorului la o lecturã undeimaginaþia devine partenerulideal. Ecranele succesive fil-treazã straturile transparente dematerie cromaticã într-o dinam-icã deseori surprinzãtoare ºibeneficã dialogului vizual.

Peisajele helvetice, marcatede verticalele unor munþi cele-bri, lacurile glaciale, calitatealuminii purificate prin filtreleaerului rarefiat, fac din trans-

parenþã un vehicul între un aicitangibil ºi un dincolo ideal.Primul nivel al identificãrii în reala motivului se completeazã cufanteziile imaginarului astfelîncât ansamblul plastic devineincitant. Paginarea acestorcompoziþii þine seama de ritmulinterior, de raporturile verticaleicu orizontala, masele cromaticefiind distribuite astfel încât sãobþinã impresia de diversitate înunitate. Concepþia aparent sim-plã sugereazã, dincolo de o im-pecabilã manualitate, limpezi-mea gândirii. În spaþiul hispanic,

unde a expus ºi a lucrat în prizãdirectã, a surprins aerul haluci-nant al peisajului, straniu ºi arid,culoarea arsã, calcinatã a solu-lui din Segovia, Salamanca sauToledo, cu luciditatea unui visã-tor din familia spiritualã a luiDon Quijote. Un peisaj dinGibraltar exprimã, de fapt,nevoia de a fantaza liber ºi de asugera misterul unui previzibilcontinent african, o deschidereprin dialog între tipuri diferite decivilizaþii ºi culturi.

Ioan Vânãu include în fiecareimagine o trimitere la ordineacosmicã, la raportul dintre om ºiunivers, dintre om ºi propria sanaturã, privite printr-un trans-parent cristal. Personajele celocuiesc în câmpul grafic auindividualitatea conferitã deartist ca simboluri cu caractermoral. Fiecare gest este atentcumpãnit iar sugestiile subtileprovoacã inteligenþa perceptivãa privitorului. Compoziþiile sim-bolice, mereu diferite ºi mereuasemenea prin ideile ce leanimã, reprezintã un înalt gradde stãpânire a instrumentuluitehnic ºi o concepþie individuali-zatã prin stil. Personalitatea lui,evidentã ºi atrãgãtoare, face dinartistul Ioan Vânãu un creator acãrui notorietate este semnul derecunoaºtere al acelor calitãþide profesionist serios ºi tenace,de amprentã individualizatã, decontinuitate stilisticã ºi asumarea rigorilor unei cariere de evi-dent succes.

Paginã realizatã deValentin CIUCÃ

Ioan Vânãu – Notorietate ºi valoare

• Ioan Vânãu - Ferestre

FRANK WEDEKIND (1864-1918) s-a nãscut la Hanovra cacetãþean american, fiu al unuimedic german ºi al unei cân-tãreþe elveþiene. Impresionistromantic, Frank Wedekind e pre-cursorul expresionismului ger-man, fapt evident în viziuneaspectacolului la care ne referim,o viziune dinamicã despre lume,omul fiind un centru de forþe mis-terioase. Într-o epocã de reven-dicãri de ordin social ºi politicWedekind îndrãzneºte sã treacãpeste nedreptatea de suprafaþãºi sã pãtrundã pânã în adânculproblemei feministe, care i serelevã ca fiind de esenþã purmoralã.

Consider cã în adevãrulascuns al realitãþii sistemul deenigme al lumii este dominat demisterul feminitãþii, iar teatrulîºi demonstreazã perenitatea ºiprin faptul cã drama, în esenþasa, conþine aceastã tainã, mereunedesluºitã. În lucrãrile de psi-hologie analiticã sunt nume-roase tezele cu privire la psiho-somatica femininã. Carl GustavJung, discipol al lui Freud, înconstrucþia sa teoreticã asuprapsihicului uman emite teza unuisuflet masculin (animus) ºi aunui suflet feminin (anima), cares-ar afla amândouã într-unacelaºi individ, în proporþie vari-abilã, astfel cã spunem, fiecarebãrbat ar tinde sã iubeascã ofemeie care ar corespundesufletului sãu feminin.

Misterul feminitãþii îºipotenþeazã valenþele, mai alesîn alcãtuirea cuplului, careînseamnã o provocare continuã,atracþie ºi respingere, convie-þuire într-un univers, influenþatde magnetismul exploziilor sola-re ºi curgerea anotimpurilor, darmai ales de existenþa biologicã ºisocialã.

Misterul feminitãþii, uneori,se insinueazã în rostire ºi gest,în tãcere ºi privire, în miºcareapaºilor ºi vestimentaþie, în atitu-dine relaxatã, bunãvoinþã ºi exu-beranþã. Nu-i mai puþin adevãratcã dincolo de aparenþa uneibeatitudini putem desluºi ºi o

existenþã asumatã, marcatã de oviaþã precarã ºi neîmpliniri, derepetate compromisuri ºi toler-anþã pãgubitoare. Personajuluifeminin, pentru a stârni interesulpublicului, i se cere sã aibã oconduitã duplicitarã, mai exactspus, sã cunoascã bine regula„jocului secund” pentru a derutaprin aparenþã ºi expresivitate nu-anþatã interlocutorul ºi publicul.

Lulu, care se regãseºte înrândurile de mai sus, este ofetiþã vagaboandã, ieºitã dinmediul fãrã nume, fãrã contur,care se naºte în margineaoraºelor mari, trãieºte peºoseaua de centurã ºi se spargeca un val de murdãrie pe trotu-arele centrului.

Lulu trãieºte într-o lume adecãderii morale, întruchipânddestinul tragic al unei femei fer-mecãtoare; este o mare puterede viaþã pe care prejudecãþilesociale au pervertit-o, îmbol-nãvindu-i sufletul. Lulu suferãde chinul de a se ºti renegatã.

Doctorul Schön a luat-o peLulu cu blândeþe de mânã, înclipa în care aceasta încercasesã-i fure ceasornicul de buzunar;a adus-o acasã, a crescut-o alã-turi de fiul sãu Alwa. Dar milainiþialã i-a preschimbat dorinþa ºidupã ce a fãcut din mica sadependenþã o iubitã frumoasã ºiexigentã, a mãritat-o cu unbogãtaº bãtrân care i-a plãtit-oca pe o jucãrie de lux. DoctorulSchön n-a rupt legãtura cuLulu, cu toate cã aceasta emãritatã, cu toate cã el însuºi elogodit cu o tânãrã. În actul aldoilea, Lulu e soþia pictorului,dar a rãmas iubita doctoruluiSchön.

În actul al treilea, Lulu apareîntr-o nouã ipostazã. E actriþa lamodã pentru care unii bãrbaþisunt gata sã moarã. Lulu refuzã

sã danseze aproape goalã, fiind-cã într-o lojã a apãrut doctoruluiSchön alãturi de logodnica sa.Actul sfârºeºte cu o scenã încare Lulu, într-un þipãt disperat,îºi mãrturiseºte taina cã doctorulSchön îi va fi stãpân. E o scenãmemorabilã în care paroxismuldorinþei este atât de aproape deanomalie. Ca o chintesenþã aacestei lumi deformate ºi stranii,rãsare Contesa Geschwitz,îndrãgostitã pãtimaº de Lulu,perversitatea acesteia expri-mând o realitate, o existenþãbizarã a unui suflet de femeiecare s-a adunat într-un trup debãrbat.

Lulu a fost adusã pe lume devagabondul Schigolch, profitoral viciilor fiicei sale. Lulu sesimte bine cu saltimbanculRodrigo ºi copiii de neam rãtã-ciþi din pricina farmecului ei.

În jurul lui Lulu graviteazã olume de aventurã, toþi deviaþii încare puterea instinctului s-asmintit prin speranþe fizice ºimorale. Sfârºitul spectacolului elugubru ºi provocator, în planulreflecþiei privind condiþia umanã.

Menþionam la început cãFrank Wedekind este un impre-sionist romantic, precursorulexpresionismului german. Spec-tacolul regizorului SilviuPurcãrete se desfãºoarã înaceastã grilã esteticã. De aceease cuvine sã fie urmãrit cu rãb-dare ºi atenþia analiticã ce secuvine. Cine se grãbeºte sãpãrãseascã spectacolul la pauzãsãvârºeºte o eroare de neîngã-duit, o astfel de reprezentaþiefiind o valorizare scenicã a spiri-tului expresionist.

Expresionismul a rãmas ºi varãmâne în conºtiinþa omenirii caun moment de mare îndrãz-nealã, atât prin cãutãrile deînnoire ale limbajului artistic, cât

ºi prin încercarea de a aduce înprim-plan problemele majoreepocii, dramele colective, coor-donatele permanente ale naturiiumane, arhetipurile originare.

Prin Lulu realizatorii specta-colului de la Sibiu au dat reliefscenic forþei instinctului sexual,deºi astrele antrenate de refu-larea acestuia, prilejuiesc noiînþelesuri ale abisurilor existenteîn fiinþa umanã. Lavajul vaginalcu paie este sugestiv.

Reprezentaþia sibianã, unspectacol de referinþã, un spec-tacol-eveniment al stagiunii2008-2009 se oferã publiculuiîntr-un spaþiu teatral neobiºnuit:o halã industrialã a unei termo-centrale în dezafectare, prote-jatã de perdele negre, adunãspectatorii într-un spaþiu suges-tiv, alcãtuit din lojele amfiteatru-lui, douã spaþii de joc delimitatede o cortinetã, precum ºi altedependinþe animate de eveni-mente tragice ºi sonoritãþi expre-sive.

Asistãm la evoluþii de grup ºiindividuale, actorii distribuiþidovedind înþelegere ºi devoþiunefaþã de concepþia regizoralã ºiscenograficã, Helmut Stürmerreconfirmând marele sãu talentde a imprima o viziune adecvatãactului teatral de excepþie. Toateelementele de decor ºi cos-tumele Liei Manþoc se inte-greazã armonios în cursivitateaactului teatral.

Aºa cum afirmam, este unspectacol prin care se valo-rizeazã tipologii distincte: Lulu(Ofelia Popii), Dr. Schön(Constantin Chiriac), Schigolch(Dan Glasu), Contesa Marthavon Geschwitz (Diana Fufezan/ Mariana Presecan) ºi WalterSchwarz (portretist) (MihaiComan), precum ºi o evoluþie degrupuri actoriceºti prin care se

definesc personaje inspiratdecupate de fiecare interpret înimagini de stampe memorabile.

Reproducem din programulde salã al spectacolului dis-tribuþia: Dresorul – Cãtãlin Pãtru/ Doru Presecan, Dr. Schön –Constantin Chiriac, WalterSchwarz (portretist) – MihaiComan, Lulu – Ofelia Popii, Dr.Goll – Cristian Stanca, AlwaSchön (scriitor) – Adrian Matioc,Henriette (cameristã) – CristianStoleru, Schgolch – Dan Glasu /Gelu Potzolli, Contesa Marthavon Geschwitz – Diana Fufezan/ Mariana Presecan, Rodrigo(gimnast) – Cristian Stanca,Ferdinand (ºofer) – Pali Vecsei,Amanda – Cristina Ragos, Bob –Eduard Pãtraºcu, Contele Casti-Piani – Cãtãlin Pãtru / DoruPresecan, Bianetta – RalucaIani, Kadidija – Maria Anuºcã /Ema Veþean, Maguelone –Codruþa Vasiu, Puntschu – GeluPotzolli, Ludmila Steinhertz –Diana Fufezan / MarianaPresecan, Dl Hunidei – PaliVecsei, Kungu Poti – ConstantinChiriac, Dr. Hilti – Mihai Coman,Jack Spintecãtorul – CãtãlinPãtru / Doru Presecan.

Muzica lui Vasile ªirli sublini-azã sonoritãþi sugestive în re-gistrul contrapunctic al repre-zentaþiei sibiene.

George GENOIU____________

N.B.:* În ultimii ani am renunþat sã

scriu despre spectacole lipsitede originalitate ºi profesionalism,ofertele teatrelor fiind într-o vizi-bilã decãdere esteticã. Recu-nosc faptul cã m-am aflat în faþaunei provocãri cãreia nu i-amputut rezista sã revin asuprasupleþei spectacolului teatral.

* M-am aflat la Sibiu dupãzece ani (20 februarie 1999) decând mi-a fost interpretatã sce-nic piesa „Cantonul de vânã-toare”. Am avut succes de publicºi de criticã. Mulþumesc!

Sper sã asist ºi la premierapiesei „Celia ºi Don sub ariniiSibiului cu Emil Cioran rostindsilogismele amãrãciunii”.

scena

iunie - iulie 2009 17

„Lulu“, de Frank Wedekind

Un spectacol eveniment

Un dramaturg ºi o regizoare, Pecaªtefan ºi Ana Mãrgineanu, au pornit unproiect teatral sub genericul „DespreRomânia, numai de bine”, început laBucureºti, continuat la Baia Mare ºi PiatraNeamþ, care se bazeazã pe o docu-mentare la faþa locului, în urma cãreia nise livreazã o poveste. Adevãratã ºi inven-tatã, aºa cum ne atenþioneazã dramatur-gul. Ultima ispravã de acest gen poartãtitlul „5 minute miraculoase în PiatraNeamþ” (Peca ªtefan crezând în terapiaprin miracolul ivit în actul vorbirii cuoameni vii, dupã cum singurmãrturiseºte) care se joacã acum pescena Teatrului Tineretului. Pe gradene,tot pe scenã, stau ºi spectatorii, pentrucã, în fond, ei fac parte din aluatul felieide viaþã care le este oferitã. Se potoricând recunoaºte într-un personaj saualtul, pentru cã poveºtile acestora seleagã în jurul micilor întâmplãri ale exis-tenþei cotidiene, ale traiului rutinier, cuproblemele lui sâcâitoare, cu griji, dorinþe,frustrãri, evaziune, neputinþã, neîmplinire,singurãtate etc.

Scenografia spectacolului (semnatã deIoan Murariu) înfãþiºeazã trei spaþiidomestice unde locatarii îºi consumãrãmãºiþele zilelor, pânã când se produceintruziunea miraculosului care le schimbãviaþa. Amãrâtului profesor de literaturãuniversalã (portretizat savuros de TudorTabacaru) îi apare nevasta plecatã înItalia, dupã o altã serie de mãrunte mi-nuni, femeia plutind prin aer ca Margareta

(fãrã maestru), muzicianului Vlad (CezarAntal, expresiv, cu un comic fin desenat)îi reuºeºte un cântec pe care-l vinde bine,inspirat fiind de fetiþa (Teodora AndreeaRãucã, nostimioarã) luatã în asistenþãmaternalã. O mamã habotnicã, a cãreifiicã a luat-o pe cãi greºite, vorbeºte cusoþul mort, trãind într-o realitate paralelã,pentru ca în final existenþa ei sã ia o altã

direcþie, printr-o rãsturnare spectacu-loasã, beneficã, de situaþii. Nora Covalicreioneazã credibil, amuzant, un perso-naj complex, contorsionat lãuntric. Fiica eAndrea Gavriliu, smucitã, haioasã, plinãde naturaleþe. Dar ce sã fie, ce sã fie cutoate aceste minuni, cu fabulosul ivit dinsenin în vieþile mãrunte ale unor oameniobiºnuiþi? Nu poate sã existe decât o

explicaþie, poþiunea magicã numitãForever young, produsã la un vestit labo-rator local. Un elixir, un parfum care-i facepe oameni sã-ºi conserve tinereþea ºi sãse iubeascã (sã se fi strecurat în el opicãturã din licoarea creatã de Grenouilledin cartea lui Suskind?) e cauza acestornãzdrãvãnii. Promovat într-o agresivãcampanie publicitarã, cu dans ºi cânte-cele, elixirul e dorit de toatã lumea. ªicum altfel? Cine nu-ºi doreºte minuni,mãcar una cât de micã? Care sã tescoatã din ucigãtoarea banalitate repeti-tivã ºi sã te scape de spectrul ratãrii,infuzându-þi o energie proaspãtã. În fine,cele „5 minute miraculoase în PiatraNeamþ” sunt posibile graþie actorilor careînsufleþesc spectacolul. Celor dejaamintiþi li se alãturã Dragoº Ionescu,absolut fermecãtor, versatil, de un haznebun, el jucând cu mare vervã câtevapersonaje pitoreºti care se reþin, Foartemobilã ºi eficientã e Isabela Neamþu, întimp ce Ecaterina Hâþu e o prezenþã ener-gicã, configurând un tip de femeie aprigã,temperamentalã. Tânãra regizoare AnaMãrgineanu semneazã o montare condi-mentatã de umor, în trend-ul eclectic,postmodern, nu lipsitã însã de imperfecþi-uni, de sincope de ritm. Ciudãþeniile careirup în viaþa personajelor sunt rezolvatecam mecanic, abrupt, cu efecte desuprafaþã, în dauna unei atmosfere demister, care ar fi îmbogãþit sensurile spec-tacolului.

Carmen MIHALACHE

Teatrul Tineretului Piatra Neamþ

Terapie prin miracole

- Domnule Profesor, am observat cã,în general, fiecare specie ori categorieontologicã are idiomul ei specific.Oamenii, bunãoarã, vorbesc despreDumnezeu prin metafore, în timp ceDumnezeul transcendent nu poate sa levorbeascã oamenilor decât prinparabole. Cum trebuie sã se adresezeneofitului, dar ºi sã se comporte un pro-fesionist al muzicii, atunci cândintenþioneazã sã-ºi împãrtãºeascã pro-priile-i convingeri despre producþiilesonore pe care le recepþioneaza?

- În primul rând printr-un limbajcomun, muzicologic, dar nu ca un loccomun, ci ca o virtute dobânditã defiecare slujbaº într-ale muzicii savanteîn mod personal, adicã personalizat. Înal doilea rând e musai sã-ºi pãstrezeardoarea cãutãrilor, învãpãindu-i pe ceidin jur, pe simplii melomani. În al treilearând se cade a gãsi un echilibru întreimobilismul exprimarii (formei) ºi utopiaideilor (conþinutului). Nici închistare înidee, nici modularea ideilor cu cerbicie.Iar dacã apare un conflict întreconºtiinþa individualã ºi datoria faþã dedeontologia profesionalã, singurasoluþie pentru muzician este, fãrã doarºi poate, demisia. Bineînþeles, dupã undenunþ în gura mare.

- Dar nu credeþi cã azi poþi demascaorice fãrã nici un fel de consecinþe ?

- Aproape orice !- Mã rog, mã refeream la libertatea

cuvântului...

- „E curios, spune undeva C.Noica,cum în regimurile democratice, bazatepe libera exprimare, oamenii cad subtirania derizoriului, al locului comun,care este, nu-i aºa, o tiranie mai tristãdecât toate”. La fel ºi cu analizafenomenului muzical: puþini sunt ceipentru care cunoaºterea, informaþia nuînseamnã totul. Or, ceea ce conteazãcu adevãrat este înþelegerea. Insignifi-ant lucru e cunoaºterea de vreme ce,rãmaºi cu ea, suntem de multe ori atâtde departe de adevãrul artistic.

- ªi, fireºte, de Dumnezeu.- Vinovatul proxim este ºcoala.

Pedagogia ºi metodica din învaþamântulvocaþional actual a tehnicizat procesuleducaþional, reducându-l la formã ºitipare.

- Noica, pe care l-aþi pomenit,îndeamna profesorii sã nu dea povaþãcelor ce nu o solicitã. „Mai întâi înfome-

teazã-i. Pune-i în situaþia sã-þi implorepovaþa”.

- Din pãcate, pedagogia a înlocuitsofistica, retorica, elocinþa. Mareeroare!

- În Jurnal filosofic acelaºi Noicaspune cã „tânãrul nu ºtie sã-ºi aperesingur ce are mai bun: propria satinereþe; cãci chiar în el sunt uneleîndemnuri, ispite, instincte pur ºi simplu,care îl trimit la maturitate. ªi totuºi îninima lui stãruie o nostalgie de calitate:el cautã ucenicia, cautã învãþãtorul”.

- Dar oare învãþãtorul este întotdeau-na dispus sã-ºi caute discipolul ? Sau,dacã admitem cã îl cautã, este el înstare sã-l ºi gãseascã? Cum te poþiidentifica decent cu destinul unui copilde, sa zicem, zece ani când îl pui, depildã, sã cânte Chopin, Liszt ori chiarSkriabin?

- Înþeleg, ceea ce conteazã esterecunoaºterea meritelor profesorului.Avansarea lui pe grila evaluãrii profe-sionale. Premii, distincþii, activitate...Statisticã!

- Acolo unde se vorbeºte prea multde succese, de recorduri, nu cumvalipseºte oare performanþa, izbânda?

- Se pune preþ mare, o ºtiþi prea bine,pe virtuozitate, pe spectacol, pe circ.

- Virtuozitatea în sine, paradoxal,înseamnã solitudine, izolare. Iar artacare se izoleazã, care nu comunicã nue arta. Cunoaºterea nu poate avea locde unul singur, avem nevoie ºi de expe-rienþa celorlalþi ca, prin aceasta sã neîmplinim propria cunoaºtere.Muzicianul, dacã nu e virtuos, degeabae doar virtuoz. Va deveni spectatorulpropriei lui prestaþii. ªi nu o va trãi, ci seva uita, pur ºi simplu, la ea.

- Da, dar virtuozitatea, tehnicitatea,se ºtie, îþi procurã plãcere, încântare,uneori chiar extaz.

- E ca în existenþa spiritualã: atuncicând pãcatul biruieºte, apare volup-tatea; când este înfrânt, se instaureazãvirtutea.

- Ne spuneaþi cândva cã virtutea esterodul libertãþii...

- A libertaþii de a alege. Un singur faptnu stã la îndemâna liberului arbitru: înmuzicã, cel puþin, meritã sã trãieºtinumai pentru ceea ce meritã sã ºi mori.

ateneu

iunie - iulie 200918

Liviu DÃNCEANU

Seminar (I)

Pe 27 aprilie s-au împlinit treidecenii de când ne-a pãrãsitmatematicianul ce vãzuse lumi-na zilei pe 30 iunie 1900, în satulValea Hogii, comuna Lipova,judeþul Bacãu. Fiul Anicãi ºi al luiCostache Vrãnceanu începe sãciteascã la 5 ani, dar e înscris înclasa întâi la 8, studiind cuînvãþãtorul Gheorghe Arnãutescuºi fiind recunoscut drept cel maibun elev al ªcolii din ValeaHogii. Numit, în clasa a patra,monitor pentru întreaga ºcoalã,viitorul academician rãspundeacu uºurinþã la orice întrebarelegatã de aritmeticã, stârnindadmiraþia inspectorilor veniþi încontrol. În 1912, la examenul deîncheiere a ciclului primar, carese þinea în comun cu toate ºco-lile învecinate, uimeºte comisia,rezolvând problema la matema-ticã prin cea mai simplã metodã.La recomandarea dascãluluisãu se înscrie la Gimnaziul dinVaslui, devenind primul copil deþãran din sat ajuns pe bãncileliceului. S-a fãcut remarcat chiardin primul an, profesorii neîn-cetând sã se mire de logica saimpecabilã ºi de uºurinþa cucare gãsea soluþiile nu doar lamatematicã, ci ºi la celelalteobiecte. În 1916 intrã în cursulsuperior al aceluiaºi liceu, de-venind cel mai bun elev al aces-tuia. Din cauza rãzboiului estesilit sã-ºi continuie studiile înparticular, absolvind în 1919,când promoveazã douã claseîntr-un an. S-a înscris apoi laFacultatea de Matematicã aUniversitãþii din Iaºi ºi obþinebursa „Adamachi“, ieºind primulpe listã, cu media 10. Dupãnumai un an de studii devenisecel mai bun student din universi-tate, iar la bibliotecã avea regimde cadru didactic, putând împru-muta orice carte. În 1921, lasfârºitul anului al doilea, profe-sorul Simeon Sanielevici aveasã-i întãreascã acest statut,numindu-l preparator la analizã,iar un an mai târziu, asistentul

sãu. La 15 februarie 1923 îºi ialicenþa în matematici cu menþi-unea „Foarte bine cu distincþie“,iar în vara aceluiaºi an e trimisla Universitatea Göttingen sã sespecializeze. Aici nu s-a acomo-dat cu felul rigid de predare alprofesorilor, dar ascultã la Berlinuna din prelegerile matematiceale lui Einstein, aflat atunci înculmea gloriei. Întors la Iaºi, îidezvãluie Verei Myller nemulþu-mirile sale ºi aceasta îi propunesã-ºi pregãteascã doctoratul laRoma, cu Tullio Levi-Civita, unuldin marii matematicieni ai timpu-lui. La 5 noiembrie 1924, în faþaa 12 profesori prezidaþi de VittoVolterra, îºi susþine teza cutema Sopra un teorema diWeierstrass e le sue appli-cazioni alla stabilita, obþinândmaximum de puncte, 120. Înacelaºi an îºi tipãreºte, la Roma,prima lucrare – Sui teorema diWeierstrass –, care îi vadeschide calea spre viitoareledescoperiri. În 1925 a revenit înItalia, dând o originalã inter-pretare a sistemelor mecaniceneolonome, ce avea apoi sã-ipoarte numele ºi sã fie amplucomentatã la congresele despecialitate. Soluþia gãsitã era orezolvare ineditã pe plan mondi-al, fapt confirmat ºi de ComptesRendus, revista Academieifranceze de ºtiinþã, care i-a pu-blicat articolul Sur les espacesnon holonomes. La 1 noiem-brie 1926 e numit conferenþiaruniversitar de algebrã supe-rioarã la Universitatea din Iaºi,funcþie în care va activa pânã la31 decembrie 1929. Între timp,la Congresul Internaþional deMatematicã de la Bologna(1928), spaþiile neolonome(spaþiile Vrãnceanu) sunt accep-

tate de douã somitãþi în materie:J.A. Schouten ºi Elie Cartan, iarFundaþia Rockeffeler îi acordã obursã a International EducationBoard, care-i dã ºansa sãstudieze un an la UniversitãþileHarvard ºi Princeton din StateleUnite. La Princeton i se propunesã rãmânã, dar revine la catedrade la Iaºi, conºtient cã numaiaºa îºi poate ajuta þara. La 1octombrie 1929 devine profesoragregat la Catedra de geometrieanaliticã ºi superioarã aUniversitãþii din Cernãuþi, undeavea sã predea timp de undeceniu. În 1930 elaboreazã for-mula cunoscutã sub numele deMetrica lui Vrãnceanu, dez-voltând Teoria scufundãriiunei varietãþi riemannieneîntr-un spaþiu euclidian. În1932 publicã, în BuletinulFacultãþii de ªtiinþe din Cernãuþi,Conexions Affines Ilees auxsystemes de Pfaff, litografiazãCursul de geometrie diferen-þialã, primul studiu apãrând, unan mai târziu, ºi la Paris, subtitlul Sur le nombre des diffe-rentielles d’un systeme dePfaff. Conferenþiazã la Roma,în 1934, iar în 1935 la Collegede France ºi Institutul „H.Poincaré“ din Paris ºi laUniversitatea din Praga. În 1936e invitat la Congresul deMatematicã de la Oslo ºi pu-blicã, la Paris, lucrarea Lesespaces nonholonomes etleur applications mecaniques.În 1937 participã la primulCongres al Uniunii MatematiceItaliene de la Florenþa, confe-renþiind la Roma, Neapole ºiBologna ºi creând Teoria uni-tarã a câmpurilor gravi-taþionale ºi electromagnetice.La 1 noiembrie 1939 devine

succesorul lui Gh. Þiþeica laCatedra de geometrie analiticãºi superioarã a Universitãþiibucureºtene, având un rol deci-siv în crearea Facultãþii deMatematicã. La 1 noiembrie1942 participã la CongresulInternaþional de Matematicã dela Roma, iar în 1943 publicã Surles espaces connexion affineet projective. În 1946 seimplicã în înfiinþarea Institutuluide Matematicã al AcademieiRomâne, al cãrui director ad-junct va ajunge în scurt timp.Anul 1947 îi aduce o nouãrecunoaºtere, fiind numit decanal Facultãþii de Matematicã dinBucureºti ºi onorat de EdituraAcademiei, care îi publicãLeçcons de géométrie differ-entielle. În 1948 devineMembru Corespondent alAcademiei Române, iar Agir îipublicã volumul Teoria relati-vitãþii generale ºi teoriileunitare. Într-o succesiune anu-alã îi apar apoi: Transformãriconforme neolonome (1949),Asupra spaþiilor lui Cagan(1950), Lecþii de geometriediferenþialã (vol. II, 1951),Lecþii de geometrie dife-renþialã (vol. I, ediþia a II-a,1952), Asupra unei ecuaþiiaritmetrice (1953), Geometrieanaliticã ºi proiectivã (1954),Gheorghe Þiþeica (1955),Asupra unei teoreme echiva-lente cu teorema lui Fermat(1956), Leçons de géométriedifferentielle (1957). Pentrucele douã volume de lecþii degeometrie, în 1952 primeºtePremiul de Stat, iar trei ani maitârziu Academia Românã îlalege ca Membru Titular. În1949 renunþã la funcþia onorificãde director al Bibliotecii de

