Nr. 2(474)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

ww

w.a

ten

eu

.go

.ro

Vladimir Lucaveschi:

„Cineclubul a începutca o dandana“

pagina 3

Adrian Jicu despre Dan Petruºcã

Un trist trubadursau despre zadarnicele

chinuri ale dragostei

pagina 5

Ioan Dãnilã

Românism, prin artacuvântului - Grigore Vieru

pagina 19

Teatrul Municipal Bacovia Bacãu

Sfârºitul jocului

pagina 19

Prozã de Dumitru Hurubã

Râia cãpreascãla Homo Sapiens

pagina 10

• Anul 46 (serie nouã) • februarie 2009 • 3,50 lei •

• D

orel

Fãc

ãuar

u

Muzica compozitorului aus-triac Franz Schubert camer-alã, concertantã ori simfonicãeste un mixtum compositum dedramatism, pasionalitate ºiexpresivitate feericã. O elabo-ratã, dar foarte limpede dra-maturgie sonorã. Recitalulcameral de la Filarmonicã cuprogram integral Schubert aavut ca protagoniºti membri aiorchestrei. Cvartetul de coarde„Consonanþe“ a luat fiinþã în2003, de atunci impunîndu-seîn recitaluri camerale pe scenaAteneu, în Festivalul Interna-

þional „Zilele Muzicii Contem-porane“ ºi la Muzeul „GeorgeEnescu“ de la Tescani, precumºi în Italia. Cvartetul are camembri pe: Andrei Onofrei –vioara I, ªtefan Epuran –vioara II-a, Mihai Epuran –violã ºi Katherine VandaMülthaler – violoncel. Ei ausurprins în Cvartetul postum înre minor, „Fata ºi moartea“ –una din capodoperele genului -încleºtarea dramaticã ºi pro-funzimea liricã a muzicii.Superba temã a liedului „DasTod und Das Mädchen“ este

dezvoltatã într-un ºir de variaþi-uni cu aspect de coral în secþi-unea a doua. Întreaga lucrareeste apãsatã de tragism. DoarScherzo-ul se sustrage aces-tei atmosfere de prãbuºire, înel conflictele fiind mult estom-pate. Paginã de încercare arezistenþei instrumentiºtilor,Presto final, neagã rezolvareaoptimistã, ceea ce spuneW.Berger, Beethoven nu aîndrãznit în nici unul dincvartetele sale.

Cvintetul de coarde„Pãstrãvul“ în La Major esteuna dintre cele mai popularelucrãri schubertiene, ce s-apublicat în 1829. Gîndit pentrua fi cîntat în concerte familiale,„Pãstrãvul“ a fost comandat deSilvester Paumgartner, violon-celist amator din orãºelulSteyr, într-o perioadã fericitãdin viaþa compozitorului.Schubert avea douãzeci ºi doide ani. Formula imaginatãpenru cvintet este unicã,melodicitatea fiind nota ei dis-tinctivã. Instrumentiºti ai or-chestrei bãcãuane: TeodorRadu – vioarã, Iulian Bolog –violã, Liviu Mera – violoncel,Stelian Dima – Resmeriþã –contrabas ºi Alexandru -Cãtãlin Stãnescu – pian (stu-dent în anul II la UniversitateaNaþionalã de Muzicã dinBucureºti (clasa conf. univ.dr.Vlad Dimulescu), au redatbuna dispoziþie a muzicii,transparenþa sonorã.

Tema cu variaþiuni dupãliedul „Die Forelle“ din penulti-ma secþiune întregeºte peisajulde lirism învãluit, catifelat ºiinteriorizat.

Lucrãri inspirate, originale ºicomplexe ce definesc perso-nalitatea unui creator a cãruiexistenþã a numãrat doar 31 deani!Ozana KALMUSKI – ZAREA

La nivel european, anul 2009 direcþioneazãatenþia cetãþenilor cãtre trei prioritãþi majore:alegerile europarlamentare, care vor avea loc pedata de 4 iunie; manifestarea creativitãþii europe-nilor la nivel transdisciplinar ºi, respectiv, marcareacelor douãzeci de ani de la cãderea comunismului.Toate celelalte „prioritãþi“ (solidaritate ºi incluziunesocialã, antidiscriminare, energia ºi schimbãrile cli-matice, rolul Europei în lume, criza economicã ºifinanciarã) sunt subsumate primelor. Aºa cã vompuncta doar câteva aspecte care relaþioneazãaceste prioritãþi, pornind de la obiectivele AnuluiEuropean 2009 (Anul Creativitãþii ºi al Inovãrii).

Alegerile europarlamentare sunt, pentru primadatã în istoria Parlamentului European, conside-rate a avea un caracter transnaþional, o dimensi-une pedagogicã ºi o valoare adãugatã circum-scrisã conceptului de responsabilitate cetãþe-neascã. Femeile, tinerii ºi pensionarii sunt gru-purile-þintã care ar trebui sensibilizate pentru a-ºifolosi dreptul la vot. Cu alte cuvinte, a fi creativ ºiinovator ar putea însemna, printre multe altele,gãsirea de cãtre politicieni a strategiilor celor maipotrivite pentru a determina toþi cetãþenii europeni

sã fie real participativi la actul alegerilor ºi sã simtãcu adevãrat cã vocea lor conteazã, cã se face au-zitã prin efecte palpabile ºi nu prin vorbe doartipãrite pe hârtie. A fi creativ ºi inovator ar maiputea însemna sã alegem pe acel/ acea europarla-mentar(ã) care formuleazã un pachet coerent demãsuri menite sã ofere soluþii pentru crizele (finan-ciare, economice, identitare etc.) urmãtorilor cinciani.

20 de ani de la cãderea comunismului? O prio-ritate interesantã cu atât mai mult cu cât este dis-cutatã la nivel european ºi ar trebui sã rãspundemla întrebãri de genul: în ce spaþiu vorbim decãderea comunismului ºi ridicarea/ triumful uneisocietãþi (ºi, inclusiv, al unei mentalitãþi) de piaþã;care sunt efectele pe termen scurt, mediu ºi lungale acestui act istoric la nivel global, mai ales atuncicând gradul ºi viteza de atingere a unor standardereal democratice sunt condiþionate de voinþepolitice diferite?

ªi o ultimã consideraþie: cât de creativi ºi inova-tori ar trebui sã fim ca sã ne recuperãm „istoriafuratã“?

Doina CMECIU

februarie 20092

breviar

Carmen Istrate Murariu – Dicþionarul artei naive dinBacãu, Ed. Plumb, Bacãu 2009

Constantin Creþan – Album, Ed. Pastel, Braºov 2009Mircea Dinutz – Tablete de duminicã, Ed. Pallas, 2009Ion Beldeanu – Chiar dacã, Ed. Artpress, Timiºoara 2008Bicã N. Cãciuleanu – Sãrutul franþuzesc, Ed. Crigarux,

Piatra Neamþ 2008Nicholas Catanoy – Orfeu ºi Maºina, Ed. Criterion,

Bucureºti 2009Asociaþia Scriitorilor Prahoveni – Remember poetic, Ed.

Tipo-man, Ploieºti 2008Florin Dochia – ªarpele dezaripat, Ed. Princeps, Iaºi 2008Constantin Creþan – Dicþionar, Ed. Pastel, Braºov 2008

(poezii)Eugen Verman – Miezul vieþii – oameni ºi destine, Ed.

Corgal Press, Bacãu 2009Ion Simuþ – Europenitatea romanului românesc contemporan,

Ed. Universitãþii din Orade, Oradea 2008Dumitru Ignat – Mulþimi vide, Ed. Quadrat, Botoºani 2008Bogdan Ulmu – Codul manelelor elegante, Ed. Opera

Magna, Iaºi 2009Constantin Creþan – Album, Ed. Pastel, Braºov 2009

CCããrrþþii pprriimmiittee llaa rreeddaaccþþiiee

Sintagme ºi paradigme europene

Prioritãþi

Sub titlul „Poluareaîncotro?“, Complexul Muzealde ªtiinþele Naturii „IonBorcea“ din Bacãu, a organizato expoziþie care a adus înatenþia publicului problemeactuale de protecþie a mediu-lui, în contextul încãlzirii glo-bale. Prezentã în ºcolile dinjudeþul Bacãu, expoziþia, pelângã partea documentarã,teoreticã, a cuprins ºi o parteinteractivã, ce aplicã metodede învãþare prin descoperire,prin experimente de diferen-þiere a surselor de poluare aapei etc.

„Poluarea încotro?“ esteparte a proiectelor educa-þionale iniþiate de instituþiaamintitã, prin care se încearcãfacilitarea accesului la infor-maþie pentru elevii din oraºeleºi satele judeþului Bacãu.

Însoþitã de prezentãri multime-dia, care au întregit tematicaexpoziþiei ºi au accentuat con-cepte cum sunt: poluarea, pro-tecþia mediului, încãlzirea glo-balã, automobilul viitorului,expoziþia a fost deschisã pe 12februarie, când s-au împlinit200 ani de la naºterea pãrin-telui evoluþionismului, CharlesDarwin. Cu aceastã ocazie,cum anul 2009 a fost declaratla nivel internaþional „AnulDarwin“, Complexul Muzeal deªtiinþele Naturii „Ion Borcea“ alansat prima ediþie omagialãdin setul de vederi „MariBiologi“. Cum tot în acest an sevor împlini 150 ani de la publi-carea lucrãrii care a zguduitdin temelii lumea ºtiinþificã,„Originea speciilor“, mani-festarea muzealã bãcãuanã afost una inspiratã ºi binevenitã.

Medalion Schubert

Expooziþii

• Ion Mihalache

interviu

februarie 2009 3

Ovidiu Capãtã: Cum ar tre-bui sã-l cunoascã bãcãuanii peVladimir Lucaveschi?

Vladimir Lucaveschi: Dacãn-au reuºit pânã acum, numaivizionând filmele mele. Pentrucã noi ne exprimãm cine-matografic. Dacã aº fi proza-tor, m-aº exprima în scris, pen-tru ca toþi cititorii mei sã mãcunoascã. Aºa, nu mã poatecunoaºte nimeni, dacã eu nuprezint imagini.

O. C.: Þineþi minte primulcontact pe care l-aþi avut cu fil-mul? De unde aceastãdragoste pentru imaginea înmiºcare?

V. L.: Povestea este veche.În 1950 am intrat ucenic la ci-nematograful „Unirea“ dinRãdãuþi, având meseria deproiecþionist. Dupã aceea, amfost calificat ºi am practicataceastã meserie pânã am ieºitla pensie. Partea de cine-matografie era tehnicã, nuavea nimic cu producþia defilm. Dar în 1966 se înfiinþeazãcineclubul, la Casa de Culturãa sindicatului din Bacãu. Ceînsemna, la vremea aceea,cineclubul? Un grup de pasio-naþi, iubitori ai filmului, carefãceau, mai întâi, culturã cine-matograficã. Vizionam filme ºidiscutam. Ceea ce fãceam noisemãna puþin cu activitateacenaclurile literare, doar cãmaterialul cu care lucram erafilmul. În fiecare duminicãdimineaþa venea D. I. Suchianu,aºa-zis domnul Cinema, criticde film, nãscut la 1895, odatãcu cinematograful. ªi el neþinea conferinþe de artã a filmu-lui. Dupã ce am luat contact cuarta cinematograficã, am zis:Da’ ce? Noi nu putem facefilm? Pentru cã, trebuie spus,aveam drept exemplu cineclu-burile franceze care, laînceput, si ele au fãcut culturãcinematograficã, trecând, maitârziu, la producþia unor filmede scurt metraj.

O. C.: Dacã tot am ajunsaici, ne puteþi spune când aapãrut primul film de scurtmetraj bãcãuan?

V. L.: Primul nostru film descurt metraj a apãrut la un ande la înfiinþarea cineclubului.Se numea „Vulpiºor ºiiepurilã“. Cu timpul, am începutsã facem filme de scurt metrajde diverse genuri: reportaj,poem cinematografic, film deanchetã, film de animaþie etc.În scurt metraj nu erau prob-leme de producþie prea mari.Mai târziu, am început sã real-izãm filme la nivel de judeþ, lacerinþa sponsorului nostru,Partidul Comunist Român.Filmul începe sã fie folosit înscopuri propagandiste, iar noieram singurii care filmam. Nuse þineau plenare fãrã film, sefãceau diverse întâlniri în fabrici,în colective de oameni aimuncii, iar prin film se arãtautoate neîmplinirile lor. Care eraavantajul nostru, în acest con-text? Din zece role de peliculã,pe care ei le dãdeau, lucrând

filmul foarte strâns, cinci rolerãmâneau ale mele, role dincare puteam sã-mi fac ºifilmele de suflet.