Matematicã, participând la nu-meroase congrese ale matema-ticienilor ºi publicând noi studii ºivolume, între care amintim:Geometrie analiticã, proiec-tivã ºi diferenþialã (1959),Noþiunea de spaþiu (1959),Lecþii de geometrie diferen-þialã, vol. III (1960), Reducereala forma canonicã a uneiforme pãtratice prin transfor-mãri iperbolice (1960), Redu-cerea la o formã canonicã adouã forme pãtratice (1961),Proprietãþile globale ale spaþi-ilor Riemann cu o conexiuneafinã constantã (1963),Grupuri discrete în spaþiuleuclidian (1965), Lecþii degeometrie diferenþialã (1968),Geometrie diferenþialã globalã(1973), Leçons de geometriedifferentielle, vol. IV (1975).Începând din 1969, EdituraAcademiei îi publicã Operamatematicã, întregitã cu încãtrei volume (1971, 1973 ºi1977). În total, a publicat peste300 de lucrãri din toate ramurilegeometriei moderne, dar ºi dinalte ramuri ale matematicii.Recunoaºterea meritelor saleincontestabile încã din timpulvieþii e ilustratã ºi de faptul cãinstituþii prestigioase i-au acor-dat onorurile cuvenite, începândcu Universitatea din Bologna,unde i-a fost înmânat în 1967titlul de „Doctor honoris cauza“,ºi continuând cu AcademiaPeloritanã dei Pericolanti dinMessina (1968), Academia deªtiinþe din Belgia (1970) ºiAcademia Regalã din Liege(1972), care l-au ales membrucorespondent (prima) ori directMembru. Înaltul titlu de „Doctorhonoris cauza” i-a fost acordat,cu prilejul împlinirii a ºaptedecenii de viaþã, ºi de Univer-sitatea ieºeanã, în amfiteatrelecãreia fusese student.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Gheorghe Vrãnceanu

ateneu

iunie - iulie 2009 19

Acum (adicã la mijlocul deceniului altreilea) cînd vorbesc despre Bacovia, ceice se referã la el par convinºi cã e un poetdefinitiv consacrat. De aceea nu ezitã sãfoloseascã vorbe mari. Astfel a procedatautorul unui bilanþ cultural al anului 1928, însecvenþa dedicatã Ateneului: „«Ateneulcultural», de sub conducerea D-lui G.Tabacaru, n-a dat nici o ºezãtoare mulþu-mindu-se sã-ºi scoatã cunoscuta sa revistãlunarã, în care nemuritorul Bacovia presarãdin cînd în cînd versurile sale atît de origi-nale”. (D. Mold., „Anul cultural”, în „Bacãul”,6, nr.45, 1 ianuarie 1929, p.3) Informaþiaera, sub mai multe aspecte, inexactã.Revista n-a apãrut nici ritmic, nici întreganul; s-a oprit la numãrul triplu 6-7-8/1928,iar Bacovia, în acest an, anul cãsãtoriei cuAgatha Grigorescu, n-a publicat versuri înea, ºi nicãieri, ci numai poemul în prozã„Amãgire”. În schimb, cu douã volume noiºi o reeditare, Tabacaru a fost productiv,lucru relevat corect mai departe: „Tiparul laBacãu n-a prea activat. Singur D-l Dr. Grig.Tabacaru ºi-a continuat activitatea saprodigioasã, scoþînd în editurã proprie:Didactica, volum de 350 de pagini:Principiile ªc[oalei] Active, vol. de 240pag.; Pedagogia, vol. de 240 pag.;«Ateneul cultural» - revistã lunarã ºi«Revista învãþãtorilor»”. Neaºteptat, exce-sul de consideraþie faþã de poet te face, oclipã, sã crezi cã ziaristul ar fi putut fiambiguu. Ironia e, însã, exclusã. Mai de-grabã ar trebui admis cã, nefiind familiari-zat cu discursul critic, autorul bilanþului s-asimþit încurcat în a gãsi cuvîntul prin caresã-ºi arate preþuirea pentru Bacovia ºi l-aadoptat pe cel mai tare: „nemuritorul”, careîn limbajul omagial al epocii alterna cu sauvenea dupã „cel mai ales”, „marele” etc.

La Bacãu, ideea cã Bacovia e „marepoet” a introdus-o, într-un context delicat,fãrã a-l numi, Gr. Tabacaru, protectorulsãu, prin articolul „În dispreþul contimpo-ranilor”, dar nimãnui nu cred cã i-a fostgreu sã ghiceascã la cine se referea. Dupãdouã coloane în care a vituperat lipsa dereacþie a publicului românesc faþã de mize-ria în care au trãit Eminescu, Creangã,Macedonski, ªtefan Peticã ºi indiferenþacolegilor de breaslã faþã de situaþia celor înviaþã, el întreba retoric: „Cine ºtie de sufe-rinþa unui mare poet – despre care sespune cã poezia nouã începe de la el ºicãruia i se atribuie cea mai mare originali-tate ºi sinceritate? Admiraþia de la dis-tanþã? Mulþumim”. („Ateneul literar”, 1,[nr.5], iulie 1925, p.2) În chip expres, apre-cierea lui Bacovia drept „mare poet” o vaface, însã, la începutul lui 1926, scriinddespre Scîntei galbene, Agatha Grigorescu.Iar afirmaþiile principale din comentariulsãu vor fi plagiate, peste doi ani, lucruneobservat încã, de G. ªt. Cazacu-Delarast. Sub pseudonimul G. Craiovida,acesta þinea o rubricã de „Încrustãri”, adicãde menþiuni succinte ºi ferme, pe coperta atreia a revistei „Cãminul nostru”. Îndatoratfaþã de Bacovia, el a încercat sã-ºi arateadmiraþia prin cîteva fraze despre Scînteigalbene, în care reia ceea ce spuseseAgatha Grigorescu. Comparînd volumul cuprecedentul, aceasta remarcase: „Ca ºi înPlumb, regãsim nevroza, melancolia sub-tilã ºi muzicalitatea distinctivã a d-luiBacovia”. („Ateneul cultural”, 2, nr.15,1962, p. 253) Iar autorul Simfoniilor desearã repetã dupã ea: „Ca ºi în Plumb,regãsim nevroza, melancolia subtilã ºimuzicalitatea distinctivã poeziei baco-viene”. („Cãminul nostru”, 3, nr.1-2, ianuar-ie-februarie 1928) Agatha Grigorescu îºiîncheia comentariul în mod ritos, cu urmã-toarea concluzie: „Vom spune numai atît;cã D-l Bacovia e un mare; poate cel maimare poet modern al nostru, atît prin sin-ceritatea ºi condensarea poeziei sale, cît ºiprin originalitatea de fond ºi formã, princare a reuºit sã dãruiascã literaturii noastreo poezie adevãratã ºi caracteristicã. Perso-nalitatea sa creatoare ºi-a marcat un mo-ment bine definit în evoluþia poeziei liriceromâneºti”. (loc.cit., p.256) Însuºindu-ºi-o,chiar ºi sub aspectul punctuaþiei, G. ªt.

Cazacu-Delarast va schiþa acelaºi gest.Mai mult, zelos, ca ºi cum chestiunea ar fifost tranºatã, el eliminã uºoara ezitare alogodnicei poetului: „Asupra acestui volum,nu mai insistãm; vom spune numai atît:«Bacovia» rãmîne cel mai mare poet mo-dern al nostru, atît prin sinceritatea ºi con-densarea poeziei sale, cît ºi prin originali-tatea atît de caracteristicã a fondului ºiformei poeziei sale, cu care a împodobit li-teratura noastrã”, afirmaþie care o contrazi-cea pe cea a lui Mihai Ralea despre TudorArghezi. Cu iluzia cã aceastã judecatã desituare îi aparþine integral, G. ªt. Cazacu-Delarast o va reitera ºi în finalul articolului„Critici ºi autori” („Orizonturi noi”, 1, nr.3,4,5, august-septembrie-octombrie 1929),o replicã datã lui Felix Aderca, care publi-case cu o lunã înainte un portret literar cutitlu infamant: „Un poet al nebuniei”(„Adevãrul”, 42, nr. 13 965, 4 iulie 1929,p.2: „Orice s-ar spune, Bacovia rãmîne celmai mare poet modern al nostru”. (p.5)

În anumite cercuri locale (îndeosebi cîndîn ele e prezentã Agatha), calificativul de„mare poet” însoþeºte numele lui Bacovia ºiîn deceniul al patrulea. Evident, aceste cer-curi aveau dimensiunile unor „bisericuþe”,însã datoritã presei „mitul” a cãpãtat o cir-culaþie din ce în ce mai largã. Dovadã aexistenþei lui e urmãtoarea relatare (cam lit-eraturizatã) despre primul festival alAsociaþiei Licenþiaþilor Universitari din oraº,þinut la 12 martie 1933: „D-l prof. Dr. Gr.Tabacaru dezvoltã conferinþa «Psihologiacolectivã». Agatha Bacovia declarã cu ogingãºie caracteristicã femininã poemeevocatoare a[le] viselor dispãrute cu anii detinereþã. Poemele ei vin de departe, dintr-ogrãdinã cu frunze scuturate de vînt.

D-sa a citit cîteva poezii din volumulPlumb al marelui poet bãcãuan Bacovia, acãrui lipsã a scuzat-o”. (Asistent, „Bacãulcultural”, în „Curentul Bacãului”, 5, nr. 192,19 martie 1933, p.2) Chiar dacã apreciereaprovenea, cum bãnuiesc, de la Agatha,persoanã influentã, faptul cã ziaristul o dãca generalã e semnificativ pentru schim-barea de opticã. Era nevoie însã ºi de alteconfirmãri pentru ca aceasta sã devinãconvingere.

Una, ºocantã atît pentru cei ce aveaurezerve faþã de opera poetului, cît ºi, pro-babil, pentru cei ce aveau pãreri bunedespre ea, a venit spre sfîrºitul deceniului:informaþia cã Bacovia figureazã înLarousse, o onoare mai mare decît a unuipremiu. Deþinãtorul ei nu era, cred, unadmirator al acestuia, cãci dacã ar fi fost arfi fãcut un oarecare tapaj. Or, n-a evidenþi-at-o în chip special. A introdus-o printr-unarticol în care vroia sã combatã o neglijenþãa administraþiei municipale ºi sã sublinieze(lucru înþeles de puþini ºi atunci ºi azi) cã ocolectivitate se legitimeazã în faþa lumii prinvalorile culturale. Tonul sãu e reþinut, deom care le bate obrazul celor din jur:

„Am cãutat odatã în dicþionarul Larousseºi n-am dat peste oraºul Bacãu. Nici nuexistãm. Adicã, e ca ºi cum n-am fi.

Dar am gãsit altãdatã în acelaºi dic-þionar la litera A, cã Alecsandri, poetulnaþional al românilor [,] s-a nãscut laBacãu.

ªi iatã existãm.Într-o ediþie mai nouã, existãm fireºte ºi

prin Gheorghe Bacovia, «marele poetromân nãscut la Bacãu»”. (Marin Mareº,„Alecsandri decapitat”, în „CurentulBacãului”, 6, nr.264, 5 august 1938, p.1)

Semnele de reuºitã au fãcut din Bacoviaun argument, o pildã. Drept urmare, cîndun scriitor bãcãuan mai tînãr se lovea deindiferenþa localnicilor, situaþia sa era ime-diat pusã în paralelã cu cea a poetului,care a fost preþuit mai întîi la centru ºidestul de tîrziu în oraºul lui. „Bãcãuanii –scria mustrãtor un ziarist, recenzînd volu-mul Alb ºi negru de Ion Luca (Ed. CarteaRomâneascã, 1933) – nu sînt dispuºi (…)sã dea certificat de încurajare unuicetãþean. Nici un profet nu ºi-a fãcut cari-erã în oraºul sãu natal ºi – desigur –urmînd calea bãtutã în anonimat odinioarãde poetul Bacovia, d. Ioan Luca aºteaptã,senin, verdictul criticii bucureºtene pentruca concetãþenii sãi sã-i arunce o privire deadmiraþie pentru lucrãrile sale literare”.(„Bacãul”, 11, nr.292, 25 septembrie 1933,p.3) Exemplul lui Luca (ºi indirect cel al luiBacovia) va fi folosit ulterior ºi de I. I.Stoican (care pãrãsise o promiþãtoare cari-erã literarã pentru una judiciarã), într-unarticol de criticã virulentã a mentalitãþiilocale, alcãtuit sub formã de scrisoarecãtre un coleg de-al dramaturgului ºi alsãu, tînãr avocat, Aurel Popovici, caredebutase cu un roman: „… iatã gîndul meu:dacã vrei glorie ºi bogãþie nu-i aceasta (li-teratura – n.m.) calea la Bacãu. Aici lumeaare configuraþia sa specialã: axul vieþii estebodega din centru ºi clubul politic.

Dacã simþi totuºi o chemare mare pentruasta, mutã-te de la Bacãu. Altfel, dacãrîvneºti glorie ºi apreciere localã, vei pãtimicumplit […].

Îþi evoc exemplul altui «dublu» coleg alnostru de aici de la Bacãu: Popa Ion Luca ascris o dramã de profunzimi shakespeariene.

Teatrul Naþional l-a jucat cu mare suc-ces. A luat pentru «Iuda» preotul Luca pre-miul suprem de una sutã mii lei, pentru artadramaticã.

Socoþi dumneata cã s-a miºcat cineva laBacãu?

Ai vãzut vreo manifestaþie publicã, vreunbanchet?

Ei aº!Dar sã fi fost vorba cã popa Luca (sec-

retarul organizaþiei judeþene a averes-canilor – n.m.) a scos cîteva sute de voturiîntr-o mahala.

Atunci sã vezi dumneata explozia clubu-lui ºi grandioase emoþii populare!” („Laromanul unui coleg”, în „Bacãul”, 14,nr.730, 30 septembrie 1935, p.3)

Constantin CÃLIN

Revenirila Bacovia (2)

Nu-i lucru mai rãu pelumea asta ca ºi în orice lumebunã, decât munca! Când niciDumnezeu n-a muncit ci doara murmurat câteva cuvinte ºiLumea a fost gata. Aºa cã atrecut direct la ziua a ºaptea,cea importantã, singura careconteazã, odihnit fãr' deobosealã cãci nici mãcarLucrarea nu e o muncã.

ªi ce poate fi mai rãu decâtmunca? Doar sã te prefaci cão placi, sã-þi pui în cap mii derogojini, câte una pentrufiecare piele a lenei pe care oîmbraci cu atâta dum-nezeiascã voluptate?! ªicând a mânca e o muncã, ºi adormi e o muncã, ºi a visa e omuncã, când chiar cuvântul„muncã“ ne e luat de la slaviºi nu conservat de la romanii„noºtri“, la fel cum „a gândi“ ede la maghiari, cã pânã ºigândul muncii e-o muncã lafel de obositoare ca muncaînsãºi, atunci ce rost sã temai prefaci cã eºti un Iuda alLenei preacurate?!...

Tu, Lene ºi nemuncã sfân-tã, dragostea, patima meacea mai greu de atins, depãstrat! ªi e atâta de frumos

sã te faci cã faci, sã-þi placãmunca dar de la o distanþãrespectabilã, asigurãtoare,igienicã... o însinguraremãlãiaþã... sã fii tot numai uncioc deschis cu peneleumflate-n plin de uraganullenei, mãtãsos... ºi ca peniºte muºte otrãvitoare sãalungi în fiecare zi gândurilebolnãvicioase, cumplite,mlãºtinoase - ale muncii!

Un câine-n lanþ sã fii, înlanþul luptei fãrã milã, pe viaþãºi pe moarte contra muncii!Un câine ºi-un tigru pezãpezi, tigrul lenei rãgindînhãmat la un marº biruitor,marºul morþii ºi al sângelui:moarte muncii!

Puturoºi din toate þãrile -uniþi-vã! Nu-i mai lãsaþi sã necopleºeascã, sã ne fure ce-avem mai drept ºi mai sfânt!Când „vinovat e tot fãcutul ºisfânt doar nunta, începutul“,voi doar nimica nefãcândlãsaþi deoparte tot ce nu-i tor-poare, delãsare, zãcut, para-zitism, scuturaþi-vã de ulti-mele scame jegoase demuncã, de-odatã cu ultimeleurme de bicisnicã vinovãþie-nfaþa lor, a bicisnicilor actanþi ºi

mârlani maladivi ai muncii, ei,laborioºii din lipsa ocaziei ºicurajului, din lipsa orizontuluide a fi nelaborioºi, statici,imuabili - voi, vinovaþii denemuncã fãrã vinã, informa-torii, trãdãtorii ºi iudele dinjenã ai lenei, întorceþi-vã-nforþã la nefãcutul cel preas-fânt, preafericit, cãci laînceput a fost Cuvântul ºiCuvântul era Nefãcut, eraLene cotropitoare - înapoi lanemuncã!

ªi pânã la urmã ºi lenea eo muncã - una acaparantã,epuizantã, abrazivã - omeserie nobilã în care s-audat doctorate ºi s-or mai da, ºipoate cã vremea premiuluiNobel pentru lene nici nu-ideparte, dacã azi se dã pen-tru pace - cãci lenea-i pace,pacea supremã! Care îºi areºi ea apostolii ºi martirii ei ºipoate chiar un Vatican ce-artrebui sã îl canonizeze pelegionarul acela neîmblânzit,legionarul de fier al lenei, celcare a ales ºtreangul mai binedecât ruºinea sã-ºi moaie sin-gur posmagii. Apostoli, ºi numaniaci, cã avem ºi noi cozilenoastre de topor, clãcaºii ºi

pãlmaºii lenei ºi nu artiºtii,aristocraþia ei - noi, singuriicare deþinem suprema artã alenei: lenea de a-þi fi lene!

ªi dacã vã vor zice cã anu-me ce ar fi dacã n-ar mai muncinimeni ºi ar puturoºi toþi, sã nucãdeþi în capcana ãstui sofism.Cã tot aºa cum, spre exemplu,în constituþia Suediei stãînscris dreptul la nemuncã lafel întotdeauna s-or gãsi multmai mulþi bolnavi de muncãavând toþi nevoie ca de ooglindã, ca de un lot martorde noi - puþinii eroi necunos-cuþi ai lenei, noi care nici mã-car nu ne-am organizat încãîntr-o Internaþionalã sau mã-car un sindicat al nemuncii...

Dar ºi când ne vom sculanoi, oropsiþii lenei, noi, mimiiosândiþi ai muncii, pe mulþivom popi - noi, stând într-uncot ºi dând cu tifla Soarelui,Soarelui ºi umbrelor noastrepe Pãmânt, pânã ºi ele parcãprea obositoare pentru noi decând le tot privim... cã ºi priv-itul ãsta e o muncã!...

Valentin IACOB

Orattoriul lenei

interviu

iunie - iulie 200920

– Domnule Ciurdea, sunteþinãscut în zonã, la o aruncã-turã de sãgeatã de Bacãu. Cuce gânduri v-aþi apropiat decasã?

– Aducerile aminte suntcutremurãtoare pentru mine,pentru cã, într-adevãr, m-amnãscut ºi am trãit într-o zonãsplendidã, aici, în apropiere dePiatra Neamþ, în Moldova. Esteal doilea pas pe care îl fac înMoldova ºi, din fericire, tot laBacãu, unde sunt la al doileaconcert la Filarmonica „MihailJora“, de astã datã într-unrecital. Primul a fost cu orches-tra dirijatã de maestrul OvidiuBãlan, un recital foarte frumosºi foarte reuºit, de care am fostrealmente încântat, iar acumîmi îndrept din nou gândul cãtreaceste locuri, pentru cã este ungând permanent de a realiza ºia face câte ceva în aceastãzonã. Paºii m-au purtat, pot sãspun, în toatã lumea, nu numaipe continentul european, darmi-am dat seama cã, de fapt,pentru cei în mijlocul cãrora m-amnãscut, am trãit, am învãþat nuam avut posibilitatea sã le potprezenta munca mea de aniîntregi, sã le pot aduce lacunoºtinþã câteva din tainelemuzicii. Sunt, deci, foarte fericitºi foarte bucuros cã mã reîntorcpe plaiurile natale, Bacãul fiind,cum bine aþi spus, la o azvârli-turã de sãgeatã de PiatraNeamþ. Dorinþa mea este ca, înviitor, împreunã cu alþi colegi deai mei, care sunt nãscuþi înPiatra Neamþ sau în Bacãu, oriîn jurul acestor localitãþi detradiþie culturalã, sã realizãm opermanenþã a unor recitaluri, aunor spectacole cu colegii noºtride aici, sã avem o legãturãsolidã, de fapt, în promovareamuzicii nu doar în Moldova, ci ºiîn România ºi în strãinãtate.Ceea ce mã face sã fiu foarteîncântat ºi foarte, foartebucuros de aceastã idee ºi dereîntâlnire este cã cel puþinjumãtate din componenþiiorchestrei de la Bacãu sunt foºticolegi de la Academia deMuzicã bucureºteanã, colegifoarte serioºi, cu care pot rea-liza spectacole frumoase.

– Vorbiþi cu prea multãpatimã despre muzicã pentrua nu vã întreba, care a fost, defapt, drumul dumneavoastrãspre ea. Cum de a ajuns sã vãrobeascã?

– A fost foarte interesant. Eunu m-am gândit niciodatã cã voiajunge cântãreþ de operã ºi cãvoi face muzicã, dorinþa ºi gân-dul meu fiind îndreptate iniþialcãtre teatru. Am învãþat laBicaz, la Liceul teoretic, secþiaumanistã, ºi pasiunea pentruteatru m-a apropiat de TeatrulTineretului din Piatra Neamþ,alãturi de actori renumiþi azi,actori mari, actori de forþã aiRomâniei, care jucau în aceltimp acolo, cum erau, spreexemplu, Miticã Popescu,Constantin Cojocaru, maestrulCornel Nicoarã, care ºi înprezent este în teatru,Alexandru Lazãr º.a. Am luatlecþii de actorie, m-au introdus,de fapt, în tainele acesteimeserii ºi am susþinut, imediatdupã absolvire, douã examenede admitere la Academia de

Teatru. Din nefericire sau,poate, din fericire, dupã cumspunea Alexandru Lazãr, nu amintrat. A urmat o altã pregãtire,asiduã, dar pentru Facultateade Drept din Iaºi, unde amsusþinut un examen la fãrãfrecvenþã. Între timp am fostprofesor de muzicã la mine însat ºi într-o comunã vecinã,deoarece chiar dacã nu mãgândeam la ea, o fãceam cuplãcere, pe deasupra cântând ºiîn formaþia de muzicã uºoarã aClubului din Bicaz. Iniþierea oavusesem încã din liceu, undeîmpreunã cu alþi colegi am con-stituit formaþia de muzicãuºoarã „Magnificii“, cu care, maiales în vacanþe, ne întâlneam ºiorganizam seri de dans în sat ºiîn satele din jurul Dochiei.

– Dat fiind acest început,n-aþi încercat sã deveniþi cuadevãrat magnific în muzicauºoarã?

– M-a deturnat fratele meu,care e tot cântãreþ de operã.Dupã ce a urmat ªcoalaPopularã de Artã din PiatraNeamþ, a susþinut un examende admitere în corul OpereiRomâne din Bucureºti. A intratºi, dupã ce m-a vãzut de maimulte ori cântând, m-a întrebatde ce nu încerc ºi eu. I-am spuscã nu doresc sã fac acest lucru,dar în cele din urmã am susþinutun examen, însã pentru corulOperetei. N-am intrat, dar amconcurat încã o datã, fiindacceptat în corul Operei, undeam avut posibilitatea sã rãmântrei ani ºi sã fac un studiutemeinic al teoriei solfegiului ºia muzicii, în general. Cum do-rinþa mea de a urma o facultatenu m-a pãrãsit, ea s-a reactivatimediat ce am reîntâlnit, înBucureºti, o fostã colegã deliceu, studentã la IEFS. M-amreapucat de sport, întrucât laliceu eram un bun atlet ºi unbun handbalist, ºi am dat douãexamene la Facultatea deEducaþie Fizicã, unde, ca unfãcut, înaintea mea se trãgealinia. Cred cã destinul are oforþã mare în viaþa noastrã ºi îna mea, în mod special. Nein-trând la Institut, profesoara meade canto din Capitalã m-a sfãtu-it cã trebuie neapãrat sã încercla Conservator, Academia deMuzicã de azi. M-am hotãrât, însfârºit, ºi am intrat pe primul loc,cu media 9,33. Dupã aceeatotul a mers din plin, am avut oevoluþie, sã spunem aºa, pro-gresivã în timpul studiilor, încãdin vremea studenþiei obþinândnumeroase premii internaþi-onale. Aºa se face cã, laabsolvire, eram deja solist laTeatrul Muzical din Braºov, fiindapoi acceptat de Opera dinBucureºti ºi, începând cu 1986,când am luat douã mari premiila Viena, începând colaborareacu instituþii muzicale presti-gioase din Europa ºi din afaraei. Peripeþiile, dupã cum vedeþi,sunt lungi, dar s-a ajuns la ceea

ce de fapt ar fi trebuit sã fac deprima datã pentru a accede laperformanþã.