O. C.: Ca un om care aþilucrat toatã viaþa cu imagini ºiþinând cont cã sunteþi autorulunui film recent despre Bacãulde altãdatã, ce imagine vi separe reprezentativã pentruBacãul acelor vremuri?Regretaþi ceva din trecutulrecent al oraºului nostru?

V. L.: Pãi, cum arãta Bacãulatunci este o imagine careemoþioneazã pe cine a trãitacele vremuri. Pentru tineretpoate fi doar o curiozitate.Adicã, ne aratã dinozauri lamuzeu, dar noi îi vedem acolopentru prima datã, nu i-amvãzut în realitate. Este o trãirepe care am avut-o zi de zi înaceastã urbe. Faptul cã astãzi,la aniversarea a 600 de ani deexistenþã, noi putem arãta cumse prezenta Bacãul de altã-datã, este pentru cã s-au pãs-trat, în arhivã, zece mii de metride peliculã. Din aceºti zecemii, am ales într-o primã fazã,pentru filmul despre care vor-biþi, trei mii, pentru ca, în final,sã rãmânã 44 de minute cuimagini reprezentative, zic eu,pentru Bacãu.

Cât despre regrete, gene-raþia noastrã a crezut într-unideal foarte frumos. Spuneamcã vom construi o lume nouã,un om nou, cã vom trãi maibine ºi tot cu speranþa asta amrãmas, iar cureaua s-a strânspânã la ultima gaurã…

O. C.: Aþi cunoscut, încã dinprimii ani, lumea cine-matograficã. ªtim cã cine-matograful reprezenta, înainte,una dintre puþinele distracþii aleromânului. Cât mit ºi câtã rea-litate existã în poveºtile carevorbesc despre cozile inter-minabile, ce începeau sã seformeze în faþa casieriilor cine-matografului, cu ore buneînainte de începerea filmului?Ca sã nu mai vorbim de statu-tul acestor casieriþe, conside-rate, pe atunci, adevãratevedete locale.

V. L.: Cine lucra la cine-matograf era o persoanã foartecunoscutã în oraº. De ce? Serulau niºte filme unde aglome-raþia era de nedescris. Încondiþiile în care se dãdeaupatru spectacole pe zi, tot maierau persoane care stãteau înpicioare. Ca sã obþii un bilettrebuia sã stai la coadã, cumstau acum cei care vor sã intrepe stadion, la nu ºtiu ce con-fruntare fotbalisticã extraordi-

narã. Operatorul de cine-matograf era o personalitatelocalã. Îmi aduc aminte deperioada în care eu lucram, caoperator, în Gura Humorului, în1951. Exista o uzinã electricã aoraºului, încã nu era sistemenergetic, ºi seara se dãdeaun singur spectacol, de la ora19.00 la 21.00. Veneauoamenii ºi cumpãrau bilete dintimp, sã fie siguri cã vor avealoc în salã, dar jumãtate dinpublic stãtea în faþa cine-matografului, cu ochii pe uzinãca sã vadã dacã porneºte,întrucât, uneori, se întâmpla sãnu funcþioneze motorul uzinei.Iar în momentul în carepornea, ieºea un fum negru pecoº, se aprindea becul în faþaPrimãriei ºi toatã lumea fugeaîn salã.

Cinematograful are o va-loare emoþionalã când salaeste plinã. Când toatã lumea,ori râde, ori plânge, fiind toþi înacþiunea respectivã cu sufletul.Dacã o salã are cinci specta-tori, nu mai are nicio valoarespectacolul cinematografic.

O. C.: Sã ne întoarcem puþinspre începutul discuþiei noas-tre. Care mai este, astãzi,soarta cineclubului?

V. L.: Cineclubul nu mai arenevoie de un sediu. Oricine areun calculator îºi poate faceacasã propriul cineclub. Deci,noi trei, care suntem aici, neapucãm sã facem un film, camasta este… Pe vremuri, neîntâlneam în acest loc pentru adiscuta. Aveam aici aparatulde proiecþie. Acum, eu vin lacineclub pentru cã am un patri-moniu, o zestre. Trebuie sãscot din arhivã încã ce sepoate valorifica. Cât mai trã-iesc, eu ºtiu ce este în fiecarecutie. Dupã ce eu n-am sã maifiu, cineva va veni ºi va luaaceste cutii ºi… nu ºtiu ce vaface cu ele. N-o sã le aruncedacã o sã fie un om de bunãcredinþã, dar le va pune într-unmuzeu, undeva, sã stea acolo,la pãstrare. Ori ele, dacã nusunt vãzute de public, degeabaau fost fãcute. E ca o cartescrisã ºi needitatã. Asta facacum, ºobolan de arhivã…

O. C.: Daca ar fi sã faceþi unfilm cu Bacãul zilelor noastre,spre ce v-aþi îndrepta atenþia?

V. L.: Spre oameni. Clãdirilesunt clãdiri, strãzile sunt într-ocontinuã schimbare. Maiimportant, cred eu, este ce seîntâmplã în interiorul acestorclãdiri. Cum trãiesc ºi ce faclocuitorii lor.

O. C.: Vã mulþumesc!A consemnat

Ovidiu Capãtã

Vladimir Lucaveschi:

„Cineclubula început

ca o dandana“„La Bacãu, la Bacãu într-o mahala/ S-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat o mare dandana. În timp ce mahalaua a

evoluat, dandanaua este cineclubul Casei deCulturã.“

Mãrturisesc cã aºteptam cu nerãb-dare cartea d-nei Florentina Neculau:Retoricã ºi pragmaticã în discursulciceronian (Edusoft – Bacãu – 2008),motivatã fiind de formaþia mea culturalãclasicã, pe de o parte, ºi de o vie curi-ozitate profesionalã, pe de alta. ªicând, în cele din urmã, lucrarea a fosteditatã, am remarcat încã din primelepagini rigurozitatea stilului ºi simþul derãspundere în faþa cuvântului scris,care au fost dintotdeauna repereleautoarei.

Extrem de cunoscutã ca profesoreminent de limbã latinã, reuºind dese-ori sã ducã numele þãrii ºi Bacãului din-colo de graniþe prin rezultatele laolimpiadele internaþionale, d-naFlorentina Neculau ar fi putut oricândsã predea în aula unei universitãþi derenume, fiind din punctul meu devedere un adevãrat ambasador al cul-turii latine. Nu sunt laude, cirecunoaºteri fireºti ale unor merite ates-tate prin zeci de diplome ºi prin sute deelevi care au reuºit în viaþã „cummagna laude“.

Volumul Retoricã ºi pragmaticã îndiscursul ciceronian – este constituitîntr-o abordare modernã pe criteriilepragmaticii discursive, vizând deo-potrivã modul de organizare ºi diplo-maþia oratoriei ciceroniene, dar ºi inte-grarea textelor vechi într-un sistem devalori imuabile, ce se perpetueazã desecole atât în registrul juridic cât ºi întoate disciplinele actuale, ce punaccent pe comunicare.

D-na conf. univ. dr. Mirela Arsith asubliniat, de altfel, în Cuvânt înainteintenþia ºi mesajul lucrãrii: „Dupã o per-tinentã reiterare a ceea ce a însemnatretorica în antichitatea greacã ºi cearomanã, Florentina Neculau reuºeºtesã probeze, prin analiza discursuluiciceronian, faptul cã retorica este otekhné, menitã sã persuadeze audito-riul, acesta fiind sedus de rostirea încare se împletesc instruirea, emoþio-nalul ºi plãcerea. (…) Parcurgerea uneibibliografii de referinþã ºi competenþeledate de specializarea FlorentineiNeculau, în limbile ºi culturile clasice aufãcut posibilã o interrelaþionare aretoricii cu orizonturile ºi conceptelepragmaticii contemporane, premisafundamentalã fiind faptul cã inter-pretarea oricãrui discurs înseamnã aatribui locutorului o intenþie performa-tivã ºi a asuma cã atât locutorul cât ºialocutorul împãrtãºesc anumite atitudi-ni, credinþe, dorinþe ºi intenþii.

Autoarea a probat prudenþa retoriciimoderne, respectiv a pragmaticii, de anu lãsa formatul sã joace un rol în sine,ci doar sã ajute la eficienþa comunicãrii,într-o perioadã când se impun exi-genþele funcþionalului ºi ale producti-vitãþii limbajului. (…) a reuºit sã abor-deze mai multe metode specificecercetãrii în ºtiinþele comunicãrii, cumsunt analiza de conþinut, analiza semi-oticã ºi analiza discursului.“ (apudopera – p.3-4).

Având în vedere cã „debate-ul“ par-lamentar actual, din întreaga lume, seregãseºte atât în disciplinele politolo-gice, cât ºi în cele sociologice ºi chiar

antropologice, cartea de faþã nu facedecât sã restabileascã niºte punþiistorice ºi sã demonstreze (dacã maiera cazul) cã fondul este vechi, iarmodul de prezentare este adaptat altorrealitãþi politice ºi istorice.

Volumul are un conþinut structuratriguros, cele 141 de pagi fiind organi-zate în trei capitole mari, urmate de unmodul de „Concluzii“ ºi de prezentareabibliografiei (cap. I – cuprinde „Retoricaºi retorul în antichitatea greacã“ – cutrimitere la definiþia retoricii ºi apariþiaacesteia ca disciplinã; sofistica;genurile oratorice ºi tipurile de discursprecum ºi diviziunile de bazã ale dis-cursului judiciar deliberativ ºi epideictic//cap. al II-lea acordã întreg spaþiul uneiteme fundamentale: „Retorica romanã.Începuturi. Evoluþie. Criza retoriciiromane“ – în care este surprinsãmagistral imaginea de orator a luiMarcus Tullius Cicero // cap. al III-leaeste intitulat „Hermeneutica discursuluiciceronian“ ºi se adreseazã analizeiminuþioase a Catilinarelor cu „oratioprima habita in senatu“: exordium ºiperoratio.)

Accentul plasat pe discurs – caformã superioarã a comunicãrii – printrimiterea la forul roman, surprindepractica discursivã: „Apreciem cã prac-tica discursivã ciceronianã valorificã ºiîn cazul de faþã toate caracteristicileactelor de limbaj: 1) - determinareacontextualã; 2) - intenþionalitatea; 3) -

dimensiunea acþionalã; 4) - convenþio-nalitatea (…) Modernitatea discursuluiciceronian este evidentã în modul prag-matic de structurare a oricãrui enunþ pedouã componente fundamentale: com-ponenta lingvisticã ºi componenta re-toricã. Oratorul urmãreºte sã-ºi sur-prindã în aºa fel alocutorul, încât acestasã nu fie înfrânt atât de argumentelelocutorului, cât mai ales din cauza inca-pacitãþii sale de a opune rezistenþã, de acontraargumenta.“ (op. cit. p. 112-113).

Lucrarea beneficiazã de anumitescheme, prin care autoarea încearcã sãne ilustreze pe de-o parte, importanþaaºezãrii locutorului în for, relaþia deinterdependenþã ce se stabileºte lanivelurile comunicãrii ºi, pe de altãparte, ilustrãri ale relaþiei dintre ele-mentele de persuadare – demonstrândcã discursul impresioneazã prin: 1) artaoratorului de a combina meºteºugitsecvenþele discursive 2) apelul con-stant la presupoziþiile comune 3) strate-gii vizând recadrajul realului 4) topicaafectivã, care devine componentaretoricã a discursului 5) dimensiuneaperlocuþionarã cu trimitere clarã la con-ceptul de „praxis comunicativ“ ºi 6)strategiile de persuadare.

În acest cadru, limbajul este per-ceput ca un ritual, chiar dacã neabatem aici de la componenta sacrã ºiabordãm un cu totul alt sens – faptexplicat cu mãiestrie didacticã de d-naFlorentina Neculau: „Templul devinedispozitivul ritualic/ decorum-ul cudublã mediere: a) de decor de contextîn forþã (…) Acest lucru semnificãpotrivit lui Ray Birdwhistell urzealasocialã sau contextul comunicãrii(gândirii ºcolii de la Palo Alto) careinterfereazã în schimburile verbale ºinonverbale; b) de simbol de context înperformanþã. Acest dispozitiv ritualic/decorum-ul densificã ºi semiotizeazãspaþiul. (…) El situeazã participanþii lainteracþiune într-o temporalitate, care îiva elibera din timpul lor obiºnuit ºi îi vaplasa într-un timp istoric.“ (op. cit. – p.71)

Interesante sunt ºi explicaþiile privindlimbajul trupului. Cicero este analizat ºidin aceastã perspectivã, deoarece ges-turile mâinilor însoþesc într-o sin-cronizare bine gânditã discursul ºisporesc emfaza retoricã.

Cartea este tonicã prin modul ordo-nat ºi riguros de organizare, manierafiind evident cvasiacademicã.