– Tot rãul a fost, cum sespune, spre bine, întrucâtnu-mi închipui cã experienþade solist în corul Operei nuv-a folosit la examenul deadmitere, ce v-a propulsatdirect pe locul întâi…

– Într-adevãr, cei trei ani deînceput la Opera din Bucureºtiau fost o experienþã extraordi-narã pentru mine, în primul rândpentru cã am avut parte de unmare, un imens dirijor de spe-cialitate, maestrul Stelian Olariufiind ºi acum, în ciuda vârstei,dirijorul corului de la OperaRomânã. Am avut, atunci,ocazia sã cânt în mari specta-cole, alãturi de artiºti excepþio-nali, de la care am avut foartemulte de învãþat, cum ar fiNicolae Herlea, DavidOhanesian, Magda Ianculescu,Valentin Teodorian, CornelStavru, Viorica Cortez, RenataScoto, Maria Chiara, MateoManuguera, Corneliu Murgu…Aceastã întâlnire directã pescenã, plus activitãþile din stu-denþie ºi angajamentul pe caremi l-a oferit doamna CarmenDobrescu la Teatrul MuzicalBraºov m-au ajutat sã fac paºiînainte în meseria mea, sã amdeja o experienþã pe care amfructificat-o din plin, dupã 1986,când, în urma celor douã maripremii de la ConcursulBelvedere, m-am stabilit laViena, devenind cetãþean alAustriei.

– N-aþi fugit, cum sezvonise…

– Eu n-am fost un azilantpolitic nici atunci, nici acum ºiniciodatã! Mi s-a oferit ºansa sãrãmân, însã mi-am iubit ºi îmiiubesc þara ºi ori de câte ori amposibilitatea revin cu mareplãcere în Moldova, dupã minecea mai frumoasã regiune alumii. Pânã la urmã, poþi sã ai tucastele în Spania, dar casapãrinteascã ºi locurile natale,unde ai vãzut lumina ºi ai cres-cut, unde îþi întâlneºti prietenii,vecinii, cunoscuþii, colegii deliceu ºi de facultate, rãmân celemai dragi ºi, cu atât mai mult,nu uit de unde am plecat.Vreau, dimpotrivã, sã mã întorcmereu, sã mã reîntâlnesc aiciºi, alãturi de colegii mei, sã ofe-rim concerte, sã ne împãrtãºimnoutãþile legate de muzicã, sãne împãrtãºim experienþa ºi sãne dãm mâna atât în România,cât ºi în strãinãtate.

– Foarte mulþi dintre ceiplecaþi au, cel puþin laînceput, o perioadã extrem dedificilã de acomodate cu þarade adopþie. Dumneavoastrãcum aþi trecut de la reperto-riul naþional la cel vienez? Cuce aþi început?

– Din fericire ºi pot sã vãspun cã existã o fericire, noi amavut parte, înainte de revoluþie,de o programã analiticã extraor-

Teodor Ciurdea (Austria):

„Aducerile aminte

Înnstrãinnareeadee tooatã ziua

Cu fiecare miºcare crizicã simþi cum se formeazã un nou corpal rumânului nostru pus pe adaptare. Pe îmbogãþire, convertire,duplicitate, mistificare, nemuncã, multe alte pancarte ºi obsesii.

Dar cel mai avansat corp rumânesc e Cuvântul. Pe stradã, penet, ziar liber, televiziune beatã sau de otavã, verbul e mai laîndemâna oricui decât tot-de-una... Cu cât lipseºte comunicareacu atât noul „organ” prolifereazã în Republicã. Înstrãinarea facehaina ºi sufletul contemporanului meu, tot mai cuvântat ºi con-sumat. Strãinul îmi este jumãtate familiar, jumãtate instituþiona-lizat, figurã deasã pe sticlã ºi online. Devii complice cufizio(g)nomiile noi din mass-media, cu personajul ei, Cuvântul, despusei cã dã vina pe Meursault. Dacã ar fi sã guste kira,Ianuloaia, din infernul de astãzi ar zice despre îngerii de pãmântºi de apã autohtonã cã se ascund, în faþa legii, de foame, nu caartiºti, cine mai citeºte Kafka!?, ci ca multe glasuri cu multeîncãperi, mai atente la birocraþia evoluatã enorm faþã de comu-nism. Sã fi sosit trufandaua peste mãri ºi þãri carpatine în cel maiadânc cerc din infern? Asta nici Ianuloaie nu poate ºti, dupã ce aînvãþat cum se cuvine limbajul „trupului” K. Nici cã mai vrea sãmeargã la proces. Dar cine se mai încumetã sã-L batã dracul pemaestrul voroavei, sosit în administraþia românã cu cele 12 muncica în piaþa re-publicã a lui Rabelais of Creangã. Kitsch-izat.

Ne-ar trebui un Freud de fier ca sã încremeneascã sfinþii, cutoate rudele lor de vãzduh ºi de apã din topul milionar/ist, fiindcãfatalitatea aiasta de basic instinct e mai drac decât Acriviþa,scoþând afarã pânzele lui Dali, pe Sade ºi tot coºmarul lui kirBrucan pe 20 de ani, lepãdaþi de Satana, ca noi toþi, dar nu cineºtie ce. Merg micile apocalipse prin Republicã dupã numãrul celorintraþi în usr, unde se trezesc ca „rãmãºiþele zilei”. Sã facã tocmaiscriitorii recurs la destin? Tocmai ei, care se scãldã în vise ca înjudecãþile de valoare, slobode prin þarã, potrivite sau nu cu „ca-racterul” strãinului. Trecut demult de propria conºtiinþã. S-a fostplictisit de exerciþiul cu el însuºi, vrea sã pipãie sânul ºi peisajulexotic. De aceea intrã în intimitatea poienului. Cu înlocuitori.Pegasul îl poartã peste ego/u chiar ca pe Sân Ilie peste pivniþelecrailor de curte. Numai cã ce se vede literatura ca lux, ceea cevrea sã spunã sorã cu moartea. Crepuscul anonim, mai multcadavru decât rege, mai mult reclamã decât cultura.

Altãdatã, Rubliov gãsea Cuvântul dupã muþenie, acum scri-itorul român aflã o realitate ºi dã de alta, îl ajutã ºi blogul ºi„cãlãuza” prin zona literarã unde are loc ºi calul ºi cãlãreþul. Sepune chiar problema agentului-scriitor, în aceste creºteri ºidescreºteri de situaþii, unde talentul ºi caracterul sunt cultivateseparat. În ce priveºte criticul literar, nu trebuie doar sã întâmpinecartea, ci ºi sã aibã un dragon, care sã înghitã hârtie.

Visãtorilor de „litere” le trebuie un mormânt ca sã poatã învia învremuri aºa de favorabile frivolitãþii ºi superficialului. Sunt ºi lip-siþi de zei, spune judele tânãr, de întâmpinare, din moment ceoperele au, pentru el, înþelesul în rai, adicã la revista patronului.

Mã tem cã rolul Cuvântului e azi de sacrificat într-un spectacolpentru putere. Pentru orice putere. Sã vinã pe meleagurile noas-tre de ieri în ale scrisului vreun paludism, cu toate fructele pãmân-tului prin textele noastre, numai bune de verdeaþã ºi rãcoare?!

Vasãzicã, în vremuri de crizã, o faptã ne/bunã, e mai bine sãîntrebãm Cuvântul sau sã-l facem trufanda, pe modelulCaragiale, pânã la Cãpãþânã?

Viorica RÃDUÞÃ

• Carmen Cretzu - Iacob

interviu

iunie - iulie 2009 21

dinar de bunã, care ne-a obligatsã ne facem un repertoriu dindiverse genuri ale muzicii, inclu-siv din muzica naþionalã. ªi enormal sã fie aºa, pentru cã ºiacademiile de muzicã dinAustria ºi Italia îºi croiesc pro-grama tot în funcþie de interese-le lor. Spre deosebire de uniidintre studenþii acestora, eu amavut ºi o experienþã în ceea cepriveºte muzica universalã, ini-þiere care pânã la un punct mi-afolosit foarte mult. Dar trecereamea într-un oraº cultural puter-nic, într-o citadelã a muziciimondiale m-a fãcut sã-micorectez din mers foarte, foartemulte lucruri ce nu fuseserãprea bine învãþate în þarã. ªi aiciam avut ºansa sã întâlnescoameni deosebiþi, care auînvãþat ori i-au avut colegi peunii din cei mai mari compozitoriºi muzicieni din strãinãtate. Nuîntâmplãtor, Mozart este pentrumine ca un Dumnezeu, iar laViena am avut posibilitatea sãcânt 350 de concerte Mozart. ªivã rog sã mã credeþi cã nu edeloc uºor ca în þara de baºtinãa genialului compozitor sã poþisã-i cânþi opera (concerte,mese, arii de operã, operã). Pemine m-a învãþat foarte mult, m-a ajutat, de fapt, sã depãºescun anumit nivel, care deºi eraunul bun, era totuºi de început.Când ai ocazia sã asculþi alteorchestre, alþi dirijori, sã probezitu însuþi un alt repertoriu, nu poþidecât sã înveþi în permanenþã ºimi-ar face o mare plãcere caodatã sã împãrtãºesc din expe-rienþa mea, rezultatã în urmacolaborãrii cu mari muzicieni ºiprofesori din Austria, Germania,Italia ºi din alte þãri ale lumii.

– Dupã câte ºtiu aveþi unrepertoriu destul de extins. Înce roluri vã simþiþi cel maibine ºi, în afarã de Mozart, dece compozitori vã simþiþi maides atras?

– Din pãcate, vocea mea debas e o voce frumoasã, daringratã, pentru cã eºti obligat sãcânþi în foarte multe opere, însãîn care rolul tãu nu este întot-deauna principal ºi, vrând-nevrând, trebuie sã accepþi ºiangajamente cu roluri ceva maimici. Pentru mine însã, aºa cumau spus-o ºi alþi cântãreþi mariînaintea mea, nu existã rolurimici ºi roluri mari, ci artiºti miciºi artiºti mari. Poþi, bunãoarã, sãfaci dintr-un rol mic, cum ar fiScarafucille, din Rigoletto, sauFernando, din Travatore, ocreaþie aparte, un rol excepþio-nal, ºi poþi sã faci o catastrofãdintr-un Filip, din Don Carlos.Revenind la întrebare, eu suntun muzician ºi nu mã considerun specialist într-o anumedirecþie, ci un muzician careeste deschis la orice gen demuzicã, împãrtãºind cu cea maimare plãcere ºi muzica clasicã,ºi muzica contemporanã, ºimuzica romanticã. Pot, înschimb, sã vã destãinui cã mã

simt foarte, foarte atras, în afarãde Mozart, de Verdi ºi, în gene-ral, de muzica italianã. Asta,bineînþeles, nu înseamnã cã nucânt, cã nu mã pregãtesc saunu sunt atras ºi de un Wagner,de un Alban Berg sau de unStravinski, de un Musorgski demuzica de camerã – Schubert,Schumann – unde se aflã, defapt începuturile fiecãrui cân-tãreþ. Sigur, dorinþele suntunele, mari, însã realitatea estealta. Spre exemplu, eu nu mãîndepãrtez niciodatã, în pofidafaptului cã prin pregãrire ºi prinvoce sunt un cântãreþ de operã,de muzica concertantã ºi decea de camerã. Întotdeaunaveþi gãsi, deci, în repertoriulmeu sau în cadrul programuluimeu de pe parcursul unui an ºiunul, douã, trei recitaluri de lied.Când nu cânt cu orchestra, cidoar acompaniat la pian, euîmbin liedul cu opera sau chiaropereta, pentru cã astfel poþi sãsatisfaci mai multe gusturi alepublicului.

– Reacþia publicului osimþiþi dupã fiecare concertsau recital. Care a fost, însã,reacþia exigenþilor critici mu-zicali de la Viena?

– Cred cã ar fi mult mai uºorsã vã trimit copii dupã articoleledin ziarele vieneze ºi austriece,pentru a vã convinge cã, în cemã priveºte, am avut noroc. Nupot sã neg cã nu am avut ºi cri-tici proaste – au fost câteva –,dar nu totdeauna eºti conectatde 20000 de volþi. Noi nu sun-tem maºini, un artist putândîntr-o searã sã aibã o evoluþiesplendidã, iar în alta sã rezolveprofesional un concert, salvândo stare incomodã. Am fostacceptat de vienezi de primadatã, acordându-mi-se cetãþe-nia la „merite speciale“ ºi suntmândru de asta, pentru cã amimpresia cã sunt singurul româncare, cu buletin de satul Dochia,a fost fãcut direct cetãþean

vienez, cu paºaport austriac. ªispun asta pentru cã, deºi amfost student la Academia deMuzicã, angajat în corul Opereiºi apoi ca solist al acesteia, nuam reuºit sã obþin acel nenoro-cit de buletin de Bucureºti întimpul respectiv, care sã-miofere cel puþin comoditatea dea-mi aranja altfel viaþa. N-amavut, deci, aceastã ºansã, înschimb, direct cu buletin desatul Dochia, am fost invitat sãmã pronunþ dacã sunt de acordsã obþin cetãþenia austriacã. ªieu n-am spus nu, cã nu trebuiasã spun nu, însã consider cãam avut noroc. Asta, bineînþe-les, nu înseamnã cã un paºa-port te face mai fericit sau cã teface altfel, cu atât mai mult cucât cei de acolo, pot sã am eu 4-5cetãþenii ºi paºapoarte, tot denaþionalitate românã mã consi-derã. Din fericire sunt un artistromân, iar artiºtii români, celpuþin pânã acum, au fost ºi suntfoarte bine cotaþi în strãinãtate,mai ales cei din domeniul vocalavând o mare trecere, întrucât,spre deosebire de alte situaþii,ne ajutã limba, de facturã latinã,care ne face sã ne adaptãmfoarte rapid ºi foarte bine latoate operele, indiferent cã evorba de opera italianã,francezã, germanã sau rusã.Pot afirma cu certitudine cã totce am fãcut la Viena ºi înAustria în materie de spectacoleºi concerte a fost bine receptat,fiind chiar sprijinit de public,care a rãmas încântat ºi atrasde evoluþia mea artisticã pescenã. Sper sã meargã înainteacest lucru, pentru cã mã simtbine acolo, mã simt ca la mineacasã ºi chiar aº putea spunecã am douã case, una la PiatraNeamþ ºi una la Viena. Sigur, nue aºa de uºor sã pendulezi întreaceste douã case, dar cred cãtimpul care va veni o sã mi-laºez în aºa fel încât sã amvreme de reîncãrcare sentimen-talã în satul Dochia, la PiatraNeamþ ºi în Moldova, dar ºi timpde a-mi desfãºura activitatea înmod normal în Viena ºi nunumai acolo.

– Aveþi un angajamentanume cu vreo instituþie cul-turalã vienezã?

– Nu, cu excepþia uneiperioade foarte scurte, laînceput, în 1986, când am avut,într-adevãr, un angajament.Dupã aceea mi-am luat soartaîn mâini ºi, deºi e mai greu, emult mai frumos sã fii artist invi-tat. Am ºi experienþa unui anga-jament fix într-un teatru, daracesta presupune sã faci unanumit repertoriu, sã fii obligatca dimineaþa, la prânz ºi searasã fii în cadrul instituþiei ºi sãdepinzi în bunã mãsurã dedirector, care decide dacã estede acord sau nu ca tu sã ai ocolaborare într-un concert sauun spectacol. Eºti, cu altecuvinte, legat de mâini ºi depicioare ºi tocmai de aceea ampreferat sã fiu artist invitat. Oastfel de ipostazã e avanta-joasã ºi din punct de vederefinanciar ºi din cel al artistului,pentru cã una este sã te scoli laora 9 ºi sã te duci la repetiþie, fiecã vrei, fie cã nu, ºi alta sã tetrezeºti la unu, când nu ai spec-tacol.

– Dincolo de lejeritateaoferitã de acest statut, nu cre-deþi cã el e, totuºi, o armã cudouã tãiºuri? Nu vi s-a întâm-plat sã nu aveþi angajament operioadã chiar mai îndelun-gatã?

– Cum v-am spus, acestdrum este ºi greu, apãrând peparcurs destule probleme, inclu-siv sãptãmâni ºi luni întregicând nu ai nici un angajament.Asta nu te împiedicã însã sã nustudiezi, sã nu te perfecþionezi,sã nu înveþi un alt repertoriu, sãnu te pregãteºti pentru altelucruri. În plus, ai deseori ocaziaca, atunci când nu ai un anumeangajament la o operã, un anu-mit rol sau o serie de specta-cole, sã faci muzicã de camerãsau vocal simfonicã, ori chiarpedagogie. Sunt, e drept, un piccomod din fire, dar când cinevadoreºte sã fie ocupat, este ocu-pat. Pânã în momentul de faþãam preferat sã rãmân artist invi-tat ºi pentru cã acest fel deangajament m-a fãcut sã vãdlumea, sã o colind, sã am con-tact cu o multitudine deorchestre ºi de dirijori, de colegide breaslã, care m-au fãcut sãînvãþ multe. Dacã, peste untimp, gândul mã va duce spredecizia de a mã stabili într-unteatru, o voi face, deºi acelaºigând mã va putea duce, even-tual, spre pedagogie, care mi-arplace ºi mai mult, având înacest sens ºi o experienþã ce arputea fi valorificatã. Regret, depildã, cã în România sunt profe-sori care nu fac nici un voiaj dedocumentare ºi de studiu, nu sebat pentru procurarea parti-turilor ºi rezolvarea celorlaltelucruri, împreunã cu rectorii saudecanii academiilor respective.De când mã ºtiu eu, în facultatesoprana cântã aceeaºi arie,basul la fel, baritonul aceeaºimelodie. Or, nu se poate aºaceva! Muzica este extrem devastã, are o gamã extraordinarde mare ºi nu poþi sã dai acelaºipantof 43 sã-l încalþe mai multepersoane, pentru cã unul are unpicior mai mare ºi unul mai mic,nu? Apoi, consider cã în cadrulpedagogiei lucrurile trebuie alt-fel orientate, cã maeºtrii caresunt ar trebui sã se mai

deplaseze, sã mai asculte cumse cântã Mozart ºi la Salsburg,ºi la Viena, ºi la Berlin, ºi laRoma, ºi în altã parte, nu numaila tine acasã. Sigur, Verdi ºiWagner poate sunã bine aici,dar numai pânã la un punct,pentru cã dacã faci comparaþiecu ce se cântã în altã parte, veiobserva rapid care e lucrul celmai bun. Ca ºi în economia depiaþã, unde preþul poate fi la fel,dar niciodatã calitatea nu va fi lafel.

– Dupã câte observ, aþa vãtrage mai mult spre profeso-rat decât spre un angajamentstabil. De fapt, aþi ºi încercatcâte ceva cu un studiou par-ticular de canto, aºa cã nu potsã nu vã întreb: care au fostrezultatele acestuia?

– Da, am avut aceastã idee.Am fondat un studio privat decanto la Viena, în cadrul cãruiaau studiat foarte mulþi cântãreþidin strãinãtate ºi prin interme-diul lui am organizat douã sem-inarii internaþionale de muzicã,în cadrul Centrului Cultural de laAmbasada României la Viena,în care am promovat în primulrând muzica româneascã.Rezultatele au fost extraor-dinare, deºi financiar eu amsuportat toate cheltuielile.Extraordinar a fost ºi faptul cãartiºti de talie internaþionalã ºicolegi de ai mei au participat laaceste douã seminarii, alãturide studenþi sau chiar ca profe-sori ºi ca studenþi, fiind de-adreptul încântaþi de muzicaromâneascã ºi de poezia dinRomânia, pentru cã în acesteconcerte muzica a fost combi-natã cu poezii de Blaga ºiEminescu traduse în germanã.Am avut, atunci, o deschiderefoarte bunã, dar din pãcate atrebuit sã renunþ la ea, întrucâtcei ce m-au sprijinit, inclusivTeleviziunea Românã, nu aumai perseverat. E pãcat cã nuînþelegem nici acum cã, înOccident, România e o þarãcare trimite în primul rând valoriculturale ºi cã numai aici putemfi comparaþi cu adevãratele va-lori, nu cu tractoare ºi oþel, careoricât ne-am strãdui noi, nu voratinge aºa repede perfor-manþele de acolo. În schimb,valoarea umanã datã de acestpãmânt, fie cã e vorba de mariipoeþi, actori sau muzicieni, e ovaloare perenã ºi trebuie multmai bine sã o valorificãm.

– Aveþi perfectã dreptate,dar deºi nu sunteþi singurulcare afirmã acest adevãr,guvernanþii noºtri se pare cãau în permanenþã alte ºi altepreocupãri. Pânã când ei vorînþelege cu adevãrat ce tre-buie promovat ºi ce nu pentrua intra, în sfârºit, în Europa,va mai curge destulã apã pegârla dâmboviþeanã, însã astanu ne împiedicã sã vã aºtep-tãm în continuare pe scenelenoastre ºi sã vã dorim sã fiþiacelaºi mesager al culturiiromâneºti peste hotare!

– Voi reveni oricând cuplãcere ºi nu mã voi da eu bãtutcu una, cu douã!

A consemnatCornel GALBEN

sunt cutremurãtoare“

• Marius Crãiþã Mândrã

Un intelectual se formeazã ºi prinasimilarea iniþialã a prejudecãþilor me-diului, societãþii ºi familiei sale ºi ulteriorîntâmpinã dificultãþi în a se debarasa deele, dacã va reuºi cu adevãrat. Oricât decultivat ar fi, oricât de instruit ar fi fost înmari universitãþi, chiar ºi strãine, el vatrebui, pentru a se debarasa de astfel deprejudecãþi, sã lucreze critic asupra luiînsuºi, asupra zestrei culturale ºi edu-caþiei pe care le-a primit, dar, în acelaºitimp, sã respecte principiile deontologi-ce. Intelectualul este un creator ºi untransmiþãtor de simboluri culturale, daremite ºi un discurs în spaþiul public ºipolitic. Pe aceastã bazã, am puteaspune el, pentru a încerca sã-ºi dimi-nueze prejudecãþile, trebuie sã fie fideldeontologiei, adicã spiritului critic. A fiintelectual înseamnã a fi un cercetãtorînzestrat cu spirit sceptic ºi critic, punândmereu în chestiune ideile ºi credinþeleprimite de-a gata în cadrul comunitãþii.

Dupã lungi deliberãri interioare, anu-miþi intelectuali aleg sã-ºi asume valorilecomunitãþii, alþii sunt permisivi influ-enþelor strãine. Iatã ce afirmã un cunos-cut sociolog francez, Gérard Leclerc:„Ca toþi oamenii anului 2000, intelectualiisunt în mãsurã sã vadã lumea întreagãde la fereastra magicã a televizorului. Înplus, spre deosebire de ceilalþi oameniau la dispoziþie Biblioteca Babel. Una dinfuncþiile lor – care îi apropie de ziariºti ºicare explicã de ce mulþi dintre ei suntadevãraþi ziariºti – este sã fie paznici(gatekeepers) ai informaþiilor ºi ideilor;mijlocitori culturali, uºieri ai ideologiilor,portari ai simbolurilor. Stabilesc unechilibru între vechi ºi nou (plasându-sede obicei de partea noului). Separã ideilelegitime de ideile periculoase, trec ino-vaþiile culturale prin strecurãtoare ºiresping noutãþile strãine pe care lesocotesc subversive, între ºtirile emisede agenþiile de presã ºi revistele în careîºi publicã opiniile informate ºi analizele– adesea pentru uzul intern alintelectualitãþii – opereazã un decodajcultural, o descifrare a evenimentelorprin intermediul cãreia asistãm ladespãrþirea aspectelor importante decele secundare, a universalului de par-ticular“ („Mondializarea culturalã. Civili-zaþiile puse la încercare“, Chiºinãu, Ed.ªtiinþa, 2003, p. 350).

Astfel, intrã în discuþie problema rela-tivismului cultural: ceea ce pentru uniiconstituie o prejudecatã, pentru alþiireprezintã o valoare identitarã. Naivi-tatea de a lua de bune absolut toate val-orile etnocentriste trebuie sã fie corec-tatã de influenþa cosmopolitã. Pentru aînlesni aceastã confluenþã, trebuie anihi-late anumite dogme de ambele pãrþi,întrucât intelectualii sunt totodatã con-structorii ºi destructorii identitãþii colec-tive. Sunt constructori în calitate de ide-ologi, în sensul apartenenþei individualeºi colective – pe baza miturilor funda-mentale ºi legitimatoare ale comunitãþii –la grup, la societatea respectivã. Darsunt ºi destructori în calitatea lor decercetãtori, de critici ai iluziilor unui ade-vãr istoric transcendental, deci mitizatsau ideologizat ºi adeseori sacralizat alacestei identitãþi.

Celebrul Arnold Toynbee consideraîncã din 1934 cã intelectualitatea repre-zintã o categorie de mediatori culturali,mai precis spus, de mediatori între civi-lizaþii, ei apãrând în orice comunitatecare încearcã sã rezolve problemaadaptãrii la cadenþa unei civilizaþii maiputernice la care este anexatã cu forþasau pe care o ia drept model în mod liberconsimþit. Intelectualii trec graniþele con-fluenþei culturale ºi sunt niºte hibrizi pen-dulând între tradiþie ºi modernitate,xenofilie ºi xenofobie, identitate ºi alteri-tate.

Desigur, politicienii de prim rang suntºi ei intelectuali ºi pot fi purtãtori ai unuimesaj cu valoare universalã, un mesaj

democratic, de dreptate, de pace, uma-nitar ºi cu tot ceea ce va cere ideologiamomentului. Anumiþi politicieni suntcapabil sã poarte un asemenea mesajuniversalist, dar rolul politicului nu esteîn primul rând sã exprime universalul, ciparticularul. Cadrul vieþii politice estestatul-naþiune, adicã o entitate cu fron-tiere bune stabilite ºi prin urmare sarcinapoliticului este de a proteja nu numai pa-trimoniul, dar ºi interesele societãþii, alenaþiunii lor. Caracterul universalist apareca o legitimare a unor lucruri care nusunt întotdeauna convingãtor spusedacã nu sunt ambalate într-o expresieuniversalistã. Prin natura sa, politicul nuexprimã universalul. Discursul universalal unui om politic poate fi contrazisoricând de discursul universalist al unuialt om politic ºi acest lucru ar pãrea, laprima vedere, valabil ºi în cazul celor-lalte dezbateri de idei. Numai cã planulcotidian al intelectualilor este con-fruntarea ideaticã, dar o confruntareîntre discursuri de tip universalist care

duc treptat înspre abstractizare, pe cândpoliticianul este un om de acþiune. Or,acþiunea, prin definiþie, nu este univer-salã, ci particularizantã.

Intelectualii sunt totodatã membri înîntregime ai societãþii lor de origine saude apartenenþã ºi cetãþeni ai lumii, prinfaptul cã sunt interesaþi de ceea ce sepetrece în lumea întreagã. Astfel, ei potfi critici acerbi ai propriilor lor guverne, aivalorilor iluziilor ºi miturilor propriei soci-etãþi ºi prin aceasta ei sunt fideli vocaþieiintelectualilor generici într-o oarecaremãsurã, adicã având grija manifestatãpentru universal: „Oricare i-ar fi legãturilecu societatea de origine, cu legile cetãþii,intelectualul este un mediator al univer-salului. Normele la care se referã suntnormele raþiunii mai mult decât normelerepublicii sau decretele tiranilor. În acestsens, Socrate este o figurã ambiguã aintelectualului: a trãit dupã legile raþiunii,dar a acceptat sã moarã dupã legilecetãþii. El, un Drept, a acceptat sã seplece în faþa cerinþelor mortale ale unei

legi nedrepte. Cu riscul de a ºoca uniicredincioºi, îndrãznesc sã spun cãMoise, Buddha, Iisus, Mahomed au fostºi ei, în acest sens precis, figuri ale «in-telectualului», mediatori între universal ºilegea cetãþii“ (Ibidem, p. 346).

Politicul ºi economicul reprezintãdouã forme distincte ale Puterii, dar elese aliazã din ce în ce mai mult pentru ase întãri reciproc sau separat.Intelectualul are rolul de a înþelege ºidescrie procesualitãþile politicului ºi eco-nomicului ºi de a gãsi o breºã prin caresã se poatã face separarea lor pentru ainstitui o altã formã de Putere, care esteaceea a culturii, chiar dacã va fi mai multsimbolicã decât realã. Puterea culturalãnu poate avea ºanse sã producã unoarecare efect decât dacã aceastã clasãa intelectualilor se globalizeazã. Este opotenþialitate realã, dar greu realizabilã,întrucât intelectualii sunt individualiºtiprin naturã ºi, în general, împotrivagândirii de grup. Trebuie sã se iveascã laorizont circumstanþe excepþionale pentruca intelectualii sã se mobilizeze în grup,întrucât majoritatea lor formeazã o con-trapondere la adresa Puterii.

Douã tendinþe contradictorii caracteri-zeazã ethosul, modul de viaþã ºi de agândi al intelectualilor. Pe de o parte,seriozitatea care poate sã ducã la spiritulnecondiþionat al cãii cele drepte ºi chiarla pavoazarea ei, cãci intelectualulcoabiteazã cu politicul ºi deci ºi cuPuterea. Acest fapt duce nu numai larespect faþã de Putere, dar poate dege-nera ºi în fanatism. O altã tendinþã, careeste opusã, este ironia criticã, de care adat dovadã cu mari riscuri SalmanRushdie când a scris Versetele satanice.Spiritul ludic, cu regulile lui laxe, poatesã cadã, în ochii anumitor persoane ºiîndeosebi în ochii credincioºilor, pepanta deriziunii ºi a profanãrii.

Dacã þinem cont de acest aspect allucrurilor, intelectualii nu riscã deloc sãmeargã înspre gândirea în sens unic.Dar pot, printre altele, folosindu-se decondiþii care par a fi considerate pemoment utopice, sã creeze spaþiul pro-pice pentru exerciþiul toleranþei, careeste cea mai politicã dintre toate virtuþile.Sau, încã, exercitarea spiritului demo-cratic situat la întretãierea dintre etic ºipolitic. Ultimele fraze ale cãrþii lui GérardLeclerc sunt cum nu se poate mai opti-miste, dar ºi naive în îndemnul lor:„Poate cã a venit vremea sã scriem ºi sãrãspândim un «manifest mondialist», unmanifest mondial al intelectualilor, unmanifest al intelectualilor mondialiºti.Acest manifest ar începe sau s-ar termi-na cu o propoziþie de genul: «Intelectualidin toate þãrile, uniþi-vã!» Dacã este însãadevãrat cã o stafie – a mondialismului –bântuie planeta, atunci trebuie sã creãmo internaþionalã a intelectualilor (s.a.)“(Ibidem, p. 362).

comentarii

iunie - iulie 200922

Vasile SPIRIDON

Tentaþiauniversalizãrii

Suntem tot mai grãbiþi, ne obiºnuim cu jumãtãþile/ sferturilede mãsurã, ne mai ºi plângem de aceasta ºi ne ajustãm rea-litatea dupã proiectele noastre, oricât de machiavelice ar fi.Din nefericire, ne batjocorim propria limbã, siluind-o prin nãs-cocirea de „cuvinte“ ori prin importarea de anglicisme fãrã aplãti vreo taxã. (Înþeleg prin taxã, aici, acceptarea de cãtrevorbitori a termenului respectiv, prin utilizarea în împrejurãrivariate, care sã-l acrediteze mãcar ºi provizoriu.)

Am ajuns în acest 2009 aproape de vârful campaniei deslãbire a normei lingvistice, mai precis a obiºnuinþelor noas-tre de a folosi limba românã. E vorba de luarea în rãspãr aacesteia ºi, în consecinþã, de inducerea în eroare a noastrã,vorbitorii de bunã-credinþã.

Sã mã explic: într-un ziar central, cineva îl amendeazã peun politician de marcã al nostru, care a spus „serviciuri“, înloc de „servicii“, fãrã a sesiza cã acesta se exprima ironic,

fãcând aluzie la celebrul „succesuri“. Pericolele sunt douã:pe de o parte, riscul de a se generaliza forma greºitã, prinfrecventa citare a cazului respectiv (oamenii nu au totdeau-na rãgazul de a asculta pânã la capãt conþinutul discuþiei,pentru a-i descifra registrul ironic), iar pe de altã parte, îºiface loc credinþa cã dacã nu toate, atunci majoritatea sub-stantivelor de genul neutru din limba românã prezintãdesinenþa -e la plural. Cã aºa stau lucrurile ne-o dovedeºtesituaþia din învãþãmânt: vorbind despre înscrierea în clasa aIX-a, un reprezentant al Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºiInovãrii folosea mereu forma „profile“, când DOOM1 (1982) ºiDOOM2 (2005) admit doar pluralul „profiluri“.

Zic ºi eu odatã cu ziaristul invocat în notiþa de faþã: „Mi sestrânge inima când aud persoane instruite fãcând greºeli degramaticã elementarã“.

Ioan DÃNILÃ

Cum vorbim, cum scriem

Ironia... normei

• Carmen Cretzu - Iacob

aniversare

iunie - iulie 2009 23

Despre literaturaepistolarã

Discipol al lui George Cãlinescu,sub a cãrui îndrumare trebuie spus,dealtminteri, cã a început sãlucreze ca cercetãtor în colectivulde istorie ºi teorie literarã alAcademiei, Alexandru Sãndulescuvine sã ia în considerare, primul lanoi, într-o exegezã recent apãrutã,cazul literaturii epistolare, valori-ficând lucrurile într-un spirit, care arfi fost desigur pe placul fostului sãumaestru. Îngrijirea unei ediþii deScrisori inedite ale lui DuiliuZamfirescu, întreprinsã de autor în1967, pare a-i fi deschis interesulpentru corespondenþa particularã ascriitorilor noºtri din secolul al XIX-lea ºi a-l fi determinat pânã la urmãsã încerce a o cuprinde într-oprezentare de ansamblu. Cu volu-mul Literatura epistolarã, operãcriticã de maturitate, în care ori-entarea sigurã a istoricului literar seîmbinã fericit cu intuiþiile semnifica-tive ale eseistului, AlexandruSãndulescu izbuteºte sã dea olucrare fundamentalã în materie.Dupã un capitol de delimitãri teore-tice, în care pune accentul, cu oînþelegere modernã a problemei,pe valoarea de „autenticitate”prezentatã de corespondenþa par-ticularã a scriitorilor, cu implicaþii de„jurnal psihologic” sau chiar de „jur-nal de creaþie”, autorul schiþeazãexpeditiv, într-alt capitol, o istorie agenului epistolar, pentru a se opriîn sfârºit, demonstrativ, în al treileacapitol din partea introductivã, laexemplul spectaculos a trei mariepistolieri, de tipuri diferite:Doamna de Sévigné, Voltaire ºiFlaubert. În capitolele pãrþii a doua,care constituie ºi contribuþia pro-priu-zis ineditã a cãrþii, se ana-lizeazã sugestiv corespondenþaparticularã a unui numãr depatrusprezece scriitori români dinsecolul al XIX-lea: Nicolae ºi IancuVãcãrescu, Ionicã Tãutu, IonHeliade-Rãdulescu, NicolaeBãlcescu, Mihail Kogãlniceanu,Vasile Alecsandri, AlexandruOdobescu, Titu Maiorescu, MihaiEminescu, Ion Creangã, Ion LucaCaragiale, Delavrancea ºi DuiliuZamfirescu. Din inteligentul decu-paj realizat de AlexandruSãndulescu, cu cele mai edifica-toare elemente de text ale epis-

tolierilor luaþi în cercetare, se con-figureazã expresiv, în aproapefiecare caz, câte un portret moral,în mãsurã a rivaliza uneori cu ace-lea implicate de obicei în creaþiapersonajelor de roman. Regizor deefect, cu punerea în paginã a amã-nuntelor anecdotice revelatoare, pecare le descoperã în scrisorileunuia sau altuia din scriitorii studiaþide el, autorul este totodatã ºi un fincomentator, care ºtie totdeauna cedisociaþii trebuie fãcute sau cerelaþii sunt de stabilit. Într-un capitolfinal, intitulat Destinul scrisorii,Alexandru Sãndulescu ajunge laformularea unor concluzii, din carese cuvine sã citãm mãcar una,rezumând pertinent însuºi rezulta-tul exegezei efectuate. „Dacã IonHeliade-Rãdulescu sau NicolaeBãlcescu sunt posibili eroi de ro-man, deduºi din bogata lor cores-pondenþã, Mihail Kogãlniceanu ºiAlexandru Odobescu se proiec-teazã ei înºiºi în pagini ce nu maiau nevoie sã fie retopite. Cele mai«delectabile» scrisori ale luiCaragiale trebuie apreciate în con-textul Momentelor, aºa dupã cumale lui Duiliu Zamfirescu vor trebuipuse în cumpãnã cu ciclulComãneºtenilor. Nu am confundatnici o clipã documentul cu opera deficþiune, ci am dorit sã depistãmpunctele de similitudine ºi interfe-renþã între cele douã zone, careindicã delimitarea unor teritoriiaparþinând artei, ºi nu izvoarelorbibliografice”.

(1973)Dinu PILLAT

Al. Sãndulescu, membru al UniuniiScriitorilor, istoric ºi critic literar, editor ºimemorialist, s-a nãscut la 13 iunie 1929 înPleºeºti – Podgoria, judeþul Buzãu. Aabsolvit Liceul „Regele Ferdinand” dinRâmnicu Sãrat între 1940-1948, apoiFacultatea de Filologie a Universitãþii dinBucureºti (licenþa în 1952), unde i-a avutprofesori pe G. Cãlinescu, Tudor Vianu, Al.Rosetti, Iorgu Iordan. Lucreazã mai întâi caredactor la Editura de Stat pentru Literaturãºi artã pânã în 1958, când i se desface con-tractul de muncã din cauza dosarului, tatãlsãu aflându-se în închisoare ca deþinutpolitic. Din 1963 ºi pânã la ieºirea la pensie,în 1997, este cercetãtor, ºef de sector laInstitutul de Istorie ºi Teorie literarã „G.Cãlinescu”. Între 1991-1996 a fost redactorºef al „Revistei de istorie ºi teorie literarã”.În 1972, obþine titlul de doctor în filologie cuo tezã despre literatura epistolarã, publicatãîn volum cu acelaºi titlu. A colaborat lanumeroase periodice, precum „Gazeta lite-

rarã”, „România literarã”, „ViaþaRomâneascã”, „Luceafãrul”, „Jurnalul lite-rar”, „Adevãrul literar ºi artistic”, „Ateneu”,unde în anii ’70 a susþinut rubrica „Fiºe deistorie literarã”.

A debutat în 1958 cu monografia„G.Topîrceanu”, urmatã de „Delavrancea”(1964, 1970), „Duiliu Zamfirescu” (1969),acestuia consacrându-i mai multe studii ºiediþii. Pentru volumul „Scrisori inedite”(1967) a primit premiul „B.P. Hasdeu” alAcademiei Române, iar pentru întreagaediþie a corespondenþei (1984 – 1985), pre-miul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti. Auurmat o serie de culegeri de studii ºi arti-cole, precum „Citind, recitind” (1973),„Continuitãþi” (1976), „Portrete ºi analize li-terare” (1982), „Constelaþii literare” (1998),„Acele puncte lucii” (2004).

Al. Sãndulescu a fost atras de asemeneade opera lui Liviu Rebreanu, publicând o„Introducere în opera lui Liviu Rebreanu”(1976) ºi un studiu despre „Pãdureaspânzuraþilor” (2002). O altã preocupare aistoricului literar a fost eseistica lui PaulZarifopol din care, între 1971 – 1998, a fãcutsã aparã mai multe ediþii.

Dupã 1989, Al. Sãndulescu s-a afirmat ºica memorialist cu volumul „Efectele dosaru-lui «dalmaþian»” (1995) ºi „Operaþie pe corddeschis” (2002), dar ºi prin studierea genu-lui. Volumul sãu „Memorialiºti români”(2003), se aflã acum la ediþia a doua subtitlul „Întoarcere în timp. Memorialiºtiromâni” (2008).

Paginile de mai jos sunt concludente atâtpentru arta istoricului literar de a rezuma ºi

interpreta o operã, pãstrându-i atmosfera ºiparticularitãþile stilistice, intrând în arcaneleei ºi, totodatã, distanþându-se de ea, cât ºipentru respectul de care scrisul s-a bucuratºi continuã sã se bucure în breaslã.

Al. Sãndulescu – 80

Prin 1962, Tudor Vianu îmi vorbea deConstantin Beldie (1887-1954), un fel de om decasã al lui Tudor Arghezi, fost secretar de redacþiela „Noua Revistã Românã” ºi la „Ideea europeanã”,încã bãrbat verde la cei aproape 70 de ani, amatorde petreceri ºi de vin bun, care se lãuda cu amanteºi þinea de multã vreme un jurnal, ce-i lãsase pro-fesorului, prin cele câteva fragmente citite, o foartebunã impresie în 1949-1950, ºi apãrut la EdituraAlbatros, dupã o jumãtate de veac.

Pentru generaþiile tinere ºi nu numai pentru ele,Constantin Beldie este ca ºi necunoscut. S-a nãs-cut la Bucureºti, unde a învãþat la liceele „Sf. Sava”ºi „Gh. ªincai”. Fire prin excelenþã boemã, „antiint-electualist”, rãmâne de douã ori repetent, însã ºitrece examenele în particular. Lucreazã ca învãþã-tor prin judeþele Prahova ºi Râmnicu Sãrat, cafuncþionar la un laborator de analize medicale, iardin 1908 pânã în 1916, ca secretar de redacþie la„Noua Revistã Românã” a lui C. Rãdulescu-Motru,fiind cel mai apropiat colaborator al directorului.Acum urmeazã ºi cursurile Facultãþii de Filozofie ºiLitere pe care o absolvã în 1912. Este epoca încare traduce din simboliºti ºi parnasieni francezipentru editorul ºi librarul Alcalay, când îl cunoaºtepe Urmuz, ale cãrui deprinderi nonconformiste, neîncredinþeazã ºi C. Beldie, nu se împãcau cufuncþia de magistrat. Paralel, începând din 1913pânã în 1947, la pensionare, este profesor delimba românã la o serie de licee din Bucureºti, se-cretar de redacþie la revista „Insula”, scoasã de IonMinulescu, mai târziu, la „Cuvântul”, ºi din 1919pânã în 1930, la „Ideea europeanã”. Va fi apoidirector la Societatea „Reforma socialã”, careedita, printre altele, „Arhiva pentru ºtiinþã ºi reformãsocialã”, condusã de Dimitrie Gusti, cam penedrept ponegrit în Memorii, ºi la Editura CulturaNaþionalã.

Primul contact cu lumea literarã l-a avut C.Beldie la „Noua Revistã Românã”, publicaþieantipoporanistã, antisãmãnãtoristã, eclecticã,receptivã la creaþia tinerilor scriitori din aºa-zisa„ºcoalã nouã” (simbolistã). Fondurile erau puse ladispoziþie de însuºi C. Rãdulescu-Motru, care, deºii se pãrea plafonat în domeniul artei (ceea ce nuprea se confirmã totdeauna), a fost pentru tânãrulsecretar de redacþie „bãrbatul prea înþelept, preabun, prea cumsecade ºi prea îngãduitor cu tinere-tul”, dascãl pe lângã care a ucenicit pânã la primulrãzboi mondial. Colaboratorii, crede C. Beldie, nuse dovedeau a fi toþi de soi ºi prea puþine nume ausupravieþuit. Aº spune da ºi nu. Dacã un Emil Isacsau Ion Trivale ºi chiar N. Davidescu ºi FelixAderca sunt, fireºte, scriitori de al doilea raft, nuacelaºi lucru s-ar putea spune despre MihailSorbul ºi mai ales despre Adrian Maniu ºi NaeIonescu. Pentru memorialistul nostru, Emil Isaceste un modernist „emfatic ºi lãbãrþat”, RamiroOrtiz, „agent plãtit al expansiunii italiene” (?!), darºi specialist în opera lui Dante, un excelent cola-borator al lui G. Coºbuc la traducerea DivineiComedii, pe care a revizuit-o. N. Davidescu i separe lui C. Beldie plicticos ºi monocord, F. Aderca,

„tip arþãgos ºi ritos, gata sã-i sarã capsa din senin,din iarbã verde, dar numai pe pricini transcen-dente”. Un portret mai conturat este al lui IonTrivale (Iosif Netzler, evreu din Piteºti, criticul lite-rar clasicizant al „Noii Reviste Române”, care amurit pe front în 1916): „tânãr înalt, uscãþiv,ochelari «pince-nez», de miop cu ochii lui obosiþide lecturi, aparent timid, dar sigur pe sine”. MihailSorbul se înfãþiºeazã ca un caz paradoxal.Dramaturgul a rãmas „un om simplu ºi comun, caun primitiv, ca un incult”, dar capodopera lui,Patima roºie, jucatã ºi la Paris, „este opera unuicerebral cu dispoziþii proprii ºi furnizor de emoþiitari, nu departe de ale lui Aug. Strindberg”.Surprinzãtor de negativ se aratã nonconformistulBeldie, care avea deschidere spre modernism, faþãde Adrian Maniu, în care mulþi au fost dispuºi sãidentifice, pe bunã dreptate, „copilul teribil” al lite-raturii române, „zburdând de capul lui ºi dând cutifla formulelor de artã oficialã ºi academicã”. Înfigura celui ce scria pe atunci Salomeea ºi Baladaspânzuratului, malignul memorialist vedea un „indi-vid dubios cu braþe lungi ºi moi atârnând leneºe înjos, ca la un personaj tragicomic, care primeºtepalmele, din teatrul clasic de pãpuºi”. Îl acuzã apoide oportunism (?!) pentru evoluþia lui ulterioarãspre poezia tradiþionalistã, în cadrul cãreia, se ºtie,Adrian Maniu a devenit o personalitate. Oarecumcontradictorii sunt opiniile lui C. Beldie despre NaeIonescu, pe care-l cunoscuse, de asemenea, la„Noua Revistã Românã”, „pe atunci un þigãnos degolan, levantin isteþ ºi ros de ambiþii”, în a cãruiascensiune socialã femeile (suspuse ºi „bãtrâne”)au jucat un rol determinant. Filosoful e când stâlpde cafenele „ratat înainte de vreme”, când „omultuturor împrumuturilor ºi improvizaþiilor”, când„inteligenþã asimilatoare, ingenioasã ºi de aceeacuceritoare, compensând cu prisosinþã, ba chiarîntrecând inteligenþele noastre medii, ale celor dela «galerie». Mai fiecare propoziþie conþine un sâm-bure de adevãr, dar mai complexã ºi mai aproapede realitate, pare a fi ultima. La o examinare cât decât atentã, constatãm cã în istoria literaturii româneau intrat, la niveluri diferite, desigur, mai mulþi din-tre colaboratorii „Noii Reviste Române” decât cre-dea prea parcimoniosul C. Beldie.

Trecând la scriitorii de la „Ideea europeanã”,memorialistul e mai sumar, acordã, în mod exage-rat, numeroase pagini lui Emanoil Bucuþa, pe care-lsupraliciteazã numindu-l „unul dintre cei mai deseamã poeþi ºi prozatori ai noºtri” ºi Corei Irineu,autoarea, pare-se talentatã, a volumului Scrisoribãnãþene (ce ar trebui recitit), iubitã în tainã depoetul deja pomenit ºi ceva mai pãmânteºte deinfatigabilul Don Juan – secretar de redacþie, careîºi recunoaºte vina de a fi împiedicat dragosteadintre „muza gracilã ºi excelentissimã a «Ideiieuropene»” ºi Emanoil Bucuþa. Cora Irineu, încãfoarte tânãrã, s-a sinucis, motivul suspectat fiindaceastã dezamãgire sentimentalã. Printre colabo-ratorii de marcã ai „Ideii europene” este consemnatºi Nae Ionescu, de care tocmai am vorbit.

Al. SÃNDULESCU

Consttanttin BBeldie(frraggmmenntt)

• A

l. S

ãndu

lesc

u, în

196

9

ateneu

iunie - iulie 200924

Existã, probabil, o explicaþie a faptului cã e greu caromanul sã se dezvolte (competitiv afarã) în România.Nu este vorba câtuºi de puþin de talentul scriitorilor,deoarece talente am avut ºi avem cu duiumul. Nu maiºtiu cine, parcã Eugen Uricariu, deplângea, sau maidegrabã presãra o undã de dispreþ faþã de romancieriiromâni (de parcã el n-ar fi), pentru faptul cã noi nu avemun Tolstoi. Nici nu-i nevoie sã avem un Tolstoi, dar dece nu avem scriitori care sã pãtrundã fãrã probleme înaºa zisa „literaturã universalã”, adicã pe piaþa cãrþii dintoatã lumea, nu? (Desigur, nu e vorba de o întrebareretoricã, dar e totuºi prefãcutã: nu cred cã romancieriiromâni nu ar avea, odatã traduºi, un succes cel puþinmoderat pe piaþa cãrþii de aiurea, numai cã ei nu preasunt traduºi). Eu cred cã lucrurile ce se scriu într-unroman reprezintã o confruntare cu lumea în care trãieºti.Iatã-l pe Nabokov, se confruntã cu trei lumi. A fost apre-ciat în Rusia încã de când a debutat, iar marea con-sacrare o primeºte dupã ce publicã Lollita, în urmascandalului generat de carte. Ia sã fi scris un româncartea aceea ºi s-o publice în România! Existã la noiacea „moralã publicã” activã care sã blameze o carte?Nu. Iatã niºte valori ale societãþii, niºte valori în miºcare,deoarece Lollita a produs scandal, a produs reacþiasocietãþii, care apoi a analizat ce ºi cum, ºi-a schimbatoptica, a evoluat. Dar societatea româneascã? Cum eanu posedã acele nuclee, acele rezerve „morale” (sau dealtã naturã), e cu totul inertã, încât scriitorul care scriepractic nu scrie pentru nimeni: cine sã recepteze cevrea el sã spunã? Inertã, societatea nici nu evolueazãîntr-un sens sau altul, ci doar urmeazã un mers generalal lumii mari. Nu pot exista mari creatori în lipsa acesteiconfruntãri, pentru cã scriitorul propune niºte valori cenu se confruntã cu alte valori (cele ale societãþii), iar val-orile propuse de scriitori n-au cum fi receptate, cãci nuexistã punctul de sprijin al pârghiilor confruntãrii.Valorile propuse cad pe un sol arid. Cine se uita laexegeza privind pe Nabokov, vede îndatã profunzimeareceptãrii atât în Rusia, cât ºi în SUA. Existã o judecatãºi ea nu e pur literarã (deºi e ºi aºa ceva), ci e o jude-catã a cãrþii pornind de la valorile societãþii. La noi nuexistã decât o ternã criticã pe temeiul literaritãþii cãrþii,deoarece nici criticul, la rândul sãu, exponent al soci-etãþii, nu dispune de o „moralã”, de un punct de per-spectivã din care sã judece. În felul acesta, literaturanoastrã nici nu poate intra în confruntarea cu alte litera-turi, deoarece atunci când strãinii se uitã la receptarealiteraturii noastre, n-au cum sã se intereseze de ea,pentru cã nu vãd cã scriitorii ar propune ceva. Nu vãdnici o confruntare dintre scris ºi societate, încât îºi zic:„aici nu e nimic de ascultat, deoarece nu se spunenimic, e o literaturã vidã: amnarul ºi cremenea nu seizbesc ca sã iasã scântei”. Ori, cine citeºte un roman,vrea sã ºtie cã în el existã ceva, existã nu doar acelegeneralitãþi reluate de mai toþi epigonii marilor scriitori,ci vrea sã vadã cum un om, scriitorul, se confruntã cumoravurile, cu morala, cu izbânzile ºi neizbânzile, cuprejudecãþile, cu inhibiþiile societãþii în care trãieºte. Darcum societatea noastrã e informã, inertã, confruntareaaceasta, atunci când reuºeºte sã aparã (e greu ca dininteriorul ei „mãmos”, bazic-centripetal sã reuºeºti s-o„critici”), e oricum resorbitã în non-receptarea generalã.Un lucru ar trebui de la sine înþeles. Nabokov e doar oexcepþie, o excepþie produsã de secolul în care a trãit:s-a confruntat cu mai multe societãþi. Altfel, romancierulaparþine unei societãþi anumite, aceea în care a crescutde când s-a nãscut, în care s-a format, pe care ocunoaºte, a cãrei culturã îl impregneazã. Un românpoate deveni, e drept, romancier american, dar trebuiesã trãiascã acolo vreme bunã pentru a deveni: el trebuiesã devinã parte a acelei societãþi, cu mentalitatea ei, cuproblemele ei. Când va scrie, felul în care o vede, vaputea sã reprezinte o confruntare ºi ea va fi cu siguranþãsesizatã acolo unde receptarea literaturii e vie, unde

societatea posedã niºte valori în care crede ºi pentrucare luptã. Dar, cum spuneam, societatea noastrã e maidegrabã o adunãturã de indivizi ce gândesc, fiecare înparte, la binele sãu. Nu s-au coagulat acele „valoricomune” în care ea sã creadã ºi pentru care sã lupte.Desigur, „valorile comune” sunt blamabile, sunt mizer-abile, fac dintr-o societate o lume care atârnã de ceva,însã fãrã aceste valori în care se crede, societatea einertã, merge înainte fãrã sensuri, fãrã þel, iar rezultatelene sunt cunoscute. Deoarece nu existã un simþ al soci-etãþii, ea nu are impuls spre ceva, nu are motoare. Eaexistã doar deoarece existã indivizi mulþi ºi co-existenþalor civilizatã trebuie reglementatã de legi. Aveam aºadarun Parlament care legifereazã, un Senat, Justiþie,Poliþie, armatã, industrii, agriculturã ºi toate celelalte,adicã toate acele elemente care din exterior ne fac sãpãrem o societate. Dar cum nu existã valori ale ei,morale sã zicem, ea nu e coezivã intern ºi apar sume-denie de racile. Una e cã valorile spirituale, valorile cul-turale nu pot fi receptate, încât nici nu pot fi privite desocietate ca valori. Deoarece nu existã valori sociale denatura credinþei, nu existã þeluri ale societãþii ºi atuncinici alte valori nu pot propãºi, chiar dacã apar, deoarecesunt resorbite în inertul lipsei de þel. E un tablou destulde sumbru, dar cred cã el conþine o bunã dozã de adevãr.