De altfel, autoarea însãºi recomandãlucrarea într-o stilisticã a comunicãriiaparte: „Am încadrat discursul cicero-nian în contextul social - politic al sec. Ia. Chr., discurs-reacþie la o realitateconcretã, dinamicã, similarã vremurilormoderne.

Am considerat cã discursul în In L.Catilinam Oratio prima poate avea (dinaceleaºi perspective moderne alestudiilor despre discurs, analiza dis-cursului, analiza de discurs) caracter deeveniment.

Am identificat ºi analizat o varietatede concepte. Dintre acestea unele caautor, actor, emitent, receptor, locutor,alocutor, scena, decor, rol, ritual etc.ne-au oferit ocazia de a-l vedea, prinprisma interacþiunii simbolice, pe ora-torul roman în comportamentul sãucomunicativ. (…) Situaþia de comuni-care analizatã ne-a permis sã argu-mentãm, din perspectiva celor douãcomponente ale sale – lingvistica ºiretorica, evoluþia ºi dinamica relaþiilordintre emiþãtor ºi receptor.“ (op. cit.p.136-137)

Cartea d-nei Florentina Neculauaduce în peisajul cultural ºi în registrulcomunicãrii delimitãri teoretice clare,fiind deopotrivã un bun instrument cog-nitiv pentru cei direct implicaþi în disci-pline din sfera comunicãrii, cât ºi odelectare pentru orice lector care mani-festã interes faþã de valorile ce au ridi-cat cândva un imperiu…

februarie 20094

cronica literarã

Carletta - Elena BREBU

Cicero ºi pragmaticatextului oratoric

• Ilie Boca

februarie 2009 5

cronica literarã

Sub un titlu sentimentalist-filosofic,Dan Petruºcã revine cu un volum careîi confirmã calitãþile vizibile încã dinPoezia îmi stãtea pe genunchi (2005).Majoritatea comentatorilor s-au grãbitatunci sã remarce întârzierea cu care adebutat (ºi nesãratele trimiteri laArghezi), talentul evident al autorului,problematica preponderent eroticã ºisã-l compare cu Emil Brumaru,scoþând, totodatã, în evidenþã sonoritãþiblagiene, barbiene, mateine sau stã-nesciene. Tentaþia unor astfel de aso-cieri (explicabilã, de altfel, prin facili-tatea pe care o presupune) se pã-streazã ºi acum, fãcându-se simþitã atâtîn postfaþa semnatã de Cassian MariaSpiridon (care porneºte de la „matriceastilisticã blagianã“, trece prin EmilBrumaru, îl comparã cu Bacovia, îl con-siderã un antipostmodern ºi sfârºeºteprin a vorbi despre „închiderea cerculuiprin reafirmarea spaþiului mioritic“), câtºi în viziunea mai trendy a unuiConstantin Dram, ale cãrui trimiteri dinprefaþã merg de la Dimov, Brumaru sauMiron Radu Paraschivescu la GwenStefani, Pink ori Britney Spears.

Iubirrea ca forrmmãde suprravieþuirre

De fapt, poezia lui Dan Petruºcã þinede zonele ontologicului, iubirea fiindvãzutã cã o formã de supravieþuire (sin-gura se pare) a individului în faþa tre-cerii timpului. Sentimentul acesta alcurgerii ireversibile (un soi de pantarhei actualizat) este atenuat însã prinpermanenta joacã de-a dragostea:„Eram cu ea în mirosuri/ iuþi în papile cuzimþi în/ incendiate secreþii/ ne jucam înoglinzi într-o carte/ care în niºte paginicuminþi zicea despre moarte“ (Toate-scam de pe când, p. 27). E în aceastãmãrturisire liricã o tristeþe difuzã, unregret temperat doar de iubire,întrevãzutã ca ºansã a individului de arezista. Autorul (se) joacã pe sine ºiiubirea, construind, metodic, o utopie:aceea a salvãrii prin iubire. DanPetruºcã e, în definitiv, un ins trist,mãcinat de neliniºti, pe care (crede cã)

le poate învinge prin poezie. Istoria luieste O istorie cu ea, la ea, despre ea,pentru ea: „E o istorie cu ea/ care-amurit ºi mai trãia/ fierbinte ca un focînchis/ sub piele rãsturnat ºi nins/ încarne fragedã ºi duh/ prin aºternuturimoi de puf/ cu gene fire lungi de orz/ cupãrul galeº prins în corzi/ ºi stins sprevârf þipând roºcat (...) cu sfârcuri care-mi latrã-n dinþi/ ea cu mirare se nãºtea/într-o zãpadã ca a mea ...“ (pp. 35-36)

MMiilliioonnaarruullddee ssoonnuurrii ººii iimmaaggiinnii

Intenþia programaticã de a se sus-trage morþii îºi gãseºte corespondent înprelucrarea, mai mult sau mai puþin vizi-bilã, a unor experienþe lirice dobânditepe calea lecturii. Aºa se ºi explicãnumeroasele trimiteri livreºti, semn alasimilãrii unor experienþe poetice,

istorice, filosofice, mitologice etc. Nuºtiu dacã Petruºcã e un postmodernistsau un antipostmodernist. Mai degrabãnici una, nici alta. Certã este doarcãutarea, efortul de a gãsi forma caresã exprime, cu iz de vechime ºi nobleþe,ideea. Aºa îmi explic frecvenþa rimelorprovocatoare, savuroase, chiar dacãuneori nu neapãrat originale. Un simpluinventar dezvãluie un poet care se vreadintr-o altã vârstã a poeziei, care cultivãdeliberat potrivirile rare de cuvinte, dincare scoate efecte expresive ceamintesc de vremuri apuse: „nu“-“cu“,„patriarh“-“Aristarh“, „dupã-jupã“, „cao“-“cacao“, „mimam“-“m-am“, „râia“-“dintâia“, „încã“-“brâncã“, „jartierã“-“erã“, „rogi“-“hodorogi“, „zgancã“-“þigancã“, „caic“-“fistic“, „fante“-“e“,„dinari“-“ºalvari“, „e“-“cucuvae“,„întreb“-“efeb“, „lanþ“-“Bizanþ“, „Bega“-omega“, „pomada“-“Torqemada“,„cârcã“-“nãpârcã“, „imam“-“bairam“ etc.E aici un exerciþiu de versificaþie deli-cios, cultivat cu ostentaþie.

Poetul nu se dã în lãturi de la for-mulãri îndrãzneþe, modelând frazeledupã bunu-i plac. Versul se rupeneaºteptat tocmai pentru a-l potenþa peurmãtorul, care continuã nestingheritideea: „Tu care eºti ºi care nu/ eºtipipãibilã ºi cu/ imagini otrãvit frison/ ºi-un bip scurmând în telefon/ sã vii dinnou sã te invoc/ din pat strãin denenoroc/ sã te conjug sã te declin/ cuvorbe turburi cu pelin“ (p. 31). Regulilesintaxei pãlesc în detrimentul mesaju-lui, iar topica se supune gândului poeticpe care e chematã sã îl exprime: „saupoate totuºi mã-nºel/ îmi adaug în niciunfel/ n-ar trebui sã-i învãþ/ nimicuridespre cãrþi despre zgurã/ cã te iubescmai întâi te/ apoi pãrãsesc ºi te-njurã“

(p. 66) Existã aici o anume bãþoºenie aautorului, care îºi impune voinþa,trecând deliberat dincolo de normelerestrictive ale gramaticii. Asemeneapuseuri de independenþã întãresc ideeaunui poet stãpân pe mijloacele sale,calitate din ce în ce mai rarã în liricaactualã.

PPaarraaddooxxuull//ppaarraaddooxxuurriilleeiiuubbiirriiii

Poeziile sale au rezonanþa cânte-celor de lume ºi, uneori, chiar aromanþelor, mustind de o iubire de fac-turã balcanic-levantinã. Nu e delocîntâmplãtoare impregnarea, pânã lasaturaþie, cu un lexic bogat în sonoritãþiorientale. Dan Petruºcã îºi ia materialulsãu de oriunde ºi dezvoltã un imaginarpoetic propriu. El insuflã textelor cevadin aerul poveºtilor de iubire din alþi evi,neuitând cã aparþine unui prezentcãruia nu i se poate sustrage decâtaparent. Aºa încât cred cã s-ar puteamai degrabã vorbi despre un paradox.Acela cã poezia lui Dan Petruºcã topeºteîntr-o formulã savuroasã poza romanticãa îndrãgostitului romantic, mereu cân-tând amorul, ºi pe aceea a luciditãþii desorginte mai degrabã clasicã. Totulîmbrãcat într-o aparenþã de ludic atât decaracteristicã literaturii ultimelor decenii.Din îmbinarea aceasta între sobrietateamesajului ºi retorica dezbãratã de pre-tenþii, autorul scoate efecte unice:„arzând pe-un rug din evul mediu/ sã jociîn flãcãrii belalii/ ºi strânsã-n blugi sãpleci sã vii/ c-o limuzinã c-un tramvai/ sãte trimit la naiba hai“ (Tu, p. 34).

Unn poett auttenntticDeºi pare a alerga pe un culoar deja

ocupat, Dan Petruºcã rãmâne un scri-itor autentic, departe de orice modelcare i s-ar putea asocia. Spre deose-bire de mult mai cunoscutul EmilBrumaru, versurile autorului bãcãuanþin de (auto)sugestie. Dând senzaþialudicului ºi glãsuind despre atotputerni-cia iubirii, versurile din Toate-s cam depe când trãdeazã nu doar calitãþi deversificator sau de menestrel, ci ºi pro-funzimi de filosof ori cugetãtor. Îndem-nul din Mai puþin serios pare luat înrãspãr, însã trebuie citit ca atare: „Artrebui spunea cineva sã mã/ joc discretmai puþin serios/ destul de ironic/ dupãcaz ºi pe dos…“ Or Dan Petruºcã toc-mai asta face. El întoarce de douã oriînþelesurile pe dos, ca într-o oglindã. Eaici o dublã (auto)iluzionare. Creândcititorului senzaþia cã e un veºnic îndrã-gostit, poetul sfârºeºte prin a seiluziona cã într-adevãr aºa este ºi cãscurgerea timpului (mai) poate fi opritã.Pânã la un punct, poziþia sa aminteºtede Ivan Turbincã ºi de don Quijote,reflectând încercarea omului de apãcãli moartea ºi de a se salva priniubire. Tentativã pe cât de nobilã ºi ge-neratoare de lirism, pe atât de amãgi-toare.

____________

* Dan Petruºcã, Toate-s cam de pecând, Iaºi, Editura „UniversitasXXI“, 2008

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Un trist trubadur sau desprezadarnicele chinuri ale dragostei

Bisericile de lemn din þinuturile Bacãului, mul mai vechi decâtcele din piatrã-datând din evul mediu timpuriu, dinainte de a seconsolida statul centralizat moldovenesc –definesc referenþial,sarcina responsabilitãþii þãranului român în faþa istoriei, identi-tatea lui în creativitate, încadrarea spaþialã a spiritualitãþii sale,prin zidirea lãcaºurilor de cult cu mijloace ºi tehnici deprinse dinpracticã, spre a oglindi perspectiva de a lãsa moºtenireurmaºilor, ctitorii trebuitoare ºi durabile. Fiecare dintre acestebiserici este un edificiu istoric ºi artistic; unele însã, prin voia oridelãsarea stãpânitorilor lor vremelnici, au întinat vrerea înte-meietorilor, devenind numai o mãrturie temporalã a geniuluicreator al þãranului român, a aspiraþiilor ºi spiritualitãþii sale,fiindcã au fost lãsate în paraginã, supuse degradãrii, prin lipsaexecuþiilor de reparaþii ºi întreþinere, ori chiar distruse de tot ºidefinitiv.

La Iteºti-Bacãu, prin anii ºaptezeci, un astfel de monumentde arhitecturã popularã medievalã moldavã a pierit de pe faþapãmântului. Nu mei e!... S-a dãrâmat în timpul pãstoririi preotu-lui Chelaru. Ca o ºurã a fost dãrâmat ºi prefãcut într-o stivã delemne, un edificiu de spiritualitate creºtinã care data din secolulal XVII-lea, apoi s-a zidit o bisericã nouã pe care a pictat-o unpictor domestic pe care îl cheamã Vasile Popescu, a repictat-o Popescu, o rãspicteazã Popescu, o va rãsrãspicta Popescu.