Dar sã fac ºi niºte presupuneri la un mod ceva maiconcret, deºi se stricã din generalitate, din totalitate. Sãzicem cã avem o societate care crede strict într-un setde valori. E chiar habotnicã în privinþa respectãrii lor.Atunci scriitorul, dacã unele din acele valori îi par ret-rograde sau silnice sau simple prejudecãþi prosteºti,impuse de tradiþie, le atacã. Nu la modul programatic,desigur, dar, ca scriitor, este dator, asta e meditaþia scri-itorului, sã vadã lumea din jur, s-o evaluez ºi sã scriedespre ea, iar atunci când ea îi apare în neregulã, astase va simþi îndatã. Pentru cei habotnici, scrierea vaechivala unui atac. Se vor lua „mãsuri”, vor avea loc dis-cuþii, incriminãri etc. Oamenii vor lua atitudine din per-spectiva valorilor respectate de ei ºi literatura va intraatunci într-un þinut viu, va deveni la rândul ei un þesut viual societãþii, mai mult decât un þesut, cãci literatura e oformã de conºtiinþã, dar care nu foloseºte aforismul ºistilul moraliºtilor, ci utilizeazã viziuni despre lumeaînconjurãtoare. Nu viziuni ca ale sfinþilor, dar destul deaproape de viziunile profeþilor, în caz cã vom cãdea deacord cã profeþilor nu li se arãta îngerul, ci ei profeþeaupornind de la datele concrete ale unei societãþi, dându-ºi seama de relele ce se vor amplifica în timp, încât pro-feþia ar fi o „cãinare”. Atunci, ºi scriitorul e un soi de pro-fet, deoarece el pleacã tot de la constatãri asupra lumiiîn care trãieºte, de la o viziune asupra acestei lumi ºi demulte ori pune degetul pe ranã, iar în caz cã posedãacel har special, poate face ºi previziuni: nu logice, cipreviziuni ce ies din miºcarea personajelor, care imitãoamenii pe scena cãrþii, scenã ce la rândul ei imitãscena lumii. Scriitorul, dacã posedã suficientã putere depãtrundere, va duce massa relelor ce macinã o soci-etate pânã la ultimele consecinþe, iar aceste consecinþeultime înseamnã o viziune despre prezent, dar înacelaºi timp e o prefigurare a viitorului. Ar fi sã neamãgim, dacã am crede cã societãþile omeneºti vorajunge sã fie perfecte. Nu vor fi niciodatã. Ele suntgrupuri de oameni adunate sub un stindard, sub o logis-ticã, sub o mentalitate. Dar toate acestea se aflã într-omiºcare continuã. Scriitorii sunt acei oameni care nu semulþumesc cu valorile tradiþionale, ei întrevãd în spatelevalorilor constrângerile ºi cautã sã scape ei înºiºi din eleºi, prin acest demers, cu vremea vor scãpa ºi societateade ele. Neînsemnând cã e o „salvare” definitivã. Pentrucã unor rele le vor lua locul altele, unei mentalitãþi i seva insinua alta. ªi mereu va fi aºa. Societatea ome-neascã nu e ºi nu va fi Paradisul – ºi tocmai asta e fru-museþea ei.

Lãcrãmioara Loredana Beleacov

Literatura ºi societateaPremiul Revistei ATENEU la cea de a XXVI-a

ediþie a Concursului Naþional de Poezie ºiinterpretare criticã a operei eminesciene„Porni Luceafãrul…“, Botoºani – Ipoteºti,06–07.06.2009

Danniela - MariaVarvara

De prrofunndis

În cochilii strâmte - utere diformese zbate înfricoºat urletul naºterii mele;unde eºti, moarte? - îi strigdupã fiecare zvâcnire ce mã contureazã,dar ea mã azvârle mai aprigde limba de ceas care încearcãsã-mi înghesuie timpul în vene;rãnire continuã cu pas cadenþat,lãsând urme cleioasepe nou ºlefuitele punþi;sub fiecare bocanc mã târãscsã-mi vãrs clipele îmbibate de viaþã;ceasuri prea multe ºi din ce în ce mai mari se cãscã înaintea mea,ca niºte guri de prãpastie,la fiecare deschidere-a pleoapei;sã mã nasc? sã mai stau?Trupul meu penduleazãîntre cântec ºi somn, durere – extaz;o sevã subþire ºi purpurie se prelingede pe acele timpului pe podele,împuþinându-mã, astfel, înainte de a mã naºte…

Trrecerreape silabe

Am fost azvârlitã în existenþãdându-mi-se un trup,fãrã sã mã întrebe cinevadacã îmi place, dacã mã doare,dacã mã înfricoºeazã moartea ce se uita cu jindpândindu-mi scâncetul,apoi paºii,lacomã de o nouã gustare.Stau ºi acum pe o margine de gândtot întrebându-mãcine e cel care îºi asmuþea glasulca sã mã înveþe mai repedetrecerea pe silabe prin viaþã…

AAcedie

Vine o vreme – ºi acum a ºi venit – a tãcerii peste cuvinte;idei încremenite în cuiburi de minþi îngheþate,ca sã iasã la ivealã,vor fi nevoite sã se lase sfãrâmatesub ciocane ºi dãlþi însângerate.

Sinele înveºmântat în cãmaºã de geruriscapãrã în abisumbre ascuþite ale disperãrii.Cântat de cocoºisugrumaþi între cer ºi pãmânt,neputinþa supremã a rostirii…E vremea tãcerii peste cuvinte.

ateneu

iunie - iulie 2009 25

Ce este, la urma urmelor, istoriaideilor, dacã nu un ºirag, mai lung caspeþa omeneascã, de pãreri. Adicã defalsuri, validate însã ca adevãruri în „sis-temul” culturii, cultura fiind sumareprezentãrilor în care credem. ªi cre-dem în ele pentru cã ne-au fost servite decând ne-am nãscut ºi astfel au devenitevidenþe. Pentru alt sistem de reprezen-tãri, ele sunt, la fel de evident, false.

Întâmplarea face cã urmãtoarele rân-duri mã vor avea ºi pe mine ca personaj...

Rândurile urmãtoare încearcã sã fie ocompletare a unei teorii, pe careOctavian Soviany o propune în cartea sade la Editura „Pontica”, Textualism, post-modernism, apocaliptic. Sau nu atât ocompletare, cât o mutare de accent faþãde cel pus de autorul cãrþii. Sumareprezentãrilor e comunã. Interpretãrileînsã diferã...

Între cãrþile comentate de OctavianSoviany existã ºi Evanghelia dupãBarabas, unde considerã Vestitorulechivalentul în prozã al „poetizãrilor” luiMihai Gãlãþanu. Dar, deºi un critic foarteatent ºi „profund” (capabil sã urmãreascãtraseele intime ale operelor literare),Soviany nu a încercat ipoteze asupramotivului pentru care „scriptorul nu seteme de diavol”, lãsându-l sã se înþe-leagã implicit: complicitatea scriitorului cudiavolul. E vorba de o eroare aici. În cemã priveºte, cunosc motivul lipseifrisonului faþã de Întunecat. E, pentru aspune aºa, datorat faptului cã am ieºitpeste mâlul existenþei (printr-un echiva-lent al iluminãrii pe care îl poate atingeomul ce trãieºte prin literaturã), în sensulcã eu vãd mirajul ca miraj, nu ca pe ostructurã a lumii. „Cartea satanicã” nuare putere decât asupra minþii omului, nuasupra Realului, ºi doar astfel ea poatedemoniza. Chiar dacã descriu mirajulprin care diavolul paraziteazã lumea, îl ºideplâng ºi deplâng soarta omului „orb”,care ia mirajul drept realitate. Eu suntferit de acest fapt, pur ºi simplu deoareceam „ochiul” deschis. Nu am deci cum sãmã tem de diavol ºi nu scriu o „cartesatanicã”, ci, dimpotrivã, o carte caredezvãluie mirajul satanic, deci îl compro-mite, tinde sã-l distrugã, cãci sensulscrierii e de a provoca deschidereaochiului lectorului, pentru ca la rândulsãu el sã vadã mirajul ºi astfel eliminân-du-l, sã regãseascã în spatele lui Realul(aºa cum îl înþelege Mircea Eliade, calume a Fiinþei, a sacrului ºi care esterealitatea absolutã). Evident, înþelesul pecare îl iau cuvintele: „ieºit din mâlul exis-tenþei”, este acela cã vãd Realul, încâtpânza de miraje a diavolului, sau, în gen-eral, Maya, e pentru mine nimic mai multdecât o aparenþã, pe care, conform tem-peramentului meu, o supun deriziunii.Cred cã întreaga ironie ºi autoironie dinVestitorul urmeazã exact aceastã cale.Autoironie, cãci ºi orgoliul ºi vanitatea ºitoate exacerbãrile sinelui sau eu-lui, nufac parte decât tot din „tromba de miraje”.Pe acestea le-am persiflat. Alãturi demulte altele. De fapt, la citirea cronicii pecare Octavian Soviany a fãcut-o romanu-lui (mai întâi în revista „Luceafãrul”), amobservat aceastã insuficienþã a teoriei lui,în care identificã romanul cãrþii satanice,în loc de a face identificarea corectã cu ocarte anti-satanicã. În orice caz, cred cãtoþi scriitorii din anii ’90 pe care îitrateazã, fac, într-un fel sau altul, unexorcism. Între aceºtia, ºi eu ºi MihailGãlãþeanu. Ei descriu mirajul, având învedere ravagiile lui. Nu pentru a se alãtu-ra lucrãrii diavoleºti, ci pentru a odezvãlui. Vãd, deci, la scriitorii români aideceniului trecut douã demersuri. Uniidin ei, conºtienþi de ceea ce se petrece,urmãresc sã deschidã ochiul lectorului.Iar ceilalþi, care încã nu s-au ridicat dea-supra mâlului, cautã sã-ºi exorcizezepropriile temeri, cautã sã-ºi exorcizezeexistenþa încã prinsã în tromba de mirajeca în ceva real. Ei nu disting între miraj ºiRealitate, însã prin aceasta nu înseamnãcã au trecut de partea mirajului ºi nu

înseamnã cã prin cãrþile lor degajã larându-le toxine luciferice. Nu ºtiu care emotivul din care Gãlãþanu nu se teme dediavol, dar bãnuiesc cã asemãnãtor cu almeu. În ce mã priveºte, am identificatînsãºi ficþiunea cu mirajul ºi de aceea amcreat o trombã de miraje în cartea mea.Ceea ce nu înseamnã cã aceasta e ºifuncþia literaturii, de a procura miraje, cidimpotrivã. Între metodele tantrice, existãuna de eliberare, dupã urmãtoarea cale.Discipolul trebuie sã-ºi spunã în perma-nenþã cã totul e vis. ªi astfel, încetul cuîncetul, se va rupe de miraj, pentru avedea Realul. Un lector ce urmãreºte încarte trombele de miraje, trebuie sã fieatins de acelaºi înþeles de care e atinsdiscipolul transcendental. El seelibereazã ºi poate identifica atunciaparenþele prin care diavolul paraziteazãlumea. ªi poate avea o reacþie, o atitu-dine sau alta faþã de miraje. Eu râd deele. Râdeam demult, citind fraze ale luiCioran, cãci uneori Cioran reuºeºte frazenihiliste perfecte. E motivul pentru caremi-e simpatic. Cãci el, adâncit în miraj, îltrãieºte întru totul ºi îl scrie. Cioran ilus-treazã situaþia tragicã a omului în lume.Nu ºtiu de ce, dar în loc sã mãînspãimânte, mirajele mã distreazãcopios, mã binedispun, cãci îmi par celemai reuºite clovnerii ale lumii în caretrãim. (Atitudine care, poate, produceimpresia greºitã, cãci satanicul e, larându-i, „de o veselie nebunã”). Suntclovnerii totale ºi subtile, dar fãrã finali-tate, cãci nu pot afecta Realul, ci doar îlpot ascunde celor orbi. Îngrijorãtordevine faptul abia atunci când farsaînceteazã de a mai fi farsã, când diavolulînsuºi nu mai e conºtient cã e producãtorde miraje de care bãnuiesc cã el însuºirâde, ori râde de credulitatea celorpãcãliþi, ºi ajunge sã aibã pretenþia cãNimicul ar fi materializarea unui plan aluniversului, al unui univers vid. Atunci,da, cartea însãºi se înconjoarã de o gra-vitate ce instituie o dictaturã, o siluire aspiritului, pe care tinde sã-l ia în sclavie.Aceasta e cartea satanicã, într-adevãr.De aici ia naºtere tragedia vieþii luiCioran: el a devenit un sclav al neantului,al aparenþei. O porþie de râs o poate însãoricând spulbera, dacã teama nu îl facepe om neputincios sã râdã. În multe cãrþisacre, iniþiatului îi este atrasã permanentatenþia cã toate fãpturile demonice ce vorfi sã îi aparã dupã ce va muri ºi sufletul îiva porni spre ceruri, sunt doar miraje. Iarde se va teme de ele, va fi luat înstãpânirea lor. Ficþiunea e una: mirajulpus într-o carte. Iar literatura, care îºi arefuncþiunile ei, e cu totul altceva. OctavianSoviany a scris în cartea sa despre ficþi-uni. Dar impresia pe care o produc eleface literatura. A vorbi deci numai despreficþiuni nu este suficient. Sau, mai multdecât atât, poate cã Octavian Sovianyface o identificare greºitã a impresiei pecare vor sã le producã poeziile ºi prozeleanilor ’90. El identificã greºit, în opiniamea, atitudinea scriitorului faþã de pro-priul sãu demers. Exclude astfel persifla-rea deriziunii (pe care unii autori o prac-ticã ºi faþã de propria lor „operã” chiar),sau, în cazul altor scriitori, efortul lor de aface un exorcism. Bãnuiesc însã cãeroarea sa nu i se datoreazã întru totul.Cãci, într-un numãr din revista„Luceafãrul”, am citit o cronicã a sa la ocarte de Valentin Iacob, pe care îlabsolvã de vina cã ar face casã bunã cu

diavolul. Dorind sã recitesc cronica încartea publicatã, nu am gãsit-o. Deci,evident, Octavian Soviany a urmãrit cuatenþie acest aspect: refuzul demoniculuide cãtre scriitor, iar cartea sa se referãstrict la apocalipticii puri (în viziunea sa).Încât, probabil, ficþiunile tratate de eldrept apocaliptice, au alte moduri de arefuza mirajul, mai puþin evidente.Personal, cred cã pe lângã simptoma-tologia apocalipticului, se cere ºi o simp-tomatologie a refuzului, fapt ce mi separe esenþial. În ce mã priveºte, deºirecunosc întreaga simptomatologie aapocalipticului în romanele mele, cred cãdepistarea mai mult chiar decât a unuirefuz al demonicului, poate porni de latratarea pe care o practic a însãºi ficþiuniica miraj.

E un exemplu de gândire falsificantã,de gândire ratatã. Ceea ce nu înseamnãcã ar fi ºi lipsitã de fecunditate. Una din-tre trãsãturile apocalipticului este frag-mentarea. Fragmentarea este una dintrecaracteristicile de bazã ale postmoder-nismului. Soviany ºi-o reprezintã cafãrâmiþare a unitãþii în miteme. Iar „fecun-ditatea” ce o poate provoca aceastãrupere în miteme, este fecunditateadiavolului. Ea sfâºie unitatea. Din uni-tatea suveranã nu mai rãmân decât flen-duri, confeti, petice aruncate în vânt. Darpe vremea când scriam Vestitorul,posedam credinþa în unitate. Ceea ce îninterpretarea lui Soviany ar fi acolo „frag-mentare”, nu este de fapt decât o modu-lare în ceva asemãnãtor „mitemelor”miturilor, iar asta tocmai pentru a rezolva(a solva) exact aceeaºi problemã pe caremitemele o realizeazã pentru mituri: înterminologia lui Gilbert Durand, „disemi-narea diacronicã a secvenþelor (miteme-lor) permite coerenþa sincronicã a dis-cursului mitic”. Iar motivul pentru care îmidoream sincronia discursului este simplu:mintea mea era una a viziunii întregului,deci a unitãþii lumii, existenþei, Creaþiei.De ce spun cã „operaþia” prin careSoviany mistificã acest tip de gândire(sau îl identificã eronat) pentru a-l acuzacã este unul al fragmentãrii (falierileaparþin diavolului) este de fapt tocmaiîntreprinderea diavoleascã pe carepasãmite eseistul ar descoperi-o la alþii?Pentru cã, într-o minte crudã cum estecea a unui tânãr scriitor, minciuna poatedeveni „fecundã”, îndepãrtând minteaacestuia de credinþa în unitate ºi desimþul unitãþii, pentru a-i transformagândirea (viziunea, structura minþii) înuna a fragmentelor, a prafului lãsat demolii dupã ce s-au hrãnit dintr-un pled.Pledul pare cã ar exista încã, dar de fapte doar o grãmadã de praf ce maipãstreazã forma „obiectului” distrus.Problema este cã Soviany face în acelaºitimp cu aceastã deconstruire a gândiriicelorlalþi ºi unele erori de înþelegere anoþiunilor vehiculate. Ca de pildã aceeade „mitem”. Pentru Octavian Sovianymitemul pare sã fie nu un modul al mitu-lui, un soi de cãrãmidã din care se con-struieºte mitul (aºezãm mitem dupãmitem ca ºi cum am aºeza cãrãmizi –unitãþi, pânã la urmã fundamentale, cãcifãrã ele zidirea nu ar exista – pentru aridica un edificiu). Ci, pentru eseist,mitemul este doar o grãmãjoarã din pul-berea rãmasã dupã ce moliile au mâncatpledul ºi au lãsat din el o dantelã, unlinþoliu, ce se spulberã la orice suflare.

Vestitorul mai ales dintre cãrþile meleeste o carte ce slãveºte unitatea ºi ocelebreazã. Structura ei este unitarã ºiea se dezvoltã din gândirea mea, la aceadatã, perfect unitarã ºi încredinþatã deunitatea lumii. Ceea ce condamnamacolo era „istoria”, dar cum acesta e untermen prea vag, condamnam oameniice fac istoria. ªi îi cãinam pe cei care osuferã. Unii fac istoria, alþii o suferã. Ceice o fac (nu gândisem asta atunci, daram gândit-o mai târziu, deci într-un fel,încã „nediferenþiatã”, ideea se afla înmine) sunt cei robiþi diavolului, sunt ceimanipulaþi de satana, sunt unelteleRãului. Am dezvoltat aceastã viziune înRãzboi ascuns. Diavolul nu poate facenici un rãu cu propria sa mânã. Lui îi suntnecesari niºte oameni care, fãrã a ºti, îiintrã în slujbã. ªi îl slujesc. De ce nupoate face rãu diavolul el însuºi? Sepoate specula pe tema asta. O sã sim-plific: pentru cã aºa vrut Dumnezeu cânda fãcut lumea. El a vrut ca diavolul sã nufie aidoma eriniilor, ci sã fie ispititorul.Este fundamental pentru a construi olume în care oamenilor li se lasã liberularbitru. Dacã diavolul ar putea lovi cumâna sa, liberul arbitru nu ar mai exista.La fel cum, dacã Dumnezeu s-ar arãtaoamenilor ori ar face semne ºi minunidoveditoare ale existenþei ºi puterii sale,liberul arbitru nu ar mai exista. ªi faptulcã diavolul nu e un agent activ, ci în aºamãsurã ispititor, se aratã din aceea cãajunge pânã acolo încât sã-l ispiteascãpânã ºi pe Dumnezeu. Ispitirea Domnuluie suprema lui realizare. O face în douãrânduri. O datã cerând lui Dumnezeu sãîncerce credinþa lui Iov lovind în el. ªiDumnezeu o face, de parcã ar fi fostnevoie sã-i dea diavolului o dovadã! Iar adoua oarã, diavolul îl ispiteºte pe Iisus,de data aceasta fãrã nici o izbândã. Iisusnu mai e Domnul naiv care a fost o datã.El demonstreazã deja o lume „statornic-itã” în „bine”, adicã o lume suficient derigidizatã în credinþele ei încât sã nu-ºimai permitã vreun experiment, încât sãnu mai accepte existenþa unei alte cre-dinþe. Sã nu amãnunþim însã, pentru cãnu e locul aici. Important e cã, episodulIov demonstreazã încã o datã ideea cãdiavolului nu i-a fost lãsatã puterea de aacþiona asupra lumii noastre în moddirect, prin propria-i mânã. Altfel ar fi lovitîn Iov fãrã sã pregete. El acþioneazã doarprin înºelãtorie, prin persuasiune, dar,mai ales, aºa cum e viziunea din Rãzboiascuns, prin cei rãi, prin cei dominaþi desentimente negative (nervozitate, urã) ºicare sunt mânaþi mai ales de dorinþa de adistruge. Ei nu mai sunt, practic, cei ispi-tiþi de diavol, ci sunt chiar niºte agenþi airãului, niºte inºi din care vor lua naºterealþi diavoli. Poate cã mitul cãderii înge-rilor ºi a transformãrii lor în diavoli sã nuaducã prea multã coerenþã în problema-tica Rãului. Însã dacã am consideralucrurile aºa cum am observat eu cã ar fi,anume cã anumiþi oameni sunt diabolici(niciodatã însã în absolut, ci în momentede rãtãcire), am suscita numeroase prob-leme irezolvabile. ªi adevãrul este cãomul-diavol e aºa într-o parte a vieþiisale, dar în alta poate sã fie un sfânt. Saumãcar sã fie un om bun, îmblânzit ºicapabil de fapte bune. Nu poþi fixa, însensul în care am intuit-o, o viziune,aceastã viziune a omului-diavol, pentrucã ea nu e adevãratã. Aºa cum omul afost absolvit de pãcatul primordial prinsacrificiul hristic ºi se poate absolvi depãcatele cotidiene prin spovedanie,iertare ºi împãrtãºanie, el poate fi alsatanei o vreme, pentru ca în alta sã seabsolve, sã fie „pâinea lui Dumnezeu” –ºi asta nu prin convertire, nu prin pre-facere a conºtiinþei, ci pur ºi simplu prin„calmare”, prin „liniºtire”. Cãlãul poate, înaltã etapã a vieþii, sã dea bomboanecopiilor.

Dan PERªA

Teama de diavol

Desigur, romanele care au capersonaj central o figurã demare interes în istorie (oricare arfi aceasta: politicã, militarã,socialã, ºtiinþificã etc.) nu sunt oinvenþie recentã. Reþeta e destulde veche (îºi are rãdãcina, pro-babil, în epopeile antice), dar s-adovedit cã poate fi o bunã sursãde profit ºi pentru editorii mo-derni. Ceva mai nouã - deºi nufoarte - este intrarea în modã aunor personaje din lumea cultu-ralã, dupã ce prototipurile realeºi-au câºtigat celebritatea. Iarreconstituirile biografice au pre-supus, întotdeauna, o muncãenormã de documentare, pentruca (de)scrierea romanescã,oricât ar fi ea de artisticã, sã nuintre în conflict cu adevãrulcuprins deja în monografiile,studiile, jurnalele sau corespon-denþa legate de aceleaºi per-soane/ personalitãþi/ personaje.Pe parcurs, însã, reþeta a trebuitºi ea perfecþionatã, tocmai dincauzã cã eroii au devenit foartecunoscuþi ºi riscau sã nu maiprezinte interes. Astfel s-a ajunsla investigarea sau la inventareaunor zone obscure din biografi-ile respective (asta ºi pe fondulunui orizont de aºteptare al citi-torului, din ce în ce mai predis-pus sã se lase pradã misterului).Succesul lui Dan Brown, curomanul „Codul lui Da Vinci"(2003), a declanºat un fel deindustrie în domeniu („CodulShakespeare" de Jennifer LeeCarrell, „Simfonia a X-a" deJoseph Gelinek º.a.). Fenome-nul nu e de acuzat, în principiu,câtã vreme trimite, în secundar,la consultarea bibliotecilor ºi lavizitarea muzeelor ºi a monu-mentelor.