Biserica de patrimoniu, de lemn, avea hramul SfinþiiArhangheli Mihail si Gavriil. Era ridicatã pe „tãlchi“ cioplite dintopor, încheiate în „cãþãi“ ºi aºezate pe piatrã de râu cimentu-itã, cãratã cu boii înjugaþi la care grele, pe roþi cu ºine, de peplasa luncii de sub dealul care þãrmureºte apa Bistriþei. Toatãlemnãria era încheiatã cu cepuri de lemn, ascunse. A fost con-struitã cu bârne cioplite din stejarii pãdurilor Ciumaºului,încheiate în „blackbau“ (tehnicã de îmbinare orizontalã a bâr-nelor) ºi cu scânduri ºi cãpriori de brad, din poala codrului de la

Brad. Scândurile, care acopereau interior ºi exterior pereþii,erau aºezate orizontal ºi aveau reliefate sau dãltuite în ºanþuri,motivele funiei, ale discului ºi razelor solare, ale spicului degrâu, ale frunzei de acant a cetinei de brad, alte motive florale,geometrice sau zoomorfe (cãpriorii, prelungiþi sub acoperiºulºindriluit în „coadã de rândunicã“ se terminau cu motivul „bot decal“. Bagdadia avea încrustaþii cu registre de denticuli (volumeparalelipipedice reliefate) ºi, din loc în loc avea, de asemenea,diferite aplice decorative, traforate probabil mai târziu ºi care serupeau de registrul motivistic iniþial ºi erau vizibil ataºate arhi-tecturii autentice. Planul bisericii era dreptunghiular, navoform,cu absidã pentagonalã decroºatã (schimbarea aliniamentuluiconstrucþiei prin eliminarea unui element), la altar. Avea unturn clopotniþã încoronat în ºarpanta acoperiºului, luminatã deferestre foarte mici, tot timpul liliachii de la fum, amplasate lat-eral, pe linia medianã, ºi la altar, în „proscomidie“ (parte aaltarului destinatã serviciului de cult).

Amintirile despre biserica de lemn, de altãdatã, s-au depãnatde vorbã cu învãþãtoarea din sat, Magda Rusu. E ceea ce arãmas în minþile noastre de copii - a mea, a ei - ºi dezvãluimacum din negura vremurilor, a unui amar de vreme ce a trecutde când nu ne-am mai vãzut. Amintirile însã, nu mai pot recon-strui ceea ce timpul distruge… Ne gândim cã mâine, bisericade lemn de la Iteºti va fi lãsatã uitãrii… cum, uitaþi sub iarbã,vom fi pe atunci, ºi noi!...

Din tot arealul sporadic al lacunelor din viaþa unui om, uitareaeste extrema mãsurã a posibilului despovãrãtor pentru„nojiþele“ minþii, mai cu seamã când vine timpul ca fiecare din-tre noi sã ne aflãm þãrmul la care asfinþim. Uitarea, însã, nujaloneazã etapele dezumanizãrii decât atunci când cineva îºipãrãseºte chiar patria ºi îºi uitã credinþa!

Aurel V. ZGHERAN

PPlângerea monumenttelor

George Genoiu

Dinnozzaurrulººi libelula

Anul 2008 aduce o surprizã însem-natã: din partea editurii ce poartã siglaFundaþiei Rampa ºi Ecranul, se con-tureazã nu neapãrat un succes legat denumãrul mare de unitãþi vândute, câtprin completarea în mod fericit a uneiserii ce construieºte posibile grile pen-tru teatrologia româneascã. Sunt con-vins, nu sunt în posesia tuturor volu-melor ce au fãcut de-a lungul timpuluiobiectul de interes pentru coordonatoriiacestui proiect. Totuºi, ºi din dorinþa dea fixa mai bine un ulterior material maiamplu, voi enumera partea cunoscutã aacestei serii: Viaþa secretã a dramei,Antioligarhice pentru vindecareamoravurilor, Psihodrame pentru vinde-carea sufletului, Un monde captif / Thedramas of decadence, Dinozaurul ºilibelula (toate avându-l ca autor peGeorge Genoiu), Radu Beligan – unartist pentru eternitatea teatrului româ-nesc.

Dintre toate acestea, am ales sã mãopresc asupra penultimului volum,Dinozaurul ºi libelula. Având un formatce pare surprinzãtor, cartea propune orememorare a textelor ce închid în pro-pria desfãºurare domeniile de laMarvila ºi Prigoria. Ironia, farsa, drama,re-teatralizarea unor motive de demultconstituie preocupãrile artistului ce potfi resimþite încã din titluri. Astfel, par-curgem „Dinozaurul ºi libelula“ – ointerfaþã ironicã a dilogiei antilogarhice,„Miticã – prinþ de Prigoria“ - pamfletantioligarhic, „Anturajul prinþului Miticãla domeniile Prigoria“. Aici, personajeleaduc aminte, în mod grotesc, de cei doiclasici ai comediei noastre: în primulrând de Caragiale, dar ºi de Alecsandri.Lumea întoarsã a lui Genoiu esteapanajul singurãtãþii, iar farsa se insinu-eazã treptat, contrapunctând registrulsobru. Cam în aceeaºi cheie suntscrise mai toate piesele maestruluiGenoiu. Nu ai cum sã treci nici peste„Celia ºi Don sub arinii Sibiului cu silo-gismele amãrãciunii rostite de EmilCioran, scepticul mântuit“. Contex-tualizãri surprinzãtoare aratã culturatemeinicã pe care autorul ºi-a însuºit-o.Din nou, în majoritatea pieselor,George Genoiu face trimiteri cãtrespaþii livreºti pe care parcã le reinven-teazã. Meritul de necontestat al textelorce poartã semnãtura Genoiu este acelacã, neuitând tipologiile comediei cla-sice, dramaturgul pãºeºte cãtre „zonede experienþã“ cu totul noi, fixate încontemporaneitatea imediatã. Dreptexemplu, avem de-a face cu un maipuþin uzitat concept al teatrului digital în„Cadavre tragice cu parfum de Elodia –aroma ispitei“. Apoi, „Clipele disperãrii“,„Revedere ciudatã cu duhovnicul“,„Logodite cu tunetul“, „Trilogia intimitã“,„Dansând cu destinul“, plus alte ºaptepiese de teatru scurt.

Cea de a doua parte cuprinde jur-nalul subiectiv al lui George Genoiu,sub forma unei (pseudo)dovezi asenectuþii. Deºi titlul e dat mai mult încheie parodicã, asistãm la un jurnal cete prinde tocmai prin ineditul lui.Concret, sunt alese cuvinte-cheie cesunt explicate prin fapte de viaþã, prinsilogisme, prin simple constatãri ori princontextualizãri neaºteptate: „Tãcerea –este o expunere mutã dar mai expre-sivã decât vorbirea. Tãcerea activã a

partenerului poate fi provocatoare.Actorii mari ºtiu sã asculte parteneriiprin expresivitatea tãcerii“; „Teatrul esteun mediu al sufletului – El mã ajutã sã-mivindec durerile sufletului la domeniileMarvila, un tãrâm al iluziei ºi sin-gurãtãþii. Palmele asupra sufletului cadgreu ºi câteodatã rãmân în suflet defini-tiv“; „Teatrul – este un exerciþiu al me-moriei în conexiuni. Memoria dramatur-gului este distributivã, în funcþie de indi-vidualitatea personajului, ce se defi-neºte prin gesticã ºi limbaj. Memoriadramaturgului relevã evenimente ºitipologii în acþiune“. ªi pentru cã acestefrânturi cu caracter confesiv se leagãdirect de creaþie, ne reîntoarcem puþinla scurta piesã ce îl are protagonist peCioran, loc în care distingem manieradirectã prin care George Genoiu îºiîncredinþeazã gândurile cele maiascunse propriilor personaje, alãturi decare mediteazã asupra posibilitãþilorsau imposibilitãþilor de comunicare: „Cecaracterizeazã un suflet, domnuleCioran?/ Sufletul unui individ este faptulcã e împãrþit între teamã ºi speranþã.Deocamdatã, noi, pãmântenii trãimfaþã-n faþã cu utopiile incestuoase. N-amdreptate, domnule Don?/ De aceea, amscris dramele decãderii de la domeniilede la Marvila ºi Prigoria. Le-am nãscoc-it sã pot supravieþui prin iluzii. Am fostnevoit sã trãiesc în cercul magic alutopiilor incestuoase, într-o verandãverde sau la cantonul de vânãtoare,într-o lume imaginarã, sã nu mai fiu înstare sã disting iluzia de realitate“.

Am tot ales cuvinte, taxonomii, grilede lecturã, pentru ca, pânã la urmã, sãrealizez cã volumele deja menþionatesunt construite simplu ºi merg directcãtre inima ºi capacitãþile de înþelegereale cititorului. Toate volumele la începutamintite nu pot fi decât semnalate, iartermenul ales nu ar trebui sã supere pecel ce face obiectul discuþiei; pe de altãparte, e de înþeles cã într-un spaþiu „culimitãri fizice“ este aproape imposibil sãîntreprinzi o lecturã criticã aplicatã, încondiþiile în care textele au intratîntrucâtva în fondul de text dramaticromânesc. Succesele repurtate deGeorge Genoiu în mai multe zone, prin

mai multe piese, îl prezintã drept unautor complet, ce s-a bucurat la timp derecunoaºterea contemporanilor. Þinândcont de numeroasele prefeþe ºi post-feþe, de cronicile ºi recenziile ce i s-audedicat de-a lungul timpului, decolaborãrile domniei sale cu mai multeteatre, cât ºi cu teatrul radiofonic, con-sider cã autorul e un cunoscut, motivpentru care nu voi insista nici pe datefixe ale biografiei sale, nici pe tuºe fine,critice, ale operelor pe care le-a înfãp-tuit. Þin, în final, sã menþionez ºi exis-tenþa referinþelor critice bogate (subforma „Addenda – privit de semeni laîmplinirea vârstei de 75 de ani“), printrenumele importante aflându-i pe IoanHolban, Ion Cocora, Florin Faifer,Eugen Simion, George Bãlãiþã.

Marius MANTA

Constantin Gh. Marinescu

EpopeeaMarrii Unnirria rrommânnilorr

Epopeea Marii Uniri a românilor(ediþia a doua, jubiliarã, revãzutã ºiadãugitã), apãrutã recent la Editura„Samia“, din Iaºi, reprezintã un remar-cabil eveniment cultural. Autorul, ocunoscutã personalitate plurivalentã aspiritualitãþii noastre contemporane,acad. Constantin Gh. Marinescu, a datpublicitãþii pânã în prezent 64 de volu-me, în primul rând din domeniul istoriei,dar ºi al sociologiei, politologiei, peda-gogiei, dreptului º.a. De subliniat cãunele lucrãri au fost concepute încolaborare cu alþi prestigioºi cercetã-tori, precum academicienii ªtefanPascu ºi Ion Hãulicã, profesorii univer-sitari Vasile Netea, Gh. Buzatu, AurelLoghin, Alex Tãnase, P. Brânzei, M.Cotrãu, C. Vlad, C. Romanescu, TiberiuCãliman º.a. Prof. C. Gh. Marinescu sebucurã de o veritabilã recunoaºtereinternaþionalã fiind membru al mai mul-tor academii ºi societãþi ºtiinþifice depeste hotare. În calitate de fruntaº alLigii Culturale pentru Unitatea

Românilor de Pretutindeni are un aportnotabil la organizarea unor acþiunimenite sã cultive tânãra generaþie înspiritul apartenenþei la trecutul glorios ºila definirea rosturilor noastre în lumeade azi.

Lucrarea, expresie a celor mai asiduipreocupãri ale profesorului pentrucunoaºterea cât mai aprofundatã aUnirii românilor, se înscrie pe linia mari-lor înaintaºi A. D. Xenopol, NicolaeIorga, Ioan Lupaº, Constantin C.Giurescu º.a., care au realizat sintezepe aceastã temã. Structuratã pe ºaptecapitole: de la geneza conºtiinþeinaþionale la Unirea din 1859 sub con-ducerea lui Alexandru Ioan Cuza, laindependenþa dobânditã în bãtãliile din1877-1878, la Rãzboiul de Întregire ºiapoi, ca un corolar, la adunãrileplebiscitare ale Marii Uniri din 1918,cartea reuºeºte, pe parcursul celorpatru sute de pagini, sã redea imagineavie, de ansamblu, a dimensiunii eroicea luptei strãmoºilor pentru libertate ºineatârnare, în cadrul statului naþionalunitar român.

Istoricul a pornit de la premisa cãlupta pentru unitatea naþional-statalã afost o componentã perenã ºi funda-mentalã a istoriei noastre, evidenþiindeforturile ºi sacrificiile a generaþii ºigeneraþii de eroi, rolul covârºitor alcelor mai strãlucite personalitãþi cultu-ral-politice ale epocii moderne pentrudezvoltarea conºtiinþei naþionale întruîmplinirea mãreþului vis secular. Unirea,cauzã a tuturor românilor, este evi-denþiatã de autor ºi prin reliefarea vite-jiei celor peste 150.000 de voluntariardeleni, precum ºi de contribuþia direc-tã a populaþiei de pe toate meleagurileromâneºti, în vederea susþineriirãzboiului sfânt de eliberare, purtat dearmata vechiului regat. În ultima parte,sunt schiþate principalele coordonateale înfloririi României interbelice, rod alUnirii celei mari, care a creat condiþii deafirmare deplinã a potenþialului creatorromânesc, marcând intrarea plenarã aþãrii pe fãgaºul culturii ºi civilizaþieieuropene.