Dar scriitorul brazilian RuyCâmara a recurs la o altã vari-antã, în romanul sãu de debut,publicat la Ed. Record din Riode Janeiro în 2003, „Cantos deOutono. O romance da vida deLautreamont" (în prezenþa au-torului, recent a fost lansatã ºiversiunea româneascã de IuliaBaran, la Editura RAO, Bucureºti,2008; 508 p.). El a ales un per-sonaj cvasinecunoscut, desprea cãrui viaþã se ºtiu foarte puþinelucruri, deºi se bucurã de onotorietate uluitoare datoritãlegendelor þesute în jurul traves-tiului pe care ni l-a lãsat în litera-turã. Mã refer la Isidore-LucienDucasse, zis ºi Comte deLautreamont. E adevãrat cãromanul are ºi un subtitlu eloc-vent pentru iniþiaþi („Romanulvieþii lui Lautreamont"), darpoate insuficient pentru cititorulobiºnuit, în absenþa oricãrorreferinþe mai detaliate - prefaþã,postfaþã, notã de ediþie º.a. - cuexcepþia scurtissimei prezentãrisemnate de criticul AntonioSkarmeta pe manºeta supra-coperþii (mai ales noile generaþiide cititori s-ar simþi frustrate, dinmoment ce singura ediþie com-pletã a „Cânturilor lui Maldoror"de Lautreamont a apãrut la noi,în traducerea lui TaºcuGheorghiu, tocmai în 1976, ºi deatunci nu a mai fost retipãritã).De aceea reproduc aici rezu-matul-standard al celor numai24 de ani trãiþi de IsidorDucasse: s-a nãscut laMontevideo (Uruguay) în 4

aprilie 1846, din pãrinþii FrancoisDucasse ºi Celestine Jacquette(ca domniºoarã, Davezac) / îºipierde mama la o vârstã foartefragedã (Celestine s-a sinucis înnoaptea Crãciunului din 1846) /asistã la cruzimile rãzboaielorlocale, care ajung pânã în casatatãlui sãu, aflat în misiune laAmbasada Franþei dinMontevideo / în 1859 e trimis laLiceul Imperial din Tarbes(Franþa) / se împrieteneºte cucolegul sãu Georges Dazet(citat în primele variante ale„Cânturior..." ºi care devine unuldintre personajele romanului luiR. Câmara) / din 1863 urmeazãcursurile de retoricã ale prof.Histen (v. personajul dinroman), la Liceul Imperial dinPau (Franþa) / dupã terminarealiceului, din august 1865 pânã înmai 1867, locuieºte la rudelesale din Tarbes / la 25 mai 1867pleacã la Montevideo pentru a-icere tatãlui sãu sã-l sprijine încariera literarã / la sfârºitul lui1867 revine în Franþa, la Parisde astã datã / lucreazã la defini-tivarea „Cânturilor lui Maldoror" /în toamna lui 1868 apare primulcânt, într-o broºurã nesemnatã(la tip. Balitout Guestroy et Cie.)/ în 1869, acelaºi text e reluat înantologia „Parfumes de l'ame"(Bordeaux), tot fãrã autor / tot în1869 (la Ed. A. Lacroix dinParis), se tipãreºte pe cheltuialaautorului ediþia integralã a„Cânturior...", dar e difuzatãnumai în Belgia ºi Elveþia (edi-torul fiind speriat de repercusiu-ni, dupã ce avusese deja pro-bleme cu poeziile lui Baudelaireºi cu romanul „Madame Bovary"de G. Flaubert!) / în 1870 pu-blicã broºurile „Poesies", I ºi II,unde îºi expune credo-ul literar /în 24 noiembrie 1870, IsidoreDucasse moare la Paris, dincauze necunoscute (în certifi-catul de deces scrie: „... decedatazi-dimineaþã la orele opt ladomiciliul sãu rue du FaubourgMontmartre, ºapte, celibatar,fãrã alte lãmuriri.”)

Numai de aceste foarte su-mare date concrete ºi de cele 5scrisori trimise de IsidorDucasse editorului sãu (publi-cate în 1925, împreunã cu operapoeticã, la „Au Sans Pareil",Paris), plus unica fotografie a luiIsidore Ducasse descoperitãtârziu, a dispus Ruy Câmarapentru a-ºi construi romanul depeste 500 de pagini. În schimb,a avut la îndemânã o bibliografieîntreagã, dezvoltatã dupã moar-tea poetului. Dar ºi ea, biblio-grafia, plinã de ipoteze sau defapte imaginare. De pildã, cauzadecesului prematur nu e clarã(ºi am vãzut mai sus, actul dedeces nu reþine nimic deosebit),dar unii biografi au lansatpovestea sinuciderii. Neconfir-matã documentar, însã verosi-

milã în cazul unui „poet dam-nat”. Ruy Câmara o preia, poateca sã nu închidã romanul într-unmod banal: „Într-un elan brusc ºiferm, Isidore Ducasse devore-azã cocktailul de amfetamine pebazã de metilen, dioxid demetamfetaminã ºi alte sub-stanþe halucinogene, precumopiul, mandragora, degeþelul-roºu, chinina, iar apoi dã pe gâtpaharul de vin pe care-l lãsasesã respire toatã noaptea. «Miculmeu dejun este moartea», îºispune el, simþindu-se deja inva-dat de o cascadã de nenorociri.În ciuda acestei stranii impresiide bruscã vigoare sau deexaltare istericã, începe sãsimtã cum un gust amar îicoboarã din esofag în stomac,ca ºi cum ºi-ar fi înghiþit propriasuferinþã comprimatã. Otravaletalã, asemenea înþepãturiiunei tarantule gigantice, începerepede sã curgã liber prinvenele lui."

E de observat cã numeroase-le referinþe literare din roman -chiar dacã uneori se bazeazã petrimiterile lui Isidore Ducasseînsuºi, care scrie în „Poesies” I,de pildã: „De la Racine poezianu a înaintat cu un milimetru. Eaa dat înapoi. Graþie cui? graþieMarilor-Capete-Moi ale epociinoastre. Graþie muieruºtelorChateaubriand, Mohicanul-Melancolic; Senancourt, Omul-în-Fustã; Jean-Jacques Rousseau,Socialistul-Morocãnos; AnneRadcliffe, Strigoiul-þicnit; EdgarPoe, Mamelucul-Viselor-de-Alcool;Mathurin, Cumãtrul-Tenebrelor;Georges Sand, Hermafroditul-Circumcis; Theophile Gautier,Incomparabilul-Bãcan; Leconte,Prizonierul-Diavolului; Goethe,Sinucigaºul-Ca-sã-plângem;Sainte-Beuve, Sinucigaºul-Ca-sã-râdem; Lamartine, Barza-Plângãreaþã; Lermontoff, Tigrul-care-Rãcneºte; Victor Hugo,F u n e b r a - P r ã j i n ã - V e r d e ;Mickiewicz, Imitatorul-lui-Satan;Musset, Filfizonul-Fãrã-Cãmaºã-Intelectualã; ºi Byron, Hipopotamul-Junglelor-Infernale." (un ade-vãrat manifest!) -, sunt preluateîn mare parte din studiul lui Fr.Caradec, „Comte deLautreamont" (Ed. La TableRonde, Paris, 1970), care areprodus un fel de bibliotecãimaginarã a poetului. Bineînþe-les cã, în biografia ficþionalã pecare o proiecteazã, Ruy Câmaraprivilegiazã presupusele contac-te cu St. Mallarme, Ch. Baudelaireºi P. Verlaine datoritã afinitãþilor(poetes maudits) pe care le-auavut cu Isidore Ducasse:„...Fiecare clipã de plãcere nuare decât o duratã trecãtoare înviaþa lui Isidore Ducasse, care,graþie generoaselor rânduri devin oferite, va reuºi sã se infil-treze în mise-en-scene a unorautori în formare, care se întâl-

nesc de douã ori pe sãptãmânãîntr-un bistrou de pe rue DeuxPonts. Grupul în care doreºte sãintre este condus de un tânãr dedouãzeci ºi patru de ani, penume Stephane Mallarme /.../ -Cred cã acest Ducasse suferãde complexul nebuniei, un com-plex care în mod ciudat nu seîmpacã defel cu ºcolile, nici cuesteticile predate, spuneVerlaine sec. /.../ Informatasupra bârfelor literare legatede Baudelaire, pe 14 aprilie1866 Isidore Ducasse ia un trenspre Belgia. Acolo nu îl aºteptãnimeni ºi va afla cã a cãlãtorit înacelaºi vagon cu doamnaCaroline Aupick, mama bol-navului, doar atunci când servi-toarea Aimee va pronunþanumele poetului în momentulcoborârii în Gara Midi, laBruxelles.”

Însã, alãturi de reconstituireaunor evenimente din epocã ºi amediului literar, Ruy Câmaraintrã ºi în chestiunile teoretice,care au fost multã vreme apana-jul criticilor ºi al istoricilor. Cumar fi, de pildã, încercãrile de adescoperi sursa pseudonimuluiLautreamont. Dicþionarele ºiistoriile literaturii au omologatdeja, prin frecvenþã, descen-denþa din numele uºor modificatal unui pesonaj din romanul„Misterele Parisului” de EugeneSue. Ruy Câmara propune altãversiune: „Prima ipotezã, care,prin simplificare sau în lipsa uneianalize mai amãnunþite, a fostuniversal acceptatã, atât de multa fost repetatã de eseiºtii ºi deinterpreþii de peste tot, sugerea-zã cã Lautreamont este un pla-giat sau o deviere de la«Lautreaumont», numele unuipersonaj al lui Eugene Sue, scri-itor de foiletoane, autorul«Misterelor Parisului». Cea de-adoua ipotezã, ceva mai concretãdecât prima, sugereazã alipireaa douã cuvinte, ale cãror sem-nificaþii sunt de mare relevanþãpentru viaþa poetului. Iatã-ldeformând fonemele ºi nici nutrebuie sã se justifice, deoareceo face printr-o metaplasmã deschimb, pe care în literatura la-tinã o numim metatezã, cãcifacem acelaºi lucru în aceastãanalizã, începând cu folosireasubstantivului masculin «bac-calaureat», care înseamnã«bacalaureat», de unde scoa-tem adjectivul «laureat», careînseamnã «laureat» sau «pre-miat la un concurs academic».Exact aici, printr-o strãmutarelipsitã de sens a literei «t» de lasfârºit spre mijloc, el vrea sãformeze cuvântul «laurea»,cãruia, adãugându-i particula«mont», rãdãcina cuvântuluiMontevideo, oraºul sãu natal,rezultã Lautreamont, al cãruisens final vrea sã însemne «lau-reatul de la Montevideo». Cea

de-a treia ipotezã, care are maimultã consistenþã decât celedouã anterioare, provine dinasocierea cuvântului «l'autre»,care înseamnã «celãlalt», cuprepoziþia «a», care indicã loculºi, având în vedere faptul cãºtim cã «a» este o metaplasmãde adãugire pe care o numimepentezã, odatã juxtapusã par-ticula «mont», rãdãcina cuvân-tului Montevideo dã, într-adevãr,«Lautreamont», al cãrui sensexact, precis ºi incontestabileste «celãlalt din Montevideo»,þinând cont de faptul cã primuleste el însuºi.” O incursiuneeseisticã asemãnãtoare conþineromanul ºi în cazul lui Maldoror,personajul »Cânturilor...”, însãRuy Câmara nu face exces ºipreferã tipul de discurs epic,îmbibat de culoare sau depoezie, ca ºi de cruzimile indusede universul poetic al lui IsidoreDucasse.

Rezultã cã profilul personaju-lui principal al romanului„Cântece de toamnã” este ocombinaþie din puþinele lucrurireale / concrete care se cunoscdespre Isidore Ducasse,diferitele legende care au fostþesute în jurul pseudonimuluiComte de Lautreamont ºi impul-surile negre care-l macinã peMaldoror. Dupã o perioadãobscurã, în care au dispãrut dinorizontul interesului literar (fiind,totuºi, menþionate în „Bulletintrimestriel des publicationsdefendues en France imprimeesa l'etranger” / Buletinul trimestri-al al publicaþiilor interzise înFranþa tipãrite în strãinãtate, nr.7 din 23 octombrie 1869, publi-cat de Auguste Poulet-Malassisla Bruxelles) ºi dupã alte câtevareeditãri mai degrabã discrete(în 1874, 1890, 1920, 1925 ºi1927), „Cânturile lui Maldoror”se poate spune cã ºi-au începutcariera glorioasã abia din 1938,când Andre Breton editeazã„Oeuvres completes” / Operelecomplete (Ed. Guy Levis Mano,Paris) ale lui Isidore Ducasse,Comte de Lautreamont (cuprin-zând „Cânturile...”, „Poeziile”,„Scrisorile”, un „Tabel analitic”,„Documente” ºi „Repercusiuni”),împreunã cu ilustraþiile supra-realiºtilor Victor Brauner, OscarDominguez, Max Ernst,Espinoza, Rene Magritte, AndreMasson, Matta-Echauren, JoanMiro, Wolfgang Pallen, ManRay, Kurt Seligmann, YvesTanguy. Pe lista autorilor reven-dicaþi ca precursori de avangar-diºti, Isidor Ducasse dobân-deºte astfel o poziþie de vârf.

Nu e de mirare, aºadar, cã pefondul interesului resuscitatastãzi faþã de avangarda artis-ticã romanul lui Guy Câmara sebucurã de un mare succes. Pede altã parte, nu sunt de omistalentul, imaginaþia ºi acribiadocumentarã a autorului. Pentrucã, mai înainte apãruserã dejaromanul „Inventarea lui IsidoreDucasse” (1991) de JeremyReed ºi - dupã „Cântecele detoamnã” - „Omul cu buze deSafir” (2004) de Herve Le Corre,având ca subiect tot viaþa luiIsidore Ducasse, dar care nu s-aubucurat de un ecou similar.

eseu

iunie - iulie 200926

Emil Nicolae

EnigmaticulConte de Lautreamont

jurnal

iunie - iulie 2009 27

12 decemmbrrie• Dimineaþa, din diverse

motive, principalul fiind con-strângerea la care suntemsupuºi de timp, – modificare deprogram: nu vom mai merge lasalina Wieliczka... E camdeparte, ºi dacã ne ducem,totuºi, cealaltã parte a progra-mului va fi datã peste cap. Eucam regret, alþii nu-ºi fac pro-bleme, pentru ca sã nerecãpãtãm unitatea de grup laMuzeul Universitãþii Jagiellone„Collegium maius”. Ai noºtritineri, pânã sã ajungã, pestevreo trei sute de ani, la Paris,începând cu secolul al XV-leaau prins a studia în Polonia. Înregistrele Universitãþii dinCracovia, întemeiatã în 1384,între anii 1405 ºi 1503 suntatestaþi 21 de studenþi mol-doveni, care îºi fãceau studiileîn limba latinã. Aici, strãbuniinoºtri, atât de juni, pe atunci,îºi/ ne descopereau originilelatine. Poate ca semn derecunoºtinþã, pe la 1677 MironCostin scrie „Poema polonã”,pentru cititorii sãi leºi, în limbaacestora.

Nu ºtiu dacã ºi la „Collegiummaius” au fost „de-ai noºtri”.Mai curând – da, au studiat ºiaici, iar dacã acea evidenþã deacum jumãtate de mileniu nu-iatestã, sã zicem (sau, poate,da, dar încã nu ºtim noi), e dinmotivul cã, domnii mei, – cestricteþe de orânduire în numeºi date se putea þine pe atunci,când nu exista nici tu telegraf,nici tu telefon, ca sã nu maivorbim de – internet?! Astfelcã, bineînþeles, prin aceastãcurte nu prea mare, prin sãlilecollegiumului, au pãºit, au stu-diat ºi suceveni sau orheieni,vasluieni sau ieºeni...

Ghidul, ºi aici, – în apelesale, ºtie bine înotul, sedelecteazã, puncteazã, ºi cucuvântul, dar ºi cu arãtãtorulcare, de fapt, e un dispozitiv culaser. Aºa, de la telescopul luiCopernic, care a studiat aici, laminunea asta de l(ight) a(mpli-fication by) s(timulated) e(mis-sion of) r(adiation)! Fantastic!Inclusiv, când priveºti în urmã,prin neguri de epoci, – sprevremile Collegium-ului, ce ecea mai veche instituþie univer-sitarã polonezã, avându-ºiînceputul la 1400 (Copernicvine aici la studii peste 91 deani de tradiþie, deja, a învãþã-mântului colegial). La parter seaflau sãlile de curs, la primuletaj – biblioteca. Sala profeso-rilor (Stuba Communis),Trezoreria ºi Sala de festivitãþi(Aula). Pe mulþi îi impresio-neazã, altora doar le atrageatenþia în mod special colecþiade instrumentare care se uti-lizau în astronomie, meteorolo-gie, cartografiere, chimie ºi fizi-cã. Iatã cel mai vechi instru-ment de studiu ºtiinþific dinPolonia: astrolabul arab dinalamã, datând din 1054. Dinsecolul XV au ajuns pânã înprezent un glob al cerului. ªiun glob pe care, pentru primadatã în istoria cartografiei tere-stre, este indicatã America:„America noviter reperta”. Camcâte milioane ar da yankeii, casã aibã atare mãrturie?...

De la practicã – la simbolis-ticã: trei sceptre universitare,din secolul XV. Conform tra-diþiei, primul din ele l-ar fi juruituniversitãþii regina Jadwiga,chiar dacã obiectul apare pelume abia în 1406, cu ºapte anidupã isprãvirea doamnei-mo-narh. Lanþul rectoral din aur.Modele anatomice (ecorché)din bronz, executate la 1580.Picturi de valoare – unele, ºisub aspect artistic, altele – maimult istoric. Este printre ele ºipânza lui Delacroix „Spiritultatãlui lui Hamlet”. Un pianclaviatura cãruia, cicã, ar fiînnobilat-o ºi degetele luiChopin... ªi multe altele. Dar,fãrã a trece cu vederea premi-ile lui Wajda: Oscar, Leu deAur, Palme d’Or, un Urs de Aurîn... aervariul (vrebocreez ana-log cu acva-variu, adicã –aer+variu) vitrinei. Cum s-arzice, poþi rãmânea... mascã.Mai ales cã de aici mergem sãprânzim la restaurantul„Masca”. Chiar putând tragebinevoitoarea concluzie cã,nici istoria, nici prezentul, nupot renunþa definitiv la mascã,mãºti. Mai ales când e vorbade spectacolul lumii în care,iatã, ºi noi suntem ºi specta-tori, ºi actanþi.

• Dupã-masã ne aºteaptãalte douã vizite, întâlniri – laInstitutul Cãrþii ºi cea cu stu-denþii, cadrele didactice de laSecþia de limba ºi literaturaromânã a Universitãþii Jagellone.Uneori, la masã avem de invi-taþi ºi „reprezentanþi ai admin-istraþiei locale”. De unii Eliza searatã de-a dreptul nedumeritã:nu prea se înþelege rostulprezenþei lor ca ºi... absente...În cazul ºi spusul altora, ca ºi

pe la noi, de altfel, se simteoarece exaltare autoapologet-icã cu post-iz socialist.

• Relatarea de la InstitutulCãrþii o voi face într-un modtelegrafic, cât s-ar înþelege, înlinii mari, ce au polonezii ºi nuau românii, ca sã nu mai vor-bim de basarabeni. Menireainstituþiei: promovarea litera-turii poloneze peste hotareleþãrii (ºi Europei). Prezenþãactivã la târguri, saloane inter-naþionale de specialitate. Încu-rajarea, alias – susþinereaautorilor strãini care traduc dinpolonezã. Organizeazã sim-pozioane, festivaluri, sejururicu burse. Cautã potenþialii citi-tori, într-un fel – ºi pregãtindu-ide întâlnirea cu cartea.Programul prin care se real-izeazã traducerea literaturiipoloneze – „Polandcopyring”.În doi ani, au fost susþinuteapariþiile a 600 de cãrþi în 40 deþãri... (Sigur cã-mi vine sãplantez, sã înfig aici vreo treisemne de exclamaþie!!! Încomparaþie cu... (n)oi...).Contacte directe cu edituriledin strãinãtate care pot obþinesutã la sutã scutirea de platãpentru licenþã. Alt program:„Translations Poland” – încura-jarea traducãtorilor pentru oactivitate cât mai eficientã.Finanþarea a 20 de pagini dinviitoarea carte tradusã.Programul 3: „Collegium tumach” propune sejururi înPolonia între 1-3 luni, inclusiv –pentru studierea limbii þãrii.Institutul e ºi un serios centrude informaþie biobibliograficã,editorialã. Festivalul „Anotimpurilecãrþii” se þine de patru ori pean: întâlniri cu scriitorii, expozi-þii, filme, reprezentaþii teatrale.

Alt program (pe ai noºtri îidoare capul de la un program-douã, pe când aici... programpeste program...): „Atlasul lite-raturii poloneze”. De prin ºcoli,în baza lecturilor, se adunãinformaþii, date, teste care maiapoi sunt publicate. Marcarealocurile literare, biografii deautori, însemne comemorativela baºtina acestora. Ambiþiagazdelor: „Vrem sã editãm unatlas literar european”. Altproiect: „Cluburi de dialog înnumele cãrþii”. ªi încã unul:„Scriitorul la solicitarea noas-trã” – întâlniri cu autorii, discuþiiîn baza creaþiei lor. (Bineîn-þeles, aºa ceva se poate face –ºi... accepta! – doar într-o þarãcare se aflã la ea... acasã, ºinu în Moldovioara noastrã,unde autoritãþile, decât sãaudã de scriitori, cãrþi, maicurând ar accepta sã li se deacu sare în ochi!). Finanþarea:partea leului revine MinisteruluiCulturii. Din cele 6 milioane dezloþi alocate benificiazã edi-turile, institutele culturale,partenerii locali. Ca o devizãimplicitã (implicatã în... deviz!):încredere în propriile forþe,susþinere, evidenþa nece-sitãþilor, faptelor în curs ºi acelor de perspectivã. Chiardacã – asta e – apare ºinemulþumirea cã, sã vezi, ºi„polonezii citesc tot mai puþin,ca pretutindeni...”

• Întâlnirea cu profesorii ºistudenþii de la Secþia limba ºiliteratura românã se þine lacafeneaua „Wazka”. Cadreleprofesorale – dna moderatorJoanna Porawska, dnaGabriela Gavril-Antonesei,ieºeancã, dnii KazimierzJurczak ºi Ireneusz Kania.

Studenþi, cam la 15 persoane.ºi niºte îngeraºi de placaj(...simpli la ale lor, oarecum...sumari, abia schiþaþi, contu-raþi), cumpãraþi din piaþã ºi pecare unii dintre noi ºi-i demon-streazã reciproc. Mirce Martinzice: „Sunt atât de simpli, încâtnu pot fi kitsch”. Sã vezi, prinacest „simplu” se anticipã cevace avea sã aparã în discuþianoastrã, legatã de ce ar trebuifãcut. Cineva din profesorizice: „Lucrurile sunt atât desimple, încât nu sunt fãcute”.Mai e de dus la capãt un totamânat dicþionar român-polon,polon-român... Nu existã ma-nuale, crestomaþii adecvatestudiului românei de câtrepolonezi. Mai toate cronicile lacãrþi sunt elogioase, de parcãnu ar exista ºi tipãrituri proaste.Pe studenþii polonezi îi supãrã,îi nedumereºte limbajul folositde mai multe organe de presãromâneºti: lichea, ºmenar,þaþã, ºmecher... Atacul la per-soanã e vulgar, primitiv.„Intelectualul se supãrã pe vul-garitate ºi scrie pamflet, uneoricãzând ºi el în vulgaritate”.Unele din studentele care stu-diazã româna deja îºi gãsescanumite solicitãri. Sã zicem,la... poliþie. Când e cazul sãtraducã mãrturiile vreunuidelicvent de origine rom(ân)ã.Noi din ãºtia nu am întâlnit. Amfost apelaþi doar de un cerºetorce stãtea la intrarea în BisericaSfânta Maria, chiar în centru.Era din Sibiu, câºtigã 20-30 deeuro pe zi. Locuieºte într-ocãmeruþã cu soþia ºi ºasecopii!... Nu are de gând s-o iaspre Occident: „În Italia cam îistrâng pe ai noºtri”. Întâlnireanoastrã cu profesorii ºi stu-denþii avu ritm, nerv, pe alocuri– destul de interesantã, iar, înmare, – necesarã.

• Bag de seamã, ca dinsenin, cã numele restauran-telor la care mesim cam intrã„organic” în programul nostru.Sau, mai bine zis, nu atât înbuchea programului, cât înstãrile de spirit pe care le trãimla un moment sau altul. Spreexemplu, de la întâlnirea curomânii din Polonia ºi poloneziicare predau sau studiazãromâna, mergem sã cinãm la...„Nostalgia”.

• Înainte de a ni se aducebucatele, trag cu ochiul în vitri-na din preajma mesei, undesunt expuse mostre din vinurilecare se beau în Cracovia(Polonia nu e o þarã vinicolã):Carmenere „Reserva Torreonde Pardes”, Fallegro GianniGagiardo Rose, Malbec MichelTorino... Nu, nu cãuta ºi vreomarcã moldavã, româneascã.Poate cã, deocamdatã...

Leo BUTNARU

Carnet polonez (6)

• Silvia Tiperciuc

comentarii

iunie - iulie 200928

Cu ceva timp în urmã, m-amoprit asupra unuia dintreromanele clasice ale literaturiinipone, mai precis „Maestrulde ceai” de Yasushi Inoue.Dacã aº fi ºtiut din timp de pla-nurile editoriale ale celor de laHumanitas ori Nemira, cu sigu-ranþã aº fi amânat cronicaasupra romanului amintit,având sentimentul cã o privirecomparatã ar putea mult maiprecis sã surprindã adevãratulinedit al uneia dintre cele maifascinante practici ale Japonieimedievale. Aºadar, considerrândurile de faþã o sugestielivresc fericitã pentru cei cares-au aruncat în imaginarul„maestrului de ceai”. Aºa cumlesne am lãsat sã se înþeleagã,cu riscul de a deveni plictisitorpentru cei interesaþi doar deacþiune, ºi în numãrul urmãtorvoi rãmâne ancorat în acestunivers feeric al unei lumiguvernatã de „calea ceaiului”,prin prezentarea „Cãrþii ceaiu-lui” - Okakura Kakuzo, poatelucrarea ce ar putea oferi ceamai distinsã manierã de a neapropia cât mai fidel de com-plexitatea unui ceremonial cepare sã se fi pierdut în timp.

Pânã atunci, voi avea rãb-darea de a intra în universulmenþionat printr-o perspectivãoccidentalã. „Foc în pavilionulde ceai” este acea carte înpaginile cãreia, într-un mod ceþine în mod evident de miracu-los, felul de a povesti specificromanelor – fluviu, cu care lite-ratura anglo-americanã ne-aobiºnuit, se combinã cu tuºelefine ale trãirilor asiatice, cusimboluri ce iau naºtere pentruîncã o datã, doar pentru aîmpãrtãºi cititorului momentede o graþie nemaiîntâlnitã.

Autoarea volumului apãrutîn cadrul colecþiei „RaftulDenisei”, la Humanitas, estecredibilã în primul rând prinscrisul sãu; perfecþiunea aces-tuia s-ar putea datora totuºi ºiinteresului pe care tânãra scri-itoare l-a avut încã din copilãriefaþã de cultura ºi tradiþiilejaponeze. În acest context eimportant faptul cã Avery cãlã-toreºte în Þara SoareluiRãsare unde asistã pentruprima oarã la ceremonia ceaiu-lui. Este momentul hotãrâtorpentru destinul autoarei: acumse hotãrãºte ca dincolo de stu-diile universitare sã deprindãaceastã artã strãveche. Timpde cinci ani urmeazã cursuridespre ritualul ceaiului laUrasenke Chanoyu Center înNew York, pentru ca ulterior sãîºi completeze cunoºtinþeledeja însuºite chiar în Kyoto.

Revenind în paginile roma-nului, Ellis Avery rãmâne peundeva tributarã motivelor ceau suprasaturat literatura euro-peanã. Începutul nu are cumsã nu reaminteascã de sche-mele lui Dickens: personajulnarator, Aurelia, se naºte înNew York dar, printr-un con-curs de împrejurãri nefericit,ajunge sã îºi piardã mama la ovârstã fragedã. Aflatã în grijaunchiului ei, micuþa fetiþãajunge împreunã cu acesta înJaponia, acolo unde, clandes-tin, Unchiul Charles ar fi trebuit

sã contribuie la „încreºtinarea”pãgânilor. Soarta celor doi„aventurieri” le va fi însãpotrivnicã, drept pentru care, înurma unui incendiu nedorit,Charles va muri iar Aurelia vaavea inspiraþia de a se refugiatocmai în pavilionul de ceai almaestrului Shin. Aici, o vaîntâlni pe fiica acestuia,Yukako, pe care o va sluji(aproape) de-a lungul întregiivieþi. Relaþiile spaþio-temporalesunt clar precizate de autoare:suntem la începutul erei Meiji,moment în care vrând-nevrând, Japonia tradiþionalãîncepe sã se întoarcã cãtreOccident. Din pãcate, con-secinþele imediate ale noilororientãri se întrevãd exact înpracticile samurailor, în artastrãveche a ceaiului, în vesti-mentaþia locuitorilor, fie aceºtiade rang înalt ori neînsemnaþi.Aurelia, devenitã Urako, câº-tigã cu timpul simpatia tinereiYukako; împreunã îºi vorasuma un destin imposibil,acela de a pãstra nealterate oparte din vechile obiceiuri.

Devenitã alegorie a uneivieþi strãvechi, „calea ceaiului”pare sã fie singura posibilitatede a readuce echilibrul într-olume ostenitã de rapiditateainformaþiilor ºi precizia tehno-

logiilor ce vin dinspre America.De altfel, undeva în mijloculevenimentelor, la vârsta cândYukako preluase de la tatãl eicunoºtinþele secrete ale ritu-alului, i se destãinuie con-silierului Kato: „... a spus cãscopul ceaiului este sã îi punãpe oameni faþã în faþã, egali.Dupã cum aþi spus ºi dum-neavoastrã, voia o cale princare negustorul ºi samuraiul,omul de rând ºi meºteºugarul,cei nãscuþi în Kyoto ºi cei dinSatsuma, a spus ea, […] sãpoatã lãsa deoparte diferenþeledintre ei ºi sã se întâlneascã încamera de ceai ca parteneriegali, ca cetãþeni...” Destinelesunt acompaniate de cere-moniile ce au loc în pavili-oanele familiei Shin. Laînceputul romanului, atuncicând însuºi Maestrul se ocupade îndeplinirea ceremoniei,timpul este mãsurat prin trãirilepersonajelor care în mod per-manent se raportau doar latradiþie. Pagini de o frumuseþeaparte descriu camera ceaiu-lui, ustensilele folosite dar ºicomportamentul pe care cei celuau parte la ceremonie tre-buiau sã îl aibã. Dintre toatepavilioanele, cel mai importanteste cu siguranþã Casa Norilor:„Am repetat ce spusese, aºa

cum repetam adesea propoziþi-ile mai lungi, iar când am ajunsla cuvântul nori am zâmbitîmpreunã cu ea. Cuvântul erafoarte apropiat de CasaNorilor, cel mai vechi pavilionde ceai al Muntelui. Fuseseconstruit de Shinso, strãmoºulcare întemeiase tradiþia ceaiu-lui în familia Shin, strãnepotullui Rikyu, cel care crease cere-monia ceaiului. Deoarecemicuþa Casã a Norilor era celmai important pavilion de ceaial familiei Shin, numele ei erauneori folosit pentru a desem-na întreaga locuinþã a familiei,ori ºcoala de ceai a Muntelui,ori chiar pe însuºi Muntele”.

O lume interesantã prin mis-terele pe care le acoperã,cartea în sine funcþioneazãdrept un argument pentruchanoyu, calea ceaiului. Dis-pariþia unora dintre cei dragi,inclusiv a Maestrului, e para-doxal încã un motiv pentrurevenirea la tradiþie, pentrurememorarea unor episoadeîncãrcate de semnificaþii dintrecele mai diverse. Un exempluelocvent este chiar cel ce sur-prinde legãtura dintre bunic ºinepot – Tai: „Bãtrânul eranumai lapte ºi miere cu Taiatunci când îi îndruma primiipaºi în temae […] Muntele a

murit în vara aceea, la vârstade ºaizeci ºi opt de ani, dupãce jucase rolul oaspetelui laprima temae oficiatã în modformal de Tai. Nu ºi-a pututascunde lacrimile atunci cândnepotul a amestecat ceaiul cumânuþele lui ºi i-a aºezat cugrijã bolul în faþã”.

Multe din personajele se-cundare apar ºi dispar, mo-tivând nimic altceva decâtlegãtura devenitã fireascã din-tre Yukako ºi Urako. Fericitãeste ºi inteligenþa autoarei de apune în evidenþã stranietatealui Yukako în ochii celorlalþijaponezi, exact în momenteleîn care Japonia începea sãaccepte „obiceiurile barbarilor”.Privitã pânã atunci drept egalãîn faþa tuturor, fata gãsitã,Yukako, devine treptat þintaironiilor.

Destinul este pentru încã odatã ciudat: cele douã femei sevor înfrunta, Urako fiind ceaalungatã. Luând din nou viaþaîn piept, se întoarce în NewYork, acolo unde îºi întâlneºteprietena japonezã din ado-lescenþã, pe Inko. Finalul estetulburãtor deoarece prin inter-mediul unei gazete vechi,descoperite întâmplãtor într-unanticariat, aflã la un interval dedoisprezece ani cã Yukakomurise. Reacþiile înregistratesunt dovada elocventã cã întreUrako ºi Aurelia, prima era ceaînvingãtoare: „Prima meareacþie a fost – aºa cum mi seîntâmpla de obicei cu japonezi– de stânjenealã. Cegrosolãnie din partea mea sãcred cã nu va muri niciodatã!Cât egoism! A doua reacþie afost de uimire. Cum de selãsase învinsã de ceva atât demeschin, de banal, cum estemoartea? Iar a treia – un senti-ment nedesluºit, amorþit, carea înlocuit cuvenitul regret ºisimþ al vinovãþiei: nu aveam sãaflu niciodatã dacã Yukako mãiertase”. În urma unui schimbde scrisori, Urako va primicâteva rânduri din partea fiuluilui Yukako cât ºi un mic dar dela aceasta, lãsat special înain-tea morþii. „Bolul de ceai erapus într-o cutie simplã, nesem-natã; era de mãrimea celor pecare le iei la iarbã verde, maimic decât cele folosite în ca-mera de ceai. Nu îl mai vãzu-sem pânã atunci, dar pereþiiumflaþi parcã de vânt ºi su-prafaþa fumurie mi-au adusaminte de Hakama, bolul de laultima ceremonie a ceaiului careavusese loc în Baishian. […]Aºa se face cã dupã atâþia ani,i-am devenit din nou confiden-tã. Pe mine mã alesese sã-mispunã povestea acelei zilenefericite...” Cu adevãrat, din-colo de a fi un simplu debut,„Foc în pavilionul de ceai” esteo sãrbãtoare intelectualã asimþurilor.

Marius MANTA

Lumeaca un pavilion de ceai

• Viorica Zaharia

Nr. 1-2, iunie 2009

Mulþi dintre semnatarii revisteiureazã Centrului „G. Apostu”,aflat la vârsta maturitãþii, ani câtmai buni, în care „sursele deviaþã culturalã sã nu sece vreo-datã” (Eugen Uricaru). La rândulnostru, ne raliem tuturor acestorurãri!

Cum era firesc, avem cronicaevenimentului cel mai importantgãzduit de Centrul „G. Apostu”,mai precis „Simpozionul Naþionalde Esteticã”. „Discursurile derecepþie” aparþin lui GrigoreSmeu, Ion Caramitru, în timp ceMarin Gherasim rosteºte un„Cuvânt la decernarea Diplomeide Excelenþã ºi a PremiuluiCentrului Apostu”. MarilenaDonea realizeazã o micro-istoriea revistei „Vitraliu”, înfãþiºând cuprofesionalismul ce o caracter-izeazã o parte din direcþiilerevistei, temele unor numerespeciale, cât ºi o bunã parte acolaboratorilor. Întotdeauna amconsiderat cã „portretele” cuadevãrat reuºite se scriu la cevadistanþã de la dispariþia unoroameni de seamã. Ei bine, esteºi cazul rândurilor lui MihaiCimpoi, care dedicã un amplumaterial celui ce a fost în staresã semnaleze „timpul originar”,Grigore Vieru. Realmente mãbucur pentru prezenþa tânãruluicritic de artã Iulian Bucur carede multe ori este „peste” ceiconsacraþi... Cu totul remarca-bile rãmân notele de jurnal alelui Ovidiu Genaru dar ºi poeziilelui Constantin Donea, din rândulcãrora voi transcrie „Spovedanie”:„Mã simt obosit / ca dupã unlung / ºi atroce rãzboi, / dar maisper, / cã, poate, careva / dintrevoi, / frumoasele mele, /trãdând, / îmi va spune / cui amrãmas prizonier”.

Nr.4, 2009

Cei de la „Vatra” consacrãacest numãr modelului culturalnipon. Rodica Frenþiu decu-peazã „fragmente dintr-un rulou:modelul cultural nipon”, sublini-ind cã dincolo de aventuramisionarilor iezuiþi ori de intere-sul filosofilor secolului XVIII, sin-gurele momente de real interesale Occidentului faþã de culturajaponezã s-au consumat lasfârºitul secolului XIX (lãsândurme în pictura impresionistã, înimagismul poetic vestic), apoiimediat dupã încheierea celuide-al doilea rãzboi mondial, prinbudismul Zen, prin motivaþiile pecare acesta le aduce vieþii.

Angela Hondru ne prezintã„Calendarul sãrbãtorilor popu-lare japoneze” – moment degraniþã între interese socio-cul-turale. Aºa cum era de aºteptat,primul scriitor prezentat esteKazuo Ishiguro, pentru ca lumeaaflatã între real ºi poveste sã fiecompletatã de Florina Ilis cu„Murasaki Shikibu, «Genjimonogatari». Cronica ficþionalã

a lumii Heian”. Mai apoi, aceeaºiRodica Frenþiu cu „HarukiMurakami. Întrebãri posibile.Amintirea unei lumi nevãzute”.Dimitrie Lãmparu ne prezintã„Calea Ceaiului sau Calea spreultimul stadiu al simplificãrii”, întimp ce Andreea Sion com-pleteazã fericit cu „Societateajaponezã ºi limbajul de politeþe”.

Mircea Muthu apare în revistãîn douã ipostaze, una extrem deinteresantã, definind „esteticavidului” în haiku ºi ikebana; ceade-a doua ni-l prezintã în postu-ra intervievatului: de la mãrturi-sirea „am fost atras de laînceput de orizonturi interdisci-plinare” cãtre operanta con-statare cã „tehnicismul excesivîn siajul formalismului rus, alstructuralismului astãzi defunct,al psihanalizei sau chiar alfenomenologiei a condus, pe deo parte, la diminuarea încrederiiîn ceea ce suntem obiºnuiþi sãnumim ºtiinþa literaturii; a con-tribuit, pe de alta, la margina-lizarea intuiþiei ºi a gustuluiestetic, aºa cum îl fixase dejaKant”.

Nr. 5, 2009

Nicolae Prelipceanu deplân-ge lipsa de informaþie ce ar fi tre-buit sã transparã cãtre marelepublic la dispariþia lui PetreStoica. Sunt convins, multe suntnumele ce nu s-au bucurat deonorurile cuvenite...

Mai mult ca niciodatã, an-cheta „Vieþii româneºti” pare via-bilã, întrucât se opreºte asupra„Atacului asupra democraþiei ºidrepturilor omului în RepublicaMoldova”. Problema este clarã:cât timp s-a constatat cã „recen-ta campanie electoralã a fostmarcatã de numeroase încãlcãriale legislaþiei”, s-ar mai puteavorbi despre o „Basarabie,înspre europenitate?”

Un eseu pe o temã dramaticãeste cel scris de DanielaMagiaru care e interesatã decultura râsului bine drãmuit, maibine zis de cea mai recentãpiesã semnatã de Matei Viºniecºi dedicatã lui Eugen Ionescu.

Avem plãcerea de a ne delec-ta cu poemele lui CalistratCostin, care de aceastã datãdezbracã haina ironiei, a sarcas-mului, registrul fiind grav,asumat. Bogdan Creþu nu sepoate abþine ºi taxeazã cuinstrumentele cuvenite disponi-bilitatea lui Emil Brumaru de avedea realitatea direct... subfustã! Pânã la urmã, aºa ºi e...„Un scurt poem, un «Cântecnaiv», împinge intensitatea per-ceperii pânã la erotizarea realu-lui. Emil Brumaru este un poet alsugestiei gracile, nu al deno-taþiei brutale. […] Universul luiEmil Brumaru este unul intenserotizat, dar cast totodatã”.

Nr. 5, 29 mai 2009

Multe sunt subiectele intere-sante prezente în numãrul defaþã. Mai întâi de toate m-aº opriasupra cronicii cãrþii semnate deGabriel Liiceanu „Scrisori cãtre

fiul meu”, cronicã aºezatã în li-mitele firescului de RaduCiobanu. Interesant este faptulcã autorul încearcã un fel depunere în oglindã a volumului defaþã cu mai vechiul titlu - „Uºainterzisã”.

Alt subiect, alt semnatar:Alexandru Ruja despre„Modernismul literar românescîn date ºi texte”, ediþie îngrijitãde Gabriela Omãt. Pentru încã odatã, constatãm cã „problemamodernismului este una com-plexã ºi complicatã în literaturaromânã ºi de aceea surprinde-rea fenomenului într-o ediþie detexte ºi date nu a fost facilã”.Este discutat apoi impactul pecare l-a avut AlexandruMacedonski asupra posibilitãþilorde teoretizare a modernismului.

Încã o carte interesantã, înlectura avizatã (la patru mâini!) aDanei Chetrinescu ºi CristineiChevereºan – e vorba de„Translating the body”, apãrutãla Institutul European, scrisã deHortensia Pârlog, Pia Brînzeu,Aba-Carina Bârlog, o cartedespre corp, corporalitate,încorporare, întrupare, de undeaflãm cã „mai mult decât o sim-plã formã anatomicã, trupulsecolului al XXI-lea este uneºafodaj socio-politic ºi istoric ºio reþea culturalã”. În continuare,un volum care, dupã cum nemãrturiseºte Tudor Creþu, e din-colo de hipermanierismul marcaFoarþã. Cui aparþine? Lui AdrianBodnaru. Titlul? „Ziua deapoimâine”. Punct.

Uneori am impresia cãSalman Rushdie e singurul scri-itor tradus ºi publicat constant ºicare nu oboseºte niciodatã în a-ºi gãsi diferite artificii pentru anu scãdea valoric. Pe scurt,desigur, Polirom, „Seducãtoareadin Florenþa”. Pentru cei intere-saþi, nu e de scãpat interviul luiCosmin Lungu cu RãzvanMazilu. Se pleacã de la afirmaþiadestul de cuminte - „un dandy,ca ºi un artist, e un fel de clovnal lui Dumnezeu”.

Nr. 5, mai 2009

Aºa cum ne-a obiºnuit dintot-deauna, „Credinþa ortodoxã”este destul de tranºantã prinunele voci pe care le gãzduieºteîn paginile sale. OvidiuHurdezeu îºi continuã demersulde a descoperi dacã „au voieortodocºii sã critice tehnologia”.Mãrturiseºte propriul crez, argu-menteazã cu exemple viabile ºi

logice cum sistemul înrobeºtelibertatea omului prin fascinaþiaidolatrã pe care o exercitãasupra acestuia. Rãul ajunge sãopereze o inginerie socialã, in-telectualã ºi economicã. IoanEnache prezintã de altfel ºi „Atreia forþã: România profundã”.Semnatari, acelaºi OvidiuHurdezeu dar ºi Mircea Platon.Pr. Lucian Grigore reinvetariazãmotivele pentru care PãrinteleIustin Pârvu are dreptate cuprivire la dorinþa de abrogare alegii care permite îndosarierea ºiurmãrirea electronicã a oame-nilor. În editorialul sãu, IoanEnache revine în mod fericitasupra supra-consumului cecaracterizeazã lumea contem-poranã.

Mã voi opri pentru câtevaclipe ºi la figura exemplarã pen-tru martiriul adus, mã refer laIoan Ionalide care, din postura„deþinutului profet”, ne vorbeºtepe rând despre „tristeþile unuideþinut”, „profeþiile unui deþinut”,„spovedania unui deþinut”.

Nr. 89, mai 2009

Gheorghe Mocanu este atrasde artificiul gãsit de Ion Iovan,odatã cu publicarea romanuluimetanarativ „Ultimele însemnãriale lui Mateiu Caragiale”. Dindiscursul matein, autorul areºtiinþa de a împrumuta stilul,manierele, preþiozitatea, cinis-mul, mizantropia ori rafinamen-tul. A se citi...

Mai semnalãm „180 de ani depresã româneascã. CongresulInternaþional de Istorie a Presei– aniversare sau parastas?”,„Trident ºi ºansele postrevo-luþionare ale filmului” – CornelUngureanu, „Literatura spon-sorizatã sau «Eu sunt cel care leciteºte bancherilor poezie»” –Virgil Diaconu, „Philip Roth – unscriitor ocolit de Nobel” – BorisMehr.

Aplicat, intransigent, corect,Theodor Codreanu gãseºte cu-viinþa câtorva „bruiaje ºtiinþificeºi stilistice” în Istoria luiManolescu. Deocamdatã, TheodorCodreanu nu se opreºte decâtasupra unor nume de autori,personaje, titluri de opere orireviste scrise greºit, apoi asupraunor greºeli de limbã ºi stil.Oare îi va cere Manolescu îngã-

duinþa de a publica materialulsub forma unei erate la o ediþiece va urma?...

Deºi vor fi mulþi ce mã vorcritica, aleg sã transcriu înîntregime una din poeziileRuxandrei Grigoraº: „aºtept ziuaperfectã sã plec/ am deja viaþaîntr-un bagaj îl þin la cap/ cânddorm/ trenul meu nu pleacãdecât în zilele/ încercuite denori/ dacã lecþia despre cer esteînvãþatã/ lumea zice în viaþã aidoar un singur/ tren/ ºi irascibilnu faci nimic/ degeaba cã amplecat de nenumãrate/ ori/ dinatâtea gãri cu atâtea bagaje//cine o mai înþelege// m-am cer-tat cu femeia/ de la bilete/ nuvroia sã-mi facã reducere/ parcãºtampila de pe fruntea mea/ nuera valabilã// am prins tren dinmers alteori am/ aºteptat/ oreîntregi/ nimeni nu m-a vãzuturcând peronul/ întotdeaunadupã linia continuã/ nimeni nuse uitã dincolo/ de limite” („ticketto ride”).

Nr. 5 (50) / 2009

Am început cu bucurie„Revista revistelor” omagiindCentrul „G. Apostu”, iatã cã ter-minãm în aceeaºi notã, urând ºicelor de la „Revista nouã” câtmai multe apariþii fericite, cusubiecte nu neapãrat incendi-are, ci mai degrabã cu materialecare sã pãstreze - ca ºi pânãacum - ºtiinþa unui echilibru albunului gust.

Apropo de echilibru: C.Trandafir nu e interesat decât deo apropiere cât mai fidelã, desi-gur, în linii mari, de opera luiLucian Blaga, pentru a demon-stra cum „contingentul urcã înconºtiinþa însãºi a satului. Uncircuit care, se înþelege, are per-spectivã poeticã, cã dacã amprivi sociologic sau fãrã acces lamistere, am ucide «corola deminuni a lumii»”.

Una dintre cãrþile despre careabia începe sã se vorbeascãaparþine lui Bujor Nedelcovici –„Lectorul de imagini. Vandalismarhitectural în Bucureºti. 1980 –1987”, carte „radiografiatã” deMarina Nicolaev. ªtefan Enepleacã de la apariþia EdituriiNemira, ºi alãturi de JulianBarnes face un „tur al culturiifranceze”.

În traducerea Elenei Dinucitim cu mare plãcere un interviucu celebrul Andrei Tarkovsky,extras din „Andrei Tarkovski.Interviews”, University Press ofMississippi, 2006. Simplu, rãspi-cat, regizorul oferã rãspunsuriplecând de la metaforele exis-tente în filmele sale. „Arta estecapacitatea de a crea, esteoglindirea gestului Creatorului.Noi, artiºtii, doar repetãm, imi-tãm acest gest. Arta este unuldin acele momente preþioase, încare ne asemãnãm Creatorului.De aceea, n-am crezut niciodatãîntr-o artã independentã deCreatorul suprem, nu cred înarta fãrã Dumnezeu. Motivulexistenþei artei este rugãciunea,rugãciunea mea”.

LecTop

iunie - iulie 2009 29

revista revistelor

• Silvia Tiperciuc• Silvia Tiperciuc

Ierarhizarea artiºtilor con-temporani poate fi ºi o golãniea conjuncturilor.

Cât timp la masa de lucru semai aflã un mare scriitor,putem fi ceva mai liniºtiþi.

Trupul a optat pentru civi-lizaþie, sufletul înclinã spre cul-turã.

Întotdeauna cartea tipãritãeste o copie palidã a celeivisate.

Superlativul ºtiinþei ºi al arteieste revelaþia.

Arta nu trebuie sã fie nea-parat … sedativã.

Pe artiºti îi dezbinã politica.Dar ºi cultura.

Rezistã arta proiectatã sãtulbure.

Grijile existenþiale neîmpuþineazã mãduva creaþiei.

Capodoperele împing spiri-tul spre absolut.

În poezie, sensurile cuvin-telor zvâcnesc precum stridiile.

Poeþii au acute cardiopatiisufleteºti.

Arta – acest mercenar înslujba frumosului.

Arta – acest tulburãtor con-cubinaj al zbuciumului cu lumi-na.

De mii de ani, arta stoarcecu disperare sensurile vieþii.

Debutantul nu – i permitenici lui Dumnezeu sã – l critice.

Toþi cei care i – au pusmustãþi artei s – au trezit gro-hãind.

Marea artã este întotdeaunaconvulsivã.

Poeþii, aceºti fundamen-taliºti ai iubirii, pot fi oricândacuzaþi de trafic de speranþã.

Capodopera nu moaredecât odatã cu întrebãrile dinea.

Bietul chip omenesc duce înspate veacuri de picturã ºi decaricaturã !

Arta se degradeazã cândricoºeazã în predicã.

Arta este imensul depozit detandreþe pe care singuraticiicreatori îl împing spre noi.

Poezia ar mai putea scoatepetele de jeg de pe cuvinte.

În artã, falsul fâsâie la totpasul.

În corida artei, banalul înfu-rie. Dar ºi inaccesibilul.

Arta rãvãºeºte în speranþaunei reclãdiri superioare.

Artiºtilor le repugnã ritmulepocii. Pentru cã ei îl au pe allor.

Cartea sugereazã imensaforþã a omului singur.

Artiºtii îºi osândesc trupulpentru longevitatea numelui.

Modernizarea se pliazã peaccesul la esenþã.

Este valoros jurnalul ºinotele de drum care cuprindcât mai multe ciudãþeniiinedite.

Numai valoarea poate con-sacra o operã. Nu dosarul, nicihotarul

Criticii de artã pot bulversaierarhiile, nu operele.

Scrisul responsabil înseam-nã ocnã.

Dostoievski a fãcut chirurgiepe suflet deschis.

Cultura genereazã echilibru.Orice carte valoroasã este o

formã de respect la adresa citi-torului.

Harul transformã cuvântul înpoezie, aºa cum politica facesteag dintr – o cârpã.

ªi arta mizeazã pe sugestie.Dar mai ales tãcerea.

Cãrþile mari stimuleazã dia-logul.

Artiºtii au devenit niºte gra-vori de coºmaruri.

Vasile GHICA

Am sub ochi, nu de mult cumpãratã,Istoria criticã a literaturii române. 5 se-cole de literaturã a domnului NicolaeManolescu. Mai întâi, am rãsfoit-o, amcitit pe apucate prefaþa ºi postfaþa, amexaminat la repezealã ºi superficial (dintitluri) structura masivului volum ºi, cunerãbdare, am început sã parcurg capi-tolele spre care mã îndeamnã pornirilesufleteºti, afinitãþile. Nefiind cercetãtorde profesie, vreau s-o citesc cu plãcere,mi-am spus ºi mi-am impus de la bunînceput, dacã se admite cã ne putemimpune o plãcere din cele mai alese.Fãrã îndoialã, asupra unor pagini voireveni, cred, mai aplicat.

Scrisul autorului, de o înaltã intelec-tualitate, nu mi-i inaccesibil, stilul, deasemenea, îmi este cunoscut. Trebuiesã vã spun – deschizând o parantezã –cã uneori, ajungând acasã stresat, mãrelaxam revãzând fraze, pasaje ºi chiarpagini întregi din Maiorescu, Cãlinescu,Sadoveanu, Constantin Cãlin ºi, desigur,Eugen Simion ºi Nicolae Manolescu.Evident, citez doar câteva nume careîmi vin mai repede la îndemânã, dar lacare aº putea adãuga ºi altele, autoriromâni ºi strãini. Uneori, aflându-mã pestradã, am viziunea unor idei pãstrateîn memorie. E drept cã nu în puþinecazuri sunt ajutat ºi de turnura oralã astilului ºi de fluenþa logicã a discursului.

Cum sã vã spun ca sã nu fiu înþelesgreºit? Nu e vorba aici de parcursuri„leneºe”, ci de idei cu mare încãrcãturã,în stare sã miºte scripeþii minþii, sãmenþinã la un anumit ambitus acuitateaobservaþiei, fluxul ideatic, eleganþademonstraþiilor. Dar aº mai adãuga unelement ajutãtor ºi, cred indispensabilapropierii de text. Marea calitate a stilu-lui domnului Nicolae Manolescu estelimpezimea. Claritatea nu însoþeºtedoar ideea, ci este consubstanþialã pro-funzimii ºi densitãþii ideatice. Frazainformeazã ºi reconforteazã.