Studiul de faþã are la bazã o amplãinvestigaþie a unor surse arhivisticeromâneºti ºi strãine, valorificând, toto-datã, o bogatã ºi variatã bibliografie despecialitate, de la lucrãri devenite cla-sice la ultimele apariþii editoriale.

Acad. Constantin Gh. Marinescueste, fãrã îndoialã, cel mai consecventcercetãtor ºi avizat specialist, de astãzi,al problematicii unitãþii naþionale, temãce transpare, definitoriu, din întreaga saoperã istoricã. Prin stilul sãu cald,lucrarea vãdeºte profundul patriotism alautorului, participarea sa afectivã înprezentarea evenimentelor care ºi-aupus pecetea, ireversibilã, asupraevoluþiei istorice a pãmântului româ-nesc. Aºadar, volumul de faþã constitu-ie un studiu de referinþã în istoriografiaromâneascã ºi o valoroasã contribuþiela investigarea ºi popularizarea unorpagini de mare rãsunet a deveniriinoastre istorice.

R. LEOVEANU

autori ºi cãrþi

februarie 20096

• Viorica Zaharia

Costi Rogozanu

Fuck tthe cool..SSpunne-mmi o povestte

Costi Rogozanu îºi fãcea debutul înprozã pe dos decât ne-am fi aºteptat,chiar ºi de la un „amator în ale scrisu-lui“. Fuck the cool. Spune-mi opoveste (Editura POLIROM, 2007)este nu doar un simptom al unei soci-etãþi bolnave, ci ºi al unei literaturi ce sezbate sã iasã din anonimat. Volumulcuprinde nouã texte, uncool, despre„iluzia cunoaºterii depline a celuilalt“,despre despãrþire, vãzutã ca o „cãdereîn realitate“ sau „în adevãrata literaturã,cea a banalitãþilor, a prezicãtorilorºarlatani care îþi descriu adevãratanaturã umanã în cinci fraze“. Nouãtexte demne de cele mai bune revisteglossy, însã nedemne pentru un debutîn prozã, în adevãratul sens al cuvântu-lui.

Fiecare dintre cele nouã povestiricuprinse în aceastã carte urmãreºte odezvãluire a unei ficþiuni ilegale (illegalfiction), ai cãrei eroi însinguraþi,mizantropi, adesea rãzbunãtori, îºi con-sumã vieþile lor patetice, fie la margineasocietãþii, fie putrezind „în numele ºi înmijlocul unei comunitãþi“. „Despãrþirileproduc multã, multã literaturã. Multã deduzinã, multã pateticã, cu adevãratcomicã, cu adevãrat scârboasã, uneoriun soi de pungã de vomã dupã o crizãde rãu de înãlþime. E foarte probabil sãgãsiþi mai departe (adicã mai în spate)exact asta“ (p. 206), spune autorul, întextul de final, scris în chip de prefaþã,dar aºezat, dintr-un soi de pudoare scri-itoriceascã, simulatã, la sfârºitul volu-mului.

Dincolo de toate aceste lucruri, poatecea mai reuºitã caracterizare a moduluiîn care pare scrisã aceastã carteaparþine chiar unuia dintre personajelesale: „O zi de sâmbãtã, de lenevealãnecondiþionatã, de umblat în chiloþi princasã, de sorbit ore în ºir cafeaua, deîngrijorare amuzatã cã „iar n-am fãcutnimic“ (p. 25). Într-o asemenea zi, desâmbãtã, sã fi apãrut, oare, ºi ideeaacestui demers scriitoricesc, poate preacool ºi prea conformist pentru a aveacredibilitatea urmãritã de autor?

Fuck the cool. Spune-mi o povestete întâmpinã cu o serie de promisiuni pecare le porþi, rãbdãtor, pânã spre finalulcãrþii, moment în care realizezi, cu sur-prindere, cã aºteptãrile tale au fostînºelate, iar cele câteva ore consumate,pe nesimþite, cu o lecturã uºoarã, pealocuri atrãgãtoare, te lasã cu un senti-ment nedefinit... de irosire.

Ovidiu CAPÃTÃ

Adrian Botez

Nu mmai rridicaþidinn ummerri!

(Editura RAFET, 2007)

Adrian Botez trãieºte ziduit întretomuri ºi ne trimite „scrisori din temniþalibertãþii“ ca un nesfânt templier, veri-tabil „ostaº în zdrenþe, pândind mereuminunea“ ºi resemnând fântâna morþiicu fiecare trãsãturã de condei, cu fiecegrãdinã sãrindã peste garduri,încãrunþind astfel prepusul din plumbularipii visând un zbor adesea princiar.Când, iatã, timpul n-ar trebui sã aibãdrept de judecatã de n-a trecut umil ºifãrã de pãcat prin preajma Poeziei ceacenzuratã aprig de sabia schimbatã azi

în cãlimarã umplutã când cu cucutã,când cu ochi verzui de nãruite vise:

„Mor oameni ºi mor amintiri – mor,mai ales, speranþe...

Ai vrea sã ieºi din labirint – dar uºilen-au clanþe...

Þi-ai smuls, pe rând, galoane vechiºi-orgolii rãsuflate,

Implori un Dumnezeu placid: degea-ba harfa-þi zbate...“

Îmbrãcând încã de la naºtere unanumit soi de cãmaºã, noi doi am fostursiþi sã fim prieteni, veseli sau triºti,dupã datina generaþiei noastre, numereu revoltându-se în genunchi, maitotdeauna drãmãluind ºi ducând încârca slovei împuºcate adevãruri carene-au durut ºi care încã ne mai costãlibertatea. Ascultaþi colea:

„Am suferit pentru întregi istorii Niobe-i doar nevrozã solitarã ªi m-au durut rãzboaie fãrã glorii Dar nu am cui ºopti povestea-

amarã...“

Domnia Sa Þãranul (terranus) AdrianBotez coboarã din Vremi dinspreBucovina, dintr-o þarã în care dorul estegreu ca urâtul singurãtãþii ºi poartã peumeri Poezia suferinþei în afara timpuluivãmuit cu moarte, ca o lacrimã rãstig-nitã pe groaza spovedaniei. Coboarã ºise-ndreaptã fãrã de saþ spre „turcitulBucureºti“, cu amintiri din vieþi trecute,topite în strãfulgerãri de anamnezis:

„Dumnezeu – amnezia propriei talevieþi – trãitã

absolut la întâmplare – Dumnezeuse suprapune

perfect – peste tot ce credeai cãînsemni...

Dumnezeu este imposibilul râs decopil – când

Nu aveai nimic de pierdut...“

ªtie el ce ºtie Poetul când ne invitã laspovadã amintind despre un cântec cuºoapte arse-ntre buze, necântat,nenuntit, neluceferit ºi mai mereuamintind de-o Mioarã, de sate pojorâte,de temniþã necuprinsã cu gândul, derãscoale potolite cu glonþ de argint, depistoale pinteºti bãtute cu brumã desânge. Verbul sãu este dãruit cu mierea

sudãlmii ºi cu norocirea mãtrãgunei.Te-ai voi în preajma lui joc al minþii rãnitpe jumãtate, gurã de rai þâºnitã din ver-sul lui Eminescu sau duminicã a limbiiromâne, fãrã de-nceput ºi fãrã desfârºit:

„sunt o vioarã – (spune Dumnealui,Luminatul),- fragilã precum

fluturii razei...“ „Pruncul Albastru – de multe ori de - Acolo de Sus – mi-a zâmbit – ºi sufletul meu l-a îmbrãþiºat în lacrimi de bucurie curatã...“

Poezia lui Adrian Botez þâºneºte cusete mai ales în clipele lui de mariînfrângeri sufleteºti. Eu cred cã l-amînþeles ºi l-am iubit înainte de a-lcunoaºte. A venit întru întâmpinareamea (ºi-a noastrã), cu spiritul rãstignitpe Crucea Neamului, cu lira în dreapta(sau în stânga - nu conteazã), cu inimaîn stânga (sau în dreapta – nu con-teazã), purta pe Umerii lui de uriaºcatedrala, sinagoga ºi moscheea, ºi agrãit simplu, ca fãrãdesine:

„Eu ºi Dumnezeu – obosiþi Ne hãrþuim de-o viaþã. Frate omule – Orbule Omule Dã-mi mâna...“

Era prea târziu... Pentru cã noi nechinuiam sã rupem rãdãcina care sun-tem ºi care ne þine zãlog, pe cândPoetul era, deja, în preajma Lui.

Dan SANDU

Mircea Dinutz

Tablettede dumminnicã

Pentru cei care gustã spectacolulexpresiei, pentru cei care cãrþileînseamnã delicii stilistice ºi subtilitãþi delimbaj Tablete de duminicã (Focºani,Editura „Pallas“, 2008) nu poate fi decâto dezamãgire. Cu formulãri uneoricãznite, articolele reunite sub acest titluriscã sã nu fie luate în serios ºi incluseîn categoria genuri minore. Ceea ce arfi o nedreptate, gândindu-ne la ade-vãrul pe care, de multe ori, îl conþin.Simplificând, se poate spune cã MirceaDinutz e din rândul celor cu idei, nu cu

stil. Observaþiile sale, de o acuitateremarcabilã, nu sunt dublate de o mânãsprintenã, care sã facã textele atractive.În definitiv, nici nu cred cã autorul ºi-apropus aºa ceva. Mi-l imaginez maidegrabã în postura gravã de proroc,îndemnând la reflecþie, nu neapãrat lapocãinþã. Problemele puse în discuþieþin, în primul rând, de ºcoalã, dar ºi desocietatea în care trãim, de politicã,presã ºi, în definitiv, de o anumitã men-talitate, pe care o desprinde cu lucidi-tate analiticã.

În ceea ce priveºte abordarea aces-tor teme, douã sunt registrele între carependuleazã scriitura lui Mircea Dinutz.O primã categorie ar constitui-o textelepublicistice, unde întâlnim cam toateconvenþiile specifice stilului gazetãresc,plus o acuitate a observaþiei ºi o încãr-cãturã culturalã care le scoate prozais-mul presei noastre contemporane. Fiecã scrie pentru reviste ºcolare, pentruziare sau pentru reviste de culturã, fiecã se adreseazã tinerilor sau bãtrânilor,articolele sale (pentru cã, de fapt, acestvolum reuneºte articole publicate înultimii ani), textele sunt mereu strãbã-tute de îngrijorarea cã viitorul nu sunãbine ºi cã riscãm sã ne pierdem identi-tatea de neam ºi interesul pentru cul-turã (mai ales pentru cea scrisã). Dinaceastã perspectivã, cartea poate fiprivitã ºi ca un strigãt disperat al unuiintelectual (a se vedea chiar articolul„Þaþa intelectualã“) care, lucrând, caprofesor de românã, cu tinerii intuieºtedezinteresul crescând faþã de lecturã ºisimte pericolul înstrãinãrii de noi înºine.

Alteori, Mircea Dinutz se simt ispititde mirajul beletristicii, încercând sãficþionalizeze, dupã modele uºorrecognoscibile: I. L. Caragiale, D. D.Pãtrãºcanu, poate chiar Rebreanu.Reuºita e îndoielnicã. Respectivele arti-cole se opresc undeva la jumãtateadrumului între publicisticã ºi schiþã.Chiar ºi aºa unele (cum ar fi „DomnulBombãnescu ºi provincia“, „În tramvai“,„La doi paºi de Golem“) au sare ºipiper. Deºi scrise greoi, ele sunt salvatede comentariul ironic, de umor sau,dupã caz, de observaþia moralizatoare:„Iatã-i pe toþi adunaþi: Libelul, poetesacare a închinat o divinã odã covrigilorce nu ºi-au gãsit câinii corespunzãtori(pentru a cutreiera în triumf Europa),Penetreanu, creatorul unui limbaj eroticexploziv ce fãcea sã treacã prin toateculorile (de la roºu aprins la vânãt) citi-tori de toate vârstele ºi categoriile deiniþiere, Mocoflete, suavul cântãreþ al fi-rului de pãpãdie. I.M.Becilius, prozatorde o virilitate impresionantã, Ana GraþiaCristiana Dodo, nãscutã Pleºcaru,sonetistã incurabilã, Jubrac, Meterez,Hapac, Vasile Culbec Zurbavã, într-uncuvânt toatã gloria Literelor Zonale, dese cutremura Parnasul de invidie; undemai pui cã sosiserã invitaþi (de seamã)din toate judeþele învecinate.“ („Olansare de carte în provincie“, p. 31) ªialte ºi alte exemple despre situaþia de-licatã a învãþãmântului, despre snobis-mul ºi parvenitismul lumii scriitoriceºti,despre metehnele provinciei, desprecalculator vs carte, despre impactulteleviziunii etc.