Sã revin. În finalul volumului. autorulaºazã un Epilog. Istoria unei istorii. Secuvenea, desigur, sã cunoaºtemdemersul petrecut în ani, început cagând de-o clipã, poate, mai apoi caintenþie de a scrie ºi publica nu doar oistorie ci însãºi istoria criticã a literaturiiromâne. Cred cã în intimitate ºi înuºoare rãbufniri confraþii se manifestaudacã nu sideraþi, mãcar sensibilizaþi laaflarea unei asemenea veºti. Dar citi-torul o aºtepta, mai ales dupã apariþiacelor trei volume intitulate Arca lui Noe.Eseu despre romanul românesc. Peprimul din acestea, apãrut în 1980, amobþinut un generos autograf, pe careautorul, venit la „Zilele CulturiiCãlinesciene”, mi l-a acordat la Oneºti.Cam de pe atunci – ºi e de crezut cã

mai din timp – pare sã se fi înfiripat ºi sãprindã rãdãcini gândul de a realizaprezenta istorie a literaturii, aflatã îndialog (ºi uneori în disputã) peste zecide ani cu Istoria… lui G. Cãlinescu.

Dificultãþile unei astfel de iniþiative dedimensiuni neobiºnuite nu lipseau niciînainte de 1989. O parte din acesteaerau cauzate de „rigorile Cenzurii”.

Un prim volum avea sã fie tipãrit laBacãu. În preajma dramaticelor eveni-mente din decembrie 1989, autorul aveasã se deplaseze în localitate „înarmat cuun teanc de pagini noi ºi cu numeroasecorecturi de detaliu”, dar nu în scopulgrãbirii lucrului la carte, cât mai mult pen-tru a duce la o datã cât mai depãrtatãapariþia ei. Ajuns la Bacãu, dupã cumînsuºi ne relateazã în Epilog, l-a întâlnitpe fostul secretar cu propaganda alComitetului Judeþean al P.C.R.,Gheorghe Toma (corect, Constantin V.Toma), om afabil pe care îl cunoºtea demai mulþi ani de la diverse evenimenteculturale petrecute la Bacãu, Oneºti.Fostul secretar cu propaganda îi des-tãinui iminenta rupturã: „S-a terminat!”.

Prevenit probabil de aceastã sosirela Bacãu, scriitorul Sergiu Adam îmipropune sã realizãm la mine acasã odiscretã ºi lipsitã de pretenþii sãrbãtorirea zilei de naºtere a distinsului critic ºiistoric literar (cum se vede, cu oîntârziere de aproape o lunã), unul dincolaboratorii de prestigiu ai revistei„Ateneu”. N-am avut nimic împotrivã,decât cã m-a cuprins o justificatãemoþie. În seara respectivã, în afarã desãrbãtorit, mi-au mai fost oaspeþi SergiuAdam, Petru Filioreanu, pe atunciredactor-ºef al ziarului „Steagul roºu” ºirespectabilul profesor de fizicã Poraicude la Liceul „George Bacovia” dinBacãu (actualmente, Colegiul„Ferdinand I”). O searã liniºtitã ºi mo-

destã. La un moment dat, domnulNicolae Manolescu s-a ridicat de lamasã ºi s-a întors spre bibliotecã, undepãru sã cerceteze dintr-o privire diversetitluri. Am profitat de moment ºi i-amdestãinuit intenþia unei deplasãri la Iaºi,la editurã. Domnul Manolescu fãcuobservaþia cã n-ar fi tocmai oportunã înacele zile o asemenea cãlãtorie.

Emoþionantã în viaþa familiei mele,seara aceea a luat sfârºit odatã cuvenirea profesorului Gheorghe Neagu(ºi nu Nicolae Neagu, cum aparemenþionat în Epilog), fost student aldomnului Nicolae Manolescu. Profeso-rul Neagu era atât de nerãbdãtor sã-lîntâlneascã pe fostul sãu magistru,încât am avut pe loc impresia cã îl con-fiscã.

Relatând în trecere aceastã întâlnire,þinutã pânã acum doar pentru mine, aºvrea sã spun cã ea adaugã un plus deemoþie parcurgerii Istoriei domnuluiManolescu. Totodatã, fiind în lunacomemorãrii lui Eminescu, m-am dedatla un exerciþiu. Am reluat paginile încare autorul comenteazã felul în careG. Cãlinescu articuleazã întreagaschelãrie a masivei Opere a luiEminescu. Apoi, nu fãrã interescrescând, am revãzut paginile privindopera lui Eminescu din Istoria criticã…Însumând, comparând, încreþind dinsprâncene pe alocuri, înseninându-mãºi ieºind, totuºi, reconfortat din lecturã,pot sã reafirm fãrã ezitãri: Atât statuiapoetului cât ºi soclul acesteia au nevoiede reexaminãri periodice atente, profe-sioniste, pentru ca trecerea nemiloasãa timpului sã nu punã în pericol trãiniciamonumentului. Iar Istoria d-lui Manolescune propune o efigie a poetului, credibilã,în limitele exigenþelor de astãzi. Limite ºi exi-genþe de care ai dreptul sã te-ndoieºti, nu?

ateneu

iunie - iulie 200930

Victor MITOCARU

Sã visezi citindºi rememorând

Constantin Avram (Consizo Serv), Mihai Banu (Agribac Com), DanielaBurlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu

(Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional),Viorel Ghelase (Direcþia Silvicã Bacãu), Viorel Grosu (Hidroconstrucþia,

Sucursala „Moldova“ Bacãu), Grigore Horoi (Agricola Internaþional), NeculaiLupu (Universitatea „George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul „George

Apostu“), Mircea Nicolae Rusu, dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

Despre artãã

• Ilie Boca

Idealist, Alexei Karamazovcrede în scopul suprem creºtin aliubirii aproapelui. Dupã cumobservã Berdiaev, „în construcþiaromanelor lui Dostoievski exis-tã o puternicã focalizare. Toatelucrurile curg cãtre un personajcentral sau acest personajtinde cãtre toate celelalte”. (Op.citatã, p.25). Acest lucru seobservã ºi în cazul lui Alexei(cãtre care se îndreaptãaproape toate celelalte perso-naje când vor sã se confeseze)ºi al lui Mîºkin (care tinde întot-deauna cãtre ceilalþi). În faþaseninãtãþii lui Alexei, dar ºi a luiMîºkin, toþi se simt dezarmaþi,cu deosebirea cã primul esteconsiderat „un înger”, celãlalt„un idiot”. Deºi tentativa sa dea-ºi reconcilia familia eºueazã,Alexei reuºeºte sã refacã legã-tura de prietenie între micuþiiIliuºa Sneghirev ºi KoleaKrasotkin. Zilele lui Iliuºa eraunumãrate, iar Alexei îi îndeam-nã pe copiii care-l batjocoriserãpânã atunci sã meargã la elpentru a-i cere iertare. Cu-vintele stareþului Zosima par a-irãsuna încã în minte: „Staucâteodatã ºi mã întreb: «Ceeste iadul?» ªi cuget în sinea

mea: «Este suferinþa de a nu maiputea iubi»” (F.M. Dostoievski,Fraþii Karamazov, EdituraLeda, Bucureºti, p.583). Alexeicrede sincer în aceastã învãþã-turã, încercând sã le-o trans-mitã copiilor. Prin discursul ros-tit la mormântarea lui Iliuºa, elîºi aratã credinþa în înviereamorþilor ºi în viaþa de apoi.Chiar dacã trecuse prin multemomente de îndoialã, ajungesã înþeleagã faptul cã:„Miracolul trebuie sã vinã de lacredinþã, nu credinþa de la mira-col” (Nikolai Berdiaev, op.citatã, p. 49). Spre deosebirede „îngerul” Aleoºa, „idiotul”Mîºkin nu vrea sã se retragã înviaþa monahalã. Trãind izolat,din cauza unei boli, el a rãmasla stadiul inocenþei infantile,deºi este dotat cu inteligenþaunui om normal. Brusc, setrezeºte aruncat într-o realitatecare îi este strãinã. La fel caDon Quijote, prinþul Mîºkinsuportã toate umilinþele înnumele unui ideal. El are pu-terea de a-i ierta pe toþi: peNastasia Fillipovna, pentrutoate umilinþele la care l-asupus, fugind cu Rogojin; peAglaia, pentru micile ei rãutãþi;

pe Rogojin, pentru ucidereaNastasiei: „O senzaþie cu totulnouã îi sfâºia inima cu o tristeþenemãrginitã. Între timp se lumi-nase de ziuã; în sfârºit seîntinse pe pernã, parcã istovit ºidisperat cu totul, ºi îºi lipi faþade obrajii palizi ºi încremeniþi ailui Rogojin; din ochi îi curgeaulacrimi pe faþa celui de alã-turi…” (F.M. Dostoievski,Idiotul, Editura Polirom, Iaºi,2007, p.612). Aceastã scenãdin finalul romanului pare a fi oreplicã la întrebarea lui IvanKaramazov: dacã existã înlumea asta o singurã fiinþã caresã poatã ierta cruzimea oame-nilor? Deºi Mîºkin nu are pu-terea de a ierta în numele unuiputeri divine, îl iartã pe ucigaºprin lacrimile sale. „Arma” luiAleoºa nu este lacrima, ci dis-cursul: „Frate, (…), m-ai între-bat adineauri dacã existã pelumea asta o fiinþã care sãpoatã ºi sã aibã dreptul de aierta? Fiinþa aceea existã, sãºtii, ºi poate sã ierte totul, ºi sãierte pe toþi, da, da, pentru toþiºi pentru tot, fiindcã ea însãºiºi-a dãruit sângele nevinovatpentru toþi ºi pentru toate. ªi tuo cunoºti, ea este într-adevãrtemelia clãdirii de care vorbeai,cãtre care se vor ridica gla-surile tuturor spre a spune:«Drept eºti tu, Doamne, pentrucã judecãþile tale s-au dat pefaþã!»” (F.M. Dostoievski, FraþiiKaramazov, Editura Leda,Bucureºti, pag. 358). Aleoºaeste, pentru toþi, Strigãtul acelasublim ºi inocent de la capãtulmirãrii: „Poþi, oare, sã-þi ducimai departe, viaþa cu iadulacesta în inimã ºi în cuget,spune-mi, poþi?” (Ibidem, pag.383). Aleoºa Karamazov estenu doar singurul dintre fraþicare îºi gãseºte locul în lumea

aceasta, ci ºi cel care rãmânepe tot parcursul romanului (cuexcepþia câtorva momente) celmai senin, cel mai luminos, celmai sincer dintre personaje. Elnu judecã pe nimeni, dar în-cearcã sã-i ajute pe toþi, lespune tuturor adevãrul fãrã sãrãneascã pe nimeni, pentru cãiubeºte oamenii prea mult. Maiapoi, el îºi cunoaºte fraþii, tatãlºi pe toþi cei din jurul sãu, le ºtiefiecare gând, fiecare dorinþã,fiecare durere. Mai mult decâtatât, Aleoºa nu aleargã dupãidealuri deºarte, nu-ºi puneproblema nemuririi pentru cã agãsit-o: NEMURIREA ESTE ÎNDUMNEZEU. ªi ce poate fi maisublim decât un astfel de om,care veºnic împãcat cu sine în-suºi intrã în armonie cu oricineºi, mai ales, poate sã iubeascãpe oricine? Exagerãm dacãspunem cã Aleoºa este un pla-tonician? În Phaidon, dialogullui Platon socotit uneori, de-alungul veacurilor, cartea ceamare a umanitãþii. personajulPhaidon povesteºte luiEchecrates ultima zi a luiSocrate în închisoare ºi exe-cuþia acestuia. Aceastã naraþi-une emoþionantã serveºtedrept fundal pentru o discuþiefoarte riguroasã: Socrate în-cearcã sã-ºi îmbãrbãteze pri-etenii comunicându-le credinþasa în nemurirea sufletului ºi însoarta sa fericitã dupã moarte.Dialogul se leagã pornind de laobiecþiile succesive ale celordoi auditori - Cebes ºi Simmias- care îl obligã pe Socrate sãfacã o demonstraþie riguroasãdespre natura nemuritoare asufletului. Phaidon reia câtevaelemente din teologia orficã ºicea pitagoreicã, în care corpuleste drept o murdãrie pentrusuflet, iar moartea drept o

purificare. „Nemurirea sufletului(...) trebuie susþinutã cu toatãputerea” (Phaidon, 114d), „su-fletul este în cel mai înalt gradnemuritor ºi nedestructibil”(Phaidon, 106 e), spuneSocrate. Sufletul poate încã dinaceastã viaþã sã se pregã-teascã pentru despãrþirea decorp prin practici ascetice ºiextatice. Pentru Platon, numaigândirea raþionalã ºi ºtiinþificãpermite sufletului sã scape întotalitate de legãturile corpo-rale. Sufletul este indestructibil.Ideea de Viaþã este incompati-bilã cu orice idee de descom-punere ºi moarte: sufletul, încalitate de principiu al vieþii,este prin urmare nemuritor.Acest argument dialectic esteun exemplu pentru aceledovezi pe care Aristotel le vacalifica drept „verbale ºigãunoase”. Însuºi Socrate,conºtient de insuficienþa de-monstraþiei sale, ar fi vrut sãcontinue discuþia, dar a fostîntrerupt de sosirea gardianuluiînsãrcinat cu execuþia. Platon arealizat ºi alte demonstraþiidespre nemurirea sufletului,îndeosebi în Republica,Phaidros, Timaios ºi cartea aX-a din Legile. Pânã la unpunct, chiar ºi Dostoievskiîmbrãþiºeazã metafizica luiPlaton, dar zice NikolaiBerdiaev (op. citatã, pag 8):„Ideile lui Dostoievski nu suntprototipuri ale existenþei, nu seconstituie în esenþele primareºi, desigur, nu sunt norme, cidestine ale existenþei, energiiincandescente primare. Dar, caºi Platon, Dostoievski a recuno-scut rolul determinant al ideilor”.Aleoºa este, credem, unul din-tre acele „destine ale existenþeiincandescente primare” de omoralitate ireproºabilã.

În ultima sa ascunzãtoare,Saddam Hussein a fost gãsitalãturi de Coran ºi… Crimã ºipedeapsã. Scena putea aduceaminte cunoscãtorilor luiDostoievski de încercarea luiRaskolnikov de a salva prinsuferinþã: „Sub perna lui (a luiRaskolnikov; n.n., I.F.) segãsea Evanghelia (…) De aiciîncepe o altã poveste, po-vestea regenerãrii treptate aunui om, a renaºterii lui progre-sive, a trecerii lui nesimþitedintr-o lume într-alta, într-o rea-litate nouã, necunoscutã de elpânã atunci”. (F.M. Dostoievski,Crimã ºi pedeapsã, EdituraCartea Româneascã, Bucureºti,1982, pag. 628/629). O fi citit,oare, ºi Fraþii Karamazov?Dacã da, o fi-încercat SaddamHussein sã-ºi lecuiascã vânã-tãile sufletului ºi cu întrebareacutremurãtoare a seraficuluiAleoºa: „Poþi, oare, sã-þi ducimai departe viaþa cu iadul aces-ta în inimã ºi în cuget, spune-mi, poþi ?” F.M. Dostoievski,Fraþii Karamazov, Editura Leda,Bucureºti, pag. 383).

varia

iunie - iulie 2009 31

Ion FERCU

SeraficulAleoºa (II)

O precizare pentru schizofrenii nedeclaraþi:la concert nu vom veni în frac, ºi cu perucãzburlitã, cã lumea tot nu ne va confunda cuBeethoven, ºtiut fiind cã acesta are, acum, altepreocupãri decît exhibiþia în sãli de concerte.

La expoziþii nu veniþi îmbrãcaþi în culorideschise ºi nu asortaþi teniºi, la smoking, fiind-cã dvs. sunteþi privitor, nu pictor, ºi vizitatoriitrebuie sã aibã bani sã cumpere tablouri, nugarderobã excentricã....

Iar la cinema nu purtaþi rochia aceea cele-brã, albã, de deasupra gurii de metrou, aMarilynei Monroe, cãci ea avea cu fo’ 50 de kilemai puþin ºi era cu 3.800% mai sexoasã; dvs.aveþi însã avantajul c-aþi apucat 70 de cotolani,deci (deocamdatã, mamaie) 1:1.

Dacã întîrziaþi la premierã, nu vã faceþi locprintre ocupanþii locurilor, pînã la mijlocul rîn-dului, cã artiºtii s-ar putea deconcerta; ºi-nplus, renunþaþi sã mai urlaþi, cãtre scenã, „luaþi-ode la cãpãt, bre, cã pierdurãm începutul!”. Astanu se va întîmpla, în schimb, s-ar putea ca uninterpret/timpanist/sculptor sã se enerveze ºisã vã pocneascã-n tãrtãcuþã cu: sabia luiªtefan, cu bãþul de la timpan, ori cu ciocanul dedãltuit piatra, ceea ce nu va fi deloc plãcut...

Dacã mergeþi la spectacol/concert iarna,lãsaþi la garderobã paltonul, cãciula, galoºii,borcanul cu gogonele primit de la socrii, saniacopiilor, clãparii bunicii, dar nu ºi nevasta:oricum, vi se va înapoia la plecare, ºi-n plushãrmãlaia pe care o va face matracuca îl vaîmpiedica pe interpretul lui Hamlet sã-ºiomoare unchiul, piesa marelui Will cãpãtîndastfel un final necorespunzãtor. La Simfonia a9-a neterminata, hai, mai merge sã se bruiezeconcertul, cã doar de-aia-i zice neterminata!...

Dar la de-astea contemporane, mai greu,deoarece autorii fiind în viaþã, au timp ºi sãfiniseze opera ºi sã mutileze grobienii dinsalã...

În timpul reprezentaþiilor, nu mai e nevoiesã precizez cã nu se manîncã, bea ºi scuipãseminþe-n chelia slãbãnogului din faþã, ori îndecolteul grãsanei din spate. Nu se comen-teazã cu glas sonor, nu se încurajeazã actoriila modul „arde-i una-n meclã, martalogului!”,ori „alo, aia cu harfa, te urmãresc, ai cîntatdoar cinci minute-n tot concertul; iei salariulîntreg, fã?”.

Sigur, la cinema, n-avem decît sã ronþãimpop-corn tot filmul, cã actorii nu se simt deran-jaþi, fiind imprimaþi; da’ la teatru ºi concert situ-aþia se complicã, mai ales dacã-s plasatori cîþi-va ex-bodyguarzi ai lui Becali, mutaþi discipli-nar în instituþiile de spectacol...

La fel, la vernisaj nu strigaþi copilului, „Gigel,adã acuarelele tatã, cã pe pînzã e o tanti inde-centã, sã-i punem mãcar monokini!”...Nu, cãpictorul nu ºtie multe, ºi vã treziþi cu o ramã înjurul gîtului, de o sã ajungeþi în istoria pop-artu-lui, una-douã! De asemenea, dacã nuînþelegeþi curentul artistic cãruia-i aparþine

artistul, nu vã lãudaþi, cu voce sonorã, „merci,aºa ºtiu ºi eu sã pictez!”: nu e sigur cã ºtiþi. Iarla un tablou cu tematicã abstractã, nu-ntrebaþiautorul, dezinvolt, „da’ þigãnci cu garoafe laureche nu ºtii sã faci, ciumecule?”...

Ãia care vã hliziþi la tragedii, de la galerie(balcon), renunþaþi sã aruncaþi cu cocoloaºe dehîrtie în fraierii de la parter; ºi nu vã chiombiþicu binoclul în decolteurile spectatoarelor, denecaz cã instrumentul nu bate pînã-n cel alinterpretelor...!

Dacã mergeþi la bufet, în pauza de specta-col, nu comandaþi, precum ghiolbanul, „fã-mirepede zece mici ºi scoate douã beri brumate,mîrlane!”. Bufetul teatrului nu e crîºmã de 1Mai, ºi-n pauzã oricum n-ai avea timp sã te sat-uri cu mici ºi bere, fiindcã repausul þine doarzece minute. Unde mai pui cã n-ar da bine ca-ntimp ce asculþi Wagner, un oligoid sã rîgîieaburi de usturoi ºi damfuri de bere, oripilînddirijorul ºi instrumentiºtii din primul rînd...

(va urma)www.bogdanulmu.eu

La concerte, expoziþii,chiar cinema...

Bogdan ULMU

„Nu mã rãzvrãtesc împotriva lui Dumnezeu, însã nu vreau sã«accept lumea» aºa cum a creat-o el, atâta tot!”

FF..MM.. DDoossttooiieevvsskkii,, FFrraaþþiiii KKaarraammaazzoovv

1.. ÎnnggennunncherreNu v-am uitat.Inima ne e câmp al Învierii.Nu v-am pãrãsitnespãlaþi, neîmbrãcaþi,plini de sânge, rãni ºi lut.

Martie, soarele nostru - nu v-am uitat.Inima ni s-a lãrgit,a dobândit un cercu lunã ºi stele proprii,toate arzând pentru eroii, martirii ºi sfinþii ei.Voi sunteþi odoarele.Ea însãºi existãDin clipa-n care v-aþi pierdut aicicopiii ºi casele.Voi sunteþi înlãuntrul ºi-n afara noastrã,în copacii pe care i-aþi sãditºi care s-au înãlþat, au înflorit,au dat roade în absenþa voastrã.Nu v-am uitat!

Iar dacã nu v-am închinat un cântec veºnic,nu-i vina noastrã. În locul acestasunt multe lucrurile a cãror mãreþieiese cu greu la ivealã.În lumina plãmãditã din sânge,chipurile voastre rãmân mai presus de poezieºi nu încap în muzicã.Nici cuvintele, nici cântecele nu-s de-ajuns sã poatã þeseîmbrãcãmintea de cinstecare i s-ar cuveni jertfei voastre.Dar de puteþi, ascultaþi-ne tãcerea,fraþilor. ªi iertaþi-ne. Nu v-am uitat!

2.. SScrrisoarre

Nu mai am nici o frunzãdin copacii înverziþi de odinioarã.

Îþi aºtern mâhnirea mea pe aceastã hârtie.Uºoarã cât s-o poarte vântul, delicatã atât cât sã nu se mire soarele,

plinã de blândeþeasemeni tãcerii ce se perindã noaptea prin iarbã,curatã ca un izvornãscut, nu se ºtie cum, din sânul vârtejului zilei trecute.

Mulþi au fost uciºi.Mulþi am rãmas în viaþã.Cu toþii am fost rãniþi.Lumea e grea de durerea noastrã.

Cu tãcerea mãrii îmi vei ºterge mâhnirea.Îþi trimit acest etern „Nu mã uita!”,luminã ce pâlpâie înlãuntrul unui noriºor.

ªi, de vreme ce eºti aproape de Dumnezeu, îþi trimit acest miel,sã-l cãlãuzeºti spre una din grãdinile Lui.

Îþi trimit acest prunc cu piciorul rupt,sã-l ridici pânã la fereastrãlaolaltã cu lumina zorilor zilei,aproape de univers, aproape de vise,de bunãtatea ta,plinã de cãldurãca rãsuflarea maicii.Aproape de gura sobei,unde, cu mâna la tâmplã,visezi la fericirea celui flãmândºi a celui bolnav.

Cãlãuzeºte-l cãtre flamura verde.Lângã calul roºu. Lângã maica lui,întoarsã din iarna vrãbiilor,torcând caierul speranþei. Cãlãuzeºte-l cãtre suspinul prieteniei.Deschide, asemeni unui zâmbet,fereastra, sã poatã privi prin ea lumea.

33.. Mâhnnirreaannahorrettului

Am sã urc în munþi, printre pietre neclintite,sã-mi aºtern patul lângã izvoarele universului,unde tunã ºi fulgerã arterele soarelui,

sã-mi întind acolo amarul,sã se topeascã aºa cum se topeºte zãpada.

Nu-mi atinge umãrul, vântule, bunul meu! Iar voi, zorilor de zi,luminaþi-mi crestele!Ajutaþi-mã sã urc!Port în spinare mâinile morþilor!Pe un umãr þin visele,pe celãlalt, speranþele.Iar între ele, o cununã însângeratã.

Nu-mi vorbi, vulturule!Nu-mi trimite cãldurã, soarele meu!Azvârle în cale-mi negura norilor,ca sã nu mã mai fac vreodatã cale întoarsã!

Am cântãrit binele ºi rãul din lume ºi-am hotãrât sã devin fratele mai mic al pãsãrilor…

4.. Trrei poemme dinn serria„Filosofia florrilorr”

Naºtere

Garoafa pe care-o þin între trei degeteºi-o ridic în luminãmi-a vorbit. ªi, cu toate cã mintea mi-e de om obiºnuit, i-am înþeles graiul.

Un lanþ de nesfârºite galaxii s-a împletit,lumini orbitoare s-au încruciºat sub pamânt.Întreg universul a luat parte la naºterea acestei garoafe.Iar acum ascult glasurile maeºtrilor fãuritori,pe care le poartã înlãuntrul ei.

Seminar

Drept ºi nemiºcatprintre flori,cum mã aflu în aceastã clipã,s-ar crede cã eu sunt cel care dã lecþii.De fapt, eu sunt cel care ascultã,iar florile, cele care-mi vorbesc.Purtându-mã înlãuntrul lor,mã învaþã lumina.

Florile rostesc rugãciunipentru prunci

A þâºnit o pãdure întunecoasãdin duhul nostruºi a acoperit linia orizontului.Numai fulgerele o sfâºieºi se pierd în negura spaimei.Nici un viitor nu se întrevede.

Saltã, dãnþuiesc pruncii,iar la picioarele lor,ca-ntr-o nesfârºitã bisericã de sub cerul liber,florile rostesc rugãciuni.

meridiane

Grecia

Nikiforos Vretakos

PPooeettuull ffaanntteezziieeii ll iibbeerree

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 •

• Cititorii din strãinãtate se pot abona prin RODIPET. Poziþia în Catalogul Presei Interne:4009 • ISSN 1221-5813 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000041 60la redacþie - 1,50 RON; abonament - 1 RON

Nikiforos Vretakos s-a nãscut în 1913, în Lakonia. A urmat pentru o vreme studii de drept, dar le-a abandonat

pentru a se consacra în întregime literaturii. A publicat mai bine de 15 culegeri de poeme. Cea dintâi,

„Coborând în tãcerea veacurilor”, a apãrut în 1933; câteva dincele care i-au urmat sunt „Simfonie eroicã”, în 1944, „Mamamea în bisericã”, în 1957, „Una din cele douã lumi”, în 1958,„Poeme”, în 1981. Ultimul volum, „Întâlnire cu marea”, a apãrutîn 1991, anul în care poetul a încetat din viaþã.

Criticul Mihail Paranthis scrie, analizând opera poeticã a luiVretakos: „Vretakos este poetul fanteziei libere. Uneori se lasãpurtat de reverii lirice, alteori, de exigenþele normelor metricii,iar cel mai adesea, de succesiunea ritmicã a versurilor.

Temperament sensibil ºi autentic liric, Vretakos îºi învãluiescrierile într-o revãrsare de duioºie ºi delicateþe, cãreia îiadaugã vastitatea ºi flexibilitatea fanteziei”.

Traducere deSorina MUNTEANU