Una peste alta, Tablete deduminicã rãmâne o carte tristã. Pe deo parte prin adevãrurile (dureroase) pecare le spune, iar pe de alta, prin faptulcã nu se va bucura de interesul pe careîl meritã prin punctele de vedere expri-mate. Foarte probabil va fi o „voce acelui care glãsuieºte în pustiu“..

Adrian JICU

februarie 2009

autori ºi cãrþi

7

• Mihai Chiuaru

Poemele fac parte din volumul de poezie, în lucru ,,Fântânar de cinci stele“

Ferreasttrrãînn aggonnie

În jurul tãu, ispita înaltã umbrã faceºi e risipã multã de îngeri la vedere.În palmele uimite þii strâns ca pe-o furtunãa sângelui sãlbãticiune gonitã de vedenii.

Uitându-mã la tine, înalte ziduri aflu,cu flori în agonie ºi vise cãptuºite.Când ai privirea tristã de pasãre trãdatãaº vrea sã fiu fereastrã cu ochiul tãu deschisã.

AAprrilie

Ai stele la îndemânãbãtute-n icusari de aur,furtuni cu iscusinþãascunse dupã garduri.

Un soare, dat de-a dura,ridicã pe drum prafulºi scârþâie luminaîn urma de cãruþã.

Boboci de mãr în joacãdeschid pe ram ferestreºi-un sfinx în gura marerecitã din Esenin.

Cânnd ummbrra battela poarrttã

În dizgraþie, umbra,mereu cu alte chipuri,bate la poartã.

Haimanalele o fluierã,aruncã dupã ea cu pietre.Cântatul cocoºiloro trezeºte la viaþã, iarpruncii o trag de ºuviþe.

Niciodatã îndoliatã,îºi fluturã formeleîn ropotul inimiidin care muºcã.

Clipãde ggrraþie

Sunete ºi umbre stârnitede zborul unei pãsãrisunt costisitoare poeme,miresme ce se fac auziteºi duc în ispitã.

Nicãieriul întinde o mânãcelui rãtãcit, iar ºtiutul pas - efemeridã -încape sub o literãori sub o fragedã frunzã.

E clipa de graþie când poþi cântãri în palme, ca pe o pãlãrie arsã de soare, un punct grãitor,sau un foºnet abia zãritce nu te mai þine minte.

Farrdurripestte cicattrrici

În alaiul timpului bolnavdor pânã ºi cuvintele haiducite prin pãdurile fumului de eºapament.Straiul florii de salcâm e cernit cu praful negrelor mãrgãritare.

Urâtul spleen-ul bârfit pe la colþuriori tusea complice se sting în ritmulunui nechezat de calo vinã are poate ºi urâtul mineralcu mirosul de scorburã bãtrânãinvitat cu trâmbiþe în week-endsau de sãrbãtori la cinã(Vorba unei ploi acide : „Dã-mi Doamne,vânt la prova, nimicitor de caseaceeaºi agonie de culori, de gri-veninºi plâns mirositor de oase“)

Înngghiþittorrulde iluzzii

Pustiul din suflet,cu potecile lui primitoare,face parte din erorile melenãscute din prea-plinulcelui aflat în cãmaºã de forþã,vulnerabil la tot ce înseamnãpierderea unui vis la zaruriori traiul lângã o Atlantidãpopulatã cu Juliete ce nu vor sã mai moarã.

ªi atunci ce fac ?Încerc sã deturnez,cum pot, deºertãciuneanisipului din clepsidrã;acopãr cu un sãrut reproºul unor neîmblânzite blesteme sau îngrop lângã o furtunã plânsul celui care am fost,Amfitrionul, Marele înghiþitor de iluzii.

Plânnscu rrepettiþii

De multe ori, vulturulsimte nevoia sã se ascundãdupã umerii mei ºi nu îndrãzneºtesã cerºeascã nici mãcar o privire.

De multe ori, încercsã lipesc pe gardumbra salcâmuluiîn loc de afiºe.

De multe ori, doar cu o vorbãpot vindeca rana unui zeu careînvaþã sã plângã aciuat efemerlângã nevastã în bucãtãrie.

februarie 2009

poesis

8

C. D. ZELETIN

NicolaeMihai

Preºurile- ªi nu uitaþi cele trei sute de trepte pe zi! ºi-a terminat suita

de recomandãri, când am ieºit din spital, generalul medicMircea Iacob, neurochirurgul cãruia îi datorez vindecarea dis-copatiei mele vechi ºi chinuitoare.

ªi l-am ascultat. Unde vedeam o scarã, fuga spre ea! Darasta, o vreme… Cãci, vai, ce uºor se uitã durerea! E unul dinparadoxurile psihologiei: ceea ce a fost puternic în realitatedevine ºters în amintire. Niciodatã nu reuºim sã obþinem oreprezentare exactã a fostei dureri, sã-i retrãim la cota exactãatrocitatea. Pe semne, ca sã mai putem trãi. În evocarea ei, oasociem mai mult cuvântului decât noþiunii de durere. Iar pemãsurã ce uitãm durerea, sporeºte în noi ºi lenea cea atât desubtilã în justificãri. Lenea se întinde sãtulã pe câmpiiledisponibilitãþii noastre sufleteºti ca o felinã sãlbaticã subsoarele savanei.

Ce sã mai urc scãri?!În fine, odatã, în sãptãmânile de perfectã obedienþã faþã de

prescripþiile ilustrului neurochirurg, m-a rugat un bãtrân scriitorsã trec pe la el spre a-mi afla pãrerea într-o problemã de sãnã-tate. Locuia la ultimul etaj al unui imobil de cinci niveluri cuparter cu tot, dat recent în folosinþã. Perfect, mi-am zis, numaibine: voi urca ºi voi coborî scãrile pe jos. ªi-aºa am oroare delift.

Pustie la ora aceea, scara m-a primit curatã, dar izbindu-mãcu mirosul aþâþãtor al noului, cu exalarea anorganicã a pereþilorproaspãt vopsiþi. Din când în când, mã opream pe palier ca sã-mitrag rãsuflarea, în timp ce-mi satisfãceam curiozitatea ono-masticã de a citi la uºã numele locatarului. Numai cã pe tãbliþaînzorzonatã cu gablonzuri pitice, primul, al doilea, al treilea ºial patrulea nivel purtau numele aceluiaºi aparþinãtor!

Citirea numelor e o mai veche plãcere a mea. Însã rãsplatacea mai consistentã în aceastã privinþã am primit-o într-o cãlã-torie în Hawaii când, apropiindu-mã la câteva sute de metri deocean, am dat peste o casã nãpãditã de înflorirea unor rodo-dendroni de foc, ziditã pe piloni, probabil de teama valurilormari, lângã a cãrei sonerie scria nici mai mult nici mai puþindecât: Teodorescu…

Dar sã revin la povestea mea. De la bãtrânul scriitor aveamsã aflu cã primele patru niveluri fuseserã achiziþionate de cãtreun – sã zic aºa – traficant de sportivi. Bogat deºi tânãr, era ungrobian ce fãcuse rapid avere în Canada, exersându-ºi însãînclinaþiile mercantile prin America de Sud. Era un ins duCanada, cum avea sã-l numeascã prietenul meu scriitorul,îndatã ce am ajuns la el, fãrã ca eu sã prind pe loc subtilitateaironicã a acestui genitiv. Adicã þinea de alt tãrâm. κi vizitasevecinul de sus, vorbindu-i de la înãlþimea prestigiului obezitãþiicare, grãind de un trecut scurt, zâmbea unui viitor lung, sprestupefacþia celui vizitat ºi spre fala României în care se întor-sese pentru o vreme.

Aºadar, patru apartamente din cinci erau ocupate, unuldupã altul, de acelaºi ipochimen, al cãrui nume urât îl trec subtãcere. Pronunþat însã în limba francezã, vorbitã în Canada,fosta poreclã se înfrumuseþa, convertind jegul originar al celordouã vocale îngrãmãdite de consoane într-un diftong plin degraþie ºi, de ce n-aº recunoaºte, chiar de luminã.

Foarte bine, foarte bine, nu-i nici o problemã, numai cã laintrarea fiecãruia din cele patru apartamente se aflau, în loc deºtergãtor de picioare sau de grãtar, bucãþi sfâºiate de vechicovoare româneºti. Sãrmanele! Nici vorbã sã fi fost ferfeniþã –ºi chiar dac’ ar fi fost… Nici vorbã sã fi fost tocate de molii – ºichiar dac’ ar fi fost… Nici vorbã sã fi fost decolorate – ºi chiardac’ ar fi fost… Nici vorbã sã fi fost scoase din foc – ºi chiardac’ ar fi fost… Oricum, fuseserã ºi acum nu mai erau. Ba erauºi nu erau. Nu mai erau fiindcã fuseserã jignite de moarte.Jignite? Nu, profanate! … Ca dupã o ploaie opritã brusc, auînceput sã plângã în amintirea mea rãzboaiele de þesut, cuiþele ºi fusceii, cu vãtalele ºi scripeþii, cu urzeala ºi bãtaia lor.

În lumea de dincolo, lãcrimau degetele trandafirii ale feteilimpezi ori ale nevestei nebiruite în pricepere, se oþãra ochiuldrastic al babei cocârjate în menghina rãzboiului, dar cudegetele electrizate de rutinã ºi extaz, în timp ce-n lumea dedincoace, operele lor complete slujeau ultimei întrebuinþãri lacare s-ar gândi cineva, ºtersul picioarelor…

Concept sacru al pãstrãrii, covoarele curgeau altãdatã fixepe peretele alb. Frumuseþea lor strãjuia din veac momentelehotãrâtoare ale vieþii: botezul, nunta ºi înmormântarea. Alteori,aºternute peste capacul sicriului pornit spre cimitir, aduceau oultimã alinare oarbã sãteanului dus de pe lumea asta.

Ipochimeni du Canada, mai bine ardeþi-le. Tot sunteþipãgâni. Oameni noi.

Iar când veþi muri, ardeþi-vã, aºijderea.

februarie 2009 9

Pe „falezzele de mmarrmmurrã““ale putterrii……

((pprriieetteennuulluuii EErrnnsstt JJüünnggeerr))

Noi, rãtãcitori prin cosmos (haos?!) muritoride diferite ordine(sunt care se cred nemuritori!),în fine, trecãtori cu traista ori cu visele-n bãþ,(va fi sau nu va fi o „nouã venire ?!“ – aceasta-imãrunta noastrã întrebare…),aºadar noi ºi pãmântul, casa noastrã, mormântul,idolii, zeii(însemne ale disperãrii ºi ãºtia în felul lor,eterni…)

aºteptãm cu toþii nerãbdãtori (cum altfel?!)o „corabie beatã“, la marginea mãrii,s-o mâne încotro va vrea el, vântul!Crede-mã, prietene, visãtorule, care þi-ai doritºi tu o lume mai bunã,FRUMUSEÞEA nu are asupra PUTERII nici o…putere !Dumnezeule, ce mare, înmãrmuritoare tristã ironie:la Alta Plana, pe „falezele de marmorã“ domneºte vânzarea de frateºi se moare cu zâmbetul pe buze,e îngrozitor, prietene Ernst,FRUMUSEÞEA URCÃ AGALE SPRESPÂNZURÃTOARE !!!Zic:sã încheiem o datã pentru totdeauna cu „elogiul nebuniei“,da, lumea a fost plãmãditã dintr-ofoarte banalã eroare,FRUMUSEÞEA doare, ºi PUTEREA doare,totul, dar totul doare,DUMNEZEU ÎNSUªI DOARE.

„SSfânnttã inndiggnnarre““……Muzicã celestã, acorduri imperiale, fascinaþie,concert celebru pentru pian ºi orchestrãîn marea catedralã,se cântã pe întuneric(întunericul se vãdeºte totuºi suportabil!),din pantocrator un imens pãianjen verzuirevarsã peste mulþimea ascultãtorilor(melomani stând în genunchi)pânze evanescente licãrind euforicîn noaptea profundã,prin vitralii rãzbat raze de lunã ºi stele,se înþelege cã viaþa de-apoi este departe,apoi cã moartea este foarte aproape,despre nefericire nu mai poate fi vorba,concertul este atât de diviniar poziþia în genunchi extrem de odihnitoare,am dat, în sfârºit, la pace cu Dumnezeu,poate dincolo sã fie altfel, altceva,se va vedea (vom muri ºi vom vedea…),nu suntem siguri, dar gândul e seducãtor,unde sã mai evadãm cândacustica din catedralã este perfectã (?!),iar faptul cã pianistul este orb,aidoma ºi dirijorul,nu are nici cea mai micã importanþã,clipa e sublimã ºi asta e tot ce conteazã,restul e… „sfântã indignare“!

SS-aavemm ttottuººi(câttã?) rrãbdarre

Un rest de memorie, sângerare din anii carenu mai sunt,vezi bine, timpul, ºi el (unde?!) disparepuþin, câte foarte puþin,

eternitatea – vis, visul – coºmar ºi… ºimulte lacrimi – unele de fericire,la capãt de vremuri, pe un ecran imens –joc ingenios (profesionist !) de umbre,pare c-am murit ºi cã încep sã renasc(o fi acesta semn discret de nemurire…).Mda, monºtrii, ºi ei, se nasc, trebuie, din ceva(somnul, nesomnul, lenea raþiunii ?! –cine ºtie, cine sã ºtie!)tainele, Doamne, straºnic le-ai mai ascuns,de ce, Bunule Pãrinte?!De ce ne-oi mai fi plãmãdit, Divinule,cã planurile Tale cu noi, „concepþiunea“(imaculatã au ba!)nu-mi sunt deloc limpezi(altora poate da, le-o fi, mie nu, nu ºi nu,m-oi fi nãscut defect, Doamne, oricumnu din vina mea…).Dator cu o singurã (oare singurã?) moarte,cerul gândirii Tale plângeun fel de lacrimi uscate,care dor îngrozitor.În fine, nu-i exclus sã fie vorba de vreun(sfânt!) blestem,sã mai avem totuºi rãbdare, dar câtã,Doamne, rãbdare sã mai avem ?!

Pasttelcu vrremme veººttedã

ªi cald ºi frig, ºi frig ºi cald, o mânãde cearã împarte la trecãtoriflori proaspeteculese de pe morminte,flori aproape moarte…Râme, clei gros, se prelingpe cavoul din bazaltal unui înalt funcþionar incineratde curând,scame de cer se lãfãie pe asfalt,raze palide de soare atârnã ciorchinipe arborele vieþii,beþie de poame,portativ lichid pe strãvechiul zidde inutilã apãrare(hoþia e-n floare,mormintele practic sunt goale…),vântul, nesfântul, zace în gropniþi,de foame dã iama prin ostreþe ºi spini,undeva pe-o geanã de zare,pâlpâie ca o scursoareun rãsãrit-asfinþit,de parcã planeta pãmântse pregãteºte de plecarespre plus-minus infinit –veºted de înmormântare,asfinþit-rãsãrit.

Connvalescennþã……

Mi-ai smuls rãul din trup, doctore,ºi m-ai redat speranþei,m-ai azvârlit iarãºi în ghearele vieþii(despre ghearele morþii, zic, sã vorbimaltãdatã sau… deloc!);dã-mi inima ta, doctore, sã-i sãrut tãlpile,inima ta caldã de Dumnezeu adevãratdin Dumnezeu doar bãnuit,inima gândului tãu curatce nu ºi-a fãcut decât datoria(platã nu mi-ai cerut pentru chinul tãu,de-ncepusem a crede cã obºtescul sfârºitmi-i aproape…).Din pricina ta, doctore, mai vreau sã morºi-mi vine-a nãdãjdui, amãgire sau nu,cã pe pãmânt iar nu în altã parteparadisul înseamnã totuºi ceva(despre infern ne vom consulta poate mâine!).Dã-mi, doctore, cãuºul palmelor tale sã tornîn el lacrimã de sângeºi boabe amare de luminã(despre întuneric, zic, sã vorbim altãdatã,sau, ºtii ce, mai bine niciodatã).Mi-ai smuls rãul din trup, doctore,dar de suflet þi-a fost milã sã te-atingi!Tu chiar crezi, binefãcãtorule, cã omule muritor ?!

poesis

CalistratCostin

America ºi-a ales de curând un preºedinte care a rãsturnatmulte idei fixe ºi aºteptãri. Tinereþea, entuziasmul, atitudinea po-zitivã, culoarea pielii, carisma, toate ºi-au adus contribuþia lareuºita lui Barack Obama, dar eu cred cã, mai presus de orice, austat cuvintele ºi poezia lor. O poezie cu atât mai eficientã, cu câtmai implicitã, mai nenumitã (un discurs referindu-se explicit lapoezie ar fi un fiasco total în politicã). Am înþeles acest lucru dintr-odatã, când am ascultat discursul de la ceremonia de investire.

Apelul la efortul comun pentru recuperare, legãtura restabilitãcu un trecut frãmântat, dar victorios (Rãzboiul Civil ºi figura luiAbraham Lincoln, spre exemplu), reconstruirea ºi reevaluareaidentitãþii naþionale americane au fost doar partea de suprafaþã aunui edificiu lingvistic ce a fãcut sã rãsune, pânã ºi într-un spec-tator atât de îndepãrtat ca mine, „chiuitul barbar“1 al poetului eternal Americii, Walt Whitman. Nu ºtiu dacã oamenii adunaþi în aceazi la Washington au fost vreo clipã conºtienþi de asta, dar, cusiguranþã, mãreþia ºi onoarea despre care vorbea noul preºedinteveneau dintr-o forþã a celor mulþi, diferiþi, dar egali în drepturi, osubiectivitate complexã strigându-se lumii din faimosul Cântecdespre mine (Song of Myself). Când Barack Obama se adresafiecãrui cetãþean în parte, fãcându-l conºtient, oricât de insignifi-antã îi era poziþia, de rolul sãu important în mecanismul social ºiistoric, el nu fãcea decât sã repete „rãbojul“ exuberantului ºientuziastului Whitman, din urmã cu un secol ºi jumãtate: „Sunt detoate culorile ºi din toate castele,/de toate rangurile ºi de toatereligiile,/þãran, muncitor, artist, gentleman,/marinar, quaker,/deþi-nut, aventurier, mardeiaº, avocat, medic, preot./Rezist la orice, înafarã de propria-mi diversitate.“

Repetiþiile anaforice semnalate deja de analiºti în tipul de dis-curs practicat de Obama sunt menite în primul rând sã reprezintestilistic refacerea legãturii cu înaintaºii, pe care Whitman o vedeaatât de limpede: „în ei toþi ca ºi în mine vãd legea strãveche“. Înal doilea rând, foarte important, tehnicile discursive, departe de asuna în gol (cum se întâmplã în politica româneascã, de exem-plu), trimit înspre o metafizicã profund poeticã ce recupereazãbinele ºi rãul, totul ºi nimicul, marea ºi uscatul, combinând indi-vidualitatea exacerbatã cu modestia asumãrii propriilor limite: „Mãaflu la marginea erorii comune.“ (Walt Whitman) (Sã ne aducemaminte cã, de curând, Obama ºi-a recunoscut nonºalant greºealanumirii unui demnitar cu niºte termeni dezarmant de colocviali:„Am dat-o în barã.“).

Nu pot decât sã-l felicit în gând pe tânãrul de 27 de ani, JonFavreau, cel care a conceput discursul lui Obama, pentru cã aînþeles, nu am nici o îndoialã, cã optimismul whitmanian al firelorde iarbã mereu supravieþuitoare, mereu învingãtoare, este în per-fectã consonanþã cu mentalitatea americanului de pretutindeni,chemat sã îndure efectele unei crize încã necunoscute pe de-a-ntregul.ªi tot Whitman trebuie cã i-a ºoptit lui Jon Favreau cã una dintrefantasmele Americii va rãmâne aceea de lider mondial ºi motor alschimbãrilor istorice: „Cu dreapta vã arãt peisajul continentelor ºidrumul mare deschis tuturora./Nici eu ºi nimeni altul nu putemstrãbate acest drum pentru voi; /Trebuie voi înºivã sã-l strã-bateþi,/Nu este departe, vã stã la îndemânã“. Mâna întinsã diplo-matic de Barack Obama puterilor lumii, chemate sã-ºidescleºteze pumnii, se înscrie astfel într-un ºir de gesturi care audat întotdeauna Americii acel aer inimitabil de putere democraticãsadea al cãrei recent slogan este sã dea mult, dar ºi sã cearãmult.

Nu în ultimul rând, carisma discursului este secundatã decarisma numelui lui Barack Obama, în care vocala /a/ se repetãde patru ori, ceea ce subliniazã ideea de deschidere. De douã ori,aceeaºi vocalã apare în combinaþie cu consoana /b/, cea careadaugã greutate ºi care marcheazã bãtaia silabicã de tobe a unuinou început. Numele preºedintelui repetã, astfel aproape jumã-tate din sunetele prenumelui, oglindindu-l iubitor, cum ar spuneRoland Barthes. Sugestia de identificare pleacã de la un numeprobabil predestinat, trece printr-un discurs identificator ºi ajungela poporul american care aºteaptã acum, în primele 100 de zileale noii puteri, sã se identifice, vorba lui Obama însuºi, „încã odatã“, cu poezia cuvintelor fãrã de care nu existã întâlnire, comu-niune sau construire. Pe undeva, Walt Whitman desigur cã s-aoprit ºi-i aºteaptã.

______________________________1 Traducerile citate aparþin lui Mihnea Gheorghiu (Walt

Whitman, Leaves of Grass. Fire de iarbã, Ed. Pandora,Târgoviºte, 2000.).

Elena CIOBANU

Întoarcereala Whitman

prozã

februarie 200910

Aºteptam sã vinã în control inopinat un per-sonaj de la Bucureºti, iar noi, intelectualii cufacultãþi ai serviciului „Pripoare ºi Crânguri“,aveam obligaþia sã-l primim corespunzãtor ºisã-i asigurãm toate condiþiile, inclusiv cele ero-tice.

-Parfirica unde-i? ne-a întrebat ºeful ser-viciului.

Toþi cei ºapte subalterni am ridicat respon-sabil ºi conºtiincios din umeri, doar purtãtorulnostru de cuvânt, Inocenþiu, recent externat dela psihiatrie pe baza unei declaraþii de garanþiemoralã plus o mie de EURO la cursul zilei, arãspuns cu siguranþã, seninãtate ºi întrebãtor:

-Apãi, nu-i dusã cu Fu…?-Cu ce?! a chiþãit cu invidie colega de la

„Flora alpinã“.Cine sã-i fi rãspuns? Noi, colegii ei cu fa-

cultãþi? Sã fim sobri!-‘Tu-i apraºteú mã-sii! A înjurat ºeful

scoþându-ne din încurcãturã. Acu’ ce facem?O înjurãturã coroboratã cu o întrebare,

amândouã perfect legitime, fiindcã fata astaera plecatã cu Fureanu de la „aprovizionare“ori de câte ori aveai nevoie de ea.

-S-a dus sã facã rost de puieþi pentruzona…, a vrut sã continue explicaþia Inocenþiu.

Dar s-a oprit, fiindcã uitase cum îi spuneazonei ce urma sã fie reîmpãduritã cu puieþi debrad, aºa cã, în calitate de buni colegi, i-amsãrit în ajutor ºoptindu-i:

-Zoster, domnu’ coleg, zona zoster…-Zona zoster! a repetat el triumfãtor ºi fericit.Ideea de reîmpãdurire a zonei respective cu

puieþi de brad, l-a ºocat atât de puternic peºeful serviciului nostru aflat în pragul pen-sionãrii, încât s-a sprijinit de raftul cu cãrþi despecialitate pregãtit moral sã dea într-un prein-farct. Însã infarctul l-a ocolit lãsându-l sã cadãcu raft cu tot peste þurloaiele preºedinteluiAsociaþiei care, dupã ce a icnit scurt, a scos unrãget ce ne-a amintit încã o datã cã omul îºiîmparte originea între maimuþa darwinianã ºiDivinitate. Chestiunea nu e nouã, cum s-arputea crede, deoarece aceastã problemã afost studiatã ºi aprofundatã de un grup decercetãtori americani ºi sintetizatã într-o comu-nicare ºtiinþificã a unui transfug român stabilitîn Lunca Amazonului. Se menþioneazã înrespectiva lucrare cã, în vremea Genezei(Facerii), Domnul avea domiciliul undeva prinjungla australianã ºi, la un moment dat, înpreziua a ºaptea, când tocmai gãsise argilãcorespunzãtoare pentru o vietate bipedã, l-asupãrat o maimuþã care se tot pocnea cu onucã de cocos în cap ºi se scãrpina întrecoastele a ºasea ºi a ºaptea.

-Ce ai, animalo? a întrebat-o Demiurg.-Râie cãpreascã, a rãspuns ea rânjind

veselã.Voioºia ei tare l-a mâniat pe Domnul, care

i-a zis:-Pentru necuviincioºenia ta, te sancþionez

cu naºterea unui fiu care se va chema Adam,iar tu vei purta de-a pururi cu tine o parte apãcatului originar…

În necunoºtinþã de cauzã, maimuþa s-ascãrpinat pe buric ºi a continuat sã rânjeascãpânã când, devenind mamã, i-a înþepenit rân-jetul pe buze descoperind cã materia cenuºiea progeniturii sale era presãratã doar ici-colocu punctiºoare de inteligenþã, ceea ce nicimãcar nu-i asigura stabilitatea prin copacicompromiþând întreaga faunã pãmânteanã.Povestea a rãmas încurcatã pânã în zilelenoastre…

Revenind la ale noastre, de când s-a anga-jat la noi ca ºefã a Compartimentului „Imaºuri“Parfirica Vidraru, au început sã curgã gârlã pecapul nostru ºi controalele inopinate.Stabilisem chiar un consemn: cineva din mi-nister dãdea telefon ºi întreba:

-Halo! Doamna Vidraru mai lucreazã ladumneavoastrã?, fin’cã dom’ inspector generalvrea sã vinã într-un control inopinat…

ªeful o chema la el în birou ºi-i zicea:-Parfirica dragã, vezi cã vine cineva din

minister, sã te comporþi.Iar ea se comporta, astfel cã mai toþi inspec-

torii plecau de la noi mulþumiþi din majoritateapunctelor de vedere. Deja era în circulaþie olegendã conform cãreia puterea mâiniiParfiricãi depãºea cu mult pe aceea a uneipastile Viagra dizolvatã în suc de þelinã. Deaceea, unii inspectori boºorogi, cãrora li sevedea cimitirul prin urechi, dupã efectuareaunui control inopinat la Asociaþia noastrã,deveneau de-o virilitate devastatoare odatãîntorºi pe la casele lor. Ideea angajãriiParfiricãi la noi ni s-a pãrut extraordinarã,gândindu-ne fiecare – dupã cum am aflat mai

târziu ºi dupã cum, logic, îl duce mintea peorice român patriot ºi deºtept – cã, datoritãacestei ºanse, Asociaþia va deveni rentabilã ºichiar prosperã, iar noi ne vom plimba prin codriînsoþiþi de mândre pãdurence ºi triluri de privi-ghetori. Ba într-un moment de inconºtienþãtotalã ºi de exuberanþã, careva a ºi zis:

-Ne declarãm zonã defavorizatã, ciupimniºte fonduri de la UE ºi oameni ne-am fãcut…

-Stãm toatã ziua prin poieni cu buricu’ lasoare, a completat repede colegul Inocenþiu.

-Nu!, s-a enervat ºeful. Nu va sta nimeni cunimic la soare, ci ne vom reconversiona…

Cam aºa s-au petrecut lucrurile ºi-acum…-Hai noroc, fraþi ardeleni!, am auzit glasul

cuiva intrat în birou în timpul operativei de lunidimineaþa.

Un salut mirosind a mare intimitate care,însã, nu l-a impresionat pe colegul Berbecaru,el retezând elanul nou-intratului cu un:

-ªtii ce, bade? Dacã tot ai intrat aici cândnoi suntem în ºedinþã de producþie, fã-te cã nune cunoºti ºi închide uºa pe dinafarã…

Avea dreptate, ce mai! L-am aplaudat pânãcând am observat cã ºeful dãdea mãrunt dinbuze ceea ce însemna cã dorea sã ne spunãceva…

-Domnilor!, a reuºit el sã urle într-un târziu.Li-niº-te! Sã vi-l prezint pe domnul inspectorBãºicuþiu…

Dacã ar fi trãsnit în mijlocul biroului nostrune-am fi revenit mai repede, pe când aºa…Cea mai mare parte dintre noi nu ºi-au revenitpânã dupã vreo trei sãptãmâni când,numãrând banii de avans au constatat cã fu-seserã penalizaþi cu zece la sutã.

Aºadar, cu toatã pãrerea de rãu, sosisemomentul sã o sacrificãm pe Parfirica pealtarul inopinãrilor, deoarece, prioritarã eraonoarea Serviciului ºi nu a salariaþilor. Iar înceea ce priveºte onoarea Parfiricããããi, nici nua fost evaluatã vreodatã, cu toate cã, într-o dis-cuþie cu preºedintele, la o petrecere de 8 mar-tie, ea l-a întrebat în plinã ºedinþã:

-Îmi indexaþi salariul sau vã spun soþiei cãmi-aþi bãgat în repetate rânduri mâna subfustã?

Atunci am vãzut pentru prima datã în viaþanoastrã cum putea sã arate un om pe faþacãruia se perindau culorile spectrului solar.ªefa „Imaºuri“-lor ºi-a dat seama, cã nu eraproastã, ºi a continuat:

-Domnule preºedinte, eu nu vreau sã forþeznota, dar am salariul cam nepotrivit dupã câtfac eu pentru asociaþie…

-Iar începi? a întrebat-o ºeful cu mare calmîn voce. Eºti mai rãu decât un stigmat pe capulnostru…

Parfirica, însã, care îºi fãcuse rost de cul-turã generalã din niºte manuale alternative, areplicat prompt:

-În primul rând cã nu ºtiu ce e aia stigmat,iar în ultimul rând, îmi pasã fix în gârlici defuncþia asta amãrâtã.

În parantezã fie spus, nici pânã azi spe-cialiºtii Asociaþiei n-au reuºit sã tãlmãceascã învreun dialect la ce anume s-a gândit coleganoastrã când a pronunþat cuvântul „gârlici“…

Oricât de ebrietaþi eram cu toþii, tot amreuºit sã pãstrãm câteva momente dereculegere. Singurã prietena lui Inocenþiu con-tinua sã execute un dans bizar sãrind ºi lãsân-du-se apoi pe vine într-un ritm care ne-a fãcutsã înþelegem internarea colegului nostru la psi-hiatrie.

-Acest dans, dragii mei, ne-a lãmurit colegulBerbecaru, este exprimarea în româneºte amanifestãrilor vacii nebune ºi este cunoscutã

la noi sub denumirea de suitã pentru caprã ºicompact disc în do major…

Ehe, altã viaþã! Pe când acum, azi:-Domnilor colegi, în cadrul colectivului nos-

tru se aflã domnul inspector Pãºcãu…-De fapt, dragilor, mã aflu aici cu ocazia

unui control inopinat.-Dumnzeule!, a tresãrit un coleg îngãlbenin-

du-se, Parfirica ºtie? A anunþat-o cineva?-Cine e persoana? s-a interesat inspectorul.-Doamna colegã este…, a început expli-

caþia Inocenþiu.ªi s-a oprit.-Viagra româneascã, i-a ºoptit repede

Berbecaru.-Via-gra-ro-mâ-neas-cã, a silabisit repede

Inocenþiu.…Cu fustiþa sa, reprezentativã pentru buge-

tul de austeritate al guvernului ºi pipernicitulnostru PIB, Parfirica ar fi trezit la viaþã pânã ºiniºte hormoni atrofiaþi, darmite cei ai unuiinspector care, oriºicâtuºi, era de la For…Trecând printre privirile noastre de coioþihãmesiþi, sechestraþi pentru experienþepavloviene, Parfirica s-a dus direct la inspectorºi i-a zis:

-Servus, Gino! Ce faci, bãi, p-aci?Noi, în frunte cu ºeful serviciului, am trãit

clar starea de prostraþie, amuþind pentru câte-va momente. Parfirica l-a îmbrãþiºat îndelungpe inspector, iar ºeful nostru – pentru primadatã de când fusese promovat în respectivafuncþie – ne-a fãcut complice cu ochiul, pentruca noi, prostimea, sã pricepem cã lucrurile oapucaserã pe un fãgaº corespunzãtor. Semnpe care noi, ca intelectuali bugetari, l-am inter-pretat aºa cum ne-a dus mintea, adicã era tim-pul sã se mai lase la vatrã boºorogul naibii,fiindcã, logic ºi moral, toþi subalternii domnieisale consideram cã îndeplinim condiþiile sã fimpromovaþi. Doamne-ajutã sã nu se lase culupte de stradã…

-Ce sã fac, dragã?, i-a rãspuns într-un târ-ziu inspectorul reuºind sã ia o poziþie strate-gicã. Sunt într-o inopinare la voi…

Auzi-l, mã!, am gândit fiecare. ªi o spuneaºa, ca un fel de salut drujbist. Ei, da’ ºi cândo vedea registrele noastre cu situaþiadefriºãrilor… Speranþa noastrã sincerã era cãpoate îl ajuta Domnul sã facã mãcar o apen-dicitã acutã.

-Aha!, a exclamat Parfirica. Înseamnã cãvrei o cafea, nu?

-Da, dragã: una scurtã ºi tare nu refuz…-Nici eu, s-a prelins ea pe lângã inspector,

doar cã prefer sã fie ºi un pic mai lunguþã…Unde avem cafeaua, domnilor colegi? ne-aîntrebat.

Ne-am repezit în acelaºi timp cu toþii, aºa cãprimul rezultat a fost cã unul dintre noi a cãlcatpe maimuþica ºefului, vietate care a scos unþipãt exprimând atâta revoltã ºi durere cã amsimþit fiecare câte un junghi în zona inimii ºine-am cutremurat la gândul cã, poate eravorba chiar de-un semen al nostru în devenire.Berbecaru a ºi strigat fals-speriat:

-Care calci, domnule, strãmoaºa înpicioare?

Evident, cã nimeni nu a recunoscut, dar ne-a liniºtit inspectorul cu fireascã ºi superioarãînþelepciune:

-Nu vã faceþi probleme, domnilor colegi:specia de maimuþã din care a fost creatã fiinþaumanã nu mai existã, deci nu trebuie sã aveþiremuºcãri…

Am oftat uºuraþi: deci ãsta era motivul pen-tru care lumea nu trebuie sã se mai mire de ce

nu se mai fabricã în zilele noastre oameni dinmaimuþã ºi s-a trecut la clonãri.

…Apoi ºi în consecinþã, trebuie menþionat,fãrã cel mai mic dubiu, motivul pentru care laprima clonare s-a folosit o oaie. Explicaþia ne-a dat-o la bufetul de incintã „Pufoaia ruptã“colegul Berbecaru:

-Fin’cã, domnilor colegi, între specialiºtiienglezi se afla ºi un român care a tradus în zãnew ºekspireºen limbuage propoziþia mioriti-co-epiteticã „Bã, eºti prost ca o oaie“, iarenglezii au exclamat biblic ºi fericiþi parafraza„Ecce ovina!“ trecând imediat la clonarea pro-priu-zisã în vreme ce fredonau în cor celebramelodie „Hello, Dolly“. Aceasta ºi explicãnumele de „Dolly“ al proaspetei ºi fericiteiclonate…

În schimb, Parfirica, printr-un concurs ciu-dat de împrejurãri, a plecat pentru trei sãp-tãmâni în Antalia, via Istanbul, de unde s-aales cu o bronzare puternicã, douã lãnþiºoarede aur ºi trei sãptãmâni de internare la derma-to-venerice la întoarcerea în urbea natalã.Important este cã a rãmas aceeaºi femeie fru-moasã, inteligentã ºi o colegã formidabilã, ca-litãþi care au salvat-o de la trei (sau patru?)disponibilizãri succesive. În orice caz, noi toþisuntem curioºi sã vedem ce se va întâmplacând va veni investitorul strãin pentru a preluaconducerea firmei noastre, deºi, dupã toateprobabilitãþile – cel puþin varianta aceasta estecea mai sigurã – investitorul vine din Turcia.Or, cu locuitorii acestei þãri vecine ºi prietene,Parfirica se aflã în cele mai afectuoase relaþiide prietenie ºi colaborare.

O, dar musafirul nostru tocmai zice: -Cine dintre dumneavoastrã vine sã mã

conducã la hotel?Era o dupã-amiazã splendidã, cum de

multã vreme nu mai fusese în municipiul nos-tru considerat cu mândrie patrioticã rudã prinalianþã cu capitala britanicã. Respectiv: ceaþãla ei, pâclã la noi – diferã doar compoziþiapâclei din punct de vedere chimic… H2O, la ei,O2SO4 la noi, +stronþiu, bioxid de carbon, prafde ciment, de huilã… La ei gri, umezealã,posomorealã – la noi gri-roz bombonîmbunãtãþit cu nuanþe gãlbui-roºietice… Înaceste condiþii, la solicitarea „inopinantului“,ne-am oferit vreo patru sã-l însoþim gândindu-neîn buna tradiþie daco-bahicã ºi latino-balcano-slavã cã drumul spre hotel trece prin faþaTerasei „CALU CU BERE“. Nu e niciogreºealã: aºa scrie pe firma luminatã a giorno23 de ore din 24…

În concluzie, cine va fi norocosul care sã-lconducã pe inspector la hotel, va avea partede o bere… Numai cã, Parfirica înseamnã pen-tru noi repetarea istoriei, adicã, unde e ea, pe-acolo nu se trece. Dar, deodatã, aberaþie:

-Dumeatale vii cu mine, îi zice inspectorullui Berbecaru care rãmâne fãrã coarde vocalepentru câteva momente.

-Adicã, de ce eu?